Romania si Uniunea Europeana – intre entuziasm si paranoia

download - Copie

Posted on 25 ianuarie 2007 by DanutM

Romania si Uniunea Europeana – intre entuziasm si paranoia

1 ianuarie 2007 a fost o zi asteptata de unii cu un nemarginit optimism, in vreme ce pentru altii ea sta sub semnul celor mai negre presimtiri. Entuziastii ignora cel mai adesea pretul integrarii, pe care politicienii nostri l-au ascuns cu obstinatie, pentru a prezenta Europei un consens pro-european abil cosmetizat. Acesta insa se va spulbera ca un castel din carti de joc imediat ce populatia Romaniei va incepe sa observe ca ‘paradisul’ european se plateste mai greu decit lis s-a spus. Pesimistii, atit cei de inspiratie crestina, cit si nationalistii, se intrec in cele mai fanteziste scenarii apocaliptice. Impunerea pasapoartelor biometrice, si codul de bare adiacent (care, se stie, contine fatidica cifra 666) ii umple de groaza pe cei dintii, in vreme ce pe ceilalti ii sperie presupusa pierdere de identitate nationala, atunci cind cultura mica a Romaniei va trebui sa intre in competitie pe o piata culturala deja supraglomerata. Intre aceste doua extreme se situeaza scepticii moderati, care privesc integrarea europeana ca pe o potentiala sansa, insotita insa de riscuri care nu trebuie ignorate. Aceasta este categoria in care s-ar putea incadra si pozitia mea.

Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult in configuratia actuala a Europei este faptul ca un proiect formulat initial pe baze fundamental crestine (Robert Schumann si Konrad Adenauer, care au reformulate proiectul European in perioada postbelica erau catolici angajati) a fost transformat intr-un construct eminamente socialist si secularist, inspirat din mentalitatea care a dominat societatea franceza in ultimele doua secole. Aceasta realitate este reflectata in mod absolute transparent de proiectul Constitutiei europene, coordoinat de Giscard d’Estaign. In mod straniu, acest proiect a fost respins de francezi, intre altele, nu pentru ca nu este destul de liberal, ci pentru ca nu este suficient de socialist (!?!).

In opinia mea, fundamentul acestui text este unul religio-secularist (ca sa folosim expresia formulata de sociologul american Martin Marty). Secularismul promovat in spatiul european este unul de natura quasi-religioasa. Lucrul acesta a fost evidentiat de criza Butiglione, atunci cind acest catolic angajat nu a fost confirmat pentru postul de comisar european pentru ca, in numele convingerilor lui crestine, a refuzat sa cedeze dogmei relativismului moral al religiei seculariste.

Cu toate acestea, consider ca integrarea europeana a Romaniei este o sansa pentru comunitatea crestina din tara noastra. Crestinatatea, ca sistem integrat care controla societatea europeana este un fapt al trecutului. In ciuda aparentelor, acest sistem n-a construit nicidecum imparatia lui Dumnezeu, ci doar s-a folosit de crestinism pentru a promova interse dintre cele mai pamintesti. De fapt, in acest moment al istoriei inc`hidem cercul si revenim la situatia, naturala si benefica pentru credinta crestina, in care mesajul Evangheliei este o simpla voce in corul nenumaratelor oferte religioase si ideologice ale contemporaneitatii. Aceasta voce, slava Domnului, nu se mai poate folosi de sistemul politic si social pentru a se impune, asa cum a facut in trecut. Biserica in Europa trebuie sa reinvete lectia smereniei si, poate, a persecutiei. Caci, asa cu spunea apostolul Pavel, ‘cine vrea sa traiasca cu evlavie in Cristos Isus, VA FI persecutat’. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

https://agorachristi.wordpress.com/2007/01/25/romania-si-uniunea-europeana-%e2%80%93-intre-entuziasm-si-paranoia/

Jertfele

download - Copie

Abel şi Cain sînt primii oameni despre care găsim scris că au adus Domnului jertfe (Gen. 4:1-4). Înaintea lor, Dumnezeu a ucis primele animale, din pieile cărora a făcut haine pentru Adam şi Eva (Gen. 3:21).

Patriarhii Vechiului Testament – Avraam, Isaac şi Iacov – au clădit şi ei altare pretutindeni pe unde au ajuns şi au adus Domnului jertfe (Gen. 12:7, 8; 26:25; 28:18). Noe a adus şi el jertfe de mulţumire după potop (Gen. 8:20). Majoritatea acestor jertfe au implicat vărsare de sînge, o metodă tipologică folosită de Dumnezeu pentru a-i pregăti pe oameni ca să înţeleagă marea jertfă a Domnului Isus.

Biblia menţionează cîteva tipuri de jertfe. Ele subliniază insuficienţa umană şi abundenţa de har iertător pe care o găsim la Dumnezeu.

„Arderea de tot” consta în arderea completă a unui animal de parte bărbătească (Lev. 1:1-17). Înainte de incendiere, animalul era junghiat de preot, iar sîngele era stropit pe altar (Num. 28:1-8). Arderea completă simboliza dorinţa omului de a fi curăţit complet de vinovăţia sa. Acest tip de jertfă a fost antetipul morţii ispăşitoare a lui Cristos (2 Cor. 5:21).

„Jertfa de mîncare”, descrisă pe larg în Leviticul 2:1-10, era identică în scop cu arderea de tot. Mîncarea era adusă la preot, care lua o parte din ea şi o ardea în foc, împreună cu tămîie. Acest tip de jertfă simboliza închinarea a ceea ce este mai bun în vieţuirea omenească pentru Dumnezeu (Evrei 10:5-10)..

„Jertfa de mulţumire” (Lev. 3:1-17), era un fel de masă ceremonială în care mîncarea era împărţită cu Dumnezeu, cu preoţii şi chiar cu alţi oameni veniţi la închinare. Un animal jertfit de bună voie reprezenta o laudă adusă lui Dumnezeu şi o ocazie de a sărbători prietenia cu ceilalţi. Iacov şi Laban au participat împreună la un asemenea ritual cînd au definitivat o înţelegere (Gen. 31:43-55). Acest tip de jertfă este simbolul „Mesei Domnului”, la care a fost instituit Noul Legămînt şi vesteşte în acelaşi timp masa din veşnicie la care vom sta alături de Domnul Isus, de Avraam, Isaac şi Iacov.

„Jertfa pentru ispăşire” (Lev. 4, 5), era practicată atunci cînd restituirea sau repararea răului făcut nu mai era posibilă.

„Jertfa pentru vină” (Lev. 5:14-19), era necesară pentru ofense minore şi neintenţionate, ca o adăugire la restituirea făcută.

,,Aceasta este legea arderii-de-tot, a darului de mâncare, și a jertfei pentru păcat, și a jertfei pentru vină … și a jertfei de pace“ (Levitic 7:37).

Există cinci tipuri diferite de jertfe în Lege, descrise în primele șapte capitole din Levitic. Aceste jertfe pot fi împărțite în două mari categorii: jertfele de un miros plăcut și jertfele pentru păcat.

Arderea-de-tot vorbește despre felul în care Domnul Isus a împlinit voia lui Dumnezeu prin moartea Sa, aducându-Se pe Sine jertfă fără pată lui Dumnezeu, pentru gloria și plăcerea Lui. Darul de mâncare vorbește despre perfecțiunea Domnului Isus ca Om lipsit de păcat, întotdeauna ascultător de voia Tatălui Său în viața Sa.

Jertfa de pace Îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind Cel care l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, după ce a făcut pace prin sângele Său la cruce, oferind astfel posibilitatea celor păcătoși de a intra în părtășie cu Dumnezeu. Aceasta este singura jertfă din care închinătorul primea o parte.

Prin contrast, jertfa pentru păcat și jertfa pentru vină erau jertfe obligatorii, pentru a se face ispășire pentru cei care păcătuiseră, iar ele Îl prezintă pe Hristos ca fiind Cel care a purtat păcatul (2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.24). Ele vorbesc despre suferințele lui Hristos atunci când El a îndurat pedeapsa pentru păcatele noastre și, ca atare, nu sunt jertfe de o mireasmă plăcută pentru Domnul. Jertfa pentru păcat accentuează eliberarea judiciară de pedeapsa pentru păcatele noastre, privită prin prisma naturii sfinte a lui Dumnezeu. Jertfa pentru vină pune accentul pe restituirea făcută pentru paguba cauzată de păcatele noastre, privită din punctul de vedere al guvernării Lui drepte.

În cazul jertfelor de o mireasmă plăcută, atunci când închinătorul își punea mâinile pe capul jertfei, acest lucru însemna că se bucura de aceeași primire (acceptare) ca jertfa însăși. În cazul jertfei pentru păcat, în loc ca închinătorul să fie identificat cu mireasma plăcută a jertfei, jertfa era identificată cu păcatul lui, care era transferat asupra ei. Ce imagini minunate ne oferă aceste jertfe cu privire la lucrarea binecuvântatului nostru Domn Isus!

T Bouter

Şi Vechiul şi Noul Testament ne spun că jertfele au fost simboluri profetice temporare. Evreii erau învăţaţi astfel că pentru vinovăţia lor trebuia plătit ceva. De cele mai multe ori, o altă viaţă trebuia curmată pe altar. Toate aceste realităţi prevesteau Jertfa cea mare”, oferirea Domnului Isus ca substitut pentru noi în plătirea vinovăţiei (Evrei 10:1-18). Autorul epistolei către evrei II prezintă pe Domnul Isus ca Mare Preot, venit să înlocuiască sistemul de nesfîrşite jertfe, aducîndu-Se pe Sine însuşi drept jertfă, o singură dată, pentru păcat (Evrei 9:11-28). În lumina harului adus prin Cristos, apostolul Pavel nu mai practică aducerea de jertfe mozaice, dar mai foloseşte limbajul sacerdotal în sens spiritual, îndemnîndu-i pe cei credincioşi să-şi aducă „trupurile voastre ca o jerfta vie, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” (Rom. 12:1).

https://scripturile.wordpress.com/2013/01/19/jertfele/

Misiunea Betania Ana Gabriela Olaru apr.09.2009

download - Copie

Pagina Proiectului Betania este realizată de

Ana Gabriela Olaru

Coordonatoare Proiect Betania

În slujba lor – Proiectul BETANIA

 

Doresc ca randurile mele sa va aduca bucurie in suflete, mai ales ca dvs ati adus bucurie in viata celor, pe care „Betania” ii slujeste!

Dragii mei, lunile ianuarie si februarie au insemnat o alergatura si activitate din plin,culminand in martie cu intalnirea de sambata 07, la care ne-am bucurat cu totii de o prezenta de 75 de persoane.Despre aceasta intalnire, intr-un raport viitor!

Vremea ne-a fost un bun „prieten”, in aceste luni, caci ne-am bucurat de o iarna deosebit de blanda,cel putin aici, in zona de litoral. In tara au fost inzapeziri,furtuni,dar noi,am fost ocoliti de vremi grele.

Initial ma gandisem ca in aceste doua luni sa actionam mai lent, gandindu-ne ca terenul va fi greu de facut si asa luna decembrie a fost una plina,obositoare,plina cu daruri pentru multi seniori.Sunt peste 20 de seniori acoperiti de vizite si bunatati, iar pentru 3 si plata medicamentelor vitale.

Multumim Domnului pentru toti acei care isi ofera sprijinul spiritual pentru aceasta LUCRARE. Aceasta activitate se desfasoara prin mila si indurarea Domnului, care ne-a dat ajutoare de tot felul: prin cei ce au donat bani,printre care si dvs, prin cei ce au ajutat la cumparaturi, prin cei ce s-au raspandit alimente si produse de igiena casa si igiena personala, prin logistica fundatiei.

Domnul sa-i binecuvinteze si sa le rasplateasca tuturor!

 

Varsta voluntarilor variaza de la 18 la 70!

Un mare ajutor l-am avut de la sora Melentina, care zilele trecute a implint frumoasa varsta de 70 de ani.Tot vrednica, tot neobosita,tot in slujire pentru semeni. O „albinuta” in gradina Domnului!…

 

Prin Harul Domnului am primit in dar si aparate de masurat glicemia, stripere, tylenol pentru raceli si dureri reumatismale, aparate de masurat tensiunea, multi- vitamine si chiar bomboane pentru seniori. Langa donatiile dvs s-au adaugat cea a  bisericii noastre, si chiar la sedinta anuala din februarie am fost deosebit de motivata si in acelasi timp fericita sa observ importanta pe care conducerea bisericii o acorda seniorilor. Activitatea Betaniei a fost apreciata, alocandu-se un fond mai mare pentru anul 2009.Un mare accent a fost acordat intalnirilor cu seniorii, care conduc la stabilirea de relatii noi, revederea unor cunostinte vechi, partasie….  La fiecare intalnire, fratele pastor Claudiu Fechete, nu uita sa mentioneze cata bucurie patrunde in casele celor vizitati, prin momente de partasie, prin mic ajutor material,plata medicamentelor,sprijin moral si spiritual,in cadrul vizitelor Betaniei!     

Am deschis multe usi si bucuria a inundat casele celor care sunt imobilizati,ori depind de alte persoane pentru a se putea deplasa in afara casei, mai ales celor carora pensiile nu le sunt suficiente pentru a-si procura cele necesare, inclusiv medicamente.

In luna februarie Dumnezeu mi-a dat calauzire si am ascutat Vocea Lui, convocand  un numar de surori voluntare, dintre care o parte deja activeaza la Betania,si o alta parte ce si-a exprimat dorinta sa activeze pe viitor.

Asadar, in fiecare miercuri ne intalnim in demisolul bisericii.

Si aici, uimitor,varsta variaza intre 52 si 85 de ani

Am format patru echipe din aceste voluntare.

In acest segment am avut intotdeauna parte de suportul informational, caldura si dragoste din partea pastorului Claudiu Fechete si a secretarei bisericii, Rodica N.

 Pornind la drum cu 4 formatii putem acoperi prin vizite un numar de cel putin 32 de seniori lunar.Echipele se vor roti lunar pe alti seniori mereu.Va exista un permanent „tur” de vizite si astfel pe langa clipele de partasie si bucurie pentru vizitati ,cat si pentru voluntarii implicati, va exista o permanenta informare despre starea lor de sanatate, problemele lor specifice.

In acest mod nadajduiesc  ca prin caluzirea de SUS sa avem o activitate si mai  fructuoasa, atingand astfel obiectivul central al Betaniei: „promovarea unei stări de bine şi creşterea calităţii vieţii în plan emoţional, relaţional, fizic şi spiritual”.

Intr-una din cele 4 echipe exista un asistent medical voluntar, care pune in slujba seniorilor cunostintele medicale si utilizeaza aparatele de masura,de medicamentele primite ca donatie.

 

Nu este posibil sa avem fotografii de la toate echipele,din pacate nu avem decat o singura camera digitala, dar ne imbogatim in fiecare zi de miercuri cu povestirile voluntarelor, cu experiente de viata si chiar momente de calda sinceritate, in care cele ce viziteaza sunt chiar incurajate de cei vizitati.

In cursul lunii februarie am poposit si in casa Dariei Haidulis,care la onorabila varsta de 96 de ani, ne-a cantat si ne-a spus pe de rost doi psalmi!

Vizita noastra i-a produs o mare bucurie, amintindu-si impreuna cu prietena sa,Victoria L., de vremuri trecute,din zona Tulcea.   

 

La finele lunii februarie urmarile unui accident intamplat cu prietena Vasilica C., ne-a purtat catre spitalul din Eforie. Prietena noastra,la venerabila varsta de peste 80 ani, a cazut in baie si-a rupt mana dreapta.Impreuna cu Victoria L. si Mioara B., am incurajat pe accidentata, pe fiica sa si am multumit lui Dumnezeu ca acest accident nu a avut urmari mai grave.Actualmente Vasilica este la domiciliu, nu poate face absolut nimic,mana ii este legata de gat si in gips. Noi am actionat prin intensificarea vizitelor.Speram ca Domnul sa sensibilizeze si alte surori care sa-si ofere voluntar sprijinul, pe parcursul celor 60 de zile de neputinta.

Spre finele vietii, batranii sunt coplesiti de amintirea pierderilor suferite in timp, chiar daca au nadejdea vietii vesnice. Coplesiti uneori de frica, de vinovatie, sunt ingrijorati, se simt singuri, marginalizati, imaginea de sine scade, se simt o povara. Avem datoria sa preintampinam aceste sentimente de inutilitate si singuratate…avem datoria sfanta (Levitic 19:32) sa-i cinstim, sa le daruim din timpul nostru, sa apreciem “smaraldul din interior

Sa nu uitam ca bătrâneţea inseamna pregatire pentru veşnicie. Nu obositi si nu va temeti (Isaia 41:10).

Trebuie să ne străduim să distrugem tendinţa de a-i ignora pe cei bătrâni, sau de a-i marginaliza… tinerii, adulţii şi bătrânii au nevoie unii de alţii!

„Sa te scoli inaintea perilor albi,si sa cinstesti pe batran..(Lev 19:32)

sus

http://publicatia.voxdeibaptist.org/betania_apr09.htm

Alfa Omega în Obiectiv | 30 iulie 2020

download - Copie

Săptămâna aceasta la Alfa Omega în obiectiv vrem să îi cunoașteți mai bine pe redactorii programelor săptămânale de știri Alfa Omega News și Realități și perspective magazin, familia Ciprian și Codruța Burghelea. Printre altele, cei doi ne vorbesc despre munca din spate, modul în care sunt selectate știrile, și de ce e important să privim și să interpretăm știrile din punct de vedere biblic. În luna august 2019 a fost realizată o serie pilot Alfa Omega News, iar din ianuarie 2020 acest program poate fi urmărit pe canalul Alfa Omega TV în fiecare miercuri și vineri, de la ora 18:50 pm. Din luna octombrie 2019, în fiecare zi de marți de la ora 20 pm cu reluare miercuri de la ora 2 am și 6 am, puteți urmări varianta tip magazin a emisiunii Realități și perspective. Mihaela Niță, redactor web la Alfa Omega ne prezintă noua pagină de facebook, Știrile Alfa Omega. Dacă doriți să fiți la curent cu ce se întâmplă în țară și lumea largă, dar nu aveți timp să vă uitați la televizor, nu ezitați să vizitați această pagina: https://www.facebook.com/StirileAlfaO… și să dați “like”. Știrile prezentate în Alfa Omega News și Realități și perspective magazin le puteți găsi și aici https://alfaomega.tv/stiri . Totodată, în această emisiune a fost prezentată cartea Stăvilarele cerului – David R. Parson, care poate fi achiziționată în format tipărit accesând linkul următor https://alfaomega.tv/librarie sau în format e-book aici https://alfaomega.tv/librarie/ebooks

Realități și Perspective MAGAZIN 28 iulie 2020

download - Copie

În cadrul emisiunii Realități și Perspective Magazin veți putea urmări un grupaj de știri realizat de colaboratorii noștri de la studioul din Ierusalim al televiziunii finlandeze TV7, veți afla despre celebrarea Organizației Open Doors International, despre familiile creștine sărace din China și despre organizația O.M., care, în ciuda Covid-19, continuă să se implice în întreaga lume.

Tot atunci aflați că Iranul se confruntă cu două mari probleme grave și că bisericile californiene au făcut un front comun de luptă împotriva deciziei interzicerii programelor religioase. De asemenea, aflați că Olanda admite că a plătit 2 teroriști ucigași, că un combatant Hezbollah a fost ucis săptămâna aceasta, și că societatea comercială de origine americană, Chevron Corporation va colabora cu compania Noble Energy din Israel.

https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/rsp/13043-realitati-si-perspective-magazin-28-iulie-2020

E momentul să fim curajoși | Charles Stanley

download - Copie

Ce mesaj are Dumnezeu pentru noi în această perioadă dificilă cu care ne confruntăm ?

Avem responsabilități față de guvern, față de doctorii care ne ajută și suntem responsabili și înaintea Dumnezeului Atotputernic. Așa că haideți să cercetăm

Cuvântul Domnului pentru îndrumare și confirmare !

Unul dintre primele versete pe care vreau să-l citez e Psalmul 103:19:

Domnul Și-a așezat scaunul de domnie în ceruri și domnia Lui stăpânește

peste tot.

Asta înseamnă că Dumnezeu e în controlul situației actuale. El știa de asta înainte de a se întâmpla, cunoaște motivul pentru care se întâmplă și știe și cât va dura totul.

Întrebarea e cum răspundem la ceea ce a permis Dumnezeu să se întâmple acum în țara noastră ? Nu e momentul să ne temem, ci trebuie să fim curajoși.

Țin minte când a izbucnit al Doilea Război Mondial, iar eu aveam 9 ani. Îmi amintesc cum au reacționat oamenii. De cele mai multe ori, răspundeau cu teamă, iar, la scurt timp, oamenii au început să se roage, să fie încrezători, curajoși și să creadă că vom câștiga. Noi vom câștiga și această bătălie !

Însă acum trebuie să vedem care sunt instrucțiunile lui Dumnezeu pentru noi, credincioșii…

Resurse asemănătoare te așteaptă aici: https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/romania-puls-spiritual

Urmărește-ne pe Facebook, acolo publicăm materiale pe care nu le vei vedea pe aici: https://www.youtube.com/channel/UCiGwx8Yg1dOAr78_5v-zTKQ

Avem și cont de Instagram, aruncă o privire: https://www.instagram.com/alfaomegatv/

Canalul TV poate fi vizionat 24/7 și este unul dintre cele mai vizionate de români. Uită-te și tu. Dacă nu ai televizor, ne găsești online: https://alfaomega.tv/canal-tv/alfa-omega-tv

Vrei să fii parte din lărgirea Împărăției și vestirea întoarcerii Domnului? Lucrează împreună cu noi: https://alfaomega.tv/donatii

Ultimele articole – Viața spirituală

  • Bazele crestinismului - 5. Isus Hristos
    Bazele crestinismului – 5. Isus Hristos
  • A doua lege a sănătății: odihna | Gordon Lindsay
    A doua lege a sănătății: odihna | Gordon Lindsay
  • Vorbind deschis despre nesiguranță
    Vorbind deschis despre nesiguranță
  • PORNOGRAFIA - O mărturie personală
    PORNOGRAFIA – O mărturie personală
  • Adulter si pornografie - pacate sexuale ascunse in casnicie - marturia lui Bob si Heidi
    Adulter si pornografie – pacate sexuale ascunse in casnicie – marturia lui Bob si Heidi
  • Pot influenta parintii sexualitatea copilului?
    Pot influenta parintii sexualitatea copilului?
  • Anotimpul pregatirii- de Joyce Meyer
    Anotimpul pregatirii- de Joyce Meyer
  • Cunoașterea lui Dumnezeu prin Domnul Isus | Partea 1/6 | Iosif Țon
    Cunoașterea lui Dumnezeu prin Domnul Isus | Partea 1/6 | Iosif Țon

https://alfaomega.tv/viata-spirituala/identitate-spirituala/12227-e-momentul-sa-fim-curajosi-charles-stanley

Cunoașterea lui Dumnezeu prin Domnul Isus | Partea 1/6 | Iosif Țon

download - Copie

Urmărești partea întâi din seria de 6 videoclipuri realizate de pastorul Iosif Țon, cu tema: „Cunoașterea lui Dumnezeu prin Domnul Isus”.

Distribuie dacă ți se pare util mesajul.

Unde ne mai poți vedea:

– pe Facebook: https://www.facebook.com/alfaomegatv/

-pe site: https://alfaomega.tv/

– pe Instagram: https://www.instagram.com/alfaomegatv/

-pe canalul de televiziune Alfa Omega TV

Materiale asemănătoare găsești aici: https://alfaomega.tv/stiri

Ultimele articole – Viața spirituală

  • Billy Graham: Dumnezeu nu se supără când creștinii se recreează
    Billy Graham: Dumnezeu nu se supără când creștinii se recreează
  • Mihai Gavril: mărturie despre fondarea unui centru pentru copiii abandonați | Vieți în lumină 3.5
    Mihai Gavril: mărturie despre fondarea unui centru pentru copiii abandonați | Vieți în lumină 3.5
  • Joyce Meyer - seria de broșuri gratuite VORBIND DESCHIS DESPRE...
    Joyce Meyer – seria de broșuri gratuite VORBIND DESCHIS DESPRE…
  • Lucrurile rele vin de la Satan, lucrurile bune de la Dumnezeu
    Lucrurile rele vin de la Satan, lucrurile bune de la Dumnezeu
  • Omul
    Omul
  • Darurile Duhului Sfant - Aurelian Barbu
    Darurile Duhului Sfant – Aurelian Barbu
  • Mărturie Ruth Graham - despre depresie, infidelitatea soțului, pornografie, divorț
    Mărturie Ruth Graham – despre depresie, infidelitatea soțului, pornografie, divorț
  • Se nasc oamenii homosexuali?
    Se nasc oamenii homosexuali?

https://alfaomega.tv/viata-spirituala/intimitate-cu-dumnezeu/12547-cunoasterea-lui-dumnezeu-prin-domnul-isus-partea-16-iosif-ton

Coronavirus în lume: Covid-19 provoacă un deces pe minut în SUA / Australia raportează cel mai grav bilanț de până acum de Redactia HotNews.ro

download - Copie

Joi, 30 iulie 2020, 7:39 Actualitate | Coronavirus

Pacienta cu Covid-19

Pacienta cu Covid-19
Foto: William West / AFP / Profimedia Images
Numărul cazurilor de coronavirus confirmate în lume a ajuns la 17,2 milioane și au fost raportate 670.000 de decese și 10,7 milioane de pacienți vindecați, potrivit datelor centralizate pe platforma Worldometers.info.

Cele mai noi informații despre pandemie, LIVETEXT:

 
20.40 Italia: Bilanţul epidemic a ajuns la 35.132 de morţi/ În total, 247.158 de cazuri de coronavirus
20.30 Florida a înregistrat joi un număr record de decese în ultimele 24 de ore pentru a treia zi la rând: 253 de decese, totalul se ridică la 6.586. (AFP)
18.59 Suedezii au primit joi recomandarea de a continua să lucreze de acasă şi după ce trece perioada vacanţelor de vară, în pofida progreselor înregistrate în ultima perioadă în lupta cu epidemia de COVID-19

17.37 Un viitor vaccin pentru coronavirus ar putea necesita administrarea sa odată la 12 luni, a avertizat joi compania farmaceutică AstraZeneca

16.32 India a raportat peste 50.000 de cazuri noi de infectare cu SARS-CoV-2 într-o singură zi, care marchează o nouă creştere record pentru această ţară, potrivit statisticilor guvernamentale publicate joi

După creşterea cu 52.123 de cazuri confirmate în ultimele 24 de ore, bilanţul total al infectărilor cu noul coronavirus a urcat în India – una dintre cele mai afectate ţări din lume de pandemia de COVID-19 – la 1.583.792 de cazuri

15.44 Guvernul italian a formalizat prelungirea stării de urgenţă până pe 15 octombrie pentru a gestiona pandemia de COVID-19, după ce a obţinut sprijinul parlamentului, dar fără susţinerea opoziţiei de dreapta

15.39 Regiunea autonomă Madrid înăspreşte de joi măsurile pentru a stăvili creşterea noilor contagieri de coronavirus, precum folosirea obligatorie a măştilor în orice spaţiu public şi limitarea la maximum zece persoane în ce priveşte reuniunile, centrele hoteliere sau cele de agrement

15.38 Marea Britanie s-a confruntat cu cea mai mare mortalitate exesivă înregistrată în Europa de la începutul pandemiei declanşate de noul coronavirus, în timp ce alte ţări, precum Spania, au cunoscut vârfuri mai marcate şi mai localizate, a raportat joi un studiu britanic realizat pe 21 de ţări europene

15.35 Cazurile de contaminare cu noul coronavirus au depăşit pragul de 16.000 joi în Cehia, în contextul în care recrudescenţa contagierilor continuă

15.31 Economia Austriei a înregistrat o scădere de 12,8% în al doilea trimestru al anului 2020, din cauza efectelor pandemiei, anunţă Institutul autriac pentru Studii Economice (WIFO)

14.27 Record de noi infecții în Polonia / Autoritățile anunță că se așteaptă la mai multe cazuri în următoarele zile

13.03 Minsterul Sănătății iranian a anunțat joi că numărul total al infecțiilor cu coronavirusul a ajuns în țară la 301.530 de cazuri și că 226 de persoane și-au pierdut viața în ultimele 24 de ore din cauza COVID-19, bilanțul fatalităților de la izbucnirea pandemiei ajungând la 15.569

12.47 Contracție record a economiei germane în trimestrul doi

12.36 Huawei a depășit Samsung și a devenit cel mai mare producător de smartphone-uri din lume

11.46 Hong Kong a raportat un bilanț zilnic record de infectări – 149 – dintre care 145 cu transmitere locală

10.04 Creşterea numărului de cazuri de infectare cu noul coronavirus în Statele Unite şi restricţiile menite să stopeze răspândirea pandemiei au început să afecteze redresarea economiei, a declarat Jerome Powell, preşedintele Rezervei Federale a SUA (Fed), arătând spre reducerea încrederii consumatorilor şi încetinirea reangajării angajaţilor aflaţi în şomaj

09.55 Cea de-a 72-a ediţie a galei de decernare a premiilor Primetime Emmy, considerate echivalentul premiilor Oscar în industria de televiziune, se va desfăşura într-un format complet virtual

09.46 Ucraina: Bilanț record de cazuri noi – 1.197 (68.794 în total, inclusiv 1.673 de decese) Numărul infecțiilor zilnice a crescut constant în ultimele două luni, după ce restricțiile au început să fie ridicate, la sfârșitul lunii mai

08.16 În SUA, în fiecare minut o persoană moare din cauza Covid-19, fiind raportate 14.61 de decese noi

07.51 Capitala vietnameză Hanoi îi va testa în masă pe cei 21.000 de turiști care au fost recent în stațiunea litorală Danang, acum focar de infecție

07.42 Australia: 13 decese și 700 de cazuri noi, cel mai grav bilanț zilnic de până acum. Cele mai multe infecții sunt în statul Victoria și în capitala acestuia, Melbourne, unde autoritățile au ordonat locuitorilor să poarte măștile și în spațiile deschise

05.19 Criza sanitară și economică generează ”un flux excepțional de migranți” (Roma)

–––––

Pe aeroportul Tegel din Berlin a început miercuri testarea pe scară largă a pasagerilor pentru depistarea coronavirusului. Măsura va fi aplicată de săptămâna viitoare, obligatoriu și gratuit, pe toate aeroporturile din Germania.

Statele Unite au trecut pragul de 150.000 de morți de Covid-19 miercuri, potrivit numărătorii Universității Johns Hopkins.

