Spionii pe care-i inviți în casă – tu-i cumperi, ei te vând: televizoarele „inteligente“ — B a r z i l a i – e n – D a n

Black Friday smart TV buyers should take this FBI cybersecurity advice By James Leggate Published 22 hours ago Black Friday smart TV buyers, here’s some cybersecurity advice The FBI’s Portland, Oregon, field office shared some tips this week for anyone who needs to secure a smart TV. Savvy shoppers know that Black Friday presents some […]

Bora Ioan 1885 – ? din Tulca

21 nov. 2019

Fratele Bora Ioan s-a născut în ziua de 15 august 1885 în localitatea Tulca,  județul Bihor, ținutul Someș.

Părinții fratelui s-au numit Ioan, de confesiune ortodoxă și Elisaveta, de confesiune baptistă, amândoi de naționalitate română.

A studiat 6 clase primare în localitatea natală.

În anul 1907 este recrutat și încorporat în regimentul 6 din Beiuș și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 20 august1911 primește botezul nou-testamentar.

În ziua de 10 noiembrie 1919 se căsătorește cu Elena, născută Cioara. Nu au copii, din ce am cercetat.

În ziua de 20 septembrie 1924 este ordinat ca predicator pentru biserica din comuna Tulca. În raionul său de activitate avea 450 de membrii și 298 aparținători și copii.

În ziua de 2 februarie 1929 Comunitatea Creștină Baptistă de Oradea, a hotărât formarea unei comisii de ordinare, în vederea ordinării de diaconi. Au făcut parte următorii frați: Ioan Țirban, Vicaș Teodor, Teodor Todica, Ioan Bora, Ioan Șușman și Ioan Ille.

Între anii 1946 – 1949 fratele face parte din Comitetul Comunității Oradea, în comisia de disciplină Din 1954 -1957 este membru în Comitetul Comunității Oradea. Din anul 1957 este ales responsabil pe raionul Salonta.

În ziua de 3 iunie 1956 Biserica Creștină Baptistă inaugurează noua clădire a casei de rugăciune, a cărei lucrări de construcție a început în ziua de 2 octombrie 1954. Fratele Ioan Bora era păstorul bisericii și a vorbit despre istoria lucrărilor, dar programul festiv a fost condus de fratele Nicolae Covaci, păstorul Bisericii Baptiste Oradea și vicepreședinte al Comunității Oradea. Au participat la această sărbătoare frații: Vicaș Teodor, președintele Uniunii, Vicaș Mihai, Gherghel Dumitru, Ioan Socaciu și Petre N. Popa.

Fratele Ioan Bora a fost activ și în domeniul scrisului, trimițând anunțuri despre acțiunile Bisericii Creștine Baptiste din Tulca, la revista „Lumina”, din Oradea. Avea deschidere pentru a ajuta prin Biserică orfanii de la orfelinat. A colaborat cu Bisericile Creștine Baptiste maghiare din zonă.

Dacă mă poate ajuta cineva cu mai multe date, voi fi recunoscător.

Mulțumesc

Surse:

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist

100 de ani de la înființarea primului organ de presă al Uniunii: „Farul Mântuirei”

Farul Mântuirii ia naștere odată cu Uniunea baptistă și are 100 de ani de la apariție. Existența i-a fost de scurtă durată, dar bogată în evenimente bune și rele. Ea a adus Cuvântul lui Dumnezeu în casele oamenilor.

Revista cultului baptist se numea ”Farul Mântuirii” şi apărea pentru prima dată la 1 Decembrie 1919, sub îndrumarea fr. Constantin Adorian[1], ca și organ de presă al Uniunii Comunităților Baptiste Române din România. Revista are un bogat conținut: pe prima pagină avem un mesaj scris, în general de redactorul revistei, mesaj care are diferite teme.  În paginile revistei din data de 15 Iunie 1932 a fost tipărit un mesaj scris de către însuși Carmen Sylva, regina mamă cu tema – ,,Creștinismul de azi”. Revista mai conținea predici, anunţuri din țară despre înmormântări, botezuri, cununii, știri misionare din țară și străinătate, precum  și alte anunțuri. În numărul din martie 1923 este publicată ”Mărturisirea Credinței Baptiste a Creștinilor Botezați precum și Constituirea Comunităților Baptiste, documentată cu citate din Sfânta Scriptură.” La această mărturisire au colaborat Constantin Adorian, Radu Tască, Ioan Popa, Vasile Berbecar, Mihai Vicaș, Dumitru Baban, Jan Staneschi, Nicu Sava, Toma Slăv, Ilie Mârza, Adam Sezonov, Teodor Puşcaș , Gheorghe Vulpescu, Gheorghe Teleagă și alții.

Se scria despre ce trebuie să fie libertatea religioasă și de faptul că nu este respectată în țara noastra, erau amintite prigonirile din Rusia și alte informații din întreaga lume.

