,,Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îți vei ascunde Fața de mine? Până când voi avea sufletul plin de griji, și inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmașul meu împotriva mea? Privește, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să nu adorm somnul morții, ca să nu zică vrăjmașul meu:,,L-am biruit!„Și să nu se bucure protivnicii mei, când mă clatin. Eu am încredere în bunătătea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale: cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!” Psalmul 13
PÂNĂ CÂND?
David nu mai rezistă și într-o exprimare de suferință strigă către Dumnezeu. Dacă nu ști povestea lui, nu ai cum să înțelegi ce trăiește. Strigătul ”până când mă vei uita” este sincer și dureros. A fost ales de Însuși Dumnezeu ca împărat, a fost uns în fața familiei sale de proorocul Samuel, dar în schimb, nu numai că nu este el pe tron, ci este nevoit să fugă să își scape viața. Altul stă pe tronul lui și îl urmărește să îl omoare, prietenii lui îl părăsesc și cei care se împotrivesc sunt tot mai mulți. Ce să facă? Cerul tace și aparent Dumnezeu zăbovește …
CE SĂ FACEM CÂND DUMNEZEU ZĂBOVEȘTE SĂ INTERVINĂ ÎN VIEȚILE NOASTRE? Să nu cădem pradă sentimentelor
În geografia fiecărui suflet există un punct de rupere, care marchează limitele credinței noastre. Atunci când Domnul zăbovește, ne simțim uitați și părăsiți. E un sentiment acut, ca atunci când nu ai aer, când ajungi să crezi că Domnul te-a părăsit. Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, și să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuș Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iată că te-am săpat pe mînile Mele, și zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei! (Isaia 49) Și Domnul Isus a experimentat același lucru când a spus ”Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai părăsit?” Cred că recunoașteți cuvintele care sunt rostite în agonie pe cruce. Domnul a inspirat pe același om, David, care a strigat aceste cuvinte ca o profeție în Psalmul 22.
Ai simțit vreodată că ți-au fost înșelate așteptările? Ai avut momente de mâhnire, când te-ai rugat și Domnul a zăbovit? Nu te lăsa pradă sentimentelor pe care le ai acum. Nu ele dictează realitatea și nu ele sunt barometrul planului și puterii lui Dumnezeu.
CE SĂ FACEM CÂND DUMNEZEU ZĂBOVEȘTE SĂ INTERVINĂ ÎN VIEȚILE NOASTRE? Să ne rugăm cu credință
Care este rugăciunea potrivită când Domnul zăbovește? Ce face David bine, în pofida dezolării, el nu întrerupe viața de rugăciune. Dar ce fel de rugăciune să mai rostești când Domnul întârzie? Nu există manuale să ne învețe să ne rugăm în fiecare situație. David este spontan, sincer, și rostește cuvinte din nevoile izvorâte din sufletul tulburat. Dacă te uiți în psalmul acesta de trei ori repetă ca să nu: ”ca să nu adorm somnul morții, ca să nu zică dușmanul l-am biruit și să nu se bucure potrivnicii când mă clatin.” Trei motive de teamă l-au făcut să cadă în genunchi. David nu se roagă pentru că este evlavios, ci pentru că era deznădăjduit. El rostește trei rugăciuni: Doamne privește, Doamne ia aminte la mine, Doamne dă lumină ochilor mei. Nu știu situația ta, dar cred că aceste cuvinte sunt o rugăciune porivită pentru orice suflet!
CE SĂ FACEM CÂND DUMNEZEU ZĂBOVEȘTE SĂ INTERVINĂ ÎN VIEȚILE NOASTRE? Să privim spre El
O vreme totul a fost legat de sentimentele lui, de ce a simțit, cele mai sumbre și deznădăjduite trăiri. După rugăciune își schimbă privirea, o ațintește asupra Domnului. În timp ce se ruga, își schimbă privirile de la necazurile lui la nimeni altul decât Domnul. Necazul lui nu trece ca prin minune și nici nu se încheie atunci, dar i se schimbă perspectiva. Eu am încredere în bunătătea Ta, sînt cu inima veselă, din pricina mîntuirii Tale: cînt Domnului, căci mi-a făcut bine! Știe că Domnul este Același care niciodată nu a încetat să ajute și niciodată nu a dezamăgit, va fi cel care va interveni la vremea Lui și va face totul pentru slava Lui!
Îl aud pe Domnul spunând: “Liderilor, nu știți voi că inima voastră este locul unde ori aveți succes ori sunteți înfrânți? Căci ce gândește omul în inima lui, aceea este. Cunoști tu căile Mele și promisiunile Mele? Mulți sunt cei care și-au împietrit inima chiar și atunci când am fost lângă ei în trecut. Revelația lor stă doar în cunoștința la nivelul minții, însă în inima lor stă ascunsă necredința. Să știți, dar, că din cauza inimii lor necredincioase poporul Meu a rătăcit 40 de ani în pustiu; inima lor i-a dus în rătăcire.
Lasă-L pe Dumnezeu să-ți cerceteze inima, ca să găsească o inimă curată, o inimă neprihănită. I-ai cerut Domnului multe lucruri, totuși gândindu-te la dorințele tale, ceri și te gândești că nu vei primi. Domnul cere să răsară credința în inima ta, să te rogi corect și cu pasiune așa cum a făcut Ilie. Dumnezeu dorește să toarne binecuvântări peste viața ta, peste situațiile cu care te confrunți, peste famila ta și peste prietenii tăi. Când ceri, cere cu credință fără să te îndoiești în inima ta, căci credința este garanția lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor care nu le vezi și siguranța situației în care te afli. Așadar, atunci când te rogi pentru străpungere, roagă-te cu o inimă curată, neprihănită și cheamă în existență lucrurile pentru care te rogi, demonstrând aceeași credință și același curaj ca și Ilie altădată.
Am avut imaginea unei femei care stătea în picioare, puțin confuză, în fața unui lan de grâu. Grâul era copt și gata de recoltat, legănându-se în bătaia vântului; grâul nu-și dădea seama de inevitabilul lui sfârșit iar femeia nu știa de unde să înceapă. Ea nu avea unelte de tăiat grâul și nu știa cum să-și înceapă marea sarcină ce o avea de făcut. Tu ai o inimă pentru Domnul, cu toate motivațiile corecte și dorești să faci multe. Domnul îți spune astăzi să nu o iei înaintea Lui bizuindu-te pe propriile-ți puteri, ci mai întâi procură-ți uneltele de care ai nevoie pentru a-ți duce marea sarcină la îndeplinire. Vei avea nevoie de aceste unelte pentru a putea intra în ogorul gata de recoltă. Domnul dorește să te echipeze și să te învețe, să-ți aducă oameni în jurul tău de la care să înveți și care să te îndrume pe cale. Atunci vei ști de unde să începi să recoltezi și cum să recoltezi. Tu strigi către Domnul: “Ogoarele sunt coapte și gata de recoltă, folosește-mă!” Dumnezeu îți spune: „La vremea potrivită! Tu pregătește-te, ia-ți uneltele și Eu te voi călăuzi cum, când și unde să începi”.
Avem nevoie să ne aducem mereu aminte de ce Dumnezeu ne-a dat putere supranaturală. El a avut în vedere obiective foarte clare și unele dintre ele ar fi următoarele:
Formarea caracterului nostru – pentru a deveni tot mai mult asemenea lui Cristos.
Dezvoltarea unei vieți de rugăciune eficiente – care să ne facă în stare să împlinim destinul pe care Cristos îl are pentru noi.
Să ne dea biruință asupra păcatului – dându-ne puterea de a trăi o viață curată.
Să biruim împărăția întunericului – noi ne aflăm într-un război în care avem nevoie să folosim puterea ce a fost investită în noi pentru a birui păcatul și moartea.
Abilitatea de a dobândi rezultate mari într-un timp scurt – când se manifestă puterea lui Dumnezeu, întreaga atmosferă se schimbă și viețile încep să se schimbe.
Nu putem SUBSTITUI niciodată PUTEREA LUI DUMNEZEU cu teorii doctrinale care nu produc niciodată schimbări în viețile celor cu care interacționăm.
Îl aud pe Domnul zicând: Îi chem pe toți aceia, cărora le-am dat autoritate, poziție, putere și națiuni, să umble în dragostea Mea, să manifeste natura Mea și caracterul Meu unei lumi pierdute, pe cale să moară. Am uns lideri să predice, să profețească, să scoată afară demoni prin puterea Mea, dar cel mai important lucru pe care l-am cerut a fost să aveți roada Duhului, care este DRAGOSTE, bucurie, pace, bunătate… și mila să curgă prin voi peste copiii Mei. Dragostea mea este cea care aduce eliberare și dă speranță!
Când Dumnezeu a cerut să ne păstrăm curați înainte de căsătorie, aceasta nu a însemnat doar o chemare la sfințenie, ci o avertizare a Sa de a ne feri de distrugerile, rănile și suferințele care ar putea veni peste viețile noastre. Dumnezeu a lăsat multe învățături în Cuvântul Său, pe care El așteaptă ca noi să le ascultăm, pentru a evita acele provocări nedorite. Astăzi, tot El este Acela care ne cheamă să ne întoarcem la Cuvântul Lui, folosindu-l ca un manual pentru trăirea noastră zilnică. El nu doar ne cheamă la sfințenie, ci ne dă călăuzire și înțelepciune prin Cuvântul Său, care este aplicabil oricărei situații din viața noastră. Poate te confrunți cu o relație tensionată la școală, la locul de muncă sau chiar în grupul tău de studiu din biserică, dar Cuvântul Lui oferă răspunsuri chiar și pentru cele ce par a fi provocări neînsemnate. Caută-Mă, zice Domnul, și Eu îți voi arăta bogății nespuse, căci Eu sunt Dumnezeu care răsplătește celor ce Mă caută stăruitor.
În lumina a ceea ce se întâmplă azi în lume, având în vedere duhul acestei lumi, pierderea credinței și speranței în viața multora, Dumnezeu dorește să ne adâncim privirea în omul dinlăuntru și să ne focalizăm pe AUTORITATEA ce ne-a fost dată, ție și mie, ca și credincioși. Isus S-a înălțat la ceruri și a adus eliberare captivilor, luând cheile morții și ale locuinței morților, pentru ca Biserica să fie victorioasă. Această victorie ne asigură tot ce avem nevoie pentru o viață biruitoare. Atunci de ce nu umblăm în această victorie? Pur și simplu pentru că nu ne-o însușim. Dumnezeu îți vorbește astăzi: nu lăsa vrăjmașul să ia controlul asupra circumstanțelor tale, ridică-te în autoritatea care ți-a dat-o Isus, autoritatea Cuvântului Său, autoritatea care se sprijinește pe puterea Duhului, autoritatea în Numele lui Isus. Folosind armele ce ți-au fost puse la dispoziție, poți umbla în victorie și te poți bucura în libertatea oferită la cruce.
