ANTROPOLOGIA STUDIUL OMULUI De Stanford Murrell ORIGINEA OMULUI

 ORIGINEA OMULUI

Mărturisire de credinţă

            „La început i-a plăcut lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pentru a-şi manifesta gloria puterii, înţelepciunii şi bunătăţii Sale veşnice, să creeze lumea şi toate lucrurile din ea, fie vizibile fie invizibile, în timp de şase zile, şi toate au fost foarte bune.” (Mărturisirea de credinţă din 1689, capitolul 4, secţiunea 1; studiul Ioan 1:2,3; Evrei 1:2; Iov 26:13; Romani 1:20; Coloseni 1:16; Geneza 1:31).

Definiţia Doctrinei antropologiei

            Antropologia este un cuvânt derivat din cuvintele greceşti (anthropos, om, şi logos, discurs). Doctrina antropologiei se preocupă în primul rând cu studiul începutului omului. Nu există nici o înregistrare sau o dovadă că sufletul omului are o preexistenţă. Nu există nici o memorie sau o cunoştinţă despre ea. Biblia declară că a existat o creaţie originală şi că toată omenirea a izvorât din Adam. Dacă este presupusă preexistenţa, atunci omul trebuie să fie sau etern preexistent sau creat de Dumnezeu în acea stare preexistentă. Nici una dintre poziţii nu este sprijinită în Scriptură. Biblia învaţă că, „După ce Dumnezeu a făcut toate celelalte creaturile, El l-a creat pe om, bărbat şi femeie, cu sufletele raţionale şi veşnice, făcându-i să se potrivească pentru viaţa cu Dumnezeu pentru care ei au fost creaţi; fiind făcuţi după chipul lui Dumnezeu, în cunoştinţă, înţelepciune, dreptate şi sfinţenie adevărată; având legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor, şi puterea de a o împlini, şi totuşi având posibilitatea de a păcătui, fiind lăsaţi în libertatea propriei lor voinţe, care era supusă schimbării.” (Mărturisirea de credinţă baptistă din 1689, capitolul 4, secţiunea 2; studiul Geneza 1:27; 2:7; Eclesiastul 7:29; Geneza 1:26; Romani 2:14, 15; Geneza 3:6).

Sufletul nu este o emanaţie divină

            Sufletul nu a emanat din substanţa lui Dumnezeu din două motive. Primul, emanaţia implică faptul că substanţa lui Dumnezeu poate deveni tulburată sau schimbată, şi aceasta nu este demnă de caracterul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate deveni mai puţin decât El Însuşi. Al doilea, substanţa este cea în care există atributele. Dacă oamenii ar fi în stare să împărtăşească din substanţa esenţială a lui Dumnezeu ei ar poseda atributele lui Dumnezeu, cum ar fi omniscienţa, infinitatea, omnipotenţa, etc. Aceasta nu este posibil. Dumnezeu nu va da nimănui slava Sa intrinsecă. (Isaia 48:11)

Sufletul nu este o formă a lui Dumnezeu

            Sufletul nu este o formă a lui Dumnezeu pentru că aceasta ar fi Panteism. Dumnezeu şi omul sunt fiinţe separate şi nu pot fi confundate sau amestecate.

Sufletul nu este produsul generării spontane

            Sufletul nu este produsul generării spontane. Ştiinţa nu ştie nimic despre generarea spontană decât ca şi teorie. Experimente elaborate şi cele mai scrupuloase eforturi şi observaţii au exclus generarea spontană din acest motiv: „Cercetarea sponsorizată în parte de NASA (cu scopul de a-i face pe astronauţi în stare să recunoască chiar şi cele mai rudimentare forme de viaţă de pe alte planete) a arătat că cel mai simplu tip de moleculă proteinică despre care se putea spune că este „vie” este compusă dintr-un lanţ de cel puţin 400 de aminoacizi legaţi, şi fiecare aminoacid este o combinaţie specifică de patru sau cinci elemente chimice de bază, şi fiecare element chimic este un ansamblu unic de protoni, electroni şi neutroni. Astfel este de neconceput (pentru oricine în afară de un teoretician evoluţionist) că un sistem viu ar fi putut să se formeze vreodată din întâmplare.” (Scientific Creationism (Creaţionism ştiinţific), editată de Henry M. Morris)

Sufletul nu poate fi justificat de Evoluţie

            Evoluţia este un proces şi un proces nu creează nimic. Evoluţia în sine are nevoie de un început şi de o cauză. Evoluţia cere materiale asupra cărora să se lucreze şi o „minte” directoare pentru a le conduce spre sfârşituri potrivite. Charles Darwin a crezut că Dumnezeu a creat primele forme de viaţă din care au apărut toate speciile şi soiurile. Evoluţioniştii târzii au pus deoparte nevoia de Dumnezeu şi au afirmat îndrăzneţ că viaţa a provenit din mişcările moleculare ale materiei moarte şi s-a dezvoltat în toate formele ulterioare de fiinţe vii. Cum s-a întâmplat aceasta? Ei nu ştiau dar erau încrezători că aceasta a făcut aşa.

Ce este sufletul

            Potrivit folosirii cuvântului nepes de către Vechiul Testament, sufletul este esenţa omului în totalitatea fiinţei sale. Suflarea lui Dumnezeu a suflat în trupul lui Adam creat „un nepes viu” (Geneza 1:20; 2:7; Exod 1:5). Sufletul este ceva căruia îi poate fi foame şi îi poate fi sete (Psalmul 107:5) şi poate fi necăjit (Geneza 42:21). Adesea el este folosit pentru esenţa eului (Iov 16:4; Psalmul 124:7).

            În Noul Testament, sufletul (psyche) este principiul vieţii (Fapte 20:10; Apocalipsa 8:9) care este distinct faţă de trup. Ioan vede „sufletele celor care au fost junghiaţi,” nu pe „cei care au fost junghiaţi” (Apocalipsa 6:9 conform 20:4; Matei 10:28; Luca 21:19; Iacov 1:21; 5:20).

Obiecţii raţionale la Evoluţie

            Obiecţiile raţionale la teoria evoluţiei sunt legitime deoarece nu există exemple de transmutaţii ale speciilor şi „verigile” lipsă nu au fost găsite niciodată. Pentru ca evoluţia să fie adevărată, mii de „verigi” sau de faze tranziţionale sunt necesare pentru o mutare de la specie la alta. Pentru a întemeia doctrina evoluţiei, trebuie să fie găsită o schimbare gradată sau una abruptă veridică între:

	forma cosmică şi cea organică a naturii;
	dintre regnul vegetal şi cel animal
	dintre nevertebrate şi vertebrate;
	dintre vertebratele inferioare şi mamifere;
	şi dintre mamifere şi om.

¨      Marile întreruperi. Ştiinţa arată mari întreruperi dintre specii diferite şi că fiecare a apărut fără antecedenţi cunoscuţi în linia genealogică. Un evoluţionist, fost profesor Joseph Le Conte, la Universitatea din California (c. 1920), a mărturisit: „Dovada geologiei de azi este că speciile par să fi venit în existenţă dintr-odată şi în perfecţiune totală, rămânând neschimbate substanţial în timpul existenţei lor şi au murit în perfecţiune totală. Alte specii au luat locul lor aparent prin substituţie, nu prin transmutare.”

¨      Insuficienţa timpului. Când evoluţioniştii atribuie milioane şi milioane de ani pentru procesul de producere a omului, ei fac aceasta fără vre-o dovadă. Întrebarea dacă pământul a fost locuibil timp de milioane de ani este justificată. Cele mai vechi înregistrări scrise cu o cronologie care pot fi verificate datează înapoi doar spre prima dinastie din Egipt (c. 2200 – 2500 î. Hr.). Există o contradicţie mare între teoria care spune că strămoşii necunoscuţi şi neobişnuiţi ai omului au trăit acum 30 – 70 de milioane de ani în urmă (adevăratul om modern a apărut în urmă cu 1-3 milioane de ani), şi au avut o civilizaţie. În timp ce conceptul este intrigant asupra timpului infinit pentru formarea pământului şi a întregii vieţi care este pe pământ, nu există nici o dovadă care să susţină teoria.

¨      Sterilitatea păsărilor. Egal opusă teoriei evoluţiei este ideea încrucişării speciilor. Natura în sine a închis uşa acestei posibilităţi (observaţi Geneza 1:24).

¨      Rămăşite de oameni. Cele mai timpurii rămăşiţe de oameni sunt foarte dezvoltate, arătând că omul ca şi alte specii a venit pe scenă în maturitatea fiinţei sale. Ar putea fi dovezi pentru degenerare sau omul mergând de la o stare mai înaltă de existenţă la o stare mai joasă ca în Geneza 1-2, dar nu există nici o dovadă că vre-un om a mers de la o stare de existenţă mai joasă la una mai înaltă. Metodele de datare cu radio carbon au fost dovedite a fi nesigure pentru stabilirea unor date din antichitate, şi chiar mai păgubitoare este lipsa dovezilor fosile când sunt considerate statisticile populaţiei. Din toţi oameni care ar fi trăit pe pământ în ultimele milioane de ani, chiar şi cu o rată scăzută a creşterii populaţiei, există puţine dovezi ale păstrării omului antic. Dacă evoluţia este adevărată, de ce există atât de puţine dovezi în înregistrările fosilelor? În trecut, unele farse extraordinare au fost oferite de evoluţionişti pentru a păcăli publicul.

q       Omul de Neanderthal. În 1856 în Valea Neander, lângă Dusseldorf, Germania a fost găsită o creatură despre care se credea că este semi ridicată şi sub umană. „Acum se ştie că omul de Neanderthal a fost un om ridicat în întregime şi în cele mai multe detalii era insesizabil faţă de omul modern, capacitatea sa craniană chiar o depăşea pe cea a omului modern.” (Evolution? The Fossils Say No (Evoluţia? Fosilele spun nu), Duane T. Gish)

q       Omul Java (Pithecanthropus erectus, „omul maimuţă ridicat”). În 1891 Eugene Dubois, un doctor olandez a descoperit un Pithecanthropus erectus în Trinil, Java. A fost găsit un singur capac de craniu. În anul următor, săpând în continuare în aceeaşi zonă dar cu cincizeci de picioare mai departe, Dubois a descoperit un os femur, alături de doi dinţi molari. Însuşind toate bucăţile laolaltă, Dubois a datat descoperirea la o vechime de o jumătate de milion de ani şi a spus aceasta lumii. Ceea ce nu a spus lumii decât după treizeci şi unu de ani mai târziu este că el a găsit şi două cranii evident umane în acelaşi timp şi la acelaşi nivel cu săpăturile. Chiar înainte de a muri, Dubois a recunoscut că omul Java era de fapt resturile unui mare gibon.

q       Omul Piltdown (Eanthropus dawsoni, „Omul Dawn”). Charles Dawson este creditat cu descoperirea „Omului Dawn” în Piltdown, Anglia în 1912. Dintr-o parte a unui craniu şi câţiva dinţi, mica falcă a fost datată la o vechime de 500 până la 700 de mii de ani vechime! În 1950, oasele „Omului Dawn” au fost puse sub reflectorul adevărului: testele cu fluorină au fost făcute şi marea înşelăciune a fost descoperită. Porţiunea de craniu dezgropată a fost pătată cu săruri de fier şi dinţii au fost umpluţi deliberat pentru a le da aparenţa vârstei.

q       Omul Peking. Dezgropat lângă Peking, China în 1912 de Davidson Bolack, această descoperire a constat din fragmente de treizeci de cranii şi 147 de dinţi. Azi, se crede că omul Peking este resturile unor maimuţe mari sau babuini care au fost ucişi şi au fost mâncaţi de cei care lucrau într-o carieră de piatră antică de ardere a cleiului.

q       Omul Nebraska („Omul maimuţă vestic”). Harold Cook a informat lumea că el a făcut o descoperire minunată în vestul statului Nebraska în 1922. Ce a găsit el? Un dinte! UN dinte! Lumea a fost făcută să se mire când un artist presupus a desenat o gură în jurul omului-maimuţă care a fost declarat ca având şase mii de ani vechime. În 1927 s-a descoperit de fapt că dintele aparţinea unui porc dispărut.

q       Maimuţa din estul Africii (zinjathropus). În 1959 Revista National Geographic a fost foarte fericită să spună lumii că Louis S.B. Leakey a făcut o descoperire minunată în Olduvia, Tanzania. Capacul unui craniu şi câteva fragmente de oase au fost produse şi datate cu o vechime de 2-4 milioane de ani. Aici a fost cel puţin o reală lipsă a legăturii. Oare a fost? Chiar înainte de moartea sa, Leakey a recunoscut că el a simţit că descoperirea sa nu era altceva decât o varietate de australopithecus (maimuţe din sud) găsite în 1924.

¨      Contradicţiile dintre regnuri. Natura de azi şi înregistrările fosile din trecut continuă să mărturisească împotriva evoluţiei demonstrând că unele regnuri în natură sunt vast superioare altora. Dacă evoluţia ar fi adevărată, lucrurile nu ar fi aşa. Mai degrabă, ar fi un fel de legătură între regnuri pentru a forma un ecosistem unificat. Totuşi, nu se poate găsi nimic în regnul vegetal din care să se fi putut dezvolta trăsăturile caracteristice ale vieţii animale sau viceversa. Deci există şi o prăpastie între animal şi om, în ciuda încercărilor ştiinţei moderne din 1859 de a arăta cât de similar este omul şi animalul. Se pot observa câteva diferenţe dramatice.

q       Numai omul este o creatură raţională. Animalele pot rezolva probleme bazate pe un îndemn biologic dar numai omul stă jos şi gândeşte, aşa face un filozof, un profesor, un teolog sau cineva care este îndrăgostit.

q       Numai omul face lucrurile prin raţiune şi voinţă liberă, nu potrivit instinctului. „Instinctele animalelor rămân aceleaşi de la eră la eră. Pasărea încă îşi construieşte cuibul ei şi albina celula ei aşa cum au făcut-o la Poarta Edenului. Nu există nici un progres în dezvoltarea lor mintală.” (David Clark)

q       Numai oamenii construiesc maşini care sunt în sine productive. Animalele pot folosi uneltele, dar nici un animal nu face un tipar sau o presă pentru a ştampila alte unelte pentru producţia în masă.

q       Numai omul comunică gânduri bazate pe cuvinte şi raţiune. Animalele comunică prin sunete şi grohăituri. Ele comunică emoţii şi impulsuri dar nimic nu poate fi afirmat a fi adevărat sau fals.

¨      Legea entropiei. Există o lege universală a degenerării care argumentează împotriva modelului evoluţionist. Legea entropiei spune că totul merge de la ordine la dezordine. Există o prăbuşire naturală a tuturor lucrurilor. Fizic, se crede că oamenii moderni sunt inferiori civilizaţiilor ante-diluviene (şi mintal noi nu putem fi nici mai presus de anticii egipteni; invenţiile lor concurează cu cele ale noastre. Ar fi interesant să vedem dacă clădirile moderne vor rezista testului timpului ca şi piramidele.) Mai degrabă de a urca vreodată în sus, trupul omului se uzează la fel la toate lucrurile pe care el le construieşte şi universul în sine. Într-o zi, soarele nu va mai străluci, pământul nu se va mai roti, şi strălucirea stelelor va dispărea. Universul se îndreaptă în jos, nu în sus.

Lipsa dovezii vizuale. Dacă evoluţia este un proces cosmic, ar trebui să fie evident peste tot şi în operare actuală în faţa ochilor noştri. De ce nu se petrec procese evoluţionare care se pot distinge? Au ajuns toate lucrurile din modelul evoluţionist la un astfel de nivel al perfecţiunii încât nu mai este posibilă nici o dezvoltare? Ştiinţa evoluţiei este ciudat de tăcută în faţa unor astfel de întrebări.

Imposibilitatea logică a procesului evoluţionist. Dacă încrucişarea inteligentă a speciilor a eşuat să producă o singură specie nouă în condiţii de laborator ideale, ce probabilitate este ca şansa oarbă sau selecţia naturală să facă aceasta? Selecţia naturală nu va putea face ceea ce selecţia inteligentă nu poate face.

Teoria Recapitulării

            Teoria Recapitulării Embriologiei argumentează că un copil nenăscut trece prin felurite forme prin care se presupune că ar fi fost traversate de rasa umană. Se argumentează că fiecare persoană din pântece trece de la celula protoplasmatică, prin viaţa nevertebratelor, spre peşte, patrupede şi în final spre om. Această teorie a fost susţinută odată ca fiind cea mai convingătoare demonstraţie dintre pretenţiile evoluţionare.

            Ca replică, se admite că există o asemănare superficială între embrionul uman şi cel al unor forme de animale. Dar asemănările sunt doar superficiale pentru unul care vede asemănările vieţii în alte lucruri cum ar fi formarea neobişnuită a norilor, mlaştinile făcute de ploaie şi formaţiunile stâncoase. Regele Ahab a văzut „un mic nor din mare, ca o palmă de om.” (1 Împăraţi 18:44) următoarele puncte sunt demne de considerat.

Doar un gând preconceput spune că embrionul uman în fazele sale timpurii este o reprezentare reală a unei mase de protoplasmă care este la fel cu cea mai joasă formă de viaţă, care este cu puţin mai mult decât o globulă de protoplasmă.

Doar un gând preconceput spune că prelungirea în formă a unui copil trebuie să reflecte în mod necesar forma unui peşte.

Doar un gând preconceput presupune că în timp ce picioarele şi mâinile se dezvoltă, ele au aceeaşi asemănare cu un patruped.

Doar un gând preconceput vede cutele din pielea de pe gât asemănătoare cu branhiile de la peşti. În realitate, toate aceste lucruri sunt superficiale şi nu dovedesc nimic despre fondul rasei umane. De altfel, diferenţa reală în dezvoltarea embrionului constă nu în ceea ce este fizic ci în ceea ce este spiritual.

Teoria recapitulării nu face materia

            Chiar dacă cumva teoria recapitulării a evoluţiei ar putea să fie dovedită adevărată, „ceea ce s-a realizat în clădirea lungii scări de la amibă la om dacă fiecare om trebuie să înceapă pentru sine de la cel mai jos punct, o celulă de protoplasmă? Dacă omul ar putea începe acolo unde s-a terminat dezvoltarea animală, atunci s-ar putea desluşi un anumit scop în procesul evoluţionist. Dar cât de absurd este să presupunem că forţelor cosmice le-a trebuit milioane şi milioane de ani pentru a face ceea ce embrionul uman face în nouă luni!” (David Clark)

Răul schimbării

            Adevărul chestiunii este că întreaga ştiinţă de reproducere demonstrează că micile schimbări ereditare ale încrucişării speciilor nu se acumulează în alcătuirea speciilor. În plus, mutaţiile macro şi micro au fost dovedite a fi dăunătoare în esenţă pentru specii pentru o perioadă de timp. Macro mutaţia se referă la schimbarea bruscă într-un organism cum ar fi un braţ, un ochi sau un picior care apare dintr-odată. Micro-mutaţia se referă la mici diferenţe care se dezvoltă în cadrul unei specii în decursul unei perioade prelungite de timp.

Fosilele spun nu!

            Evoluţioniştii au bănuit întotdeauna că natura a distrus milioane de forme de viaţă. Dacă aceste forme de viaţă înlăturate ar putea să fie recuperate, ei ar dovedi că teoria evoluţiei este corectă. (Probabil natura are un sens al umorului prin faptul că distruge chiar formele de viaţă de care au nevoie avocaţii ei în timp ce le păstrează pe restul.) Adevărul despre chestiune este că înregistrările fosile aduc mărturie împotriva evoluţiei. În unele locuri cu fosile având un depozit continuu alcătuit din aproape două mii de specii, toate au apărut instantaneu. Nu s-a arătat niciodată vre-o fosilă care a murit pentru a fi înlocuită de alte forme. Deşi este stânjenitor pentru evoluţionist, unele locuri geologice din lume inversează ordinea în care se presupune că ar fi apărut viaţa pe glob. Stratul Pre-Cambrian (pretins ca fiind cel mai timpuriu în istoria geologică) şi fosilele presupuse vechise află în conformitate satisfăcută cu stratul cretacic (cretos) care se află dedesubt (din era Mezozoică) şi fosilele presupuse tinere. De ce este aceasta aşa? Răspunsul este simplu: nu există semne credibile ale celor mai infime variaţii lăsate ca fiind intermediare, în înregistrările fosilelor dintre o specie şi alta. La început, Dumnezeu a creat toate animalele şi toate formele de viaţă într-o perioadă de şase zile literale. De aceea, Creaţionistul (creştinul) se aşteaptă să găsească aceste lucruri împreună. Faptul că formaţiunile stâncoase au fost amestecate este explicat mai bine de Biblie decât de evoluţionist. Răspunsul biblic este că a fost un potop care a tulburat pământul. (Geneza 6-7) Modelul Genezei de descoperire a Catastrofei Potopului este mai consistent cu faptele cunoscute decât modelul evoluţionist al Uniformităţii care învaţă că pământul a fost format prin straturi de roci peste alte straturi.

Întrebări ridicate de teoria Evoluţiei

            Teoria evoluţiei ridică un număr de întrebări religioase care nu sunt îndepărtate uşor de creştinii conştiincioşi. (propus de David Clark)

„Există un început aşa cum este înregistrat în Geneza 1:1, sau există doar o devenire externă?”

 

„Dumnezeu este infinit şi veşnic, potrivit Scripturilor, sau doar finit şi o dumnezeire care se dezvoltă, o minciună a minţilor oamenilor care sunt ei înşişi doar produsul timpului plus spaţiul plus întâmplarea?”

 

„Domneşte Dumnezeu în mod suveran peste universul Său, sau măcar există El?”

 

„Este Dumnezeu supus unei puteri mai mari sau a unei comunităţi de puteri?”

 

„A fost omul creat în întregime după chipul lui Dumnezeu, sau are trupul şi sufletul său dezvoltat din animale?”

 

„Oare omul a căzut din chipul lui Dumnezeu, sau s-a ridicat din animalitate şi sălbăticie?”

 

„Este păcatul contrar voii lui Dumnezeu, sau păcatul este doar lipsa unei dezvoltări spirituale depline?”

 

„Sunt doctrinele iudaismului şi ale creştinismului o revelaţie divină, sau doar creşterea unor tendinţe umane înnăscute?”

 

„Omul a început să se închine lui Dumnezeu prin amulete şi apoi a crescut la monoteism, sau omul a început să se închine cu monoteismul şi apoi a căzut în închinarea prin amulete şi animism?”

 

„Biblia a produs civilizaţia, sau civilizaţia a produs Biblia?”

 

„Sunt Scripturile infailibile şi iminente, o revelaţie de la Dumnezeu, sau Scripturile sunt doar înregistrarea experienţei religioase progresive?”

 

„Este mântuirea o intervenţie supranaturală în afacerile oamenilor păcătoşi, sau doar creşterea forţelor naturale care caută să simtă tristeţea?”

 

„Profeţia îşi menţine elementul ei predictiv şi minunile puterea lor supranaturală, sau aceste lucruri au o explicaţie naturală?”

ORIGINEA SUFLETULUI

Cum intră în existenţă sufletul?

            În timp ce oamenii sunt nepăsători cu sufletul lor, Biblia ne învaţă despre valoarea sa nemuritoare. Isus a spus: „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8:36, 37) Deoarece sufletul are cea mai mare importanţă, este bine să considerăm bazele originii sufletului. Cu privire la această problemă, au fost sprijinite diferite poziţii.

¨      Traducianism. Traducianismul [de la latinul, traducere, „a conduce dincolo,” „transfer”] învaţă că sufletul omului este derivat din părinţişi de aceea omenirea este o rasă sau o specie cu privire la suflet cât şi ca şi trup. Cu acest punct de vedere s-a luptat părintele latin al Bisericii, Tertulian (160 – c. 230 d. Hr.) şi a fost îmbrăţişat cu incertitudine de Augustin care a spus că, „În Adam toţi au păcătuit, în timpul când în natura lui era încă acel singur om.” Mai târziu, Augustin a început să se teamă că o poziţie strict traduciană ar putea implica o interpretare materialistă a originii sufletului. În contrast, Luther nu are astfel de nelinişti sufleteşti. „Reproducerea omenirii este o mare uimire şi un mister. Dacă Dumnezeu m-ar fi consultat în această privinţă, l-aş fi sfătuit să continue generarea speciei prin întocmirea lor din argilă, în felul în care Adam a fost întocmit; aşa cum L-aş fi sfătuit să lase soarele să rămână întotdeauna suspendat peste pământ, ca o lampă mare, menţinând lumină şi căldură perpetuă.”

 Teoria Traduciană este bazată pe următoarele argumente.

Fiind o entitate unică, ce constă din suflet şi trup, omul trebuie să fie una; astfel că el nu poate fi deopotrivă mai bătrân şi mai tânăr decât el însuşi – „că în el care este trupesc fiind primul, şi celălalt venind după” (părintele Bisericii estice, Gregory din Nyssa, c. 331 – c. 396 d. Hr.)

Caracteristicile ereditare şi cele din mintea şi moralul unei persoane sunt o structură.

Natura păcătoasă transmisă de la Adam posterităţii lui. Notă specială: În afara Traducianismului, este greu să susţinem justiţia lui Dumnezeu în pedepsirea păcatului moştenit. Este dificil pentru poziţia Creaţionistă (care zice că fiecare suflet este creat individual) să explice cum este creat fiecare suflet păcătos. Traducianismul justifică cel mai bine universalitatea păcatului.

v      Notă specială. Printre îngeri, unii au căzut (Apocalipsa 12:4) şi unii nu au căzut (Psalmul 148:2) deoarece nu exista nici o legătură rasială şi nici o transmitere a naturii păcătoase de la unul la altul în actul procreerii.

Argumente din Scriptură pentru Traducianism

            Unul din cel mai puternic argument din Scriptură pentru Traducianism este faptul că toate animalele au fost derivate din primii lor părinţi, astfel că toţi oamenii sunt derivaţi din Adam (Geneza 1:27). Doar odată se spune că suflarea de viaţă a fost suflată în om şi el a devenit un suflet viu (Geneza 2:7, conform 2:22; 1 Corinteni 11:8; Geneza 4:1; 5:3; 46:26; conform Fapte 17:21-26; Evrei 7:10). După ce Dumnezeu l-a creat pe om, se spune despre El că şi-a încetat lucrarea Sa creatoare (Geneza 2:2) deşi lucrarea Sa de susţinere continuă pentru că „Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa.” (Fapte 17:28) Apoi mai este chestiunea eredităţii prin care natura păcatului este transmisă şi este judecată chiar şi în a treia şi a patra generaţie (Exod 20:5; 34:7; Numeri 14:18; Deuteronom 5:9).  Jonathan Edwards a înţeles acest principiul acesta şi s-a rugat pentru copiii săi şi pentru copiii copiilor săi până la sfârşitul timpului. El a crezut că supravegherea tuturor lucrurilor era sub mâinile Providenţei Divine.

Ioan 1:13  „născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” Acest verset contrastează naşterea spirituală cu cea naturală, implicând că naşterea naturală este traduciană.

Ioan 3:6  „Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.” În acest citat cuvântul „carne” este înţeles a însemna că întregul om este neregenerat.

Romani 1:3  „Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,”

Romani 5:12  „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…”

1 Corinteni 15:22  „Şi după cum toţi mor în Adam.”

Efeseni 2:3  „eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.”

Evrei 7:10  „căci [Levi] era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.”

Cazul pentru Creaţionism

            Opus Traducianismului este Creaţionismul. Acest punct de vedere afirmă că sufletul nu este derivat din părinţi, ci este creat pentru fiecare individ născut în lume. Acest punct de vedere este susţinut datorită persoanei lui Hristos, indivizibilitatea substanţei sufletului, individualitatea fiecărei persoane şi datorită pasajelor selectate din Scriptură care învaţă că Dumnezeu este Creatorul spiritului uman.

Isaia 57:16  „sufletele pe care le-am făcut.”

Eclesiastul 12:7  „până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”

Evrei 12:9  „Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?”

Zaharia 12:1  „Domnul care a întocmit duhul omului din el.”

Critici ale Creaţionismului

            În plus faţă de pasajele din Scriptură, Individualitatea este folosită ca un argument pentru Creaţionism. Se argumentează că există distincţii dramatice între părinţi şi copil care nu pot fi explicate doar prin reproducere. Cei care se opun Creaţionismului observă că deosebirile dramatice dintre părinte şi copii există dintr-un motiv logic: fiecare copil are doi părinţi, patru bunici, opt străbunici, etc. Moştenirea combinată oferă o cauză suficientă pentru marea varietate de personalităţi şi de individualitate între părinţi şi copii.

            Cu privire la pasajele din Scriptură care vorbesc despre Dumnezeu ca şi creator, ele pot fi privite ca exprimând influenţa mijlocită a lui Dumnezeu în originea sufletului. Despre Dumnezeu se mai spune că este Creatorul trupului (conform Psalmul 139:13,14; Ieremia 1:5).