Tren CFR Calatori

Zece puncte slabe ale rețelei feroviare românești și locuri unde trenurile pierd ”lupta” în fața transportului rutier

Subiectele zilei

Vineri, 31 Iulie 2020

Rezultate trimestriale SUA: Amazon, cel mai mare câștigător al pandemiei /Facebook, creștere peste așteptări / Alphabet (Google), pierde din venituri

O cifră de afaceri mai mare cu 40% până la aproape 89 de miliarde de dolari și un profit net care se dublează la 5,2 miliarde: Amazon pare a fi cel mai mare câștigător al pandemiei
citeste tot articolul
Lansarea raportului pieței de artă din prima jumătate a lui 2020, inclusiv perspective 2020-2021, în contextul pandemiei

Institutul de Management al Artei, divizie de cercetare, statistică și educație a grupului Artmark, cunoscută în spațiul public nu doar pentru organizarea de cursuri despre artă și piața de
citeste tot articolul
Danemarca include România pe lista țărilor „închise”. Intrarea românilor în această țară, doar cu „motiv întemeiat”

Ministerul român de Externe informează că, în cursul zilei de joi, autoritățile din Danemarca au anunțat noi măsuri privind condițiile de intrare pe teritoriul regatului, măsuri ce vor
citeste tot articolul
Cum se pot amâna alegerile prezidențiale din SUA? Aspecte legale privind ideea lui Trump

Președintele Statelor Unite, Donald Trump, s-a referit joi la o posibilă amânare a alegerilor prezidențiale programate în noiembrie. Agenția Reuters prezintă unele aspecte legale legate
citeste tot articolul
Pompeo susține cu trupele americane au ucis 300 de ruși în Siria care amenințau securitatea SUA

Secretarul de stat american, Mike Pompeo, aflat în fața Congresului pentru a explica inerția aparentă a Statelor Unite în fața amenințărilor din partea Rusiei împotriva soldaților
citeste tot articolul
Klaus Iohannis: Azi e un nou record negativ, extrem de îngrijorător / Atac dur la PSD: A vrut să creeze o criză sanitară pentru a avea motive să critice Guvernul. A făcut harcea-parcea puțina legislație

?Președintele Klaus Iohannis a avertizat joi asupra noului record „extrem de îngrijorător” de îmbolnăviri de COVID-19 și a lansat un atac extrem de dur la adresa PSD,
citeste tot articolul
DOCUMENT Principalele modificări aduse prin HG: Restricțiile pentru plaje au fost retrase după criticile din spațiul public/ Orarul cluburilor și teraselor, stabilit de comitetele pentru situații de urgență

Măsura care stabilea că pe plajă trebuie să existe o distanță de 2 metri între persoane/șezlonguri, excepție făcând soții și copiii însoțiți de adulți (părinți, bunici), nu se mai
citeste tot articolul
FOTO VIDEO Incendiu puternic la o fabrică din Bragadiru, în apropiere de Șoseaua de Centură. „Se poate crea un amestec exploziv” – purtător de cuvânt ISU. UPDATE

Zeci de pompieri intervin, joi seara, în localitatea Bragadiru, la un incendiu puternic izbucnit la un depozit care se ocupă de ambalarea și distribuția orezului, situat în apropiere de
citeste tot articolul
Racheta care transportă roverul Perseverance pe Marte întâmpină dificultăți tehnice

Nava spațială care transportă roverul Perseverance de la NASA pe Marte întâmpină dificultăți tehnice și funcționează în prezent folosind doar funcțiile sale esențiale, a declarat
citeste tot articolul
Coronavirus în lume: Covid-19 provoacă un deces pe minut în SUA / Australia raportează cel mai grav bilanț de până acum

Numărul cazurilor de coronavirus confirmate în lume a ajuns la 17,2 milioane și au fost raportate 670.000 de decese și 10,7 milioane de pacienți vindecați, potrivit datelor centralizate pe
citeste tot articolul
Coronavirus în România: A noua zi cu peste 1.000 de cazuri și un nou record absolut / 1.356 de îmbolnăviri raportate în ultimele 24 de ore. Bilanțul a ajuns la 49.591 / 35 de decese într-o singură zi / Cel mai mare număr de pacienți la ATI – 402

A noua zi cu peste 1.000 de noi cazuri de coronavirus în România și un record absolut. În ultimele 24 de ore au fost raportate 1.356 de noi îmbolnăviri de COVID-19. Potrivit
citeste tot articolul
Ciolacu: Suntem pregătiți să venim cu o propunere de premier – un specialist recunoscut de toată lumea

Președintele interimar al PSD, Marcel Ciolacu, a afirmat, joi, la România TV, că social-democrații sunt pregătiți să vină, alături de alte forțe din Opoziție, cu o propunere de premier,
citeste tot articolul
Presa germană despre retragerea soldaților americani: Pedeapsa lui Trump

Prin retragerea unor trupe din Germania Washingtonul își prejudiciază și propriile sale interese. Oare în Congres mai poate câștiga încă rațiunea?, se întreabă
citeste tot articolul
VIDEO Ciolacu anunță depunerea unei moțiuni la jumătatea lui august: „Un haos mai mare decât este acum nu poate fi creat nici măcar de către PSD sau opoziție”

„Un haos mai mare decât este acum nu poate fi creat nici măcar de către PSD sau opoziție”, a declarat joi liderul PSD, Marcel Ciolacu. El a spus că acesta este motivul pentru care
citeste tot articolul
Liderii republicani din Congresul SUA resping sugestia lui Donald Trump privind amânarea alegerilor

Principalii lideri republicani din Congresul SUA au respins, joi după-amiază, ideea președintelui Donald Trump de amânare a scrutinului prezidențial și parlamentar programat în
citeste tot articolul
Facebook merge mai bine decât se aștepta în timpul pandemiei -rezultate trimestriale

Pandemie sau nu, Facebook a văzut că veniturile sale au crescut cu 11% în trimestrul doi, la 18,7 miliarde de dolari, potrivit rezultatelor sale publicate joi.
citeste tot articolul
Creșterea cazurilor de Covid-19 în unele țări, rezultatul nerespectării regulilor de către tineri – spune șeful OMS

Creșterea numărului cazurilor de coronavirus în unele țări este rezultatul nerespectării restricțiilor antiepidemice de către tineri, în condițiile în care este vară în
citeste tot articolul
Kelemen despre Iohannis: Nu arată ca un președinte echidistant, ci ca un robot care împrăștie ură

Președintele UDMR, Kelemen Hunor, îl acuză pe Klaus Iohannis că nu arată ca un președinte echidistant, ci ca un robot care împrăștie ură în societate. Hunor a declarat, joi,
citeste tot articolul
FC ?Rapid București din nou între infarct și balamuc în Liga a 2-a. BREAKING: Dumnezeu s-a retras din brigada de arbitri

Este clar destin istoric. Este clar demență acum. Toată istoria Rapidului este scrisă așa, pe infarct și balamuc. Mereu pe muchie de cuțit, mereu te încearcă Rapidul ăsta: ori mă iubești, ori
citeste tot articolul
Ce au pregătit organizatorii Untold pentru ediția de pandemie a festivalului, ca să-și țină fanii aproape

Am stat de vorbă cu Edy Chereji, Head of Communications and Brand la Untold Festival, despre evenimentele digitale ca alternativă la experiența de festival, când va fi anunțată data pentru
citeste tot articolul

Românii contestă pe bandă rulantă măsurile de carantină și izolare

download - Copie

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Joi, 30 iulie 2020, 14:49   /   Actualizat: Joi, 30 iulie 2020, 14:55

Românii contestă pe bandă rulantă măsurile de carantină și izolare

ARTICOLE RELAȚIONATE

Primăria comunei prahovene Gornet a atacat în instanță carantinarea unui sat, impusă miercuri de CJSU, și cere DSU daune de jumătate de milion de euro
Primăria comunei prahovene Gornet a atacat în instanță carantinarea unui sat, impusă miercuri de CJSU, și cere DSU daune de jumătate de milion de euro

Vă place legea carantinării? Mamă, tată și bebeluș cu COVID, la Infecțioase Iași, experiență horrror: „Nu mi-am imaginat că voi apuca ziua în care să mă traumatizeze un spital, nu un virus. Iar psihoza socio-politico- medicală va continua”

Vă place legea carantinării? Mamă, tată și bebeluș cu COVID, la Infecțioase Iași, experiență horrror: „Nu mi-am imaginat că voi apuca ziua în care să mă traumatizeze un spital, nu un virus. Iar psihoza socio-politico- medicală va continua”

Datele afișate pe portalul instanțelor de judecată din România arată că, după intrarea în vigoare a Legii 136/2020, care prevede carantinarea și izolarea persoanelor, tot mai mulți români din țară sau din afara țării, dar și cetățeni străini contestă în instanțele de judecată măsurile de izolare și carantinare dispuse și actele Direcțiilor județene de Sănătate Publică, informează Mediafax.

După data de 21 iulie 2020, atunci când a intrat în vigoare legea 136/2020, Judecătoria Cluj Napoca, Tribunalul Dâmbovița, Judecătoria Bârlad, Tribunalul Sibiu, Judecătoria Mediaș, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Tribunalul Suceva,

Judecătoria Drobeta Turnu Severin, Judecătoria Găești s-au confruntat cu procese din partea românilor de anulare a deciziilor de carantinare și izolare dispuse de Direcțiile de Sănătate Publică.

Aceleași informații publice arată că, în general, instanțele tind să respingă cererile românilor- în contradictoriu cu Direcțiile de Sănătate Publică din județe, dar există și excepții: Judecătoria Mediaș, Judecătoria Odorheiul Secuiesc, Judecătoria Târgu Mureș, Judecătoria Galați.

De exemplu, Judecătoria Târgu Mureș a anulat recent deciziile de carantinare ale DSP Mureș pentru trei români care au venit din Suedia care au fost băgați în carantină în baza unor liste neactualizate, emise cu 16 zile înainte de intrarea lor în țară. De asemenea, Judecătoria Galați a revizuit decizia DSP Galați de izolare a unei minore în Spitalul de Boli Infecțioase Sf. Cuvioasa Parascheva și a dispus izolarea minorei la domiciliu,.

De asemenea, Direcțiile de Sănătate Publică se confruntă cu multe procese din partea persoanelor și firmelor vizând anularea unor procese verbale de contravenție sau a unor plângeri contravenționale.

Potrivit legii, toți avocații din oficiu ai românilor care contestă măsurile de carantinare și izolare, indiferent de soluții, beneficiază de plata onorariilor din fondurile Ministerului Justiției. Onorariile variază între 626 de lei și 868 de lei, majoritatea fiind de 723 de lei, notează Mediafax.

Din 21 iulie 2020, Legea 136/2020 dă dreptul persoanelor care se consideră vătămate în drepturi sau într-un interes legitim să conteste ordinele șefului Departamentului pentru Situații de Urgență sau deciziile Direcțiilor de Sănătate Publică în termen de 24 de ore de la comunicarea deciziei la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori la judecătoria de pe raza spitalului sau unității în care este izolată sau carantinată.

Aceștia pot solicita anularea actului administrativ, revizuirea sau încetarea măsurii. Judecata pe fond se face în cel mult 48 de ore, aceasta poate fi atacată cu apel în 2 zile, dar hotărârea instanței de fond este executorie, persoana având dreptul să părăsească imediat unitatea din care a fost carantinată sau izolată. Celor care nu au avocați aleși, potrivit legii, le este asigurat un avocat din oficiu, pe bani publici.

CELE MAI POPULARE
OPINII
Valerian Stan

Zodia virusului și altele (XVIII)

de Valerian Stan

Câteva sute de oameni, spre disperarea Jandarmeriei și în pofida opoziției ei agresive, au continuat și în această săptămână să protesteze în Piața Victoriei și la sediile PNL și PSD. Au fost nevoiți s-o facă în moduri dintre cele mai inedite, care să-i ferească de furia organelor. Tot respectul pentru asemenea oameni!

PE ACELAȘI SUBIECT
După cele 23 de teste „fals pozitive” de la CFR Cluj, Nelu Tătaru recunoaște: Da, există teste fals pozitive, fals negative. Rezultatul unui test ține foarte mult de aparat, de reactivi, de partea umană

După cele 23 de teste „fals pozitive” de la CFR Cluj, Nelu Tătaru recunoaște: Da, există teste fals pozitive, fals negative. Rezultatul unui test ține foarte mult de aparat, de reactivi, de partea umană

ȘTIRI

„Dragi români, Stați liniștiți!” Iohannis a identificat vinovatul pentru explozia cazurilor de covid: „Nemulțumit de reușitele guvernului PNL, PSD a creat intenționat o criză sanitară ca să poată critica guvernul!”

La o zi după ce a lansat un tir de acuzații la adresa PSD pentru situația în care ne aflăm, președintele Klaus Iohannis a revenit, joi, cu un discurs

E oficial: 12.000 de soldați americani vor fi retrași din Germania. Klaus Iohannis: „Sunt tot timpul foarte bineveniți în România”

Statele Unite ale Americii intenționează să retragă 11.900 de militari din Germania și să-i repoziționeze în alte țări, a anunțat miercuri secretarul

Alocațiile pentru copii vor fi majorate treptat, cu câte 20%, până în iulie 2022. Prima creștere, la 1 septembrie

Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, a anunțat dublarea etapizată a alocațiilor pentru copii. Prima majorare ar urma să aibă loc la 1 septembrie.

Prof. Vasile Astărăstoae, despre erorile testărilor covid-19: Mă îndoiesc să existe personal în 130 de laboratoare, cum zice Orban. Mai grav e că, pe baza acestui rezultat, oamenii sunt introduși într-un mediu în care virusul este foarte concentrat

Profesorul Vasile Astărăstoae, fost președinte al Colegiului Medicilor, a comentat scandalul de la CFR Cluj, unde 23 de persoane declarate inițial pozitive la testarea pentru COVID-19 au ieșit ulterior negativ.

Nu există conspirații?

Ce-mi place mie tot păsăretul care și-a făcut idol din covid, cum ciripește din gurițele țuguiate că noi vedem conspirații peste tot.

Românii contestă pe bandă rulantă măsurile de carantină și izolare

Datele afișate pe portalul instanțelor de judecată din România arată că, după intrarea în vigoare a Legii 136/2020, care prevede carantinarea și izolarea

Replici la acuzațiile președintelui contra PSD. Romașcanu: „După ce Guvernul lui a pierdut lupta cu pandemia, acum Iohannis a pierdut și controlul rațiunii”. Teodorovici: „Inadmisibil să arunce pisica în curtea opoziției pentru incompetențe guvernului”

PSD consideră că necesitatea depunerii unei moțiuni de cenzură „este mai mult decât evidentă”, a declarat, joi, purtătorul de cuvânt al partidului, Lucian Romașcanu, ca reacție la discursul președintelui republicii

Raport al Comitetului ONU pentru Drepturile Omului: Guvernele pot limita, din rațiuni de sănătate publică, desfășurarea mitingurilor de protest, însă numai în limite rezonabile și doar în zonele cu risc epidemiologic crescut

Guvernele pot limita, din rațiuni de sănătate publică, desfășurarea mitingurilor de protest, însă numai în limite rezonabile și doar în zonele în care există epidemii de boli infecțioase, se arată într-un raport al Comitetului ONU pentru Drepturile Omului

Bulgaria elimină condiționarea intrării românilor pe teritoriul său. Danemarca interzice accesul românilor, cu anumite excepții

Ministerul Afacerilor Externe precizează că autoritățile bulgare au adoptat noi măsuri privind condițiile de intrare pe teritoriul Republicii Bulgaria. Astfel, potrivit ordinului ministrului sănătății bulgar, intrat în vigoare la data de 28 iulie 2020, cetățenii români care sosesc din România nu trebuie să mai prezinte declarația pe proprie răspundere

Postul Adormirii Maicii Domnului începe anul acesta cu o zi mai devreme, pe 31 iulie

Postul Adormirii Maicii Domnului va începe anul acesta vineri, 31 iulie 2020, și nu la 1 august, ca în alți ani

29-31 iulie 1949. Răscoalele din Bihor și Arad sunt reprimate sângeros de autoritățile comuniste. Țăranii au fost obligați să-și predea recolta însoțiți de lăutari

24 iulie 1949 este ziua în care au apărut primele cinci gospodării agricole colective din istoria României, din cele 60 pregătite pentru a inaugura noua politică agricolă a României comuniste.

EXTERNE

Facebook, Twitter, YouTube au șters un videcolip devenit viral cu medici care promovau tratamentul cu hidroxiclorochina. Reacția lui Trump

Președintele Donald Trump a declarat că nu înțelege de ce un videoclip vizionat de milioane de oameni, în care este prezentată opinia unor medici

CULTURĂ

31 iulie: Sfântul Cuvios Evdochim

Sfântul și Dreptul Evdochim (sec. IX- foto) a trăit în timpul împăratului iconoclast Teofil (829 – 842)

31 iulie: Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea

Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea (sec. I) – era originar din seminția lui Efraim. A fost un om bogat, ucenic…

30 iulie: Sfinții Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenetos si Andronic

Sfinții Apostoli: Sila, Silvan, Crescent și Andronic – Au făcut parte din cei 70 de apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

31 iulie 1919: Ziua în care Carol al II-lea renunță la tron pentru Zizi Lambrino

Pe 31 iulie 1919, Principele Moștenitor Carol a renunțat pentru a doua oară la Coroana României.

https://www.activenews.ro/stiri/Romanii-contesta-pe-banda-rulanta-masurile-de-carantina-si-izolare-162410

Copiii proveniți din familii cu dificultăți găsesc un sprijin la Casa Olarului Timișoara

download - Copie

Copii proveniți din familii cu dificultăți, tineri și chiar adulți în pericol de risc social beneficiază de o serie de servicii și activități la Casa Olarului din Timișoara. În cei 20 de ani de existență, peste 300 de copii au trecut prin acest centru și viețile lor au fost schimbate. 

Copiii și tinerii aflați în situație de risc, care trăiesc pe stradă sau în familii vulnerabile, reprezintă un fenomen social care a atras atenția organizațiilor umanitare sau unor persoane sensibile. În 1998, medicul Oana Ciucure, din Timișoara, a început să ajute copiii săraci care trăiau în canalele din municipiul de pe Bega.

Dr. Oana Ciucure, Fundația Umanitară Chosen-Casa Olarului Timișoara: Efectiv cu o găleată de ceai, cu termosul cu ceai, cu rucsacul în spate, cu niște cărți și cu materiale de colorat, cu o oală de ciorbă mergeam la copii împreună cu o prietenă de-a mea să-i hrănim.

În scurt timp, ea și-a dat seama că dincolo de hrană și îmbrăcăminte, acești copii au nevoie de dragoste. Așa că a început să caute un spațiu.

Dr. Oana Ciucure, Fundația Umanitară Chosen-Casa Olarului Timișoara: Am început să mă rog împreună cu un grup de rugăciune în care participam, să cumpărăm un loc mic în care să-i putem canaliza, îndrepta pe acești copii, unde să poată veni ei să ne caute la momente de nevoie pentru haine, pentru un sfat. A fost foarte greu să găsim ceva pentru că nimeni nu dorea să-și închirieze un apartament pentru copiii străzii.

În anul 2000 s-a reușit cumpărarea unei case. Tot atunci s-a deschis oficial Fundația Umanitară Chosen-Casa Olarului Timișoara. Numele a fost inspirat din Scriptură.

Dr. Oana Ciucure, Fundația Umanitară Chosen-Casa Olarului Timișoara: Este un verset în Biblie în Isaia 64:8 unde spune: Eu sunt Olarul, Eu sunt Tatăl, iar voi, tu ești lutul și sunteți toți lucrarea mâinilor mele.

De programele desfășurate în centru beneficiază copii aflați în diferite situații de viață, în nevoi materiale, emoționale și intelectuale.

Relu Bahnaru, psiholog, Fundația Umanitară Chosen-Casa Olarului Timișoara: Lucrăm cu copiii care vin din familii vulnerabile, familii monoparentale, familii care le-au oferit un minimum de grijă, respectiv hrană, poate ceva vestimentație sau chiar un acoperiș deasupra capului, dar condițiile în care ei cresc și apoi în care sunt obligați să învețe sunt foarte limitate.

Dr. Oana Ciucure, Fundația Umanitară Chosen-Casa Olarului Timișoara: Apoi sunt copii cu probleme comportamentale trimiși de școli, copii care refuză școala, care practic au un risc de abandon școlar și familial și sunt trimiși către noi.

Dincolo de acoperirea nevoilor fizice ale beneficiarilor, echipa implicată în program își dorește ca Dumnezeu să le schimbe viețile. Acesta este specificul centrului, spune dr. Oana Ciucure.

Relu Bahnaru, psiholog, Fundația Umanitară Chosen-Casa Olarului Timișoara: Pentru mine ăsta este de fapt motivul major care mă și stimulează să fiu parte din echipa aceasta care caută să îl prezinte, printre altele ajutând-i pe copii, oferind o hrană, oferind supervizare sau asistență din punct de vedere pedagogic și psihopedagogic și din punct vedere al consilierii (aici fac eu, aici lucrez eu) scopul congruent al tuturor celor care lucrăm în echipa aceasta este de a face ca Hristos să fie făcut de cunoscut.

În cei 20 de ani de la înființare, peste 300 de copii au trecut pe la Casa Olarului, iar în prezent, aproximativ 40 de copii vin zilnic la centru.

Relu Bahnaru, psiholog, Fundația Umanitară Chosen-Casa Olarului Timișoara: Căutăm să le prezentăm o viață în care Hristos este central și în care poți să crești, poți să te dezvolți, poți să ai o copilărie fericită, poți să ai o adolescență minunată și poți să fii, în același timp, vindecat, vindecat de traume, dureri, abuzuri la care ai fost supus, poate molestări și multe lucruri de care poate ei nu-și amintesc.

Proiectul de la Casa Olarului oferă o serie de servicii și activități pentru copii și tineri, cum ar fi: hrană zilnică, recuperare și integrare școlară, consiliere psihologică, orientare în carieră, asistență medicală, recreere și petrecerea timpului liber. Având în vedere nevoile copiilor, Oana Ciucure face apel la voluntari care să se implice în program.

Dr. Oana Ciucure, Fundația Umanitară Chosen-Casa Olarului Timișoara: Acești copii nu provin din medii academice, au multe goluri în educația lor și este nevoie de lucru unu la unu. De aceea, cu cât mai mulți voluntari cu atât mai bine.

Medicul Oana Ciucure a mai adăugat că resursele necesare pentru funcționarea centrului de zi Casa Olarului provin din diverse donații și din colaborarea cu Consiliul Local al muncipiului Timișoara.

Știrea face parte din emisiunea „Mapamond creștin” 837, difuzată în iulie 2020.

Alte știri aici: https://alfaomega.tv/stiri

Urmărește noua pagină de Facebook Știrile Alfa Omega: https://facebook.com/StirileAlfaOmega

Ultimele articole – înțelegerea vremurilor

  • Realități și Perspective MAGAZIN  28 iulie 2020
    Realități și Perspective MAGAZIN 28 iulie 2020
  • Pocăința de idolatrie  Puterea Rugăciunii 9.17
    Pocăința de idolatrie Puterea Rugăciunii 9.17
  • Repere spirituale  Realități și perspective 123, cu Marius Birgean  18 iulie 2020
    Repere spirituale Realități și perspective 123, cu Marius Birgean 18 iulie 2020
  • Ar trebui Israelul să dividă Ierusalimul astfel încât palestinienii să aibă propria capitală în estul orașului?
    Ar trebui Israelul să dividă Ierusalimul astfel încât palestinienii să aibă propria capitală în estul orașului?
  • Fură Israelul apă de la palestinieni?
    Fură Israelul apă de la palestinieni?

Ultimele articole – crestinul si societatea

  • Biserica și societatea de Laviniu Gabor
    Biserica și societatea de Laviniu Gabor
  • Tinerii și Biserica, azi și mâine - Interviu cu Lucian Bălănescu
    Tinerii și Biserica, azi și mâine – Interviu cu Lucian Bălănescu
  • Apostolii reconcilierii - Valorile creștine și părinții Uniunii Europene
    Apostolii reconcilierii – Valorile creștine și părinții Uniunii Europene
  • COVID-19: Lecții pentru Biserică - Interviu cu Lucian Chiș
    COVID-19: Lecții pentru Biserică – Interviu cu Lucian Chiș
  • OPORTUNITĂȚILE Pandemiei - Interviu cu Costel Grămadă
    OPORTUNITĂȚILE Pandemiei – Interviu cu Costel Grămadă
  • Când o treime din populația lumii moare
    Când o treime din populația lumii moare
  • Biserica după COVID-19 - editorial de Sorin Pețan
    Biserica după COVID-19 – editorial de Sorin Pețan
  • Pandemia și eternitatea de Aurel Avram, pastor, Biserica Speranța Timișoara
    Pandemia și eternitatea de Aurel Avram, pastor, Biserica Speranța Timișoara

Acum la Alfa Omega TV

sidebar tvlive

16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) Din culisele televiziunii
16:30 Casa zburătoare (r) Desene animate
17:00 Înțelepciune TV (r) Program pentru copii
17:30 Vieți în lumină Mărturie
18:00 Billy Graham: mesaje biblice Creștere spirituală
19:00 InTouch Creștere spirituală

Ultimele articole – Viața spirituală

  • Vorbind deschis despre îngrijorare
    Vorbind deschis despre îngrijorare
  • Joyce Meyer - seria de broșuri gratuite VORBIND DESCHIS DESPRE...
    Joyce Meyer – seria de broșuri gratuite VORBIND DESCHIS DESPRE…
  • Cine a luat trupul?
    Cine a luat trupul?
  • Cum se manifesta corect autoritatea spirituala?
    Cum se manifesta corect autoritatea spirituala?
  • #RSP - De ce este o jena in bisericile crestine in ce priveste discutia despre sex?
    #RSP – De ce este o jena in bisericile crestine in ce priveste discutia despre sex?
  • Matei 5: 3-12
    Matei 5: 3-12
  • 3-1 Dezvoltarea increderii - de Joyce Meyer
    3-1 Dezvoltarea increderii – de Joyce Meyer
  • Ascultă Biblia: Ioan 14:27,Filipeni 4: 6-7 sigla
    Ascultă Biblia: Ioan 14:27,Filipeni 4: 6-7 sigla

 

https://alfaomega.tv/stiri/stiri-din-romania/13063-copiii-proveniti-din-familii-cu-dificultati-gasesc-un-sprijin-la-casa-olarului-timisoara

Un pastor îndrăgit în SUA a ales să slujească în Togo | Știre Mapamond Creștin

download - Copie

El era pastor îndrăgit într-o biserică prosperă. De ce a renunțat la tot ca să plece în Africa? Wendy Griffith de la CBN a stat de vorbă recent cu Michael Simone pentru a afla mai multe despre pasul făcut prin credință și motivul pentru care ar lua-o de la capăt dacă ar fi nevoie.

Michael Simone: Dumnezeu ne poartă de grijă.

Wendy Griffith: Michael Simone predică de 26 de ani în mare parte în Biserica Spring Branch din Virginia Beach, o biserică pe care a ajutat-o să crească de la câteva persoane, care se întruneau într-o casă, la mai bine de 3.000 de membri. Apoi, într-o zi s-a simțit îndemnat de Domnul, care i-a șoptit la ureche.

Michael Simone: ”Te voi duce într-un alt loc. Te așteaptă o aventură nouă.”

Wendy Griffith: Acea aventură nouă a început cu o întâlnire în Danemarca, cu Michel, un pastor din Togo, o țară din partea de vest a Africii.

Michael Simone: Nu am știut ce să spun. Ce să îl întreb pe acest bărbat?

Wendy Griffith: Pentru a sparge gheața…

Michael Simone: Am crezut că am o întrebare bună, tipic americană. Care este visul tău? Cuvintele sale mi-au schimbat viața, deoarece el a spus: ”Visul meu este acela de a salva satul meu. Vreți să mă ajutați?”

Wendy Griffith: Unul dintre visele lui Michele a fost acela de a fora puțuri, ceva despre care Michael nu știa prea multe.

Michael Simone: Problema sa consta în faptul că în satul său oamenii erau foarte bolnavi. Copiii erau bolnavi, animalele erau bolnave. Cu toții aveau paraziți intestinali. Ei nu aveau acces la apă potabilă. Nu puteau să lucreze pământul. Totul se ducea de râpă fără apă.

Wendy Griffith: Un an mai târziu, Michael împreună cu alte câteva persoane au mers în Africa pentru a fora un puț pentru satul pastorului Michel. Însă s-a ivit o problemă.

Michael Simone: Porivit unui studiu geologic, nu exista nicio posibilitate de a obține apă pentru acest sat. La 12-15 metri sub pământ am fi dat de granit solid, prin care ni s-a spus că trebuie să trecem, altfel nu ajungem la apă. Am spus echipei mele că vom continua proiectul, dar ei, dacă nu doreau, nu trebuiau să rămână. Toată echipa a fost de acord să continue să foreze.

Wendy Griffith: Duminică au venit 500 de oameni din sat pentru un serviciu divin în aer liber.

Michael Simone: Le-am spus că vreau să le vorbesc din ceea ce zice Neemia 2:20: „Dumnezeul Cerurilor ne va da izbândă.” El ne este credincios. Atârnam de un fir de credință. Trebuie să Îi fim credincioși!

Wendy Griffith: Toată săptămâna au forat, dar nu au dat de apă.

Michael Simone: Am ajus la ultima zi, la ultima jumătate de oră, după care urma să plecăm. În ultimele momente, ei au instalat o pompă specială și i-au pus un mâner. Am stat toți cu sufletul la gură, iar ei au început să pompeze. Deodată apa a țâșnit și a curs peste toți. Sătenii erau entuziasmați. Au aplaudat, au râs, au zâmbit. Parcă cineva ar fi câștigat campionatul american de fotbal.

Wendy Griffith: Însă aventura nu s-a terminat. Un an mai târziu, Michael s-a întors să verifice situația din sat și să își viziteze prietenul, pe Michel, când prietenul lui a spus:

Michael Simone: ”Avem nevoie de mai multă apă.” L-am întrebat ce vrea să spună. El a zis că trebuie să forăm adânc, adică prin granit, în jur de 90 de metri, pentru a găsi un strat acvifer major. Dacă dai de un strat acvifer major, atunci vei avea apă pentru totdeauna.

Wendy Griffith: Deoarece acel puț pe care l-ați forat era pentru un singur sat.

Michael Simone: Da, era doar pentru un sat și era doar apă de ploaie care se adunase în timpul sezonului ploios.

Wendy Griffith: Multă apă înseamnă mulți bani, nu-i așa?

Michael Simone: Am avut nevoie de 60.000 de dolari pentru acel proiect. Un puț costă 2.000 de dolari. Am strâns 60.000 de dolari.

Wendy Griffith: Astfel Michael și echipa sa s-au întors.