În Luca 15:8-10 găsim pilda banului pierdut. Femeia a făcut trei lucruri pentru a-și găsi banul. Ea 1) a aprins o lumină; 2) a măturat casa; 3) a căutat cu băgare de seamă. Dacă noi, ca și Biserică, dorim să găsim banul slavei, trebuie să facem aceste trei lucruri. În general atunci când citim în Biblie despre lumină, se face referire la Cuvântul lui Dumnezeu sau la duhul omului. Este vremea să citim Cuvântul lui Dumnezeu cum nu am mai făcut-o până acum, citește până când duhul tău este aprins și luminat, umple lampa duhului tău cu ulei, combustibilul Duhului Sfânt și roagă-te până când ceva se întâmplă! Curățește-ți inima, spal-o prin Cuvânt, mătură păienjenișul neiertării, obiceiurilor rele, amărăciunii și caută, caută atent și cu băgare de seamă până când vei găsi acel aparent mic bănuț – poate unul ce s-a pierdut în treburile vieți, poate o trăire a slavei lui Dumnezeu ce părea nesemnificativă la acea vreme – caută, caută și vei găsi!
Este o altă zi a “victoriei” pentru aceia care vor învăța să folosească puterea creativă care le-a dăruit-o Dumnezeu. Moartea și viața se găsesc în puterea limbii. Cineva nu poate înțelege cum un mădular așa de mic este în stare să dirijeze un destin, să supună împărății și să miște munți! Cum se poate așa ceva? Răspunsul stă în a învăța să eliberezi acea putere creativă care locuiește în credincios. Oridecâte ori ești în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu și începi să-l proclami, viața ta începe să se schimbe! Destinul lui Dumnezeu pentru viața ta începe să ia contur, începi să mărturisești cum munții s-au mutat din loc datorită puterii creative a Cuvântului lui Dumnezeu! Această putere creativă îți permite să locuiești în acel loc în care te poți bucura de binecuvântările și beneficiile mântuirii tale!
“Te voi izbăvi de cursa vânătorului, Eu te voi izbăvi din situația în care te găsești în prezent, atâta timp cât vei avea privirea ațintită spre Mine, atâta timp cât nu te vei concentra asupra a ceea ce tu ai de gând să faci, ci asupra a ceea ce Eu am în plan să fac. Tot ceea ce îți cer este să umbli în ascultare de Cuvântul Meu și sub călăuzirea Mea și atunci vei vedea slava și puterea Mea. Vei mărturisi că Eu sunt marele EU SUNT și Cel ce răsplătește acelora care caută cu sârguință voia Mea și căile Mele. Căci așa vei birui, la început în supranatural, ca mai apoi să vezi evidențele în plan natural. Lasă-Mă să rezolv Eu lucrurile și astfel te voi izbăvi”, zice Domnul.
Sunt întotdeauna mișcat de faptul că Dumnezeu a plănuit încă de la început ca bărbatul și femeia să crească, să se înmulțească și să stăpânească peste lucrările încredințate lor de către Dumnezeu. Sunt multe cazuri în care oamenii din lipsă de înțelegere nu intră în destinul lor. Mulți nu intră în destinul lor datorită cuvintelor rostite, cârtirilor, comparațiilor făcute, nemulțumirii și lista poate continua. Când avem o inimă mulțumitoare pentru ceea ce Dumnezeu a făcut, putem înțelege împrejurările și să cunoaștem vremurile, prin OCHII și URECHILE Duhului! Rezultatul – o viață în care valorifici fiecare împrejurare (oportunitate)!
O premiza istorica falsa afirma ca ortodoxia ar fi perpetuatoarea crestinismului primar, iar protestantismul (si neoprotestantii: baptisti, menoniti, crestini dupa evanghelie, pentecostali, etc.) ar fi doar niste aparitii tarzii, relativ moderne, desprinse de filonul istoric sanatos, intr-o incercare de modernizare a formelor de expresie.
Iata o corectare necesara:
Protestantismul, asa cum ii arata si numele (si neoprotestantii) au aparut ca o “intoarcere” la originile neotestamentale. Ei au contestat alterarea bisericilor istorice (catolica si ortodoxa) si s-au intors la specificul, substanta si formele de exprimare care au caracterizat Biserica initiala, Biserica primara. Prin “protestul” lor, neoprotestantii refuza sa mai practice deformarile si denaturarile bisericilor istorice care au rezultat din tot felul de compromisuri de fond si forma cu puterile politice din istorie si cu religiile pagane si paganizante.
Neoprotestantii au preferat sa paraseasca o forma alterata a crestinismului in care biserica este plina de traditii, dar fara Biblie, iar crestinii au legatura cu Maria si cu tot felul de sfinti, mai mult sau mai putin veritabili, dar traiesc fara o relatie personala cu Christos.
Din aceasta perspectiva, fiind biblica, miscarea neoprotestanta are cea mai mare vechime, iar bisericile istorice pline de traditii omenesti sterile si straine de viata Bisericii primare sunt doar alterari ulterioare ale spiritul si formei Bisericii noutestamentale. Viata Bisericilor istorice si felul lor de manifestare sunt predominant imbacsite cu inovatii si inventii omenesti “patentate” la diferite Consilii sinodale sau prin nu stiu ce “bule” cu autoritate papala. Printre aceste “adaugiri” fara suport biblic ne multumim sa enumeram aici cultul moastelor, botezul copiiilor, cultul Mariei si al sfintilor, inchinarea la icoane, liturghiile si slujbele sacerdotale, indulgentele si canoanele, descantecele si odajdiile preotesti, sarbatorile calendarului “crestin” si structurile eclesiastice. Toate acestea sunt straine textului Noului Testament, n-au existat pe vremea primei Biserici si au fost, ca urmare, declarate nule si neavenite in practica si crezul bisericilor neoprotestante.
In contextul existentei unui “protest” istoric fata de decadenta Bisericii istorice, neoprotestantii s-au dus chiar mai departe decat “protestantii” practicand si “separarea de puterea politica a vremii”. Eu au reasezat astfel o relatie clara intre Stat si Biserica, caracterizata prin respect reciproc, dar manifestata prin nealiniere si neamestec. Bisericile neoprotestante s-au intors la invatatura celor doua imparatii: cea contemporana, “a lumii”, deosebita de Biserica si ostila crestinilor prin natura ei pacatoasa, si cea viitoare, “a lui Dumnezeu”, in care va domni neprihanirea.
Care este deci cea mai veche Biserica?
Din punct de vedere al relatiei cu Statul, Bisericile istorice se intorc numai pana in epoca de dupa Constantin cel Mare, cand s-a oficializat statutul crestinismului si a inceput cochetarea cu puterea politica. Bisericile neoprotestante s-au intors la secolul intai si la secolele martirajelor, pastrand fata de Stat rezerva recomandata de Christos. In formele de loialitate, neoprotestantii au fost invatati de Christos “sa dea Cezarului ceea ce este a Cezarului si lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu”.
In participare, neoprotestantii Il cred pe Christos cand Acesta le spune ca ei “sunt in lume, dar nu mai sunt din lume”, se asteapta sa fie “persecutati”, ca si intemeietorul lor, “din cauza neprihanirii”.
Prin contrast cu neoprotestantii, membrii bisericilor istorice sunt integrati organic cu societatea contemporana pe care o privesc drept o forma actuala a Imparatiei divine, potential crestina (Stat crestin si natiune crestina).
Este foarte limpede sa vezi cine a ramas langa pozitia si realitatea biblica si cine s-a indepartat de ea prin compromisuri cu puterea politica.
Care este deci cea mai veche Biserica?
Din punct de vedere al dogmaticii, prin intoarcerea la principiul “Sola Scriptura”, Luther a schimbat orientarea istorica, a negat necesitatea si validitatea tuturor adaugirilor de traditii si datini omenesti si i-a indemnat pe crestini sa reia legatura organica cu Biserica primara. Cei care au ascultat indemnul lui sunt astazi cei ce practica invatatura Bisericii timpurii, cei ce n-au vrut sa-l asculte se complac in practicarea unor adaosuri tarzii care continua sa se inmulteasca. Este limpede ca cei care s-au intors la Noul Testament sunt mai vechi in originea lor decat cei care se trag doar din dogmatica sinoadelor si a adaugirilor de datini si ritualuri t’rzii:
“Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.” … “Ati desfintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra…. si asa ati desfintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. si faceti multe alte lucruri de felul acesta.” (Marcu 7:7,9,13).
Care este cea mai veche Biserica?
Din punct de vedere al invataturii despre mantuire, bisericile neoprotestante s-au intors sa impartaseasca invatatura apostolica. Biserica Ortodoxa are o doctrina despre mantuire plina de elemente gnostice tarzii, combatute vehement de apostolul Ioan in epistolele sale, dar acceptate mai tarziu in mod vinovat de unii din “parintii Bisericii”. Din pricina influentelor gnostice, in ortodocsie, ideia totalei depravari a omului (“Caci in pacat si in faradelege m-a nascut mama mea”, “nu este nici un singur om neprihanit macar”, “trebuie sa va nasteti din nou”, etc.) a fost inlocuita azi cu ideia ca in fiecare om exista o “sa manta dumnezeiasca” care trebuie adusa in contact cu tainele Bisericii si dusa la rodire spre mantuirea finala. Paralela cu iluminarea si trecerea prin sferele misterelor gnostice este evidenta.
Bisericile neoprotestante s-au intors la doctrina biblica a mantuirii, in care oamenilor li se porunceste sa se pocaiasca fata de Dumnezeu, sa creada in jertfa ispasitoare a lui Christos si sa fie nascuti din nou prin infierea lucrata de Duhul Sfant. Elementul “convertirii” constiente si personale este asezat ca punct de rascruce intre viata de pacat si viata traita in neprihanire. Numai cine impartaseste aceste invataturi ale Noului Testament poate spune ca se trage din izvorul initial al Bisericii primare. Ceilalti sunt produse secundare ale alterarilor de-a lungul secolelor.
Care este cea mai veche Biserica?
In orice caz nu cea care se reazama astazi pe ierarhii eclesiastice si pe grade preotesti. Biserica primara nu le-a cunoscut nici pe unele, nici pe celelalte. Aceste imitatii ale structurilor iudaice stravechi sau ale templelor si religiilor pagane au aparut in viata Bisericii de abia prin secolele de dupa legaturile compromitatoare cu Statul politic. Ca sa poata functiona in Stat, Biserica a emulat structurile piramidale ale ierarhiilor de Stat si a parasit simplitatea unei familii crestine in care toti credinciosii erau frati: “Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos, si voi toti sunteti frati. si “Tata” (“parinte”) sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri. Sa nu va numiti “Dascali”; caci Unul singur este Dascalul vostru: Hristosul.” (Matei 23:8-10)
Nicaieri in Noul Testament nu ni se vorbeste despre grade preotesti in Biserica. Si de ce am rea sa-i avem printre noi pe urmasii acelora care l-au rastignit pe Domnul Isus? Preotia vechitestamentala a apus in rasaritul marii preotii a lui Christos. Preotia levitica a fost desfintata in Biserica de preotia de tipul lui Melhisedec. Astazi nimeni nu mai poate pretinde ca se trage din neamul preotesc. Numirea de preoti este aplicata doar generic tuturor credinciosilor din biserica: “Voi insa (toti) sunteti o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor, pe care Dumnezeu si L-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intunerec la lumina Sa minunata” (1 Petru 2:9).
Care este deci cea mai veche Biserica?
Prin intoarcerea la “Sola Scriptura”, prin revenirea la nealterata invatatura a Bibliei, neoprotestantii au reluat legatura organica custravechea Iradacina” a crestinismului primar. Refuzand sa faca acelasi lucru si complacandu-se in tot felul de Iadaugiri ale traditiei omenesti”, bisericile istorice se afla astazi altoite pe niste increngaturi salbaticite, cu fructe denaturate si foarte deosebite de roadele crestinismului primar.