            De asemenea, în opoziţie faţă de Creaţionism, este chestiunea că omul este mai bun decât animalele. Dacă omul produce trupul prin procreare şi Dumnezeu creează sufletul, atunci omul nu este mai bun decât animalele deoarece ele produc şi trup şi suflet după imaginea lor.

            În final, Dumnezeu nu este autorul direct al răului moral pe care Creaţionismul trebuie să îl sprijine.

Evaluare sumară

            Cu privire la Creaţionism şi Traducianism, se poate observa că fiecare punct de vedere înfruntă o dificultate. Creaţionismul trebuie să explice natura păcătoasă a fiecărui suflet creat în timp ce Traducianismul trebuie să explice cum se transmite pe sine o substanţă spirituală indivizibilă.

NATURA OMULUI

Dihotomia: o despărţire între suflet şi trup

            Potrivit lui Geneza 2:7 omul este compus din două substanţe, şi doar două, trup şi suflet. Geneza 2:7 declară că, „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Trupul este o substanţă materială; sufletul este o substanţă spirituală. Substanţa poate fi definită ca cea care are fiinţăm proprietăţi şi potenţă (putere); substanţa este cea în care există atributele.

            Atributele sau proprietăţile materiei sunt: volumul, greutatea, tăria, forma, etc. Atributele spiritului sunt: gândul, voinţa (alegerea), afecţiunile şi conştiinţa. Aceste substanţe, trupul şi spiritul, sunt diferite deoarece proprietăţile lor sau atributele lor sunt diferite şi opuse. Proprietăţile materiei nu aparţin spiritului şi atributele spiritului nu aparţin materiei şi totuşi aceste două materii se unesc pentru a constitui un om. Acolo există trupul, care este materie; acolo există sufletul, care este spirit. Nu există alte substanţe în om. Din cele două, sufletul este mai important pentru că sufletul este cel care dă viaţă trupului. Când sufletul este retras, trupul este mort pentru că sufletul este locul personalităţii. Conştiinţa acestor lucruri poate conduce la un punct de vedere favorabil al dihotomiei: indivizii se cunosc pe sine ca fiind trup şi suflet.

Dovada Scripturală a dihotomiei

            În înregistrarea creaţiei se menţionează trupul şi sufletul omului, şi nimic mai mult. În altă parte, Scripturile menţionează frecvent trupul şi sufletul împreună, şi nimic mai mult.

1 Regi 17:21  „fă să se întoarcă sufletul copilului în el!”

Eclesiastul 12:7  „până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”

Iacov 2:26  „După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.”

Matei 10:28  „poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.”

1 Corinteni 5:3  „cât despre mine, cu toate că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul.”

            Relaţia dintre suflet şi trup este misterioasă şi aproape de neînţeles. Cum acţionează trupul asupra minţii, şi cum mintea acţionează asupra trupului, nu poate fi înţeles pe deplin deşi experienţa este cunoscută în fiecare zi. Mintea constrânge trupul să acţioneze şi acesta acţionează. Trupul transmite impresii ale lumii exterioare către minte şi mintea primeşte aceasta. Emoţiile minţii afectează trupul astfel că acesta roşeşte sau este încurcat. Bolile trupului, în special cele ale creierului, afectează şi creează dezordine în minte. Înapoi şi înainte, interacţiunea trupului şi a minţii se mişcă pentru a produce un mare mister.

Teoria trihotomiei: trup, suflet şi duh

            Trihotomia (de la tricha, „în trei părţi” şi temno, „a tăia” = compus din trei părţi) este punctul de vedere că omul este alcătuit din trei substanţe: trup, suflet şi duh. Biserica Ortodoxă din est a susţinut în general Trihotomia. Credinţa lor este cel mai bine articulată de preotul grec ortodox John din Damasc (c. 675-749) care vorbeşte despre suflet ca şi principiul vieţii senzoriale care îmbunătăţeşte duhul – duhul fiind o emanaţie de la Dumnezeu. Pe de altă parte, biserica din vest a susţinut în general dihotomia. Un apel pentru Trihotomie este făcut din Scripturi.

1 Tesaloniceni 5:23  „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”

Evrei 4:12  „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

Argumente împotriva teoriei Trihotomiei

            Cei care sprijină Teoria Trihotomiei nu sunt uniţi cu privire la ce constituie substanţa sufletului şi a duhului în mod independent. De aceea, următoarele argumente sunt folosite împotriva Teoriei Trihotomiei.

Scripturile folosesc termenii suflet (psyche) şi duh (pneuma) interschimbabil.

Geneza 41:8  „Duhul lui era tulburat.”

Psalmul 42:6  „Îmi este mâhnit sufletul în mine.”

Ioan 13:21  „Isus S-a tulburat în duhul Lui.”

Pentru a afirma lucrurile mai simplu: sufletul este la fel cu duhul. Termenul pentru suflet (psyche) vorbeşte despre partea imaterială a omului în puterile şi activităţile sale inferioare. Omul este un individ conştient. El are o formă de viaţă de bază alături de pofta de mâncare, imaginaţie, memorie şi înţelegere. Totuşi, este nevoie să aducem în atenţie capacităţile mai înalte care locuiesc în facultăţile omului. Termenul duh (pneuma) face aceasta aducându-l pe individ în prezenţa lui Dumnezeu. În prezenţa Creatorului său, creat după chipul Său, omul manifestă puterea de raţiune, conştiinţă şi voinţă. (A. H. Strong) Rezumând, „Distincţia dintre psyche şi pneuma este una funcţională, şi nu o distincţie substanţială.” – W. W. Goodwin

¨      Termenii duh şi suflet sunt folosiţi cu privire la crearea animalelor.

Eccleziastul 3:21  „Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pământ?”

Apocalipsa 16:3  „Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie (suflet viu, [de exemplu, peştii]), chiar şi tot ce era în mare.”

¨      Sufletul este atribuit Domnului.

Amos 6:8  „Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi” (literal, „pe sufletul său”)

Isaia 42:1  „Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.”

Ieremia 9:9  „Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu-mi răzbun Eu (sufletul meu, afirmă versiunea în engleză) pe un asemenea popor?”

Evrei 10:38  „Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”

¨      Cei care sunt morţi sunt numiţi suflete.

Apocalipsa 6:9  „Când a rupt Mielul pecetea a cincia, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră.”

 ¨      Cele mai înalte expresii ale religiei sunt atribuite sufletului.

Matei 22:37  „Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.”

Marcu 12:30  „şi: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi.”

Luca 1:46  „Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul.”

Evrei 6:19  „pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului”

Iacov 1:21  „De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.”

¨      A-ţi pierde sufletul înseamnă a pierde totul.

Marcu 8:36  „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?”

 ¨      Acele pasaje care exprimă o triplă diviziune pot fi explicate.

q       În 1 Tesaloniceni 5:23, Pavel nu foloseşte expresia „duhul şi sufletul şi trupul,” decât pentru a exprima omul în totalitatea sa; natura sa spirituală, natura sa trupească, şi viaţa funcţională datorată unirii lor.

 q       La fel, Evrei 4:12 vorbeşte despre despărţirea „sufletului şi a duhului”; totuşi, sensul nu este cel al separării unuia de celălalt, ci de a tăia, sau de a zdrobi, aşa cum ai putea tăia o friptură în două bucăţi. Cuvintele nu înseamnă două lucruri în sine, ci tăierea în două a unui singur lucru.

 q       În  povestirea creării omului şi menţionarea morţii este făcută doar despre două substanţe, una a materiei, cealaltă a duhului. De aceea, Eclesiastul 12:7 vorbeşte corect despre duhul care se întoarce înapoi la Dumnezeu. „până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”

 Concluzia este aceasta: duhul omului nu este ceva mai înalt decât sufletul omului, nici diferit faţă de suflet. Sufletul şi duhul sunt unul şi acelaşi. „Cât despre distincţia dintre „suflet” şi „duh” probabil cel mai bine este să spunem că sufletul se referă la partea imaterială a omului privită ca o personalitate umană, în timp ce duhul se referă la aceeaşi parte imaterială cu referire la substanţa ei, sau cu privire la originea sa divină.” (David Clark)

Trei teorii principale cu privire la agentul liber

            În sufletul omului există capacitatea de a lua decizii. Se ridică întrebarea, „Este omul un agent liber?”

¨      Fatalismul. Această doctrină învaţă că toate evenimentele sunt determinate de o necesitate oarbă. Nu există nici o libertate a individului, nici o libertate de alegere şi nici o auto-determinare. Toate lucrurile trebuie să fie aşa cum sunt cu nici o posibilitate de a fi diferite. În acest punct de vedere nu există agentul liber. Cauza acestei necesităţi poate fi în natura lucrurilor, sau în uniformitatea legilor naturale peste care nu există un control inteligent, sau încă în decretul lui Dumnezeu. Fatalismul distruge toată responsabilitatea şi de aceea distruge toată moralitatea.

¨      Auto-determinarea. Această doctrină învaţă că voinţa omului este independentă de alte facultăţi ale sale. Omul decide, sau poate decide, uneori făcând abstracţie de cunoştinţa sa, sentimente, conştiinţă, dorinţe, înclinaţii sau convingeri. Dacă aceasta este adevărat, înseamnă că omul este liber să acţioneze iraţional.

Auto-determinismul este parţial adevărat: omul este liber să aleagă. Totuşi, voinţa nu acţionează indiferent de toate motivele, ci este determinată de conţinutul celorlalte facultăţi. Voinţa este influenţată întotdeauna de caracterul sau natură şi de îndemnurile externe. Voinţa este întotdeauna îngrădită de Dumnezeu şi este supusă legilor universului în care omul trăieşte incluzând legile propriei sale fiinţe. Vorbind potrivit, nu voinţa acţionează, ci întregul om este cel care voieşte.

¨      Liberul arbitru. Doctrina Liberului Arbitru învaţă că omul acţionează liber de constrângerea unei puteri externe. Omul acţionează în acord cu propria sa natură şi sub influenţa cunoştinţei sale, a dorinţelor, sentimentelor, înclinaţiilor şi a caracterului său.

Nimeni nu neagă că omul are o voinţă, adică, o facultate de a alege ceea ce el doreşte să spună, să facă şi să gândească. „Dumnezeu a îmbrăcat prin natură voinţa omului cu libertatea şi puterea de a alege şi de a acţiona potrivit alegerii sale. Această voinţă liberă nu este nici forţată, nici destinată pentru vre-o necesitate a naturii de a face bine sau rău.” (Mărturisirea de credinţă baptistă din 1689, capitolul 1, secţiunea 1; studiul Matei 17;12; Iacov 1:14; Deuteronom 30:19)

q       Observaţie. În timp ce voinţa omului nu este nici forţată, nu este nici neutră. Biblia învaţă că voinţa omului în Adam este slabă. Aceasta este dovedită uşor prin circumstanţe (Geneza 50:20 conform Proverbe 16:9; Ieremia 10:23; Luca 12:18-20), şi prin alegeri morale greşite (Geneza 6:5; Romani 3:12; 1:21; 3:11; Ieremia 13:23). Ceea ce trebuie să mărturisească în mod deschis omul este că el nu este independent de Dumnezeu, nici de legile universului, nici de natura sa proprie.

Biblia învaţă că omul este un agent liber, îi porunceşte să aleagă, şi îl consideră responsabil pentru alegerea sa. Dacă omul nu ar fi un agent liber, el nu ar avea nici o responsabilitate. Ca un întreg, omul acţionează aşa cum gândeşte şi simte şi în acord cu caracterul sau natura sa. Totuşi, liberul arbitru are limitările sale. Limitările sunt serioase datorită căderii în păcat. „Omul, în starea sa de inocenţă, avea libertatea şi puterea de a dori şi de a face ceea ce era bine şi plăcut pentru Dumnezeu, dar el era instabil, astfel că el putea să cadă din această condiţie.” (Mărturisirea baptistă de credinţă din 1689, capitolul 9, secţiunea 2; studiul Eclesiastul 7:29; Geneza 3:6)

„Prin căderea sa într-o stare de păcat, omul şi-a pierdut complet toată capacitatea de a dori vre-un bine spiritual care însoţeşte mântuirea. Ca şi om natural, el este în totalitate potrivnic binelui spiritual, şi este mort în păcat. El nu este în stare prin propria sa tărie să se convertească pe sine, sau să se pregătească pe sine pentru convertire.” (Mărturisirea baptistă de credinţă din 1689, capitolul 9, secţiunea 2; studiul Romani 5:6; 8:7; Efeseni 2:1,5; Tit 3:3-5; Ioan 6:44).

q       Din cauza Căderii există multe lucruri în care liberul arbitru al omului nu joacă nici un rol. Nici un om nu a avut vreodată şansa să spună dacă el vrea iniţial să existe sau nu. Consimţământul lui nu este niciodată întrebat despre aceasta. Când existenţa a fost fată omului, el nu a avut niciodată şansa să spună fie da, fie nu. Existenţa i-a fost încredinţată omului, şi o mână tare îl forţează printr-o serie de experienţe, de bucurii şi tristeţi, de lacrimi şi temeri, de dorinţe şi vai-uri, de victorii şi tragedii, fără pauză, fără oprire, fără retragere, sau măcar de posibilitate a lor. Deoarece „Cineva” ia o mulţime de alegeri în numele fiecărei persoane de pe planeta pământ, puterea Liberului Arbitru nu trebuie să fie accentuată prea mult.

q       „Trebuie să recunoaştem limitele liberului arbitru; că noi suntem îngrădiţi de Dumnezeu şi de suveranitatea Sa absolută; şi prin anumite legi şi condiţii pe care Dumnezeu le-a imprimat asupra fiinţei noastre şi asupra universului în care noi trăim. Noi suntem agenţi liberi cu anumite limite, şi dincolo de aceste limite noi suntem complet dependenţi de Dumnezeu care ne-a făcut, şi a cărui providenţă controlează zborul săgeţii şi căderea vrăbiei.” (David Clark)

Charles Gore, un fost Episcop la Oxford a scris: „Fără îndoială, voinţa liberă a oamenilor a fost exagerată absurd. De fapt, ea este limitată strict. Nu există un astfel de lucru precum independenţa umană. Toate forţele pe care orice om le întrebuinţează, în alegerea sau îndeplinirea alegerii sale, sunt strânse dincolo de el. Condiţiile sale determină canalele alături de care el trebuie să folosească puterile care sunt disponibile. Cu toate acestea, în inima acestei lumi de forţe definitive şi de legi locuieşte acest lucru misterios şi unic: alegerea liberă.”

1. Spurgeon a afirmat cu tărie că, „Voinţa liberă a dus multe suflete în iad dar niciodată nu a dus un suflet în cer.”

Relaţia dintre voinţa liberă şi regenerare

            Trebuie să amintim că regenerarea vine prin intervenţia divină de a schimba natura şi de a determina viaţa. Nici un agent liber nu este mai presus de Dumnezeu. Aceasta este dovedită de faptul că nici un om nu este un agent în regenerarea sa. În timp ce noua creaţie sau naşterea din nou nu este o violare a liberului arbitru tot aşa cum crearea iniţială a omului la naştere nu violează liberul arbitru, adevărul este acesta: „Când Dumnezeu converteşte un păcătos, şi îl pune într-o stare de har, El îl eliberează de sclavia sa naturală faţă de păcat, şi doar prin har El îl face în stare să dorească liber şi să facă ceea ce este bine spiritual. Dar din cauza rămânerii sale în corupţie, el nu doar doreşte (sau perfect) ceea ce este bine, ci de asemenea doreşte ceea ce este rău.” (Mărturisirea baptistă de credinţă din 1689, capitolul 9, secţiunea 4; studiul Coloseni 1:13; Ioan 8:36; Filipeni 2:13; Romani 7:15, 18, 19, 21, 23).

            Dacă Dumnezeu nu îl regenerează pe om, dacă Dumnezeu nu îi eliberează pe indivizi, atunci ei rămân cu siguranţă în sclavia păcatului şi în conformitate cu „libera” voinţă, ei vor continua să acţioneze potrivit naturii lor depravate. Alegerile vor fi întotdeauna păcătoase (Romani 6:16-17; Ioan 8:34). Un păcătos nu poate face altceva decât să păcătuiască (Romani 8:7-8) până când harul eliberează sufletul (Romani 6:14-15, 18, 22 conform 2 Corinteni 5:17).

STAREA ORIGINALĂ A OMULUI

Din mâna lui Dumnezeu

            Potrivit Scripturii, trupul omului a venit din mâna Creatorului dezvoltat pe deplin şi înzestrat cu nemurire. Scriptura reprezintă întotdeauna moartea deopotrivă fizică şi spirituală ca un rezultat al păcatului. Dacă omul nu ar fi păcătuit atunci el nu ar mai fi fost supus morţii. Atunci cum este păstrat omul în fiinţa fizică? Constituţia originală a omului era evident de o calitate înaltă. Longevitatea patriarhilor, chiar după ce păcatul a pătruns, arată o constituţie remarcabilă. Şi cele mai timpurii resturi de fosile ale omului îl arată foarte dezvoltat. Un Pom al Vieţii era în Grădina din Eden (Geneza 3:24). La el se face referire din nou la sfârşitul Apocalipsei ca fiind pentru vindecarea naţiunilor.

Sufletul a fost creat după chipul lui Dumnezeu

            Aceasta include cunoştinţa, sfinţenia, natura morală, natura raţională, liberul arbitru, suveranitatea, etc. Omul a fost creat să fie capabil de a avea comuniune cu Dumnezeu. Implicaţiile acestui lucru sunt multe şi importante; purtarea fiinţei lui Dumnezeu, a naturii lui Dumnezeu, certitudinea a priori a revelaţiei, etc.

Cum a creat Dumnezeu omul?

            Dumnezeu a creat omul bărbat şi femeie după chipul său în cunoştinţă, dreptate şi sfinţenie cu dominaţie asupra creaturilor.

Puncte de vedere alese ale stării originale a omului

 Doctrina Pelegiană a stării originale a omului

            Pelagius a fost un călugăr englez popular care a predicat în Roma (401-409 d. Hr.). Revoltat de imoralitatea creştinilor din Sfântul Oraş, el a argumentat că fiecare poate trăi o viaţă departe de păcat dacă există o alegere sinceră de a face aceasta. Omul nu este sclav al păcatului. Omul a fost creat sau sfânt sau nelegiuit; nici drept nici nedrept dar capabil de a deveni unul din aceştia. O viaţă de neprihănire este o alegere a voinţei.

Observaţie

            Învăţăturile lui Pelagius au apărut dintr-o dorinţă de a-l face pe om responsabil de faptele sale. Din nefericire, nu se spune nimic despre caracterul din care pornesc faptele care are nevoie să fie întors şi aceasta este problema inimi. Scripturile ne arată că faptele pornesc din caracter. În analiza finală, Pelagianismul nu nimic mai mult decât un moralism raţionalizat. Acesta nu ştie nimic despre răscumpărare.

LEGĂMÂNTUL FAPTELOR

Ce este un Legământ?

            Un legământ este un acord sau o promisiune între două sau mai multe persoane bazat pe condiţii specifice. Dumnezeu fiind infinit superior lui Adam putea să îi impună un legământ cu sau fără consimţământ; dar toţi cred că Adam l-a acceptat.

Doctrina definită

            Primul legământ făcut cu Adam a fost un legământ al faptelor în care viaţa îi era promisă lui Adam şi posterităţii sale cu condiţia unei ascultări personale şi perfecte. Adam nu trebuia să mănânce din Pomul Cunoştinţei Binelui şi Răului, cu consecinţa că dacă nu asculta suferea moartea.

Geneza 2:17  „dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Dovezi biblice pentru un legământ al faptelor

Geneza 2:16,17  „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

¨      Părţile din Primul Legământ au fost Adam şi Dumnezeu.

¨      Condiţiile Primului Legământ cereau o ascultare perfectă din partea omului.

¨      Pedeapsa Primului Legământ era moartea spirituală şi fizică.

¨      Promisiunea Primului Legământ era dincolo de viaţa naturală pentru Adam care deja o avea. Promisiunea nu este afirmată în naraţiune dar este implicată în alternativa morţii potrivit Scripturii.

Romani 10:5  „În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea pe care o dă Legea, va trăi prin ea.”

Galateni 3:12  „Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele.”

¨      Tot planul răscumpărării este prezentat ca un legământ: cu Noe, cu Avraam, şi cu Israel. Dispensaţiile sunt legăminte, vechiul şi noul. Aceasta este evident aici. Aici sunt toate semnele şi părţile unui legământ.

Un reprezentant federal pentru posteritate

            În Legământul Faptelor, Adam a reprezentat toată posteritatea sa.

Verificare

            Ceremonia acestui legământ pentru un anumit timp a constituit o verificare corectă deoarece Adam a fost întărit prin natura sa sfântă, un mediu înconjurător fericit, părtăşia cu Dumnezeu, şi avertizările şi promisiunile pozitive. Tragic, sfinţenia lui Adam nu a fost întemeiată printr-o continuare lungă într-o stare de inocenţă. Deoarece el nu era desăvârşit şi pentru că avea capacitatea de a păcătui, Adam s-a predat insinuărilor şi convingerii lui Satan şi a căzut aşa cum a făcut toată posteritatea împreună cu el. Dacă Adam ar fi rezistat testului caracterul său ar fi devenit fix şi neschimbător ca cel al îngerilor aleşi din cer.

CĂDEREA OMULUI

 A existat o cădere?

            Când Dumnezeu l-a creat la început pe om, el nu era îmbrăcat în sfinţenie. Confirmarea urma să vină sub forma unui test după o perioadă de încercare. Dacă Adam a fost ispitit şi ar fi rezistat, nu numai că îngerii aleşi s-ar fi bucurat, dar şi Satan ar fi trebuit să fie înlăturat din Eden deoarece dreptatea stăpânea pe Pământ. Ziua încercării a venit. Condiţiile erau clare. Omul nu trebuia să mănânce dintr-un anume pom din grădină. Aceasta era ceva simplu şi serios.

„În afară de legea scrisă în inimile lor, ei [Adam şi Eva] au primit o poruncă de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, pe care în timp ce au ţinut-o, ei au fost fericiţi în comuniunea lor cu Dumnezeu, şi au avut stăpânire peste creaturi.” (Mărturisirea baptistă de credinţă din 1689, capitolul 4, secţiunea 3; studiul Geneza 2:17; Geneza 1:26, 28).

            Biblia înregistrează ceea ce s-a întâmplat. Ignorând porunca specifică a Suveranului, Adam a mâncat din fructul interzis şi imediat a căzut din starea înaltă a sa într-o poziţie inferioară. Deşi căderea este negată de evoluţionist, panteist şi de alţii, aceasta rămâne un fapt istoric învăţat în Scriptură şi sprijinit de Mântuitorul.

Două dificultăţi

¨      O dificultate psihologică. Cum putea o creaţie sfântă ca Adam să întreţină o dorinţă de a păcătui? Cum a putut origina o voinţă păcătoasă într-o voinţă sfântă? Dacă dorinţa şi caracterul determină voinţa, cum poate avea un caracter sfânt o voinţă păcătoasă?

 ¨      O dificultate morală. De ce un Dumnezeu sfânt a permis păcatul?

 Observaţie

            Dumnezeu ar fi putut preveni păcatul dar El a ales să îngăduie păcatul din motive necunoscute. Singurul lucru care este sigur este că Dumnezeu l-a făcut pe om un agent liber pentru a alege pentru sine – şi omul a ales să facă ce este rău. Aceasta este vestea rea. Vestea bună este că Dumnezeu încă poate stăpâni absolut faptele păcătoase pentru un bine final. Vestea bună este că El face aceasta. Dragostea lui Dumnezeu este mai evidentă în răscumpărare decât dacă omul nu ar fi păcătuit niciodată. Totuşi, după toate cele spuse, originea păcatului va rămâne un mister şi motivul pentru el enigmatic.

Efectele căderii – degenerarea şi moartea

            Începutul păcatului şi al apostaziei este de obicei într-o defecţiune neînsemnată care nu şochează în sensul moral. Dar primul pas a fost făcut, coborârea la o nelegiuire mai mare urmează cu o rapiditate crescândă. Adam, după ce nu a ascultat, şi şi-a corupt natura, a dat o înclinare posterităţii sale. Rapid, roadele au apărut. Primul om născut l-a omorât pe al doilea, şi degenerarea rasei a continuat prin salturi şi legături până când a culminat în distrugere prin potop (Geneza 6-7).

            Căderea a fost mai mult decât doar o nenorocire, ea a corupt natura spirituală a rasei umane. „Ce este născut din carne, este carne.” (Ioan 3:6) Toată omenirea a moştenit o natură păcătoasă, care în sine este păcat. Păcătoşenia este păcat; şi tot păcatul şi păcătoşenia este condamnată de legea lui Dumnezeu. „eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.” (Efeseni 2:3) Rasa umană a fost pierdută în cădere.

Un reprezentant federal

            Potrivit Scripturii, relaţia lui Adam cu posteritatea este expusă ca fiind reprezentativă federal.

Romani 5:12  „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…”

Romani 5:14  „Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam.”

Romani 5:17  „Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur.”

Romani 5:19  „Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi.”

1 Corinteni 15:22 „Şi după cum toţi mor în Adam.”

Imputarea păcatului

            A existat o mare dezbatere asupra faptului dacă a fost o imputare mijlocită sau una imediată a păcatului lui Adam asupra rasei umane. O imputare mijlocită înseamnă că păcatul este transmis prin intermediul generaţiei naturale sau a eredităţii. O imputare imediată înseamnă că există o imputare directă a păcatului indiferent de mediu. Oare pedeapsa pentru păcat a căzut pe rasa umană direct sau indirect prin intermediul unei naturi corupte moştenite?

            Dovada indică faptul că există un element al imputării imediate a păcatului lui Adam asupra rasei umane pentru că moarte este consecinţa directă şi imediată a păcatului în fiecare generaţie. Concluzia pare evidentă. Rasa umană era în perspectiva morţii în momentul în care Adam a păcătuit. Dar există un element al mijlocirii în faptul că, corupţia naturii şi pedeapsa asupra individului a avut efect real printr-o generaţie naturală sau o transmitere a naturii.

RELAŢIA DINTRE PĂCATUL LUI ADAM ŞI POSTERITATE

Existenţa păcatului este dovedită în Biblie

            Existenţa păcatului este arătată în Scriptură.

Ieremia 17:9  „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?”

Psalmi 14:3  „nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.”

Isaia 53:6  „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi.”

Romani 3:9  „Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, Sunt sub păcat.”

1 Ioan 1:8  „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.”

1 Ioan 1:10  „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.”

Existenţa păcatului este dovedită prin conştiinţă

            Conştiinţa distinge între plăcere şi durere; între fericire şi mizerie; între percepţii şi intuiţii. Astfel ea distinge şi între corect şi greşit. Astfel aceasta poartă mărturie pentru faptul păcatului. Faptul păcatului este o convingere universală. Toate naţiunile sub toate formele de religie sunt conştienţi de păcat, şi că păcatul este un lucru specific diferit de toate celelalte afecţiunile sufletului. Religiile păgâne sunt atât de mulţi martori ai faptelor naturii umane, şi toate arată o conştiinţă a păcatului şi o nevoie a reconcilierii cu o Fiinţă Supremă. Fiecare bebeluş care a fost aruncat în flăcările lui Moloh, sau în groapa unui templu păgân sau orice pisică aruncată în Gange pentru a hrăni crocodilii, şi fiecare act de ascetism, sau de flagelare, sau de umilire trupească, fiecare altar care a fost înroşit cu sângele unei victime este o mărturie remarcabilă a conştiinţei păcatului. Religiile păgâne sunt doar eforturile viguroase ale spiritului uman de a-şi exprima convingerile sale religioase şi de a rezolva Întrebarea străveche propusă de Iov, „Cum ar putea să fie îndreptăţit omul faţă de Dumnezeu?” Omul de pretutindeni se simte supus unei legi a dreptului şi ştie că trebuie să facă ce este drept şi să se abţină de la rău. El ştie că ceea ce nu a făcut drept el a făcut greşit.

            Mărturia conştiinţei merge mai departe, ea conduce spre un Dumnezeu personal. Inima universală a omului se simte responsabilă faţă de o fiinţă mai înaltă decât omul şi care este peste toţi oamenii, care îl laudă sau îl condamnă în comportament şi în caracter. Sensul obligaţiei din oameni se leagă întotdeauna de o fiinţă care poate fi mulţumită sau nemulţumită, şi acea fiinţă şi voia sa va constitui legea dreptului şi a greşitului. Astfel fiinţa interioară a omului poartă mărturie despre păcat.