Michael Simone: Am forat prin granit. Am dat de stratul acvifer. Apa a țâșnit și a curs peste tot. Am colectat-o și am construit un turn. Am adus țevile. Deodată, 22 de sate aveau apă.

Wendy Griffith: Ați crezut că ați terminat slujirea?

Michael Simone: Da, am dat de multă apă. Am aflat că vom fora în cadrul proiectului numărul doi.

Wendy Griffith: Michael a înțeles că aceasta a fost chemarea lui Dumnezeu și a fondat Rețeaua Togo.

Michael Simone: Țelul meu este de a construi o rețea pe care o numim Rețeaua Togo, o rețea de oameni, de biserici și de firme în aceată țară mică din vestul Africii prin care vom face următoarele lucruri: ”Vom aduce apă. Vom aduce medicamente. Vom aduce educație. Vom avea grijă de orfani împreună. Suntem aici să vă slujim.”

Wendy Griffith: Potrivit lui Michael, misiunea lor este de a fora puțuri adânci, care alimentează cu apă sute de sate. Urmează proiectul numărul 3 de forare și multe altele.

Știrea face parte din emisiunea „Mapamond creștin” 837, difuzată în iulie 2020.

Alte știri aici: https://alfaomega.tv/stiri

Urmărește noua pagină de Facebook Știrile Alfa Omega: https://facebook.com/StirileAlfaOmega

Ultimele articole – crestinul si societatea

  • Biserica și societatea de Laviniu Gabor
    Biserica și societatea de Laviniu Gabor
  • Tinerii și Biserica, azi și mâine - Interviu cu Lucian Bălănescu
    Tinerii și Biserica, azi și mâine – Interviu cu Lucian Bălănescu
  • Apostolii reconcilierii - Valorile creștine și părinții Uniunii Europene
    Apostolii reconcilierii – Valorile creștine și părinții Uniunii Europene
  • COVID-19: Lecții pentru Biserică - Interviu cu Lucian Chiș
    COVID-19: Lecții pentru Biserică – Interviu cu Lucian Chiș
  • OPORTUNITĂȚILE Pandemiei - Interviu cu Costel Grămadă
    OPORTUNITĂȚILE Pandemiei – Interviu cu Costel Grămadă
  • Când o treime din populația lumii moare
    Când o treime din populația lumii moare
  • Biserica după COVID-19 - editorial de Sorin Pețan
    Biserica după COVID-19 – editorial de Sorin Pețan
  • Pandemia și eternitatea de Aurel Avram, pastor, Biserica Speranța Timișoara
    Pandemia și eternitatea de Aurel Avram, pastor, Biserica Speranța Timișoara

Acum la Alfa Omega TV

sidebar tvlive

16:00 Alfa Omega în obiectiv (r) Din culisele televiziunii
16:30 Casa zburătoare (r) Desene animate
17:00 Înțelepciune TV (r) Program pentru copii
17:30 Vieți în lumină Mărturie
18:00 Billy Graham: mesaje biblice Creștere spirituală
19:00 InTouch Creștere spirituală

Ultimele articole – Viața spirituală

AONEWS 29 iulie 2020

download - Copie

1. Armata israeliană își repoziționează forțele și închide drumurile de pe granița cu Libanul în încercarea de a anticipa un posibil atac din partea Hezbollah – TPS

Armata israeliană IDF și-a repoziționat trupele desfășurate la granița Israelului cu Libanul și a închis drumurile din apropierea frontierei, în așteptarea unui posibil atac al organizației teroriste Hezbollah.

IDF a declarat zilele trecute pentru TPS că „având în vedere evaluarea situației de pe teren și în conformitate cu planul de apărare al Comandamentului de Nord, desfășurarea forțelor militare se va schimba pentru a consolida apărarea la frontiera de nord.“

Din conferința de presă a armatei mai reținem faptul că forțele israeliene sunt „foarte pregătite pentru toate scenariile în fața operațiunilor inamice” și au avertizat statul libanez că va fi considerat „responsabil pentru ceea ce se întâmplă pe teritoriul său”.

IDF estimează că, dacă Hezbollah se va răzbuna, va fi la scară scăzută, deoarece organizația teroristă nu poate rezista la un conflict de amploare cu Israel în acest moment.

2. Twitter redeschide conturile blocate ce conțineau imagini cu Steaua lui David și oferă explicații dubioase – TPS

Twitter a deblocat conturile ce aveau în pozele lor de profil Steaua lui David și își reexaminează politica în urma presiunilor făcute de organizatia non-guvernamentală britanică Campaign Against Antisemitism.

Câțiva utilizatori Twitter au raportat că le-au fost blocate conturile, iar Twitter a furnizat următoarea justificare: „Am stabilit că acest cont a încălcat regulile Twitter. Concret: încălcarea regulilor noastre împotriva postării de imagini incitatoare la ură. ”

Twitter a dat de înțeles că a considerat Steaua lui David drept „imagine incitatoare la ură” și a blocat conturile utilizatorilor care au afișat-o.

Twitter a afirmat în declarația sa de presa că „ în majoritatea cazurilor s-a acționat corect, dar în unele cazuri recente au fost greșeli care au fost remediate acum.”

Stephen Silverman, director al organizației Campaign Against Antisemitism a declarat că este „încântat că Twitter a luat măsuri de remediere în aceste cazuri individuale, cu toate acestea rămân întrebări dacă a fost o politică administrată greșit, ori dacă Twitter a furnizat o justificare ulterioară pentru faptul ca a blocat anumite conturi ale utilizatorilor evrei, care își afișează identitatea în mod deschis. ”

3. Influența SUA asupra protestelor israeliene – TPS

Poliția din Ierusalim a arestat mai mulți protestatari violenți, care au participat la manifestațiile din ultima perioada împotriva primului ministru Benjamin Netanyahu, căruia i-au cerut să demisioneze.

Manifestanții s-au adunat în jurul reședinței oficiale a premierului din centrul orașului, au blocat rutele principale și s-au comportat violent la vederea poliției.

În manifestațiile recente, care au avut loc în ultimele zile și la Tel Aviv, se întalnește un amestec de mesaje, ce par să fie influențate de valul recent de revolte din SUA, care preced moartea lui George Floyd.

În fața clădirii Knesset-ului, unul dintre protestatari a urcat pe faimoasa Menorah, simbolul statului situat în apropierea intrării în parlament, vandalizând monumentul. Au fost aduse steaguri roșii, steaguri ale Antifa, iar pancardele purtau mesaje asemănătoare cu cele prezente în revoltele din America. Toate acestea indică faptul că protestatarii sunt inspirați de incidentele de peste ocean, dar trebuie să menționăm că protestele din Israel nu au încă amploarea și forța celor din America.

4. UE „Poartă o responsabilitate semnificativă pentru terorismul palestinian„ – TPS

Itamar Marcus, directorul Palestinian Media Watch, a acuzat Uniunea Europeană că este „complet iresponsabilă pentru finanțarea ONG-urilor palestiniene, precum și a Autorității Palestiniene în sine și poartă o responsabilitate semnificativă pentru terorismul palestinian. Până în ziua de azi, nu există nicio restricție europeană care să interzică Autorității Palestiniene să transmită mai departe finanțări din banii europeni către organizații teroriste.”

Maurice Hirsch, care până nu demult a ocupat funcția de șef al Procuraturii militare pentru Iudeea și Samaria, a declarat pentru TPS că „în timp ce diverși decidenți din Europa fac o distincție între activitățile violente și cele aparent umanitare ale organizațiilor teroriste, această diferențiere nu este decât o iluzie. Experiența arată că oamenii din vârful piramidei organizațiilor teroriste sunt implicați atât în activitatea teroristă violentă, cât și în așa-numita activitate „umanitară”. Banii donați organizațiilor umanitare ajung să fie folosiți la activități militare.”

Alte informații de actualitate: https://alfaomega.tv/stiri

Pentru a fi la curent cu ultimele știri creștine, urmărește pagina Știrile Alfa Omega: https://facebook.com/StirileAlfaOmega

Ultimele articole – crestinul si societatea

  • Biserica și societatea de Laviniu Gabor
    Biserica și societatea de Laviniu Gabor
  • Tinerii și Biserica, azi și mâine - Interviu cu Lucian Bălănescu
    Tinerii și Biserica, azi și mâine – Interviu cu Lucian Bălănescu
  • Apostolii reconcilierii - Valorile creștine și părinții Uniunii Europene
    Apostolii reconcilierii – Valorile creștine și părinții Uniunii Europene
  • COVID-19: Lecții pentru Biserică - Interviu cu Lucian Chiș
    COVID-19: Lecții pentru Biserică – Interviu cu Lucian Chiș
  • OPORTUNITĂȚILE Pandemiei - Interviu cu Costel Grămadă
    OPORTUNITĂȚILE Pandemiei – Interviu cu Costel Grămadă
  • Când o treime din populația lumii moare
    Când o treime din populația lumii moare
  • Biserica după COVID-19 - editorial de Sorin Pețan
    Biserica după COVID-19 – editorial de Sorin Pețan
  • Pandemia și eternitatea de Aurel Avram, pastor, Biserica Speranța Timișoara
    Pandemia și eternitatea de Aurel Avram, pastor, Biserica Speranța Timișoara

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/13046-aonews-29-iulie-2020

Boko Haram face noi victime în Nigeria | Știre Mapamond Creștin

download - Copie

În statul Borno din Nigeria, musulmanii radicali au executat cinci bărbați în fața camerei pentru a-i avertiza pe musulmanii care se convertesc la creștinism. Potrivit Morningstar News, întregistrarea a fost postată pe YouTube înainte să fi fost ștearsă. Un localnic din Borno a identificat doi bărbați. Unul dintre ei era angajat al unei organizații umanitare, iar celălalt era agent de securitate, ambii membri ai bisericilor locale. Într-o înregistrare precedentă, creștinii au identificat persoanele care i-au răpit. Ei fac parte dintr-o facțiune a grupului Boko Haram pe nume Calipha.

Știrea face parte din emisiunea „Mapamond creștin” 837, difuzată în iulie 2020.

Alte știri aici: https://alfaomega.tv/stiri

Urmărește noua pagină de Facebook Știrile Alfa Omega: https://facebook.com/StirileAlfaOmega

 

Ultimele articole – înțelegerea vremurilor

  • Realități și Perspective MAGAZIN  28 iulie 2020
    Realități și Perspective MAGAZIN 28 iulie 2020
  • Pocăința de idolatrie  Puterea Rugăciunii 9.17
    Pocăința de idolatrie Puterea Rugăciunii 9.17
  • Repere spirituale  Realități și perspective 123, cu Marius Birgean  18 iulie 2020
    Repere spirituale Realități și perspective 123, cu Marius Birgean 18 iulie 2020
  • Ar trebui Israelul să dividă Ierusalimul astfel încât palestinienii să aibă propria capitală în estul orașului?
    Ar trebui Israelul să dividă Ierusalimul astfel încât palestinienii să aibă propria capitală în estul orașului?
  • Fură Israelul apă de la palestinieni?
    Fură Israelul apă de la palestinieni?

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/13049-boko-haram-face-noi-victime-in-nigeria-stire-mapamond-crestin

Daniel Uncu: Credință, anxietăți, relativisme și autocratii — Ciprian I. Bârsan

Relativism moral, educațional, profesional, academic, cultural, cutumiar, familial. Relativismul face loc în spațiul individual oricărei deviații, oricărei aberații, oricărei abominatii, așa cum în spațiul de autoritate publică, în spațiul leadershipului, face loc unor personaje grotești, unor semidocți pestilentiali, unor ticăloși sadea, unor politici publice deconstructiviste societal și identitar si unor atacuri furibunde uneori la statul […] […]

Mana profetica – Scopul profetiei…

download - Copie

Scriptura ne spune că în adâncul inimii oricărui om există gândul veșniciei. Omul a fost creat cu această nevoie de a-și cunoaște viitorul. Acest lucru explică interesul tot mai mare pentru spiritism și mișcări, cum ar fi, vrăjitori, spiritiști, vraci, profeți (adevărați și falși), legăminte satanice sau mișcarea New Age.

Dumnezeu i-a binecuvântat pe copiii Săi cu abilitatea de a auzi din surse profetice/daruri și slujiri profetice, dar aceasta nu înlocuiește abilitatea noastră de a AUZI DIRECT de la Dumnezeu. Asigură-te că nu îți faci un obicei din a merge la prooroci dacă Dumnezeu nu-ți vorbește direct prin Cuvântul Său (Biblia). De multe ori avem tendința de a ne uita după semne și minuni, fără să-I cerem Domnului să ne vorbească prin Cuvântul Său (Biblia) înainte de a merge la prooroci. Acest lucru ne provoacă să punem următoarea întrebare: Care este scopul profeției? 1 Corinteni 14:3 spune că este spre a te încuraja, a te zidi, a te sfătui și a te mângâia în umblarea ta ca și credincios. Atunci când primești un cuvânt profetic de la Dumnezeu, acesta trebuie să te apropie mai mult de El.

Citeste mai departe

Mana profetica – Darul vietii…

Această viață binecuvântată nu trebuie privită ca o realizare, ci ca o dobândire. Nu o putem câștiga și nici nu ne putem agăța de ea; nu putem face nimic altceva decât să o cerem ca să o primim. Este darul lui Dumnezeu în Cristos Isus. Când un lucru este dăruit, singurul lucru care rămâne de făcut celui ce îi este oferit, este să-l ia și să-i mulțumească dătătorului. Niciodată nu spui despre un dar: “uite ce am obținut” sau „datorită priceperii și iscusinței noastre l-am obținut”; ci ceea ce spunem este: „uite ce am primit”, lăudând dragostea și generozitatea dătătorului. Tot ce ține de mântuirea noastră este un dar. De la început și până la sfârșit, Dumnezeu este Dătătorul și noi suntem cei care primim; iar promisiunile mărețe nu sunt făcute celor care fac fapte grozave, ci acelora care primesc abundența harului și darului neprihănirii.

Citeste mai departe

Mana profetica – Legaminte si promisiuni

Eu sunt un Dumnezeu al legământului, un Dumnezeu care-Și ține promisiunile. Prin Cuvântul Meu am făcut legăminte și promisiuni cu poporul Meu, pe care Eu, Domnul le țin. Cuvântul Meu este adevărat și aștept ca și copiii Mei să fie păzitori ai legământului și promisiunilor încheiate cu Mine și cu cei din jurul lor. Ruperea legămintelor permite accesul împărăției întunericului în domeniile din viața cuiva. Vino la Mine pentru iertare, lasă-Mă să restaurez ce a fost rupt și să îți aduc eliberare, zice Domnul.

Verset biblic: Numeri 30:7 – ”Când un om va face o juruință Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduință, să nu-și calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieșit din gură.”

© Ruach Ministries

Mana profetica – Temelia intelepciunii

Îl aud pe Domnul spunându-ți să vii aproape de Dumnezeu în acel loc al intimității cu El, unde să înceapă să-ți împărtășească înțelepciunea Lui. Gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre și căile Lui nu sunt căile noastre, de aceea apropie-te de El să auzi șoaptele înțelepciunii Sale în acel loc ascuns unde Îl poți întâlni. Practicând înțelepciunea Sa, vei începe să vezi manifestarea lucrurilor pentru care ai avut credință. Deasupra tuturor lucrurilor, Solomon s-a rugat pentru înțelepciune și astfel a devenit bogat în toate lucrurile. Dacă faci din înțelepciunea bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu temelia vieții tale, ea te va purta în acel loc al influenței și măreției.

Verset biblic:  Iov 12:12 – ”La bătrâni se găsește înțelepciunea, și într-o viață lungă e priceperea.”

© Ruach Ministries

Mana profetica – Promisiunea…

Dumnezeu are multe promisiuni pentru noi și acestea se împlinesc pentru noi de îndată ce le cerem, uneori însă durează un timp până când vedem manifestarea acelei promisiuni. Doresc să-ți reamintesc următorul verset:

Psalmul 130:5 – „Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește, și aștept făgăduința Lui.”

Aici Domnul ne spune cum trebuie să așteptăm, și anume trăind o viață activă în așteptarea manifestării promisiunilor și meditând la Cuvântul Domnului cu privire la acestea, până când vedem împlinirea lor. “Este aproape să se împlinească”, zice Domnul, “este aproape…”.

© Ruach Ministries

Mana profetica – Daruri…

Când ne gândim la un dar, ne imaginăm un cadou frumos împachetat și legat cu o fundiță drăguță. Dumnezeu se află în acel cadou împărțind diferite sarcini. El ne dă daruri, pe care din exterior le recunoaștem ca fiind daruri și ne bucurăm ca atare, însă odată ce le despachetăm suntem dezamăgiți de ceea ce vedem înăuntru. Acest lucru este valabil cu privire la darul prețios al experienței vieții. Valoare acestui dar este zidirea caracterului, împachetat de fiecare dată în dragostea Tatălui și legat cu înțelepciune și înțelegere. Alte daruri sunt speranțele și visurile noastre. Simt în duhul meu că foarte multe persoane și-au pierdut speranța pentru visurile lor. Dumnezeu le restaurează. Cere-i Domnului astăzi să stârnească din nou în tine scopurile și visurile pe care le-ai avut cândva. Apoi, așteaptă-te ca aceste visuri și direcții să fie puse în inima ta. Acestea vor fi visurile de care să te agăți și în care să crezi.

Citeste mai departe

Mana profetica – Harul Meu

Îl aud pe Domnul spunând: “Slujirea evlavioasă are de-a face întru totul cu harul Meu; a oferi har și a primi har, har nemeritat, de care poate beneficia oricine. Har celor care te-au respins, har celor care te-au ofensat, har celor care te-au dezamăgit, har celor care te-au trădat. Dacă semeni har, vei avea și tu parte de harul Meu chiar și atunci când eșuezi în ceva sau greșești într-un anume fel. În felul acesta vei fi adevăratul Meu ucenic care umblă în cunoașterea naturii și caracterului Meu.”

Citeste mai departe

Mana profetica – Cioplit…

Dacă privim traducerea în ebraică a cuvântului „săpat” se poate observa că are o nuanță aproape violentă. Înseamnă de fapt “a ciopli”, “a grava”, “a săpa o lege pe o tablă de piatră sau de metal”. În Biblia amplificată acest cuvânt îl găsim tradus prin “tatuat”.

“Mâinile Mele”, în mod figurativ înseamnă putere, iar cuvântul “zidurile” vorbește despre adevărata noastră identitate, ceea ce am fost meniți să fim și despre potențialul pe care-l avem.

Așadar, Dumnezeu, Cel Atotputernic, Atotcunoscător, Stăpân peste toate lucrurile îți spune astăzi că te-a săpat cu puterea Sa și, zi de zi, vei fi înaintea ochilor Săi, gândindu-Se la ceea ce ai fost creat să fii, la potențialul tău.

Citeste mai departe

Mana profetica – Asculta…

Sunt unii care gândesc că atunci când primesc o direcție din partea Duhului Sfânt, ei pot să o ignore pentru o vreme și amână decizia de a-L asculta pe Dumnezeu. Ei gândesc în felul următor: “Știu că ceea ce fac este greșit. Știu că stilul meu de viață nu este bun, însă am de gând să mai rămân așa o vreme. Apoi, voi îndrepta lucrurile cu Dumnezeu.” Acesta este un mod de gândire extrem de periculos pentru că Dumnezeu spune că atunci când refuzi călăuzirea Lui, inima ta începe să se împietrească. Aceasta nu va împiedica înmulțirea harului pentru tine sau nu înseamnă că nu te va ierta atunci când te vei întoarce la El, ci păcatul îți va împietri atât de tare inima încât nu vei mai auzi chemarea Lui. Când Duhul lui Dumnezeu vine să te corecteze, urmează-I instrucțiunile și fă-o cât poți de repede. Înmoaie-ți inima înaintea Lui. Ascultă-L pe Domnul!

Citeste mai departe

Mana profetica – Depasind dificultatile…

Încrede-te în Mine astăzi; Eu pot face mult mai mult decât poți tu gândi sau cere. Acum este timpul să te întărești în omul dinlăuntru și să crezi; să crezi în iubirea Mea pentru tine, în promisiunile Mele pentru tine și Cuvântul Meu. Cuvântul Meu îți aduce viață, dacă te hrănești cu el, îți umpli gândurile cu el, îl strângi în inima ta și îl rostești cu gura ta. Rămâi în Cuvântul Meu, rostește-L peste situația ta și el va lucra pentru tine, va aduce schimbare în situația cu care te confrunți iar dificultățile se vor minimaliza și cu timpul vor dispărea.

Verset biblic:  Efeseni 3:20 – ” Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.”

© Ruach Ministries

Mana profetica – Primeste viata din El…

Cuvântul lui Dumnezeu și puterea lui de a-ți vindeca trupul sunt mai mult decât niște informații bune. Cuvântul lui Dumnezeu are viață în el! Isus a spus aceasta în Ioan 6:63.

De fiecare dată când primești Cuvântul în inima ta, îl crezi și-l asculți, acea viață despre care Isus a vorbit, VIAȚA din Dumnezeu, se revarsă în tine. Se prea poate că ai citit de nenumărate ori versete despre vindecare. Și poate le cunoști deja atât de bine cum îți cunoști propriul nume. Totuși, ori de câte ori le citești sau auzi predicându-se despre ele, îți aduc o doză proaspătă din puterea vindecătoare a lui Dumnezeu. De fiecare dată, ele aduc viață și eliberează leacul lui Dumnezeu pentru trupul tău. Cuvântul este ca sămânța pe care o semeni. Evrei 4:12 (AMP) spune despre Cuvânt că este “viu și plin de putere – activ, operativ, dătător de energie și folositor… Altfel spus, are puterea de a se împlini! Rostește Cuvântul.

Citeste mai departe

Biserica si statul: adevar si reconciliere, de Daniel Bud

download - Copie

Posted on 10 iunie 2008 by Guest Authors

Statuia reconcilierii, de Josefina Vasconcellos
(Catedrala Coventry, Marea Britanie)

Asumarea trecutului si cunoasterea adevarului cu privire la trecut ar putea lansa societarea romaneasca pe drumul reconcilierii.  Biserica, parte integranta din aceasta societate turmentata de dosariada, are si ea nevoie de adevar si de reconciliere.

Adevarul este ca pe parcursul mai multor decenii au existat lideri eclesiali care au intrat in colaborare cu statul comunist.  Securitatea a intocmit dosare cu note informative scrise de lideri si membri ai bisericilor.  Astazi nimeni nu mai neaga existenta colaborarii intre conducerea eclesiala si stat.  Este evident ca conducerile diverselor biserici au colaborat cu Securitatea.

Modul in care conducerea eclesiala a colaborat cu Securitatea ramine insa astazi un subiect tabu. Accesul neingradit la dosare este in continuare blocat.  Statul a blocat accesul prin lege, iar pina in prezent conducerile bisericilor nu au reusit sa aduca la lumina perioada istorica a colaborarii.  Dupa multe discutii parlamentare, statul a trebuit sa reglementeze accesul la dosare prin Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS).  Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999, Art. 8, aliniat 2, „Membrii Colegiului Consiliului sunt numiti de Parlament.”  Asadar legislativul supravegheaza activitatea CNSAS, pentru ca atit membrii corpului legislativ, cit si personalitatile publice seculare si religioase isi protejeaza instinctual trecutul colaborationist.

Cind vorbim despre dosarele liderilor eclesiali ne referim in primul rind la pastorii ordinati si la cei care au facut parte din conducerea bisericilor in perioada 1947-1989. Odata cu ingradirea accesului la dosar, cunoasterea celor care au rezistat presiunilor regimului comunist este si ea impiedicata.  Multi au dat dovada de curaj si statornicie in convingerile lor politice si religioase.  Confuzia planurilor si a personajelor este un rezultat al acestei politici.  Astfel ca am ajuns sa un putem face distinctia intre calau si martir sau intre cei care i-au frint pe altii si persoana care a fost frinta.  Pentru a se elibera cu totul de un trecut intunecos, pentru a un mai fi santajabili, si de dragul adevarului, consider ca este necesara cunoasterea modului in care Securitatea a impus teroarea si, din nefericire, a ingenuncheat multi lideri eclesiali.

Acceptul tacit al ingradirii accesului la dosarele clerului plaseaza conducerea eclesiala din perioada 1947-1989 pe traiectoria ideologica a statului care, cu ajutorul Securitatii si a terorii, a ingenuncheat-o in perioada de dictatura. Biserica contemporana sufera prin ingradirea accesului la istorie, in speta anii 1947-1989.  Actuala alianta intre biserica si stat este in detrimentul adevarului si al reconcilierii.  Desi nevoia de reconciliere si adevar este evidenta, liderii bisericilor protestante se aliaza cu pozitia refractara in aceasta chestiune a ierarhiei Bisericii Ortodoxe. Legea lustratiei este incomoda atit pentru stat cit si pentru conducatorii eclesiali din acea perioada.  In ciuda nevoii de transparenta si de cunoastere a trecutului – si spre deosebire de modelul german, de exemplu, unde accesul la dosare a fost deschis fara a se crea distinctia artificiala intre dosarele clericilor si ale laicilor – la noi parlamentul a decis sa ingradeasca accesul liber la dosarele tuturor cetatenilor, iar dosarele clerului au fost tratate preferential.

Presa este mijlocul preferat pentru denigrarea liderilor protestanti care au trecut prin teroarea comunista.  De exemplu, in ianuarie 2008 Associated Press transmitea o stire preluata de jurnale ca USA Today, New York Times si Washington Post: „Petru Dugulescu, capul Bisericii Baptiste din Romania, al carui trecut in calitate de colaborator al temutei politii secrete, Securitatea, a fost revelat recent, a murit joi… la o saptamina dupa ce saptaminalul Banateanul a publicat informata ca el a fost informator la inceputul anilor 1980, cind regimului comunist primea rapoartele lui cu privire la alti preoti baptisti si straini cu care venea in contact.”  Adevarul este ca dosariada nu este doar un subiect de notorietate nationala, iar reconcilierea este o necesitate pentru bisericile din fostele tari comuniste.  Aminarea acestui proces de reconciliere are consecinte negative pentru biserica si generatia tinara.

Nevoia de reconciliere

Conducerea eclesiala din peritada comunista ar fi foarte inspirata daca ar declansa o reconciliere publica cu Dumnezeu si cu oamenii, ceea ce ar insemna marturisirea adevarului, recunoasterea si asumarea trecutului.  Trebuie recunoastem ca incepind cu 1947 multi din liderii bisericii s-au aliniat la politica socialista, iar altii, care s-au opus, au suferit consecintele, adaugindu-se la numarul de martiri si disidenti. Marturisirea adevarului ar scoate conducerea eclesiala a perioadei comuniste din situatia de santaj in care se afla la ora actuala.  Un astfel de plan ar putea fi formulat in cadrul unei conferinte internationale pe aceasta tema, care poate fi organizata la Bucuresti, sa spunem in 2009.  Structura planului de reconciliere ar putea include doua etape: un forum pentru adevar si reconciliere, si o arhiva care sa contina copiile dosarelor (copie permisa de lege in forma actuala).

Prima etapa

Formarea unui forum pentru adevar si reconciliere in spatiul evanghelic ar avea scopul de a facilita si primi marturia celor care au intrat in relatii de colaborare cu fosta Securitate.  In Africa de Sud episcopul Desmond Tutu a fondat Comitetul pentru Adevar si Reconciliere (CAR).  Toate persoanele care marturiseau si isi cereau iertare in mod public si in fata CAR erau iertate de toate faptele marturisite, fara nici o consecinta de ordin administrativ sau juridic.

O consultatie transparenta cu eroii perioadei de totalitarism ar putea oferi citeva puncte de reper ale unei reconcilieri nationale.  Cu mandatul acestor eroi ai credintei, forumul si liderii eclesiali actuali s-ar putea angaja in negocieri cu legislativul pentru crearea unui scut juridic cu privire la actele marturisite de pastorii si liderii care vor sa faca o marturia voluntara in sensul reconcilierii.  Procesul de reconciliere ar putea dura pina la doi ani, timp in care membrii forumului, sau o parte din ei, ar putea organiza fie mai multe evenimente in Bucuresti sau in provincie, unde pastorii si liderii care vor sa participe la reconcilire vor avea ocazia sa o realizeze.

Desigur, marturisirea este un act voluntar. Ea se adreseaza mai ales pastorilor ordinati sau aflati in pregatire teologica la finele anului 1989, cit si liderilor neordinati din aceasta perioada. Avem cel putin exemplul unui lider protestant care nu si-a plecat capul si dupa obtinerea unei copii a propriului dosar a decis sa il publice pe internet.  In 2006 un alt pastor baptist a fost primul, din cite stiu, care a facut o marturisire publicata online cu privire la colaborarea sa cu Securitatea. Regretabil, a scris acest lider, este faptul ca unii pastori inca continua sa ofere si astazinote informative.

Daca vom cauta lideri crestini romani cu autoritate morala, sunt sigur ca ii vom gasi. La nivel international un lider care si-a marturisit pacatul in mod public a fost Chuck Colson. Participarea lui la un asemenea proces in Romania ar putea fi incurajatoare pentru multi.  Insa accentul nu trebuie pus pe componenta forumului.  Reconcilierea va fi realizata de catre fiecare pastor, prezbiter, diacon sau simplu membru care va veni in mod public si va marturisi modul diabolic in care organele de stat i-au frint fiinta si l-au invins, isi va cere iertare, si va promite ca atunci cind va ajunge sa obtina o copie a propriului dosar de la CNSAS, o va depune la arhiva, de dragul adevarului si al reconcilierii.

A doua etapa

Formarea unei arhive duplicat cu dosarele clerului evanghelic ar putea fi al doilea pas in acest proces.  Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999, Art. 13, aliniat 1, orice cetatean roman poate cere „eliberarea unor copii de pe înscrisurile aflate în aceste dosare ori alte materiale.”  Desigur, exista si o chestiune sensibila, si anume, aliniatul „(2) Nu se elibereaza copii de pe acele înscrisuri ale dosarului, al caror continut poate afecta major o terta persoana, decât în urmatoarele conditii: a) cu acordul scris al persoanei ce poate fi afectata major sau al mostenitorilor legali; b) asigurând o copie care nu cuprinde pasajele privitoare la o terta persoana ce poate fi afectata major.”  Deci fiecare pastor are dreptul legal de a consulta propriul dosar si de a cere o copie a filelor de la dosar.  Copia dosarului poate fi depusa intr-o arhiva special creata si care va putea fi consultata in anumite conditii.  Colaborarea cu Securitatea poate fi analizata pe baza a cel putin sapte criterii, dupa cum e subliniat in  articolul „Lectiile deconspirarii – o analiza a modelului catolic polonez II” de pe blogul Agora Christi, din 24 martie 2008.