America 2009 – Schimbări politice nefavorabile de Caius Obeada
Programele de televiziune şi de radio au ajuns să introducă o panică social morală care nu îşi găseşte rezolvare în ideile progresiste a unora care ar crede că deţin soluţii la problemele pe care ni le-am creat în ultimii ani. Suntem bombardaţi cu pesimist, sfârşitul tuturor lucrurilor fiind aproape, unii prezicând 2012 drept anul veniri Domnului Isus Hristos; situaţia economică americană ajungând să fie simţită de fiecare familie în jurul lumii.
În localitatea unde trăiesc, vecinii şi-au pierdut locurile de muncă după 22 de ani de angajare. Într-o biserică română din Cleveland, aproape jumate din membrii ei şi-au pierdut locurile de muncă datorită falimentării fabricii unde toţi aceşti români îşi câştigau pâinea cea de toate zilele. Prietenii, bisericile, oraşele sunt îngrozite de situaţia economică în care au ajuns. Statele California şi Kentucky au ajuns falimentare, fără resurse financiare să-şi plătească angajaţii şi programele sociale pe care le-au subvenţionat.
Preşedintele Americii ajunge să dea vina pe vechea președinție, Bush fiind capul tuturor răutăţilor, ţapul de ispăşire a problemelor americane, ignorând total ceea ce a adus la această criză mondială. Pocăiţii ajung la disperare, ortodocşi dau vina pe sistemul politic, catolici au ajuns să-şi strângă centura şi să închidă parohi şi biserici care nu se pot susţine singure.
Probleme nerezolvate din trecut
Mai multe motive ne-au adus să experimentăm realitatea zilelor noastre. Câteva din probleme care s-ar putea aminte ar fi următoarele:
Căderea Dolarului– încă din tipurile preşedintelui Clinton, dolarul a prezentat o problemă care avea nevoie de o stabilizare. Din punct de vedere economic dolarul devine o greutate industriei americane. Un dolar puternic a îngenunchiat industria americană pusă în faţa unei imposibilități de export, de vânzare a propriei producţii.
În acest context industria Americană se plânge congresului de imposibilitatea de export pe care dolarul o aduce. De fapt, în aceste timpuri, o serie de companii ajung să-şi deschidă sucursale, şi noi activităţi industriale în țări mai puţin industrializate; China, India, Mexic, şi o serie de ţări devenind candidaţi noilor aventuri industriale americane. Sindicatele se plâng de pierderea de locuri de muncă în favoarea muncitorilor din jurul lumii, care ajung să producă produsele Americii la preţuri mult mai joase.
Printr-un act guvernamental „controlat”, dolarul ajunge să fie devalorizat pentru ajutorarea fabricilor şi uzinelor Americane. Dolarul alunecă pe piaţa mondială fără să mai poată fi controlat. Ceea ce experimentăm în zilele noastre nu este altceva decât iniţiativa de ajutorare a industriei americane eşuate. Dorinţa de câştig şi supravieţuire pe o piaţă mondială a destabilizat complet industriile lumii, la ora actuală fiecare ţară experimentând posibilitatea falimentului. Devalorizarea dolarului a întărit alte valute monetare mondiale însă, investiţia mondială în moneda tranzacţiilor internaţionale a adus o pierdere universală.
Conceptul proprietăţilor– din anii Clintonieni a adus ideea că fiecare familie ar trebui să fie proprietar de casă. Nu se punea problema dacă cineva merită să aibă o casă, ci ideea că fiecare american are dreptul la casă este promovată. Printr-o iniţiativă guvernamentală, o persoană putea să facă apel la un program federal prin care ai fi putut cumpăra o casă punând jos numai 2% din valoarea casei.
Tot prin acest program, nimeni nu controla posibilitatea de a plăti împrumutul, totul fiind bazat pe o declaraţie proprie de restituire a banilor împrumutaţi. Această iniţiativă a dat un impuls industriei caselor, milioane de americani devenind patroni de case peste noapte. Industria caselor, mână în mână cu instituţiile financiare, ajungând să ruleze milioane de dolari în favoarea noului concept.
Proprietarii de terenuri ajung să facă împrumuturi bancare pentru construirea de case şi blocuri. Profituri excepţionale sunt înregistrate de instituţiile financiare şi companiile de construcţii în industria caselor. Peste noapte, cartiere şi complexe noi apar ca ciupercile, noii proprietari aşteptând semnarea contractelor. Totul ar fi părut bine până s-a ajuns la două opţiuni nefavorabile industriei:
Emigranţii ilegaliai Americii îşi fac curaj şi, prin acte false, fac abuz de programul guvernamental. Mai mult, aceşti ilegali ajung proprietari fără risc sau imposibilitate de plată, atâta timp cât staţionarea pe teritoriul American nu era într-un stagiu permanent ci temporar. Odată cu pierderea serviciilor ilegale, plăţile împrumuturilor se opresc, casele ajungând pe piaţă tot aşa de repede cum au fost construite, instituţiile financiare ajungând să-şi însuşească pierderile financiare, iar foştii proprietari dispărând în umbra unei identităţi fraudulente.
Dorinţa de avuţie.Cunosc un român care îşi punea copii să-l întrebe: „câte case are tata?”. Din totdeauna a existat dorinţa de a avea cât mai multe, şi ce ai avut să nu fie suficient. Instituţiile financiare au căzut datorită acestor indivizi care nu s-au mulţumit niciodată cu ce au avut sau ce le-a dat Dumnezeu. Au cumpărat cu bani pe care nu i-au avut, au făcut împrumuturi de risc care i-a dus la faliment nu numai pe ei dar pe toţi care au fost implicaţi în tranzacţii, incluzând instituţiile financiare.
Abuzul sindicalist al Americii. Se pare că ajungem tot mai aproape la o confruntare între cerinţele sindicatelor şi realitatea zilelor noastre. Pe când un muncitor la uzina de maşini General Motors are o plată media de peste 150 USD pe oră, care ar include beneficiile medicale, o asistentă medicală (LPN) upstate New York ajunge să aibă un salariu orar de 25 USD incluzând beneficiile medicale.
Imparitatea drepturilor sindicaliste şi a celor fără sunt strigătoare la cer. În New York, în ani 1995, un instalator înscris la sindicat era plătit cu 53 USD pe oră, pe când unul fără sindicat era norocos dacă primea 22 USD pe oră. Aceste diferenţe monetare au ajuns să dărâme multe industrii. Imposibilitatea tratării şi negocierii unor plăţi realiste au forţat pe mulţi patroni să părăsească ţara în căutarea fabricării multor produse în ţările subdezvoltate.
Astfel, China ajunge să devină exportatoarea numărul unu a Americii, unde muncitorii erau plătiţi 30 de cenţi pe ora, şi nu 8-15 USD. Căderea Americii îşi vede un duşman intern al abuzurilor sindicaliste, care pentru câştig propriu mai bine închid o fabrică decât să negocieze pentru o stabilitate şi continuare de existenţă a unei companii americane.
Încurajarea unui sistem social falimentar– o istorie veche pe care am ajuns să o cunosc şi să fiu părtaş. Serviciile sociale ale Americii sunt printre cele mai bune din lume. Bine-nţeles că nu se vorbeşte prea mult despre ele, însă în America, dacă eşti sărac ai cele mai multe privilegii. De exemplu, un sărac are drepturi gratuite la următoarele servicii:
apartamente fără plată din partea statului incluzând încălzirea, gazul şi curentul
sume lunare pentru alimentaţie (food stamps)
sume lunare (bani lichizi) pentru necesitățile familiei
cea mai bună asigurare medicală posibilă
copii au drepturi de înscriere la facultăți gratuite cu burse plătite de stat
Acestea sunt drepturile pe care eu şi familia mea nu le am, cu toate că nu sunt considerat bogat şi trebuie să-mi câştig pâinea cea de toate zilele în mod cinstit. În momentul în care o persoana ajunge să lucreze (în general) îşi pierde drepturile enumerate mai sus, în unele cazuri păstrându-şi, în număr limitat, unele drepturi, mai reduse în beneficii. America ajunge să crească o generaţie după generaţie de leneşi, care nu au ştiut şi nu ştiu altceva decât să sugă resursele statale şi, în mod direct, taxele pe care eşti forţat să le plăteşti săptămânal, prin salariile pe care fiecare le are.
America îşi creşte puii ei de năpârci, în fiecare an, din ce în ce mai mult plăţile de menţinere a acestor leneşi crescând odată cu inflaţia. Tot aceşti leneşi aleg preşedinţii, votează şi indică viitorul economic şi social a unei ţări, care nu ştie cum să scape de trântorii ei.
Noua ordine mondială– o idee extremistă, însă devenind o realitate a spectrului politic internaţional. America şi-a creat o serie de duşmani politici care prin orice situaţie au încercat să submineze intenţiile şi posibilităţile ei. Nu demult, un român american, care a beneficiat zeci de ani de beneficiile asistenţei sociale americane, fără să fi muncit sau câştigând o pensie, s-a hotărât să facă o vizită în ţară, în vara acestui an. Într-o convorbire telefonică cu fratele său din România l-a întrebat ce să-i aducă din America. Fratele îi răspunde: „pe Bush mort”.
Nu trebuie să ne uităm prea departe să vedem duşmănia Venezuelei şi a prietenilor ei, Iranul, Coreea de Nord, într-un mod mai tăcut Rusia, Franţa şi o serie de ţări europene.
Căderea sau falimentarea Americii a produs şi produce o oarecare bucurie, nu numai în rândul duşmanilor, dar şi a celor care invidiază premizele şi idealurile americane. O continuare a căderii şi pierderi de titlu al unei super-puteri a început să producă un vid politic neaşteptat. În acest context se poate vedea Franţa încercând să intre pe platoul politic internaţional ca o alternativă a Americii în tratarea problemelor internaţionale.
Probleme fără rezolvare prezente
Schimbările politice ale anului 2009 a adus la putere partidul democratic, poporul fiind influenţat în mare parte de media, în alegerea unei „schimbări”. Fără prea multe detalii în ce constă schimbarea, poporul este influenţat în decizia schimbării politicii promovate de fostul președinte al Americii: BUSH. Poporul ajunge să prindă o ură în preşedinţia lui Bush, astfel că şi restul partidului republican ajunge să plătească preţul asocierii.
Bush este schimbat, cel care încerca să-l înlocuiască din partea partidului republican, John McCain pierde. O serie de congresmeni democraţi câştigă alegerile, balanţa politică fiind înclinată spre partidul democrat. Odată ajunşi la putere, îşi însuşesc conducerea congresului prin Nancy Pelosi, conducerea senatului prin Harry M. Reid, iar preşedinţia prin Obama. Un trio care este pus în faţă să rezolve problemele vechi ale Americii.
Singura problemă şi întrebare care trece neobservată este responsabilitatea acestora în problemele existente ale Americii.
În spiritul schimbării, America îşi alege liderii ei, sperând o schimbare imediată. Obama, odată ajuns preşedinte, îşi face cunoscut cabinetul ministerial aducând la Washington vechi strategişti al preşedintelui Clinton. Pe o perioadă de câteva săptămâni America este confruntată cu o serie de nominalizări a unor hoţi care ar avea soluţii de schimbare. Unul după altul, prinşi în hoţia taxelor, ajung să-şi retragă candidatura, cu excepţia ministrului finanţelor care, cu toate că a furat statul de bani, ajunge să fie ales datorită soluţiei pe care o deţine în rezolvarea crizei Americane.