La Conferința Uniunii de la Buteni din 28.09. 1922 fr. Constantin Adorian, președintele Uniunii într-un ”Memorandum„ citit în cadrul Congresului spune despre revistă următoarele: ”Farul Mântuirei a avut la finele anului 1920 o pagubă de treisprezece mii de lei, la finele anului 1921 o paguba de 3000 mii lei în total optsprezece mii de lei. Această pagubă a fost acoperită de Dr. Rushbrooke.”[2]

Revista a fost martoră la evenimentele importante ale națiunii române, dar mai cu seamă la bucuriile și necazurile poporului Baptist.

Aici citim necrologul fr. Gheorge Slăv, primul cărturar baptist: ”Fratele Gheorge Slăv a fost la mulți frați în țară cunoscut. De mai mulți ani a spus el că era bolnăvicios. El a scris cartea: ”Evanghelia și focul” și afișul ”Mai este o lume”. A publicat cu mai mulți ani înainte de acestea o revistă cu titlul: ,,Lumina Lumei” și a prelucrat cartea de cântări ”Cântările Sionului”, în anul 1903. El fu născut în anul 1869, s-a pocăit in anul 1902 și după o suferință îndelungată, care l-a slăbit foarte mult în toate puterile lui, a murit Duminică în 5 Oct. a.c. (1919). Așa dară am avut un lucrător în literatură, până putea lucra, de mai mulți ani însă nu mai era în stare a lucra decât evanghelist, iar în anii din urmă trebuia să se retragă dela tot lucru. Acum a bătut și al lui ceas, în care fu chemat din această lume plină de suferinți și necazuri la aceea bucurie, despre care el de multe ori putea vorbi altora. Amintirea lui rămâne între noi în onoare.”[3]

În  februarie 1932, adică după 13 ani de la apariţie, prima pagină ne întristează cu titlul: ”Farul Mântuirii este în primejdie”. Într-adevăr, din articol reiese că această revista își va înceta activitatea din cauza marilor datorii acumulate în timp și pe care cei mai mulți frați din țară nu le-au achitat. Citatul este tulburător: ”Da! Farul Mântuirii este în primejdie; în primejdia grea și tristă de a-și întrerupe apariția, de a se stinge și dispare din nobila sa luptă.”

Trist, dar adevărat, după 13 ani de apariție Farul Mântuirii rămâne istorie din pricină că, mulți dintre frați nu au plătit abonamentele iar creditorii luau ei ce se aduna în contul revistei.

Deviza revistei  era:

Citiți ,,FARUL MÂNTUIREI!”

Abonați-vă la ,,FARUL MÂNTUIREI!”

Oferiți fraților ”FARUL MÂNTUIREI!”

Sprijiniți cu banul și scrisul vostru ”FARUL MÂNTUIREI”.

Să nu lipsească din nici o casă creștină ”FARUL MÂNTUIREI”.

“Farul Mântuirii” – Organ al Uniunii Comunităţilor Baptiste din România.

Preţul abonamentului 6 lei pe an

Redacţia şi Administraţia Bucureşti, Strada Toamnei No. 105. Redactor: Vasile Berbecar; Administrator: C. Adorian.

Toate cererile, reclamaţiunile şi abonamentul să se trimită la administraţie pe adresa: C. Adorian – 105, Strada Toamnei, 105 – Bucureşti.

Articole de fratele Vasile Berbecar scrise în primul număr.

 Un “Far Mântuitor”.

După multe luni zgomotoase şi nopţi petrecute în nesiguranţă, pline de aşteptare după o călăuză în viaţa creştinească îl putem numi binevenit azi, când plutim încă pe o mare zgomotoasă a lumii în nesiguranţă. Ce bun era acest far de îl puteam avea pe timpul apăsării dureroase din partea unor oameni neînţelegători. Un aşa far ne putea aduce prin razele lui în mijlocul nopţii întunecoase a cercetării grele o mângâiere, îmbărbătare şi curaj în lupta cu valurile furioase. Dară – acest far ne lipsea. Nu că ne-ar fi lipsit dumnezeescul cuvânt al Evangheliei măreţe, dară ne lipsea un far, care cu razele sale ne arăta în întunericul nopţii ispitelor spre stelele cele luminoase ale promisiunilor dumnezeeşti. Deci după ce „Solul Păcii” de mai multe luni nu mai apare ne-am hotărât a da revistei noastre un alt format şi alt titlu şi sperăm ca şi această revistă să servească ca un „Far Mântuitor” multor cititori spre binecuvântare. Deci, lumineze acest „Far Mântuitor” pe toţi cititorii şi să-i conducă la limanul cel ceresc prin poveţele sale, ca să fie spre onoarea lui Cristos, Lumina lumii. [4]

                                                                                                 Berbecar.

„Farul Mântuirei”[5]

În frământările valurilor zgomotoase ale mării zbuciumate de furtuni cât este de bine dacă corăbierul zăreşte în mijlocul nopţii întunecoase o rază de lumină, care varsă speranţă în sufletul său disperat. Ce simţ de fericire şi linişte sufletească îl apucă, dacă a răsărit lumina vreunui far luminător a cărui raze mântuitoare străbat la multe mile întunericul nopţii furtunoase. El primeşte o nouă speranţă în suflet, puterea-i se căleşte spre o luptă nouă împotriva valurilor furtunoase şi el îndreaptă corabia sa spre acea lumină a farului mântuitor. Dacă corabia lui a ajuns a suferi naufragiu şi el s-a putut a se salva pe un rest a nenorocitei sale corăbii la privirea luminii farului pluteşte cu nădejde spre lumină şi îşi caută mântuirea vieţii sale în apropierea farului mântuitor.