Beneficiile reconcilierii

Rezultatele unui astfel de proces sunt, cred eu, evidente.  In primul rind, biserica isi va recapata libertatea.  Se va realiza iesirea conducerii eclesiale din perioada comunista de sub controlul statului, si nu va mai exista frica dosarelor si a persoanelor care pot sa mai arunce in presa o alta informatie de la dosar, folosita pentru inca un articol denigrator.  Ceea ce este compromitator va fi marturisit si iertat.  Va fi un nou inceput.  Biserica evanghelica actuala va fi recunoscuta astfel ca o biserica ce practica pocainta, marturisirea, iertarea, si reconcilierea.  Liderii vor incheia astfel capitolul colaborarii cu puterea politica opresiva.

In al doilea rind, se va realiza recuperarea libertatii bisericii de a proclama adevarul si pocainta.  Biserica isi va recapata vocea profetica prin care invita romanii la cunoastrea lui Dumnezeu, cel care continua sa reconcilieze.  Pentru ca pastorii evanghelici s-au pocait, intreaga natiune va avea un exemplu palpabil a marturisirii si reconcilierii.  Prin faptele ei biserica va chema poporul roman la reconciliere cu Dumnezeu si cu un trecut dureros.

Rusinea publica poate constitui un obstacol de netrecut; acest fapt un trebuie diminuat.  Insa discutarea si analiza acestui proces de reconcilire in cadrul unei conferinte internationale la Bucuresti ar putea evidentia nu numai necesitatea logica a procesului de recuperare a adevarului, ci si beneficiile reconcilierii la nivel personal, eclesial si national.

https://agorachristi.wordpress.com/2008/06/10/biserica-si-statul-adevar-si-reconciliere-de-daniel-bud/#more-103

Cortul întîlnirii

download - Copie

 

Aşa cum îl arată şi numele, „Cortul întîlnirii” a fost o construcţie mobilă desemnată de Dumnezeu ca loc al prezenţei Sale în mijlocul poporului evreu. Alcătuirea Cortului nu a fost lăsată pe seama gustului sau imaginaţiei evreilor. Moise a privit şi primit înfăţişarea şi dimensiunea elementelor Cortului, prin revelaţie dumnezeiască, în timpul celor 40 de zile petrecute pe muntele Sinai (Exod 25:40; 26:30; Num. 8:4; Fapte 7:44; Evrei 8:5).

Existenţa unui „original” al Cortului întîlnirii în cer ridică întrebări şi speculaţii care pot face subiectul meditaţiilor noastre duhovniceşti. Este clar că nimic din evoluţia lumii sau din planul de mîntuire al ei nu a fost lăsat de Dumnezeu la voia întîmplării, înainte de a deveni realităţi pe pămînt, printre oameni, lucrările lui Dumnezeu au fost stabilite „mai înainte de întemeierea lumii”.

La solicitarea lui Moise, poporul a dăruit cu bucurie materialele necesare pentru facerea Cortului şi Dumnezeu a binecuvîntat lucrarea lor, fiind prezent la inaugurare, prin norul care a acoperit Cortul şi prin slava care l-a umplut (Exod 40:34).

Ca structură, Cortul a fost o unitate întreită, asemenea Sfintei Treimi şi asemenea întreitei alcătuiri a omului. Privind din afară, te întîlneai mai întîi cu „curtea cortului”, delimitată de o îngrăditură lungă de aproximativ 50 de metri şi lată de 25 de metri (Exod 27:9-19). În această curte se găseau: „altarul arderilor de tot” (Exod 27:1-8) şi „ligheanul spălării” sau „marea de aramă” în care se curăţeau preoţii înainte de a intra în cort (Exod 30:17-33).

Cortul însuşi măsura 5 metri în lăţime şi înălţime şi 15 metri în lungime şi era alcătuit din două camere: Locul Sfînt şi Locul Preasfînt sau „Sfînta Sfintelor” (Exod 26:33). Cele două camere interioare erau separate printr-o perdea (Exod 26:31-37). În prima cameră se aflau masa punerii pîinilor înaintea Domnului, sfeşnicul purtător de lumină şi altarul tămîierii (Exod 25:23-40; 30:1-10).

Sfînta Sfintelor era de forma unui cub cu latura de 5 metri şi adăpostea Chivotul întîlnirii, acoperit cu capacul ispăşirii şi umbrit de aripile a doi heruvimi. În lada Chivotului se aflau: tablele de piatră cu cele 10 Porunci scrise pe Sinai, un vas cu mana dăruită de Dumnezeu evreilor în pustie şi toiagul lui Aaron (Deut. 10:4, 5; Exod 16:33, 34; Num. 17:10).

În Sfînta Sfintelor nu putea intra decît Marele Preot şi acesta numai o singură zi pe an, cînd intra ca să aşeze pe altar sîngele ispăşitor pentru păcatele lui şi pentru păcatele poporului (Lev. 16:29-34).

În timpul anilor pribegiei în pustie, Cortul era cărat pe umeri de Leviţi şi montat ori de cîte ori poporul îşi aşeza tabăra pentru poposire. Mai întîi trebuia instalat Cortul şi numai după aceea se aşeza tabăra pe cele patru laturi ale curţii Cortului, într-o ordine specială hotărîtă de Dumnezeu însuşi (Num. 2). Aceasta arată cît de însemnat era Cortul în viaţa religioasă a evreilor.

După cucerirea Canaanului, cei din Israel au aşezat Cortul la Silo, unde a rămas pînă după perioada Judecătorilor (Josua 18:1). Mai tîrziu, Cortul a fost mutat la Nob (1 Sam. 21:1-6) şi la Gabaon (1 Regi 8:4). După ce a sfîrşit de construit

Templul, Solomon a mutat Cortul întîlnirii la Ierusalim (1 Regi 8:4). Prin existenţa Templului, necesitatea funcţionării Cortului ca lăcaş de închinăciune a încetat.

Mulţimea de referinţe existente în Noul Testament despre Cortul întîlnirii şi despre diferitele elemente care l-au constituit, trebuie privită ca o aplicaţie a extraordinarei încărcături de simboluri tipologice şi profetice aşezate de Dumnezeu în această structură. Aproape toate elementele materiale ale Cortului au o semnificaţie spirituală, vorbind despre lucrarea pămîntească a Domnului Isus. De fapt, în chiar preambulul Evangheliei sale, apostolul Ioan ne spune că Isus a „cortuluit” printre noi (imposibil de tradus şi de aceea adaptat la noi prin „a locuit printre noi” – Ioan 1: 14). Întreaga structură a Evangheliei este aşezată pe imaginea Cortului. Citind-o, ne întîlnim cu apa spălării, cu curtea de afară, cu Lumina, cu Pîinea, cu Sfîntul altar al rugăciunii din capitolul 17, şi în final cu sîngele ispăşitor aşezat dincolo de perdeaua dinăuntru, care se despică în două în momentul jertfirii Sale.

În Romani 3:25, apostolul Pavel foloseşte termenul consacrat pentru jertfe, atunci cînd scrie: „Pe El, Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, o jertfă de ispăşire”, iar în epistola către Tit, acelaşi apostol aminteşte despre semnificaţia simbolică a „spălării” (Tit 3:5).

Cel mai bun tratat de simbolistică a Cortului este însă epistola către evrei. Aproape toate elementele închinăciunii practicate la Cort îşi capătă acolo adevărata semnificaţie în lucrarea de Mare Preot a Domnului Isus Cristos. Mîntuirea urzită de El a făcut astăzi posibilă „întîlnirea” noastră cu Dumnezeu.

(see also this)

 

 

https://scripturile.wordpress.com/2013/01/19/cortul-intilnirii/

Să chinuim animalele!

download - Copie

Publicat pe 9 martie 2009de Marius David

De ce nu? Voi înfiinţa o asociaţie pentru dreptul omului de a chinui şi schingiui animalele în următoarea ordine: ţînţari, gîndaci de bucătărie, şoareci de hambar, şobolani de beci, pisici de casă şi cîini de curte, cai de car şi vaci de lapte.

De ce nu? Omul este liber să îşi chinuie animalele după buna poftă a inimii lui. Cine şi ce treabă are dacă vreau să tai membrele unui animal din scurt, coada la cîine, urechile la pisică sau să produc un avort vacii pentru a obţine o foaie de pergament pentru pus pe masa din sufragerie? Pinguinii, de ce nu? Să vedem dacă este adevărat că au frac.

penguinbabybw

Este proprietatate mea, la fel ca peştele din acvariu, pe care îl voi sufoca treptat, scoţîndu-l din apă, 1 minut, 3, 5, 7, ca să văd cît rezistă şi cobaiul pe care îl pot diseca de viu, la fel ca broasca de eviscerat, blana de vulpe stă bine în jurul gîtului nevestelor, manşetele de hermelină stau bine pe lîngă curelele de ceas argintat.

Să chinuim animalele! De ce nu? Putem. Este un drept pe care trebuie să-l cîştigăm alături de alte drepturi pe care le-au cîştigat femeile noastre. Şi noi bărbaţii avem dreptul la porţia noastră de adrenalină. În ziua în care voi obţine dreptul de a înfiinţa o asemenea asociaţie voi numi acea zi „Ziua Bărbaţilor cu nervi de fier” şi o vom sărbători prin aruncarea pisicilor de pe blocuri ca să vedem dacă au nouă vieţi. Sigur, la poalele blocului se vor aduna o mulţime de femeiuşti proaborţioniste şi cîteva activiste PETA ca să prindă mîţele cu cearceaful şi ne vom da în judecată de la organizaţie la organizaţie, iar cîţiva transexuali vor leşina spectaculos ca nişte domnişoare de internat de provincie în faţa barbariei.

***

Spurcată şi netrebnică rasă umană, deznădăjduit de rea şi înşelătoare şi vicleană, nebună şi ticăloşită omenire, rea de gînd şi cu mîini mînjite de sînge, îşi face greaţă la un căţeluş sufocat şi sare ca arsă dacă laşi pisica la marginea pădurii, dar nu mai tresare la pruncucidere. Naţia tresare la faptul că un nebun mănîncă un copil, dar nu se mai înfioară că mama acelui copil i-a pus avortonul în farfurie.

Dacă este de ales între un delfin şi un copil, atunci alegem să salvăm delfinul, pentru că este mai important pentru ecosistem, nu-i aşa? Planeta suferă mai mult, dacă omorîm pinguinii decît dacă ne aruncăm copiii la coş. Copiii pot fi adăugaţi ecosistemului mult mai uşor. Unde mai punem că sînt poluanţi?

Doamne, arde pămîntul te rog un pic mai repede decît ai planificat, dacă se poate! Te rog!

***

Nu, nu mă voi apuca să chinui animalele pentru că aceeaşi Biblie care declară sanctitatea vieţii, aceeaşi Biblie spune şi fără ajutorul PETA în Proverbe 12:10  „Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă”.

Învăţăturile de bun simţ sînt tot acolo. Activismul ar fi inutil şi de rîs, dacă am păstra morala iudeo-creştină ca infrastructură a ethos-ului nostru.

Proverbs 1:1  Pildele lui Solomon, fiul lui David,
2  Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,
3  Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,
4  Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.
5  Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,
6  Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.
7  Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.
8  Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.
9  Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Şi ca o salbă împrejurul gâtului tău.

***

(Disclaimer: pentru cei mai slabi de înger, acest text este un pamflet)

https://mariuscruceru.ro/2009/03/09/sa-chinuim-animalele/

Postmodernismul şi poporul condus de femei si copii

download - Copie

Posted on martie 9, 2009 | Comentarii închisela Postmodernismul şi poporul condus de femei si copii

In bisericile din Occident este tot mai pronuntata tendinta de a avea organizatii de copiii, tineret si femei. Aceasta orientare a patruns si in bisericile din Romania dupa Revolutia din 1989.

Motivatia de suprafata a acestei fragmentari a bisericilor ar fi nevoia de a avea programe/studii adecvate nevoilor specifice acestor grupari. Cauzele de profunzime, dupa parerea mea, sunt izvorate dintr-o revolta mai larga a intregii societati impotriva randuielilor stabilite de Dumnezeu in familie, biserica si societate.

Aceasta revolta este clar articulata in asa numitul curent filosofico-cultural, denumit generic Postmodernism. Una dintre trasaturile de baza ale postmodernismului este ruptura totala cu gandirea, institutiile si stilul de viata din trecut. Asa numita deconstructie a trecutului promovata de postmodernism se refera la demolarea totala a oricarei conceptii despre lume si viata (metanaratiune), a oricarei institutii si a oricaror norme morale si sociale ale trecutului.

Numai prin demolarea acestora, individul postmodern este eliberat din orice forma de incorsetare si devine liber: a) in a-si elabora singur filosofia de viata (micronaratiuinea), b) in a se alatura dupa bunul plac oricarei grupari, si c) in a-si alege liber stilul de viata care-i place.

Dupa cum se poate observa, individul postmodern crede ce-i place, se asociaza cu cine-i place si traieste cum ii place. Placerea este autoritatea finala care guverneaza gandirea si viata postmoderna. Pentru individul postmodern nu mai exista adevar absolut, nu mai exista autoritate social-institutionala si nu mai exista norme morale universal valabile. Totul este relativ, in functie de preferintele individului.

In forme diferite si cu dozaj diferit, postmodernismul a patruns in fiecare familie, in fiecare biserica si in fiecare institutie sociala. Discursul care insoteste aceasta turnura are menirea de a anatemiza trecutul cu toate ingradirile lui si de a preamari libertatea individului de a deveni el insusi. In cazul familiei si a bisericii crestine, argumentatia sustine nevoia tinerilor de a avea viata lor si intrunirile lor, nevoia femeilor de a discuta problemele lor, nevoia copiilor de a avea lumea lor. Participarea impreuna a intregii familii si a intregii biserici este catalogata ca fiind demodata si necorespunzatoare nevoilor copiilor, tinerilor si femeilor. Asa ca in numele nevoilor specifice, familia si biserica sunt fragmentate in tot felul de grupari, programe, proiecte, intruniri, etc., pana acolo incat familia si biserica nu mai au nici un fundament biblic solid si sunt purtate incoace si incolo de preferintele unor lideri de ocazie.

Trebuie observat faptul ca si aceste grupari promoveaza lideri, dar nu dupa standarde biblice ci dupa capacitatea acestora de a satisface placerea membrilor grupului. Prin urmare liderii de copii, tineret si femei care se bucura de popularitate sunt cei care pe de o parte, lucreaza cu ravna la demolarea modelului biblic de familie si biserica, iar pe de alta parte, cultiva cu abilitate sentimentul ca grupul lor are o viata autentica. Dintr-o intorsatura de condei, pentru acesti oameni, razvratirea este considerata viata autentica.

Odata instalata aceasta paradigma, liderii acestor grupuri au suport popular in a contesta autoritatea biblica a familiei si a bisericii si in a cere categoric schimbarea lucrurilor. Cererea de schimbare poate imbraca chiar forme de revolta de grup, insotita de amenintarea ca vor parasi familia sau biserica, daca nu li se satisfac revendicarile. Sub aceasta presiune, multe familii si biserici cedeaza si, in consecinta, asistam la o prabusire progresiva a temeliilor biblice pe care au fost intemeiate acestea de catre Creator. Acolo unde acest fenomen nu a reusit inca se declanseaza o lupta acerba din partea acestor grupari care beneficiaza de sprijinul mediatic si financiar al celor care deja au reusit.

In familiile in care s-a produs schimbarea de paradigma, autoritatea sotului si a tatalui este inlaturata si casa este condusa de copii si sotie. La fel si in biserici, conducerea este preluata de femei si copii/tineri.

M-am intrebat daca acest fenomen il ia pe Dumnezeu prin surprindere? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, m-am intors la Scripturi. Profetul Isaia afirma ca atunci cand Dumnezeu aduce judecata peste poporul Lui va fi inlaturata conducerea de drept din popor:

„Le voi da baieti drept capetenii, -zice Domnul-si niste copii vor stapani peste ei…tanarul va lovi pe batran, si omul de nimic pe cel pus in cinste…Poporul meu este asuprit de niste copii, si-l conduc niste femei! Poporul Meu, carmuitorii tai te duc in ratacire si pustiesc calea pe unde umbli” (Isaia 3:4,5,12).

Va urma.

https://negrutpaul.wordpress.com/2009/03/09/postmodernismul-si-poporul-condus-de-femei-si-copii/

Mă voi simţi vinovat… mereu

download - Copie

Publicat pe 23 martie 2009de Marius David

Am ajuns mai devreme la biserică. Am dat mîna cu tinerii din sală şi m-am aşezat cu foile mele în primul rînd aşteptînd începerea programului. În spatele meu a început un dialog:

– Mă bucur că ai venit..

– Da plec,

– Nu pleca, rămîi

– Nu, ştiu eu ce-i aici..

– De data asta va fi altfel, rămîi, dacă nu pentru predică, măcar pentru cîntare… rămîi…Rămîi să ne asculţi.

Şi a rămas. M-am întors, am dat mîna cu el, am încercat să îi zîmbesc, dar … am rămas amîndoi tăcuţi, el lîngă prietenul lui, eu, între două scaune libere.

Tînărul din spatele meu, care s-a lăsat convins cu greu să îşi scoată basca şi apoi să rămînă în sală, a stat atent tot programul.

I-am aflat povestea la sfîrşitul predicii.

Toate acestea se întîmplau în urmă cu o lună de zile.

Priveam cu nădejde la o nouă întîlnire. Pe drum am primit un telefon.

– Nu ştiu cum va fi în seara asta, dar va fi greu, toată biserica noastră este răvăşită… Îl ştii pe I.M.?

– Da, îl ştiu..

– S-a sinucis…

I.M. este tînărul care a stat în urmă cu o lună în spatele meu. Poate că trebuia să insist mai mult să vorbesc cu el, poate că n-am ştiut să mă apropii de el. Mă apasă pe suflet toată greutatea sufletului lui.

Poate că n-am predicat bine, poate că Dumnezeu îmi va cere sîngele lui şi din mîinile mele. Cred că mă voi simţi vinovat … mereu… pentru acest tînăr. Cred, nu ştiu de ce, că această întîmplare îmi va schimba felul de a predica, de a scrie, de a zîmbi, de a da mîna…Trebuie.

Seara trecută am încercat să fac ceva diferit, în încercarea de a răscumpăra în mlaştina de vinovăţie. S-a aşezat lîngă mine Andrei. Un tînăr de 1,40 cm înalţime. Am pus mîna pe umărul lui şi i-am cerut să îmi spună numele să mă pot ruga pentru el. I-am dat un semn de carte şi el mi-a dat o hîrtie, o xerocopie a unui act de eliberare dintr-o instituţie. S-a rugat şi el cu voce tare lîngă mine. Nimeni din sală nu a înţeles ce s-a rugat acest dispreţuit.

Am păstrat copia aceea ca să îmi amintească mereu de Andrei şi de I.M.

Rugaţi-vă, dragi prieteni pentru părinţii, fraţii şi surorile lui I.M!

Rugaţi-vă şi pentru un păcătos care trebuie să strige „Din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea!”

În urmă cu o lună am pierdut un suflet. Aceasta nu se poate răscumpăra.

Mă voi simţi vinovat … mereu şi Mereul va fi un semn de aducere aminte tot timpul.

Îi mulţumesc celui care mi-a adus aminte de răstignire. Acel semn de aducere aminte va fămîne înfipt tot timpul în biroul meu.

Dragă meşteşugarule, mă voi ruga mereu pentru tine să îţi porţi mai mîngîiat de Duhul rana care nu se poate închide…

https://mariuscruceru.ro/2009/03/23/ma-voi-simti-vinovat-mereu/

Articole de la cititori /DOCUMENTE CARE STAU LA BAZA ISTORIEI BAPTIŞTILOR DIN ROMÂNIA (cap.I)…..Am inteles de Ciprians

download - Copie

Articole de la cititori

 

DOCUMENTE CARE STAU LA BAZA ISTORIEI BAPTIŞTILOR DIN ROMÂNIA (cap.I)

Întrucât autorii adevăraţi ai acestor documente sunt uitaţi sau plagiaţi se va publica un serial cu documente primare. Mai întâi se va publica o antologie de texte, compilate cel mai probabil de către Dumitru Baban. Prima parte este o dezvoltare în timp a istoriei timpurii scrisă şi rescrisă de autori germani şi prezentată cu prilejul diferitelor aniversări (decenii de eistenţă) baptiste. Printre cei care au prelucrat materialul se pot identifica (după unele exemplare semnate) germanii Fleischer şi Wabler. Se redă mai jos primul capitol şi în postările următoare vor fi prezentate, succesiv, în aproximativ 24 de episoade, celelalte capitole. Frumosul începe din al doilea episod şi va continua până la sfârşit. Cei prezentaţi în acest serial sunt cu adevărat eroi ai credinţei baptiste. Acum, după ce ne-am scos la lumină putregaiurile, putem să expunem şi diamantele, giuvaierurile. *(Textul a fost uşor editat pentru o înţelegere mai bună!)

SCHIȚĂ ISTORICĂ A BAPTISMULUI DIN ROMÂNIA DE LA ANUL 1856 ȘI PÂNĂ ASTĂZI [1946]

CAPITOLUL I.

Primele începuturi baptiste:

România Veche era compusă în secolul trecut din două țărișoare independente, Muntenia și Moldova, care unindu-se împreună, au ales domn al Principatelor unite pe colonelul Alexandru Ion Cuza, născut la Galați în anul 1820. A domnit din anul 1859 până la 1866 când a fost ales Prințul Carol de Hohenzolern Siegmaringen, ales prin plebiscitul din 8 aprilie 1866 ca domn creditar al principatelor românești. Principele Carol I a intrat în București la 22 (10) mai 1866, a fost recunoscut de către marele Puteri la 12 octombrie, același an, și proclamat Rege al României, prin votul unanim al reprezentanților națiunii, în martie 1867. continuare…

Mă voi simţi vinovat… mereu de Marius Cruceru

Am ajuns mai devreme la biserică. Am dat mîna cu tinerii din sală şi m-am aşezat cu foile mele în primul rînd aşteptînd începerea programului. În spatele meu a început un dialog:

– Mă bucur că ai venit..

– Da plec,

– Nu pleca, rămîi

– Nu, ştiu eu ce-i aici..

– De data asta va fi altfel, rămîi, dacă nu pentru predică, măcar pentru cîntare… rămîi…Rămîi să ne asculţi.

Şi a rămas. M-am întors, am dat mîna cu el, am încercat să îi zîmbesc, dar … am rămas amîndoi tăcuţi, el lîngă prietenul lui, eu, între două scaune libere.

Tînărul din spatele meu, care s-a lăsat convins cu greu să îşi scoată basca şi apoi să rămînă în sală, a stat atent tot programul.

I-am aflat povestea la sfîrşitul predicii.

Toate acestea se întîmplau în urmă cu o lună de zile. continuare…

100 de ani de la naşterea lui Richard Wurmbrand

de Mircea Tipei

”A flower,
if you bruise it
under your feet,
rewards you
by giving you
its perfume.”

Richard Wurmbrand

(Fie-mi permisă parafrazarea)

“Floarea,
pe care-o zdrobeşti
sub picior,
te va recompensa,
dăruindu-ţi
parfumul ei.”

Richard Wurmbrand

Aş cum a spus, ca un fin observator al realităţilor înconjurătoare, Richard Wurmbrand a şi trăit la fel, răspândind o mireasmă care s-a răspândit în mai toată lumea. El a fost o floare a cărei zdrobire a dăruit lumii frumuseţi fără de care, mulţi dintre noi, am fi mult mai săraci astăzi.

Richard Wurmbrand a fost omul pe care l-am admirat cel mai mult. Model de curaj şi demnitate, în pofida blândeţei care îl făcea să pară vulnerabil. L-am întâlnit doar de două ori în viaţă şi odată am şi purtat un scurt dialog cu el. M-am simţit mic, în prezenţa lui. Siguranţa, determinarea, calmul şi totodată forţa pe care o emana fără să facă nici cel mai mic efort, toate acestea mă copleşeau. El a rămas întipărit pentru totdeauna în memoria mea ca un apostol al vremurilor moderne, demn de cinste, aici printre noi şi demn de un loc special lângă Domnul pe care l-a slujit cu o credincioşie exemplară. continuare…

Omul este bun! de Marius Cruceru

“Omul este bun!” Argumentaţi şi daţi trei exemple

Aşa ar suna o temă proastă dată de un profesor prost.

La sesiunea de comunicări ştiiţifice de la Universitatea Emanuel, Chipul lui Dumnezeu în om, care a avut loc la sfîrşitul săptămîni trecute, am avut o discuţie foarte interesantă referitoare la cele două şcoli de antropologie şi soteriologie, cea estică şi cea vestică.

Simplificarea este şcolărească şi didactică atunci cînd vorbim de două şcoli care îşi au rădăcinile în perioada patristică: cea orientală, care presupune faptul că omul a pierdut asemănarea, dar şi-a pierdut chipul, creat fiind după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi cea occidentală, via Augustin-Calvin, care presupune pierderea completă, degradarea totală a omului, atît în chip cît şi în asemănare. continuare…

Postmodernismul şi poporul condus de femei si copii de Paul Negrut

In bisericile din Occident este tot mai pronuntata tendinta de a avea organizatii de copiii, tineret si femei. Aceasta orientare a patruns si in bisericile din Romania dupa Revolutia din 1989.

Motivatia de suprafata a acestei fragmentari a bisericilor ar fi nevoia de a avea programe/studii adecvate nevoilor specifice acestor grupari. Cauzele de profunzime, dupa parerea mea, sunt izvorate dintr-o revolta mai larga a intregii societati impotriva randuielilor stabilite de Dumnezeu in familie, biserica si societate.

Aceasta revolta este clar articulata in asa numitul curent filosofico-cultural, denumit generic Postmodernism. Una dintre trasaturile de baza ale postmodernismului este ruptura totala cu gandirea, institutiile si stilul de viata din trecut. Asa numita deconstructie a trecutului promovata de postmodernism se refera la demolarea totala a oricarei conceptii despre lume si viata (metanaratiune), a oricarei institutii si a oricaror norme morale si sociale ale trecutului.

Numai prin demolarea acestora, individul postmodern este eliberat din orice forma de incorsetare si devine liber: a) in a-si elabora singur filosofia de viata (micronaratiuinea), b) in a se alatura dupa bunul plac oricarei grupari, si c) in a-si alege liber stilul de viata care-i place. continuare…

Planul Lui Dumnezeu, facut in Sine insusi pentru sfintii si credinciosii in Hristos Isus de Ioan Pribag

In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti, … dupa planul pe care-L alcatuise in Sine Insusi.” Ef.1.4,9

Scrisoarea epistolei Catre Efeseni, a fost adresata de apostolul Pavel intemnitat in Roma, sfintilor si credinciosilor din Efes. Insa prin continutul ei se adreseaza sfintilor si credinciosilor de pretutindeni.

Prin evidenta locului – Efesul, si a starii de trai si viata – Hristos , Pa vel ne arata caracterul unitar al crestinismului si anume: sfintii si credinciosii in Hristos se identifica a fi in Hristos Domnul, si dintr-o anumita localitate. Caracterul denominational; catolic, ortodox, protestant, noprotestant cu ramurile lor, este o lucrare omeneasca. Sfintii in Hristos nu se regasesc in nici una din denominatiunile religiose crestine ca stare de spirit , ci numai in Dumnezeu Tatal , in Hristos Domnul si in Spiritul Sfant. Ef.4.4-6

Dumnezeu Tatal a facut un plan in Sine insusi, in Hristos Domnul inainte de vesnicii – inainte de a crea vesniciile si lumile lor. Ef.1.9;3.11;Evr.1.2 continuare…

Piper despre profetia lui Wilkerson

Pe David Wilkerson l-am citit (Crucea si Pumnalul si altele) inainte de a ajunge in Romania si de a sta de vorba in cadrul unei “sezatori” cu pastori si presa in Bucuresti. Sambata, una din persoanele care traduc in limba romana mesajele sale, mi-a semnalat mesajul-avertizare facut public duminca. Textul in engleza este aici iar traducerea lui preluata de pe blogul sau, este mai jos.

Aseara am citit si reactia respectabilului John Piper la profetia lui Wilkerson. Vorbeam ieri cu un alt prieten despre faptul ca in vremurile acestea in care ideea de profetie este supraevaluata pana la ridicol de tot felul de comicarii crestine care apar la TV, e foarte greu de apreciat care e valabila si care nu. continuare…

Să chinuim animalele! de Marius Cruceru

De ce nu? Voi înfiinţa o asociaţie pentru dreptul omului de a chinui şi schingiui animalele în următoarea ordine: ţînţari, gîndaci de bucătărie, şoareci de hambar, şobolani de beci, pisici de casă şi cîini de curte, cai de car şi vaci de lapte.

De ce nu? Omul este liber să îşi chinuie animalele după buna poftă a inimii lui. Cine şi ce treabă are dacă vreau să tai membrele unui animal din scurt, coada la cîine, urechile la pisică sau să produc un avort vacii pentru a obţine o foaie de pergament pentru pus pe masa din sufragerie? Pinguinii, de ce nu? Să vedem dacă este adevărat că au frac.

Este proprietatate mea, la fel ca peştele din acvariu, pe care îl voi sufoca treptat, scoţîndu-l din apă, 1 minut, 3, 5, 7, ca să văd cît rezistă şi cobaiul pe care îl pot diseca de viu, la fel ca broasca de eviscerat, blana de vulpe stă bine în jurul gîtului nevestelor, manşetele de hermelină stau bine pe lîngă curelele de ceas argintat.