Din numărul problemelor prezente care nu îşi găsesc o rezolvare imediată se pot aminti următoarele:
Înclinaţiile liberale ale președintelui Obama.Este un lucru ştiut că senatorul Obama a fost cel mai liberal senator, voturile şi deciziile politice demonstrând un liberalism extremist. Preşedintele Obama este în favoarea avortului, a puterii sindicaliste care de fapt l-a ajutat să ajungă la putere, în favoarea redistribuirii posesiilor în care un leneş are dreptul la roadele sudorii unui muncitor american, taxele muncitorilor purtând povara leneşilor Americii. O serie de idei liberale, care în realitate ajung să fie asemănătoare socialismului, pe care l-am experimentat în România, şi pe care îl vedem în ţările occidentale. Atâta timp cât preşedintele îmbrățișează ideile liberale, a unui socialism American, cu greutate o să putem trece sau rezolva problemele Americii cât de curând.
Planul de salvare economic al Americii.După mărturia mai multor senatori şi congresmeni, acest plan, în realitate, nici nu a fost citit de cei care l-au votat. Senatorii au avut 12 ore să voteze planul, conştienţi că era o imposibilitate fizică de a citi un document care îţi ia cel puţin 15 ore de citit. Un document plin de sponsorizări financiare a unor planuri şi proiecte care, în realitate, nu ar fi ajuns să fie admise pentru subveţionare niciodată. Preşedintele semnează în lege un document necunoscut senatorilor şi poporului.
America este forţată să subvenţioneze proiecte banale care. în nici un caz, şi în opinia majorităţii. nu v-a ajuta America în viitorul apropiat. Cu mare fanfară s-a făcut cunoscut că toţi muncitorii Americii vor primi 8 USD în plus pe săptămână la salariu, care în realitate sunt tot banii lor. Planul partidului democrat duce America mai aproape spre socialism, bilioane de dolari mergând spre ajutorarea celor care nu produc ci numai cer.
Planul de salvare naţională a problemelor Americii este un vis democrat liberal în care generaţia viitoare, împreună cu noi, va trebui să o plătim. Cei care şi-au pierdut serviciile vor beneficia de o prelungire a ajutorului social pe care îl primesc, mulţi îşi vor pierde case, fabrici se închid la ordinea zilei, economia Americii este oprită la gara speranţelor.
Socialismul este la zori şi nu l-a apus.Ideea socialismului American este un concept care nu este înţeles de popor, având în vedere că nu a fost experimentat niciodată. Câteva programe guvernamentale ar trebui să trezească poporul la realitate:
conceptul de redistribuire a avuţiilor– care îşi are originea în socialism. În concepţia democraticilor liberali bogaţii ar trebui să plătească sărăcimea, indiferent de circumstanţe. Aici trebuie făcută explicaţia că o familie este considerată bogată dacă venitul ei este peste 200,000 USD pe an. Unii ar spune că 250,000 USD te-ar încadra în rândul bogaţilor. Aşa cum menţionam mai sus, America este plină de trântori care refuză să muncească atâta timp cât pot beneficia de cele mai bune programe sociale guvernamentale din lume.
Imparitatea dintre sărac şi bogat nu este calculată în dolari ci în numere. Această clasă de leneşi a devenit o putere care asigură un vot continuu puteri democratice, astfel că legătura între partidul democrat şi această clasă socială este una de necesitate, ci nu de principiu. Democraţii îşi deţin puterea în voturile unei clase care refuză să muncească, guvernul fiind susţinătorul acestor familii care refuză să fie educate sau să muncească.
naţionalizarea instituţiilor bancare americane.Datorită sistemului bancar şi financiar american, o serie de hoţii au îngenunchiat America. În fiecare zi am ajuns să cunoaştem un alt hoţ care nu fură o poşetă sau o maşină, ci bilioane de dolari, investiţiile şi pensiile Americii. Industria caselor a falimentat multe instituţii financiare, guvernul intervenind şi chiar obligând unele bănci să primească bani din partea guvernului.
Bank of America la început a refuzat să primească bani din partea guvernului fiind conştientă cu guvernul va avea control asupra băncii. Președintele băncii, într-un interviu, preciza cum a fost forţat să primească bani pentru „binele Americii”. Toate băncile care au acceptat bani guvernului au acceptat să fie controlate şi să primească aprobare din partea guvernului în deciziile viitoare de afaceri.
copierea sistemului sanitar occidental în mod special canadian.Tot mai mult se vorbeşte de o schimbare a sistemului sanitar american în care toate familiile americane să fie asigurate. Aceasta este o idee nobilă însă foarte periculoasă. Pentru cei care nu cunosc Canada şi serviciile pe care le oferă cetăţenilor ei, ideea unei asigurări totale este o virtute, până ajungi să cunoşti detaliile acestui plan.
Detaliile unui plan de asigurare naţională depind de resursele financiare pe care acest departament le are. Pentru a înţelege valoarea monetară necesară pentru implementarea unui astfel de plan naţional am să scot în evidenţă nişte numere folosite pentru finanţarea programelor medical-social actuale.
Statul New York, în anul 2006, a investit 45 de bilioane în programele medical – sociale. Bugetul naţional al Americii pe 2008 la ministerului Sănătăţii a fost de 700 bilioane. Numere colosale, dar greu de înţeles, în contextul actual al preţurilor pentru vizitele medicale sau a operaţiilor în spitalele Americii, când numai o electrocardiogramă costă în jur de 1,500 USD cu interpretarea unui cardiolog, nu mai mult de 10 minute pierdute pentru o astfel de analiză. GDP-ul României (Gross domestic product) pe anul 2008 a fost de $264.0 billion. GDP al Americii pe 2007 a fost de 13.78 trilioane. Bani care nu asigură un serviciu deziderat, unde în România fără „şpagă” nu se trăieşte, iar America încă nu a ajuns să cunoască ce este „şpaga”, în afara contextului de a plăti chelnerului la restaurant sau unui taximetrist.
Aceste numere colosale demonstrează o imposibilitate de o asigurare eficienta atâta timp cât plățile de asigurare sunt aşa de mari. Pentru o înţelegere mai detaliată a beneficiilor medicale canadiene, am să dau exemplu unei colege de servici. Unchiul ei avea dureri de cap pe care doctorii nu puteau să le justifice. O serie de teste au fost făcute cu excepţia unui CT la cap. Doctorul ajuns la imposibilitatea descoperiri sursei dureri de cap, îl trimite pe unchi la cel mai aproape centru medical unde un CT putea să descopere cauza, nu mai aproape de 10 ore de condus maşina. Omul a refuzat să conducă 10 ore pentru o durere de cap, trei luni mai târziu murind cu tumoare la cap, care ar fi fost descoperita cu un simplu CT.
Canada nu are CT la toate spitalele şi mai puţin la clinici, pe când America are CT la toate spitalele, indiferent de mărime, şi la o sumedenie de clinici. Limitarea financiară a Canadei, în realitate, limitează posibilităţile tehnologice. America nu îşi va permite să continue ceea ce oferă pacienţilor în momentul în care spitalele şi clinicile sunt obligate să asigure pe toţi. Ceea ce este interesant în America este faptul că indiferent dacă ai asigurare sau nu, primeşti aceleaşi servicii ce sunt oferite, indiferent dacă eşti milionar sau nu. Aceasta este legea Americii.
Unde sunt creştinii
Creştinii americii sunt şi ei împărţiţi în tabere diferite în funcţie de apartenenţa politică. O scurtă incursiune în viaţa creştină americană scoate în evidenţă următoarele:
Bisericile reduc bugetele anuale.Biserica de Cristal este în probleme financiare, ajungând să elimine o serie de servicii şi să dea afară o serie de păstori şi secretare. O biserică Presbiteriană din Manhattan, de peste 150 de ani vechime, a propus să-şi vândă o parte din proprietate pentru construirea unui blog, să poată repara biserica în paragină. Câteva parohii catolice din upstate New York au închis câteva bisericii, au unit pe altele, au pierdut din enoriaşi, totul în perspectiva salvării economice a bisericii.
Bisericile ajung să-şi reducă activităţile, încercând să facă economie la curent şi căldură, în speranţa unei reglementări sau stabilizări financiare. Păstorii bisericilor nu îşi permit ridicări de salarii, voluntariatul este încurajat pentru o serie de necesităţi care în trecut erau plătite.
Misiunile sunt fără bani.Situaţia financiară a Americii a ajuns să fie simţită şi de misionarii americani. Cu ani în urmă societăţile misionare erau subvenţionate de biserici. Bisericile au ajuns să se retragă din această practică încurajând membri bisericii să fie activi în finanţarea misiunilor. Problema este că creştini Americii şi-au pierdut serviciile, misionarii ajungând să sufere direct, lipsiţi de finanţele necesare continuări lucrării în diferite ţări şi misiuni.
Situaţia financiară a bisericilor americane nu este simţită numai în America, ci şi în jurul lumii, unde mii de biserici şi misiuni aşteaptă suportul financiar lunar din partea Americii. Suntem chemaţi să re-evaluam administrarea bunurilor primite din partea Domnului.
Profeţiile sau înmulţit.În istoria bisericii, timpurile de strâmtorare a fost evidenţiat de apariţia profeţilor. Isus Cristos şi apostolii Pavel şi Petru ne-au avertizat de apariţia acestor profeţi. O soră din partea Coastei de Vest a Americii se plângea lui mama de sfârşitul vremurilor şi cum la ea în biserică o serie de profeţii s-au făcut cu referinţă la sfârşitul vremurilor. Membri bisericii au ajuns în panică, întrebându-se dacă vor reuşi să-şi păstreze credinţa în momentul când li se vor cere să primească semnul fiarei. Un prieten mi-a făcut cunoscut de profeţiile cuiva din Spania referitor la sfârşit, care a adus groază unora şi a destrămat bisericile.
Mai recent se vorbeşte despre anul 2012 ca sfârşitul lumii, venirea lui Mesia. Cu toate că Scripturile ne învaţă că nu vom cunoaşte data venirii lui Mesia, sau a sfârşitului, poporul ajunge să asculte la profeţii mincinoşi care profită de situaţia de strâmtorare în care trăim.
Teologia liberală şi-a găsit un teren arabil.Pentru cei care nu ştiu ce este teologia liberală, în scurte cuvinte ea poate fi explicată ca un concept teologic explicat în baza raţiuni. Teologia liberală încearcă să unească ştiinţa seculară cu religia. În acest spirit darvinismul este introdus bisericii ca o acceptanţă ştiinţifică pe care biserica ar trebui să o accepte. O serie de teologi încearcă să reintroducă evoluţionismul în seminare şi bisericii. Biserica secolului XXI încorporează evoluţionismul, demontează credinţa în favoarea raţiunii.
Dacă în ani trecuţi discutam diferenţele Calviniste şi Arminianiste, acum ajunge să discutăm conceptele liberale pe care biserica a început să le adopte.
Dușmanii Americii la amvoanele bisericilor noastre.Candidatura senatorului Obama a scos în relief conceptele şi predicile unor pastori extremişti, care s-au alăturat duşmanilor. Este uşor de înţeles atitudinea liderilor musulmani care predică împotriva Americii la amvoanele moscheilor şi institutelor musulmane americane. Mai greu este de înţeles predicarea păstorului protestant Jeremiah Wright.