Un corăbier poate fi cât de isteţ în lucrul său, dacă în mijlocul mării zgomotoase şi în întunericul nopţii furtunoase nu ajunge toată isteţia lui nimic, dacă lipseşte farul (turnul) cel luminător, care să-i dea direcţia căii spre limanul dorit, unde şi-ar putea mântui viaţa.

Un far este astfel construit ca să stea tare şi neclintit la ţărmul mării şi la locurile cele mai periclitate. Farul e destinat a vărsa lumina sa în mare depărtare la toate corăbiile ce trec marea. Însă oricât de frumos şi de bine ar fi el construit, de niciun folos nu ar fi dacă nu ar avea lumina aprinsă şi nu ar lumina în noaptea întunecoasă când se ridică valurile zgomotoase, unde se zbuciumă câte o corabie pe marea înfuriată de furtuni. Deci lumina din far este principalul.

Tot aşa şi creştinul are pe calea vieţii sale sufleteşti trebuinţă de un far luminător, care să-i arate calea spre malul cel dorit al veşniciei.

Un aşa far luminător este înainte de toate dumnezeescul cuvânt al Evangheliei care de multe veacuri stă neclintit, şi oricâte valuri zgomotoase, spumegătoare întunericului păcatului s-au izbit de acest far, nu au avut niciun rezultat căci cel ce a aprins lumina acestui far este însuşi Domnul nostru Isus Cristos care luminează, şi revarsă razele sale măreţe prin sfântul său Spirit în toate părţile. Lumea aceasta este ca o mare zgomotoasă şi ce întuneric mai mare poate fi ca păcatul cu tot zbuciumul lui.

Domnul nostru Isus zice: „Voi sunteţi lumina lumii, adică în lumea aceasta întunecoasă voi sunteţi ca un far ce are să lumineze” şi apoi mai zice: „Aşa să lumineze faptele voastre înaintea oamenilor, adică ca far aveţi să luminaţi cu acea lumină, ce însuşi Domnul a aprins în voi”.

Ca noi să avem această lumină în noi avem trebuinţă de o călăuză, iar această călăuză bună şi de încredere este negreşit Sfânta Scriptură. La mulţi însă le place a mai avea ceva pe lângă Biblie, care să le dea îndrumare în ea. Şi aceasta ni se oferă astă dată prin această revistă modestă sub titlul: „Farul Mântuirei”. Această revistă nu voieşte a fi altceva, ci, ca un far luminător, să arunce anume raze luminătoare către fiecare suflet ajuns în vârtejul valurilor zgomotoase pentru al aduce la limanul dorit. Această revistă vrea să fie un far mântuitor prin razele ce le revarsă din lumina cea mare pe care însuşi Isus Cristos, Mântuitorul nostru a aprins-o prin Spiritul Său.

Fie dar, caestă revistă modestă cu adevărat un „Far Mântuitor” pentru noi toţi, care să ne ducă prin toate ispitele la limanul cel dorit şi iubit al eternităţii. Iar Dumnezeu, lumina cea veşnică şi perfectă să ne lumineze pe toţi tot mai mult ca şi noi ca nişte lumini mici, arătăm prin faptele şi umblarea noastră oamenilor calea spre limanul cel veşnic. Fie ca Numele cel glorios al Farului ceresc Isus Cristos să fie glorificat în veci. Aceasta doreşte la toţi.

  1.                      Berbecar.

Misiune.[6]

Curtici. În cursul anului a avut 3 botezuri, în total au fost botezate 44 de suflete. Lucrul înaintează.  R. Tasca.

Buteni. În cerc s-au ţinut până acum 5 botezuri în total 150 de suflete. V. Berbecar.

În judeţele Bihor, Hunedoara, Caraș -Severin şi altele au fost botezuri, ne lipsesc însă numărul celor botezaţi.

Reclame

În curând va apărea:

Steaua Dimineţii” – Mică revistă religioasă pentru copii va conţine istorioare şi poezii frumoase.

Psalmistul” – Revistă religioasă a tinerimii va conţine Poezii, Declamaţiuni, Cântece noi şi îndemnuri pentru cultura tineretului creştin.

Chemarea Mângâietoare” – Foaie religioasă pentru prietenii Evangheliei va conţine îndemnuri spre pocăinţă.

Cârmuitorul” – Revista predicatorului şi a învăţătorilor şcolii de Duminică va conţine lecţiile Şcolii de Duminică, Exegeza, Homiletica etc.

Apare odată cu Congresul, dar prezintă programul Congresului.

Primul congres al Uniunii Comunităţilor Baptiste române din România-Mare, care se va ţine la Bucureşti în zilele de: Vineri 28, Sâmbătă 29 şi Duminică 30 Noiembrie 1919.