Să chinuim animalele! De ce nu? Putem. Este un drept pe care trebuie să-l cîştigăm alături de alte drepturi pe care le-au cîştigat femeile noastre. Şi noi bărbaţii avem dreptul la porţia noastră de adrenalină. În ziua în care voi obţine dreptul de a înfiinţa o asemenea asociaţie voi numi acea zi “Ziua Bărbaţilor cu nervi de fier” şi o vom sărbători prin aruncarea pisicilor de pe blocuri ca să vedem dacă au nouă vieţi. Sigur, la poalele blocului se vor aduna o mulţime de femeiuşti proaborţioniste şi cîteva activiste PETA ca să prindă mîţele cu cearceaful şi ne vom da în judecată de la organizaţie la organizaţie, iar cîţiva transexuali vor leşina spectaculos ca nişte domnişoare de internat de provincie în faţa barbariei. continuare…

VÂRFUL ICEBERGULUI

VÂRFUL ICEBERGULUI informatorilor baptiști

În urma cercetărilor în domeniul istoriei recente a Cultului Creștin Baptist din România, am descoperit în mod inevitabil fenomenul colaborării pastorilor baptiști cu organele de securitate comunistă. În estimările mele între 70-90% dintre păstori au colaborat cu regimul comunist. Aceasta înseamnă că foarte mulți dintre păstorii în funcție și studenții la teologie baptistă au fost racolați ca informatori (cu siguranță câțiva și dintre dintre cei care s-au înscris în Seminar în anul 1989 – promoția 1993). Redau mai jos o listă cu cei identificați, listă care abia atinge vârful problemei. Lista cu cei neidentificați pe nume dar ale căror note informative se regăsesc în dosarele păstorilor și a membrilor activi ai bisericilor din acea vreme este unuitor mai mare. Datorită piedicilor puse in calea cercetării, adică impiedicarea accesului la dosare propusă de actuala conducere a Cultului, nu am mai putut progresa în acest demers, de aceea las ca mărturie lista pe care mi-a îngăduit Dumnezeu să o alcătuiesc. Cred că este o vinovăție și o purtare duplicitară și în atitudinea conducerii actuale, atitudine pentru care Dumnezeu le va cere socoteală. Propășire este numai în adevăr și lumină. Cert este că Dumnezeu i-a cunoscut și îi cunoaște pe cei care sunt cu toată inima ai Săi și pe cei care dintr-un motiv sau altul s-au făcut instrumente în mâna opresivă, diabolică, atee a comunismului. continuare…

Cât mai rezistăm? de Ambasadorul

Noi, oamenii am fost creaţi să rezistăm unor incredibile presiuni. Dumnezeu ne-a creat nişte fiinţe destul de rezistente. Putem rezista unor călduri tropicale sau crivăţului nemilos, putem trece prin perioade de boală, crize financiare, dezamăgiri incredibile în căsnicie, şomaj sau moartea celei mai dragi persoane.

Putem trece prin toate acestea…cu o singură condiţie!

Să nu ne pierdem SPERANŢA!

Îndoielile se năpustesc în viaţa noastră precum gândacii de colorado într-o cultură de cartofi. Îndoielile sunt ca nişte omizi hidoase şi greţoase care umblă peste sufletul nostru şi ne mănâncă speranţa. De obicei, ne descurcăm bine la atacurile lor, dar ocazional ne dăm seama că nu mai putem face faţă. Corabia vieţii noastre începe să se descompună chiar sub ochii noştri. În acele momente de întuneric şi ceaţă rece, simţim din plin efectul distrugător al îndoielilor. continuare…

Am inteles  de Ciprians

La o buna bucata de vreme dupa lansarea blogului personal al celebrului nostru frate in credinta, Paul Negrut,  si dupa consumarea unei mari cantitati de neuroni proprii/autohtoni, dar si de aiurea, in incercarea de a elucida enigma blocarii comentariilor, in sfarsit strig si eu  “e(v)rika!”…adica, am inteles:  fratele Paul Negrut, ca unul cu o experienta personala respectabila si demna de admirat, a  “citit” in ce ape se scalda blogosfera evanghelica,  si – e o speculatie personala –  s-a hotarat sa nu dea prilej nimanui sa pacatuiasca si sa-si lege o piatra de moara de gat.

Am inteles! in ultima perioada sunt doar un calator si un cititor mai detasat  (am reusit sa depasesc fazele impatimite, vulcanice, neostoite, dar nu este meritul meu, viata mi-a umplut desagii responsibilitatilor)   al blogosferei evanghelice si n-am putut sa nu observ ca disputa fina, dialogul constructiv si duelul ideatic elevator,  fie lipsesc cu desavarsire, fie se folosesc de mijloace mult inferioare scopului propus si nici macar intrezarit. continuare…

Fericirea pe care o vei avea pe pamint si cea din cer,  o cladesti aici !

de Marinica Dumitrascu

Una dintre cele mai arzatoare dorinti si nazuinti pe care o are omul cit traieste, este sa fie fericit! Si pentruca pina acum nimeni nu a reusit sa recomande o reteta sigura si completa a dobindirii fericirii, nici sa evalueze adevarata greutate si valoare a ei, majoritatea oamenilor alearga, se zbat, cheltuiesc enorm de mult sa ajunga fericiti. Cu absolut tot bagajul si arsenalul ce-l ofera prezicatorii celor interesati sa fie fericiti, omul este tot mai nefericit.

Cei mai multi considera ca a avea bani suficienti sau chiar foarte multi, vei ajunge si vei fi fericit. Fie ca banii care ii ai la un moment dat se schimba si vei primi doar o limita din ei, te va dezamagi, ca speranta de fericire prin ei, s-a dus. Poate ca banca unde ii ai depusi, chiar daca este un colos, a falimentat ca exemplul din aceasta toamna de 2008, si tot ce ai strins, economisit si depus o viata pentru a fi fericit prin ei, a esuat, te-a zdrobit amar.

Altii se considera fericiti prin faptul de a avea o casa frumoasa, o vila cu un confort deosebit. Dar dupa ce s-a invechit si degradat, iluzia fericirii, trece pe linga tine. Unii si nu putini, se considera fericiti ca au doi copii frumosi, studiosi si cu perspectiva. O alegere gresita facuta pe drumul vietii, prabuseste totul. Multi incearca sa guste din simtomele fericirii prin functia si pozitia sociala care o au. Dar, miine compania da faliment si s-a dus toata speranta.

Atunci, ce nadejde mai este? In asa nesiguranta, ce se mai poate face, unde si la ce sa apelam?? Si cum Cuvintul lui Dumnezeu este lasat la urma de tot, tocmai el are solutia si solutia salvatoare. Hai sa ne uitam in trei locuri in Sfinta Scriptura.

Intii intilnim in cele 10 porunci, Exod cap 20 versetul 12, „cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”…! Nu spune cit, cum si unde, ci exact cum trebuie si cit vor fi in viata. Apoi la Deutoronom cap 5 versetul 16, „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, cum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau,ca sa fii fericit”…!

Deasemeni, precizarea facuta in Noul Testament la epistola apostolului Pavel catre Efeseni cap 6 versetul 2 si 3, spune clar: „sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta, este cea dintii porunca insotita de o gagaduinta, ca sa fii fericit si sa traiesti multa vreme pe pamint”! Toate acestea au caracter permanent, sunt porunci si nu alegere optionala. Cam atitea exemple din Sfanta Scriptura si sunt suficiente.

Aceste adevaruri dumnezeiesti traite, iti inunda fiinta de bucurie si siguranta ca vei fi fericit, daca vei respecta ce Dumnezeu a rinduit si poruncit. Hai sa aratam putin, simplu, care este situatia in lume real. Copii apar in familie, cresc si ajung tineri, majori, cu decizii personale. Ii trateaza apoi pe parinti dupa bunul plac, dupa preferinte, dupa interese si beneficii, dupa diferite considerente. Le intorc spatele cind vor, ii parasesc cind vor, ii jignesc cind si cit vor,fara vre-o remuscare, sfidind orice lege, ramanind motivati ca au facut bine sau cum trebuia.

Doamne, cum sunt, cum se simt acesti parinti? Cum le este sufletul si inimile?

Jigniti, frinti, rusinati, zdrobiti, indurerati si cel mai cumplit, ca suferinta aceasta este cea mai mare pe pamint si nu se vindeca cu nimic. Dar pentru aceste situatii, Dumnezeu are precizat in Cuvintul Lui pedeapsa. Deaceea, Dumnezeul care a construit si ceeat omul si a stiut mai dinainte confruntarile lui, a stabilit legi si reguli, care sa dea vindecare si altora fericire. Deci voi, noi toti care avem inca parinti in viata, pe baza Cuvintului vesnic si autoritar al lui Dumnezeu, cinstiti si respectati parintii pe pamint in viata lor, ca sa fiti,sa fim fericiti asa cum Dumnezeu ne-a promis si ne-o dorim!

Acum, pentru cei descrisi mai sus, cit si pentru orice om de pe pamint, fericirea pe care o vei avea o vesnicie in cer, depinde de modul, cum vei asculta si respecta pe Dumnezeul creator,Tatal Domnului nostru Isus Hristos. Sa fim clari, sinceri cu noi insine, una este sa jignesti sau sa bajocoresti un parinte care este om si alta este sa jignesti si sa bajocoresti pe Dumnezeu! Ne cutremuram, cit de multa lume este in situatia aceasta ranind pe Dumnezeu! Iata doar citeva pasaje din Sfinta Scriptura, in care gasim ce a stabilit Dumnezeu, inca de la inceput si de respectat pina la sfirsit: Deutoronom cap 10 versetele 12 si 13,  Deutoronom cap 28 versetele 1 la 14, apoi atitea cuprinse in Noul Testament.

Citind aceste precizari, legi, porunci ale lui Dumnezeu, avem cunostinta clara asupra modului, cum trebuie sa respectam si sa cinstim pe Dumnezeu, pentruca fericirea vesnica de care vom avea parte, o incepem aici, o cladim aici, o consolidam aici si o vom primi ca rasplata in cer! Astfel zis, astfel traind in baza promisiunilor Lui, rasplata ne va fi mare! Glorie si onoare lui Dumnezeu!

http://publicatia.voxdeibaptist.org/articole_apr09.htm

 

                                                                                                                               DEZINFORMAREA PUBLICISTICA Iulie 30, 2020

download - Copie

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

 Mass-media, în special cea de stânga, ne acuză, pe noi cei care transmitem informații ori interpretări alternative și diferite de cele aflate în presa tradițională, de răspândirea de fake news. Din când în când e nevoie ca mass-media tradițională să se privească în oglindă și să vadă cât de mare i-a crescut nasul. Astăzi discutam cazul New York Times / NYT.

Fake News – lui New York Times ii creste nasul

Mass-media tradițională nu se simte în apele ei în era internetului. Oamenii citesc mai puțin ziarele tradiționale, ziarele fac mai puțini bani din reclame, și sunt forțate să-și găsească surse alternative pentru a evita falimentul. Furia lor e în special direcționată către oamenii de rând care subscriu la surse alternative pentru a fi informați.

La fel Mark Zukenberg și Facebook. În tandem cu declinul veniturilor ziarelor, veniturile lui Mark Zuckenberg au crescut enorm. Mass-media a devenit invidioasă și, pentru a-și menține poziția dominantă, face ceea ce mass-media se pricepe să facă mai bine: își acuză opoziția de transmiterea de fake news, ori știri false, inclusiv pe Mark Zuckenberg.

Dacă mass-media s-ar privi în oglindă, însă, ar putea vedea că și ea are o sumedenie de lacune. Recent am dat peste un articol care ni-a amintit de câteva comentarii pe care deja le-am scris în ultimii ani despre NYT ca focar de fake news. [https://www.firstthings.com/web-exclusiv…/…/liars-go-to-hell] În principal, am scris despre minciunile publicate de cel mai influent ziar din lume despre foametea voită creată de Stalin în anii 30 pentru eliminarea chiaburimii din Uniunea Sovietică. A început-o în Ucraina și a extins-o în Caucaz și Asia Centrală. În 2 ani au murit 10 milioane de oameni.

Unul din puținele ziare de atunci care avea corespondenți în Uniunea Sovietică era NYT, Walter Duranty fiind corespondentul ziarului în Moscova. NYT și Duranty informau occidentalii că viața în Uniunea Sovietică sub Stalin „nu era chiar așa de grea cum se credea în Occident” și că nimeni în Uniunea Sovietică nu murea de foame pe vremea genocidului chiaburilor.

Însoțit de KGB-ul sovietic, Duranty vizita diferite sate și regiuni din Uniunea Sovietică, pe trasee dinainte stabilite de bolșevici. Deși auzea de la alți corespondenți occidentali că foametea ucidea milioane de oameni, Duranty refuza să transmită astfel de știri șefului lui de la NYT pentru a informa publicul.

Povestea lui Duranty e lungă, interesantă, dar mai ales tragică. Merită să fie citită și cunoscută. Minciunile scrise de el despre Uniunea Sovietică le-a spus și despre atrocitățile comuniștilor chinezi din anii 30 și 40.

Ipocrizia celui mai mare ziar din lume a fost dovedită, tot pe vremea foametei, când un tânăr britanic, creștin, a avut șansa să locuiască în Uniunea Sovietică aproape un an. Povestea lui e la fel de interesantă, el având norocul, prin intermediul unui diplomat occidental, să călătorească cu trenul în Ucraina, unde a reușit să se debaraseze de KBG și să viziteze mai multe sate ucrainene unde oamenii leșinau de foame, mureau, și, din lipsă de puteri, unii oameni zăceau morți în case cu zilele, cei inca in viata neavind puterea sa-I ingroape.

Tânărul britanic a ajuns la Berlin unde a ținut o conferință de presă dezvăluind lucrurile pe care le-a văzut. Presa occidentală l-a ignorat, continuând să preia propaganda pro-stalinistă a lui Duranty și NYT.

Duranty a primit Pulitzer Price pentru jurnalism pentru articolele scrise pe vremea când era în Uniunea Sovietică. Un coleg de breaslă, tot jurnalist, care l-a cunoscut îndeaproape pe Duranty, l-a numit „the greatest liar of any journalist I have met in 50 years of journalism / cel mai mare mincinos dintre jurnaliștii pe care i-am cunoscut în 50 de ani de jurnalism”.

Dezinformarea publicistică

Citind câteva comentarii și depeșe publicate recent de Parlamentul European ne-am dat seama că elita jurnalistică pare să trăiască într-o lume diferită de a noastră, izolată și separată de realitățile care ne preocupă zilnic. Uneori esti tentat să crezi că, dacă presa obișnuia să fie un pilon al democrației și al statului de drept, astăzi nu mai este.

Un virus bântuie prin lumea jurnalistică anglo-saxonă și erodează integritatea profesiei. Acest virus se numește cancel culture, un termen care nu poate fi tradus cuvânt cu cuvânt în română, dar care denotă practica de a ceda presiunii și doleanțelor anarhiei, de a „pedepsi” și demoniza pe cei care se împotrivesc curentelor zilei și gândirii de moment.

„Cancel” înseamnă a „anula”, dând de înțeles că persoanele care în trecut au zis ori făcut ceva (ori în aceste zile afirmă ceva) care contravine frivolităților la modă în vara lui 2020, sunt „anulate”, șterse din memoria colectivă și condamnați la o irelevanță permanentă.

Cine sunt acești oameni destinați irelevanței permanente? Mai fiecare dintre noi: persoanele tradiționale, creștinii, intelectualii conservatori, politicienii conservatori, sportivii care refuză să îngenuncheze înainte de începerea evenimentelor sportive pentru a comemora memoria „victimelor” de toate felurile, politicienii care refuză să îngenuncheze în memoria „martirilor” anarhiei anului 2020, jurnaliștii care refuză să subscrie la rescrierea istoriei, profesori universitari care refuză să dea note de trecere studenților care nu vin la cursuri și ies în stradă la proteste ș.a.m.d.

Săptămâna trecuta, cele mai influente două ziare din Occident au luat poziții total opuse privind subiectul. În cercurile editoriale ale lui New York Times / NYT se practică cancel culture, dar în cele ale ziarului Wall Street Journal / WSJ, nu.

Chiar mai mult, unele publicații influente, The Atlantic fiind unele dintre ele, publică articole scrise de jurnaliști de culoare care sunt ulterior dovedite a conține falsități. E la modă publicarea de articole în care jurnaliști ori intelectuali de culoare pretind să fi fost discriminați ori să fi avut membri de familie, prieteni arestați ori abuzați de „polițiști albi”, iar în timp aceste afirmații să fie dovedite ca fiind false.

NYT deja a concediat mai mulți jurnaliști care s-au opus politicii de dezinformare și politizare a știrilor de către ziar și editorii lui. Chiar săptămâna trecută, jurnalista NYT Bari Weiss și-a dat demisia acuzând ziarul de politizarea subiectelor, cenzură internă, frică și intimidarea pe care o simt jurnaliștii de la NYT și teama de a fi concediați dacă scriu ori postează puncte de vedere contradictorii pozițiilor oficiale ale bordului editorial. [Link: https://www.bariweiss.com/resignation-letter]

De exemplu, e tabu pentru NYT să publice anumite subiecte (de exemplu persecuția creștinilor în China ori articole negative la adresa Scandinaviei), în timp ce aproape fiecare articol ori opinie a editorilor e negativă la adresa lui Trump. Vă oferim și vă recomandam să lecturați scrisoarea deschisă a lui Bari Wise: https://www.bariweiss.com/resignation-letter]

În contrast, WSJ refuză să cedeze. Săptămâna trecuta, un grup de 280 de jurnaliști și intelectuali care lucrează pentru ziar și-au criticat propriul ziar pentru că a publicat un articol al dlui Mike Pence privind coronavirusul. WSJ nu a cedat. Dimpotrivă, a răspuns public, reafirmând atașamentul ziarului față de jurnalismul independent și imparțial, și declarând, răspicat că ziarul „won’t wilt under cancel culture presure/ ziarul nu va ceda presiunii de tipul cancel culture”. [Link: https://www.wsj.com/articles/a-note-to-readers-11595547898]

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: „Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului„. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Pe aeroporturile din Germania începe testarea pe scară largă pentru coronavirus de V.M. HotNews.ro

download - Copie

Miercuri, 29 iulie 2020, 23:02 Actualitate | Coronavirus

Testare coronavirus aeroport Germania

Foto: SVEN HOPPE / AFP / Profimedia

Testare coronavirus aeroport Germania

Pe aeroportul Tegel din Berlin a început miercuri testarea pe scară largă a pasagerilor pentru depistarea coronavirusului, relatează Reuters, citată de Agerpres. Măsura va fi aplicată de săptămâna viitoare, obligatoriu şi gratuit, pe toate aeroporturile din Germania.

La Tegel au fost rezervate două încăperi pentru testare. O purtătoare de cuvânt a declarat că se pregăteşte în acelaşi scop şi un spaţiu mai mare. Reuters apreciază că este un indiciu privind intenţia autorităţilor de a efectua testele pe o perioadă mai lungă.

Aeroporturi cum ar fi cel din Frankfurt, cel mai aglomerat din Germania, oferă teste de câteva săptămâni. Urmează însă testarea tuturor pasagerilor care sosesc din ţări considerate cu risc ridicat.

Creşterea numărului de cazuri de infectare cu coronavirus în întreaga Europă a spulberat speranţele companiilor aeriene şi ale unor destinaţii turistice cum ar fi Spania privind revenirea relativ rapidă la turismul de masă, după luni de restricţii de circulaţie.

Marţi, Lothar Wieler, preşedintele Institutului Robert Koch, a criticat indisciplina la aplicarea măsurilor de distanţare şi la purtarea măştilor – măsuri care pot încetini propagarea epidemiei, în lipsa unui vaccin. Miercuri, ministrul cercetării, Anja Karliczek, a avertizat că nu va fi disponibilă vaccinarea la scară mare până la jumătatea anului viitor.

Numărul de cazuri noi înregistrate zilnic în Germania aproape s-a dublat marţi, la 633, iar miercuri au fost semnalate încă 684. Totalul a depăşit 207.000, din care peste 9.100 au dus la decese.

Citește și: Coronavirus: Germania va propune efectuarea de teste gratuite călătorilor care şi-au făcut concediul în străinătate

Eduard Pavel

Noua lege a mărcilor. Atenție la noile obligații și termene

Subiectele zilei

Joi, 30 Iulie 2020

DOCUMENT Principalele modificări aduse prin HG: Restricțiile pentru plaje au fost retrase după criticile din spațiul public/ Orarul cluburilor și teraselor, stabilit de comitetele pentru situații de urgență

Măsura care stabilea că pe plajă trebuie să existe o distanță de 2 metri între persoane/șezlonguri, excepție făcând soții și copiii însoțiți de adulți (părinți, bunici), nu se mai
citeste tot articolul
Lansarea raportului pieței de artă din prima jumătate a lui 2020, inclusiv perspective 2020-2021, în contextul pandemiei

Institutul de Management al Artei, divizie de cercetare, statistică și educație a grupului Artmark, cunoscută în spațiul public nu doar pentru organizarea de cursuri despre artă și piața de
citeste tot articolul
PNL, USR-PLUS și PMP au bătut palma pentru București / Ce sectoare revin fiecărui partid

Pe ultima sută de metri PNL, USR-PlUS și PMP au ajuns la o întelegere pentru candidaturi comune la sectoarele din Bucuresti. Astfel, PNL-ul are sectoarele 5 și 6, avându-l asumat pe
citeste tot articolul
VIDEO FOTO O casă neoromânească de pe bd. Pache Protopopescu a fost pusă la pământ / Primăria Capitalei a dat autorizație de demolare, iar în loc s-ar putea construi blocuri de 6 etaje

O casă neoromânească, construită în urmă cu circa 100 de ani pe bd. Pache Protopopescu din Capitală, este pusă la pâmânt. Primăria Capitalei, condusă de Gabriela Firea, a dat
citeste tot articolul
VIDEO Klaus Iohannis: PSD cu cinism inimaginabil a tergiversat adoptarea legii carantinei și izolării. Situația s-a deteriorat grav. Așa s-a ajuns la cele 1.200 de cazuri zilnice

Președintele Klaus Iohannis acuză PSD de „un cinism inimaginabil”, susținând că numărul mare de cazuri de COVID-19 zilnice se datorează tergiversării în Parlament a legii
citeste tot articolul
DOCUMENT Alocațiile pentru copii vor fi majorate treptat, cu câte 20%, până în iulie 2022 / Prima creștere: 1 septembrie

Ministerul Muncii prezintă în ședința Guvernului de miercuri proiectul de OUG privind majorarea alocațiilor pentru copii, a anunțat ministrul muncii Violeta Alexandru. În condițiile
citeste tot articolul
Purtarea măștii ar putea deveni obligatorie în Centrul Vechi din București. Viceprimar: Măsura pentru 30 de zile și doar în zona pietonală

Purtarea măștii ar putea deveni obligatorie în Centrul Vechi al Capitalei, o decizie urmând a se lua luni în cadrul comitetului municipal de urgență. Potrivit viceprimarului Aurelian
citeste tot articolul
Pe aeroporturile din Germania începe testarea pe scară largă pentru coronavirus

Pe aeroportul Tegel din Berlin a început miercuri testarea pe scară largă a pasagerilor pentru depistarea coronavirusului. Măsura va fi aplicată de săptămâna viitoare, obligatoriu și
citeste tot articolul
Ce caută pe Tiktok Armata Română, Dan Barna sau FC Rapid

TikTok e o rețea socială fascinantă. Nimeni nu-i vede cu adevărat o utilitate, dar sunt branduri care bagă bani, sunt creatori de conținut care încearcă să fie amuzanți, iar Statele Unite ale
citeste tot articolul
Tătaru: Avem astăzi 840 de paturi în terapie intensivă; 112 bolnavi sunt intubați

„Avem astăzi făcută la zi (statistica – n.r.): 840 de paturi în terapie intensivă, cu tot ceea ce este necesar, iar în acest moment 112 bolnavi sunt intubați, din cei 377 (care sunt
citeste tot articolul
Coronavirus în lume: Marea Britanie și-a asigurat accesul la patru posibile vaccinuri / Numărul real de cazuri din Mumbai este de 6,5 milioane, potrivit testelor de anticorpi

–––––– 23:44 Statele Unite au trecut pragul de 150.000 de morți de Covid-19 23:02 Pe aeroporturile din Germania începe testarea pe scară largă pentru coronavirus 22:03 SUA: Un
citeste tot articolul
INTERACTIV Coronavirus în România, date la zi: Opt grafice esențiale

Pandemia de coronavirus în România se îndreaptă către noi recorduri și valori maxime pe zi ce trece, depășind deja vârfurile primei „cocoașe” din primului val din
citeste tot articolul
Iohannis, despre clasarea dosarului 10 August: Îmi exprim convingerea că justiția din România va face dreptate și vinovații vor fi trași la răspundere / Ce spune întrebat despre demisia sau revocarea șefei DIICOT

Președintele Klaus Iohannis spune, întrebat despre clasarea dosarului 10 August de către DIICOT, că, personal, consideră că „ar fi de dorit să se găsească o clarificare mai profundă
citeste tot articolul
Restanțele primarului Gabriela Firea, episodul 1: 4 ani de mandat, nicio parcare park&ride gata, zero parcări subterane începute

În campania electorală din 2016, primarul Gabriela Firea a promis că va face parcări park&ride la ”toate porțile de intrare în oraș” și va introduce un sistem de taxare
citeste tot articolul
SUA au decis să-și retragă din Germania aproape 12.000 de militari

Statele Unite au decis retragerea a 11.900 de militari americani din Germania, pentru a repoziționa o mare parte dintre aceștia în Belgia și Italia, a anunțat miercuri șeful Pentagonului, Mark
citeste tot articolul
Statele Unite au trecut pragul de 150.000 de morți de Covid-19

Statele Unite au trecut pragul de 150.000 de morți de Covid-19 miercuri, potrivit numărătorii Universității Johns Hopkins, citează AFP.
citeste tot articolul
De ce au dispărut izoletele din peisajul COVID-19? Raed Arafat: Izoleta nu mai este obligatorie, pentru că nu avem

Transportul pacienților cu COVID-19 din România se face cu ambulanțe, dar fără izoletă, spre deosebire de începutul epidemiei. Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed
citeste tot articolul
Arafat: Direcțiile de sănătate publică decid spațiile si intervalele în care este obligatorie purtarea măștii, iar decizia se ia la nivel local

Secretarul de stat Raed Arafat spune că direcțiile de sănătate publică sunt cele care vor stabili spațiile și intervalele în care populația va purta masca de protecție și în spațiile
citeste tot articolul
NY Times: Informații declasificate de serviciile americane acuză Moscova că face propagandă prin site-uri alternative

Serviciile militare rusești de informații, cunoscute drept GRU, și-au folosit legăturile cu un centru de informații al guvernului rus, InfoRos, și alte site-uri pentru a propaga dezinformare și
citeste tot articolul
SUA: GAFA, cei patru giganți ai internetului, au „prea multă putere”

Cei patru giganți americani ai internetului – Google, Apple, Facebook și Amazon – „au prea multă putere”, a acuzat David Cicilline, democratul ales să conducă audierea excepțională a
citeste tot articolul
Belarusul anunță arestarea a 32 de „combatanți” ruși din gruparea privată Wagner veniți să „destabilizeze” țara / Ce a atras atenția autorităților belaruse: „Nu beau alcool, nu căutau locurile de distracție”

Belarusul a anunțat miercuri prin intermediul presei de stat arestarea a 32 de „combatanți” ruși din gruparea militară privată Wagner, apropiată de Kremlin, care au venit pentru a
citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-24201253-covid-germania-testare-scara-larga-aeroporturi.htm?cfnl=

Familiile creștine din China se confruntă cu separarea, persecuția este în creștere

download - Copie

 Cosmin Frișan  28-07-2020 12:49:10

Pe măsură ce persecuția împotriva creștinilor din China crește, liderii regimului comunist interzic acum părinților să-și înscrie copiii în școlile axate pe credință iar pe copiii adoptați îi trimit înapoi în familiile lor biologice.

Un nou raport al Internațional Christian Concern (ICC), lansat săptămâna trecută, dezvăluie detalii sumbre despre modul în care Partidul Comunist Chinez (CCP) continuă să-i persecute pe membrii bisericii, potrivit The Christian Post.

Liao Qiang, un membru al Bisericii „Early Rain Covenant Church” (ERCC) din Chengdu, a declarat: „Aceasta este o tragedie vie. Oprimarea lor constantă m-a făcut să realizez că trebuie să fugim din China, deoarece copiii noștri sunt cei mai importanți pentru noi.”

Qiang și familia sa au fost nevoiți să fugă de guvernul comunist, care „nu are limite în ce privește persecuția”.

„Nu numai că ne-au amenințat pe noi, pe adulți, membri maturi ai bisericii, ci ne-au amenințat și copiii”, a spus Qiang. „Unul dintre frații noștri (din Biserica) a adoptat copii, iar autoritățile i-a luat și i-a trimis înapoi la familiile lor biologice. Acesta este principalul motiv pentru care am fugit din China, deoarece nu putem garanta că fiul nostru, adoptat fiind, nu va fi luat de către ei.”

Funcționarii guvernamentali au luat patru copii adoptați dintr-o familie din Biserica ERCC și i-au trimis înapoi la părinții lor biologici. PCC a amenințat, de asemenea, că-i va trimite pe copiii creștini în lagărele de reeducare ale guvernului.

Qiang solicită americanilor să expună agenda PCC, care arată că toate organizațiile religioase vor fi sub conducerea Partidului Comunist.

„Cel mai mare ajutor pe care îl putem primi este să raportați persecuția. Raportați-o corect. Nu spunem că guvernul SUA ar trebui să facă presiuni asupra guvernului chinez. Nu este ceea ce ne dorim noi”, a declarat Qiang. „Cea mai mare teamă a Partidului Comunist este să fie expus. Le este frică de transparență. Nu dorim că guvernul sau publicul să facă presiuni asupra PCC, pentru că, în astfel de circumstanțe, PCC va intensifica persecuția religioasă. Cu cât relațiile dintre China și SUA sunt mai instabile cu atât CCP îi prigonește pe creștini mai mult”.

Raportul ICC dezvăluie modul în care guvernul chinez vizează creștinii și se străduiește să controleze toate religiile națiunii, infuzându-le cu caracteristici chineze, cum ar fi loialitatea față de Partidul Comunist.

Președintele chinez Xi Jinping a introdus „sinicificarea” (schimbarea creștinismului autentic în creștinism „chinezesc” n.tr) în 2015, cu planurile de „a face ca grupurile religioase din China să se supună socialismului și ideologiei PCC prin asimilarea lor într-o identitate unificată cu caracteristicile chineze”.

Open Doors SUA a plasat China, în 2020 pe locul 23 din 50 de pe lista mondială de monitorizare a țărilor cele mai periculoase pentru creștini.

SURSA | CBN News

https://www.stiricrestine.ro/2020/07/28/familiile-crestine-din-china-se-confrunta-cu-separarea-persecutia-este-in-crestere/?

Mana profetica – Ramai ferm…

download - Copie

“Cuvântul Meu este adevărat; el rămâne mereu la fel și poate schimba orice situație, indiferent cât de imposibilă ar părea, deoarece Eu sunt Dumnezeul imposibilului. Cel rău va semăna îndoiala și necredința în inima ta și dacă vei lăsa să prindă rădăcini, acestea vor duce la năruirea credinței tale, visurilor tale și împlinirii promisiunilor Mele. Atunci când toți din jur îți spun să renunți, tu să rămâi ferm. Rămâi ferm în Cuvântul Meu, rămâi ferm în promisiunile Mele și în ceea ce a fost împlinit la Cruce”, zice Domnul.

Verset biblic:  Efeseni 6:13 – ” De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul.”