Există o tendinţă şi un spirit anti-american văzut nu din afara Americii, ci dinlăuntru. Odată ce preşedintele Bush a fost anatemizat, o uşa a fost deschisă celor care privesc America în lumina extremistă a conceptelor de distrugere a unui susţinător Zionist.
Concluzii
Nu ştiu câţi îşi mai aduc aminte de lozinca comunistă:
Dacă nu ştii te învăţăm…
Dacă nu poţi te ajutăm…
Dacă nu vrei te obligăm….
Se pare că America a luat-o pe strada socialismului. Încă mai este timp să ne oprim din drum şi să ne redresăm direcţiile şi atitudinile. În toate discuţiile purtate pe stradă sau biserică, prea puţin se vorbeşte de voia lui Dumnezeu. Se pare că Cristos a dispărut din gândirea şi vorbirea noastră.
Acaparaţi de evenimentele zilei, se pare că Cristos este din ce în ce mai puţin relevant stării în care suntem, guvernul fiind uşa şi sursa de rezolvare a problemelor pe care le întâmpinăm. Există o necesitate clară de luciditate creştină în care omul lui Dumnezeu trebuie să demonstreze a fi sarea şi lumina lumii. Cristos este calea, soluţia problemelor cu care suntem confruntaţi. Biserica este a Lui, misiunea este coordonată la nivel ceresc şi nu uman. Copii Săi au responsabilitatea veşniciei, a trăirii în urma Cuvântului Său şi nu a unei raţiuni păcătoase.
Venirea Domnului este mai aproape decât ieri, însă nu ziua şi data veniri ar trebui să ne paralizeze trăirea, ci porunca mărturisiri Evangheliei în fiecare zi, până la marginile pământului, ar trebui să ne acapareze vieţile. Istoria s-a repetat şi se repetă, totuşi Cristos este Acela care rămâne Acelaşi pentru veşnicii.
Candidatul pe care îl fac cu ou şi cu oţet „jurnaliştii” sparanghelişti, „analiştii şi ecsperţii” fripturişti şi „intelectuali critici” agitator-propagandişti de prin mass media de limbă română, este Preşedintele în funcţie, Andrzej Duda, sprijinit de partidul conservator Lege şi Dreptate, condus de Jarosław Kacyznski. Programul lui Duda susţine opţiunea creştină, pro-familie, patriotică şi pro-americană.
Andrzej Duda, Rafał Trzaskowski, candidații la alegerile prezidențiale din Polonia, 12 iulie 2020
Câştigătorul îl vom afla mâine, duminică 12 iulie, când se va încheia turul II al alegerilor prezidenţiale. Competiţia se anunţă strânsă, prezenţa la vot masivă. În joc se află, aşa cum veţi vedea, lucruri foarte mari şi importante. Nu doar pentru Polonia, ci şi pentru ţara noastră şi pentru întreaga Lume Civilizată.
Ar fi multe de spus despre aceste mize. De data asta voi încerca doar să le schiţez, povestindu-vă o istorioară. Aveţi răbdare, citiţi-o până la capăt, veţi vedea de ce zic eu că este grăitoare pentru miza acestor alegeri, dar şi pentru războiul cultural şi alte războaie, trecute, sau încă posibile… E o istorie adevărată, serioasă, tragică. Deşi, aşa cum veţi vedea, ea are, mai ales prin capitolele ei mai recente, încă neîncheiate, şi unele accente de grotesc.
Să începem însă de la partea serioasă.
Viaţa şi Misiunea Părintelui Blachnicki
Franciszek Blachnicki (se pronunţă „Francíşec Blahniţchi”) s-a născut în 1921. La începutul războiului, în 1939, ca tânăr militar polonez, având pe atunci 18 ani, cădea prizonier la nemţi. Dar folosindu-se de experienţa anterioară de cercetaş, a reuşit să evadeze. Apoi s-a implicat activ în mişcarea de rezistenţă împotriva ocupantului nazist.
Dar a fost prins din nou, de astă dată de Gestapo, în 1940, şi dus la Auschwitz. A fost ţinut o vreme şi în bunkerul în care a murit Sf. Maximilian Kolbe. După lungi anchete şi interogatorii, în 1942, Blachnicki a fost condamnat la moarte prin ghilotinare, pentru activitate conspirativă împotriva celui de-al Treilea Reich. A petrecut 5 luni în celula morţii, aşteptându-şi execuţia, însă pedeapsa i-a fost comutată la 10 ani de temniţă grea. A fost purtat prin diferite închisori şi lagăre germane, până când a fost eliberat de americani în 1945.
În acelaşi an, 1945, a intrat la seminarul teologic de la Cracovia.
În 1950 a fost sfinţit preot la Katowice.
În anii 50, teroarea comunistă lua locul celei naziste. Societatea poloneză, care suferise pierderi imense în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, se găsea acum sub cizma rusească. Biserica Catolică rămăsese singura ei voce.
Primele măsuri anticreştine luate de noul regim comunist s-au îndreptat împotriva orelor de religie în şcoli. Da, iată că nu viţeluşii neomarxişti de la oengeuri şi USR-Plus au inventat aceste chestii, ei sunt doar bieţi imitatori, deşi convinşi că lumea începe cu ei.
Atunci când crucile de pe pereţii claselor erau date jos de comunişti, elevii le puneau la loc cântând „Noi vrem pe Domnul” – cântecul acela intonat şi acum de polonezi, pentru care sunt acuzaţi de „fascism” de către „europenii” de azi.
Cei trei episcopi catolici din Silezia, regiunea în care slujea pe atunci Părintele Blachnicki, au protestat împotriva acestor îngrădiri, intrând în coliziune directă cu autorităţile, în cei mai grei ani ai stalinismului. În încercarea de a-i reduce la tăcere şi de a-i îndepărta de credincioşi, regimul i-a gonit din Silezia. În aceşti ani, Părintele Blacnicki a fost implicat în conducerea clandestină a eparhiei, şi a fost membru al redacţiei săptămânalului catolic „Gość Niedzielny” (“Oaspetele de duminică”).
Între timp, Stalin a murit, în Polonia a ajuns la putere Gomulka; acesta a încercat să liniştească revoltele polonezilor, permiţând întrucâtva Bisericii Catolice să respire, după ce regimul încercase în zadar să şi-o subordoneze. Episcopii silezieni s-au întors la Katowice, triumfători, putem spune (purtaţi pe braţe de către mineri), în 1956.
Părintele Franciszek a participat la organizarea acestei întoarceri.
În 1957, Părintele Blachnicki a organizat şi condus o iniţiativă socială împotriva alcoolismului, numită „Cruciada Abstinenţei”, în care s-au implicat aproape o mie de preoţi catolici şi peste o sută de mii de credincioşi laici, acţiunea bucurându-se de sprijinul episcopatului. Autorităţile comuniste, care voiau, desigur, să deţină controlul total asupra societăţii, nu puteau tolera un asemenea fenomen. Cruciada a fost desfiinţată de către SB (securitatea comunistă din Polonia) în 1960.
Părintele Franciszek a scris atunci un memoriu către autorităţile statului, memoriu pe care l-a trimis şi către mass media, în care protesta împotriva persecuţiei Bisericii şi arăta că, lichidând Cruciada Abstinenţei, statul comunist acţiona împotriva naţiunii.
Ca urmare, în 1961, Părintele a fost arestat sub acuzaţia de a fi „răspândit tipărituri ilegale şi informaţii false privind pretinsa persecuţie a Bisericii în Polonia” şi a fost etichetat drept „fanatic religios”. A petrecut 4 luni în arestul din Katowice, loc pe care îl cunoştea bine, întrucât fusese deţinut acolo şi în timpul ocupaţiei germane. Au urmat şi de această dată anchete şi interogatorii nesfârşite, apoi fost condamnat la 13 luni de închisoare, dar cu suspendare.
În toamna anului 1961, şi-a început studiile la Universitatea Catolică din Lublin, iar din 1964 a rămas acolo să predea, până în 1972. S-a numărat printre organizatorii Institutului de Teologie Pastorală.
Una dintre cele mai importante moşteniri lăsate de Părintele Blachnicki este Mişcarea Oazelor, pe care el a fondat-o. A devenit cunoscută mai târziu sub denumirea de Mişcarea Lumină-Viaţă, continuând să se dezvolte până în zilele noastre şi extinzându-şi activitatea în alte ţări. Ideea de bază era să ofere participanţilor o formare creştină solidă, prin organizarea de reculegeri închise, un fel de tabere, de câte 15 zile, pentru grupuri mici, organizate în funcţie de vârstă: pentru copii, mici sau şcolari, respectiv – pentru tineri şi pentru familii. Participanţii se rugau împreună, primeau Sfintele Taine şi meditau asupra Scripturii.
Părintele Blachnicki era convins că, pentru a putea rezista tuturor încercărilor, este important ca oamenii, mai ales tinerii, să aibă o educaţie religioasă consistentă, dar şi să aibă parte de un anturaj bun, să fie înconjuraţi de prieteni de încredere, care doresc şi ei să-şi ducă viaţa în lumina Evangheliei. Oricât de grele ar fi fost timpurile, „oazele” Părintelui Blachnicki le ofereau participanţilor învăţătură creştinească, întărire şi sprijin spiritual, şi deasemenea o comunitate frăţească, de credinţă şi de întrajutorare, pe care puteau conta la nevoie.
Un element central al spiritualităţii acestei mişcări, aşa cum a conceput-o Părintele Blachnicki, era libertatea. Putem spune că el era un adevărat „teolog al eliberării”, spre deosebire de aşa-numita „teologie a eliberării”, mişcare de inspiraţie sovieto-kaghebistă, propagată de unii teologi latino-americani (cu studii în Germania). De fapt, teologia Părintelui Blachnicki, în consens cu cea a Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, cu care era prieten apropiat, s-a opus, conştient şi asumat, acestui curent marxizant, care încerca (şi a reuşit, din păcate, în mare măsură) să transforme catolicismul într-un instrument de propagare a comunismului – deci de distrugere a libertăţii.
Părintele Franciszek Blachnicki și Papa Ioan Paul al II-lea
Eliberarea este de fapt Mântuirea. (În polonă, termenul este „wyzwolenie”; înseamnă „eliberare”, dar poate fi tradus şi prin „mântuire”.) Părintele Blachnicki o vedea mai întâi la nivel spiritual, ca eliberare / mântuire de păcate şi de vicii, de orice dependenţă înrobitoare. Dar se referea şi la eliberarea de frică, de resemnarea şi conformismul pe care regimul comunist încerca să le impună. Părintele Franciszek voia să formeze oameni liberi şi demni, care să trăiască în mod conştient şi asumat calitatea lor de fii ai lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând, era vorba şi de afirmarea drepturilor omului şi opoziţia faţă de regimul comunist.
Insist asupra acestor aspecte, deoarece ele ajută la înţelgerea resorturilor care au făcut ca societatea poloneză să reziste în mod eficient comunismului şi în cele din urmă să-i dea o lovitură decisivă, prin Papa Ioan Paul al II-lea şi Mişcarea Solidaritatea. Cam aşa arată, privită cu lupa, ţesătura din care e făcută acea Polonie căreia îi datorăm şi noi, în mare măsură, eliberarea de comunism.