Existenţa păcatului este dovedită prin observaţia întâmplătoare

            Păcatul este unul din faptele cele mai evidente şi mai persistente din istoria rasei umane. El a umplut lumea cu mizerie de la Adam şi până acum. Nimeni nu poate scăpa de dovada lui. Fiecare inimă zdrobită, fiecare cămin distrus, fiecare scenă de măcel pe un câmp de bătaie, fiecare beţiv care se clatină, fiecare delincvent din spatele uşilor cu gratii dintr-o închisoare prezintă dovada tristă a păcatului. Acesta ne confruntă în fiecare zi în fiecare scenă pe care o privim. Nici un om nu poate să îşi închidă ochii faţă de el, nici să îşi izgonească cunoştinţa lui afară din inima sa. Dacă vre-un om îşi neagă păcătoşenia lui, este suficient să îi întrebăm pe vecinii săi. Domnul Moody a spus: „Dacă vre-un om pretinde că nu are nici un păcat, ar trebui să o întreb pe soţia lui.”

            Un misionar povesteşte că spunea odată unor păgâni că „sângele lui Hristos curăţeşte de toate păcatele,” când un om păgân s-a ridicat şi a spus, „neg afirmaţia ta; eu nu sunt un păcătos; eu nu am nici un păcat.” Misionarul a fost tulburat pentru un moment, el nu auzise niciodată de cineva care să nege atât de categoric existenţa păcatului. El s-a oprit un moment pentru a forma un răspuns; dar nu a avut nevoie. O voce din mulţimea adunată a strigat: „HO! El m-a înşelat în vânzarea cailor.” Prompt, o altă voce a strigat: „HA! El a înşelat-o pe o văduvă de moştenirea ei.” Cel care se lăuda şi-a lăsat capul jos, a dispărut şi niciodată nu s-a mai întors. Nu este uşor să negi existenţa păcatului.

Existenţa păcatului este dovedită prin nevoia de legi

            Toate guvernele umane recunosc existenţa păcatului. Constituţiile şi legile sunt pentru reglarea comportamentului uman. Doar o societate perfectă se poate lipsi de guvernarea civilă. Agitatorul care critică guvernarea civilă ar trebui să recunoască faptul că, cultul său este aplicabil numai unei lumi care este perfectă în caracter şi în comportament. Toate guvernele lumii sunt o mărturie a imperfecţiunii rasei umane. Petru vorbeşte despre guvernatori ca şi „unii care sunt trimişi de el [Dumnezeu] să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine.” (1 Petru 2:14)

Existenţa păcatului este dovedită de literatură

            Literatură este şi ea un martor mare al existenţei păcatului. Atât de multe scrieri din lumea aceasta sunt despre tragedie şi despre depravarea morală.

O definiţie biblică a păcatului

Biblia spune că păcatul este un eşec de a se conforma voii Domnului; este o încălcare a legii morale a lui Dumnezeu.

1 Ioan 3:4  „păcatul este fărădelege.”

1 Ioan 5:17  „Orice nelegiuire este păcat.”

Natura adevărată a păcatului este că acesta este contrar lui Dumnezeu. „Aceasta este ceea ce face păcatul să fie păcat – nu limitarea, nici egoismul, nici senzualitatea, ci divergenţa cu Dumnezeu. Dacă nu ar exista legi ale lui Dumnezeu nu ar există păcat, nici nu ar exista vre-un bine moral.” (David Clark) Scopul păcatului este de a trăi cu orice preţ în mod suprem pentru sine. Nu există ignoranţă implicată în păcat.

Ioan 9:41  „Dacă aţi fi orbi” le-a răspuns Isus „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.”

Iacov 4:17  „Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!”

Ioan 15:22  „Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nici o dezvinovăţire pentru păcatul lor.”

Ioan 15:24  „Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.”

Ce nu este păcatul

Păcatul nu este o alunecare. Păcatul este premeditat, deliberat şi înşelător (1 Timotei 2:4).

Păcatul nu este o corupţie a substanţei sufletului.

Păcatul nu este o amestecare de alte substanţe cu sufletul. După cădere sufletul omului era încă o          substanţă spirituală, sau o substanţă spirituală locuind un trup.

Păcatul este o corupere a facultăţilor şi în special a caracterului moral al sufletului.

Păcatul are legătură cu legea lui Dumnezeu în aceea că el este o deviere faţă de Dumnezeu şi faţă de           legea Sa.

Păcatul include poluarea şi vina. Vina îmbrăţişează cele două idei ale vredniciei de a fi condamnat şi a        obligaţiei pedepsei. În asumarea vinei noastre Hristos a luat obligaţia noastră dar nu şi vrednicia                       de a fi condamnaţi.

O tolerare a păcatului

            Indivizii care tolerează păcatul şi numai pentru un moment vor plăti un mare preţ.

1. Adam şi Eva, pentru o muşcătură dintr-un fruct zemos când nici măcar nu le era foame, a adus păcat, suferinţă, ruşine, şi moarte asupra lor şi asupra rasei umane (Geneza 3).
2. Soţia lui Lot, arătându-şi dorinţa sa pentru lucrurile care aparţin pământului, s-a uitat o dată în spate la Sodoma şi a devenit un stâlp de sare (Geneza 19).
3. Esau, pentru a-şi satisface pofta de mâncare pentru o oră, a preţuit foarte puţin dreptul său de naştere şi şi-a pierdut dreptul său de a fi strămoş al lui Hristos (Geneza 25).
4. Acan, pentru o haină pe care nu putea să o poarte, şi pentru argintul şi aurul pe care nu putea să îl cheltuiască, a plătit cu toate posesiunile sale, cu familia sa şi cu viaţa sa stricăciunile păcatului (Iosua 7).
5. Samson, pentru mângâierea unei femei nepăsătoare, şi-a pierdut ochii şi în final viaţa sa (Judecători 16).
6. David, dorind soţia altui om, a lăsat o moştenire de adulter, ruşine şi lacrimi (2 Samuel 11).
7. Ahab, râvnind via altuia, a pretins-o pentru sine după ce a ucis pentru ea şi a auzit această urare la înmormântarea sa: „Chiar în locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău.” (1 Împăraţi 21:19)

Păcatul original

            Doctrina Păcatului Original poate fi întemeiată.

¨      Baptist. „Deşi Dumnezeu l-a creat pe om onest şi perfect, şi i-a dat o lege dreaptă, care a fost spre viaţă cât timp el a ţinut-o, şi a ameninţat cu moartea călcarea ei, totuşi, el nu a rămas mult timp în această onoare, Satan a folosit subtilitatea şarpelui pentru a o supune pe Eva, apoi prin ea seducându-l pe Adam, care, fără nici o constrângere, a călcat în mod voit legea creaţiei lor, şi porunca dată lor, în mâncarea fructului interzis, pe care Dumnezeu l-a permis în înţelepciunea şi sfântul Său sfat, cu scopul de a-l ordona spre slava sa.” (Mărturisirea baptistă de credinţă din 1689, capitolul 6, secţiunea 1; studiul Geneza 2:16, 17; 3:12; 2 Corinteni 11:3)

 Scripturile şi Păcatul Original

Psalmul 51:5  „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.”

Geneza 8:21  „întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui.”

Matei 7:16-19  „Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?”

Iov 14:4  „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?”

Iov 15:14  „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?”

Ioan 3:6 „Ce este născut din carne, este carne.”

Efeseni 2:3  „eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.”

Psalmul 58:3 „Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.”

Universalitatea păcatului

            Dacă păcatul lui Adam nu a fost decât un exemplu rău, aşa cum susţin Pelagianii, în mod natural ar fi mulţi care ar dori să scape de acel exemplu. Un sens al păcatului şi al vinei a însoţit întotdeauna rasa umană. Există o conştiinţă a păcatului la fel de înnăscută precum şi practica păcatului este universală. Aceasta se poate explica pe temeiul depravării înnăscute. Există o dovadă a Păcatului Original în manifestarea sa timpurie. Înainte ca observarea, antrenamentul sau exemplul să devină eficiente, copilul manifestă o natură rea.

Experienţa personală cu păcatul

            O evaluare sinceră a experienţei personale şi a conştiinţei cu privire la păcat conduce inima să concluzioneze că începuturile păcatului nu pot fi limitate, sau în cele din urmă urmate, cu o voinţă definită; ci merge înapoi câtre o înclinare interioară în natură care stimulează voinţa. Există în suflet ceea ce este denumită o „preferinţă  permanentă” pentru rău. Această preferinţă sau înclinare constituie caracterul din care izvorăsc alegerile. Şi, cel mai adesea, alegerile aduc sclavie. Fiecare persoană a descoperit calea grea că, „Lanţurile obiceiului sunt în general prea mici pentru a fi simţite până când sunt prea tari pentru a fi zdrobite.” A. W. Tozer a chemat oamenii să fie cinstiţi când a scris: „Toate strângerile de inimă şi o mare parte din boala noastră fizică izvorăşte direct din păcatele noastre. Mândria, aroganţa, resentimentele, imaginaţiile rele, ranchiuna, lăcomia: acestea sunt surse de o mai multă durere decât toate bolile care au afectat vreodată trupul muritor.”

Natura şi efectul Păcatului Original

            „Păcatul Original este o parte a naturii păcatului?” De asemenea, „Păcatul Original condamnă sufletul la moartea veşnică?” Răspunsul la amândouă întrebările este „Da.” Păcatul Original este într-adevăr din natura păcatului şi condamnă sufletul la moarte veşnică. John Calvin a scris: „Datorită acestei corupţii, noi sunt consideraţi condamnaţi şi pedepsiţi drept în faţa lui Dumnezeu, pentru care numai dreptatea, inocenţa şi puritatea sunt acceptabile.”

Consecinţele şi caracterizarea păcatului

            Datorită păcatului părtăşia cu Dumnezeu este pierdută. Sufletele sunt obiectul mâniei Sale sfinte şi al blestemului (Romani 1:32; 2:14-15; Exod 34:6-7). Păcatul a lăsat sufletele sensibile la toate mizeriile acestei vieţi, la moartea în sine şi la durerile iadului veşnic. „Aţi auzit,” a spus C. H. Spurgeon, „de tânărul spartan care a ascuns o vulpe furată sub haina sa, şi deşi ea mânca din intestinele lui, el nu a vrut să o arate, şi de aceea a murit datorită muşcăturilor creaturii; tu eşti un astfel de păcătos, tu cari păcatul în pieptul tău, şi el mănâncă din inima ta. Dumnezeu ştie care este el, şi tu şti care este el; acum tu nu poţi să îl ţii acolo şi să fi nemuşcat, nedistrus. De ce să îl ţii acolo? O, strigă la Dumnezeu cu un strigăt vehement, Dumnezeule salvează-mă de păcatul meu!”

            Este nevoie de mântuire deoarece păcatul constituie caracterul natural rău şi lasă sufletul într-o stare de moarte spirituală. Păcatul este rădăcina din care izvorăşte păcatul real. Rădăcina nu poate fi mai bună decât fructele pe care le poartă. „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” (Matei 15:19) Dar aici este problema.

„Natura păcatului, ca şi păcatul, nu este doar să fii josnic, ci să îşi ascundă josnicia faţă de suflet. De aici mulţi cred că fac bine când păcătuiesc. Iona a crezut că face bine dacă se mânie pe Dumnezeu (Iona 4:9). Fariseii au crezut că făceau bine când au spus că Hristos are un drac (Ioan 8:48). Şi Pavel credea într-adevăr că trebuie să facă multe lucruri împotriva, sau contrar, numelui lui Isus; ceea ce a făcut cu o mare nebunie (Fapte 26:9, 10).” (John Bunyan)

Romani 6:6  „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.”

Romani 7:5  „Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.”

Galateni 5:24  „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.”

Iacov 3:11-12  „Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.”

1 Corinteni 15:22  „toţi mor în Adam”

Romani 5:14  „Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.”

Romani 5:16  „judecata venită de la unul, a adus osânda.”

Romani 5:18  „printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii.”

Pedeapsa morţii spirituale cade peste toţi inclusiv peste copiii care de fapt nu au păcătuit. Dacă o parte a pedepsei Păcatului Original are efect asupra tuturor, este logic să concluzionăm că şi cealaltă parte are efect.

Depravarea totală

            Doctrina depravării totale nu învaţă că orice om este atât de rău cât este poate fi, ci că întreaga persoană este pervertită de păcat. Această pervertire afectează totalitatea facultăţilor omului cu două efecte distincte: păcatul paralizează voinţa şi slăbeşte mintea.

Punctul de vedere Pelagian asupra păcatului

            Opusă doctrinei depravării totale este punctul de vedere Pelagian care învaţă că păcatul constă în acte voluntare sau alegeri deliberate a răului de către indivizi. Totuşi, nu există nici un „păcat original” imputat altora din cauza păcătuirii lui Adam. Adam a dat un exemplu rău dar aceasta este tot. Toţi sunt născuţi la fel de curaţi şi de sfinţi ca şi Adam în crearea sa originală ceea ce înseamnă că toţi, prin natură pot face ceea ce cere Dumnezeu adică să trăiască o viaţă virtuoasă. Indivizii pot trăi fără păcat, şi adesea fac aceasta. Mântuirea este actul omului de a alege ce este corect. În esenţă, omul se mântuieşte pe sine.

Punctul de vedere Semi-Pelagian asupra păcatului

            Această poziţie modificată al viziunii Pelagiane argumentează că indivizii nu sunt morţi în păcat deşi ei sunt „îmbolnăviţi” de el, fiind slăbiţi de cădere. Ce este necesar este ajutorul harului divin în mântuire pentru a completa şi a perfecţiona lucrarea de răscumpărare. Nu, omul nu se poate mântui pe sine dar poate începe mişcarea morală spre reformare şi atunci Dumnezeu va ajuta eforturile sale în lucrarea finală a mântuirii.

Doctrina Arminiană asupra păcatului

            Teologul olandez Jacob Hermann (în latină, Arminius, 1560-1609), a dat lumii un sistem de teologie cunoscut ca şi Arminianism. Următoarele poziţii sunt susţinute în comun de Arminiani.

Păcatul constă în acte ale voinţei.

Vina lui Adam a fost individuală şi nu a fost imputată posterităţii sale.

Depravarea omului ca un rezultat al Căderii nu este totală pentru că omul nu a pierdut facultatea                      de auto-determinare sau capacitatea de a alege binele.

Voinţa umană trebuie să fie privită ca fiind una din cauzele regenerării (sinergism).

Credinţa şi faptele bune sunt o temelie a acceptării lui Dumnezeu.

Nu există nici o imputare a neprihănirii lui Hristos asupra credinciosului.

Remarci asupra Arminianismului

            În general Arminianismul îmbrăţişează o mare parte din adevărul evanghelic, dar Scriptura nu poate susţine multe lucruri cum ar fi înţelegerea alternativă a naturii Păcatului Original.

Arminianismul şi natura Păcatului Original

            Scripturile învaţă că moştenirea morală a omului de la Adam este natura păcatului, şi că toţi oamenii sunt sub pedeapsa morţii veşnice. Omul este prin natură un copil al mâniei. Omul este condamnabil pentru ceea ce este cât şi pentru ceea ce face. Depravarea naturii este la fel de atroce în faţa lui Dumnezeu precum este păcătuirea în sine care izvorăşte din ea. Arminianismul nu recunoaşte pe deplin răul inerent din natura umană. Arminianismul nu apreciază faptul că nu există păcate mici pentru că nu există un Dumnezeu mic.

Sinergismul şi mântuirea

            În final, doctrina Arminiană a mântuirii împarte eficienţa mântuirii între voinţa divină şi cea umană. Acest mod de mântuire se numeşte sinergism. Doctrina harului suveran atribuie eficienţa numai voii lui Dumnezeu, şi face omul cooperator al efectului harului Divin. „Dependenţa de har în sistemul Arminian este parţială; în sistemul Calvinist ea este totală” – William G.T. Shedd.

NEPUTINŢA TOTALĂ

            „Primii noştri părinţi, prin acest păcat, au căzut din neprihănirea lor originală şi din comuniunea cu Dumnezeu, şi noi în ei prin care moartea a venit asupra tuturor: toţi devenind morţi în păcat, şi mânjiţi în întregime în toate facultăţile şi părţile sufletului şi ale trupului.” (Mărturisirea baptistă de credinţă din 1689, capitolul 6, secţiunea 2; studiul Romani 8:23; Romani 5:12; Tit 1:15; Geneza 6:5; Ieremia 17:9; Romani 3:10-19).

Felurite puncte de vedere

¨      Punctul de vedere Pelagian. Omul nu are nici o neputinţă ci are toată capacitatea de a face tot ceea ce cere Dumnezeu. Nu este nevoie de regenerarem sau de vre-un har divin în sfinţire sau în creştere spirituală.

¨      Punctul de vedere Semi-Pelagian. Omul a fost slăbit de cădere, dar nu şi-a pierdut toată capacitatea sa. El are nevoie de harul divin pentru a-l ajuta în eforturile sale personale.

¨      Punctul de vedere Augustinian (Reformat) învaţă că omul, în Adam, a fost incapacitat total de către cădere, şi astfel a devenit total dependent de Duhul lui Dumnezeu pentru începerea şi dezvoltarea vieţii spirituale. „Ei [Adam şi Eva] fiind rădăcina, şi prin numirea lui Dumnezeu, stând în camera şi în locul întregii omeniri, vina păcatului a fost imputată, şi natura coruptă a fost transmisă, tuturor posteriorilor care s-au coborât din ei prin generarea obişnuită, fiind acum născuţi în păcat, şi prin natură copii ai mâniei, servitorii păcatului, supuşi morţii, şi tuturor celorlalte mizerii, spiritual, temporal şi etern, dacă nu îi eliberează Domnul Isus” (Mărturisirea baptistă de credinţă din 1689, capitolul 6, secţiunea 3; studiul Romani 5:12-19b; 1 Corinteni 15:21, 22, 45, 49;  Psalmul 51:5;  Iov 14:4;  Efeseni 2:3;  Romani 6:20; 5:12;  Evrei 2:14,15;  1 Tesaloniceni 1:10).

Rezumat

            Pelagianul spune că omul este bine; Semi-Pelagianul zice că omul este bolnav; punctul de vedere Reformat spune că omul este mort spiritual înaintea lui Dumnezeu. „Din această corupere originală, prin care suntem totalmente indispuşi, neputincioşi, şi făcuţi oponenţi ai oricărui bine, şi în întregime înclinaţi spre tot răul, pornesc toate păcatele actuale.” (Mărturisirea baptistă de credinţă din 1689, capitolul 6, secţiunea 4; studiul Romani 8:7; Coloseni 1:21; Iacov 1:14,15; Matei 15:19).

Ce nu este neputinţa

Neputinţa nu este pierderea unei facultăţi a sufletului: intelect, simţire, voinţă sau conştiinţă.

Neputinţa nu este pierderea liberului arbitru.

Neputinţa nu înseamnă că oamenii căzuţi nu au nici o virtute. Adesea oamenii căzuţi şi neregeneraţi arată             multe calităţi care sunt admirabile.

Neputinţa nu înseamnă lipsa capacităţii de a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi de a primi harul.

Înţelesul doctrinei neputinţei

Neputinţa înseamnă că omul căzut nu poate ţine legea lui Dumnezeu şi să merite viaţa prin fapte bune.

Neputinţa înseamnă că omul nu poate să se restabilească pe sine în favoarea lui Dumnezeu.

Neputinţa înseamnă că omul nu poate să îşi schimbe natura sa şi să se regenereze sau să devină sfânt.

Neputinţa înseamnă că omul nu poate să exercite o afecţiune corectă sau o înclinare spre Dumnezeu.

„Prin cădere omul a contractat o rea-voinţă faţă de ceea ce este bun. Toate mişcările voinţei în starea sa căzută; prin defectarea unui principiu drept din care ele curg şi un sfârşit drept spre care ei se îndreaptă, sunt doar rele şi păcătoase. Lăsaţi omul cu sine, înlăturaţi de la el toate restricţiile pe care legea şi ordinea le impun, şi el va degenera rapid la un nivel mai jos decât animalele, aşa cum orice misionar va aduce mărturie. Şi natura umană este mai bună în ţinuturile civilizate? Nici un pic. Spălaţi spoiala artificială şi se va vedea că „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.” (Romani 8:7) Hristos va prefera aceeaşi acuzaţie într-o zi în care vine când El a fost aici pe pământ: „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina” (Ioan 3:19). Oameni nu vor veni la El pentru ca să aibă viaţă.

 Prin cădere omul a contractat o neputinţă de a face ceea ce este bine. El nu este numai nepotrivit şi rău-voitor, ci şi incapabil de a face ce este bine. Unde este omul care poate spune într-adevăr că s-a măsurat la nivelul idealurilor sale? Toţi trebuie să recunoască că există o forţă care îi trage spre beţie, înclinându-i spre rău, care, în ciuda celor mai mari strădanii ale lor împotriva ei, într-o formă sau în alta, mai mult sau mai puţin, îi biruieşte. În ciuda îndemnurilor amabile ale prietenilor, a avertizărilor credincioase ale servitorilor lui Dumnezeu, a exemplelor solemne de suferinţă şi de durere, boală şi moarte de fiecare parte, şi a votului conştiinţei lor, totuşi ei le produc. „Deci, cei ce sunt pământeşti [în condiţia lor naturală], nu pot să placă lui Dumnezeu.”” (Romani 8:8) (A. W. Pink)

Dovezi scripturale ale neputinţei

Ioan 3:3  „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Ioan 3:6  „Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.”

Ioan 6:44  „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Ioan 15:4  „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi. Dupăcum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine.”

Ioan 15:5  „Eu Sunt Viţa, voi Sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.”

Romani 8:7  „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.”

1 Corinteni 15:10  „Prin harul lui Dumnezeu Sunt ce Sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.”

2 Corinteni 3:5  „Nu că noi prin noi înşine Suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.”

1 Corinteni 4:7  „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?”

Efeseni 2:8  „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.”

Ce poate face o persoană în procesul mântuirii?

O persoană îşi poate pregăti inima pentru a-l primi pe Împăratul slavei. Ioan a spus poporului Israel:         „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările” (Marcu 1:3) Un mod de a pregăti inima este prin             considerarea conţinutului mesajului evangheliei.

O persoană poate asculta evanghelia, poate să înveţe păcătoşenia păcatului şi neputinţa sufletului de a se           mântui pe sine, şi să îşi amintească faptul că mărturisirea păcatelor nu este un înlocuitor pentru părăsirea lor.

O persoană poate examina perfecţiunea Legii lui Dumnezeu şi să descopere cât este de departe de                     a atinge scopul ei. „Vedeţi Legea în mâinile Duhului Sfânt care îi arată unui om păcătoşenia naturii             sale.    Păcatul nu este doar o chestiune de acţiuni şi de fapte; el este ceva în inimă care                     conduce la acţiune.       Domnul nostru a spus „Să nu comiţi adulter.” El nu spune, „câtă vreme nu        acţionezi, totul este bine.” Nu!         El a spus, „că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească,                  a şi preacurvit cu ea în inima lui.””                 (L.R. Shelton, Jr)

O persoană poate încerca să asculte de Lege, ceea ce va ajuta la convingerea sufletului a cât de                imposibil este să ţii Legea şi să câştigi mântuirea. „Ascultaţi din nou! Legea nu a fost dată niciodată                pentru a ne mântui, ci pentru a ne arăta păcătoşenia peste măsură a păcatului şi distanţa mare dintre            noi şi un Dumnezeu de trei ori Sfânt. Romani 3:23 ne spune adevărul: „toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de         slava lui Dumnezeu.” Noi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu aşa cum este revelată în Hristos, lipsiţi de             sfinţenia Sa, lipsiţi de tot ceea ce este El în perfecţiunea Sa şi de aceea stăm sub blestemul Legii Sale.           Căci citim în Galateni 3:10: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii,              ca să le facă.” Şi ce spune toată Legea lui Dumnezeu? „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată         inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi. Iar a doua         este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare                decât acestea.”” (Marcu 12:30-31) (L. R. Shelton, Jr)

O persoană poate învăţa că nu există nici o speranţă fără harul divin.

O persoană poate să îl cheme pe Dumnezeu să facă lucrarea pe care ea nu poate să o facă singură.           Sufletul se poate ruga ca David: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh                nou şi statornic!” (Psalmul 51:10)

O persoană poate primi dragostea lui Dumnezeu prin har prin credinţă şi să spună în ziua mântuirii:

Iubit, când eram un nenorocit pătat de păcat,

În război cu cerul, în ligă cu iadul,

Un sclav al fiecărei pofte obscene,

Cine trăia, a trăit doar ca să se revolte.

Răspunsuri la obiecţiile aduse împotriva doctrinei neputinţei înnăscute

¨      Argument. „Dacă omul nu are o voinţă liberă, atunci el nu se află sub nici o obligaţie morală de a ţine Legea lui Dumnezeu.”

 q       Răspuns. Aceasta depinde de felul în care a apărut neputinţa. Dacă ea este o neputinţă creată atunci nu poate fi nici o obligaţie. Dar dacă neputinţa este dobândită, obligaţia rămâne. Biblia învaţă în Geneza 2 că omul a dobândit neputinţa de a-i plăcea lui Dumnezeu prin actul păcătos de neascultare deliberată. De aceea, omul încă este responsabil în ciuda faptului că voinţa sa nu mai este liberă. Voinţa a devenit sclava păcatului şi are nevoie să fie eliberată de puterea şi de poluarea sclaviei păcatului.

 ¨      Argument. „Dacă omul nu poate să asculte de legea divină atunci el nu este liber.”

q       Răspuns. Obiecţia apare dintr-o idee confuză despre libertate. Omul este sclav faţă de păcar, dar acţionează din înclinaţiile sale inerente şi astfel este liber.

 Dacă se pune întrebarea, „Poate un păcătos să se pocăiască dacă vrea?” răspunsul este, „Aceasta depinde de înţelesul lui „vrea.” Dacă prin „vrea” se înţelege că există o înclinare sau dacă doreşte cu totul, atunci răspunsul este „Da.” Dar aceasta este în sine pocăinţă şi astfel ceea ce vrea să spună este, „Poate un păcătos să se pocăiască dacă se pocăieşte?” Faraon părea doritor să se pocăiască de fiecare dată când disciplina Divină a căzut peste el. Totuşi, el nu şi-a putut schimba natura sa şi să încheie cu Domnul într-o convertire autentică. Dacă prin „vrea” este înţeleasă voinţa, răspunsul este, „Nu!” pentru că un om nu poate să îşi schimbe natura sa doar prin voinţă.

¨      Argument. „Dacă nu există nici o capacitate, atunci omul nu trebuie să facă nimic.”

q       Răspuns. În timp ce o persoană nu se poate vindeca singură, ea poate să îi ceară aceasta medicului. Omul poate să meargă la Mântuitor şi să ceară mântuirea.

¨      Argument. „Dacă omul poate să se pocăiască de la sine, atunci Dumnezeu îl va aştepta.”

q       Răspuns. Timpul lui Dumnezeu este acum. Dacă omul simte capacitatea sa în această problemă, atunci omul îşi va lua timpul său.

¨      Argument. „De ce ar porunci Dumnezeu omului să facă ceea ce el nu poate să facă?”

q       Răspuns. Pentru că Dumnezeu ne porunceşte să facem aşa. Şi mai departe Dumnezeu împlineşte harul de care este nevoie, „Hatul Meu iţi este îndeajuns.”

Agape Chapel Ministries

PO Box 59084

Norwalk, CA 90652

USA

http://www.voxdeibaptist.org/antropologie_Stanford_Murrell.htm

Mana profetica – Victoria este pentru cei ce stiu sa astepte…

 10.04.2013  |    Devoțional  |

Pot percepe o persoană care este foarte frustrată la locul său de muncă, și își dorește o schimbare. Ai tot făcut planuri și ai încercat să faci anumite schimbări, însă nu a ieșit nimic din toate astea, și aceasta te-a făcut să devii și mai frustrat. Dumnezeu îți vorbește astfel: nu este acum TIMPUL ca lucrurile să se miște. Sunt anumite aspecte legate de acest loc de muncă pe care El le folosește ca să te facă tot mai mult asemenea lui Cristos. Și în vreme ce tu vei începe să discerni timpurile și sezoanele din viața ta, să înțelegi aspectele de care El Se folosește pentru a schimba ceea ce trebuie schimbat în tine, vei începe să manifești roada Duhului Sfânt. De asemenea pot vedea anumite persoane care au probleme cu felul lor de vorbire, și sunt anumite hule de care Dumnezeu dorește să vă elibereze. Din gura ta țâșnește în același timp și apă curată și apă murdară, și prin aceasta nu faci altceva decât să scurtcircuitezi planurile și scopurile pe care Dumnezeu le are cu vorbirea ta.

Vei dobândi victoria atunci când vei aștepta ca El să aleagă calea prin care să aducă schimbarea, și de asemenea timpul Său pentru o schimbare în ce privește locul de muncă. Dumnezeu va aduce promovarea după programarea Lui.