© Ruach Ministries

Mana profetica – Dumnezeu vrea sa-ti dea „mai mult decat suficient”

Dumnezeu nu promite să-ți împlinească doar nevoile de bază. El îți promite viață din abundență. Unii oameni religioși vor avea de argumentat împotriva acestui lucru, însă adevărul este că nu e nimic de argumentat, deoarece Cuvântul este clar în această privință. Deuteronom 28:8 spune: “Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale și în toate lucrurile pe care vei pune mâna.” Dacă nu ai parte de belșug, atunci de ce ai avea nevoie de grânare? Grânarul este acel loc unde pui ceea ce ai în plus, adică ceea ce este “mai mult decât suficient”.

Citeste mai departe

Mana profetica – Supunere…

Continui să meditez la subiectul supunerii, întrebându-mă de ce mulți oameni nu se ridică la potențialul lor maxim în viață și în afaceri.

Dumnezeu ne-a dat principiul supunerii ca măsură de protecție. Văd figurile multor bărbați pe care Dumnezeu ar dori să-i folosească la un potențial maxim; dar pentru că ți-ai ales singur drumul pe care călătorești, nu te afli într-un loc al siguranței. Domnul îți testează în prezent inima: ești tu pregătit să te supui cuvântului Său și căilor Lui sau continui să umbli pe această cale spre întuneric. Deși vezi cum alții prosperă și sunt binecuvântați, tu totuși refuzi călăuzirea Duhului, pentru că dorești să mergi pe căile tale. Și totuși nu este prea târziu, dacă Mă vei lăsa să-ți deschid ochii, pentru a vedea și înțelege căile Mele, care sunt mult mai înalte decât căile tale.

Citeste mai departe

Mana profetica – Lucruri noi…

Dumnezeu face în mod constant lucruri noi în viețile copiilor Săi. Cu siguranță, răspunsul nostru natural la aceasta ar fi determinarea noastră de a face lucruri noi care să forțeze puterea și capacitatea noastră. Rămânerea într-o zonă de comfort a fost întotdeauna în afara planului lui Dumnezeu. Iaebeț a cerut să i se lărgească teritoriile, ceea ce înseamnă un sezon de extindere. Întrebarea este: percepi tu aceste lucruri noi care trebuie să se întâmple? Vei răspunde acestor provocări, chiar dacă asta ar însemna să riști totul, întocmai cum a făcut Avraam când Dumnezeu i-a cerut să iasă din țara lui? Vei pleca atunci când Domnul te va chema?

Citeste mai departe

Mana profetica – Promisiuni…

Îl aud pe Domnul spunând: „cerurile și pământul vor trece, dar Cuvântul Meu rămâne în veac.” Dumnezeu ți-a făcut atât de multe promisiuni, pe care aștepți să se împlinească, dar ești tot mai descurajat în așteptarea împlinirii lor. Dumnezeu spune că El nu este om ca să mintă. Atunci de ce te îndoiești? Au trecut cerurile și pământul, de te îndoiești de promisiunile Lui? Dumnezeu îți spune să te întorci la El, să te bucuri în El, căci în curând promisiunile Lui se vor împlini. Dumnezeu nu-Și abandonează niciodată copiii. El vine întotdeauna în întâmpinarea nevoilor lor, așadar crede promisiunile Lui și încrede-te în El astăzi, căci El este aici pentru tine.

Citeste mai departe

Mana profetica – Provocari…

În fiecare zi fiecare dintre noi ne confruntăm cu provocările și luptele vieții, care ne testează credința și perseverența, iar felul în care răspundem, definește caracterul nostru. Uneori simțim că parcă nu mai putem face față provocărilor; Domnul însă, îți spune că niciodată nu te va lăsa, cu niciun chip nu te va părăsi. Așadar, nu renunța la Dumnezeu, nu dispera și nu lăsa sentimentele de descurajare și frică să intre în inima ta, ci, în schimb, recunoaște că tu singur nu poți face față provocărilor și de aceea este așa de minunat să știi că Dumnezeu este de partea ta și prin puterea Lui vei izbândi. Cu acest gând în mintea ta vei putea face față oricărei provocări și vei ieși biruitor.

Citeste mai departe

Mana profetica – Copile drag…

Eu sunt Tatăl tău iubitor și identitatea ta este în Mine, dar se pare că ai uitat de autoritatea pe care ți-am dat-o. Nu trebuie să te temi sau să te îngrijorezi de nimic, căci Eu sunt cu tine, toiagul și nuiaua Mea te vor mângâia. Aceeași autoritate pe care I-am dat-o Fiului Meu, Isus, ți-o dau și ție să o folosești în acord cu Cuvântul Meu. Ai tot ce îți trebuie pentru a fi biruitor și trebuie să-ți reamintesc, că Eu sunt Tatăl tău iubitor și gândurile mele pentru tine sunt de pace și nu de nenorocire.

Cere și vei primi. Fii binecuvântat, copilul Meu!

Citeste mai departe

Mana profetica – Razi de dusmanul tau…

Mă aflam într-o situație care m-ar fi putut schilodi din punct de vedere spiritual și emoțional. Deodată, însă, Dumnezeu a vorbit duhului meu aceste cuvinte: „de ce nu începi să râzi de dușmanul tău?” A trebuit să decid imediat ce să fac: să ascult de sentimentele și emoțiile mele sau să mă ridic și “să râd, să râd și iar să râd”!! Am hotărât să-L cred pe Dumnezeu pe cuvânt și să-L las pe Duhul Sfânt să râdă de vrăjmașul meu prin mine. La început am râs încet, dar prin credință am continuat să mă las condus de Duhul Sfânt. Nu mult timp după aceea, m-am simțit eliberat să râd tot mai tare. Cu cât râdeam mai mult, cu atât l-am putut vedea pe vrăjmaș legat tot mai tare. Așadar, am continuat să râd de el. Credința mea a crescut, am fost eliberat emoțional și am avut siguranța în duhul meu că Dumnezeu a lucrat într-un mod supranatural în favoarea mea în acea situație.

Citeste mai departe

Mana profetica – Duhul lui Ilie…

Duhul lui Ilie, cel care și-a aruncat mantaua peste Elisei pentru a primi o îndoită măsură din duhul său, este gata sa se reverse. Cei ce îl cer, vor primi o îndoită măsură. Se vor ridica mulți ca Ilie, a căror lucrare va fi însoțită de semne și minuni.

Spiritul izabelic, care este activ în biserică, trebuie confruntat (întocmai cum a făcut Elisei). Elisei a cerut această moștenire spirituală de la Ilie în timp ce acesta era încă ÎN VIAȚĂ. Duhul lui Ilie, indirect, se referă la Duhul Sfânt. Trebuie să-L cerem acum!

Citeste mai departe

Mana profetica – Inima impietrita…

“În caracterul și natura Mea, Eu sunt iubitor, milos, îndelung răbdător și plin de har. Tu ai suflarea Mea, suflarea Mea este în tine, ți-au fost atribuite natura și caracterul Meu, însă ai lăsat îngrijorările lumii acesteia și situațiile prin care treci să-ți împietrească inima. Ai îngăduit ca faptele și cuvintele rele ale oamenilor să producă amărăciune și resentimente în inima ta. Astăzi, alege viața, iertându-i pe toți aceia care te-au rănit și lasă dragostea Mea să-ți atingă inima, pentru ca natura și caracterul Meu să strălucească prin tine spre cei pe care îi slujești”, zice Domnul.

Citeste mai departe

Mana profetica – Promisiunile lui Dumnezeu

Îl aud pe Domnul spunând: “Preaiubiților, știu că anul ce s-a scurs a fost unul dificil și mai simțiți urmările a ceea ce s-a întâmplat, încă în multe aspecte, dar țineți-vă tari de promisiunile Mele. Eu făgăduiesc să desăvârșesc acea lucrare bună pe care am început-o în tine, te voi face să devii ceea ce trebuie să fii, te voi întări și te voi face neclintit. Nu privi la circumstanțele în care te afli, ci ridică-ți ochii spre cer, uită-te în ochii Mei și fixează-ți privirea asupra Mea, privește cum ochii Mei vorbesc, ascultă-Mi inima cum bate pentru tine. Te iubesc cu o iubire veșnică!”

Citeste mai departe

Neolegionarism cu pretenţie de „jurnalism civic”

download - Copie

Posted on 26 decembrie 2007 by DanutM

În ultima perioadă observăm o intensificare a atacurilor suburbane şi lipsite de substanţă lansate de Asociaţia Civic Media împotriva noului Director general al Arhivelor Naţionale ale României, Dr. Dorin Dobrincu. Poziţia desuet naţionalistă şi simpatiile vădit neolegionare ale domnului Victor Roncea, cel care conduce Civic Media, nu sunt un secret pentru cei care citesc cu regularitate presa din România. Lucrul acesta este evident din articolele sale publicate în gazeta Ziua, cu care împărtăşeşte aceleaşi simpatii şi antipatii, ca şi aceleaşi metode îndoielnice de a face gazetărie (dacă se întreabă cineva la ce anume ne referim, este suficient să ia în considerare mulţimea de procese de calomnie şi şantaj deschise împotriva jurnaliştilor de la acest trust de presă).

Domnul Roncea, care se pretinde a fi un vajnic apărător al ortodoxiei, şi adoptă, cel puţin deocamdată, doar retorica belicoasă a Căpitanului, s-a distins şi prin simpatia pentru poziţiile ultranaţionaliste ale Mitropolitului Bartolomeu Anania, ca şi prin antipatia pentru poziţiile proeuropene ale Patriarhului Daniel. Menţionăm acest lucru aici pentru că, în ochii domnului Roncea, cel mai mare păcat de care suferă domnul Dobrincu este acela că nu este ortodox, ci protestant. În acest punct cel puţin, Dorin Dobrincu se află într-o companie ilustră. Puţin mai lipsea ca domnul Roncea să-i numească pe amândoi, pe această bază, trădători de neam. De unde se vede că spiritul liberal al respectului libertăţii de conştiinţă nu face casă bună cu versiunea de „jurnalism civic” promovată de Civic Media.

Dar să-l lăsăm pe domnul Roncea, a cărui persoană nu ne interesează câtuşi de puţin, date fiind cele spuse mai sus, şi să încercăm a răspunde punctual doar la cele mai importante dintre aberaţiile cuprinse în textul „Reţeaua Tismăneanu la control. Azi, Dorin Dobrincu” publicat pe situl Civic Media în 19 decembrie a.c.

Trebuie să observăm dintru început că întreaga abordare din acest articol, ca şi din altele emanate din aceeaşi oficină, este inspirată de paranoia teoriilor conspiraţioniste care bântuie minţile lipsite de rigoare academică ale roncilor. Este evident pentru ei că numirea lui Dobrincu la Arhive este parte a unei cabale al cărei obiectiv este nici mai mult, nici mai puţin decât distrugerea României. Lipsa de coerenţă logică a acestei abordări este evidentă pentru orice cititor lucid.

Civic Media pretinde în repetate rânduri că-l citează pe domnul Dobrincu, dar, de fapt, scoate din context şi răstălmăceşte spusele sale, de o manieră demnă de apucăturile presei comuniste. De asemenea, informaţiile prezentate în articole, multe dintre ele inventate fără ruşine, se amestecă de o manieră halucinantă, astfel încât cititorul nu mai poate discerne în nici un fel măsura în care acestea au legătură sau nu cu domnul Dobrincu. În viziunea deontologiei machiavelice a domnului Roncea, totul este permis dacă slujeşte „cauza”. Bănuim că domnul Roncea îşi adună informaţiile într-un mod care ne aminteşte de practicile fostei (şi actualei?) Securităţi: de la grupuri extremiste, neolegionare, de la aripi scăpate de sub control ale serviciilor secrete, de la frustraţii din Arhive – unii care îşi văd ameninţate privilegiile obţinute sub comunişti sau neocomunişti, alţii care nu au primit ceea ce considerau că li se cuvine -, de la istoricii aflaţi în dezacorduri de principiu sau instituţionale cu domnul Dobrincu ş.a.m.d.

Cât despre schimbările care au loc în prezent la Arhive, Civic Media se face că uită faptul că această instituţie a fost dominată până acum de o mulţime de securişti şi colaboratori notorii ai organelor de represiune comunistă şi că intrarea în normalitate nu este posibilă fără a se face „curăţenie” acolo, ca şi în celelalte componente ale structurii instituţionale a statului român.

Tensiunile de la Institutul de Istorie „A.D Xenopol” din Iaşi sunt şi ele utilizate, în dispreţul oricărui respect pentru adevăr, pentru a construi imaginea de monstru pe care Roncea o zugrăveşte tânărului director a Arhivelor Naţionale. Nicăieri însă textul de la Civic Media nu atinge culmea abjecţiei ca acolo unde încearcă să demoleze, inabil şi transparent mincinos, credibilitatea academică a istoricului ieşean. Descrierea tezei de doctorat a domnului Dobrincu drept o simplă „însăilare despre rezistenţa anticomunistă în munţi” este penibilă, în condiţiile în care, putem garanta acest lucru, autorul articolului nu s-a obosit s-o citească. Vorba ceea, „nu mă obosi cu faptele; eu ştiu deja foarte bine ceea ce cred”. Pentru orice om de bună credinţă, este suficient să arunce o privire asupra CV-ului domnului Dobrincu şi se va convinge că avem de-a face cu un veritabil academic.

cv-dorin-dobrincu-dec-07.pdf

În concluzie, nu ştim care sunt motivele care-i fac pe cei de la Civic Media să se opună restructurării pe baze moderne, liberale, transparente a Arhivelor Naţionale, dar este evident că acesta este obiectivul principal al atacului lor la adresa domnului Dobrincu. Acest atac nu reprezintă decât ultimul din nenumăratele exemple ale patologiei postcomuniste care bântuie presa românească de tranziţie. Iar când această precaritate existenţială este dublată şi de lipsa de scrupule a jurnalistului, rezultatul final este cu adevărat monstruos. Odată cu intrarea în normalitate, poate peste vreo douăzeci de ani, asemenea manifestări vor deveni obiect de studiu pentru incapacitatea omului crescut în comunism de a percepe şi a trăi în mod plenar libertatea. Să avem deci „puţintică răbdare, stimabililor” şi vom scăpa, cu vremea, şi de asemenea ipochimene desuete, vestigii al unor vremuri demult trecute, care, sperăm, nu se vor mai întoarce niciodată.

Dănuţ Mănăstireanu

https://agorachristi.wordpress.com/2007/12/26/neolegionarism-cu-pretentie-de-%e2%80%9ejurnalism-civic/#more-38

Cele 10 porunci

download - Copie

După ce Şi-a scos poporul din robia Egiptului şi mai înainte ca să-i ducă în ţara făgăduită, Dumnezeu i-a aşezat pe evrei sub autoritatea „teocratici”, dîndu-le la Sinai, Constituţia neamului: „cele 10 porunci” (Exod 20:1-17).

Niciodată nu au fost scrise principii mai valabile pentru sănătatea spirituală şi socială a oamenilor ca acestea. Cele 10 porunci au fost aşezate în piatră de însuşi degetul lui Dumnezeu (Exod 31:18).

„Decalogul” (cele zece cuvinte” – în limba greacă) se împarte în două seturi de porunci. Primele patru reglementează relaţia noastră pe verticala transcendentală, cu Dumnezeu, iar următoarele şase reglementează comportamentul nostru pe orizontală, în relaţiile interumane. Iată cum poate fi rezumat conţinutul celor zece porunci:

1.Crede şi încrede-te numai în Dumnezeu (Exod 20:3, 4).
2. Închină-te numai lui Dumnezeu (Exod 20:5, 6).
3. Nu folosi numele lui Dumnezeu cu uşurătate, ci dă-l toată cinstea (Exod 20:7).
4. Odihneşte-te în ziua de Sabat şi gîndeşte-te la Dumnezeu (Exod 20:8-11).
5. Respectă-ţi şi ascultă-ţi părinţii (Exod 20:12).
6. Să nu ucizi (Exod 20:13).
7. Fii credincios bărbatului sau soţiei tale (Exod 20:14).
8. Nu-ţi însuşi ceea ce aparţine altuia (Exod 20:15).
9. Nu minţi (Exod 20:16).
10. Fii mulţumit cu ceea ce ai (Exod 20:17).

Toate codurile legale ale lumii „civilizate” au fost aşezate pe temelia principiilor exprimate în cele 10 porunci. Cine le-a respectat, L-a respectat intuitiv pe Dumnezeu şi s-a respectat pe sine. Cine le-a călcat, s-a călcat pe sine în picioare şi a distrus climatul sănătos al societăţii.

1.300 de ani după darea Legii pe Sinai, Domnul Isus a reactualizat valabilitatea principiilor cuprinse în cele 10 porunci, spunînd în predica de pe munte: „Să nu vă închipuiţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu va trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile” (Mat. 5:17-18).

Poziţia creştinului faţă de Legea lui Moise este reglementată de „împlinirile” aduse de viaţa şi lucrarea mîntuitoare a lui Cristos. Noul Testament ne prezintă Biserica drept o comunitate de oameni mîntuiţi prin har, în sîngele ispăşitor al lui Cristos. Asupra acestor credincioşi, trecuţi prin moarte împreună cu Cristos, Legea nu mai are nici o putere de acuzare (Rom. 7:1-6; Gal. 2:1-18). Aceasta nu înseamnă însă că ea îşi pierde valoarea sau importanţa. Apostolul Pavel ne spune că Legea a fost şi rămîne importantă (Rom. 7:7-25). Pentru creştini, mărturia celor 10 porunci este vitală, şi iată de ce:

  1. Ea continuă să ne păzească de păcat, punîndu-ne necurmat înainte standardul de sfinţenie divină.
  2. Ea ne convinge de starea noastră de păcat şi păcătoşenie, îndreptîndu-ne necurmat spre iertarea oferită de Dumnezeu prin Cristos.

III. Ea ne determină să ne ţinem strînşi tare de Cristos, arătîndu-ne mereu că nu avem în noi înşine resurse suficiente să împlinim în mod desăvîrşit cele 10 porunci.

Deşi nu ne poate mîntui şi îndreptăţi înaintea lui Dumnezeu, Legea ne rămîne o oglindă în care ne putem vedea cu claritate caracterul, „un îndrumător” (pedagog) spre Cristos (Gal. 3:24) şi o mărturie a sfinţeniei divine.

Este important să vedem care a fost părerea Domnului Isus despre prevederile celor 10 porunci. Dacă vom citi cu atenţie, vom înţelege că, departe de a le desfiinţa, El le-a adîncit, ducîndu-le la nivelul energiilor puse la dispoziţia noastră de naşterea din nou şi de prezenţa Duhului Sfînt în inimile noastre.

Decalogul Dar Eu vă spun…
Exod 20:3
„Să nu ai alţi Dumnezei afară de Mine”
Matei 4:10
„Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti”
Exod 20:4
„Să nu-ţi faci alţi dumnezei”
Luca 16:13
„Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpîni”.
Exod 20:7
„Să nu iei în deşert Numele Domnului”
Matei 5:34
„Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu.”
Exod 20:8
„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti”.
Marcu 2:27, 28
„Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat; Fiul Omului este Domn chiar şi al Sabatului”.
Exod 20:12
„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”.
Marcu 7:9-12
„…nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa”.
Exod 20:13
„Să nu ucizi”.
Matei 5:22
„Ori şi cine se mînie…  va cădea sub pedeapsa judecăţii”.
Exod 20:14
„Să nu preacurveşti”.
Matei 5:28
„Cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui”.
Exod 20:15
„Să nu furi”.
Matei 5:40
„Oricui vrea să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa”.
Exod 20:16
„Să nu mărturiseşti strimb”.
Matei 12:36
„Oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor”.
Exod 20:17
„Să nu pofteşti”.
Luca 12:15
„Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani”.

Orice legislatură modernă ar face foarte bine dacă ar studia cu atenţie şi ar aplica principiile de etică şi echitate cuprinse nu numai în cele 10 porunci, ci în toate legile date evreilor de Dumnezeu prin Moise.

Vocea martirilor si vocea vanzatorilor

download - Copie

Posted on februarie 18, 2009 | Comentarii închisela Vocea martirilor si vocea vanzatorilor

Se implinesc 100 de ani de la nasterea fratelui Richard Wurmbrand. A fost un mare om al lui Dumnezeu care a suferit pentru credinta in Domnul Isus Hristos ani grei de puscarie si tortura, dar care a sfarsit cu bine alergarea, a pastrat credinta si a ajuns acasa la Domnul, in glorie.

Din frageda frageda copilarie am auzit despre fratele Wurmbrand de la parintii mei si de la frati predicatori care au poposit in casa parinteasca din Burzuc. In anii facultatii am ajuns sa aflu mai multe despre fratele Richard de la fratele Boeru din Bucuresti. Tot atunci am primit si cateva din scrierile dansului care au patruns in tara si care erau raspandite cu grija si evlavie de oameni dedicati Cuvantului sfant si a invataturilor biblice.  Admiratia si respectul s-au impletit cu dorinta de a-l cunoaste pe acest mare om al lui Dumnezeu. Omeneste vorbind, in anii 70 implinirea unei  asemenea dorinte era imposibila pentru ca fratele Richard era plecat din tara si eu eram, la fel ca multi alti,  inchis intr-o tara ale carei usi erau bine pazite.

Dumnezeu a schimbat vremurile si imprejurarile si la inceputul anului 1990 l-am intalnit pe fratele Richard pentru prima data in Statele Unite, la Phoenix. Eram impreuna cu sotia mea in SUA si fratele Richard ne-a invitat la adresa unde gazduia in timpul unei vizite la Phoenix. Nu voi uita niciodata experienta aceia: evlavia, profunzimea mesajului transmis prin povestiri din inchisoare, experiente de viata si texte din Scriptura, toate acestea combinate cu caldura dragostei si umorul caracteristic fratelui Richard au lasat o puternica amprenta in viata mea. L-am auzit apoi predicand de mai multe ori in America, Marea Britanie si Romania.  Cu adevarat un mare om al lui Dumnezeu!

Ultima data cand l-am vazut pe fratele Richard a fost cu cateva luni inainte de a pleca la Domnul. Era la locuinta fiului sau din California, macinat in trup de boala si suferinta. Cand am intrat in casa era cu ochii inchisi si cu respiratia intretaiata de suferinta. A aflat ca am venit sa-l vizitez,  a deschis ochii si mi-a spus:

-Negrut, ai facut atat drum pana aici. Canta-mi o cantare frumoasa!

Am cantat cu emotie in fata unui asemenea erou al credintei cantarea: „Suna harfa laudei mele numai pentru Dumnezeu.”

A ascultat cu ochii inchisi. Cand am teminat cantarea s-a uitat la mine. Am prins prilejul si i-am spus:

-Frate Richard, va rog sa-mi cantati si dumneavostra o cantare.

A inchis din nou ochii si a inceput sa cante cu vocea stinsa: „O, ce simtire, L-am pe Isus. Asta ma face asa voios.”

In timp ce canta au iceput sa i se prelinga lacrimi pe obraz, dar fata era tot mai luminoasa. A urmat o scurta meditatie a fratelui Richard, rugaciunea si apoi ne-am despartit.

Biblia ne invata sa ne uitam la sfarsitul felului de vietuire a mai marilor nostril in credinta si sa le urmam pilda. Fratele Richard a fost un om al Lui Dumnezeu care a lucrtat pentru Domnul, a suferit pentru Domnul, si a biruit prin puterea Domnului pana la capat fara se se lepede de credinta si de frati. Marturia vietii fratelui Richard a cutremurat occidental si a incurajat si continua sa incurajeze fratii din toata lumea care au trecut sau trec prin persecutii.

Vocea martirilor, organizatie infiintata si condusa de fratele Richard a decis sa sarbatoreasca 100 de ani de la nasterea fratelui Richard. Un gest frumos, o aducere aminte placuta despre acest erou al credintei. O ocazie de reflectie si de pocainta!

Dupa ce mi-am vazut dosarul intocmit de fosta securitate, am inceput sa ma infior ori de cate ori vad langa mormantul unui om care a suferit fara sa se lepede de Hristos si de frati, pe unii dintre aceia care au fost informatori ai Securitatii. Acesti oameni care sub masca credintei s-au infiltrat in biserici, in grupuri de rugaciune si studiu biblic , ne-au vandut vrajmasului  asa cum Iuda l-a vandut pe Hristos sunt gata sa defileze acum impreuna cu martirii ca si cand si ei ar fi din acelasi pluton .

Este adevarat ca unii dintre acesti informatori au plecat in vesnicie; numai Dumnezeu stie cum au plecat. Din cate cunosc eu, foarte putini s-au cait de pacatul lor, au marturisit si au cerut iertare de la cei pe care i-au vandut. Cu certitudine pot afirma ca dintre aceia care m-au vandut pe mine, si al caror nume le-am gasit in dosarul de la Securitate, pana in acest moment, nici unul nu a venit sa marturiseasca si sa-si ceara iertare.

Mi se pare insa grotesc, ca alaturi de oamenii cinstiti care l-au iubit si pretuit pe fratele Richard, sa participe la acest eveniment informatorii si urmasii lor care sunt animati de acelasi duh ca si parintii lor. Pe oamenii acestia ii rog in Numele Domnului sa nu intineze prim fatarnicia lor memoria si marturia fratelui Richard Wurmbrand. Ma intreb, insa, oare va mai trece multa vreme pana cand bisericile vor deosebi Vocea martirilolr de Vocea vanzatorilor?

Dar chiar daca aici pe pamant, din motive pe care nu le intelegem, nu se va face dreptate, stim ca va veni ziua judecatii de apoi cand fiecare isi va primi rasplata. Convins de realitatea judecatii de apoi, eu am hotarat sa ma rog pentru pocainta celor care m-au vandut si poate ca aducandu-le aminte de Cuvintele Domnului Isus sa fie cercetati.

„Vai de voi carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi ziditi mormintele proorocilor, impodobiti gropile celor neprihaniti, si ziceti: Daca am fi trait noi in zilele parintilor nostril, nu ne-am fi unit cu ei la varsarea sangelui proorocilor. Prin aceasta marturisiti despre voi insiva ca sunteti fiii celor ce au omorat pe prooroci. Voi dar umpleti masura parintilor vostri! Serpi, pui de naparci! Cum veti scapa de pedeapsa gheenei?” (Matei 23:29-33).

Pastor Paul Negruţ

https://negrutpaul.wordpress.com/2009/02/18/vocea-martirilor-si-vocea-vanzatorilor/

Pagina Pastorală / Un bărbat în plan divin (I)….Apocalipsa pe intelesul tuturor Cosmin Pascu

download - Copie

 

Un barbat in planul divin (I)

(Materialul acesta se poate tine sub forma uni seminar cu barbatii. Am facut-o si o voi mai face. Am deja un Power Point presentation).

Ce este un bărbat adevărat?
(extrase prelucrate din cartea „The Masculine Journey, Understanding The Six Stages of Manhood”, de Robert Hitcks).

Identitatea masculină a fost sursa tuturor relelor din istoia mai recentă sau mai îndepărtată. Lumea de acum este o creație masculină. Acesta este motivul pentru care ea este într-o continuă criză. Singura șansă pentru echilibrarea tendințelor războinice și destructive din lume ar fi, după părerea psihologilor, „îmblânzirea” bărbaților.

Freud a răsturnat piramida instinctelor masculine așezând-o pe vârful pornirilor sexuale. Un critic al concluziilor lui a spus „Freud, este de părere că bărbatul are două capete și necazurile apar atunci când capul de jos are tendința de a dirija capul de pe umeri.” continuare aici…

După calvinism-arminianism, Open Theism-Open Futurism? de Marius Cruceru

Dacă cineva doreşte să se distreze copios la o întîlnire cu ai noştri confraţi de peste ocean, iată soluţia: la o masă, în jurul desertului trebuie să lanseze următoarea “provocare”: sînteţi calvinist sau arminian? Discuţia va fi politicoasă la început după care s-ar putea să se apropie de anatemizări reciproce şi de o previzibilă indigestie. Sînt calvinişti care nu discută cu arminieni şi nu se invită reciproc la amvoane.

Puţini americani ştiu că majoritatea bisericilor neoprotestante din România sînt arminiene. Curios lucru, aceasta include chiar şi bisericile maghiare, care au membri veniţi din spaţiul calvin. Arminianismul bisericilor baptiste din Europa de răsărit are cauze care merită explorate. Opinia mea este că această tendinţă este motivată de o teologie prin reacţie faţă de mediul ortodox şi catolic din care vin unii dintre enoriaşii noştri.

Pentru cineva care vine din mediul ortodox în care te trezeşti “încreştinat”, altcineva alegînd pentru tine, fără a avea dreptul alegerii proprii, o teologie care presupune predestinarea este de respins. Omul este liber, el trebuie să aleagă, trebuie să facă ceva în privinţa propriului destin şi pentru menţinerea acestui destin. Aşa ar suna argumentele pe scurt. continuare aici…

Vocea martirilor si vocea vanzatorilor de Paul Negrut

Se implinesc 100 de ani de la nasterea fratelui Richard Wurmbrand. A fost un mare om al lui Dumnezeu care a suferit pentru credinta in Domnul Isus Hristos ani grei de puscarie si tortura, dar care a sfarsit cu bine alergarea, a pastrat credinta si a ajuns acasa la Domnul, in glorie.

Din frageda frageda copilarie am auzit despre fratele Wurmbrand de la parintii mei si de la frati predicatori care au poposit in casa parinteasca din Burzuc. In anii facultatii am ajuns sa aflu mai multe despre fratele Richard de la fratele Boeru din Bucuresti. Tot atunci am primit si cateva din scrierile dansului care au patruns in tara si care erau raspandite cu grija si evlavie de oameni dedicati Cuvantului sfant si a invataturilor biblice.  Admiratia si respectul s-au impletit cu dorinta de a-l cunoaste pe acest mare om al lui Dumnezeu. Omeneste vorbind, in anii 70 implinirea unei  asemenea dorinte era imposibila pentru ca fratele Richard era plecat din tara si eu eram, la fel ca multi alti,  inchis intr-o tara ale carei usi erau bine pazite. continuare aici…

Apocalipsa pe intelesul tuturor Cosmin Pascu

In urmatoarele luni vom incerca sa petrecem mai mult timp alaturi de cartea Apocalipsa, si asta datorita responsabilitatii noastre de a intelege correct si efficient aceasta carte. Pentru a nu intra in domenii ne-existente in Cuvantul lui > Dumnezeu, vom incerca sa trecem dincolo de mentalitatea fundamentalist a celor care pretind ca scopul acestei carti este unul de a speria omul si de a-L forta sa intre intr-o relatie cu Cristos. In acelasi timp, vom indrazni sa recastigam scopul principal al acestei carti si pentru cine este scrisa aceasta revelatie a Domnului Isus Cristos prin autorul acestei carti. Va invit sa petrecem urmatoarele minute in contextul si intentia acestei scrisori importante pentru fiecare cititor.

Despre cine scrie Ioan?