Nu, Polonia nu constă în „legendarul” Michnik şi gaşca de „intelectuali critici” intens mediatizaţi, veniţi, pentru un timp, dinspre comunismul cel mai stalinist, alături de Solidaritatea, dar nu ca să lupte pentru eliberarea de comunism, ci pentru reforme de tip perestroika.
Desigur, scopul primordial al iniţiativei Părintelui Blachnicki era cel spiritual, dar în contextul vremii, ea a contat mult şi sub aspect politico-social, prin proporţiile şi eficienţa ei, prin spargerea monopolului comunist asupra educaţiei tineretului.
Dar nu a fost singura.
Legătura profundă dintre credinţă şi libertate este o caracteristică a gândirii poloneze, înscrisă într-o tradiţie de multe secole, a cărei origine se pierde în negura timpului. O găsim nu doar în domeniul teologic, ci, decurgând din acesta, o găsim şi în „felul polonez” de a aborda treburile publice – refuzul tiraniei, slujirea comunităţii, patriotismul. (Mai mult despre asta, am vorbit aici).
Când mai auziţi vreun habarnist explicându-vă cum că Biserica Catolică Poloneză „se bagă în politică”, să ştiţi că de fapt despre asta este vorba. Biserica nu „se bagă” spunându-le credincioşilor cu cine să voteze. „Se bagă” cum „s-a băgat” Părintele Blachnicki, formând oameni cu o credinţă bine fundamentată, oameni de principii, curaj şi caracter. Deasemenea construindu-le comunităţi în care ei să se poată regăsi, să se cunoască bine între ei şi să ştie că pot avea încredere unii în ceilalţi. Aceste comunităţi funcţionează indiferent dacă vremurile sunt bune sau rele, creând premisele pentru acţiuni coordonate şi eficiente. Mai departe, fiecare ştie ce are de făcut. Nu e nevoie ca „Biserica să se bage în politică”. De fapt, Biserica Catolică din Polonia face mult mai mult decât să „se bage” în politică, ea furnizează fundamentul cultural pe care politica operează.
Astfel, „teologia eliberării” a Părintelui Blachnicki, mai ales în anii 80, se referea destul de concret şi la un anume tip de angajament social şi politic. Era propusă cu scopul de a inspira mişcări paşnice de eliberare de comunism, nu doar în Polonia, ci şi în celelalte ţări ale blocului sovietic.
Anii au trecut şi, aşa cum ne amintim, în octombrie 1978, a fost ales papă cardinalul polonez Karol Wojtyła. Prima sa vizită în Polonia, ca Papa Ioan Paul al II-lea, eveniment care a schimbat cursul istoriei, a avut loc în anul următor, 1979. În august 1980, mişcarea Solidaritatea a înregistrat marea sa victorie în confruntarea cu regimul comunist, prin semnarea acordurilor de la Gdansk.
Dar în decembrie 1981, generalul Jaruzelski instaura legea marţială. Tancuri pe stradă, represiune brutală a oricăror manifestaţii nenumărate arestări, nu au lipsit cazurile de tortură şi asasinatele. Părintele Blachnicki se afla în acel moment la Roma – aşa cum am arătat, era prieten apropiat al Papei. În Polonia, el a fost dat în urmărire generală. Acest dosar a fost închis abia în 1992!
În această situaţie, Părintele Franciszek a hotărât să nu se mai întoarcă în Polonia. S-a stabilit în Germania, la Carlsberg, unde a fondat o mică misiune pentru refugiaţii polonezi. A deschis şi o mică tipografie, pe care a numit-o „Maximilianum”, în cinstea Sf. Maximilian Kolbe; ea imprima presă şi literatură clandestină pentru mişcarea subterană din Polonia, dar asigura şi un venit, prin comenzile clienţilor din Germania, ajutând astfel la susţierea misiunii.
În iunie 1982, Părintele Blachnicki fondează la Carlsberg „Serviciul Creştin pentru Eliberarea Popoarelor”. Acesta se ocupa cu organizarea de simpozioane, manifestaţii publice şi tipărirea de publicaţii. În urma simpozioanelor, au rezultat documente, precum „Declaraţia de la Carlsberg” şi „Manifestul pentru Eliberarea Popoarelor din Europa Centrală şi de Est”. În anii 1982-1989, s-au organizat şapte ediţii ale „Marşului pentru Eliberarea Popoarelor”. A fost lansată publicaţia bilunară „Adevăr + Eliberare”.
Părintele Franciszek era convins că sfârşitul regimului comunist este inevitabil, dar nu a apucat să vadă anul 1989 în viaţa sa pământească. A murit pe neaşteptate, la 27 februarie 1987.
În 1995 a fost iniţiat procesul lui de beatificare. În 2015, papa Francisc a dat publicităţii decretul privind caracterul eroic al virtuţilor lui. În aşteptarea beatificării, i se cuvine de atunci titlul oficial de „Venerabil Slujitor al lui Dumnezeu”.
Moartea Părintelui Blachnicki. Yon şi „Domnişoara”
Circumstanţele morţii Părintelui nu au fost elucidate complet nici până în ziua de astăzi. Au existat indicii că a fost asasinat. Procuratura poloneză a reluat recent investigaţiile în această privinţă. Nu se poate spune că instituţia a dat până acum dovadă de exces de zel în această direcţie, cercetările trebuind să aştepte până a ajuns PiS la putere şi s-a apucat de reforma justiţiei.
Arhivele IPN (Institutul Memoriei Naţionale) arată însă că securitatea comunistă nu a încetat să îl urmărească pe Părintele Blachnicki nici după ce acesta s-a stabilit la Carlsberg. Evident, activitatea lui îi supăra mult pe şefii comunişti de la Varşovia şi, foarte probabil, chiar şi pe cei de la Moscova, aşa cum veţi vedea mai jos. Documentele IPN arată că toate mişcările Părintelui Blachnicki erau urmărite de la nivel foarte înalt – de el se „ocupa” mâna dreaptă a generalului Czesław Kiszczak (ministrul de interne al lui Jaruzelski).
Aici intră în scenă cuplul de agenţi ai securităţii, Andrzej şi Jolanta Gontarczyk, soţ şi soţie. Cei doi fuseseră recrutaţi de serviciile comuniste, el din 1974 şi ea din 1977, sub numele de cod „Yon”, respectiv „Panna” („Domnişoara”). După câţiva ani de activitate ca turnători în Polonia, ei au fost trimişi în RFG, în 1982, să se infiltreze în rândul emigraţiei poloneze, care sprijinea Solidaritatea, să o spioneze şi să o saboteze. Pretextul a fost „întregirea familiei”, Jolanta fiind de origine germană şi având rude în RFG.
În 1984, l-au întâlnit pe Părintele Blachnicki, s-au lipit de el, şi au reuşit să-i câştige încrederea. S-au instalat la Carlsberg. Din documentele IPN rezultă că aveau ca sarcină să-l spioneze pe Blachnicki, să se ţină de capul lui, să afle mai ales informaţii despre contactele lui cu Vaticanul şi cu Stalele Unite. Şi reiese că s-au achitat de aceste sarcini cât au putut de bine.
Părintele le-a dat pe mână gestionarea tipografiei, dar şi alte misiuni importante, în cadrul Serviciului Creştin pentru Eliberarea Popoarelor.
Şi iată că, de unde tipografia mergea foarte bine şi aducea profit, lucrurile au început să o ia la vale, din rău în mai rău, până când Părintele s-a pomenit cu ea în pragul falimentului. Ba mai mult, în rândul grupului de emigranţi polonezi din jurul misiunii de la Carlsberg, au început să apară certuri şi conflicte. Unii dintre aceştia au început să-i suspecteze pe cei doi Gontarczyk, şi chiar i-au mărturisit Părintelui bănuielile lor, dar el le-a respins cu hotărâre, nevrând să creadă nimic rău despre ei.
A trebuit însă, în cele din urmă, să accepte trista realitate. Un mesager al Solidarităţii Luptătoare, Andrzej Wirga, i-a confirmat cu certitudine că cei doi erau agenţi.
Solidaritatea Luptătoare
Aici se cuvine iar o paranteză.
Solidaritatea Luptătoare: este vorba de o organizaţie înfiinţată la Wrocław, de către Kornel Morawiecki (tatăl actualului premier polonez, Mateusz Morawiecki) imediat după instituirea legii marţiale. Solidaritatea Luptătoare (SL) era aripa cea mai radicală a Solidarităţii. Nu excludea posibilitatea trecerii la lupta armată împotriva comunismului, în cazul în care aceasta s-ar fi dovedit necesară sau oportună. Se pregătea şi în acest sens. Scopul SL nu era obţinerea de avantaje sindicale, nici măcar democratizarea regimului comunist, ci independenţa de Moscova. SL organiza acţiuni deosebit de îndrăzneţe, care nu se rezumau la proteste de stradă, inscripţii pe ziduri, presă şi emisiuni de radio clandestine. SL tipărea manifeste în rusă, pe care le introducea în interiorul cazărmilor sovietice. Reuşea să treacă ilegal literatură religioasă şi anticomunistă chiar în inima Imperiului Răului, în URSS. Ca să mai dau numai un exemplu de ce era în stare SL, vă mai spun doar că organizaţia este responsabilă pentru aruncarea în aer a sediului partidului comunist de la Gdynia (28 februarie 1987).
Nucleul Solidarității Luptătoare era extrem de bine conspirat şi nu a putut fi niciodată penetrat de informatori. În schimb, SL spiona comunicaţiile securităţii cu aparatură artizanală de ascultare şi îşi avea ea proprii ei informatori în rândul Securități comuniste poloneze!
Pe o astfel de filieră, centrul de la Wrocław al SL obţinuse informaţia despre cuplul Gontarczyk şi a transmis-o în Germania, prin omul de legătură al SL, Andrzej Wirga, Părintelui Franciszek. Aceasta se întâmpla în 26 februarie 1987.
În ziua imediat următoare, 27 februarie 1987, Părintele Blachnicki s-a dus la cei doi Gontarczyk şi a avut o discuţie aprinsă cu ei. Există martori care spun că a fost probabil vorba de o ceartă, pentru că din cameră se auzeau voci ridicate, dar la discuţia propriu-zisă au participat doar cei trei.
Apoi, Părintele a ieşit şi s-a întors în camera lui. Era pe la prânz. Părintele părea foarte tulburat. La câteva minute după ce terminase discuţia cu cei doi, a cerut să fie chemat un medic, pentru că se simţea rău. Între timp, a început să tuşească şi să se sufoce. Şi după alte câteva minute a murit. Doctorul a ajuns tocmai bine ca să constate decesul. A considerat că acesta survenise „din cauze naturale” şi nu a cerut autopsie.
Soţii Gontarczyk au mai rămas la Carlsberg până în aprilie 1988, când au fost avertizaţi „de la centru” că serviciile germane au început să se cam intereseze de ei. Au fugit val-vârtej, lăsându-şi în urmă toate lucrurile, până şi cana de ceai plină pe masă. Puţin mai târziu, în locuinţă intrau funcţionarii BfV (Biroul pentru Protecţia Constituţiei). Dar nu i-au mai prins.
Evacuarea celor doi agenţi din RFG, prin Yugoslavia şi prin Ungaria, înapoi în Polonia, a fost o operaţiune de mare amploare, extrem de costisitoare, care a presupus cooperarea mai multor servicii ale blocului comunist, coordonarea fiind probabil asigurată de Moscova.