Verset biblic: Psalmul 103:7 – “El Și-a arătat căile Sale lui Moise, și lucrările Sale, copiilor lui Israel.”

© Ruach Ministries

Mana profetica – Dati alarma…

 08.04.2013  |    Devoțional  |   999  |     1 min

„Aceasta este ziua când trebuie să dați alarma”, zice Domnul oștirilor, „pentru ca Domnul Dumnezeul vostru să-Și aducă aminte de voi. Voi ați rămas pe loc și ați îngenuncheat sub apăsarea dușmanului; acum însă este timpul să vă ridicați și să lăsați ca glasul Cerului să vă izbăvească!” Glasul și Prezența merg împreună. Apăsarea este însoțită de sunetul gemetelor și suspinelor, dar prezența lui Dumnezeu este însoțită de sunetul biruinței. „Lăsați să fie auzit astăzi sunetul de război și al victoriei!” zice Domnul.

Citeste mai departe

Mana profetica – Eu sunt Cel ce sunt

 05.04.2013  |    Devoțional  |   2394  |     1 min

În Exodul 3:14, atunci când Moise Îl întreabă pe Dumnezeu cine să spună că l-a trimis, Dumnezeu îi răspunde: „Cel ce se numește “Eu sunt”, m-a trimis la voi.”

Dumnezeu este trecut, prezent și viitor. El este Cel ce este. Dumnezeu este întocmai ceea ce spune că este, Dumnezeul cel veșnic și care nu se schimbă niciodată.

Citeste mai departe

Mana profetica – Restaurarea relatiei

 04.04.2013  |    Devoțional  |   971  |     1 min

Isus a murit pentru a împlini planul lui Dumnzeu. Planul lui Dumnezeu a fost de a restaura relația Sa cu omenirea. Lucrul cel mai de preț al inimii Lui a fost o dragoste necondiționată și de neînțeles pentru omenire. Pentru a împlini acest plan Isus a trebuit să-Și dea viața. De bună voie S-a dat pe Sine și S-a aliniat inimii lui Dumnezeu. Jertfa Sa a fost un act de închinare pură. Dăruirea și jertfirea sunt acte de închinare înaintea lui Dumnezeu. Astăzi Tatăl îi cheamă pe copiii Săi să-și alinieze inimile la inima Sa, prin jertfire de sine (voința ta și dorințele tale) și închinare pentru a dobândi puterea învierii (Voia Sa și dorința Sa) pentru timpul ce-ți stă înainte.

Citeste mai departe

Mana profetica – Dumnezeul Adevarului

 03.04.2013  |    Devoțional  |   953  |     1 min

Psalmul 31:5 – “În mâinile Tale îmi încredințez duhul: Tu mă vei izbavi, Doamne Dumnezeule adevarat!”
Domnul le vorbește tuturor acelora care astăzi sunt deprimați și descurajați! Oare nu te-ai predat tu la altar spunând: mă dăruiesc cu totul Ție? Oare nu tu ai renunțat la planurile tale în favoarea planurilor Mele? Atunci să știi astăzi că Eu te izbăvesc căci Numele Meu este Credincioșie!

Citeste mai departe

Mana profetica – Starneste in tine darul credintei

 02.04.2013  |    Devoțional  |   1131  |     1 min

Îl aud pe Domnul spunând: trebuie să stârnim în noi darul credinței, căci ne-am concentrat prea mult asupra circumstanțelor și încercărilor noastre. Dacă nu manifestăm credința, va fi imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. Deoarece nivelul nostru de credință este scăzut și nu manifestăm credință, avem nevoie să ne adâncim zilnic în Scriptură ca ea să aprindă flacăra credinței în noi, căci Cuvântul Său este Duh și este Viață și nu se întoarce niciodată înapoi fără rod. Fii tare, fii curajos, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine, și credința ta va fi răsplătită!

Citeste mai departe

Mana profetica – Nu-ti pierde concentrarea…

 28.03.2013  |    Devoțional  |   1068  |     1 min

Săptămâna trecută am avut un vis în care o familie era pe punctul de a pierde tot ce aveau. Afacerea lor era în procesul lichidării iar oamenii stăteau la rând să-și redobândească partea din capital care li se cuvenea. Am văzut 2 băieți micuți care erau lăsați în voie, cărora nu li s-au dat prea multe explicații motiv pentru care acum erau foarte confuzi. Îi văd stând în dormitoarele lor, fiind foarte închiși în ei înșiși și supărați. Rafturile lor de cărți sunt goale și chiar nu pot înțelege ce se întâmplă. Părinților, care vă aflați în mijlocul problemelor stresante și a listelor de responsabilități, v-ați neglijat cei 2 băieți ai voștri! Este timpul să faceți din ei prioritatea voastră, iubindu-i, asigurându-i de dragostea voastră doar fiindu-le în preajmă.

Citeste mai departe

Mana profetica – Darul lui Dumnezeu

 27.03.2013  |    Devoțional  |   948  |     1 min

Avem nevoie să-I aducem mulțumiri lui Dumnezeu în fiecare zi pentru ce a făcut în viețile noastre prin lucrarea Sa de la cruce. Nu suntem în stare să înțelegem pe deplin cât de mare este dragostea Lui pentru noi, harul și mila Sa. Avem nevoie să ne punem azi următoarea întrebare: Dacă El nu ne-ar fi salvat dându-Și viața pentru noi, unde am fi ajuns noi? Ca și preaiubiți ai Lui, haideți să nu desconsiderăn niciodată MÂNTUIREA pe care am primit-o în dar!

Citeste mai departe

Mana profetica – O singura inima – inima Mea

 26.03.2013  |    Devoțional  |   1091  |     1 min

Sunt persoane care se zbat să găsească drumul cel drept, drumul care Dumnezeu îl are pregătit pentru ei și pentru copiii lor. Îl aud pe Domnul spunând: “în timp ce tu strigi către Mine, Eu îți voi întoarce inima spre căile Mele și vei începe să umbli pe calea pe care am pregătit-o pentru tine. Dacă Mă vei lăsa să-ți îndrept inima în direcția Mea, uși se vor deschide pentru tine și vei avea parte de favoare. Apoi vei vedea că inima ta va fi aliniată după inima Mea, și calea ta va fi aliniată după căile Mele pe care bunătatea și binecuvântarea te vor însoți.

Citeste mai departe

Mana profetica – Intra in odihna Lui…

 25.03.2013  |    Devoțional  |   824  |     1 min

Am avut imaginea unui copac a cărui umbră acoperea o suprafață destul de mare. La umbra acestui copac erau așezate scaune confortabile care erau însă goale. O mulțime de oameni alergau în jurul copacului și pe lângă scaune. Domnul îți spune că El dorește să-ți faci timp și să te așezi la umbra copacului, să intri în odihna Lui și să-I îngădui să aducă El soluții pentru viața ta ocupată.

Citeste mai departe

Mana profetica – Sapa adanc in Cuvantul lui Dumnezeu

 22.03.2013  |    Devoțional  |   1111  |     1 min

Am văzut un rând de pomi… cu trunchiurile înalte, având ramuri cu frunze doar la vârf. Un pom din fața rândului se legăna, aplecându-se încoace și-n colo în bătaia vântului. Ceilalți pomi nu se aplecau deloc la vânt.
Continui să-L întrebi pe Dumnezeu… de ce oamenii din jurul meu, care trec prin aceleași circumstanțe ca și mine, rămân în picioare, pe când eu mă clatin atunci când suflă vântul peste mine? Ești uman, deci nu fii prea aspru cu tine însuți comparându-te cu alții despre care întrebi: DAR ei? … ei sunt înrădăcinați adânc în Cuvântul Meu care nu se schimbă. Dumnezeu îți spune să sapi adânc și să-ți fixezi rădăcinile în Cuvântul Lui, căci făcând așa ele vor crește atât de adânc încât nu te vei mai clătina în bătaia vântului. Cu cât te adâncești mai mult în Cuvântul MEU statornic, cu atât mai adânc vor crește rădăcinile tale. Vei crește mai mult în credință în ce privește purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de tine, în ce privește direcția care El ți-o dă, iar când vânturile vor sufla peste viața ta… tu vei rămânea înalt, neclintit și nu te vor apleca indiferent cât de puternică va fi furtuna.

Citeste mai departe

Mai multe articole…

• Mana profetica – O buna apreciere de sine…
• Mana profetica – Calea Mea este mult mai inalta…
• Mana profetica – Trezirea in zori de zi
• Mana profetica – Sa iubim…
• Mana profetica – Cuplu pretios
• Mana profetica – Nu prin putere, nici prin tarie…
• Mana profetica – Intarituri distruse
• Mana profetica – Un sezon nou
• Mana profetica – Vino la Mine…
• Mana profetica – Ferice de cel ce rabda ispita

https://alfaomega.tv/devotional/2244-mana-profetica-victoria-este-pentru-cei-ce-stiu-sa-astepte

3. Biserica Unita (Greco Catolica)

Introducere:  Biserica Unita, numita si Biserica Greco-Catolica, este una din componentele crestine ale peisajului religios romanesc contemporan. Pentru cei neavizati, sau pentru cei doritori de mai multa informatie, iata un scurt studiu despre aparitia, lucrarea si specificul acestei miscari crestine.