In totdeauna, atunci cand citim un document sau o scrisoare este important sa ne intrebam care este intentia autorului in ceea ce priveste documnetul prezentat unei audiente. Ioan, autorul acestei scrisoari, care este o revelatie a unui presonaj viu si real, doreste sa ne prezinte persoana Domnului Isus Cristos. In alte cuvinte, atunci cand citim aceasta carte, responsabilitatea noastra, ca si cititori ai acestei revelatii, este de a citii acest document cu un obiectiv clar: Apocalipsa este o scrisoare atutentica, al carei scop este de a ne descrie si de a ne introduce in audienta Domnului Isus Cristos si inaintea lucrarii Sale. Poate ca aceasta afirmatie pare a fi foarte simpli si detasata fata de ceea ce observam pe paginile cartii Apocalipsa. Insa, daca aceasta realitate este adevarata, ca totul este doar despre Cristos, atunci cititorul este chemat sa se subordoneze acestei revelatii. Mult mai mult, cititorul este incurajat, ca atunci cand citeste intrega scrisoare, sa se asigure ca o citeste din perspectiva Domnului Isus Cristos. Povestiriile fascinante sau fabulele omenesti nu ar trebui sa ocupe un podium special in citirea sau interpretarea acestei carti. Totodata, este necesar, daca dorim sa intelegem corect intentia si scopul acesti scrisori, sa ne departam de invataturile copilaresti ale celor care transforma aceasta carte intr-o sperietoare de oameni. Cartea Apocalipsa are un scop si o tinta adevarata, iar spre aceasta tinta at trebui sa ne atintim privirile.

Care este intentia autorului?

Intentia autorului este prezentata in documentul scris. In ceea ce ne priveste pe noi, intentia lui Ioan, autorul acestei scrisori, este descrisa in primul capitol al acestei revelatii despre Isus Cristos. Pentru a ne asigura ca nu incurca intentia autorului cu ceea a cititorului, responsabilitatea noastra este de a lasa textul descris sa ne prezinte scopul descris dincolo de cuvintele contextului descris de autor. Primul verset din Apocalipsa unu ne atrage atentia spre faptul ca aceasta revelatie (cartea Apocalipsa) este o revelatie a Domnului Isus Cristos si nu a unui numar (precum 666) sau al unor descriptii imperiale (cum ar fi Biserica Catolica sau Guvenul unui stat asociate cu persoana Antihristului). Cartea Apocalipsa este despre Domnului Isus Cristos, asta este intentia autorului. Ioan, in acelasi prim verset, ne prezinta foarte clar prim faptul ca aceasta revelatie i-a fost atribuita acestuia din partea lui Dumnezeu. In verestul unu si doi (din capitol 1) Ioan ne prezinta modul in care aceasta revelatie a ajuns spre audienta sa. Obsevam in aceste versete aparitia unui inger, aparitia unui slujitor (autorul cartii – Ioan), care marturiseste acele lucruri. Care lucruri? Cele despre persoana Domnului Isus Cristos. In versetul doi, observam ca Ioan va introduce intreaga audienta inaintea Cuvantului lui Dumnezeu si inaintea marturiei (lucrarii de rascumparare si glorificare) Domnului Isus Cristos. Ultima intentie autorului este de a ii incuraja pe cei care citesc aceasta carte. Scopul acesteia este de a binecuvanta (v.3) pe cei care citesc aceasta carte. In aceasta realitate, a versetului 3, Ioan ne prezinta traiectoria acestei binecuvantari. Aceasta binecuvantare este valabila doar fata de cei care citesc aceasta scrisoare, fata de cei care mediteaza asupra acesteia si pentru cei care accepta marturia celor scrise, adica lucrarea de edificare si glorificare a celor care au fost rascumparati de Domnul Isus Cristos.

Pentru cine este scrisa aceasta scrisoare?

Deseori uitam carte cine sau pentru cine este scrisa o scrisoare. In cazul de fata, o astfel de greseala nu este acceptata atat din punct de vedere editorial cat si din perspectia obiectiva a acestei scrisori. Este foarte clar pentru Ioan ca aceasta carte (sau scrisoare) este directionata spre cele sapte biserici si pentru cei care sunt (si care au fost) rascumparati prin lucrarea de rascumparare a Domnului Isus Cristos. Versetul patru din primul capitol al acestei scrisori ne arata aceasta directie si scopul principal al autorului. Cartea Apocalipsa, in contextul secolului in care traim este scrisa pentru fiecare persoana care a fost rascumparata prin Domnul Isus Cristos.

Concluzie

In acest articol am incercat sa scoatem in evidenta scopul si tinta acesti carti. Impreuna am privit asupra primelor patru versete, prezente in scrisoarea scrisa de Ioan, care fac parte dintr-un document directionat catre cele sapte biserici – ce sunt situate in diferite locatii ale teritoriului numit Asia Mica. In introducerea acestei scrisori am observat ca aceasta scrisoare este despre Domnul Isus Cristos, scrisa de un persoanaj real (adica Ioan) care este imputernicit si calauzit de Dumnezeu pentru a scrie aceasta revelatie celor care au fost rascumparati de Isus Cristos.

Pentru noi, cei care am fost rascumparati de Domnul Isus Cristos, aceasta scrisoare ar trebui sa ne motiveza sa studiem in adancime lucrurile prezentate de autor, deoarece acestea sunt o binecuvantare pentru cei care le citesc si pentru cei care le accepta prin faptul ca traiesc o viata autentica in Domnul Isus Cristos.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/pastorala_apr09.htm

Internarea obligatorie și carantina, spulberate de instanță. Primele decizii judecătorești după noua lege a carantinării, la Galați și Târgu Mureș, dau câștig de cauză contestatarilor

download - Copie

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Marţi, 28 iulie 2020, 15:45

Internarea obligatorie și carantina, spulberate de instanță. Primele decizii judecătorești după noua lege a carantinării, la Galați și Târgu Mureș, dau câștig de  cauză contestatarilor

ARTICOLE RELAȚIONATE

Prof. dr. Vasile Astărăstoae:Sunt declarați decedați de covid-19 cei cu simptome, dar cu teste negative. Legea carantinării este împotriva cetățenilor, lasă loc abuzurilor, și totuși lumea aplaudă aceste măsuri
Prof. dr. Vasile Astărăstoae:Sunt declarați decedați de covid-19 cei cu simptome, dar cu teste negative. Legea carantinării este împotriva cetățenilor, lasă loc abuzurilor, și totuși lumea aplaudă aceste măsuri

Vă place legea carantinării? Mamă, tată și bebeluș cu COVID, la Infecțioase Iași, experiență horrror: „Nu mi-am imaginat că voi apuca ziua în care să mă traumatizeze un spital, nu un virus. Iar psihoza socio-politico- medicală va continua”
Vă place legea carantinării? Mamă, tată și bebeluș cu COVID, la Infecțioase Iași, experiență horrror: „Nu mi-am imaginat că voi apuca ziua în care să mă traumatizeze un spital, nu un virus. Iar psihoza socio-politico- medicală va continua”

După cum era de așteptat, legea carantinării începe să fie contestată de românii care nu acceptă internarea forțată decisă de Direcțiile de Sănătate Publică. Mai multe persoane au contestat în instanță decziile de internare forțată, folosindu-se de prevederile noii legi a carantinei, adoptată săptămâna trecută.  O lege considerată neconstituțional și care, așa cum cer mai multe voci din spațiul public, ar trebui contestată de Avocatul Poporului la CCR.

Un caz notabil este cel al unei minore din Galați, sportivă de performanță, care a contestat decizia DSP de a fi internată, iar judecătorii au scos fata din spital și au plasat-o în izolare la domiciliu, transmite Mediafax.

Ea a fost testată pozitiv pentru COVID-19 și, fiind asimptomatică, DSP a vrut să o interneze în spital. Mama sa a semnat deja o declarație prin care a spus că o va izola acasă vreme de 14 zile.
Judecătorii spun că DSP Galați nu a demonstrat în niciun fel că a luat în considerare situația minorei și a mamei sale, în sensul că ele se pot izola eficient la domiciliu. De altfel, mama fetei nu a fost deloc consultată, decizia ca minora să fie internată în spital fiind luată de DPS încă de la început
„Instanța apreciază că un astfel de comportament din partea autorităților cu putere de decizie în astfel de cazuri creează un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătății publice și imperativul respectării libertății persoanei, în detrimentul respectării dreptului fundamental la libertate a persoanei”, se arată în motivarea deciziei dată de Judecătoria Galați
Judecătorii admit că internarea sau carantina sunt măsuri pentru a proteja interesul public însă prin măsura izolării la domiciliu se poate îndeplini „dezideratul primordial al protejării interesului general, cu respectarea libertății persoanei”.
Un alt caz este al unor persoane din Târgu Mureș, care au dat DSP în judecată. Ulterior, instanța a anulat carantina.
Un alt caz, încă nesoluționat de instanță, este cel al autorităților din comuna Gornet care au atacat în instanță decizia Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU) de plasare a satului cu același nume în carantină și cer despăgubiri de 500.000 de euro.
Întregul demers a fost instrumentat de un avocat, Dumitru Bogdan, care locuiește în Gornet Cuib, o localitate din județul Prahova – focar de coronavirus, care a anunțat încă de joi în presa locală că va ataca în instanță ordinul de carantinare pe motiv că nu se poate izola o întreagă o localitate „pentru câteva cazuri”, în ciuda faptului că legea adoptată cu o largă majoritate parlamentară îl contrazice.
DSU spune însă că, de fapt, ordinul privind carantina permite intrările sau ieșirile persoanelor pentru diverse activități, inclusiv pentru a merge la serviciu.
CELE MAI POPULARE
PE ACELAȘI SUBIECT
Vă place legea carantinării? Mamă, tată și bebeluș cu COVID, la Infecțioase Iași, experiență horrror: „Nu mi-am imaginat că voi apuca ziua în care să mă traumatizeze un spital, nu un virus. Iar psihoza socio-politico- medicală va continua”

Vă place legea carantinării? Mamă, tată și bebeluș cu COVID, la Infecțioase Iași, experiență horrror: „Nu mi-am imaginat că voi apuca ziua în care să mă traumatizeze un spital, nu un virus. Iar psihoza socio-politico- medicală va continua”

RECOMANDĂRILE NOASTRE

Coronavirus în lume: Șase luni de când OMS a declarat stare de urgență, la nivel global, pentru cea mai gravă criză din istoria sa de Redactia HotNews.ro

download - Copie

Marţi, 28 iulie 2020, 7:45 Actualitate | Coronavirus

Testare PCR coronavirus

Foto: Dreamstime.com

Testare PCR coronavirus

Joi se împlinesc șase luni de când Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemia de Covid-19 drept o urgență privind sănătatea publică la nivel internațional, notează The Guardian. La acest moment, sunt 16.648.616 de cazuri de îmbolnăviri, la nivel global, din care 10.232.870 sunt pacienți vindecați. În total 656.621 și-au pierdut viața, potrivit worlodmeteres.info.

Citește ultimele informații despre pandemie LIVETEXT pe HOTNEWS:

–––––––––––––––––––––––––––-

00:17 Bulgaria va permite turiștilor din 10 state să intre în țară doar cu test PCR negativ

23:54 Mai mult de o jumătate dintre europeni nu vor călători vara aceasta și ar dori ca frontierele să fie închise

23:45 Franța: Bilanţul epidemiei de coronavirus a ajuns la 30.223 de morţi

22:44 Suedia dezvăluie date „promițătoare” și crede că va aduce rapid virusul sub control / Ce spune epidemiologul șef despre România

18.07 Președintele Belarusului, Alexandr Lukașenko, a declarat marți în cadrul unei întruniri cu forțele armate că s-a vindecat de coronavirus, susținând că a a avut boala fără să dezvolte simptome

17.26 Autoritățile turce intenționează să redeschidă toate școlile la nivel național în 31 august dacă numărul de noi infecții va continua să scadă, o variantă alternativă fiind menținerea lor închise în zonele care înregistrează o rată mare a infecțiilor

16.27 
Anotimpurile nu par să aibă impact asupra modului în care evoluează pandemia de coronavirus, a declarat marţi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), avertizând asupra iluziei că oamenii ar fi mai protejaţi vara

15.41 Carantina de 14 zile impusă de Marea Britanie pentru sosirile din Spania ar putea costa sectorul turistic spaniol 10 miliarde de euro în venituri pierdute, potrivit unei estimări ale celei mai mari asociații a hotelierilor din țara iberică

14.19 
Autoritățile din Grecia au anunțat marți că vor extinde obligativitatea purtării măștilor de protecție în mai multe spații publice închse pe fondul creșterii numărului de infecții din a doua jumătate a lunii

Noile măsuri care vor intra în vigoare de miercuri vor face face purtarea măștilor de protecție obligatorie în magazinele cu amănuntul, birouri, bănci, magazine alimentare și brutării

14.13 Boris Johnson a avertizat marți că există semne cu privire la un al doilea val al epidemiei de coronavirus în Europa.

14.00 Peste 900 de femei, dintre care 70% minore, au dispărut în Peru în timpul celor trei luni şi jumătate de izolare impuse din cauza pandemiei de coronavirus, a anunţat avocatul poporului.

13.28 Iranul a înregistrat 235 de decese cauzate de noul coronavirus în ultimele 24 de ore, un record de la izbucnirea pandemiei pe teritoriul țării din Orientul Mijlociu, bilanțul total al deceselor ajungând la 16.147 în Iran, potrivit datelor publicate de autorități

12.39 Autoritățile ruse au raportat marți 5.395 de noi cazuri de COVID-19 (în scădere față de 5.635 în ziua anterioară), aceasta fiind a 7-a zi la rând în care numărul de noi infecții se menține la sub 6.000

11.02 Cum este afectat organismul copiilor de către COVID-19

10.06 Autoritățile germane au raportat marți 633 de noi infecții, bilanțul total al persoanelor care au contractat coronavirusul în țară de la izbucnirea pandemiei ajungând la 206,242. Patru persoane și-au pierdut viața în ultimele 24 de ore din cauza COVID-19, bilanțul total al deceselor în Germania fiind de 9.122

09.14: Zeci de migranţi au încălcat carantina impusă în Sicilia, la o zi după ce alţi aproape 200 au fugit dintr-un centru de primire, într-un moment în care Italia pregătea o navă pentru a-i întâmpina pe cei care soseau.

Șeful OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, le-a spus luni seara reporterilor că este cea mai gravă criză, cazurile de infecții dublându-se în ultimele șase săptămâni, pe măsură ce pandemia continuă să se accelereze.

”Este pentru a șasea oară când a fost emisă alertă de sănătate publică la nivel global, potrivit Reglementărilor Internaționale în domeniu, dar este de departe cea mai gravă (criză-n.red)”, a spus șeful organizației.

“Atunci când am declarat starea de urgență la nivel interanțional, pe 30 ianuarie, cel mai ridicat grad de alertă potrivit legislației internaționale- existau mai puțin de 100 de cazuri în afara Chinei și niciun deces”, a mai spus Tedros Adhanom Ghebreyesus.

Organizația a fost criticată pentru modul în care a gestionat situația, la nivel internațional, președintele american Donald Trump fiind cel mai vehement și acuzând OMS că a încercat să ascundă datele reale, acționând în interesul Chinei. Trump a anunțat chiar retragerea SUA din OMS și suspendarea finanțării, în condițiile în care America este cel mai mare contributor la bugetul organizației.

O nouă creștere a numărului de infecții a determinat mai multe țări să reintroducă restricții de călătorie în ultimele zile, Marea Britanie aruncând în degringoladă sectorul turistic european după ce a dispus plasarea în carantină a sosirilor din Spania.

Doar prin respectarea strictă a măsurilor de sănătate, de la purtarea măștilor la evitarea grupurilor mari de persoane, lumea va putea gestiona și învinge pandemia de COVID-19, a afirmat directorul general al OMS, Tedros Adhanom în cadrul unei conferințe de presă virtuale.

„Unde aceste măsuri sunt urmate, numărul de cazuri scade. Unde nu sunt, numărul de cazuri crește”, a subliniat acesta, lăudând Canada, China, Germania și Coreea de Sud pentru controlarea pandemiei.

Directorul pentru Situații de Urgență al OMS, Mike Ryan a declarat la rândul său că „va fi aproape imposibil pentru țări să își mențină granițele închise pentru viitorul previzibil. Economiile trebuie să se redeschidă, oamenii trebuie să muncească, comerțul trebuie să fie reluat”.

A.Nunțu

De ce nu s-au întors meseriașii din străinătate

Subiectele zilei

Miercuri, 29 Iulie 2020

DOCUMENT Coronavirus în România: Care sunt noile restricții ce vor intra în vigoare începând din 1 august

Masca de protecție va fi obligatorie și în spațiile deschise, în anumite intervale orare, care vor fi stabilite de autoritățile județene, iar localurile cu terasă vor fi deschise doar
citeste tot articolul
Premieră: o mare companie americană intră în piața românească, în ciuda contextului pandemic

Brandul internațional Sotheby’s s-a lansat, astăzi, marți, 28 iulie, în România sub numele Romania Sotheby’s International Realty, compania românească devenind cel mai
citeste tot articolul
Cum zac nefolosite, în vârful epidemiei de COVID-19, spitalele modulare construite special pentru pandemie

În timp ce medicii și autoritățile anunță zilnic că spitalele COVID sunt copleșite de pacienți, lucru cât se poate de real, iar capacitatea va fi depășită în curând în
citeste tot articolul
Covid-19: Suedia dezvăluie date „promițătoare” și crede că va aduce rapid virusul sub control / Ce spune epidemiologul șef despre România

În timp ce alte țări se confruntă cu noi focare de coronavirus, cele mai recente cifre ale Suediei privind Covid-19 sugerează că va aduce virusul rapid sub control, potrivit Bloomberg.
citeste tot articolul
Ministrul Sănătății: A început testarea la nivel național care va arăta gradul de imunizare a populației / Rezultatele, în septembrie

Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a declarat marți seară că a început testarea la nivel național care va arăta gradul de imunizare a populației la infecția cu SARS-CoV-2, urmând ca
citeste tot articolul
Deficit bugetar de 4,17% în primele șase luni. Ministerul de Finanțe: Mai mult de jumătate e generat de facilitățile fiscale și cheltuielile generate de criza COVID-19

Execuția bugetului general consolidat în primele șase luni ale anului 2020 a înregistrat un deficit de 45,17 miliarde lei (4,17% din PIB), conform datelor publicate marți de Ministerul
citeste tot articolul
Il Giornale: Anunț despre vaccinul anti-coronavirus: „Din ianuarie va fi în farmacii”

2021, însă, ar trebui să înceapă în semn de speranță și de renaștere: în ianuarie, de fapt, va sosi vaccinul împotriva COVID-19, susține Piero Di Lorenzo, președintele
citeste tot articolul
Coronavirus în lume : Șase luni de când OMS a declarat stare de urgență, la nivel global, pentru cea mai gravă criză din istoria sa

Joi se împlinesc șase luni de când Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemia de Covid-19 drept o urgență privind sănătatea publică la nivel internațional, notează The Guardian.
citeste tot articolul
Scandal după ce mii de bucureșteni au rămas fără apă caldă / Firea dă vina pe ELCEN și revizia de la CET Sud / ELCEN o acuză că minte / Negoiță se oferă să plătească datoriile Primăriei Capitalei la ELCEN

Primarul General al Capitalei, Gabriela Firea, a declarat marți, într-o conferință de presă, că lipsa apei calde din mai multe sectoare ale Bucureștiului este cauzată de revizia de la CET Sud,
citeste tot articolul
Băsescu, despre candidatura sa la Primăria Capitalei: Dacă alianța de dreapta înseamnă doar PNL și USR, categoric nu las partidul în derivă / PMP nu e partid de milogi

Traian Băsescu spune că lucrurile sunt tranșate, PMP nefiind dorit în alianța dreptei pentru București, astfel că va avea candidați proprii la Primăria Capitalei și la primăriile de sector,
citeste tot articolul
O minoră din Galați, confirmată cu COVID-19, dar asimtomatică, a câștigat în instanță dreptul de a fi izolată la domiciliu, nu spitalizată

O minoră din Galați, confirmată cu noul coronavirus, dar asimptomatică, a câștigat în instanță dreptul de a fi izolată la domiciliu în detrimentul izolării într-un spital, așa
citeste tot articolul
Florin Cîțu anunță calendarul de majorare a alocațiilor: Vom încerca să le dublăm într-un timp foarte scurt

Guvernul va încerca să dubleze alocațiile pentru copii „într-un timp foarte scurt”, de declarat marți seară ministrul Finanațelor, Florin Cîțu. El a anunțat și un calendar:
citeste tot articolul
Edițiadedimineață.ro: Oameni, în stradă, în apărarea libertății presei

Trei editori al celui mai mare site de știri din Ungaria, Index.hu, și în jur de 60 de jurnaliști și-au dat demisia vineri după concedierea redactorului-șef de către conducere. Jurnaliștii,
citeste tot articolul
Ciolacu: Voi propune în Comitetul Executiv de joi dizolvarea Organizației PSD Ilfov / Presa a scris că este condusă de interlopi

Președintele interimar al PSD, Marcel Ciolacu, a anunțat marți seara că va propune în ședința Comitetului Executiv al partidului dizolvarea Organizației PSD Ilfov, potrivit Agerpres. Reacția
citeste tot articolul
Twitter, Facebook și Youtube au șters un videoclip cu dezinformări privind coronavirusul distribuit de Donald Trump

Un videoclip care conținea dezinformări cu privire la coronavirus a fost șters de Twitter, Youtube și Facebook de pe platformele lor după ce a fost redistribuit de președintele american Donald Trump
citeste tot articolul
VIDEO A început asamblarea imensului reactor de fuziune nucleară al proiectului internațional ITER

Un imens puzzle a început marți în sudul Franței, prin lansarea asamblării reactorului proiectului Iter, un program internațional care vizează producerea de energie plecând de la
citeste tot articolul
Anghel (ANPC), despre operatorii de pe plaje: Dacă firmele informează corect, vina încălcării distanțării sociale e a consumatorilor

Antreprenorii care operează pe plajele de pe litoralul românesc nu sunt vinovați de încălcarea de către clienți a măsurilor de distanțare socială, atunci când i-au informat cu
citeste tot articolul
Virgin Galactic prezintă cabina de lux a unei navete spațiale, pentru persoanele foarte bogate

Compania Virgin Galactic a prezentat , marți, un model de cabină de lux pentru un vehicul spațial comercial destinat transportării persoanelor foarte bogate la prețuri de peste 250.000 de dolari,
citeste tot articolul
Sonda chineză care se îndreaptă către Marte trimite o fotografie a Pământului

Prima sondă a Chinei aflată în drum spre Marte a trimis marți o fotografie cu Pământul și Luna, a declarat agenția spațială chineză, potrivit AFP. Imaginea, care arată cele două corpuri
citeste tot articolul
?Liga 2, play-off: Petrolul Ploiești ratează promovarea (1-2 vs FC Argeș)

FC Argeș a învins, marți, în deplasare, cu scorul de 2-1 (0-1), echipa Petrolul Ploiești, în etapa a IV-a a play-off-ului Ligii a II-a. Piteștenii au întors scorul în
citeste tot articolul

Mesaje și inscripții rasiale pe mai multe pietre funerare dintr-un cimitir evreiesc din Franța

download - Copie

Aproximativ 20 de morminte au fost vandalizate in urma cu câteva zile în orașul Francez Gruissan din regiunea Aude, pe acestea fiind inscripționate Svastica și mai multe mesaje rasiale, precum: „Moarte evreilor!” sau „Moarte Franței!” a raportat joi Jewish Telegraphic Agency.

Pietrele funerare au fost vandalizate duminică în cimitirul municipal Gruissan din regiunea Aude și par să fi fost alese la întâmplare. Niciuna dintre ele nu a fost distrusă, a raportat postul de televiziune France 3.

Autoritățile investighează incidentul iar cimitirul este în prezent închis publicului. Până în acest moment nu a fost identificat niciun suspect.

Biroul Național pentru Vigilența Împotriva Antisemitismului a declarat că vandalismul a fost neașteptat, în zona nefiind probleme rasiale.

„Gruissan, orașul situat la malul Marii Mediteraneene, este de obicei calm, pașnic, iar această fapta ne surprinde și ne scandalizează totodată”, a spus un reprezentant al biroului.

„Solicităm Poliției și Jandarmeriei să depună toate eforturile pentru identificarea făptașilor, probabil activiști rasiști, antisemiți și lași…”

Vandalismul vine după ce rapoartele despre faptul că cel mai vechi cimitir evreiesc existent a fost implicat într-o acțiune similară.

Asociația Europeană Evreiască (EJA) a declarat duminică faptul că mai multe mormintele au fost profanate și în cimitirul evreiesc „Heiliger Sand” („Nisipurile Sfinte” în limba germană) din Worms, Germania. Mii de oameni vizitează acest cimitir în fiecare an, iar cele mai vechi pietre de căpătai datează încă din 1058. Rapoartele media estimează că au fost vandalizate între 50 și 100 de morminte.

Experții pun aceste incidente pe fondul unui nou val de antisemitism în timpul pandemiei coronavirusului.

„Lucrul de care mă tem cel mai mult este destul de sumbru”, a declarat pentru CBN News, Gary Bauer, unul dintre cei nouă comisari care fac parte din Comisia Americană pentru Libertatea Religioasă Internațională (USCIRF), care monitorizează și promovează libertatea religioasă în străinătate și face recomandări administrației Trump.

În 2019, incidentele antisemite au crescut brusc în toată Europa. Germania a înregistrat o creștere cu 12%. Franța, care are cea mai mare populație evreiască din Europa, a înregistrat o creștere de 27%, iar Olanda, fosta casă a autorului jurnalului Holocaustului Anne Frank, a înregistrat o creștere de 35%.

„Antisemitismul este ca un coronavirus al inimii și al sufletului. Se pare că se poate răspândi. Apare peste tot, în fiecare secol și pare să facă valuri, din păcate experimentăm unul din aceste valuri acum”, a spus Bauer.

SURSA | CBN News

https://www.stiricrestine.ro/2020/07/27/mesaje-si-inscriptii-rasiale-pe-mai-multe-pietre-funerare-dintr-un-cimitir-evreiesc-din-franta/?

MANA de LUNI: Panica sau pace – alegerea ne aparține

download - Copie

Ceea ce vedem determină ceea ce facem. De asemenea, ceea ce vedem are tendința să dicteze modul în care ne simțim.

De la începutul acestui an am  trăit circumstanțe deosebit de tulburi, fără precedent. Dacă ați mai  trăit vremuri caracterizate de probleme fizice, economice și politice mari, probabil ați devenit neliniștit, retras, posesiv, și probabil ați căutat moduri de a vă trata durerea cu ajutorul medicamentelor.

După reportaje de știri necontenite care, practic insistă că „Cerul se prăbușește! Cerul se prăbușește!” începem și noi să  gândim că probabil acestea au dreptate. Bombardați cu mesaje sumbre și întunecate, începem să vedem o lume cu probleme complexe de nerezolvat – și începem să ne vedem și viețile din aproape aceeași perspectivă.

Totuși, aceasta nu este singura noastră opțiune de a privi lucrurile. Putem alege să vedem lumea – și viețile noastre în general- prin ochii credinței de neclintit. Așa cum 2 Corinteni 5:7 ne îndeamnă, „pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere”.

Drept urmare, dacă noi credem și avem încredere că Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc este suveran, pe deplin în control cu un plan perfect – chiar și atunci când tot din jurul nostru pare un haos absolut – vom vedea apoi aceste provocări prezente într-un mod diferit. Noi le putem vedea ca oportunități, oportunități camuflate pentru a crește în credință și a împărtăși cu ceilalți  dragostea, bucuria, pacea și resursele Lui .

Dar aceste vremuri sunt dureroase, pline de stres, anxietate, și pentru unii dintre noi cu o pierdere reală. Cum putem să nu vedem întunericul și disperarea care par că apasă peste tot în jurul nostru? Pentru că, așa cum eu și alți oameni cunosuți de mine am descoperit, durerea este un mare învățător – probabil cel mai mare învățător pe care îl putem avea în viață.

Realitatea este că oamenii nu au tendința de a se schimba până când nu au parte de durere considerabilă. Ei trebuie forțați, deseori după multă  opoziție, să iasă din confortul lor și din lucrurile conoscute și familiare. Când se întâmplă acest lucru, ei pot ajunge la descoperirea că până acum au pariat pe un cal greșit, să spunem așa. Odată înțeles acest lucru, se arată doritori să facă o schimbare.

Cunoașteți pe cineva care se stresează în legătură cu evenimentele curente și a fost prins în capcana panicii și a isteriei generalizate? Dacă tot ceea ce puteți vedea sunt doar problemele complicate, care par că nu mai au rezolvare, poate această frază vă descrie pe dumneavoastră. Dacă este așa, trebuie să schimbați locul înspre care priviți. „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veșnice” (2 Corinteni 4:18).

Iar dacă am reușit să privim dincolo de probleme și să ne concentrăm, în schimb, pe promisiunile lui Dumnezeu, acesta este momentul perfect de a le împărtăși cu ceilalți. Căutați oportunități de a pune întrebări și adânciți realțiile cu oamenii – cu prietenii, colegii de muncă, chiar și cu șeful dumneavoastră – pentru că atât de mulți oameni sunt cuprinși de frică. Fără credință, ei nu pot începe să vadă cât bine se poate ivi din aceste vremuri grele.

Amintiți-vă aceste lucruri: Dumnezeu nu irosește durerea. Și fiindu-ne date circumstanțele prin care am trecut cu toții, avem oportunități unice de a spune celorlați despre adevărul Lui, care ne schimbă viețile. Partea lui Dumnezeu este aceea de a aduce lumina în întuneric.  Și noi avem partea noastră, aceea de a fi reprezentanții Lui, ambasadorii Lui în comunicarea mesajului Său etern. Noi nu putem face partea lui Dumnezeu. Iar Domnul nu o va face pe a noastră.

De Ken Korkow

https://www.stiricrestine.ro/2020/07/27/mana-de-luni-panica-sau-pace-alegerea-ne-apartine/?

Peter Costea: Lumea post-Covid 19: mai puțină suveranitate națională? — Noutati Crestine

Pachetul financiar adoptat de Consiliul European săptămâna trecută e, fără îndoială, un pas pozitiv pentru contracararea efectelor negative ale pandemiei asupra economiei europene. Puțini dintre noi știu, însă, că este și un pas într-o direcție greșită spre federalizarea Uniunii Europene în detrimentul suveranității naționale. Am menționat deja, în treacăt, acest lucru în comentariul live pe […] […]

PERSECUȚION / Astăzi, Mourn Hagia Sophia

download - Copie

Dragă Ardleean Viorel,

În martie, o moschee din Lahore, Pakistan a transmis prin difuzorul său că va distribui ajutor alimentar guvernamental ca răspuns la COVID-19.