Jerzy Urban, acest Goebbels al legii marţiale poloneze, s-a ocupat personal, împreună cu jurnalişti fideli regimului de la săptămânalul Polityka, de mediatizarea „cazului familiei Gontarczyk”, prezentându-i ca victime ale „vânătorii de vrăjitoare” din partea emigraţiei poloneze anticomuniste. Jolanta Gontarczyk povestea că a văzut cu ochii ei cum „se bea la Europa Liberă”, când a fost la redacţia de la München, ca să citească un comunicat al Serviciului Creştin pentru Eliberarea Popoarelor…
Soţilor Gontarczyk li s-a repartizat o locuinţă conspirativă în centrul Varşoviei. Au fost despăgubiţi pentru averea lăsată în Germania. Li s-a decontat costul renovării casei. Ultima chitanţă are data de 18 sep 1989, deja sub guvernul Mazowiecki.
În noua realitate, Jolanta Gontarczyk şi-a început cariera de feministă, luptătoare pentru legalizarea avortului şi recunoaşterea prin lege a cuplurilor de acelaşi sex. În 1990 era secretar general al Uniunii Democratice a Femeilor, în 1997 a devenit vicepreşedinte. În 1997 candida, ce-i drept, fără succes, pe listele SLD (fostul partid comunist, PSD-ul din Polonia) pentru Sejm (Parlament). Dar la alegerile locale din 1998, tot pe lista SLD, a fost aleasă consilier în Sejmik-ul Voievodatului Mazovia. În timpul guvernării lui Marek Belka, din 2004, a devenit director adjunct al Departamentului Administraţiei Publice din Ministerul Afacerilor Interne şi Administraţiei.
Însă în 2005, săptămânalul „Wprost” („De-a dreptul”) a publicat un material despre soţii Gontarczyk, din documentele IPN. Procuratura a deschis atunci o anchetă, privind posibila implicare a celor doi agenţi în uciderea prin otrăvire a Părintelui Blachnicki, anchetă care însă a fost închisă nu mult după aceea, „din lipsă de probe”. A fost redeschisă de curând.
E de notat totuşi că, în contextul mediatizării trecutului ei, guvernul SLD s-a descotorosit de Jolanta Gontarczyk, iar aceasta a trebuit să-şi părăsească funcţia.
Fast forward, la „Zilele Diversităţii”, Varşovia 2019
Ghiciţi cine e cucoana din poza de mai sus, alături de Rafał Trzaskowski, primarul Varşoviei, la „Zilele Diversităţii” 2019. V-aţi prins. Ea este. „Domnişoara”.
Acum însă figurează cu numele nemţesc al tatălui ei, Lange. Jolanta Lange. Şi-a schimbat numele, se pare, în 2008. Tatăl Jolantei, Julius Lange, era neamţ, iar în cel de-al II-lea Război Mondial a luptat în cadrul Wehrmacht, ca Volksdeutscher. După război, şi-a schimbat însă numele în Pławski. (E interesant însă că Jolanta s-a întors la varianta originală, „Lange”, nu s-a mai ruşinat cu ea.)
În august 2019, săptămânalul catolic „Niedziela” („Duminica”) a identificat-o pe Jolanta Lange, fostă Gontarczk, drept agenta „Panna”, care se infiltrase în rândurile Solidarităţii din emigraţia poloneză din RFG şi care îl urmărise pe Părintele Blachnicki, ea şi soţul ei fiind printre ultimele persoane care au vorbit cu el cu câteva minute înainte de moartea sa bruscă şi suspectă.
„Domnişoara” se întoarce pe curcubeu
Şi pe bani mulţi. ONG-ul ei, Asociaţia Pro-Humanum, pe care a înfiinţat-o în 2006, are un contract consistent cu primăria Varşoviei. Iar contractul a fost reînnoit, deşi în urma ştirii publicate de săptămânalul Niedziela, toată presa poloneză, toate televiziunile şi portalurile internet au vorbit despre trecutul Jolantei Lange.
Dar, spre deosebire de tovarăşii cu cefe groase de la SLD, care au avut atâta bun simţ încât să o dea afară când s-a aflat oficial cine este, Rafał Trzaskowski, primarul PO al Varşoviei, candidat la Preşedinţia Poloniei, om subţire, european, nu renunţă în ruptul capului la colaborarea cu ea. Contractul iniţial, de 1,1 milioane zloţi (1 zlot este aproximativ egal ca valoare cu un leu romanesc) pe care asociaţia Pro-Humanum, condusă de Jolanta Lange, îl încheiase în 2017, a fost prelungit în toamna 2019, de data asta pe 1,85 milioane. Banii din taxele locuitorilor capitalei sunt îndreptaţi către acest ONG, dedicat educaţiei pentru „democraţie, toleranţă şi diversitate”. Cum altfel? Cine oare e mai potrivit să îi educe pe polonezii retrograzi, ultraconservatori şi medievali, decât o fostă agentă, deosebit de periculoasă, a securităţii comuniste criminale?
Întrebat fiind ce caută Jolanta Lange în contract cu primăria pe asemenea sume, Rafał Trzaskowski a răspuns că „el nu se ocupă cu radiografierea trecutului oamenilor”, „nu e omul cu cenzura”, iar contractele se acordă prin „proceduri şi prin concurs”. Ok, dar atunci se întreabă plătitorii de taxe, ce fel de proceduri se folosesc la primărie, dacă ajunge să obţină contract de educaţie pentru democraţie o coadă de topor securistă?
Trzaskowski nu are nevoie să sape prea adânc în trecutul Jolantei Lange, găseşte informaţiile astea oriunde în presă, începând din august 2019. Chiar zilele trecute, întrebat din nou de ziarişti despre „Domnişoara”, Trzaskowski a răspuns, în stilul lui arogant, „nu sunt inchizitor, membru al PiS”, „nu verific CV-urile oamenilor”, iar „această doamnă a făcut mult bine pentru cei excluşi”.
Nu nu e o întâmplare, nu e o gafă. Trzaskowski e consecvent cu atitudinea lui, atât faţă de trecutul comunist – a restituit numele comuniste ale străzilor, cât şi cu promovarea agendei LGBT. De fapt, chiar e singurul domeniu în care se ţine de treabă.
Sfârșitul decomunizării: Primarul Varșoviei (din opoziția liberală) a reinstituit numele comuniste ale străzilor, 2019
Primarul Varşoviei a semnat „carta LGBT”, care promite măsuri extrem de radicale. Un exemplu este introducerea comisarilor LGBT în şcoli, pentru a veghea la implementarea educaţiei antidiscriminare şi sexuale cf. directivelor OMS şi pentru a „monitoriza situaţia elevilor LGBT+”.
Carta LGBT prevede privilegii pentru homosexuali în domeniile sportive şi culturale. Promovarea creaţiei artistice LGBT presupune, de fapt încurajarea batjocurii şi ofenselor aduse creştinismului.
Exemplu de „operă de artă LGBT”: imaginea Maicii Domnului de la Jasna Góra, icoană reprezentativă a catolicismului polonez, cu un curcubeu în şase culori lipit în locul aureolei
O prevedere a cartei LGBT este şi aceea cf. căreia sistemul de achiziţii şi contracte publice va impune drept condiţie contractorilor privaţi acceptarea revendicărilor stângii sexomarxiste.
Altfel spus, dacă vrei să deschizi o prăvălie în capitală, va trebui să semnezi „declaraţia antidiscriminare”.
Primăria Varşoviei mai finanţează, în cadrul unui proiect numit Afterparty şi petreceri unde oferă seringi gratis si testere pentru droguri – nu, nu aţi înţeles, nu e vorba ca participanţii să fie testaţi pt. narcotice, e vorba să li se ofere testere ca să poată verifica dacă drogurile cumpărate de la dealeri sunt autentice sau contrafăcute.
Altă activitate pe care o sprijină primăria Varşoviei este „gimnastica stradală”. Dar ea nu se referă la sport, ci la antrenamentele unor grupuri de tip Antifa sau BLM, care vor să combată prin violenţă sistemul capitalist. Ca să vedem în viitor şi în Polonia scenele actuale de vandalism şi sălbăticie, care devastează America.
Această agendă nu e de centru, nu e „moderată”.
Serviciile prestate primăriei de ONG-ul Jolantei Lange se potrivesc la fix pe agenda lui Trzaskowski. Mai exact, Asociaţia Pro-Humanum desfăşoară pentru primărie zeci de programe pentru egalitate şi diversitate. A organizat „Zilele Diversităţii”, unde Jolanta Lange a luat cuvântul alături de primarul Trzaskowski. S-au discutat şi problemele specifice ale artistelor lesbiene. Ceremonia a fost încununată muzical de corul LGBT!
Piotr Woyciechowski, istoric, specialist în studiul serviciilor secrete ale regimului communist, comentează astfel situaţia: “Banii au fost alocaţi pentru continuarea unor acţiuni care sunt îndreptate împotriva Bisericii Catolice şi independenţei Poloniei. Doamna Lange, pe bani publici, are posibilitatea de a-şi continua lucrarea de distrugere a valorilor catolice, adică face exact ceea ce făcea ca Jolanta Gontarczyk , atunci când prelucra informativ operele de evanghelizare ale Părintelui Franciszek Blachnicki.”
În loc de concluzie
Preşedintele Poloniei Andrzej Duda şi-a asumat, în 2017, patronatul onorific asupra unui simpozion desfăşurat la sediul Sejmului, în memoria Venerabilului Slujitor al lui Dumnezeu, Părintelui Franciszek Blachnicki.
Primarul Varșoviei Rafał Trzaskowski şi-a asumat contractul cu ONG-ul Jolantei Lange şi nu s-a lepădat de el nici în urma scandalului iscat.
Preşedintele Duda a semnat „carta familiei”.
Primarul Trzaskowski a semnat „carta LGBT”.
Aceste atitudini definesc cât se poate de bine miza alegerilor din 12 iulie 2020 din Polonia. Este, nici mai mult, nici mai puţin, confruntarea dintre Polonia Părintelui Blachnicki şi Polonia Jolantei Gontarczyk – Lange.
Pasagerii care poartă măști de față la stația Waterloo din Londra, în timp ce acoperirile faciale devin obligatorii pe transportul public din Anglia, cu ușurarea restricțiilor suplimentare de blocare în timpul pandemiei coronavirusului.
(CNN)Refuzul de a purta o mască de față în timpul pandemiei Covid-19 ar trebui să fie la fel de inacceptabil din punct de vedere social ca șofatul în stare de ebrietate sau conducerea fără a folosi centura de siguranță, a declarat marți președintele Royal Society din Marea Britanie.
Venki Ramakrishnan a cerut ca toată lumea să poarte o acoperire a feței în public – în special în spațiile publice închise – indicând noi dovezi care sugerează că acoperirile pot proteja atât purtătorul cât și cei din jurul lor.
Ramakrishnan a declarat că oamenii din Marea Britanie au fost „sceptici” în legătură cu beneficiile utilizării acoperirilor de față și a remarcat că țara a fost „în urmă” în alte țări atunci când a fost vorba de utilizarea acoperirilor de față, cu orientări și politici inconsistente.
„Publicul s-a ocupat de spălarea mâinilor și distanțare, dar rămân sceptici cu privire la acoperirile feței”, a declarat Ramakrishnan într-o declarație.