   PROGRAM

Vineri 28 Noiembrie:

  1. 8 – 9 Oră de rugăciune.
  2. 9 – 12 Deschiderea congresuluiC. Adorian.
  3. . . . ..Alegerea preşedintelui congresului.
  4. Ref.Puterea unirii şi folosul centralizării de Ion Popa.
  5. Ref.Organizarea noastră de G. Nicoară.
  6. Ref.Lipsa lucrătorilor şi trebuinţele lor de R. Taşcă.
  7. Ref.Prosperarea misiunii în trecut, prezent şi viitor de I. Ţirban.
  8. Ref.Economie financiară şi casieria centrală de G. Nicoară.

 De la ora 3-6

  1. Ref.Starea actuală a casei de Theodor Sida.
  2. Ref.Şcoala de misiune şi folosul ei de R. Taşcă.
  3. Ref.Şcoala Duminicală  de Vasile Berbecar.
  4. Ref.Societatea tinerilor de C. Adorian.
  5. Ref.Literatura noastră de M. Vicaş.
  6. Ref.Cultivarea cântului de Vasile Berbecar.
  7. Ref.Femeia ca sprijin al misiunii de A. Oală.
  8. Ref.Văduvele, Orfani, Săraci şi bătrâni de G. Vârsândan.
  9. Seara 8.30 – 9.30 Evanghelizare şi cântări.

Sâmbătă 29 Noiembrie 1919

  1. 8- 9Oră de rugăciune.
  2. RefBucovina şi Evanghelia de G. Păduche.
  3. Ref.Basarabia şi pocăinţa de Ivanov.
  4. Ref.Dobrogea şi Cristos de R. Tasca.
  5. Ref.Moldova şi noi de Nicoale Petrescu.
  6. Ref.Lupta noastră de C. Adorian.
  7. Ref.Evanghelizarea Banatului de Ştefan Ignea.
  8. Ref.Localurile de adunare ca stil, acustică, confort şi arhitectură de M. Munteanu.

           De la ora 3 – 6

  1. Ref.Unificarea cultului divin de G. Florian.
  2. Importanţa misiunii în Bucureşti de I. Branca.
  3. Denumirea Fraţilor ordinaţi ca diaconi.
  4. Alegerea comitetului dirigent.
  5. 8 – 9 Evanghelizare.

Duminică 30 Noiembrie 1919

  1. 9 – 10  Oră de rugăciune.
  2. 10 – 11 Serviciul Dumnezeesc.
  3. 11 – 12 Ordinarea.

              După amiază

  1. 4 – 7  Evanghelizare.
  2. Cina iubirii.

 [1] Farul Mântuirii, Anul X. No. 20-24, Număr festiv 40 pagini Decembrie 1929, pag.18 ,Semicentenarul Bisericilor Baptiste Române.

[2] AUBR. Fond Coresp. D2, Procese verbale Congrese și comitete, Uniune. 1918-1924, file,199

[3] Farul Mântuirii, No.1, 1.Decembrie 1919, pag 5,6

[4] Farul Mântuirei, Organ al Uniunii Comunităţilor Baptiste Române din România, an 1, nr. 1, 1 Decembrie 1919, p. 1.

[5] Farul Mântuirei, An I, Nr. 1, 1, Decembrie 1919, p. 4.

[6] Farul Mântuirii 1919 -1, p.8.

Publicat de Vasile Bel la 11:15:00

https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/

Când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu?

  1. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
    5. El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
    6. pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
    7. pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice.
    (Tit 3:4-7, VDCC)

Lumea în care trăim este una a eului personal și a centrării atenției noastre doar asupra problemelor noastre, a nevoilor noastre. Nu prea mai contează că cineva suferă din diferite motive. Este bine că nu sunt eu în locul lui,  ne gândim în sinea noastră. Iar atunci, când este vorba de un centru de interes, să zicem, ceea ce ne preocupă este ca acel centru ,,Să fiu EU”. În zilele noastre, egoismul ne stăpânește feroce, egocentrismul face parte din cursul vieții de zi cu zi, indiferența față de aproapele nostru ne caracterizează și ne dezumanizează. Ajungem să ne intereseze de cel de lângă noi doar dacă (văd) și vedem că ne depășește în ceea ce face sau deține, iar atunci devenim invidioși, bârfitori, rău-intenționați. Judecăm foarte ușor, în funcție de culoarea pielii, orientare religioasă, statut social, stare materială, profesie,  etc.  Suntem aroganți, crezându-ne mai capabili decât ,,fratele” aproapele tău și al meu, toate aceste judecăți de valoare laolaltă cu egoismul, indiferența și alte defecte, diminuează, scad din puterea noastră de a IUBI. În aceste condiții Dumnezeu în dragostea Lui ne arată o bogată bunătate aducătoare de mântuire.

Avem timp să ne oprim să vedem această galerie de supremă artă a lui Dumnezeu desfășurată în istorie de dragul tău și al meu?

  1.           La vremea hotărâtă

Dumnezeu lucrează după un plan alcătuit în Sine, pe când încă nu era lumea și la un punct al existenței Sale infinite hotărăște, ca planul să fie pus în aplicare.

Venirea bunătății întrupată în persoana Domnului Isus, fiul unic a lui Dumneze, s-a făcut după același plan și de aceea Magii au știut să vină la timp să-L caute, iar preoții au știut să le spună Magilor să meargă la Betleem.