1. PRIMELE DOVEZI DE CATOLICISM PE TERITORIUL ROMANIEI Duelul Ortodoxiei cu Biserica Catolica Apuseana Iata ce scrie episcopul greco catolic Ioan Pop despre activitatile catolice de pe teritoriul Romaniei: “Este demn de amintit faptul ca iinca de la inceputul sec. XIII, in Moldova se aflau calugari franciscani si dominicani. Primii misionari sosesc pe la 1221, iar in 1227 se convertesc vreo 15.000 de cumani (moldoveni) in frunte cu principii lor Bortz si Membroc. Inca inainte de intemeierea Principatelor, calugarii franciscani faceau apostolat in Banat, Muntenia si Moldova. In 1327, papa Ioan XII numeste un episcop pentru Moldova (Cumania) pe Luca de Castelo, care stia romaneste si se pare ca avea sediul la Milcov. Se mai infiinteaza o episcopie la Siret, in 1371 si la Baia in 1420. Alexandu cel Bun a cladit la Baia o mare biserica de piatra cu chilii pentru franciscani. In Muntenia, tot franciscanii intemeieaza o episcopie la Arges, unde activa Anton de Spoleto, in timpul lui Vlaicu Voda. Aceasta episcopie s-a mutat apoi la Severin (1382). Dar, sub influenta calugarilor bulgari si greci, franciscani sunt alungati din tarile Romane. Am vazut, in capitolele precedente influenta calugarilor bulgari, care, veacuri de-a randul, au influentat cultura religioasa din tara noastra. Magazinul Istoric, nr. 9/1985, are un articol intitulat: Documente in piatra ale Iasului, de Gh. David, unde se reda o fotografie a unui fragment in ceramica, infatisand stema Moldovei (zimbrul), inconjurata de inscriptia “Moneda Alexandri”, descoperire de o exceptionala importanta, care dovedeste ca (in Moldova) au existat monede cu inscriptie latina. Tot asa, Al. Lepadatu, in 1907, prezinta un sigiliu avand ca insemne un cerb decapitat, cu o cruce intre coarne (Simbolul Sfantului Hubert) si inscriptia “Sigillum capitalis Moldaviae Terrae Moldaviensis”. Autorul conchide ca a existat o perioada cand limba latina era limba oficiala a cancelariei Moldovei si a Yarii Romanesti. Pe la 1575, voievodul Petru Wchiopul, Impreuna cu Mitropolitul Moldovei, Gh. Movila, ii recheama in Moldova pe franciscani si pe iezuiti, dar activitatea lor este mereu stavilita de calugarii slavoni si apoi de nenumarate schimbari de domni si de razboaie nesfarsite.” Nu putem trece cu vederea influenta Bisericii Catolice din Polonia asupra tineretului moldovean, pentru ca multi fii de boieri frecventau scolile catolice din aceasta tara. In secolul al XV-lea, vero douazeci de boieri tineri studiaza la Cracovia, Liov, Camenita. Prin mijlocirea acestor scoli, romanii fac din nou cunostinta cu limba latina. Prin asemanare si prin studiul istoriei, ei devin constienti de originea latina a poporului roman. Astfel, dupa o mie de ani, prin contactul cu civilizatia Apusului, apare o licarire de sentiment national, trezind constiintele din bezna slavonismului. Astfel apar cronicarii moldoveni: GRIGORE URECHE (1590-1647) care afirma cu mandrie in Letopisetul tarii Moldovei “caci noi de la Ram ne tragem.” MIRON COSTIN (1632-1691) care a stat 20 de ani in Polonia, scrie lucrarea “De neamul Moldovenilor” demonstrand originea romana a moldovenilor. ION NECULCE (1672-1745) reia firul cronicii lui Miron Costin, zicand cu durere: “O saraca tara a Moldovei, ce nenorocire de stapani ca acestia ai avut!”, avand o ura neimpacata impotriva grecilor. Toti trei cronicari scriau in limba romana aceste adevarate carti de istorie a poporului roman, numite “cronici” sau “letopisete.” CONSTANTIN CANTACUZINO (1650-1716), care a studiat la Padova (Italia), scrie de asemenea o istorie a Yarii Romanesti, in care arata cu mandrie originea noastra latina.” Ce ar fi insemnat poporul nostru, daca ar fi ramas la credinta stramoseasca a Romei de la inceput, sau daca ar fi trimis la studii in Apus mai multi tineri ca sa studieze?” La aceasta intrebare retorica nu se poate din pacate raspunde. Datorita unor imprejurari nefaste si unor hotarari nefericite, Romania a ramas pentru multa vreme sub influenta Orientului. Sa reluam insa firul relatarilor lui Ioan Ploscaru. Situatia specifica din Ardeal “Dupa anul 830, ungurii veniti din Asia se stabilesc in campia dintre Tisa si Dunare, iar de aici prada tinuturile invecinate si treptat cuceresc Ardealul, care este populat de “Pastores blachorum”, adica pastori valahi, asa cum ii numeste Anon]mus (secretarul Regelui Bela IV) pe locuitorii aflati aici. Puterea ungurilor creste pe la anul 1000, cand se increstineaza sub regele Wtefan, care primeste de la Roma, coroana si imputernicirea de a organiza biserica. Romanii fiind organizati in voievodate si cnezate, iar ungurii avand un rege au fost mai tari si treptat se impun romanilor, astfel ca pe la 1200, ungurii detin puterea in intreg teritoriul Ardealului, iar pentru apararea granitelor din sud-est, ei aduc pe sasi din Flandra si Luxemburg, care, la randul lor se grupeaza formand centre urbane: Brasov, Medias, Sibiu. Ei au adus o cultura superioara, asa ca erau tratati ca oaspeti ai regelui. Tot in aceeasi perioada sunt adusi secuii, in rasarit, pentru a apara teritoriul de navalirile tatarilor. Asa se formeaza in Ardeal o elita de sasi, secui si unguri, fiind toti de religie catolica, pe vremea aceea. Majoritatea populatiei autohtone, romanii, erau folositi la munci agricole, neluati in seama si treptat au devenit supusii celorlalti, care se socoteau natiuni privilegiate. Din punct de vedere religios, romanii apartineau de Mitropolia Ungro-Vlahiei de la Targoviste, adoptand si ei ritul si limba slavona. Daca ungurii ar fi fost sinceri in practicarea religiei catolice, romanii nu s-ar fi indepartat de religia stramoseasca si limba latina pentru a o imprumuta pe cea slava, pe care nimeni nu o cunostea. Dar pentru ca ungurii au avut atitudini de dominatie, romanii nu au acceptat “religia asupritorului”, ci au preferat sa fie impreuna cu fratii lor de peste munti, care fiind rupti de restul lumii latine au acceptat prin teroare limba slavona. In Ardeal, treptat conditiile de trai ale romanilor ajusera foarte grele, devenind iobagi, legati de pamantul magnatului. Nici situatia preotilor nu era mai buna. Serviciul de preot se dadea prin alegere pe timp de un an, platind o suma de bani episcopului. Daca nu mai era ales preot in anul viitor, ramanea in sat, reluandu-si vechea ocupatie. Assa s-a ajuns ca uneori erau 3-4 preoti intr-un sat, dar cei mai multi nu stiau nici a scrie, nici a citi. Erau slujbasii unui rit, al carui sens de multe ori nu-l pricepeau. Ei boscorodeau, imitand limba slavona, asa cum au vazut la sediul episcopiei unde au fost hirotoniti. Bunaoara, Popa Ion din Vad, este bigam (casatorit a doua oara) stie cele “Zece porunci”, “Tatal nostru” si jumaatate din “Credeu” si boscorodeste. (Raportul catre Susana Lorantf], 2.IV.1657). Episcopii din Ardeal erau numiti de principii unguri si sfintiti in tara Romaneasca in rit bizantin. Nici ei nu erau mai bine pregatiti. 2. UNIREA ROMANILOR DIN TRANSILVANIA CU BISERICA ROMEI In anul 1685, armatele austriece, ale Casei de Habsburg, ocupa Transilvania, iar imparatul Leopold I, emite in 1691 “Diploma Leopoldina” (un fel de constitutie), dar care nu schimba lucrurile in Ardeal, desi imparatul era catolic. Episcopii calvini se intitulau mai departe “Episcop maghiar si roman al Ardealului. Pentru a se bucura de drepturi, romanii trebuiau sa treaca la una din religiile dominante: catolica, luterana, calvina sau la unitariana. Dar care era mai apropiata de sufletul romanesc? Parintele Ladislau Barany, calugar iezuit, a lamurit pe episcopul Teofil, de la Alba Iulia, ca Roma a hotarat prin instructiunile date Congregatiei de Propaganda Fide, in 1669, ca orientalii pot reveni la Biserica Catolica, pastrandu-si ritul si traditiile, acceptand numai dogmele catolice. In acelasi timp si imparatul Leopold emise un decret (23.8.1692) prin care preotii si credinciosii de rit grecesc, daca vreau sa se bucure de privilegiile Bisericii Catolice, pot sa se uneasca cu aceasta. Cand ne gandim cat erau de umiliti romanii – atat iobagii cat si preotii, – fata de celelalte natiuni ale Ardealului, nu era alta scapare, decat sa imbratiseze una din religiile recunoscute. Cea mai apropiata de sufletul romanilor era religia catolica. Neschimband nimic din ritul oriental, cu care erau obisnuiti, nici din obiceiuri, iar dogmele erau propriu-zis, o problema ce nu atingea cu nimic multimea de credinciosi. In anul 1697, episcopul Teofil, care a primit Scaunul Episcopesc in conditiile obisnuite (acceptand cele 19 puncte calviniste) s-a sfatuit cu clerul si convoaca un sinod general la Alba Iulia. Aici Teofil arata situatia grea, de asuprire a poporului roman, fiind amenintata insasi existenta natiunii. Lamuri asistenta si asupra conditiilor de unire cu Roma, precum si marea asemanare de credinta ce exista, fata de marile deosebiri ale calvinilor. Sinodul fixeaza in scris marturisirea de credinta prin care promit sa accepte cele patru puncte care despart Rasaritul de Apus. In acelasi document ei cer ca romanii sa primeasca drepturile celorlalte confesiuni din Transilvania. Dar in mod subit, Teofil moare. Se crede ca a fost otravit. Dupa Teofil a urmat Atanasie – Anghel Popa din Ciugud – care facuse scoala in insitutele calviniste de la Aiud si Alba Iulia. Calvinii aveau incredere in el, desi era inca foarte tanar. Este numit episcop, apoi merge la Bucuresti pentru a fi sfintit. Aici sta sapte luni, unde este lamurit de patriarhul Dositei al Ierusalimului (care statea mai mult la Bucuresti, avand aici 177 de mosii inchinate) si care ii da o scrisoare cu sfaturi. La punctul 5 scrie: Sfintele slujbe sa fie citite numai in slavoneste sau elineste (greceste), iar nu pe romaneste sau in alt chip, deoarece limba romaneasca e putina si ingusta… Intors in Ardeal, tanarul Atanasie isi da seama in ce dezastru se afla Biserica romana si cauta sa ia legatura cu parintele Baran]. El vede ce deosebire este in puterea catolicilor fata de calvini. Calvinii bateau din picior, iar catolicii faceau propuneri. In acest timp P. Barany era la Viena, unde aratase imparatului dorinta romanilor de a se uni cu Roma. Cardinalul Ungariei L. Kolonich scrie lui Atanasie, aratandu-i in ce consta Unirea! La 7 octombrie 1698, Atanasie convoaca Sinodul General de la Alba Iulia. Aici se intocmeste un lung manifest care incepe asa: “… Noi, vladica, protopopii si popii Bisericii Romaine, dam de stire tuturor, ca din bunavointa noastra ne unim cu Biserica Romei si voim sa traim cum traiesc madularele si popii acestei Biserici sfinte… Nimeni sa nu-i clateasca pe Uniti din obiceiurile Bisericii rasaritene, ci toate ceremoniile, sarbatorile, posturile, cum pana acum, asa si de acum inainte sa fim slobozi a le tine dupa calendarul vechi… “ Actul Unirii a fost semnat de toti membrii Sinodului si intarit cu sigiliul Mitropoliei Balgradului – Alba Iulia. Dupa aceasta marturisire, imparatul Leopold a dat “Diploma Leopoldina”, prin care Bisericii Romanesti i se recunosc drepturile ce le avea si Biserica Romano-Catolica. Insa Dieta Transilvaniei, Parlamentul era in mainile calvinilor care n-au vazut cu ochi buni intarirea elementului catolic si eliberarea poporului roman, din Ardeal. Fiind ei proprietarii de pamanturi si atotputernici, au inceput a persecuta pe preoti. Pe unii i-au bagat in temnita, altora le rapeau vitele, ori le distrugeau bisericile si clopotnitele si multe alte rele, punand la cale adevarate revolte printre tarani, ca sa nu se alature Bisericii Romei. Atanasie convoaca un nou Sinod la 4.9.1700, la care iau parte nu numai protopopii si preotii, ci si cate trei deputati mireni din fiecare sat. Cei 54 de protopopi, in afara de preoti si mireni, au dat un nou manifest in care repeta marturisirea celor patru puncte de credinta: Primatul Papal, Filioaue, Purgatoriul si Cuminicarea cu azima. Fermentul “reformat” Unele referinte din cartea episcopului greco catolic Ioan Ploscaru fac aluzie la activitatea influentelor “reformate” pe teritoriul tarii noastre. Vantul primavaratec care avea sa preschimbe din temelii Europa si avea sa puna bazele democratiei americane si-a intins adierile si asupra tinuturilor locuite de romani. Acest fapt este o dovada ca Romania a evoluat la un anumit moment pe orbite europene. Chiar daca sunt deformate de punctul de vedere greco catolic, evidentele mentionate de Ioan Ploscaru si-au pus amprenta pe sufletul romanesc, mai ales in Ardeal: Trezirea pentru scrierea in limba romana a fost influenta luterana si calvina din Ardeal. Acestia, pentru a-i castiga pe romanii ardeleni la religia lor, incep sa tipareasca un sir de carti religioase in romaneste. Asa se tipareste la Sibiu primul Catehism calvinesc la 1544, apoi la Brasov, Catehismul luteran in 1559, urmate de alte vreo 20 de carti tiparite de Coresi, dintre care 9 carti sunt in limba romana: Tetraevanghelierul, Psaltirea, Pravila Sfintilor Apostoli si altele. La Orastie, fiul lui Coresi tipareste Palia (Vechiul Testament), dar cu tendinte calviniste. Aceste carti au meritul de a fi o prima incercare de introducere a limbii romane in biserica. Dar ce regret, este sa constatam ca este o ini-tiativa a reformatilor din Ardeal, pentru calvinizarea si luteranizarea romanilor!” Regretul domnului episcop este plasat gresit. Influentele “reformei”, daca ar fi fost permanentizate, ar fi putut fi fermentul social si religios care ar fi integrat Romania in lumea occidentala. Dovada ca reforma nu a “germanizat” alte popoare, ci le-a descatusat din chingile imperiale si le-a inlesnit drumul spre afirmarea propriei identitati nationale, este in evolutia istorica a unor state precum Olanda, Belgia, Danemarca si Norvegia. Intr-un alt fragment al istoriei sale, episcopul greco catolic Ioan Ploscaru continua polemica lui partizana: In aceasta stare de intuneric total pentru romani, apare in secolul al XVI-lea Reforma lui Luther si Calvin. Acestia s-au rupt de jurisdictia Romei, sustinand ca singura baza a religiei crestine este Sfanta Scriptura, respingand Traditia si pe Sfintii parinti. Reforma luterana apare in Transilvania pe la 1519, in frunte cu Honterus, care ii luteranizeaza, in special pe sasi. Cam in acelasi timp, o parte din nobilii unguri, pentru a lua pozitie impotriva Casei de Austria (catolica), au imbratisat calvinismul. Fiecare noua confesiune dorea sa castige prozeliti printre romani. In acest scop incepe tiparirea de carti romanesti: Catehismul luteran la Brasov (1559), Evanghelia si Faptele Apostolilor (Coresi). Calvinii, in frunte cu principele Gh. Rakoczi, tiparesc la Alba-Iulia, Catehismul Calvinesc (1640). Acest catehism a fost condamnat de Mitropolitul Varlaam al Moldovei prin “Raspuns la catehismul calvinesc” aratand ca este “plin de otrava, si calvinii talcuiesc rau si strambeaza Sfanta Scriptura. Pentru a constrange clerul din Ardeal sa treaca la calvini, principii unguri, numesc in Dieta din 1566 un superintendent calvin pe langa episcopul roman “pentru a intoarce pe romani de la radacinile lor!” Calvinii numeau religia ortodoxa “superstitiile grecesti.” Asa au fost numiti superintendenti: George din Singeorz, Pavel Tordasi si Mihai Tordasi. Acesta din urma tipareste Palia de la Orastie, in 1582. “Prin straduintele acestor calvini, insotite adesea, fie de promisiuni, fie de forta, s-a constituit in Ardeal o Biserica romaneasca, adoptand in parte Crezul calvinesc. Cand era numit un nou episcop, dupa ce venea din tara Romaneasca, depunea juramant pe Catehismul calvinesc, promitand sa respecte cele 19 puncte (intre acestea erau: sa nu se mai tina posturile, suprimarea slujbelor de inmormantare, botez numai cu apa simpla, fara cruce, fara lumanari, fara icoane, fara Maica Sfanta, in locul Sfintelor Impartasanii, numai Cina de la Pasti cu paine si vin neconsacrate). Dar cel mai important factor era sa recunoasca autoritatea superintendentului si sa-l consulte in toate problemele importante. In multe parti sate intregi treceau la calvini. Acestia intemeiau scoli pe cheltuiala lor, facandu-le si o multime de avatanje materiale. Asa de exemplu, Biserica din Turdas, a fost data cu tot cu pamanturi, acelor romani, care la 1.6.1655 au trecut la religia calvina, iar cei care nu au trecut, au fost nevoiti sa-si faca alta biserica, din nuiele. Un secol si jumatate de propaganda calvina adusese Biserica la ruina. Ea ajunsese calvineasca in credinta si bizantina in rit! Superintendentul care avea titlul de “Episcop si Superintendent al Bisericilor Romanesti” avea misiunea de a predica prin sate credinta calvina si sa stea de vorba cu episcopul, clericii si credinciosii, demonstrandu-le cu argumente din Scriptura temeinicia noii credinte. Cine zadarnicea munca predicatorului calvin era socotit tradator si dusman al statului, fiind, de multe ori, constrans sa paraseasca tara. (Nicolae Iorga, Istoria Romanilor din Transilvania, vol.I). 3. REDESTEPTAREA NATIONALA Pentru episcopul Atanasie Anghel au urmat ani grei de lupta, fiind atacat atat de calvini, cat si de Arhiepiscopia Ungro-Vlahiei. Ungurii nu vor sa respecte diploma imparatului. Atanasie este chemat la Viena pentru a se dezvinovati de unele acuze nedrepte. Nicolae Iorga, marele nostru istoric recunoaste: “Din umilinta lui Atanasie a iesit mantuirea noastra! Fara unirea in credinta cu Roma, nu erau scoli mari din strainatate pentru ucenici romani, aspri in ale invataturii, nu era mai ales, acea mare scoala pentru inima poporului nostru, care a fost ROMA insasi!” (Sate si preoti din Ardeal, p.191). Atanasie moare in 1713, dupa ce indeamna pe toti sa persevereze in Unire! Activitatea episcopilor Uniti, dupa Atanasie este istoria luptelor si nazuintelor pentru obtinerea drepturilor fagaduite. Dar imparatul era la Viena, iar principii calvini erau in Ardeal! Insa din punct de vedere religios, castigul a fost imens. Cele patru puncte au completat credinta cu elemente vitale si i-au dat imbold de actiune pentru viitor. Intre cei mai de seama urmasi ai lui Atanasie au fost: Ian Giurgiu Parachi. Acesta a mutat Episcopia de la Alba Iulia la Fagaras, caci nu puteau fi doua episcopii catolice in acelasi oras. Inocentiu Micu Klein, von Klein este titlul dat de imparat la innobilare, asa cum era obiceiul vremii. Ca nobil a intrat in Dieta Ardealului si a cerut drepturi pentru poporul roman cu argumente bine precizate: 1. Romanii sunt cei mai vechi locuitori ai tarii; 2. Romanii sunt populatia cea mai numeroasa din Ardeal; 3. Romanii lucreaza pamantul si ocnele (muncile cele mai grele); 4. Romanii dau cele mai mari contributii si in virtutea vointei imperiale exprimata prin cele doua diplome leopoldine trebuie sa se faca dreptate si poporului roman. Deci si romanii au dreptul sa fie recunoscuti ca natiune, a patra in Ardeal, nu numai “plebes valahica”. Dar cele trei natiuni privilegiate, ungurii, sasii si secuii s-au impotrivit, spunand ca acesta cere “niste lucruri pe care nu le-a cerut nimeni pana acum”. In Dieta se iscau adevarate furtuni si astfel au cautat sa scape de acest episcop incomod. De fapt au reusit prin rascoala unui calugar sarb, Visarion Sarai. Acesta trimis de Mitropolitul ortodox de la Karlovat incepuse in 1744 sa umble prin sate si sa ameninte poporul cu iadul fiindca au facut unirea cu Roma. Iar pe de alta parte confesiunile reformate – in special calvinii, temandu-se de restabilirea catolicismului – sa nu fie nevoite sa restituie averile secularizate incep cu un sistem de terorizare din cele mai cumplite pentru a impiedeca Unirea cu Roma si raspandirea ei. Tratand cu mare tiranie pe preotii romani ce se declarau pentru Unire, aruncandu-i in inchisoare, batandu-i si jefuindu-i ii alungau din parohii, retinandu-le femeile si copiii in iobagie”. (Xenopol, Iorga, Istoria Bisericii Romanesti, vol. II si Al. Pop, Dezbonarea in Biserica Romanilor din Ardeal si Ungaria, Bucuresti 1921). In acest timp episcopul Inocentiu Micu face mai multe memorii atat in Dieta Transilvaniei cat si la Viena, dar pana la urma intrigile l-au rapus. El pleaca la Viena pentru a se dezvinovati, dar aici este sfatuit sa nu se prezinte personal, ci sa depuna numai memoriul. Deceptionat el pleaca la Roma, unde va trai in exil 24 de ani. Micu |lein a fost o personalitate de mare curaj care a deschis drumul spre eliberarea poporului roman, atat spiritual cat si politic, ridicandu-l la ideea de “natiune” (natio). Petru Pavel Aron (1752-1764) urmeaza lui Inocentiu Micu. El are marele merit de a infiinta Wcolile Blajului, Seminarul diecezan si o tipografie. Astfel, la 1754 se intemeiaza prima scoala romaneasca cu limba de predare romana pentru toti fiii poporului. In istoria intunecata a romanilor din Transilvania, aceasta constituie unul din cele mai luminoase evenimente. Sunt primele focare de cultura romaneasca! In primul an s-au inscris 300 de elevi. Profesorii si elevii erau sustinuti si salarizati de episcopul P. P. Aron. In anul 1747 este instalata tipografia la care se vor tipari pentru prima data carti cu litere latine. Au urmat apoi episcopi, ca: Atanasie Rednic, Grigore Maior, Ioan Bob care au continuat lupta pentru usurarea starii iobagilor, precum si pentru luminarea poporului. Unirea cu Roma, desi nu a usurat prea mult starea iobagilor, a creat mediul istoric de unde va porni in toate partile locuite de romani lumina trezirii noastre nationale. Tineri trimisi sa studieze in Apus, mai cu seama la Roma, au ajuns la constiinta latinitatii poporului roman, au introdus alfabetul latin si au inceput sa scrie romaneste. Cei trei mari (nepotul episcopului Inocentiu Micu), Gheorghe Wincai si Petru Maior au fost urmati de: Ioan Budai Deleanu, Simion Barnutiu, Gheorghe Baritiu, Timotei Cipariu, Andrei Muresan si altii. Scoala Ardeleana, prin trezirea constiintei nationale, ii influenteaza si pe alti tineri care, dupa ce studiaza in apus, trec muntii Carpati si intemeieaza primele scoli romanesti. Astfel: Gheorghe Lazar (1779-1823) studiaza la Viena, apoi trece Carpatii si intemeiaza prima scoala romaneasca la Bucuresti (Sf. Sava) in 1818. Gheorghe Asachi (1788-1869) cu studii in Polonia, Viena si Italia, deschide prima scoala romaneasca la Iasi, in Moldova. Aron Pumnul (1818-1866) studiaza la Blaj si Viena, este primul profesor de limba romana la Cernauti si redactor al primului ziar romanesc “Bucovina”. A participat la Revolutia din 1848 in Transilvania. El a desteptat constiintele romanilor din Bucovina. Lupta episcopilor uniti cu Roma a fost grea si nu a incetat niciodata. Dupa Unire sarbii au incercat sa tulbure poporul din Ardeal, cum a fost Visarion Sarai despre care s-a scris inainte, ori mitropolitul sarb Pavel Nenadovici care a trimis in 1751 o circulara neiscalita in care ii indemna pe tarani sa nu se “nemteasca” si sa nu se lapede de credinta lor; apoi calugarul Wofronie (Stan Popovici) din comuna Cioara-Hunedoara, a depus cea mai periculoasa activitate antiunionista. El se intitula Vicarul Sf. Sinod din |arlovitz. El a instigat poporul cu atata vehementa incat a trebuit guvernul, prin generalul Bu\os sa restabileasca linistea, fara sa distruga insa manastirile, cum gresit se afirma din partea unora. In urma acestor tulburari o parte din romani se reintorc la biserica ortodoxa (1760). Asa s-a infiintat ulterior episcopia ortodoxa de la Sibiu. Dupa Unirea cu Roma s-au mai infiintat in Ardeal urmatoarele episcopii, in afara de cea de la Blaj: – Episcopia Unita de la Oradea in anul 1777, – Episcopia Unita de Cluj-Gherla in anul 1853, – Episcopia Unita de Lugoj in anul 1853, – Episcopia Unita de Maramures la 15 august 1930. Actul Unirii cu Roma a adus roade bogate pentru intreg neamul romanesc. Prin reintoarcerea la credinta stramoseasca, Biserica si-a recapatat avantul si puterea de viata spirituala: 1. A redat poporului roman vasta cultura din Apus si marea comoara a Bisericii catolice care este: Una, Sfanta si Apostolica. 2. A desteptat constiintele, demonstrand latinitatea noastra. 3. S-a introdus alfabetul latin in locul celui slavon. 4. S-au deschis primele scoli romanesti cu predare in limba romana. Meritele Wcolii Ardelene sunt incontestabile asa cum o arata toti marii nostri istorici. Astfel: Ion Eliade Radulescu vizitand Wcolile Blajului inainte de 1848, si-a descoperit capul inaintea lor zicand: “De aici a rasarit soarele romanilor!” El stia, caci a luat parte la Revolutia din 1848. Mihai Eminescu (1850-1889) marele nostru poet national, mergand la Blaj a rostit cuvintele memorabile: “Te salut mica Roma!” (Scrieri politice si literare, Bucuresti 1910). Ion C. Bratianu (1821-1891) marele nostru barbat de Stat, de mai multe ori prim-ministru, participant la Revolutia din tara Romaneasca in 1848, declara in Parlamentul Romaniei, la 4 Decembrie 1881: “Si trebuie sa stiti ca descoperirea noastra nationala ne-a venit de dincolo, de peste Carpati, prin acei romani care au fost trimisi la Roma, unde au invatat sa fie romani!” (O lacrima fierbinte, I. Sterca Sulutiu, partea V din Memoriu, Sibiu 1883). Titu Maiorescu (1840-1917) eminent critic literar si filosofic, membru al Academiei Romane, mentor spiritual al “Junimii”, spune: “Ca in sec. XVIII politica dinastiei de Habsburg a incercat sa ne aduca sub ascultarea Papei si neizbutind, ne-a impartit in doua, n-a fost noroc. Dar ca din aceasta incercare romanii transilvaneni au ajuns in Cetatea Eterna, unde a reinviat in ei simtamantul gintei latine, revarsandu-se asupra noastra a tuturor: aceasta a fost rara fericire, care dintr-o dezbinare religioasa a inaltat neamul intreg spre o unitate de cultura nationala” (Familia, 1904). Sextil Puscariu precizeaza: “Iar cand prin aceleasi porti intrara ca niste apostoli cativa barbati veniti de la Roma, care pe langa stiinta mai aveau si focul entuziasmului si cuvantul cald care incinge, atunci a mijit si pentru noi soarele vremilor noi. Petru Maior, Gheorghe Wincai, Samuel Micu si tovarasii lor au savarsit minunea resurectiunii poporului roman si au imprimat directia in care avea sa se dezvolte spiritul public in tot cursul deceniilor urmatoare.” (Istoria Literaturii Romane, Epoca veche, vol.I). Victor Eftimiu, scriitor, membru al Academiei Romane, cu ocazia vizitei scriitorilor romani din 1923, adreseaza Blajului urmatorul omagiu: “Scriitorii romani sosesc in Blaj cu inima plina de o sfanta emotie. Blaj, cuvant magic, rascolitor de amintiri auguste, cetatea constiintei romanesti, nume ales intre toate… Aici a vibrat sentimentul, cultura si idealul national! Aici s-au ridicat si au predicat vladici, carturari de frunte, invatatori intelepti cu dragoste de neam si de biserica… Fie numele lor in veci binecuvantate, recunostinta pentru tot ce s-a visat, pentru tot ce s-a crezut, pentru tot ce s-a infaptuit intre zidurile venerabile ale acestei cetati de unde ne-a venit si arde inca lumina constiintei noastre… Salve cetate latina…” Eugen Lovinescu spune: “Prin contactul cu insasi obarsia neamului nostru, cu Roma, ni s-a intarit constiinta nationala. In apararea rasei lor, cei trei “cavaleri ai idealului national” (expresia lui Iorga) S. Micu, G. Wincai si P. Maior s-au istovit in numeroase lucrari de istorie si filologie. Din viziunea orasului etern a pornit asadar, curentul latinist ce a fecundat, mai ales, constiinta neamului romanesc.” (Istoria civilizatiei romane moderne). Emil Panaitescu, profesor universitar la Cluj, scrie: “…suntem stapani cu drept de succesiune peste aceasta tara, incepand de la Traian”, zise categoric unul din cei dintii episcopi ai Bisericii Unite, Ioan Inocentiu Micu. Trebuie insa sa-si plateasca acest curaj… Ideea latinitatii si al obarsiei romane…va deveni in sec. XIX puterea cea mare, care va misca si va porni sufletul romanesc sa desavarseasca independenta si unitatea nationala” (L’origine romana con legue conseguenze…). A. D. Xenopol scrie: “Pe langa imbarbatarea poporului roman prin aratarea unui trecut cu atat mai glorios cu cat era mai indepartat, scriitorii cei mari ai Ardealului mai aplica un ridicator puternic… rusinea de a fi cazut asa de jos, cand neamul se cobora din o asa mandra obarsie…aceasta idee mantuitoare deveni ridicatorul cel mai puternic al culturii neamului romanesc, afundat pana atunci in noianul grecismului, aceasta a fost parghia cea mai spornica a civilizarii sale.” “>Nicolae Iorga: “… Nu de aici putea sa vie acea lumina de care aveam noi nevoie pentru a capata constiinta despre noi si a ne ridica din umilinta… Nota rationala a inceput sa se faca auzita cand spiritul cel nou a patruns biruitor si aici, acel spirit nou pe care-l predicase intaia oara “ereticii” de peste munti” (Istoria Literaturii Romane in sec. XVIII, 1901). 4. CONFLICTUL CATOLIC-ORTODOX IA FORME VIOLENTE Venirea comunismului rusesc in Romania a impins intreaga populatie spre “ortodoxia rusa.” Moscova avea atunci si mai are si astazi visul de a fi “cea de a treia Roma.” Pentru a o incarcera in orbita pan-slavismului ortodox, comunistii rusi au initiat o persecutie salbatica impotriva tuturor elementelor “occidentale” din Romania. Una dintre tintele principale au fost reprezentantii “sectelor” protestante si neo-protestante (elementele fermentelor sociale si religioase ale vestului) si, bineinteles, reprezentantii “filiatiei latine”: liderii bisericii greco catolice. Aceste doua categorii de lideri religiosi au fost supusi unui climat de exterminare in puscariile comuniste. Intr-un capitol intitulat “Arestarea episcopilor”, Ioan Ploscaru scrie: “Dupa declaratia bisericii ortodoxe si a autoritatilor de Stat, reintregirea bisericii ortodoxe s-a infaptuit prin Proclamatia de la Cluj. Deci piscopii, care s-au “indepartat” de popor, trebuiau inlaturati. Astfel intre 27-29 Octombrie au fost arestati episcopii: Valeriu Traian Frentiu de la Oradea; Alexandru Rusu de la Baia Mare; Ioan Balan de la Lugoj; Iuliu Hossu de la Cluj; Ioan Suciu de la Blaj si Vasile Aftenie de la Bucuresti. De asemenea, au fost arestati si episcopii romano-catolici: Augustin Parha de la Timisoara; Anton Durcovici de la Iasi; Iohannes Schefler de la Satu Mare si monseniorul Ghica Vladimir de la Bucuresti. Au mai fost arestati multi protopopi, profesori de la scolile din Blaj si altii. A urmat desfiintarea manastirilor. La cele de calugari au fost adusi stareti ortodocsi, dar calugarii nu au trecut la ortodoxie, asa ca unii au fost arestati, altii au fugit. Maicile calugarite de la Blaj, adunate in capela, nu au voit sa paraseasca edificiul, Institutul Recunostintei. Dar noaptea de 31 Octombrie 1948 a fost decisiva. Li s-a taiat curentul electric si au fost incarcate, cu forta, de muncitori, in camioane si capela a fost pradata. La 1 Decembrie 1948, apare Decretul nr. 358, prin care Biserica Unita inceteaza de a mai exista. Episcopii arestati au fost dusi la ministerul de interne, la Bucuresti, iar de acolo au fost dusi ca prizonieri personali ai patriarhului ortodox, Iustinian Marina, la Dragoslavele, in judetul Muscel. “Dragoslavele” era o vila a patriarhiei ortodoxe, dar acum era darapanata si pustie. Episcopii greco-catolici adusi aici au fost izolati in cate o camera. Cladirea era inconjurata de sarma ghimpata si pazita de securisti prin exterior, ca sa nu se poata apropia nimeni de cladire, iar in interior, tot soldati de la securitate le faceau cumparaturi. Ratia de alimente era foarte mica; in loc sa cumpere alimente la pret oficial, ei le cumparau la pretul pietii libere, fiind foarte scumpe toate, asa ca nu le ramanea aproape nimic. Aici au rabdat de frig, foame si izolare timp de patru luni. Patriarhul credea ca atitudinea lor este o incapatanare si ca dupa vreo patru luni vor ceda. A venit aici patriarhul ortodox I. Marina si le-a propus sa treaca la biserica ortodoxa, caci daca nu vor trece, el, patriarhul isi va lua bratul ocrotitor de pe ei si vor fi dusi la inchisoare. Atunci episcopul I. Balan de la Lugoj a zis: “Preafericitule, daca noi, episcopii greco-catolici am crede ca biserica ortodoxa este adevarata Biserica a lui Christos, in acest moment ne-am da semnatura, caci noi vrem sa fim cu Christos! Dar dumneavoastra nu ati venit la noi cu argumente teologice, nici cu virtuti crestinesti, ci ne-ati arestat si ne-ati intemnitat. Hotarat, acestea nu sunt metodele lui Christos! Daca noua episcopilor uniti guvernul ne-ar fi propus si promis ca ne da toata biserica ortodoxa pe mana, cu conditia sa arestam si intemnitam pe ierarhii ei, sau numai pe unul din ei, noi ne-am fi dat viata, dar nu am fi acceptat. Deci viata ne-o puteti lua, dar credinta nu! Atata vreme cat suntem in edificiile bisericii ortodoxe, suntem prizonierii ei.” Patriarhul a iesit foarte ganditor. Un preot ortodox cu numele Baltazar (declara episcopul I. Suciu) l-a intrebat pe patriarh: “Ce zic Episcopii Uniti?” (adica, sunt gata sa treaca la biserica ortodoxa?). Patriarhul, dupa o clipa de tacere a raspuns: “E chestie de convingere!” Preotii care au fost arestati o data cu episcopii, au fost dusi la Manastirea Neamt, unde au fost tinuti in conditii foarte grele. Cinci din ei au semnat trecerea la biserica ortodoxa si au fost eliberati. De la Dragoslovele, episcopii au fost dusi la Manastirea Caldarusani, langa Bucuresti. Aici au fost adusi si preotii de la Manastirea Neamt si s-a facut un singur lagar, la 1 Martie 1949. Dintre episcopi, pe Ioan Suciu si pe Vasile Aftenie i-au dus la Bucuresti, la inchisoarea ministerului de interne. Aici a murit episcopul V. Aftenie, la 10 Mai 1950, in conditii misterioase. In lagarul de la Caldarusani, pazit de locotenentul major Badita, a putut intra calugarul bazilitan Ciubotariu, iar prin el, episcopii au putut lua contact cu Nuntiatura Apostolica de la Bucuresti. In urma acestei corespondente, aici in lagar au fost consacrati episcopi, din ordinul Papei Pius XII, Tit Liviu Chinezu si Ioan Chertes. In anul 1950 au fost adusi toti episcopii si preotii la inchisoarea de la Sighet. Pana cand erau in lagar la Caldarusani, episcopii au cerut sa fie consacrati alti episcopi ajutatori. Nuntiul Apostolic Gerard Patri\ O”Hara a consacrat alti trei episcopi: – Ioan Ploscaru, pentru Dieceza de Lugoj, la 30 Noiembrie 1948; – Ioan Dragomir, pentru Dieceza de Maramures, la 6 Martie 1949; – Iuliu Hartea, pentru Dieceza de Oradea, la 28 Iulie 1949. A mai fost consacrat de episcopul Schubert de la Bucuresti: – Alexandru Todea, pentru Dieceza de Alba Iulia-Fagaras, la data de 19 Noiembrie 1949. Dar curand toti vor fi arestati. Din episcopii oficiali, arestati la Dragoslavele, n-a mai fost eliberat nici unul. Toti vor muri in inchisoare, sau avand domiciliul fortat. Astfel: – Vasile Aftenie, a murit la ministerul de interne, inmormantat la cimitirul Belu catolic din Bucuresti la 10 Mai 1950. – Valeriu Traian Fretiu, a murit la Sighet in 11 Iulie 1952. – Ioan Suciu, a murit la Sighet la 27 Iunie 1953; – Tit Liviu Chinezu, a murit la Sighet in 15 Ianuarie 1955; – Ioan Balan a murit in exil la Manastirea Ciorogarla (ortodoxa) la data de 4 August 1959; – Alexandru Rusu, a murit la Gherla la 9 Mai 1963; – Iuliu Hossu, cardinal, a murit in exil la Caldarusani la 28 Mai 1970. Episcopii consacrati dupa 1 Decembrie 1948 in clandestinitate, au facut 14-15 ani de inchisoare. Unii preoti si calugarite au fost dusi la Canalul Dunare-Marea Neagra; lucrand in apa inghetata sau pe arsita cumplita, altii au fost dusi la stuf, absolut toti fiind expusi la munci epuizante si in conditii inumane. Dupa amnistia generala din 1964, cei care au supravietuit au fost eliberati. Episcopii clandestini iesiti din inchisori au activat in clandestinitate, fara odajdii si cruci pectorale, intocmai ca Apostolii lui Christos. Timp de patruzeci de ani, Biserica Unita a fost scoasa in afara legii, desi in acest timp existau in Romania alte paisprezece culte religioase! Numai Biserica Unita, care a deschis ochii natiunii si a pregatit constiintele romanilor pentru marea Unire de la 1918, nu avea dreptul la existenta. Dar zice Mantuitorul: “Daca pe Mine m-au prigonit si pe voi va vor prigoni!” (Ioan 15,20). “ 5. REGRETE TIRZII De aici incolo ii lasam pe istoricii romani sa ne vorbeasca despre modul in care au trecut romanii in sfera bizantina si-i lasam pe ei sa aprecieze consecintele acestei schimbari. Subliniem faptul ca toti istoricii pe care ii citam mai jos au fost ortodocsi. Incepem cu un citat din Xenopol: “Intoarcerea romanilor de la Crestinismul roman la cel bulgar a fost datorita unei apasari exterioare, caci nu exista nici un motiv care sa fi facut pe Romani a lepada o forma de religie pe care o intelegeau, si a lua pe una pentru care nu aveau nici o intelegere… Ce motiv ar fi putut impinge insa pe Romani a inlatura forma poporana a religiei lor si a adopta una din care nu intelegeau nici o vorba? Dinaintea puterii insa si a autoritatii trebuia sa se plece acel supus si indata ce cativa preoti bulgari vor fi gasit o vieata usoara si manoasa intre Romani, numarul lor va fi crescut pe fiece zi: apostolii bulgari se vor fi adaus fara incetare, pentru a raspandi invatatura lor intre Romani. Astfel in putin timp, sprijinit pe bratul autoritatii seculare, pe care totdeauna clerul a stiut sa il iee in ajutorul sau, s-a latit si intarit Crestinismul bulgaresc intre Romanii din Dacia Traiana. In o carte tiparita la Buda in limba bulgara in 1844 intitulata Tarstvenica, in care se cuprind biografiile domnilor bulgari, autorul ei, raportandu-se la niste manuscripte vechi spune: “S-au insemnat in niste carti vechi scrise de mana ca dupa raposarea patriarhului bulgar, Sfantul Ioan carele a ridicat pe Asan la imparatie, a chemat Asan dela Ohrida pe parintele Teofilact, a luminat si a curatit toata Bulgaria de eresurile de cari multe se aflau atunci in ea. Dupa aceea a invitat pe imparatul Asan de a trecut in Valahia, sa o cucereasca si sa o curete de eresul roman, care pe atunci domnea in ea; si Asan s-a dus si a supus amandoua Valahiile sub stapanirea sa, si a silit pe Valahi, care pana atunci citeau in limba latina, sa lese marturisirea romana, si sa nu citeasca in limba latina, ci in cea bulgara, si a poruncit ca celui ce va citi in limba latina sa i se taie limba, si de atunci Valahii au inceput a citi bulgareste.” Aceste evenimente istorice sunt consemnate si de istoricul D. Onciul: “In atarnare politica de statul Bulgar, romanii au urmat sa fie si in atarnare biericeasca de acesta, asa incat si la ei s-a introdus limba sloveneasca in biserica, in locul celei latine dela inceput. Prin statul bulgar si prin biserica bulgara, Romanii din Dacia au fost despartiti definitiv de atingerea cu imperiul si de lumea latina, ramanand supusi mult timp influentei slave. Stapanirea bulgara in Dacia a fost desfiintata prin Unguri; iar influenta bisericii bulgare a continuat pana la organizarea bisericii romane in secolul XIV-lea, dupa intemeierea principatelor. Pe atunci toata Dacia, afara de Moldova, era dependenta de imperiul bulgar. In aceasta dependenta Romanii din Dacia au primit si ei ritul slav, pastrat in biserica bulgara si dupa restabilirea legaturilor cu Roma sub Simeon. Legaturile noastre cu biserica bulgara continuand si dupa desfiintarea imperiului bulgar (1018), ritul slav a prins radacini atat de adanci la noi, incat el se mentinu in biserica noastra pana in secolul XVII-lea. Asa ne-a fost fatalul destin al istoriei. In asemenea legaturi cu Bulgarii, romanii din Dacia, ca si cei din dreapta Dunarii din cuprinsul imperiului bulgar, au impartit cu ei soarta in stat si in biserica. Prin Bulgari si odata cu dansii, noi am fost despartiti de biserica romana; dela dansii am primit limba slavona in biserica si stat, care domina apoi vieata noastra intelectuala pana in secolul XVII. Asa ne-a fost fatalul destin al istoriei.” Un alt istoric roman, N. Dobrescu, scrie despre aceleasi evenimente: “E foarte remarcabil ca asupra acestui fapt s-a pastrat la noi o traditiune bisericeasca, caci ea are stire despre oarecari legaturi bisericesti pe cari noi le-am fi avut candva cu Formos papa, si ca noi atunci ne-am despartit de latini, cand acel Formos – cum zice traditiunea noastra, intorcand lucrurile pe dos – a trecut dela pravoslavie la latinie, in loc sa zica: cand noi (Romanii) am trecut dela latinie, adica dela ritul latin care era pana atunci in secolul al IX-lea, la noi in biserica, la pravoslavie, adica la ortodoxie adusa la noi de bulgari, cari ne stapaneau politiceste, caci prin ruptura cu Roma facuta in acest timp, limba latina era scoasa cu totul din biserica bulgara, iar resturile care se mai gaseau au disparut cu timpul. Romanii fiind atunci depedenti de stapanirea bulgara a trebuit sa dispara si la noi liturghia latina din biserica noastra si a fost inlocuita cu liturghia slava introdusa in imperiul bulgar.” N. Iorga este de aceeisi parere cu privire la influenta slavo-bulgara: “Aceasta e cultura pe care o puteau da invatatii din Moldova si Tara-Romaneasca: calugari dupa asemanarea celor din Serbia, ei tineau cu indaratnicie la singura carte legiuita si placuta lui Dumnezeu, cartea slavona. Literatura romaneasca nu putea porni dela dansii, cari cantau pe bulgareste pana si ispravile lui Stefan-cel-Mare. “ Iata ce scrie profesorul universitar D. Draghicescu: “Este insa de tinut in seama, ca in ce priveste religia, partea ei de temelie, in chestiuni de dogma, era de origina mai veche decat influenta slavilor. Astfel, cuvintele cari corespund ideilor celor mai temeinice ale credintei sunt latine, cum, spre pilda: Dumnezeu, cruce, botez, drac, inger, altar, crestin, pagan, biserica, etc….” De aceiasi parere este si istoricul I. Bogdan: “Continuitatea crestinismului roman o dovedeste terminologia crestina de origine romana; aceasta n-ar exista astazi in limba romana daca Romanii ar fi incetat vreodata sa fie crestini. Asadar nu crestinismul, ci biserica oficiala crestina au luat-o Romanii dela Bulgari. De alta parte insa ne-au ramas, prin inraurirea limbii slave din biserica oficiala, cuvinte ca: popa, molitva, spovadanie, festenie, blagovestenie, strana, cadelnita, tot termeni ce n-au nimic a face cu notiunile abstracte ale crestinismului, ci se rapoarta numai la ritual si sunt luati din ritualul vechiu bulgaresc al bisericii noastre. “ Sa vedem acum ce spun E. Lovinescu si alti istorici romani despre influenta religiei ortodoxe asupra romanilor. N. V. Pantea pune aceste citate sub titlul: “Legea slavo-bizantina ne-a tinut in intunerec veacuri de-a-randul”. 1. Daca tragice imprejurari istorice nu ne-ar fi statornicit pentru multa vreme in atmosfera morala a vietii rasaritene, – suflet roman in viguros trup iliro-trac, – noi am fi putut intra dela inceput, ca si celelalte popoare latine, in orbita civilizatiei apusene. Conditiile istorice ne-au orientalizat insa; prin Slavii dela sudul Dunarii, am primit formele spirituala ale civilizatiei bizantine; incepand inca din veacul XV, am suferit apoi, mai ales in paturile conducatoare, o molesitoare influenta turceasca, dela imbracamintea efeminata a salvarilor, a anteriilor si a islicelor, pana la conceptia fatalista a unei vieti pasive, ale carei urme se mai vad inca in psihea populara; am cunoscut, in sfarsit, degradarea morala, vitiile, coruptia regimului fanariot; si pentru a-si forma o constiinta cetateneasca si un sentiment patriotic, clasele superioare au suferit pana in pragul veacului trecut, actiunea disolvanta a celor trei imparatii vecine. 2. Cel mai activ ferment al orientalizarii a fost insa ortodoxismul. Intr-o vreme, in care deosebirile dintre popoare se faceau mai mult prin religie decat prin rasa, el ne-a aruncat in primejdia contopirii in marea masa a Slavilor de sud si apoi de est. In dosul crucii, spune Cervantes, se ascunde diavolul; in dosul crucii bizantine, se ascundea Rusul. Legandu-ne, sufleteste, de o religie obscurantista, intepenita in tipicuri si formalism, ortodoxismul ne-a impus o limba liturgica si un alfabet strain (gand latin exprimat in slove cu cerdacuri!), fara a ne ajuta la crearea unei culturi si arte nationale.” Sectil Puscariu are aceeasi opinie despre influenta ortodoxiei la noi: “Intr-o vreme cand orice miscare culturala se reflecta prin biserica, ortodoxismul nostru a fost evenimentul cel mai grav in urmari pentru dezvoltarea noastra culturala, caci el ne-a legat pentru veacuri intregi cu cultura Orientului, formand un zid despartitor fata de catolicismul vecinilor nostri din vest si din nord, care ne-ar fi putut transmite cultura apuseana.” Sa incheiem aceste marturii ale istoricilor si ale oamenilor nostri de cultura din trecut cu un citat din Sextil Puscariu, profesor universitar si presedintele “Fratiei ortodoxe romane – FOR”: “Inainte ca neamul romanesc sa poata deveni un popor, vecinii nostri slavi au ajuns la organizatii puternice de stat si la o inflorire culturala atat de remarcabila, incat ne-au silit sa ne dezvoltam in umbra lor, au dat directia pentru veacuri intregi nu numai vietii noastre de stat, ci mai ales dezvoltarii noastre culturale. La Slavii de sus insisi, cultura aceasta era de origine bizantina, astfel incat, mai tarziu, cand incepe influenta greceasca in tarile romane, numai haina externa se schimba, dar fondul ramane acelasi. Legati dar de orient cu catuse puternice, intreaga epoca veche a literaturii noastre se caracterizeaza prin influenta aceasta orientala, a carei trasatura principala era dependenta manifestarilor culturale de biserica, in special de ortodoxism. De cate ori in epoca aceasta putem constata o miscare, sau macar un inceput de miscare cu urmari importante pentru dezvoltarea literaturii noastre in directie nationala, fie ca avem a face cu intaiele traduceri sau cu cele dintai tiparituri romanesti, fie ca vedem inflorind istoriografia noastra nationala, totdeauna descoperim la temelia ei o influenta apuseana. Si tot unei influente din apus se datoreste renasterea cu care se incepe, si pentru literatura noastra, epoca noua. E ceva mai mult decat o suta de ani de cand a inceput sa se sape brazde adanci intre aceste doua rastimpuri, de cand Dunarea a crescut parca, formand un hotar firesc intre noi si orient si ni s-au deschis tot mai largi portile spre vestul luminat, prin care patrundeau obiceiuri europene, literatura apuseana si gustul pentru indeletniciri artistice. Iar cand prin aceleasi porti intrara, ca niste apostoli, in aureola luminii intensive, acei cativa barbati venind dela Roma, care, pe langa stiinta, aveau si focul entuziasmului si cuvantul cald care incinge, atunci au mijit si pentru noi zorile vremurilor noui. Petru Maior, Gheorghe Wincai, Samuil Micu Clain si tovarasii lor au savarsit minunea resurectiunii poporului roman si au imprimat directia in care aveau sa se dezvolte spiritul public in tot cursul deceniilor urmatoare. Ei spuneau, in definitiv, acelasi lucru pe care-l mai spusesera odata, cu un veac in urma, cronicarii. Dar il prezentau altfel, il propovaduiau cu puterea sufletului lor convins ca spun un lucru important, si-l descopereau unor ascultatori capabili sa simta fiorii mandriei nationale la singura rostire a cuvantului Traian. Oricat de exagerata a fost directia aceasta “latinista”, faptul in sine ca prin ea a luat fiinta sentimentul nostru national si nationalizarea tuturor aspiratiilor, a culturii si a literaturii noastre, dovedeste ca prin ea s-a atins o coarda existenta, si cea mai puternica, a sufletului nostru, firea noastra romanica. Tot ce e romanic in sangele nostru, tot ce ne leaga de fratii nostri din vestul Europei, fusese innabusit in noi in curs de veacuri, legaturile care ne-ar fi fost firesti fusesera taiate si capetele lor innodate cu orientul strain noua prin sange si aspiratiuni. Wi acum, deodata, rupandu-se catusele, care, din cauza vechimii lor, nu mai pareau artificiale, a svacnit iar avantul nostru innascut, de care deveniram mandri.” La aceste citate dintr-o lucrare aparuta mai demult, adaugam cateva randuri preluate dintr-un articol aparut in revista Dilema Nr.241, 5-11 septembrie 1997. Autorul lor este Nae Badulescu. Sub titlul “Putina istorie”, acesta scrie: “S-a vorbit, adeseori, de-a lungul ultimului secol si jumatate al istoriei Romaniei, despre arderea etapelor. A caror etape si din ce cauza? Evident a acelor etape ale istoriei si civilizatiei pe care romanii, indeosebi cei din provinciile dunarene, nu le parcursesera odata cu marea majoritate a europenilor. Cu alte cuvinte un salt peste timp. Scopul? Identic cu cel al politicienilor actuali, dar si cu cel al multor romani simpli: “intrarea” in Europa. Cand vorbesti insa de arderea etapelor este imposibil sa nu rostesti si cuvantul defazaj. Sau ramanere in urma. Sau subdezvoltare. Referindu-ne la ultimul termen, el semnifica azi, in genere, subdezvoltare economica. Aceasta subdezvoltare economica si, prin extensie, tehnologica, exprima insa prea putin ceea ce inseamna defazajul Romaniei fata de Occident. El are radacini extrem de adanci si fatete multiple. Nefiind istoric, nu ma voi hazarda sa alunec, in timp, pana in vremea retragerii aureliene din Dacia. Nici nu voi incerca explicatii propriu-zis istorice. Totusi, este de observat ca valahilor si moldovenilor le-a lipsit din istorie o perioada extrem de importanta in cea a vest si central-europenilor: Evul Mediu. Chiar daca sintagma “intunecatul Ev Mediu” abunda in unele carti, lucrurile nu stau chiar asa. Evul Mediu european a pregatit si a nascut Renasterea, pentru ca din aceasta sa apara apoi Secolul si Filosofia Luminilor. Evul Mediu european a avut parte de o civilizatie si cultura aulice, a inventat nominalismul, pregatind terenul, pe de o parte, pentru literatura clasica a unui Racine sau Boileau, iar pe de alta, pentru aparitia cartezianismului. Se pare ca momentul in care romanii s-au privat de un real Ev Mediu european trebuie cautat prin secolul al 14-lea, cand, din ratiuni politice, voievozii valahi si moldoveni au respins incercarile de catolicizare incercate de Vatican pe teritoriul statelor lor. Intorcand spatele Romei, ei au intors spatele Europei si culturii ei. Stand cu fata spre Bizant, ei s-au pomenit, catva timp mai tarziu, cu fata spre Stanbul. Ba chiar sub dominatia acestuia. Cand in 1878, scrie Claude Karnoouh, o tarisoara balcanica… Romania se ridica la independenta… nu trecuse multa vreme de cand diplomatii si calatorii occidentali identificau elitele crestine ale acesteia cu cele turcesti: comportamentele sociale, obiceiurile vestimentare si alimentare se intalneau de la granitele orientale ale Imperiului Habsburgilor pana in Orientul Mijlociu. Ce-i drept, in mai putin de trei sferturi de secol, aceste elite au trecut cu frenezie de la o cultura de tip arhaic, bizantino-turceasca, la o occidentalizare extrem de accelerata, cu privirile intoarse spre Franta si Germania. Numai ca aproape 90% din populatia fostelor principate dunarene avea sa-si pastreze in continuare mentalitatile si obiceiurile arhaice, de care elitele tocmai se debarasau. Occidentalizarea – europenizarea Romaniei – se oprea la acestea. Defazajul Romaniei profunde fata de Europa ramanea. Reintorcindu-ne la Evul Mediu european, este de amintit ca Biserica Romano-Catolica nu a nascut numai Inchizitia, ci si, chiar daca nu a dorit, ba chiar in urma unor razboaie religioase, Reforma. Bisericile protestante, elitele luterane si calvine au dat, la randul lor, lovitura de moarte Evului Mediu feudal, creind, prin pragmatismul credintei, prin grija, mai intai, pentru viata pamanteasca, si doar dupa aceea pentru viata de apoi, o noua mentalitate in randul populatiei simple a burgurilor medievale. O mentalitate care a transformat, incet-incet, economia inchisa de tip feudal in economie de piata libera. Prin aceasta, amintita populatie a devenit, treptat, ceea ce se cheama astazi clasa “de mijloc”, unul din pilonii de baza ai societatii occidentale. Aceeasi mentalitate va crea, ce-i drept pe temelia unor vechi institutii de origine aristocrato-feudala, institutiile Europei moderne, printre care nu trebuie uitata cea a parlamentului. Chiar daca elita liberala romaneasca a sfarsitului de secol XIX si a inceputului de veac XX nu a ramas mai putin deschisa influentelor occidentale, ea s-a dovedit incapabila sa determine dezvoltarea europeana a unei tari lipsite de o clasa de mijloc, si deci fara mentalitatile ei. “Desigur”, observa tot Claude Karnoouh, “Romania anilor ’30 nu este singura tara din Europa care “respinge institutiile imprumutate cu cateva decenii in urma de la traditia parlamentara europeana”. Totusi, ar trebui subliniat un fapt: cu exceptia notabila a Germaniei si Italiei interbelice, care au respins din cauze cu totul diferite democratia, tarile care au intors spatele sistemului parlamentar, gasindu-l vinovat de toate relele, si promovand, astfel, intoarcerea la traditiile lor, apartineau aceluiasi spatiu ca si Romania: balcanic sau de traditie bizantina. Dar defazajul Romaniei fata de lumea occidentala s-a accentuat enorm in timpul regimului comunist. Desigur, duritatea acestuia, comparativ cu cele ale altor state socialiste, ar putea explica, dar numai partial, faptul ca Romania a reusit sa se defazeze si fata de statele central europene, foste comuniste. Sa nu uitam ca Romania a fost ultima care s-a eliberat de tirania comunista – si inca printr-o “revolutie” sangeroasa, provocata si ea, se pare, in parte, din exterior, ca urmare a exasperarii marilor puteri. Exasperarea ca ultimul bastion al stalinismului din Europa rezista valului care maturase regimurile comuniste ale continentului. Pe de alta parte, lipsa unei societati civile in Romania predecembrista poate si ea explica de ce evenimentele din decembrie ’89 au fost doar aici sangeroase, dar si aceasta lipsa reprezinta tot o fateta a defazajului Romaniei chiar si fata de tarile central-europene. O fateta care s-a simtit din plin dupa 1989 si se mai simte chiar si azi. Fara a mai vorbi de arderea etapelor, speranta ca defazajul Romaniei fata de Occident – ba chiar fata de unii vecini se va micsora – exista. Cu conditia ca si clasa politica sa constientizeze numeroasele aspecte presupuse de o astfel de intreprindere. Chiar daca unele par minore. Asa cum ar fi cramponarea cu care Romania trebuie sa fie definita ca stat national unitar. Este si acesta un exemplu de defazaj fata de mentalitatea europeana de astazi. Voi incheia citindu-l pe Jean-Marie le Breton, ambasador al Frantei la Bucuresti ‘ntre 1987 si 1990. “Fara indoiala, poporul roman este capabil de sacrificii, dar pentru a-l mobiliza in serviciul unei cauze mari, el trebuie sa se elibereze de atmosfera sufocanta in care a ramas inchis in pofida revolutiei sale. Destinul Romaniei, destinul romanilor este in Europa, nu numai in cea a institutiilor, dar si in cea a spiritului.” D-l ambasador scria toate acestea prin 1995. Nu ne mai ramane sa speram decat ca eliberarea romanilor din atmosfera sufocanta de care vorbea Jean-Marie Le Breton a inceput chiar prin schimbarea de regim din noiembrie 1996. Pentru unii dintre romani, legati afectiv si puternic de Biserica Ortodoxa, nu este usor sa citeasca aceste pagini. Caci ele reprezinta o punere sub semnul intrebarii a unor lucruri intime, imprimate in noi timp de o mie de ani, si care – bune sau rele – fac astazi parte din structura sufletului romanesc. https://istoriecrestina.wordpress.com/ii-biserica-ortodoxa-rasariteana/3-biserica-unita-greco-catolica/