„Trebuie doar să mergi în transportul public, unde se presupune că sunt obligatorii, pentru a vedea cât de multe persoane ignoră această nouă regulă, bazată pe corpul din ce în ce mai mare de dovezi că purtând o mască va ajuta la protejarea altora – și ar putea chiar să vă protejeze .“
Conform recomandărilor guvernului britanic pentru Anglia, acoperirea feței este necesară pentru transportul public sau pentru vizitarea spitalelor.
„Era destul de normal să bei destul de multe băuturi și să conduci acasă. De asemenea, era obișnuit să conduci fără centuri de siguranță. Astăzi, ambele ar fi considerate antisociale, iar nefolosirea acoperirilor de față în public ar trebui să fie luată în considerare în la fel „, a adăugat el.
Venki Ramakrishnan a declarat că Marea Britanie se află în spatele altor țări în ceea ce privește purtarea măștilor și îndrumări clare cu privire la acoperirea feței.
Comentariile lui Ramakrishnan vin ca noi dovezi din partea Societății Regale indică avantajele acoperirii feței.
Primul raport – un raport actualizat de la Evaluarea și învățarea datelor pentru Royal
Society Epidemics Initiative (DELVE) – a descoperit că utilizarea universală a măștilor ar putea preveni transmiterea virusului și, de asemenea, a indicat noi dovezi care sugerează că acoperirile feței ar putea oferi protecție la purtator.
Cel de-al doilea raport al grupului SET-C al Royal Society (Science in Emergencies Tasking
– COVID-19) a examinat eficacitatea diferitelor tipuri de măști de față și acoperiri și a studiat factorii comportamentali care limitează aderarea la purtarea de mască, inclusiv înțelegerea publică a răspândirii virusului , percepția riscului, eficacitatea mesajelor publice, încrederea și barierele purtării de mască.
Cercetătorii au descoperit că Marea Britanie „a urmărit” alte țări în ceea ce privește implementarea politicii și purtarea de acoperiri de față, cu masca purtată în Marea Britanie la aproximativ 25% în aprilie, comparativ cu 83,4% în Italia, 65,8% în Statele Unite și 63,8 % în Spania.
Cercetătorii au remarcat că, în timp ce alte țări, similare cu Regatul Unit, nu aveau o „cultură consacrată a purtării măștilor de față”, au avut politici clare cu privire la acoperirea feței.
„Oamenii pot întreba pe bună dreptate de ce trebuie să porți o mască într-un tren, dar nu într-un magazin. Dacă orientarea este inconsistentă, oamenii vor urma propriile preferințe”, a spus Ramakrishnan.
„Mesajul nu a fost suficient de clar, așa că probabil oamenii nu înțeleg cu adevărat beneficiile sau nu sunt convinși de ele”, a adăugat el.
Mulți oficiali din domeniul sănătății din întreaga lume spun că trebuie să purtăm măști dacă vrem să menținem economia deschisă și să salvăm zeci de mii de vieți.
În iunie, Organizația Mondială a Sănătății și-a actualizat recomandările , solicitând națiunilor să încurajeze publicul larg să poarte măști de țesături în zonele în care continuă să existe o răspândire intensă a noului coronavirus – și pentru ca toți lucrătorii din domeniul sănătății și îngrijitorii să poarte măști medicale în întreaga lume schimbarea lor în timp ce în zonele clinice.
Centrul american pentru controlul și prevenirea bolilor spune acum că toți „ar trebui să poarte o hârtie de față când trebuie să iasă în public, de exemplu la magazin alimentar sau să ridice alte necesități”, iar în iunie, Institutul Universității din Washington pentru sănătatea metrică și evaluare a spus că, dacă 95% dintre americani ar purta măști pentru față în public, acesta ar putea preveni 33.000 de decese până la 1 octombrie.
Holly Yan și Jacqueline Howard de la CNN au contribuit la acest raport.
In many persecuted nations, the government will tighten its grip on Christians as the Church grows. However, what they don’t realize is that this often has the opposite effect than what they were looking for!
As one pastor put it, „You can’t shake a monkey from a tree.” In other words, the more you harass the Church and try to convince Christians to abandon their faith, the tighter they cling to Christ.
Praise God for the countless brave believers around the world who are risking their lives to shine the light of Christ in oppressive nations.
12 iulie 2020: 07/12/2020 Irak (Preocuparea creștină internațională) – La trei ani de la înfrângerea militară a ISIS în Irak, provocările continuă să se învârtă […]
Retururi de îndepărtare încrucișată în provincia Zhejiang
11 iulie 2020: 07/11/2020 China (Preocuparea creștină internațională) – La 5 dimineața, pe 7 iulie, zeci de oficiali guvernamentali au coborât pe două biserici […]
11 iulie 2020: 07/11/2020 Iran (Preocupări creștine internaționale) – Marți seară, Garda Revoluționară Iraniană a arestat o femeie creștină care locuia în Teheran […]
Biserica subterană din Jiangxi se confruntă cu persecuții intensificate
10 iulie 2020: 07/10/2020 China (International Christian concern) – O biserică subterană din provincia Jiangxi a Chinei a fost amenințată de guvernul chinez […]
Grupul jihadist a ucis 25 de oameni din nord-estul RDC
10 iulie 2020: 07/11/2020 Republica Democrată Congo (îngrijorare creștină internațională) – Miercuri, 8 iulie, milițienii au ucis cel puțin 25 de persoane în […]
Curtea turcă permite transformarea Hagiei Sophia în Moschee
10 iulie 2020: Preocuparea creștină internațională a aflat că, la 10 iulie, Consiliul de Stat al Turciei a decis să favorizeze transformarea din nou a catedralei Hagia Sophia în moschee.
Pastorul din India Forțat să plece de acasă după acuzația de conversii false
10 iulie 2020: 07/10/2020 India (Preocuparea creștină internațională) – Potrivit unor surse locale, un pastor bisericesc independent din statul Karnataka din India a fost […]
10 iulie 2020: La sfârșitul lunii martie, o moschee din Lahore, Pakistan a transmis prin difuzorul său că va distribui ajutor alimentar guvernamental ca răspuns la COVID-19.
10 iulie 2020: 07/10/2020 Turcia (preocupări creștine internaționale) – Recent, în timp ce încerca să zboare din Istanbul cu familia sa, pastorul Zach Balon […]
09 iulie 2020: 07/09/2020 Pakistan (Preocuparea creștină internațională) – La 22 iunie, un grup de aproximativ 50 de radicali islamici au atacat creștinul […]
CCP solicită Bisericii să interzică minorii pentru a se redeschide
09 iulie 2020: 07/09/2020 China (Preocuparea creștină internațională) – Pe măsură ce pandemia din China se estompează treptat din atenția oamenilor, iar țara […]
Patru oameni uciși în urma unui atac cu bombă în Baidoa, Somalia
09 iulie 2020: 07/09/2020 Somalia (preocupări creștine internaționale) – Sâmbătă, 4 iulie, exploziile au zguduit două dintre cele mai mari orașe din Somalia, după cum au spus oficialii, […]
Liderii creștini pledează pentru dreptul de proprietate
09 iulie 2020: 07/09/2020 Israel (Preocuparea creștină internațională) – Marți, 13 lideri ai bisericii din Ierusalim au făcut o declarație comună împotriva […]
08 iulie 2020: 07/08/2020 Filipine (preocupări creștine internaționale) – La 26 iunie, forțele de securitate filipineze au atacat zona Metro Manila din Capitală. […]
Misiunea creștină din statul Chhattisgarh din India se confruntă cu opoziția la extindere
08 iulie 2020: 07/08/2020 India (Preocupare creștină internațională) – Conform Asia News, Emmanuel Kerketta, episcopul lui Jashpur, plănuise să extindă un […]
Văduva dă naștere copilului la patru luni după soțul martir
08 iulie 2020: Velma Awour a salutat-o pe băiețelul ei care a sărit, Rowen, pe 26 iunie. Tatăl lui Rowen, Kevin, a fost foarte încântat să-și întâlnească noul copil.
Coliziunea Egiptului de securitate și libertate: partea a treia
08 iulie 2020: Problemele de securitate din Egipt sunt de asemenea paralele cu problemele legate de rasism și măsuri discriminatorii ale poliției. Este un subiect care lovește cu greu mulți creștini. Nu sunt doar creștini. De asemenea, sunt copti.
08 iulie 2020: 07/08/2020 Mali (Internațional Creștin) – Cel puțin 32 de civili au fost uciși în centrul Mali, când bărbați înarmați nu au fost identificați pe […]
Papa omite referința din Hong Kong în ultima adresă
07 iulie 2020: 07/07/2020 Hong Kong (Preocuparea creștină internațională) – În cea mai recentă adresă a lui Angelus dată de Papa Francisc la 5 iulie, […]
Familia creștină a fost atacată brutal în Chhattisgarh
07 iulie 2020: 07/07/2020 India (Preocupări creștine internaționale) – La 1 iulie, o familie creștină indiană a fost atacată brutal de către naționalisti hinduși radicali […]
Coliziunea Egiptului de securitate și libertate: partea a 2-a
07 iulie 2020: Pe măsură ce Egiptul se apucă de insurgențe teroriste și de izbucnirea COVID-19, măsurile de securitate au crescut. În timp ce siguranța țării este esențială, mulți egipteni se tem…
07 iulie 2020: 07/07/2020 Israel (Internațional Creștin) – La 28 iunie, autoritățile de reglementare din domeniul radiodifuziunii israeliene și-au anunțat ordinea ca mass-media evanghelică creștină din Marea Britanie […]
Legea anti-terorism din Filipine ar putea duce la abuzul de drepturi
06 iulie 2020: 07/06/2020 Filipine (Preocuparea creștină internațională) – La 3 iulie, președintele Rodrigo Duterte a semnat în lege controversatul proiect de lege antiterorist, care […]
Coliziunea Egiptului de securitate și libertate: prima parte
06 iulie 2020: De la creșterea ISIS în 2014, extremiștii au rămas angajați să vizeze creștinii din Orientul Mijlociu. În Egipt, bisericile din toată țara au fost atacate.
Adivasi Familii creștine atacate de radicalii hinduși din Chhattisgarh
06 iulie 2020: 07/06/2020 India (Preocupare creștină internațională) – Caravan News relatează că, la 20 mai, căminul a două familii creștine adivasi […]
06 iulie 2020: 07/06/2020 Iran (Preocuparea creștinilor internaționali) – În ultima săptămână a lunii iunie, cel puțin doisprezece creștini au fost arestați de Iranul […]
06 iulie 2020: La convertirea la creștinism, Sadiq nu se mai simțea în siguranță trăind cu familia sa musulmană, unde nu a putut să își exerseze în mod deschis credința creștină.
Într-o prezentare video, pastorul Andrei Croitoru aduce argumente foarte pertinente referitor la modul său de înțelegere cu privire la acoperirea capului la femei.
De asemenea, în aceeași zi pe you tube am găsit postat și video-ul cu mărturia din partea unei surori cu privire la înțelegerea aceluiași subiect.
Nu avem decât de câștigat prin urmărirea cu toată libertatea Duhului, a acestor două puncte de vedere, pentru a ne întări tot mai mult în credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Domnul să vă binecuvinteze!
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)
Blog Creștin Ardelean Viorel 