Dumnezeu nu a avut planul A și încă unul de rezervă B, dacă nu reușește cu A pune în aplicare planul B. Nu, El a avut un singur plan bun făcut  după știința Lui, încă dinainte de a exista creația, capodopera Lui.

  1. pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.
    (Faptele apostolilor 2:23, VDCC)
  1.           La vremea potrivită

S-a arătat  într-o țară mică, neînsemnată din Asia, o zonă înapoiată din punct de vedere cultural. Într-un moment dificil al anului 331 a fost cucerită de  Alexandru cel mare al Greciei,  împărat care, deși a trăit doar 33 de ani a cucerit lumea. În jurul anului 333 distruge Imperiul Persan și cucerește Egiptul, Siria,  Ierusalimul și limba oficială devine în imperiu greaca. Alexandru moare și Imperiul se împarte între generalii lui.

Timp de aproape 268 de ani micul stat al Iudeilor se află sub influența grecilor, care sunt interesați de cultura și mai ales de cărțile sfinte ale Iudeei, traducându-le din ebraică în greacă. Aceste traduceri primesc denumirea de Septuaginta. Mulți iudei au îmbrățișat limba filozofilor, au început să citească Scriptura în greacă iar mai târziu apostolii Domnului Isus își vor scrie cărțile lor în limba greacă.

În anul 63 î.Hr. romanii asediază Ierusalimul pe care-l cuceresc, Imperiul Roman asigurându-și dominația peste aproape toată Euopa, Asia și Africa de nord.

La vremea potrivită înseamnă că bunătatea lui Dumnezeu s-a arătat într-o țară mică, cu o cultură înaltă a grecilor și sub o domnie de fier a Romanilor, atunci când puteai circula destul de  sigur pe 3 continente. Acuzația Domnului Isus de pe cruce era scrisă în cele 3 limbi, două de mare circulație, greaca și latina, cea de-a treia fiind ebraica, limba poporului lui Dumnezeu.

 III.          La vremea mântuirii

Planul lui Dumnezeu este mântuirea tuturor oamenilor și de acea El creează conjuncturi și face în așa fel încât,  să te întâlnești și să vezi bunătatea lui Dumnezeu care aduce mântuire oamenilor.

Vremea mântuirii fiecărui om este ACUM.  Amânarea este nesocotirea marii Lui bunătăți și te poate costa să petreci veșnicia în Locuința Morților în chinuri. De aceea răspunde azi, neîntârziat..

  1. Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
    (2 Corinteni 6:2, VDCC)
  2. Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?(Romani 2:4)
  3. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.
    (Psalmii 34:7, VDCC)

https://wordpress.com/read/feeds/94707255/posts/2502740175

Vox Vocis – mapamond creştin baptist de Caius Obeada

Nostra Aetate

În Zilele Noastre

Vox Vocis – mapamond creştin baptist   de Caius Obeada

Caius Obeada

În ani 2002-2003 am avut ocazia să stau de vorbă cu mai mulţi prieteni din ţară şi din America referitor la necesitatea unei agenţii de ştiri creştine sau a unei surse de informare a creştinătăţii române pe internet. O idee bună, însă care nu îşi avea practicabilitatea timpului, prea puţini aveau acces la internet, iar organizaţional aproape imposibil.

A existat din totdeauna necesitatea unei părtăşii legate de cunoştinţa stării spirituale şi fizice a bisericii şi a copiilor lui Dumnezeu împrăştiaţi în toate colţurile lumii. Dacă până acum liniile de comunicaţie erau complicate şi în multe cazuri costisitoare, internetul, telefoanele celulare au ajuns să simplifice legăturile între comunităţile româneşti de pretutindeni.

În mapamondul creştin încă mai este mult de lucru, doar câteva organizaţii şi indivizi încercând să aducă frăţietăţii ştiri şi noutăţi care să unească Biserica Universală a lui Cristos. În urmă cu un an (2006), câţiva membri din conducerea misiuni Vox Dei au început să contempleze posibilitatea extinderii lucrările, direcţionându-ne spre necesitatea comunităţilor creştine de a se cunoaşte una pe alta, a ţine la curent mapamondul creştin baptist. Internetul a lansat posibilitatea prezentării multor bisericii, însă actualizările site-urilor, administrarea şi menţinerea multora devenind impropabilă.

Publicaţia Baptistă de Apologetică a încercat să redea ştiri baptiste din primele numere a anului 2003. În ultimele luni, datorită volumului de ştiri la care am ajuns să traducem, şi colecţia ştirilor din presa română, s-a ajuns să se  devieze de la scopul iniţial al publicaţiei de apologetică, cea ce ne-a direcţionat spre lansarea unei noi publicaţii dedicată ştirilor din lumea baptistă din întreaga lume.

Vox Vocis - Mapamond Crestin Baptist

După mai multe discuţii, am ajuns să numim publicaţia Vox Vocis – mapamond creştin baptist. Pentru unii folosirea numelui denominaţional baptist a deranjat, însă scopul publicaţiei are o deschidere inter-denominaţională (pentru toţi), iar finanţarea şi menţinerea site-lui este făcută în esenţă de familii baptiste (Obeada).