 

Ştiri internaţionale ian.09.2009

Scrierile istorice Anabaptiste disponibile pe internet De Bob Allen PRAGA, Republica Cehă (ABP) – Scrierile lui Balthasar Hubmaier, unul dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi teologi Anabaptişti ai Reformei, vor fi disponibile în curând pentru cercetare pe internet, mulţumită proiectului cărturarilor Baptişti Europeni. Institutul de Studii Baptiste şi Anabaptiste la Seminarul Teologic Baptist Internaţional din Praga, Republica Cehă, şi Seminarul German Baptist din Berlin au anunţat recent că reproducerea fotografică a tuturor lucrărilor care au supravieţuit ale lui Hubmaier vor fi scanate în imagini digitale şi vor fi făcute disponibile pe Internet. Atacul terorist din Mumbai creează nesiguranţă India (MNN) – O pace fragilă există între Pakistan şi India în trezirea atacurilor teroriste din ultima săptămână. Chiar în timp ce degetele arată spre o legătură Al Qaeda din Pakistan, partidul conducător din Congresul Indiei probabil va simţi lupta. Cărturarii lui Schaeffer continuă moştenirea lui De Lauren Crane WAKE FOREST, N.C. (BP) – Deşi timp de mai mulţi ani Francis Schaeffer a învăţat şi şi-a împărtăşit viaţa lui cu credincioşii şi căutătorii în mod similar, moştenirea lui de a conecta cultura de Cristos continuă printre cei dintr-o nouă generaţie. O conferinţă de două zile la Seminarul Teologic Baptist de Sud-est a explorat ce lecţii pot învăţa creştinii şi studenţii de cultură, despre defunctul apologet, efectul lui asupra evanghelismului şi moştenirea lui de la mai mulţi cărturari renumiţi ai lui Schaeffer. Consiliul Mondial al Bisericilor reclamă paşi radicali pentru a se opune schimbării climaterice Liderii Bisericii au sfătuit în cadrul întâlnirii reprezentanţilor guvernului la o conferinţă a Naţiunilor Unite din Polonia având ca subiect schimbare climei, să folosească o „fereastră a oportunităţii” de mai puţin de 10 ani pentru a intreprinde acţiuni pentru limitatea degradării mediului. Biserica rusă şi-a întărit unitatea şi a găsit răspunsuri la provocările de azi – Locţiitorul Patriarhal Moscova, 23 decembrie, Interfax – Anul care este pe sfârşite a fost anul încercărilor pentru Biserica rusă Ortodoxă, dar aceasta a reuşit să le biruiască prin întărirea unităţii sale şi a găsit răspunsuri la cele mai serioase provocări ale prezentului, crede Mitropolitul Locţiitor Patriarhal Kirill. Vorbind despre evenimentele principale din 2008 din viaţa bisericii şi cea publică, el a menţionat prima dată de moartea recentă a Patriarhului Alexy II şi şi-a dorit ca „Domnul să facă memoria lui veşnică în inimile noastre.” Un pastor al unei mari biserici europene, implicat într-un scandal de afaceri De Ethan Cole Pastorul celei mai mari biserici din Europa a fost implicat recent într-o controversă financiară privind suma de 100 de milioane de dolari investiţi într-o afacere speculativă la care au fost încurajaţi membrii bisericii să participe. Carismaticul pastor ucrainean Sunday Adelaja, fondatorul bisericii Ambasada Împărăţiei Binecuvântate a lui Dumnezeu pentru Toate Naţiile din Kiev, având 30.000 de membri, este acuzat de anumiţi lideri penticostali că a pus la cale o schemă de investiţii şi a plănuit să fugă cu fondurile după ce promisese câştiguri uriaşe membrilor. Extremiştii opresc construirea bisericii (christiansunite.com) – Extremiştii religioşi dintr-un grup popular radical Hindus au dus la oprirea unui proiect de construcţie al unei biserici. Ei au ridicat un cort în afara clădirii neterminate pentru a conduce ritualuri faţă de idolii lor. Extremiştii au coborât pe biserică, care este în construcţie în Uttar Pradesh, India, în 17 decembrie. Ei au pus steaguri purpurii-roşii pe clădirea bisericii, aceasta este un semn că ea a fost preluată pentru folosire Hindusă. Extremiştii, care aparţin mişcării radicale RSS, au continuat apoi să ofere pujas (rugăciuni Hinduse) la zeii şi zeiţele lor. „Identitatea noastră evreiască nu este modelată de Holocaust” De Mattew Wagner Puţini tineri evrei din Diaspora cred că Holocaustul are un impact asupra modelării identităţii lor evreieşti dar mulţi simt că acesta a influenţat viziunea lor asupra lumii, potrivit unui studiu prezentat marţi la Universitatea Bar-Ilan. Studiul a avut loc în timpul decadei care a durat între 1992 şi 2002 printre 60.000 de tineri între 15 şi 17 ani care au venit în Israel ca parte a unei călătorii „Experienţa Israel.” Dumnezeu a fost credincios International (MNN) – Wycliffe USA a primit cea mai mare donaţie din istoria sa luna trecută. O donaţie de 50 milioane $ a venit chiar înainte de începutul sărbătoririi unei noi campanii a Wycliffe. Noua iniţiativă a Wycliffe, cunoscută prin denumirea „Campania Ultimelor Limbi,” este o hotărâre de a pune în mişcare o traducere a Bibliei în fiecare limbă în care încă nu s-a tradus până în anul 2025. Preşedintele Wycliffe, Bob Creson spune că donaţia va ajuta organizaţia să atingă peste 200 de milioane de oameni care în prezent nu pot citi Evanghelia în limba lor maternă. Conferinţa umaniştilor, agnosticilor, ateilor pentru „sărbători” Cheryl Heckler Oxford, Ohio (ENI). Sute de oameni au apărut în Olympia, capitala statului Washington pentru un miting de două ore pentru a protesta împotriva Crăciunului cu un semn al „solstiţiului de iarnă.” Întâlnirea a fost sponsorizată de Freedom from Religion Foundation (Fundaţia Eliberare de Religie), care numeşte religia un „mit şi o superstiţie care împietreşte inimile şi înrobeşte minţile.” Totul este parte dintr-un război de cuvinte cu privire la cine are ceea ce este cunoscut în Statele Unite ale Americii ca „sezonul sărbătorii.” În timp ce Anul Nou din 1 ianuarie a fost de multă vreme sărbătorit în multe naţiuni, timpul Naşterii sau Crăciunul care marchează naşterea lui Isus pe 25 decembrie a fost văzut de creştinii din vest ca motiv pentru a se bucura la sfârşitul lunii a doisprezecea. Sondajul de opinie afirmă că majoritatea americanilor cred că există mai multe căi spre mântuire de Bob Allen WASHINGTON (ABP) – Majoritatea creştinilor americani cred că cel puţin unele credinţe non-creştine pot conduce spre viaţa veşnică, spune un nou studiu al Pew Forum on Religion & Public Life. Chiar printre evanghelici, o ramură a creştinilor Protestanţi s-au identificat cu ideea că un individ trebuie să fie „născut din nou” la o relaţia personală cu Isus Cristos pentru a fi mântuit, aproape la fel de mulţi creştini au spus că multe religii pot conduce la viaţa veşnică (47 procente), precum aceia care cred că a lor este singura credinţă adevărată (49 procente). Evanghelia socială este „Marxism în haină creştină,” spune Warren De Jennifer Riley Autorul de best-seller, activistul social şi păstorul megabisericii, Rick Warren a descris evanghelia socială susţinută de multe dintre bisericile majoritare ca „Marxism în haină creştină.” „Nu trebuie să ne îngrijim de răscumpărare, cruce, pocăinţă. Tot ceea ce trebuie să facem este să răscumpărăm structurile sociale ale societăţii şi dacă facem mai bune acele structuri sociale atunci lumea va deveni un loc mai bun,” a explicat Warren în timp ce a descris credinţele din spatele celor care susţin „evanghelia socială,” în interviul lui cu Beliefnet.com, care a fost afişat luni. Papa condamnă comportamentul homosexual De Jennifer Gold Salvarea omenirii de la comportamentul homosexual şi transsexual este la fel de importantă precum salvarea pădurii tropicale de la distrugere, a spus Papa Benedict luni, 22 decembrie. Într-o cuvântare de sfârşit de an adresată oficialilor de la Vatican, Papa a spus că Biserica Catolică „ar trebui să protejeze omul de la distrugerea de sine”. Administraţia lui Bush oferă protecţie doctorilor pro-viaţă de Tom Strode WASHINGTON (BP) – Administraţia Bush a emis o regulă care susţine dreptul doctorilor şi a altor furnizori de îngrijiri medicale, de a refuza să participe la avort şi alte proceduri medicale faţă de care ei obiectează. Departamentul de Sănătate şi Servicii umane a anunţat noul regulament în 18 decembrie. Regula va avea efect la 30 de zile după publicarea sa în 19 decembrie în Registrul Federal, ceea ce înseamnă că va fi în vigoare când Preşedintele ales Barack Obama depune jurământul în 20 ianuarie. Bisericile de casă din China sunt sub o ameninţare crescândă WASHINGTON (BP) – Ministrul de afaceri civile a emis o afirmaţie care cere eliminarea Alianţei Bisericilor de Casă Chineze, potrivit rapoartelor transmise de China Aid Organization şi Voice of Martyrs, o mutare despre care cineva ar putea spune „ar putea să determine desfiinţarea tuturor bisericilor de casă creştine” în ţara comunistă. „S-a descoperit prin investigaţii că „Alianţa Bisericilor de Casă Chineze” nu este înregistrată, şi se angajează în activităţi în numele unei organizaţii sociale fără autorizaţie,” afirmă documentul care include sigiliul oficial al ministrului de afaceri civile. „… Această agenţie a luat prin aceasta decizia de a desfinţa ‚Alianţa Bisericilor de Casă Chineze.’” Competiţia „Menora verde” luminează oraşul Chicago Galeriile de artă Hillel Arts, din Chicago, şi-au deschis al doilea concurs anual Menora Verde, la începutul lunii decembrie, încurajând studenţii din Oraşul Vântos să se apropie de atmosfera sărbătorii luminilor. Studenţilor li s-a cerut să creeze o menoră (candelabru, îndeosebi cel iudaic tradiţional, n. trad.) alcătuită în întregime din materiale reciclate, iar câştigătorii urmau să fie răsplătiţi cu premii între 100 – 500 de dolari pentru eforturile lor. Americanii creştini sunt chemaţi să sărbătorească Crăciunul fără Biblii De Eric Young O misiune de literatură creştină cheamă credincioşii din America nu doar să sărbătorească Crăciunul fără o Biblie în mână, ci şi să elibereze rafturile cu multe dintre Bibliile pe care le-ar putea avea. „Dacă creştinii ar binevoi să păstreze o Biblie în familie şi ar trimite restul Bibliilor lor peste hotare, mai multe milioane de oameni ar fi expuşi la efectele schimbătoare de viaţă ale Cuvântului lui Dumnezeu,” explică Fred Palmerton, director executiv al Christian Resources International (CRI) (Resurse creştine internaţionale), într-un anunţ. Vremurile economice dificile nu micşorează luminile pe Pomii Vii de Crăciun De Bob Allen NOTA EDITORULUI: Aceasta este una din patru relatări cu tema de Crăciun într-un pachet produs de ABP şi partenerii săi New Voice Media (Media Vocea Nouă). HUNTSVILLE, Ala. (ABP) – Mai degrabă decât să scurteze programele generoase de Crăciun din acest an datorită economiei, unii lideri ai bisericii insistă că timpurile grele le fac mai valoroase ca niciodată. Billy Orton, slujitor de muzică şi închinare la Biserica Baptistă Numărul Unu din Huntsville, Ala., a spus că biserica lui nici măcar nu a considerat să-şi scurteze spectacolul lor anual Pomul Viu de Crăciun, acum în al 24-lea an.
http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiri_ian09.htm