De la început trebuie menţionat că publicaţie nu îşi are scopuri denominaţionale în sensul unei propagande sau prozelitism baptist. În următoarele rânduri am să explic scopul şi prezentarea pe care publicaţia o să o aibă.

Poporul român datorită necesităţilor economice a ajuns să fie împrăştiat în toată lumea. Dacă în era comunistă libertatea religioasă a făcut ca unii să plece de bună voie, pe când alţii au fost forţaţi să plece din ţara mamă, după revoluţie necesităţile economice au forţat pe mulţi să plece în alte ţări (în jurul lumii), pentru o slujbă şi o asigurare economică care să poată ajuta existenţa familiei. Răspândiţi în toate colţurile lumii unii dintre noi nu am putut uita de unde am plecat, nu am putut uita pe cei dragi, familiile, prieteni şi societăţile unde ne-am născut şi trăit, o parte din viaţă.

Dacă ziarele au ajuns să ţină la curent pe mulţi români, am găsit cu cale ca şi o publicaţie creştin baptistă pe internet, să ţină în limita posibilităţilor pe creştini baptişti la curent cu cea ce se întâmplă nu numai în lumea baptistă dar în general, cu ştiri care afectează vieţile noastre de zi cu zi.

Publicaţia Vox Vocis ca prezentare o să dedice o pagină de ştiri internaţionale în care o să traducem ştiri baptiste din întreaga lume, ştiri din lumea creştină internaţională, orice ştire care afectează viaţa creştinilor români din întreaga lume. Încercăm să culegem ştiri internaţionale care interesează, care pot influenţa viaţa noastră, sau care ne ajută să cunoaştem nevoile altor creştini, membri Biserici Universale a lui Dumnezeu.

O altă pagină pe care o prezentăm prin aceasta publicaţie o să încerce să prezinte ştiri din presa română. Cu atâtea publicaţii româneşti pe internet, este greu să fii la curent cu cea ce se întâmplă în ţară, încercând să cauţi sau să pierzi timpul dintr-o publicaţie în alta. Printr-o selecţie de ştiri din diferite zone ale României, o să încercăm să ţinem la curent pe românii din diaspora cu ce cea ce se întâmplă în ţara mamă. O selecţie de ştiri care influenţează viaţa creştină sau care ar necesita atenţia celor din diaspora, o sa fie prezentate aşa cum sunt redate de ziariştii români.

A treia pagină o să conţină ştiri în limba engleză. Ştirile noi care nu au putut fi traduse în timp, o să fie redate în engleză. O mare parte din cititori români sunt cunoscători a limbii engleză, iar alţii au nevoie de practică. Publicaţia Vox Vocis o sa redea ştirile din mapamondul internaţional în limba engleză, selectate în funcţie de importanţa lor.

A patra pagina o sa fie o pagină de arhivă şi căutare prin care se va putea reciti sau găsi articole de interes general. Pentru început ne limităm la 4 pagini, sperând ca în timp să creştem, să putem reda mai multe posibilităţi de citire românilor de pretutindeni. De asemenea pentru început ne limităm la o apariţie pe internet la fiecare doua săptămâni. NU avem planuri de tipărire, tot ce facem fiind fără profit, încercând în mod benevol să ajutăm comunităţile creştine de pretutideni cu ştiri relevante vieţii şi unităţii baptiste, şi a tuturor creştinilor.

În această vedere o să avem nevoie de sugestiile şi ajutorul multora care doresc să se ataşeze lucrărilor pe care le facem benevol, să ne dea nu numai o mână de ajutor dar şi sugestii constructive pentru o prezentare mai eficace. Avem nevoie de mai multe ajutoare şi cerem celor care sunt interesaţi în această lucrare să ne contacteze la adresa caius@voxvocis.us . Avem nevoie de traducători, cititori de ziare care ne pot informa de ştiri care ar putea folosi comunităţilor române de pretutindeni, de corespondenţi şi orice persoană care intr-un fel sau altul ar putea să ne ajute. Mulţumim anticipat tuturor, sperând să putem aduce progres şi binecuvântare tuturor.

Coram Deo!

Caius Obeada

Vox Dei Baptist Ministries

http://publicatia.voxdeibaptist.org/editorial_sept07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) – Scopul Şcolii Duminicale. – Ajutarea diaconilor în a înţelege eficacitatea Şcolii Duminicale. (Publicat de Phil Van Auken în The Deacon [Diaconul], Oct/Nov/Dec., 1993).

download-3

jutarea diaconilor în a înţelege eficacitatea Şcolii Duminicale

(Publicat de Phil Van Auken în The Deacon [Diaconul], Oct/Nov/Dec., 1993)

Şcoala Duminicală este o parte aşa de integrală a bisericii locale încât uneori diaconii o privesc cu uşurinţă. Atunci când aceasta se întâmplă, există pericolul ca eficacitatea Şcolii Duminicale nu ar putea fi tot ceea ce ar trebui să fie. Dar ce constituie un program sănătos şi eficient de Şcoala Duminicală?