Ştiri din presa română ian.09.2009

Pagina de ştiri

	Ştiri din presa română
Istoria bradului de Craciun si a podoabelor sale Traditia impodobirii bradului a inceput in Germania (se pare ca primii crestini care au adus brazi impodobiti in casele lor au fost nemtii, in secolul al XVI-lea). Mai tarziu, impodobirea acestora a devenit un obicei si in alte tari.  In 1814, in Anglia, printul Albert, sotul reginei Victoria, a impodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumanari si fructe. Familiile de aristocrati i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce in ce mai extravagante: papusi, mobila in miniatura, micute instrumente muzicale, bijuterii, arme jucarie. Secretele Craciunului. Cum a stabilit Biserica data nasterii lui Iisus de Doru Bem De vreo 1.600 de ani, crestinii de prin toata lumea sarbatoresc Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, cât si reînvierea naturii. Ideea de a celebra Craciunul în data de 25 decembrie îsi are originea în secolul al IV-lea. Biserica a dorit sa eclipseze festivitatile si sarbatorile unei religii pagâne rivale, care ameninta existenta crestinatatii. Romanii celebrau nasterea zeului lor Soare, Mithras, în jurul acestei perioade din an. Prima atestare a Craciunului este din anul 336. Biserica a stabilit la sfârsitul secolului IV ca data pentru celebrarea nasterii lui Iisus Hristos ziua de 25 decembrie. Martiriul Sfântului Ignatie sta si la temelia poporului român de Dumitru Manolache Pe 20 decembrie, in fiecare an, este Ignatul. O zi in care traditia ancestrala spune ca trebuie sacrificat porcul. Peste aceasta sarbatoare, crestinismul a suprapus praznicul Sfantului Ignatie Teoforul, unul dintre sfintii de inceput ai noului cult, martirizat de romani prin sfasierea de catre lei in arenele din Roma, in perioada sarbatorilor dedicate cuceririi Daciei de catre armatele imparatului Traian. Din amestecul stravechii sarbatori, probabil legata de Anul Nou, si cea ortodoxa a Sfantului Ignatie a rezultat ceea ce astazi numim simplu Ignatul, o sarbatoare in care sacrificarea porcului pastreaza inca forta si semnificatiile vechii credinte precrestine. Istoria isi dezvaluie secretele. Jumatate de mileniu de spionaj la Vatican de Andrei R. Dobrogea De-a lungul istoriei, papalitatea a avut intotdeauna doua fete. Pe de-o parte, a reprezentat simbolul Bisericii Catolice din lumea intreaga, iar pe de alta parte, a fost una dintre cele mai mari puteri politice de pe planeta. Papii binecuvântau oamenii simpli si primeau vizitele unor ambasadori si sefi de stat ai altor tari sau isi trimiteau reprezentantii diplomatici si delegatii in misiuni speciale. Istoria Sfintei Aliante, serviciul de spionaj al Vaticanului, nu poate fi adusa la lumina independent de istoria fiecarui papa in parte.   Bartolomeu: „Să ajutăm săracii în fiecare zi!” de Ioana Oros Capii bisericilor ortodoxe şi catolice s-au adresat credincioşilor în prag de sărbători. ÎPS Bartolomeu Anania a amintit de criza economică, subliniind importanţa solidarităţii cu semenii bolnavi şi săraci Mâncarea traditionala de Craciun in Neamt sunt turtele cu julfa care contin seminte de cânepa fierte de Ciprian Predescu, Andriana Vlasie In Neamt, sarbatorile de iarna sunt asteptate cu o bucurie cu atât mai mare, cu cât ele cuprind traditii cu un farmec inegalabil si cu o originalitate de netagaduit. Etnografii au ajuns la unanima concluzie ca oamenii din tinutul Neamtului pastreaza si astazi, cu sfintenie, cele mai vechi obiceiuri si ritualuri de pe intreg cuprinsul tarii, multe din ele datând atât din perioada precrestina, in care dacii erau stapâni ai acestor meleaguri, cât si din timpurile de inceput ale crestinismului, când localnicii incepusera sa imbratiseze noua si dreapta credinta, propovaduita de Sfântul Apostol Andrei. In Vrancea se pastreaza traditia colindului pentru fetele nemaritate si a benzilor de Jieni, inspirata din faptele lui Iancu Jianu. Pastorala de Craciun a PF Daniel: „In fata crizei, clerul si credinciosii trebuie sa lucreze la intarirea iubirii dintre parinti si copii si a iubirii curate a sotilor intre ei” Cuvantul pastoral la sarbatoarea Nasterii Domnului de anul acesta al Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) indeamna clericii si credinciosii la iubire in sanul familiei ca o solutie pentru a trece peste greutatile create de criza economica, morala si spirituala cu care se cofrunta societatea romaneasca. De altfel, mesajul Intaistatatorului BOR este „Iubirea parinteasca, temelia vietii umane”. In cadrul Pastoralei, PF Daniel „indeamna clerul si credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane ca, in fata crizei economice (saracie, somaj, nesiguranta zilei de maine), morale (avortul, divortul, abandonarea copiilor, libertinajul s.a.) si spirituale (sectarismul, fanatismul si prozelitismul religios) cu care se confrunta familia, sa „lucreze pentru intarirea si sporirea iubirii parintilor fata de copii si a copiilor fata de parinti; precum si a iubirii curate a sotilor intre ei, pastrand dreapta credinta si dreapta vietuire pe care le-am mostenit de la parintii si stramosii nostri de-a lungul veacurilor, ca popor crestin”, se arata intr-un comunicat al Patriarhiei Romane remis ZIUA Online Legalizarea eutanasierii divide ducatul Luxemburgului de Madalin Necsutu Clasa politica din Luxemburg s-a divizat in privinta problemei eutanasierii. Deputatii luxemburghezi s-au pronuntat, joi, din nou, in favoarea legalizarii eutanasiei, adoptand un text caruia i se opune suveranul, sustinut si de Papa Benedict al XVI-lea, si care a generat animozitati in tara, potrivit Mediafax. Alesii au adoptat, in urma unei dezbateri de peste cinci ore, proiectul de lege cu 31 de voturi pentru, 26 impotriva si trei abtineri. Poinsetia sau Steaua CraciunuluiMai cunoscuta sub denumirea de Steaua Craciunului, Poisentia poarta numele primului ambasador al SUA in Mexic, Joel Poinsett, cel care a remarcat si trimis aceasta planta in State, in 1825. Aztecii foloseau latexul plantei la prepararea unor medicamente pentru combaterea febrei si bracteile rosii la obtinerea unor tincturi colorate. In timp, a devenit un simbol al Craciunului devenind o planta traditionala pentru aceasta sarbatoare. Patriarhul latin al Ierusalimului a lansat un apel la pace si a cerut incetarea „ocupatiei si nedreptatii” in Tara Sfanta Fouad Twal, Patriarhul latin al Ierusalimului, a cerut marti incetarea „ocupatiei si nedreptatii” in Tara Sfanta. El si-a exprimat ingrijorarea fata de viitorul Ierusalimului „sugrumat de colonii” si a explicat ca starea continua de conflict forteaza locuitorii crestini sa emigreze, informeaza AFP, citata de Agerpres. „Nu uitam ce divizeaza Orasul Sfant: cupiditatea, nedreptatea si violenta, fara a vorbi de construirea coloniilor care-l sugruma”, a spus monseniorul Twal. El s-a declarat impotriva barierei ridicate de israelieni in Cisiordania. De Craciun, toata suflarea crestina sarbatoreste Nasterea lui Cristos In satele romanesti, Craciunul este cea mai importanta sarbatoare care face parte dintr-un ciclu de 12 zile (de la 25 decembrie la 6 ianuarie) care face trecerea Anului vechi spre Anul Nou. In traditia populara romaneasca, Craciun este un om batran, fratele mai mare al lui Mos Ajun. Se spune ca Fecioara Maria, in timp ce Il avea in pantece pe Pruncul Sfant, a ajuns la casa lui Craciun, un boier nemilos care avea case multe si grajduri si care-si tortura sotia si fetele. Acesta era plecat si sotia lui, o femeie miloasa, a gazduit-o pe Fecioara in staul, unde a nascut. In acel moment s-a aratat pentru prima data pe cer Luceafarul, pentru a vesti sosirea lui Iisus. Vazand steaua, Craciun crezu ca femeile au dat foc la casa si se grabi sa vada ce s-a intamplat. Intre timp, Craciuneasa avusese grija sa faca totul dupa datini, si drept rasplata, Maica Domnului le vindeca pe cele trei fiice ale lui Craciun care fiecare avea cate ceva: una era schioapa, alta oloaga si ultima oarba. Sfintii inchisorilor de Danion Vasile Parintele Iustinian Chira, duhovnicul care l-a uns in monahism pe Nicolae Steinhard, ne vorbeste despre jertfa poporului roman 1989 nu ne-a gasit nepregatiti Prea Sfintitul Iustinian Chira, Episcop al Maramuresului si Satmarului, s-a nascut la 28 mai 1921 in localitatea maramureseana Plopis. In 1941 a intrat in Manastirea „Sfanta Ana” din Rohia, unde in anul urmator a fost tuns in monahism, sub numele de calugarie Iustinian. A devenit staret al manastirii in 1944 si pana in 1973 a desfasurat la Rohia o apreciabila activitate pastorala fiind numit protosinghel, in 1948, si arhimandrit in 1967. In 1973, Sfantul Sinod l-a ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului, cu titlul „Maramuresanul”. In 1990 a fost ales episcop de Maramures si Satmar, fiind inscaunat la 11 noiembrie 1990, remarcandu-se in aceasta calitatea in renasterea ortodoxiei romanesti. P.S. Iustinian este cel care l-a primit la manastirea Rohia si l-a tuns in monahism pe parintele Nicolae Steinhardt. Prea Sfintitul Iustinian ne vorbeste de jertfa martirilor din perioada comunista – Sfintii Inchisorilor – si rolul Bisericii la momentul 1989. (Victor RONCEA)László Tökés a retrăit Revoluţia de Lavinia Baulescu Locul unde a izbucnit scânteia revoltei a fost vizitat de cei care au făcut RevoluţiaLászló Tökés a fost prezent în această dimineaţă la Timişoara pentru a se întâlni cu personalităţi ale oraşului şi pentru a discuta despre Revoluţia din 1989. La întâlnire au mai luat parte Înalt Prea Sfinţia Sa Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, profesorul Nicolae Teodorescu – protopop al Bisericii Greco-catolice din Timişoara, profesorul Paul Costin – preşedintele Comunităţii Evreieşti din Timişoara, Traian Orban – preşedintele Memorialului Revoluţiei şi Florian Mihalcea – preşedintele Societăţii Timişoara. Întâlnirea s-a desfăşurat în sediul Parohiei Reformate, acolo unde a izbucnit scânteia Revoluţiei în urmă cu 19 ani. Au urmat depuneri de coroane în cinstea eroilor revoluţiei timişorene la Biserica Reformată, la monumentul comemorativ Csizmarik László şi la monumentul Ujvárossy Ernö. Thaddeus Kühnel, ”Mos Craciunul Papei”, ii aduce Suveranului Pontif cadouri din Bavaria Kühnel, in varsta de 62 de ani, ar putea fi numit ”Mos Craciun al Papei”, avand in vedere vine din Bavaria pentru a-i inmana lui Benedict al XVI-lea cadourile din partea prietenilor si cunoscutilor, cu ocazia sarbatorilor de Craciun, scrie Agerpres. Presa germana l-a rebotezat pe Kühnel ”curierul Suveranului Pontif”. Cu automobilul sau, acest fost bancher german nu numai ca ii duce cadourile lui Joseph Ratzinger, dar in timpul anului il aprovizioneaza pe Sfantul Parinte si cu acele delicatese culinare din Bavaria la care Sanctitatea Sa nu poate renunta sub niciun chip si care, adesea, sunt de negasit la Roma. Este vorba de celebrele ”lebkuchen”. Craciun Regal la Savarsin Regele Mihai I şi Regina Ana ai Romaniei işi vor petrece Sărbătorile de Iarnă la Castelul din localitatea arădeană Săvarşin, unde vor primi grupuri de colindători din Arad, dar şi din alte judeţe, anunta Realitatea Tv. Familia regală va merge, duminică, la cumpărături la un hypermarket din municipiul Arad, urmand ca luni să ofere daruri de Crăciun familiilor nevoiaşe din comuna Săvarşin. Regele Mihai, alături de Regina Ana, Principesa Margareta şi Principele Radu vor primi marţi la Castelul de la Săvarşin grupuri de colindători din oraşul Orăştie, judeţul Alba, şi din comuna arădeană Apateu. Familia Regală va fi colindată miercuri de dubaşii din Săvarşin, despre care fostul suveran a spus că sunt printre preferaţii lui. Unde este Craciunul de altadata?de Adina Anghelescu Stancu Craciunul este o sarbatoare a spiritului, nu a stomacului care asteapta, înfricosat, o bomba de sarmale, caltabosuri, cârnati, piftii, fripturi, prajituri si cocteiluri bahice. Manânci ca sa traiesti, nu traiesti ca sa manânci. La noi însa, Craciunul pare sa fi capatat o alta semnificatie. Uitati-va în jurul vostru si veti observa tristetea unui popor. Materialismul dus la extrem. Pâna si în mintea frageda a copiilor. În copilaria mea, bucuria mersului cu colindul a ramas una dintre cele mai frumoase amintiri. Ne colindam parintii, rudele, vecinii, profesorii, nu dinainte cu o saptamâna, nu sapte zile la rând, ci azi, când este rânduiala, cu “buna dimineata la Mos Ajun, ne dati ori nu ne dati!”, si nu conta daca cineva ne dadea doar câte un covrig si-un mar sau daca altii ne mai dadeau si bomboane, eugenii si portocale. Papa vede în homosexualitate o „autodistrugere a umanităţii” Papa Benedict al XVI-lea a folosit mesajul de Crăciun pentru a declara că salvarea lumii de comportamentul homosexual este la fel de importantă precum salvarea pădurii tropicale de la distrugere. El a subliniat importanţa mariajului între bărbat şi femeie şi a condamnat actele homosexuale ca fiind împotriva voii lui Dumnezeu. Patriarhul Daniel: Familia creştină este în pericol de George Radulescu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, îi îndeamnă pe oameni să păstreze „dreapta credinţă şi dreapta vieţuire” creştină pentru a depăşi cu bine efectele crizei economice. În Cuvântul pastoral la sărbătoarea Naşterii Domnului – 2008, Patriarhul Daniel enumeră, printre problemele cu care se confruntă românii, sărăcia, şomajul, nesiguranţa zilei de mâine, dar şi avortul, divorţul, abandonarea copiilor şi libertinajul. Lăcaş de cult pentru românii din Sanremo de Alexandru Stuparu Credincioşii români din Sanremo vor avea începând cu acest Crăciun un nou lăcaş de cult. Este vorba despre fosta biserică catolică a Carmelitanelor, care a fost de curând restaurată şi transformată în parohie ortodoxă. Biserica va purta hramul Sfinţilor Chiril şi Metodiu, patronii Europei, iar slujbele vor fi oficiate de preotul paroh Mihai Claudiu. Crăciunul de altădată de Florin Marin,  Aura Clara Marinescu Între Moş Gerilă comunist şi Moş Crăciun de azi nu e mare diferenţă din cauza desacralizării sărbătorii Naşterii Domnului, spune antropologul Vintilă Mihăilescu. Directorul Muzeului Ţăranului Român, Vintilă Mihăilescu, spune că tradiţiile creştine au fost diluate de ateism şi de consumerism. Cardinalul patriarh de Veneţia, în vizită la deţinuţi de Alexandra Stuparu Cardinalul Angelo Scola, patriarh de Veneţia, va efectua luni, 22 decembrie, vizita tradiţională de Crăciun la închisoarea Santa Maria Maggiore din Venezia. La întâlnirea cardinalului italian cu deţinuţii din acest an va fi invitat să participe şi preotul român Avram Matei, parohul bisericii ortodoxe române din Mestre, Venezia. Istoria inca nu s-a pronuntat. Care era situaţia legală a nou-născutului Iisus, dupa legile iudaice de Mircea Dutu O întrebare la care răspunsurile rămân ambivalente în principiu şi imprecise factual este cea a situaţiei legale, de copil natural sau din căsătorie a lui Iisus. Desigur, teza teologică a originii divine şi dintr-o fecioară îşi are semnificaţiile ei, dar rămâne exterioara acestei probleme. Într-adevăr, în planul realităţilor istorice, interesează situaţia legală a lui Iosif şi a Mariei la naşterea lui Iisus, din perspectiva dreptului aplicabil situaţiei lor, respectiv legislaţia evree a timpului. Potrivit Evangheliilor după Matei şi Luca, cei doi erau logodiţi (uniţi prin acord matrimonial) situaţie intermediară căsătoriei şi statutului de soţ şi soţie, întrucât nu locuiau împreună (Matei 1, 18; Luca 1, 34). Papa compara lupta impotriva homosexualilor cu salvarea padurii tropicale Papa Benedict al XVI-lea a folosit mesajul de Crăciun pentru a-i ataca din nou pe homosexuali. El a subliniat importanţa mariajului între bărbat şi femeie şi a condamnat actele homosexuale ca fiind împotriva voii lui Dumnezeu, conform Romanian Global News. „Biserica trebuie să apere nu numai pământul, apa şi aerul ca daruri ale creaţiei ce aparţin tuturor, dar şi umanitatea împotriva distrugerii de sine”, declara acesta. În acest context Papa arăta că salavarea umanităţii de homosexualitate este pe aceeaşi linie cu salvarea pădurii. Cum a fost inventat Mos CraciunImaginea lui Moş Crăciun a evoluat, de-a lungul timpului, de la un simplu bătrân bărbos care aducea daruri celor săraci, la moşul îmbrăcat în roşu creat de compania Coca-Cola, devenind un produs de marketing care vinde orice, de la muzică şi filme, până la băuturi răcoritoare, cărţi sau ţigări. Legenda lui Moş Crăciun are numeroase rădăcini istorice, portretul personajului de azi cu barbă şi îmbrăcat în roşu fiind rezultatul combinaţiei a numeroase legende, peste imaginea unor sfinţi creştini suprapunându-se mituri nordice şi poveşti de început de secol XX de pe continentul american. Punctul de pornire al legendei este episcopul Nicolae al Smirnei, canonizat de Biserica Ortodoxă ca Sfântul Nicolae, care a trăit în secolul al IV-lea înaintea erei noastre. Pastorala Patriarhului Daniel. Pruncul Iisus Hristos ne cheama sa acordam o atentie deosebita familiei …Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos ca Prunc într-o familie ne cheama astazi sa acordam o atentie deosebita familiei, în general, si familiei crestine, în special… Astazi, familia crestina se confrunta cu criza economica (saracie, somaj, nesiguranta zilei de mâine), cu criza morala (avortul, divortul, abandonarea copiilor, libertinajul s.a.), cu criza spirituala (sectarismul, fanatismul si prozelitismul religios). Cauzele sunt multiple si complexe: declinul demografic al populatiei tinere, ca o consecinta a migratiei tinerilor datorata saraciei, mutatii de ordin cultural, tehnic, ideologico-pragmatice ce accelereaza fenomenul de secularizare ca pierdere a dimensiunii sacre a vietii si intensifica în mod alarmant mentalitatea individualista exacerbata, mercantila, narcisista si nihilista.   Olmert: Israelul trebuie sa atraga Siria in tabara statelor moderate din Orientul Mijlociu Israelul trebuie sa faca Siria sa paraseasca „axa raului” si sa se alature statelor cu o politica moderata fata de Israel, a declarat premierul israelian Ehud Olmert intr-un discurs tinut la Institutul de Studii de Securitate din Tel Aviv. Pentru aceasta, este esential, in opinia premierului israelian, ca urmatoarele guverne sa continue negocierile cu Siria sub medierea Turciei, informeaza Agerpres. „Pentru Israel, continuarea acestor tratative reprezinta un interes suprem, pentru ca ele intaresc fortele moderate din Orientul Mijlociu”, a declarat Olmert. Putin vrea sa sperie criza economica cu AKM-ul Ingrijorat de efectele crizei mondiale asupra economiei tarii sale, premirul rus Vladimir Putin a declarat in cadrul unei conferinte de presa sustinute joi la Lipetk ca va folosi „AKM-ul” pentru a rezolva problemele Rusiei, informeaza RIA Novosti, citatat de Agerpres. „Abrevierea AKM (n. r- „anti-krizisnaie meri”, in limba rusa/”masuri anticriza”, in romana) este foarte potrivita pentru Rusia si, cred, este pe intelesul tuturor”, a explicat seful Executivului de la Moscova facand bineinteles referire la pusca de asalt modernizata Kalasnikov. Semnificaţiile obiceiurilor de Crăciun – o parere ortodoxa de Raluca Brodner Nu mai este mult până când ne vom bucura cu toţii de marea sărbătoare a Naşterii lui Iisus. Atât cei mici, cât şi cei mari vom cinsti cum se cuvine însemnătatea momentului şi îi vom mulţumi lui Moş Crăciun pentru darurile oferite. Sub pomul împodobit, în cântec de colind, vom fi alături de cei dragi, vom fi fericiţi. Noi, cei de astăzi, vedem sărbătoarea prin ochii omului modern, care printr-un simplu gest îşi poate procura toate cele necesare sărbătorii, doar printr-o vizită la supermarket. Unde sunt cozonacii cu nucă, aromaţi, ai bunicii, merele, nucile şi colacii oferiţi colindătorilor, gerurile şi zăpezile de altădată? Sabina Ispas, folclorist, director al Institutului de Etnografie şi Folclor „C. Brăiloiu“, ne va purta în lumea necunoscută de mulţi dintre noi a Crăciunului de altădată. Spania ridica restrictiile la libera circulatie a fortei de munca din Romania de V.M. HotNews.ro Consiliul de Ministri al Regatului Spaniei a decis vineri sa ridice restrictiile la libera circulatie a fortei de munca din Romania si Bulgaria, se arata intr-un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe remis HotNews.ro. In acest mod, incepand de la 1 ianuarie 2009, formalitatile pe care trebuie sa le indeplineasca un roman pentru a ocupa un loc de munca in Spania vor fi aceleasi ca pentru un cetatean spaniol, fara a mai fi nevoie de obtinerea unui permis de munca. Cine este Moş Crăciun?Astăzi, de Crăciun, se împodobesc brazi. Obiceiul este nou, abia dacă are o sută de ani, şi a apărut la oraş. Întâi, brazii s-au împodobit cu mere, nuci şi colăcei, apoi, cu dulciuri şi poze decupate, jucării şi beteală de Ana Pascu Spre sfârşitul anului, toată lumea petrece! Vine Moş Nicolae şi, după el, o avalanşă de sărbători. Între ele, să ştiţi că cea mai importantă este Naşterea Domnului. Luând trup omenesc, Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a ne îndrepta şi mântui. Urmează Anul Nou. Cei de demult îşi imaginau că anul vechi, bătrân şi neputincios, moare şi reînvie sub forma unui an tânăr, nou şi vesel. Nu degeaba Moş Crăciun e bătrân şi are barbă albă, iar Sfântul Vasile, sărbătorit în prima zi a anului, este închipuit ca un tânăr vesel, care petrece de ziua lui! Urmează apoi Botezul Domnului, Boboteaza, când se sfinţesc apele şi, prin ele, întreaga natură. Iar a doua zi, creştinii îşi încheie sărbătorile de iarnă prin praznicul Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului. Naşterea, Anul Nou, Botezul Domnului, o grămadă de sărbători, fiecare cu semnificaţiile ei, se amestecă la trecerea dintre ani. Nici nu le mai poţi descâlci, aşa că hai mai bine să vedem cine este Moş Crăciun şi ce rol au copiii în sărbătoarea Crăciunului.
sus
	http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiriA_ian09.htm

Rise Project: În bârlogul traficanților de măști. Clanul Cămătarilor intermedia pe piața neagră milioane de măști chirurgicale

de I.B.     HotNews.ro Joi, 2 iulie 2020, 21:18 Actualitate | Esenţial

In barlogul traficantilor de masti  Foto: Rise Project

Chiar în zilele de vârf ale pandemiei, când medicii se îmbolnăveau pe capete în spitale din cauza crizei de echipamente, Clanul Cămătarilor intermedia pe piața neagră milioane de măști chirurgicale, aduse de la depozitul unei grupări din China Town, dezvăluie Rise Project.

La adăpostul certificatelor false, crima organizată afectează sănătatea populației, prin intermediul contractelor guvernamentale, cu marfă contrafăcută. RISE a identificat măștile de contrabandă în achiziții publice, la instituții precum poliția locală sau Protocolul de Stat.

Negocierile incognito s-au purtat pe aplicații electronice, în benzinării, într-o vilă din Sectorul 2 al Capitalei sau în fața unei florării din zona Pieței Obor.

Fenomenul contrabandei cu echipamente de protecție a căpătat proporții continentale. Autoritățile europene verifică acum firmele care au certificat și măștile intermediate de interlopi în România.

RISE a testat măștile negociate cu ginerele lui Sile Cămătaru în laboratorul special al Armatei. În mod ironic, sunt mai bune decât cele cumpărate de Guvern, prin Unifarm, de la o complice a Clanului Sportivilor.

––

Zăbovim încă în benzinărie. Mai așteptăm pe cineva care face legătura directă cu importatorul și, până atunci, Mateescu ne descrie combinația. Aflăm, cu ocazia asta, că sunt mai multe rețele care tranzacționează măști în București, fiecare cu depozitul ei.

“Noi suntem împărțiți, că în viața de zi cu zi asta nu e activitatea noastră principală. Eu lucrez pentru un concern mare, american, sunt directorul lor de dezvoltare pe Europa. Dar, fiindcă am networkingul atât de bogat, mi-a picat în mână și asta. Practic, noi suntem primii care avem marfa reală și conformă” – se laudă cu aplomb ultimul venit.

Gruparea nu are doar măști de vânzare, mai spune Mateescu, ci și combinezoane de protecție sau mănuși chirurgicale.

Omul vorbește ca un consultant de vânzări la televizor: “Mergem la un nivel foarte ridicat de calitate și stăm foarte bine la certificate, pe partea de combinezoane. Unifarmul a luat tot de la noi, de aia sunt relaxat. Noi le ducem peste tot, spitale, nu-i problemă. Și sunt foarte bune prețurile. Avem viziere, mănuși made in Germany. Marfă de calitate, nu mizerii. Prima mână.”

Dar Mateescu nu apucă să termine, că apare al cincilea personaj într-un Audi A6 gri. Omul cu cheile de la depozit, ni se explică. Adică, cel care asigură protecția.

CLANUL CĂMĂTARILOR 2.0

Este semnalul că putem să mergem spre locație. Ne urcăm toți în mașini și pornim în coloană spre așa-zisul depozit.

Ultima oprire e tot la o benzinărie MOL, cea de pe șoseaua Fundeni. Din dreapta mașinii Audi coboară ultimul comisionar din lanț. Solid, cu un tatuaj tribal pe piept și tradiționalul tricou Armani mulat – pare un tip umblat des pe la sala de forță.

I se spune Manu Bombardieru, dar în buletin îl cheamă Emanuel Daniel Dan. Are 38 de ani și este ginerele temutului lider interlop Sile Cămătaru. El dă tonul mai departe.

Noi însă abia acum urmează să facem cunoștință. Lăsăm mașinile lângă benzinărie și ne salutăm cu Manu Bombardieru. Omul nu vorbește mult, dar impune ordine și suntem deja prea mulți: “Doar clienții merg, restul așteaptă aici.”

Clienții suntem noi. Împreună cu el și Marius, firavul cu vocea subțire, intrăm în curtea unei vile cu porți mari de pe strada Porolissum. “Hai în casă să vedem marfa”, ne invită scurt companionii noștri. Doi chinezi stau pe o bancă în curte și ne salută vesel la intrare.

DOAMNA GABI DE LA DEPOZITUL CLANDESTIN

Gabriela Gao, gazda noastră, este soția unui afacerist chinez cu legături interlope

Suntem preluați de o tipă blondă, între două vârste, cu mască pe față și îmbrăcată lejer, ca și cum ar fi de-a casei.

Doamna Gabi.

Holul vilei e sufocat de cutii pline cu măști de protecție. Înăuntru mai are doar 300.000 de bucăți, zice femeia, în timp ce mai deschide o cameră de la parter burdușită cu marfă. Câteva milioane ar fi depozitate altundeva.

Pășim într-un living spațios, multifuncțional, cu marmură pe jos. Gazda ne arată o canapea și se pune la birou. Deasupra ei, o plasmă TV uitată pe Antena 3 rulează o burtieră galbenă cu statistica de infectări în timp real. Doamna Gabi deschide o cutie mare adusă din hol și scoate obiectul muncii, un pachet cu măști. Sunt absolut conforme, garantează solemn.

Ne prezintă însă un model de cutie pe care scrie doar “Face Mask”. Ambalajul nu are tipărit niciun element de trasabilitate al produsului, în ciuda reglementărilor. Lipsesc numele producătorului, al companiei importatoare, numărul lotului, data de fabricație a măștilor. Iar în interiorul cutiei, într-o pungă de plastic, se află îngrămădite 50 de măști albastre.

“E posibil ca la depozit să nu mai fie cutii ca asta, dacă vreți cantitate mai mare. 300.000 am modelul ăsta, restul vă dau albastre. E același standard, diferă doar ambalajul”, explică pedant doamna Gabi.

Citește ancheta integral pe Rise Project

VIDEO Paradoxul de pe Magistrala 5 de metrou la care se lucrează de nouă ani: „La sistemul de semnalizare a fost un record mondial de viteză”

Rise Project: În bârlogul traficanților de măști. Clanul Cămătarilor intermedia pe piața neagră milioane de măști chirurgicale

Nicușor Dan o bate pe Gabriela Firea în sondajele PNL. Diferența dintre cei doi candidați la Primăria Capitalei

De ce nu se mai fac filme mari în România precum Cold Mountain sau Killing Eve. Incursiune într-o industrie care ne-ar putea aduce sute de milioane de euro pe an

Muzeu sau moschee? Turcia decide viitorul Catedralei Sfânta Sofia din Istanbul

Cercetătorii au demontat mitul potrivit căruia un an din viața unui câine e echivalent cu șapte ani la om

Subiectele zilei Vineri, 3 Iulie 2020

Criza n-a lovit și conturile partidelor: ce subvenții de la stat au primit în starea de urgență și de alertă / Pe listă, un partid-fantomă cu doi parlamentari afiliați PSD Subvențiile generoase de la stat au alimentat conturile partidelor și în perioada de criză. În timpul stării de urgență, formațiunile parlamentare au primit fonduri publice de 61,8 citeste tot articolul

VIDEO Paradoxul de pe Magistrala 5 de metrou la care se lucrează de nouă ani: „La sistemul de semnalizare a fost un record mondial de viteză” Pe Magistrala M5 din Drumul Taberei compania Alstom a încheiat prima fază a instalării sistemului digital de control al trenurilor – primul sistem de semnalizare CBTC (Communication-based citeste tot articolul

Interviu cu Armand Goșu, specialist în fostul spațiu sovietic: „Dodon este prea slab ca să poată supraviețui fără cârja rusească” Ce s-a mai întâmplat în Republica Moldova în ultimele luni? Multe evenimente, unele foarte interesante. Dar vor putea ele schimba ceva esențial în mersul lucrurilor? citeste tot articolul

Orban, despre redeschiderea restaurantelor: Dacă se ajunge la o înțelegere cu HoReCa legată de niște reguli asumate, avem disponibilitatea să le deschidem Premierul Ludovic Orban a declarat joi seară, la B1 TV, că în măsura în care se ajunge la o înțelegere legată de un set de reguli care să fie asumate și de reprezentanții HoReCa, citeste tot articolul

Rise Project: În bârlogul traficanților de măști. Clanul Cămătarilor intermedia pe piața neagră milioane de măști chirurgicale Chiar în zilele de vârf ale pandemiei, când medicii se îmbolnăveau pe capete în spitale din cauza crizei de echipamente, Clanul Cămătarilor intermedia pe piața neagră citeste tot articolul

Elon Musk sărbătorește succesul Tesla de pe bursă ironizând Wall Street / Istoria unui conflict cu piețele bursiere Elon Musk a sărbătorit succesul istoric de miercuri al companiei sale Tesla de pe Bursa din New York, care a devenit cea mai scumpă companie de automobile din lume, cu un tweet care i-a insultat citeste tot articolul

Nicușor Dan o bate pe Gabriela Firea în sondajele PNL. Diferența dintre cei doi candidați la Primăria Capitalei Nicușor Dan, susținut de PNL, USR-PLUS și PMP, ar fi votat la Primăria Capitalei de 54,4% dintre bucureșteni, potrivit unui sondaj INSCOP, realizat la comanda PNL. Gabriela Firea, susținută de PSD și citeste tot articolul

Coronavirus în lume: Peste 6 milioane de oameni s-au vindecat / Nou bilanț zilnic record în SUA Numărul cazurilor confirmate de coronavirus din lume a depășit 10,8 milioane, iar cel al deceselor raportate ca fiind asociate cu Covid-19 a ajuns la 519.000, în condițiile în care peste 6 citeste tot articolul

De ce nu se mai fac filme mari în România precum Cold Mountain sau Killing Eve. Incursiune într-o industrie care ne-ar putea aduce sute de milioane de euro pe an Producții de film și televiziune care ar fi putut aduce în România aproape 300 de milioane de dolari, în 2020, sunt pe cale să plece ori au ales deja alte țări din regiune pentru că citeste tot articolul

VIDEO Hoții au spart zeci de birouri din sediul Parlamentului European de la Bruxelles / Eurodeputat: Este un imens scandal și nu știu de ce toată lumea tace Profitând de măsurile de izolare impuse din cauza pandemiei de COVID-19, hoții au spart zeci de birouri din sediul de la Bruxelles al Parlamentului European, scrie Politico. Astfel, cel puțin 50 citeste tot articolul

Rusia riscă o amplă perioadă de „stagnare”, după extinderea domniei lui Vladimir Putin până în 2036 (analiști) Vladimir Putin a promis rușilor că, prin prelungirea domniei sale, va lăsa copiilor lor o Rusie mai bună. Experții se tem însă că amenință Rusia cu o o vastă perioadă de „stagnare” citeste tot articolul

Orban spune că a pornit demersurile diplomatice pentru ca românii să nu mai piardă mult timp la intrare în Grecia Premierul Ludovic Orban a declarat joi seară, la B1 TV, că a pornit demersurile diplomatice pentru ca românii să nu mai piardă foarte mult timp cu formalitățile pe care trebuie să le citeste tot articolul

Cinteză, BNR: Creditarea Statului nu înseamnă să faci banking! Cele 3 îngrijorări ale supraveghetorului-șef din Banca Națională Băncile românești sunt sănătoase iar sistemul bancar e solid, fără discuție, dar mai e mult loc pentru îmbunătățiri. Într-o discuție cu HotNews, Nicolae Cinteză, șeful Direcției de citeste tot articolul

Coronavirus Suedia: Ce presupune și ce urmărește auditul la care este supus guvernul suedez În ciuda faptului că s-au confruntat cu mai multe epidemii încă din secolul XXI, cum ar fi gripa aviară în 2006 sau gripa porcină în 2009, „Suedia, ca multe alte țări, a citeste tot articolul

Afacerea Epstein: Fosta sa colaboratoare Ghislaine Maxwell, arestată de FBI și inculpată pentru trafic de minori Ghislaine Maxwell, fosta colaboratoare a miliardarului defunct Jeffrey Epstein, acuzată de mai multe presupuse victime ale acestuia că a ajutat la recrutarea lor, a fost arestată joi în citeste tot articolul

De la Brexit la Veronexit: primarul suveranist Sboarina promovează referendumul pentru ieșirea orașului Verona din UE Primarul din Verona a decis să urmeze exemplul omologului său londonez, acum prim-ministru britanic. De la Brexit la Veronexit. Municipalitatea din Verona a publicat pe site-ul său web citeste tot articolul

Washingtonul ordonă confiscarea țițeiului a patru tancuri iraniene destinate Venezuelei Sistemul de justiție american a dispus joi confiscarea încărcăturii a patru tancuri iraniene, petrol destinate Venezuelei în numele Gărzilor Revoluționare, pe care Washingtonul o citeste tot articolul

VIDEO Șofer de autobuz din Bacău, încătușat pentru că nu avea mască de polițiști locali, și ei fără mască Un șofer de autobuz din Bacău a fost încătușat joi de agenții Poliției Locale, pentru că nu purta mască. Unul dintre polițiștii care l-au imobilizat nu avea nici el mască, scrie Ziarul de citeste tot articolul

?VIDEO Liga 1, play-out: Viitorul – Dinamo 1-0 / Tot mai aproape de dezastru Dinamo a suferit a cincea înfrângere din tot atâtea partide disputate în play-out-ul Ligii 1 la fotbal. De această dată, câinii au pierdut, scor 1-0, pe terenul celor de citeste tot articolul

Bancul zilei : Cum dispare rapid durerea de cap – Alo , Ioane hai la o bere la barul din colt. – Pai cand te-am sunat eu acum o jumatate de ora ai zis ca ai o durere ingrozitoare de cap…. citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24150519-rise-project-barlogul-traficantilor-masti-clanul-camatarilor-intermedia-piata-neagra-milioane-masti-chirurgicale.htm?cfnl=

INS: Rata șomajului din România a crescut la cel mai mare nivel din ultimii trei ani. Circa 500.000 de români au rămas fără loc de muncă

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Joi, 02 iulie 2020, 15:04   /   Actualizat: Joi, 02 iulie 2020, 15:06

ARTICOLE RELAȚIONATE

Unul dintre marii moraliști anti BOR, Mihai Bendeac, prins pe Youtube în timp ce își bătea joc de mărturia unei fete violate

Acad. Ioan Aurel Pop, despre fervoarea demolării: Pentru prejudecățile și faptele noastre nu au cum să fie vinovate cărțile, filmele, statuile sau oamenii din trecut, ci educația greșită, anturajul nepotrivit, ignoranța și prostia

Tot mai mulți romani au rămas fără un loc de muncă din cauza pandemiei de coronavirus. Este vorba despre aproximativ 500.000 de angajați cărora li s-au desființat contractele de muncă.

Rata șomajului în luna mai a crescut la nivelul celei de acum trei ani, cu 0,4 puncte procentuale față de cea înregistrată în luna precedentă, la 5,2% față de 4,8%, a anunțat joi Institutul Național de Statistică (INS).„Rata șomajului în luna mai 2020 a crescut la nivelul celei de acum trei ani (prima parte a anului 2017), respectiv cu 0,4 puncte procentuale față de cea înregistrată în luna precedentă (5,2% față de 4,8%). Rata șomajului la bărbați a fost cu 2,1 puncte procentuale mai mare decât la femei”, arată datele INS.Numărul șomerilor (în vârstă de 15-74 ani) estimat pentru luna mai a anului 2020 a fost de 463.000 persoane, în creștere atât față de luna precedentă (432.000 persoane), cât și față de aceeași lună a anului anterior (352.000 persoane).

Pe sexe, rata șomajului la bărbați a depășit-o cu 2,1 puncte procentuale pe cea a femeilor (valorile respective fiind 6,1% în cazul persoanelor de sex masculin și 4,0% în cazul celor de sex feminin).

Pentru persoanele adulte (25-74 ani), rata șomajului a fost estimată la 4,2% pentru luna mai 2020 (4,8% în cazul bărbaților și 3,3% în cel al femeilor). Numărul șomerilor în vârstă de 25-74 ani reprezenta 74,9% din numărul total al șomerilor estimat pentru luna mai 2020.

OPINII

Nepoveste

de George Daniel S.

După oameni și păsări, m-am gândit să vă spun o nepoveste pe care am auzit-o deunăzi

Dr. Vasile Astărăstoae: Dilema etică: internare obligatorie sau izolare?

de Dr. Vasile Astărăstoae

La momentul elaborării măsurilor de combatere a epidemiei Covid-19, nimeni nu a analizat conflictele etice produse și modul în care pot fi rezolvate.

Sub imperiul necesității: „noua-normalitate” a epocii post-corona

de Bogdan Munteanu

Viața sau libertatea? 

Două poze

de Ovidiu Tânjală

Alăturate acestui text putem vedea două fotografii. Prima fotografie este una istorică, este una dintre cele mai cunoscute fotografii color, este un reper al așa numitei arte fotografice.

De ce cântă păsările?

de George Daniel S.

Ca să îți facă ție plăcere, ca să te bucure. Te-ai întrebat vreodată, privind culorile toamnei sau triumful primăvăratic al vieții din flori, cum ar fi fost lumea oamenilor fără ele?

Zodia virusului și altele (XV)

de Valerian Stan

*Cele aproape 3,5 milioane de români care au ieșit și au votat la referendumul pentru Familia naturală

Semantică…epidemiologică

de Dr. Vasile Astărăstoae

În secolul XXI, medicii și autoritățile folosesc frecvent sintagme insuficent definite pentru diferite măsuri non-farmacologice utilizate în prevenirea răspândirii unei boli contagioase.

Identitatatea de gen și identitatea copilăriei

de Eduard Dumitrache

Keira Bell nu-și mai poate recupera niciodată copilăria. Trupul ei, trecut prin mai multe serii de medicații pentru blocarea pubertății și mastectomie, este cicatrizat și străin. Cine ar fi trebuit să îi apere copilăria?

PE ACELAȘI SUBIECT

Șefa Comisiei Covid, dr. Adriana Pistol, declarație incredibilă: „Dacă faci testarea doar la voluntari, vin persoane sănătoase, la care probabilitatea de a fi pozitive este foarte redusă”

Dan Puric: România este o țară condusă de pirați, ne aflăm în cea mai cruntă situație din istoria acestui popor. Trebuie să o punem de o gherilă creștină

Nelu Tătaru: S-a decis la nivelul Grupului de suport tehnico-științific să amânăm măsurile de relaxare de la 1 iulie

Președintele și Guvernul României nu au scos un cuvânt cu ocazia comemorării a 80 de ani de la raptul Basarabiei. În schimb, Klaus Iohannis a trimis un mesaj pentru victimele pogromului de la Iași

Mitropolitul Moldovei, mesaj despre un nou „val de covid” și noi restricții bisericești? ÎPS Teofan: Nu se știe ce alte valuri, într-o formă sau alta, se vor revărsa asupra noastră. Vai de cel singur atunci când vine valul!

Liviu Dragnea, în a doua parte a interviului pentru Realitatea Plus: De un an de zile, am văzut și văd o societate mai captivă decât sunt eu aici. O societate captivă unei manipulări incredibile! Și nu e decât începutul răului

ȘTIRI

Prof. dr. Traian Mihăescu, pneumolog din Iași: „Bolnavul se vindecă singur de coronavirus. Se cheltuiesc mulți bani pe tratamente iluzorii care pot avea efecte secundare grave” Prof.dr. Traian Mihăescu, renumit medic pneumolog din Iași, susține că bolnavul se vindecă singur de coronavirus și că nu are nevoie de O explicație despre mișcarea revoluționară din SUA: „Orice neacceptare a legalității schimbării puterii este începutul unui război civil. Acesta a și început – deocamdată e un război civil rece între stângiști și toți ceilalți”, consideră Jacob Fraden Tulburările din SUA se răsfrâng și asupra situației politice instabile din România, explică Horia Ștefan Cîmpeanu. Acesta a publicat duminică pe Facebook un rezumat al istoriei și politicii americane, tradus după un text de Jacob Fraden, trăitor de peste 43 de ani în „țara tuturor posibilităților”. Pe cine deranjează Președinta Tribunalului Timiș? Judecătoarea Adriana Stoicescu, după ce a criticat, de Ziua Justiției, mizeriile din sistem: „Astăzi, pentru prima dată, am fost somată să tac. E timpul să mă retrag!” Președinta Tribunalului Timiș, judecătoarea Adriana Stoicescu, a intrat în colimatorul celor care consideră mesajele postate de ea mai mult decât deranjante Ion Cristoiu despre planul de relansare economică al guvernului PNL: Seamănă cu cincinalele lui Ceaușescu. Atmosfera de Apocalipsă creată nu se pupă cu atmosfera de relansare economică Jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu afirmă că planul Guvernului de relansare economică este un manifest electoral, a cărui lansare nu este deloc Guvernul nu vrea să dea măști gratuite românilor. Orban atacă legea PSD la Curtea Constituțională Guvernul condus de Ludovic Orban a depus la CCR o sesizare de neconstituționalitate referitoare la legea depusă de PSD și Pro România Ford Craiova renunță la peste 200 de angajați Producătorul de automobile Ford Craiova a anunțat că renunță la o parte dintre angajații cu contracte pe perioadă determinată, INS: Rata șomajului din România a crescut la cel mai mare nivel din ultimii trei ani. Circa 500.000 de români au rămas fără loc de muncă Tot mai mulți romani au rămas fără un loc de muncă din cauza pandemiei de coronavirus. Este vorba despre aproximativ 500.000 de angajați cărora li s-au desființat contractele de muncă. 14 Destinații pentru excursii de o zi aproape de București: păduri, lacuri, conace, lăcașuri și multe povești (II) În prima parte a seriei de articole am scris despre primele 7 idei de excursii de 1 zi aproape de București. Novak Djokovici și soția lui, Jelena, au avut rezultate negative la noul test COVID-19, după ce pe 23 iunie fuseseră depistați pozitivi, asimptomatici Tenismenul sârb Novak Djokovici și soția acestuia, Jelena, au ieșit negativi la un nou test COVID-19, după ce pe 23 iunie fuseseră depistați pozitivi, fiind asimptomatici.

EXTERNE

Turcia se va pronunța joi cu privire la statutul fostei catedrale Sfânta Sofia. Avertismentul lansat de Mike Pompeo Catedrala Sfânta Sofia din Turcia redevine teren de luptă politic pentru ambițiile islamiste ale președintelui Erdogan, care visează la reînnoirea FBI atrage atenția asupra testelor COVID-19 contrafăcute Poliția federală americană (FBI) le atrage atenția consumatorilor în legătură cu testele anticorpi COVID-19 contrafăcute, relatează DPA

CULTURĂ

3 iulie: Sfântul Mucenic Iachint, cel ce n-a mâncat din carnea jertfită idolilor Pe data de 3 iulie, în Biserica Ortodoxă se face pomenirea Sfântului Mucenic Iachint. Sinaxarul Demnității Românești. 3 iulie 2014: Vasile Boroneanț – Arheolog al suferinței neamului Vasile Boroneanț s-a născut la 28 decembrie 1930, la Conop, județul Arad 3 iulie: Sfântul Ierarh Anatolie, patriarhul Constantinopolului Sfântul Anatolie, fiind preot, era purtătorul de răspunsuri al Bisericii Alexandriei. A fost ales patriarh al Constantinopolului în anul 449, în vremea împăratului

https://www.activenews.ro/stiri/INS-Rata-somajului-din-Romania-a-crescut-la-cel-mai-mare-nivel-din-ultimii-trei-ani.-Circa-500.000-de-romani-au-ramas-fara-loc-de-munca-162174

Romii continuă să se întoarcă la Dumnezeu | Știre Mapamond Creștin

 01.07.2020  |    Stiri din Romania  |   50  |     3 min

În ultimii ani, Dumnezeu lucrează cu semne și minuni în comunitățile de romi din România. Sunt biserici creștine care cresc sau se înființează.

În urmă cu mai bine de 10 ani, în localitatea Ghiroda din județul Timiș au fost puse bazele Bisericii Betesda din comunitatea romilor. La început a fost un număr mic de persoane, după cum spune liderul acestei comunități, Mircea Ivan.

Mircea Ivan, pastor, Biserica Betesda – Ghiroda, jud. Timiș: Noi, ca și Biserica Betesda, am început cu vreo 3-4 persoane. A fost o minune a lui Dumnezeu. Acum suntem mai mult de 100 la număr. Asta e o minune a lui Dumnezeu, pentru că El întotdeauna ne surprinde cu bucurii, ne surprinde cu mâna Lui. Chiar dacă sunt într-un cărucior, în urma unui accident am rămas așa, Îi slujesc (n.r. lui Dumnezeu) cu bucurie.

Recent, la Biserica Betesda din Ghiroda, cinci persoane au încheiat legământ cu Dumnezeu în apa botezului. Au fost două familii tinere și un candidat care și-a predat viața lui Isus în urmă cu 23 de ani.

Ioan Roștaș, Timișoara: Am avut diabet, am fost foarte bolnav, și de multe ori am promis în fața Domnului că o să mă pocăiesc și o să iau botezul. Niciodată nu a fost o zi sigură să iau o hotărâre ca să mă botez în apă. Acum am găsit momentul cel mai bun și am simțit în fața Domnului că singura cale de salvare e calea Domnului, să iau botezul, să uit tot ce am făcut și tot ce a fost mai rău în viața mea. Și vreau să-L urmez pe Dumnezeu toată viața mea.

Lorenzo Costici, Timișoara: Am hotărât împreună deoarece am simțit o chemare. Acea chemare am simțit-o din suflet, pentru că dacă nu o simți din suflet nu se întâmplă nimic, e o chemare falsă pot spune. Îi mulțumim Domnului că ne-a adus pe calea Lui, îi mulțumim din tot sufletul nostru pentru că vrea să fim la picioarele Lui.

Simina Costici, Timișoara: A fost o decizie dintr-o dată, fără să stăm pe gânduri sau să zicem „Nu acum, data viitoare…” Nu. A fost acum și așa a rămas.

Invitați la eveniment au fost pastorii Nicu Stoia din Timișoara și Alin Nemeș din Făget, care au vorbit despre semnificația botezului și despre importanța jertfei Domnului Isus.

Nicu Stoia, pastor, Biserica Smirna – Timișoara: De ce sunteți îmbrăcați în haine albe și afară ați văzut bazinul cu apă? Ce reprezintă? Omul lui Dumnezeu, Pavel spune în Romani 6:4 următorul adevăr: ”Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.”

Mircea Ivan, pastor, Biserica Betesda – Ghiroda, jud. Timiș: Nu-i mai mare bucurie decât ca Domnul să-și deschidă aripile peste noi. Mulțumim că El continuă să treacă printre rânduri. După o vreme atât de grea, după atâtea steaguri de doliu și lacrimi în popor, oameni care au căzut, au îngenuncheat înainte lui Dumnezeu prin aceste probleme și trecând prin această pandemie, și măcar că am trecut prin atâtea clipe grele putem să stăm cu mâinile ridicate astăzi, în adunare.

Alin Nemeș, pastor, Biserica Efrata – Făget, jud. Timiș: La un moment dat Biblia spune ”Vedeți ce dragostea ne-a arătat Tatăl că ne-a dat dreptul să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” Dragostea aceasta incomensurabilă a Marelui Stăpân l-a trimis pe Fiul Său între noi, oamenii, să moară pentru noi, păcătoșii, ca mai apoi noi, păcătoșii, să fim trecuți pe Numele lui Dumnezeu. Să te poată chema ”Fiu de Dumnezeu”, să poți să stai în fața situațiilor complicate și să spui ”Eu sunt Fiu de Dumnezeu.”

Toți cei prezenți s-au bucurat alături de noii convertiți.

Nicola Gheorghe, Checea, jud. Timiș: Ne-am bucurat pentru că Dumnezeul nostru este mare, bun, milos și plin de dragoste. Pentru că a ascultat rugăciunile noastre. Și astăzi suntem atât de mulțumiți încât nu-mi găsesc cuvintele, pentru că Dumnezeu i-a adus în apa botezului ca să primească în inima lor pe Domnul nostru, Isus Hristos. Slăvit să fie Numele Lui!

Mircea Ivan, pastor, Biserica Betesda – Ghiroda, jud. Timiș: M-a surprins un cuplu care a încheiat legământul cu Dumnezeu astăzi, în apa botezului. Când am vorbit cu ei înainte de botez vroiam să văd dacă sunt hotărâți sută la sută în ceea ce fac, spuneau: ”Dacă îmi doresc ceva, îmi doresc din toată inima să-L caut pe Dumnezeu și să-L slujesc din toată inima.”

Nicu Stoia, pastor, Biserica Smirna – Timișoara: Pot să spune despre ei: ”Au curaj!” Cei pe care i-ați văzut, cei cinci candidați, toți au venit din lume și s-au hotărât să încheie legământ cu Domnul. Pentru mine e o bucurie să le slujesc. De ce? Să văd oameni care se întorc la Dumnezeu.

În ultimii ani, Dumnezeu lucrează cu semne și minuni în comunitățile de romi din România.

Știrea face parte din emisiunea „Mapamond creștin” 833, difuzată în iulie 2020.

Dacă vrei să fii la curent cu ultimele știri și reportaje creștine, urmărește noua pagină de FACEBOOK @StirileAlfaOmega!

Alte știri și reportaje prezentate din perspectivă creștină te așteaptă aici: https://alfaomega.tv/stiri

 

Ultimele articole – Viața spirituală

• 

  Binecuvantati sunt cei milostivi- de Joyce Meyer
• 

  Marturia unui homosexual – Alan Chambers
• 

  Cum pot fi vindecat? de Tudor Pețan, Alfa Omega TV
• 

  Siguranta calauzirii
• 

  Harul
• 

  Nu accepta să trăiești în frustrare – de Joyce Meyer
• 

  Cum sa traiesti ca fiinta sexuala intr-o lume pervertita sexual – de Titus Coltea
• 

  Cum intră demonii?

https://alfaomega.tv/stiri/stiri-din-romania/12826-romii-continua-sa-se-intoarca-la-dumnezeu-stire-mapamon-crestin

Rugăciune pentru America | Știre Mapamond Creștin

 01.07.2020  |    Mapamond Crestin  |   62  |     2 min

Barry Black a fost capelanul leguitorilor timp de 17 ani. El s-a rugat des pentru ei, pentru personal și pentru familiile lor. Așa cum ne va spune Charlene Aaron de la CBN, el mijlocește și pentru tensiunea rasială din America și îi îndeamnă pe toți creștinii să li se alăture.

Charlene Aaron: Capelanul Senatului Statelor Unite, Barry Black știe ce înseamnă să te rogi pentru divergențele politice din capitala americană. Din cauza protestelor și a manifestațiilor care au urmat după moartea lui George Floyd și a lui Rayshard Brooks, Black a mai spus că este nevoie de vindecare și de schimbare în America.

Barry Black: Ne-am confruntat cu provocări legate de rasă aproape de la începuturi. Când spunem: ”Toți oamenii sunt creați egali”, nu îi includem și pe cei cu o moștenire africană, nici pe femei, care inițial nu au avut nici drept de vot. A trebuit să lucrăm pentru o uniune mai armonioasă.

Charlene Aaron: În timpul unei sesiuni recente la Senat, Black s-a rugat pentru schimburile de focuri în care au fost implicați și ofițeri de poliție și a spus că trebuie să îi înțelegem pe cei afectați.

Barry Black: Azi plângem, deoarece cu fiecare deces suntem mai săraci, plângem din cauza durerii prin care trece familia lui George Floyd. Plângem deoarece știm că voi plângeți.

Charlene Aaron: Black a făcut o comparație cu Isus Hristos.

Barry Black: Domnul Dumnezeul nostru are o pasiune pentru cei marginalizați. Pilda judecății de apoi din Matei 25 vorbește despre modul în care puteți schimba viața celor marginalizați. I-ați hrănit pe cei flămânzi? Ați dat de băut celor însetați, i-ați îmbrăcat pe cei goi, i-ați vizitat pe bolnavi sau pe cei din temniță s-au v-ați îngrijit de străini? Dumnezeu a avut această pasiune pentru cei marginalizați și pentru cei oprimați.

Charlene Aaron: Deoarece ura, păcatul și disperarea au ajuns să umple străzile, Black a vorbit despre un vaccin spiritual.

Barry Black: Sunt de părere că oamenii credincioși trebuie să se gândească la sănătatea spirituală, la un vaccin care va eradica ura, aroganța, mândria și ne va învăța cum să împlinim toată Legea.

Charlene Aaron: Potrivit lui Black, iubirea este vaccinul de care avem nevoie.

Barry Black: Galateni 5:14 spune: ”Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’” Acesta este vaccinul. Ce bine ar fi dacă i-am putea învăța, dacă am putea întări oamenii pentru a crește și a deveni mai maturi spiritual pentru a-și iubi aproapele ca pe ei înșiși. Dacă îți iubești aproapele ca pe tine însuți, atunci tu ești cel care are un genunchi pe gât în Minneapolis, dacă e să facem referire la tragedia lui George Floyd.

Charlene Aaron: În ciuda protestelor din țară, potrivit lui Black, Dumnezeu lucrează.

Barry Black: Cred cu fermitate adevărul din Romani 8:28: ”… ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Sunt convins că sunt mulți care Îl iubesc pe Dumnezeu în această țară minunată.

Charlene Aaron: Între timp, capelanul îi îndeamnă pe credincioși să aplice îndemnul biblic din 2 Cronici 7:14, care încurajează la smerenie și la pocăință ca o soluție pentru viitor.

Barry Black: Dacă fiecare credincios născut din nou s-ar ruga zilnic din 2 Cronici 7:14 și apoi ar trăi conform acelei promisiuni, atunci ar avea loc o mișcare de trezire în această țară, care ar duce la marea trezire spirituală. Eu pentru asta mă rog, așa cum și oamenii chemați de Isus Hristos ar trebui să o facă.

Știrea face parte din emisiunea „Mapamond creștin” 833, difuzată în iulie 2020.

Dacă vrei să fii la curent cu ultimele știri și reportaje creștine, urmărește noua pagină de FACEBOOK @StirileAlfaOmega!

Alte știri și reportaje prezentate din perspectivă creștină te așteaptă aici: https://alfaomega.tv/stiri

Ultimele articole – crestinul si societatea

• 

  COVID-19: Lecții pentru Biserică – Interviu cu Lucian Chiș
• 

  OPORTUNITĂȚILE Pandemiei – Interviu cu Costel Grămadă
• 

  Când o treime din populația lumii moare
• 

  Biserica după COVID-19 – editorial de Sorin Pețan
• 

  Pandemia și eternitatea de Aurel Avram, pastor, Biserica Speranța Timișoara
• 

  Biserica după COVID-19 de Viorel Iuga
• 

  Cum să-ți administrezi finanțele, Petru Bulica Idei PRACTICE
• 

  Cum să NU îi ajuți pe săraci Petru Bulica

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/12829-rugaciune-pentru-america-stire-mapamon-crestin

Biserica pe Barcă oferă închinare la malul apei în Virginia Beach | AO NEWS

 01.07.2020  |    Mapamond Crestin  |   60  |     1 min

Cum alte biserici în timpul pandemiei de cornonavirus au oferit servicii în aer liber, în parcări auto sau în alte locuri mai puțin obișnuite, bisericile locale din Virginia Beach au oferit duminica trecută un serviciu de biserică la malul apei.

Adam Cates, pastorul bisericii Big House Church, a declarant pentru GNA că acest model de biserică este copiat după metoda Domnului Isus de a predica mulțimii din corabia aflată la țărm, așa cum este prezentat în Matei capitolul 13 și nu numai.

Organizatorii acestor evenimente își doresc să ofere servicii bisericești atât pentru credincioșii aflați în concediu la malul apei, dar mai ales pentru necredincioșii care pot auzi în felul acesta Vestea Bună a Evangheliei.

Cheryl McLeskey, coorganizator al acestui eveniment ieșit din tipare, susține că muzica creștină și închinarea va atrage atenția oamenilor aflați pe plajă, iar mesajul Bibliei va ajunge la urechile lor. Niciun efort nu este prea mare pentru a lăuda Numele Domnului Isus.

Sursă: GNA

Ultimele articole – crestinul si societatea

• 

  COVID-19: Lecții pentru Biserică – Interviu cu Lucian Chiș
• 

  OPORTUNITĂȚILE Pandemiei – Interviu cu Costel Grămadă
• 

  Când o treime din populația lumii moare
• 

  Biserica după COVID-19 – editorial de Sorin Pețan
• 

  Pandemia și eternitatea de Aurel Avram, pastor, Biserica Speranța Timișoara
• 

  Biserica după COVID-19 de Viorel Iuga
• 

  Cum să-ți administrezi finanțele, Petru Bulica Idei PRACTICE
• 

  Cum să NU îi ajuți pe săraci Petru Bulica

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/12825-biserica-pe-barca-ofera-inchinare-la-malul-apei-in-virginia-beach-ao-news

Întrunire la Atlanta împotriva rasismului | Știre Mapamond Creștin

Mii de creștini din biserici din Atlanta s-au întrunit în Parcul Olimpic pentru a se opune rasismului și pentru a declara unitatea în biserică indiferent de rasă, clasă, denominație și cultură.

Această întrunire a făcut parte din evenimentul Marșul din Atlanta de Ziua Eliberării, organizat de Mișcarea OneRace. De Ziua Eliberării, afro-americanii celebrează ziua în care s-a abolit sclavia în America. Atunci, trupele unioniste au ajuns în Galveston, Texas și au eliberat ultimii sclavi ținuți în captivitate. Senatorul republican John Cornyn, din Texas a prezentat un decret de lege bipartizan, potrivit căruia Ziua Eliberării să devină o zi de sărbătoare.

Știrea face parte din emisiunea „Mapamond creștin” 833, difuzată în iulie 2020.

Dacă vrei să fii la curent cu ultimele știri și reportaje creștine, urmărește noua pagină de FACEBOOK @StirileAlfaOmega!

Alte știri și reportaje prezentate din perspectivă creștină te așteaptă aici: https://alfaomega.tv/stiri

Ultimele articole – înțelegerea vremurilor

• 

  IULIE 2020 | Punctele de rugăciune | Puterea rugăciunii 9.15
• 

  Învățăm din perioada de izolare | Realități și perspective 122, cu Lucian Chiș și Cristian Șoimaru
• 

  Începutul durerilor Realități și perspective 121 cu Adiel Bunescu, Alina Dinu Onea
• 

  Realități și perspective MAGAZIN 23 iunie 2020
• 

  Realități și Perspective MAGAZIN 16 iunie 2020

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/12828-intrunire-la-atlanta-impotriva-rasismului-stire-mapamon-crestin