MĂSURILE TRADIŢIONALE DE EFICACITATE A ŞCOLII DUMINICALE

Majoritatea diaconilor se gândesc la eficacitatea Şcolii Duminicale în termeni de creştere: câţi membrii noi sunt înrolaţi şi câte clase noi sunt începute. Creşterea este o dimensiune importantă a eficacităţii Şcolii Duminicale, însă există mai mult de un singur fel de creştere. Eficacitatea Şcolii Duminicale trebuie de asemenea să fie măsurată de creşterea spirituală a membrilor.

Eficacitatea Şcolii Duminicale este adesea măsurată de regularitatea frecvenţei de membrii; dar cum rămâne cu regularitatea membrilor la rugăciune, studiu biblic şi devoţiuni familiale?

Părtăşia şi raportul dintre membrii de clasă este un alt fel prin care diaconii măsoară succesul Şcolii Duminicale. Cum rămâne dar părtăşia cu necredincioşii? De câte ori sunt puşi la răspundere liderii şi membrii Şcolii Duminicale pentru dedicarea lor faţă de părtăşia cu prietenii, vecinii şi rudele?

O responsabilitate cheie a Şcolii Duminicale pentru mulţi diaconi este continuarea contactului cu vizitatorii şi noii membri ai bisericii – pentru nevoile lor de ucenicizare personală sau consiliere. Aceste aspecte sunt cu uşurinţă trecute cu vederea.

SĂNĂTATEA SPIRITUALĂ A ŞCOLII DUMINICALE

Şcoala Duminicală eficace produce creştini sănătoşi spirituali care ajută la zidirea trupului bisericii locale. Clasele pot fi mari, active, şi bine frecventate, însă dacă ele nu ridică vitalitatea spirituală a bisericii, ele nu sunt eficiente. „Linia de bază” pentru diaconi este: ce roadă spirituală este produsă în Şcoala Duminicală? Sunt membrii mai maturi spirituali şi vi ca rezultat al frecventării Şcolii Duminicale?

Diaconii ar trebui să fie conştienţi de faptul că Şcoala Duminicală susţine biserica locală în patru feluri fundamentale:

Şcoala Duminicală este „lipiciul” social care tine biserica laolaltă.
Şcoala Duminicală este arena principală pentru „grefarea” noilor membrii în biserică.
Şcoala Duminicală este canalul pentru ucenicizare şi evanghelism.
Şcoala Duminicală promovează misiunea, priorităţile şi programele generale ale bisericii locale.

Diaconii ar trebui să privească Şcoala Duminicală ca un laborator viu pentru creştere şi slujire creştină. Fără o lucrare eficientă de Şcoala Duminicală, biserica şi-ar putea pierde baza sa dinamică pentru creştere, atât numerică cât şi spirituală!

BURUIENI ÎN GRĂDINA ŞCOLII DUMINICALE

Un fapt nefericit al vieţii este că oriunde ar începe să crească ceva, apar şi buruienile. Buruienile apar şi în clasele de Şcoală Duminicală, înecând creşterea spirituală şi vitalitatea. Diaconii trebuie să fie conştienţi de nevoile supărătoare din bucata Şcolii Duminicale:

Şcoala Duminicală văzută ca un final în sine. – Deşi este uşor să fi prins în energia crescută şi entuziasmul contagios al programelor de Şcoală Duminicală, diaconii trebuie să aibă mereu în minte imaginea mai mare a bisericii locale. Atunci când clasele de Şcoală Duminicală devin un final în ele insele, competiţia nesănătoasă poate să-şi facă rădăcini. Liderii de slujire încep să se escrocheze unul pe altul pentru a recruta voluntari, să se lupte pentru alocaţiile de buget şi să-şi protejeze „gazonul” lor din biserică.
Părtăşia văzută ca scop primar al Şcolii Duminicale. – Există o diferenţă între părtăşie ca fiind parte a Şcolii Duminicale şi ca fiind scop al acesteia. Părtăşia este doar un mijloc în scopul uceniciei şi al responsabilităţii. Luat ca un final în sine, aceasta se poate degenera într-o simplă reprezentaţie sau formarea de clici în cadrul bisericii.
Omogenitatea devine o barieră spre creştere şi integrare a noilor membrii. – Norma claselor de vârstă s-a dovedit pe sine în practică, însă aceasta poate deveni în mod definit prea mult dintr-un lucru bun. Clasele prea omogene au o tendinţă de a deveni inculcate deoarece membrii devin prea confortabili unul cu celălalt. Clasa dezvoltă o personalitate a sa proprie care poate acţiona ca o barieră pentru noii veniţi care se simt că nu s-ar potrivi acolo. Omogenitatea excesivă pare a spune, „Nu-mi rupe acel vechi anturaj al meu”.
Învăţătura văzută ca plată de datorii. – Diaconii uită uneori că învăţarea este un dar spiritual care nu este acordat peste toţi în cadrul bisericii locale. Într-adevăr, învăţătura nu poate fi eficientă dacă este mânuită de oricine; şi aceasta nu trebuie nici văzută ca o muncă de rutină care să se roteze în jurul grupului. Învăţătorii stupizi pot ruina efervescenţa unei clase de Şcoală Duminicală.

PĂZIREA DE POLITICILE ŞCOLII DUMINICALE

Politică în Şcoala Duminicală? Întrebarea poate părea cinică, însă aceasta este un fapt de viaţă în multe programe de Şcoală Duminicală. Politicile de Şcoală Duminicală au loc atunci când oamenii (inconştienţi) fac cereri egoiste asupra claselor lor. Ei doresc să fie distraţi, hrăniţi, sau puşi în lumină. Membrii politici ai Şcolii Duminicale sunt acolo spre a fi slujiţi şi de a-şi împlini nevoile lor. Aceasta devine aparent în moduri subtile pentru învăţători (şi uneori nu chiar aşa de subtile!), directori, şi cadre, în timp ce membrii votează cu picioarele lor, cu banii lor, şi cu dorinţa sau respingerea lor de a participa la clasă.

În gratificarea noastră instanţă, o societate orientată înspre consumator, unii oameni cred despre biserică ca fiind o altă organizaţie care să le slujească – împreună cu ieşirile de la restaurantele fast-food, televiziunea prin cablu, şi cuptorul cu microunde! Membrii motivaţi politic enunţă refrene familiare ca următoarele:

„Nu putem să avem un învăţător mai interesant? Cutare şi cutare este aşa de plictisitor!”

„Trebuie neapărat să studiem cărţile acelea din Vechiul Testament?”

„Când este următoarea petrecere a Şcolii Duminicale? Să o planificam în timpul clasei de astăzi!”

„De ce clasa cu cei necăsătoriţi se întâlnesc mereu în cea mai bună cameră? Când o sa fie rândul clasei noastre?”

E drept, cu toţii avem nevoile noastre şi vrem ca Şcoala Duminicală să fie o oră stimulatoare şi de care să ne bucurăm. Şcoala Duminicală, totuşi, nu este un produs de consum ce trebuie folosit pentru gratificarea de sine. Aceasta este un loc în care noi să creştem în părtăşie spirituală şi slujire – un loc în care să putem ajuta la împlinirea nevoilor altora. Să explorăm acest aspect de îngrijire şi împărtăşire al Şcolii Duminicale.

MĂSURI ÎNTREGI DE EFICACITATE A ŞCOLII DUMINICALE

Şcolile Duminicale sănătoase sunt din punct de vedere spiritual întregi; ele realizează un echilibru dinamic între câteva elemente de contrast însă complementare. Diaconii pot evalua eficacitatea generală a Şcolii Duminicale prin cât de bine aceste elemente sunt echilibrate. Să privim la cele mai importante dintre acestea din cadrul „ecuaţiei” Şcolii Duminicale:

Interior plus exterior. Şcolile Duminicale eficiente fac echilibrul preocupării pentru membrii de clasă cu o preocupare pentru vizitatorii bisericii şi membri de perspectivă nouă. Eforturile interioare (precum sunt părtăşiile şi întrunirile) sunt echilibrate de eforturile exterioare (precum vizitările).
Părtăşia plus disciplina. Şcolile Duminicale eficiente fac echilibrul eforturilor de a construi legături sociale dintre membrii cu eforturile de a clădi legături spirituale. Oamenii nu doar participă împreună la clase şi se socializează laolaltă; ei se şi roagă împreună, se sfătuiesc reciproc, şi sunt responsabili unul faţă de altul.
Satisfacerea nevoilor personale plus împlinirea nevoilor altora. Membrii claselor de Şcoală Duminicală eficace se concentrează nu pe satisfacerea propriilor lor nevoi personale (pentru părtăşie, aparţinere, învăţare, etc.), ci ei se străduiesc să împlinească şi nevoile altora. Ei sunt gata atât să slujească cât şi să fie slujiţi.
Omogenitate plus diversitate. Clasele de Şcoală Duminicală eficace recunosc importanţa membrilor care au ceva în comun, însă ei recunosc şi importanţa integrării unei varietăţi de oameni noi în cadrul clasei pentru a nu se forma clicile. Membrii dedicaţi într-adevăr sunt gata să fie ocazional nucleul unei clase noi care să permită bisericii să crească din punct de vedere numeric.
Vederea copacilor plus a pădurii. Şcolile Duminicale eficiente fac echilibrul nevoii pentru grupe de celulă active din cadrul bisericii cu nevoia de unitate congregaţională şi întrunirile laolaltă. Ei niciodată nu pierd din vedere imaginea mare şi importanţa tuturor părţilor bisericii care lucrează laolaltă în armonie şi lin.

Nu există nici o formulă magică pentru Şcoli Duminicale eficiente. Nici o structură, nici o filozofie de program, nici o abordare de programă şcolară nu este cea mai bună. Toate aceasta duc la ceea ce este fundamental: părtăşia, ucenicia, lucrarea interioară, lucrarea exterioară, unitatea, diversitatea, slujirea şi a fi slujit. Echilibrul este atât provocarea cât şi binecuvântarea.

Diaconii ar trebui să se rededice pe ei înşişi spre eficacitatea Şcolii Duminicale. Cu siguranţă că Dumnezeu nu poate chema liderii dintr-o biserică locală la o sarcină mai importantă sau mai împlinitoare!

http://www.voxdeibaptist.org/helping_deacons_trd.htm