Rachel Bibi, creștină din Lahore, a fost încântată. Ca atâția alții, Rachel și familia ei se luptau financiar din cauza pandemiei. S-a dus la moschee și a așteptat la rând, iar când a venit rândul ei, a prezentat cartea de identitate națională așa cum au făcut-o și alții înaintea ei.

Cu toate acestea, în loc să primească ajutorul de care avea nevoie disperată, Rachel i s-a spus că nu poate obține niciun fel de mâncare, deoarece identitatea ei a identificat-o ca fiind creștină. Cu eticheta „creștin” înscris pe ID-ul ei, nu știa încotro să apeleze la ajutor. Mulți dintre colegii ei creștini se chinuiau singuri, lăsând-o cu nicăieri să se transforme.
„Creștinii se confruntă adesea cu ura și discriminarea religioasă”, a spus Rachel zile de zile la ICC. „Cu toate acestea, nu ne-am gândit niciodată [vom vedea această discriminare] în acest moment critic al COVID-19.”

Din fericire, povestea nu se termină acolo. ICC a oferit o linie de salvare creștinilor din Pakistan, oferind ajutor alimentar direct creștinilor persecutați, inclusiv celor cărora li s-a refuzat ajutorul și a altor secțiuni vulnerabile din comunitatea creștină din Pakistan.
Printre primii care au primit ajutor de la ICC în Pakistan a fost Rachel Bibi.

„Acest ajutor alimentar înseamnă multe pentru noi”, a declarat Rachel pentru ICC. „Aceasta oferă viața familiei mele. Înainte de a primi acest ajutor, aproape că începusem să cer ajutor. Prin urmare, apreciez foarte mult această asistență alimentară. ”

Aș putea să vă cer o favoare mică astăzi? Ați lua o clipă să vă rugați pentru Rachel și mulți credincioși persecutați ca ea, care au fost alungați în urma pandemiei? Dacă doriți să aflați mai multe despre această inițiativă și cum puteți oferi pentru sprijinirea celor care au încă nevoie, faceți clic aici.


Jeff King
Președinte, preocupări creștine internaționale
Autor, Islam Necensurat și Ultimele Cuvinte ale Martirilor
Gazda Into Deep Podcast
Donează

NewsBites și
Puncte de rugăciune

Citiți știrile de top din această săptămână și modalitățile prin care vă puteți ruga pentru cei persecutați.
Citeste mai mult

Conținut promovat

Lacuri și pești moderni

Descărcați versiunea completă de tipărire a revistei iulie.

Pentru a vă înscrie pentru mai mult conținut exclusiv de la International Christian Concern, abonați-vă la revista noastră lunară gratuită.

De Claire Evans

24.07.2020 Washington DC (Internațional Creștin Preocupare)  O sabie îi va străpunge inima, dar ea se gândește. Aceasta este moștenirea Mariei, mama lui Isus. Este o moștenire reîntâlnită în istoria Hagiei Sophia.

Catedrala antică, inima creștinismului estic, a fost străpunsă de sabie în timpul cuceririi erei otomane. Ea a fost transformată într-o moschee, iar creștinii și-au meditat viitorul.

Secole mai târziu, Imperiul Otoman s-a transformat în Turcia modernă. Hagia Sophia a fost schimbată într-un muzeu ca un genocid violent care vizează creștinii măturați în țară.

Astăzi, creștinii sunt nevoiți să ia în considerare un viitor incert. Creștinismul plânge, deoarece Hagia Sophia este din nou convertită în moschee. Aceste mozaicuri creștine din cadrul catedralei, multe dintre care o arată pe Maria, sunt acoperite. Istoria creștină a catedralei este ascunsă. Ca și Maria, reflectăm viitorul. Și ne jelim. „Solicităm ca fiecare Biserică să își bată clopotele în lamentare în această zi”, a solicitat Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă din America.

Întâlnirea misterului lui Hristos rămâne adânc înrădăcinată în ortodoxie. Designul lui Hagia Sophia mărturisește unirea mistică dintre mireasa lui Hristos (biserica) și întâlnirea ei cu Dumnezeu. Hagia Sophia este adesea discutată în termeni de intimitate spirituală și unire, atât de creștini, cât și de musulmani. Pentru cine ocupă Hagia Sophia, aceasta este privită ca o căsătorie.

Din acest motiv, ortodocșii greci au cerut imnul Akathist să fie cântat chiar și în timp ce clopotele bisericii sunt plângând în lamentare. Tânguiește pierderea Hagiei Sophia, dar și după cum sugerează imnul: „Bucură-te, O Mireasă neîngrijită, mântuirea lumii … În pierdere și nedumerită sunt I. După cum am ordonat, deci îți strig: Bucură-te, Fecioară care ești plin de grație!”

Un astfel de limbaj similar de încurajare este vocabularul obișnuit atunci când vorbim de Hagia Sophia. De exemplu, Patriarhul grec Bartolomeu a remarcat în zilele anterioare că Hagia Sophia este centrul „în care se îmbrățișează Estul și Vestul”.

Această ultimă transformare a lui Hagia Sophia nu este altceva decât un nou tip de îmbrățișare, încărcat de simbolism proaspăt. Turcia a ales în mod intenționat astăzi – aniversarea Tratatului de la Lausanne din 1923 – pentru a formaliza convertirea Hagiei Sophia în moschee. Tratatul a instituit sub Ataturk o Turcia seculară, o țară care privește o biserică și vede un muzeu. Astăzi, Turcia privește trecutul Lausannei spre trecutul său otoman. Dar ce în această istorie prevestește bine pentru viitor?

„[Hagia Sophia] a devenit un simbol al cuceririi”, a spus o creștină turcă în timp ce povestește istoria catedralei ICC. „ Mă întreb ce va veni după transformarea Hagia Sophia în moschee. Nu pot înțelege strigătul victoriei pentru partea islamică. [Ei spun] „Am dus templul tău în lumea creștină de la tine. Am triumfat împotriva lui Ataturk. ””

Într-adevăr, transformarea Hagiei Sophia înapoi în moschee este o realizare privită de mult timp de către partidul de guvernământ din Turcia (AKP). Dependența sa de naționalismul islamic nu a făcut decât să-i ostrace pe cei care nu se încadrează în sistemul lor de credințe specific, izolându-i pe cei ai unei conștiințe diferite.

„Pentru mine, Turcia devine acum destul de nerăbdătoare împotriva creștinilor și creștinismului. [Președintele Erdogan] caută toate oportunitățile de a-și stabili propriul califat ”, adaugă un alt creștin turc. „Cred că Hagia Sophia a fost doar unul dintre micii pași pentru a face acest lucru. Hagia Sophia a fost folosită ca o răzbunare și creștinismul a fost complet ignorat. Acesta nu va fi primul (și nu va fi sfârșitul. „

Musulmanii și-au exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la simbolismul care stă la baza deciziei de a schimba Hagia Sophia înapoi în moschee. Un credincios musulman a împărtășit: „Acesta este un indiciu al slăbiciunii AKP și Erdogan. Una dintre cărțile de atu folosită pentru a nu pierde alegerile cu orice preț. Au început să sune mici sunete: vorbesc despre un califat. Această situație are avantajul Turciei pentru ceea ce cerem? Răspunsul este nimic. ”

„Din păcate, Hagia Sophia, însemnând Sfânta Înțelepciune, a fost dusă dincolo de cuvintele sacralității și înțelepciunii în procesul hegemoniei religioase. Concluzia pe care o trag din această cunoaștere a istoriei este să simt suferința Hagiei Sophia ”, adaugă o femeie musulmană.

O astfel de hegemonie este agravată în continuare, deoarece transformarea lui Hagia Sophia restricționează accesibilitatea catedralei. Mulți lideri ai bisericii au subliniat că cel puțin ca muzeu, Hagia Sophia era accesibilă atât de închinătorii creștini, cât și de cei musulmani. Dar creștinii nu sunt bineveniți să se închine în cadrul unei moschei. Unii musulmani și-au exprimat îngrijorările paralele cu privire la accesibilitatea catedralei.

O femeie musulmană explică, „în timp ce Hagia Sophia era un muzeu, era un loc unde femeile pot merge și călători foarte ușor. Dar întrebarea cum va fi femeile după ce devin o moschee îmi ridică îngrijorarea. ”

„Știm că există o zonă mare rezervată bărbaților în moschei și ei se roagă acolo în primul rând. Ei se plimbă în curțile moscheii cu modul „acesta este locul meu” , continuă ea. „Cu toate acestea, femeile se închină într-o cameră sau într-o mică zonă a moscheii, ascunzându-se. Pentru femeile care vor să se întrebe de istoria, textura, arhitectura și vizitează Hagia Sophia, pot călători liber? Această întrebare mă sperie. ”

Diversitatea este forța oricărei țări, însă Turcia a adoptat o atitudine de cucerire care încurajează uniformitatea. Ultima transformare a lui Hagia Sophia simbolizează că viitorul Turciei este căsătorit cu trecutul său otoman, o istorie plină de mari nedreptăți care îi vizează pe cei care nu s-au conformat. Este o transformare care poartă cu sine un vocabular care semnalează nedreptăți proaspete.

Imnul Akathist cântat astăzi de bisericile îndoliate Conversia lui Hagia Sophia include linia „noi credincioșii voștri vă înscriem premiul victoriei ca recunoștință pentru că a fost salvat de calamitate.”

Printre tristețea și anticiparea unui viitor mai provocator, există speranță și recunoștință. „Bucură-te, singurul care a născut mărul neîngrădit”, adaugă imnul. Viitorul poate părea mai provocator, dar există speranță. Că, chiar dacă Turcia va trece din nou într-o eră a persecuției, biserica poate încă să prospere.

Astfel, ne gândim când jelim pierderea de astăzi a Hagiei Sophia.

Pentru interviuri, vă rugăm să o contactați pe Olivia Miller, coordonator de comunicații: press@persecution.org

ICC este în misiune de a ajuta creștinii persecutați. Ni te vei alatura?

Siria anunță planuri pentru replica Hagia Sophia

29 iulie 2020: 29.07.2020 Siria (Preocuparea creștină internațională) – Președintele sirian Bashar Al-Assad a anunțat ieri că va construi o replică a Turciei […]

MAI MULT

 COMUNICATE DE PRESĂ

 Turcia trimite un mesaj puternic prin Trabzon Hagia Sophia

29 iulie 2020: ICC a aflat că, pe 28 iulie 2020, Turcia a condus la redeschiderea ceremonială a Mănăstirii Sumela a lui Trabzon și a Hagiei Sophia, o biserică care funcționează acum ca moschee.

MAI MULT

Petiție împotriva noii legi antiteroriste susținută de foști judecători

28 iulie 2020: 28.07.2020 Filipine (Internațional Creștin) – Noua lege antiteroristă a Filipinelor, semnată de lege de către președintele Rodrigo Duterte la […]

MAI MULT

Drepturile minorităților religioase din Pakistan sunt recunoscute numai pe hârtie

28 iulie 2020: 28.07.2020 Pakistan (Preocuparea creștină internațională) – Conform Asia News, Saleem Masih, un bărbat creștin în vârstă de 24 de ani, a fost bătut la moarte […]

MAI MULT

Creștinii persecutați din Yemeni solicită rugăciune

28 iulie 2020: 28.07.2020 Yemen (Preocuparea creștină internațională) – Creștinii care trăiesc în Yemen solicită rugăciune, deoarece experimentează persecuția în războiul continuu, mâncarea […]

MAI MULT

Militanții islamiști au ucis cinci în nord-estul Nigeria, inclusiv patru lucrători de ajutor

27 iulie 2020: 27.07.2020 Nigeria (Internațional Creștin) – În nord-estul Nigeria, militanții islamiști au ucis patru lucrători de ajutor și o securitate privată […]

MAI MULT

 ICC @ WORK

 Microloienii susțin creștinii egipteni persecutați

27 iulie 2020: În Egipt, Programul ICC Hope House este cunoscut pentru îndrumarea copiilor creștini cu discriminare și sponsorizarea familiilor cele mai sărace.

MAI MULT

Pastor și familie amenințate și atacate de naționalisti radicali din India

27 iulie 2020: 27.07.2020 India (Preocuparea creștină internațională) – La 10 iulie, un naționalist radical hindus l-a amenințat și a atacat casa pastorului Rukachand Fulmali […]

MAI MULT

Funcționarii irakieni s-au întâlnit pe probleme de IDP

27 iulie 2020: 27.07.2020 Irak (îngrijorare creștină internațională) – Pe 26 iulie, ministrul irakian al imigranților și persoanelor fizice (persoane strămutate intern), Chaldean […]

MAI MULT

China presează pastorul reținut pentru a desemna avocat aprobat de stat

27 iulie 2020: 27.07.2020 China (Internațional Creștin) – Un pastor de biserici din casa din provincia Hunan a Chinei, care a fost arestat la 2 aprilie […]

MAI MULT

 ICC @ WORK

 ICC sprijină convertirea creștină în Uganda

27 iulie 2020: Credincioșii de origine musulmană (MBB) sunt printre cei mai vulnerabili creștini persecutați din lume.

MAI MULT

 COMUNICATE DE PRESĂ

 Poliția demolează locuințele creștine din China

26 iulie 2020: ICC a aflat că, pe 22 iulie, autoritățile locale au coborât pe Biserica Xingguang din provincia Fujian din China pentru demolarea ulterioară a caselor creștine în legătură cu biserica din casă.

MAI MULT

STIRI DE TOP

Poliția a demolat casele creștine din China
ICC a aflat că la 2 iulie …MAI MULT
Ioan Fredricks
Șase familii creștine din India primesc Ultimatum pentru a renunța la credința lor
25.07.2020 India (Internationa …MAI MULT
Soția americană a pastorului turc a negat Visa
ICC a aflat că la 5 iunie …MAI MULT

VIDEO ICC

„Nu poți agita o maimuță dintr-un copac!” MAI MULT

Povestea Untold de renaștere în Cuba MAI MULT

Darul neașteptat al persecuției MAI MULT

FEED RSS

Proiectul de lege al Republicii Coronavirus încearcă să finanțeze proiectele Pentagon care au fost tăiate pentru a plăti zidul de frontieră al lui Trump

download - Copie

Washington (CNN)Proiectul de răspuns al coronavirusului republican include aproximativ 8 miliarde de dolari pentru Departamentul Apărării, inclusiv fonduri care ar urma să fie destinate programelor militare care au fost tăiate de administrația Trump pentru a plăti zidul de la granița de sud cu Mexic.

În timp ce pachetele anterioare de răspuns la coronavirus au inclus interdicții de a utiliza asistența pentru finanțarea proiectelor de barieră de frontieră, propunerea actuală rambursează banii care au fost folosiți pentru a plăti zidul, reducând în același timp prestațiile federale de șomaj la 200 USD de la nivelul actual de 600 USD pentru americanii fără muncă. din cauza crizei Covid-19.
Noua propunere dezvăluită luni include milioane de finanțări pentru avioanele F-35 Air Force, avioanele de transport C-130J și aeronavele de supraveghere P-8.
Acesta include, de asemenea, 260 de milioane de dolari pentru nava de transport maritim EPF Expeditionary Fast Navy, care este construită în Alabama, statul de origine al președintelui Comitetului de aprobare al Senatului, senatorul republican Richard Shelby.
Toate aceste proiecte militare au fost anterior supuse unor reduceri în februarie, deoarece administrația Trump a redirecționat fondurile Pentagonului către zidul de frontieră printr-un proces cunoscut sub numele de reprogramare.
Acea mișcare de reprogramare a atras irlanda democraților și chiar a unor parlamentari republicani . Administrația Trump a apărat demersul spunând că proiectele sunt elemente de „interes special al Congresului” și nu priorități ale Pentagonului.
Nu toate proiectele care au fost supuse reprogramării sunt completate din nou în noua propunere și conține finanțare pentru alte proiecte, inclusiv înlocuirea aripilor pentru aeronavele A-10, care nu au pierdut finanțarea atunci când banii au fost deviați pentru a plăti zidul.
Democrații au fost repede să critice propunerea republicană.
„Proiectul de lege conține miliarde de dolari pentru programele care nu au legătură cu coronavirusul, inclusiv peste 8 miliarde de dolari pentru ceea ce pare a fi o listă de dorințe din partea Departamentului Apărării pentru fabricarea de avioane, nave și alte sisteme de arme”, a declarat senatorul Patrick Leahy Vermont a spus într-o declarație.
„Proiectul de lege nu oferă nimic care să abordeze liniile lungi de la bancile alimentare și de scurtcircuitul educației și îngrijirea copiilor, dar putem ridica industria apărării? Am pierdut cuvintele”, a adăugat el.

 

https://edition.cnn.com/2020/07/28/politics/gop-coronavirus-bill-pentagon/index.html?utm_term=link&utm_content=2020-07-

FIUL ÎL MĂRTURISEŞTE PE TATĂL W. E. Best  

download - Copie

Isus Hristos pretinde numele incomunicabil Eu sunt (Exod 3:14; Ioan 8:58). Numele semnifică esenţa neschimbabilă şi durata veşnică. Schimbarea este scrisă în tot ceea ce este pământesc; Hristos este neschimbător (Evrei 13:8), pentru că El este Dumnezeu. Afirmaţia, „Înainte de a fi Avraam, Eu sunt” (Ioan 8:58), nu se referă la venirea în existenţă a lui Hristos înainte de Avraam. El nu a venit niciodată în existenţă. Evreii au înţeles aceasta a fi o pretenţie la Dumnezeire, şi ei au luat pietre ca să omoare Piatra din Capul Unghiului (Efeseni 2:20; Ioan 8:59) pentru blasfemie. Ei ştiau că titlul Eu sunt se referea la Dumnezeire, dar ei erau orbiţi de tradiţiile lor religioase faţă de adevărul Dumnezeirii lui Hristos. Pavel a spus, „Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 4:3, 4). Cei nemântuiţi nu îl cunosc pe Hristos ca Dumnezeu, dar cei mântuiţi îl cunosc aşa. Mântuitorul nostru pretinde preexistenţa; El dezvăluie adevărul unei Fiinţe Veşnice, pentru că nu se menţionează nici începutul Său nici sfârşitul Său. Theos, cuvântul grec pentru Dumnezeu, este folosit cu referire la Tatăl (Ioan 6:27), Fiul (Evrei 1:8), şi Duhul Sfânt (Fapte 5:4).

Evanghelia lui Ioan a fost numită pieptul lui Hristos deoarece ea revelează inima lui Hristos. Hristos a venit din inima lui Dumnezeu la inima omului. El a spus, „Am ieşit de la Tatăl, şi am venit în lume; acum las lumea, şi Mă duc la Tatăl.” (Ioan 16:28). Tot aşa cum Dumnezeu i-a spus lui Israel, „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.” (Exod 19:4), Ioan îl portretizează pe Hristos purtându-i pe aleşii lui Dumnezeu pe aripile harului suveran în prezenţa Tatălui Însuşi. „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea…” (Ioan 17:24). Ioan 16:28 oferă o schiţă perfectă a întregii evanghelii a lui Ioan. Apostolul îl ilustrează pe Isus Hristos: (1) Venind de la Tatăl pentru întruparea Sa (1:1–18); (2) Venind în lume pentru mântuirea noastră (1:19–11:57); (3) Plecând din lume pentru sfinţirea noastră (12–17); şi (4) Mergând la Tatăl pentru proslăvirea noastră (18–21). Primele trei evanghelii sunt o prezentare a lui Isus Hristos; evanghelia lui Ioan este o interpretare – ea dovedeşte că Hristos este Fiul Veşnic al lui Dumnezeu.

Scopul întrupării a fost să îl descopere pe Tatăl. „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” Dumnezeu a vorbit prin profeţi într-un fel bucată cu bucată. El a avut un Cuvânt de rostit; Cuvântul era propriul Său nume. Hristos venind de la Tatăl, a rostit numele cu o asemenea perfecţiune încât nimeni altcineva nu are nevoie să mai vorbească. „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul…” (Evrei 1:1, 2). El a vorbit o dată şi de două ori (Psalmul 62:11); a treia oară El nu va mai vorbi. Noi nu trebuie să căutăm vre-o revelaţie adiţională deoarece nu există nimic mai mult de a căuta în revelaţia perfectă a adevărului. Hristos este substanţa tiparelor şi umbrelor din Vechiul Testament. El nu lasă înaintea inimii închinătorului decât propria Sa persoană glorioasă, adevărul întrupat.

Isus Hristos este Logosul Veşnic. El nu a fost de la început; El deja era la început. El nu a fost doar cu Dumnezeu; El era Dumnezeu. Nici un truc exegetic nu poate ascunde forţa adevărului conţinut în Ioan 1:1. Aşa cum un cuvânt poate fi deosebit de gândul care îl exprimă (căci cele două nu sunt identice), aşa poate fi deosebită a doua persoană din Dumnezeire faţă de prima. Nu poate exista un cuvânt în afara gândului din spatele lui; nici o pricepere a existenţei lui „Dumnezeu” şi a „Cuvântului” unul fără de celălalt. Ei sunt remarcabili dar sunt inseparabili.

Fiul lui Dumnezeu are aceeaşi substanţă cu Tatăl – „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). Hristos nu a ezitat să se pună pe Sine primul. El nu vorbea ca un subordonat, ci ca un egal. Cuvântul una nu este o trimitere la o singură unitate în sensul matematic, ci una în sensul unei unităţi compuse – o unitate care implică pluralitate. Vezi (Geneza 2:24; 11:6; 41:1, 5, 25; 1 Împăraţi 22:13; Neemia 8:1; Ioan 17:22; Fapte 4:32; 1 Corinteni 3:8; Efeseni 2:14; şi 1 Ioan 5:7). Doi oameni (soţ şi soţie) constituie un trup; Pavel cel care plantează şi Apolo cel care udă sunt una; evreii şi neamurile sunt una în Hristos; credincioşii sunt descrişi ca fiind o inimă şi un suflet. Când Hristos a spus „Tatăl Meu,” El a vorbit din punctul de vedere al Dumnezeirii Sale absolute. Astfel, „… Tatăl este mai mare decât Mine” (Ioan 14:28) îl contemplează pe Hristos ca Mijlocitor – poziţia de supunere faţă de voia Tatălui. Există o prioritate de poziţie dar niciodată o inferioritate de natură. Afirmaţia „Eu şi Tatăl meu,” afirmă unitatea naturii de esenţă – una în fiecare perfecţiune divină. Nu există nici o perfecţiune care să se găsească în prima persoană a Dumnezeirii, care să nu existe în a doua. Aceasta anihilează conceptul posibilităţii căderii în păcat. „Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.” (Ioan 16:15).

Isus Hristos este la fel de veşnic ca şi Tatăl. El este strălucirea slavei lui Dumnezeu (Evrei 1:3). Emisia strălucitoare de soare are aceeaşi natură cu soarele. Strălucirea nu poate fi separată de soare, nici Hristos nu poate fi separat de Tatăl. Strălucirea, deşi este de la soare, nu este soarele însuşi; Isus Hristos, deşi este de la Tatăl, nu este Tatăl. „Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.” (Ioan 8:42). După cum slava soarelui este strălucirea, tot aşa slava Tatălui este Hristos. „Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.” (Ioan 17:5). „Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric” ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.” (2 Corinteni 4:6). După cum lumina pe care soarele o dă lumii este strălucitoare prin acest lucru, tot aşa lumina pe care Tatăl o dă lumii este prin Hristos. Hristos a spus, „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl…” (Ioan 14:9). De aceea, Isus Hristos este strălucirea slavei lui Dumnezeu; El este mai mare decât toate scânteile şi lumânările pâlpâitoare (profeţii) care au precedat întruparea Sa. Mântuitorul are o aşa strălucire încât El este incapabil să eclipseze slava Tatălui.

Fiul lui Dumnezeu este egal cu Tatăl. Hristos este chiar amprenta substanţei lui Dumnezeu. „Căci în El (Hristos) locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.” (Coloseni 2:9). Cuvântul grec pentru exprimarea imaginii înseamnă exact această expresie. Tot ceea ce este Dumnezeu, în natura Sa şi în caracter, este exprimat absolut şi perfect prin Fiul întrupat. În ce priveşte întipărirea stabilă a caracterului Tatălui în Fiul, Fiul este mai măreţ decât toate umbrele de sub lege care dispar.

Nu a fost făcut Adam după imaginea lui Dumnezeu? Dacă Adam, care a fost o persoană supusă păcatului, a fost făcut după chipul lui Dumnezeu; atunci, ce putem spune despre Hristos care este imaginea lui Dumnezeu? Cum poate fi imaginea unui lucru să fie lucrul a cărui figură este? Răspunsul nu este dificil pentru creştin. Adam a fost un tip al lui Hristos, cel întrupat, singurul care este imaginea expresă a persoanei Tatălui Său şi înfăţişarea slavei Sale excelente. Lucrurile în Adam erau dintr-o substanţă creată, dar cele din Hristos erau necreate.

Fiul lui Dumnezeu este imaginea slavei Tatălui ca Fiu întrupat. Dumnezeirea Sa nu era o imagine. Faptele Sale erau infinit perfecte în virtutea Dumnezeirii Sale, şi această perfecţiune divină a fost revelată în trup. Când privim o imagine, o vedem pe alta. Astfel, persoana şi lucrarea lui Hristos a manifestat perfecţiunea şi slava Tatălui. Filip i-a cerut lui Hristos să i-l arate pe Tatăl, şi Domnul Isus a răspuns, „… Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?” (Ioan 14:9). De aceea, Tatăl trebuie să fie văzut de noi prin Fiul în care locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii (Coloseni 2:9).

Cum poate fi Hristos imaginea Dumnezeirii invizibile? Dumnezeirea lui Hristos este la fel de invizibilă ca şi Tatăl; dar fiind îmbrăcat cu trup, faptele lui Dumnezeu se pot vedea. Hristos prezintă excelenţa Tatălui în figură.

Locuirea în cineva nu este identitate. „Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.” (Ioan 14:10). Un demon poate locui într-un om (Luca 11:26), dar aceasta nu face demonul om şi nici omul demon. Isus Hristos este în credincios (Ioan 15:4; Galateni 2:20; Efeseni 3:17; Coloseni 1:27; Apocalipsa 3:20), dar aceasta nu îl face pe Hristos să fie acel credincios. Noi suntem în Hristos (Efeseni 1:6); totuşi, aceasta nu îi face pe credincioşi nişte hristoşi. Aşa cum Tatăl trebuie să fie distins faţă de Fiul care este în El, aşa şi Fiul trebuie să fie distins faţă de Tatăl în care El este. Tatăl şi Fiul, deşi au una şi aceeaşi natură, nu pot fi una şi aceeaşi persoană. Doctrina pe care Hristos a predicat-o nu a fost de la Sine ca om, ci de la Tatăl care locuia în El.

Omul nu l-ar fi putut cunoaşte niciodată pe Tatăl despărţit de Isus Hristos. Abel, Noe, Avraam şi toţi sfinţii din Vechiul Testament l-au cunoscut pe Tatăl, dar ei nu L-au cunoscut ca Tată. Aici trebuie să distingem numele şi titlurile: (1) Numele Patriarhului este Atotputernic; (2) Numele legământului este Iehova; şi (3) Numele relaţiei este Tatăl. Numele relaţiei al Tatălui este o revelaţie dată prin Isus Hristos. Observaţi numărul de ori în care cuvântul Tată se găseşte în Ioan 14.

Isus Hristos a venit în lume nu doar ca să îl reveleze pe Tatăl ci să îl răscumpere pe păcătos. El nu a venit, aşa cum preşedintele ţării noastre s-ar duce într-o zonă dezastruoasă, ca să privească la victimele sărmane şi neajutorate; ci ca să răscumpere victimele depravării pe care Tatăl i le-a dat Lui în legământul răscumpărării. Hristos nu a venit ca să răscumpere prin metode fixate, ci prin Sine. El nu a venit să stea lângă şi să prescrie, ci să slujească şi să ofere mijloacele mântuirii. Mântuitorul a venit nu doar să ofere mântuire, ci să fie acea mântuire (1 Petru 1:18, 19; Apocalipsa 1:5).

După ce Mântuitorul a terminat lucrarea de răscumpărare, El s-a înălţat la Tatăl pentru a-i reprezenta pe sfinţi în sfinţirea lor. Credincioşii, fiind poziţional puşi deoparte prin regenerare, stau având nevoie de sfinţirea experimentală. Sfinţirea nu este ceva care este oferit de Isus Hristos credincioşilor, ea este El Însuşi în creştini. „Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare” (1 Corinteni 1:30). Metoda lui Dumnezeu este ca oamenii Săi să „… meargă, să stea în Templu, şi să vestească norodului toate cuvintele vieţii acesteia.” (Fapte 5:20). Când „toate cuvintele vieţii acesteia” sunt predicate, ele vor include mântuirea, sfinţirea şi toate celelalte adevăruri care au legătură cu viaţa. Din acest motiv Pavel a spus, „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” (1 Corinteni 2:2).

Mântuitorul s-a întors la Tatăl pentru glorificarea credinciosului. Hristos a spus, „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.” (Ioan 17:24). Creştinii au fost chemaţi la o slavă veşnică (1 Petru 5:10; 1 Tesaloniceni 2:12); ei sunt pregătiţi pentru slava veşnică (Romani 9:23; 2 Corinteni 3:18; 2 Corinteni 4:16, 17); şi ei vor fi duşi în slava veşnică (Evrei 2:10). De aceea, destinul nostru este slava. Slava este înţeleasă în general a fi faimă, noroc şi lucruri–plăceri extraordinare şi rare. Totuşi, toate acestea sunt doar o umbră întunecată a ceea ce vrea să spună Dumnezeu prin slavă; totuşi, dintr-o umbră, noi putem obţine mică bănuială a ceea ce trebuie să fie substanţa. „când va veni, în ziua aceea, ca (Hristos) să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.” (2 Tesaloniceni 1:10). Creştinii au o comoară de nepătruns; ei sunt ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Hristos (Romani 8:17). Doar creştinii cunosc plăcerea adevărată; plăcerea lor este plăcerea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu lucrează în ei „după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). Psalmistul a spus „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.” (Psalmul 16:11).

[Luat din cartea lui W.E. Best, „The Impeccable Christ” (Hristos cel perfect, n.tr.).]

http://www.voxdeibaptist.org/Fiul_Marturiseste_Tatal.htm

EXISTENŢA DE SINE A LUI ISUS HRISTOS  William Romaine  

download - Copie

„De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu Sunt, veţi muri în păcatele voastre” – Ioan 8:24.

Acesta este un pasaj foarte deşteptător şi ar trebui să-ţi stârnească atenţia ta particulară. Doctrina susţinută este existenţa de sine a lui Isus Hristos, care nu este un simplu punct speculativ, şi nici un lucru indiferent, fie că crezi sau nu aceasta; mântuirea ta veşnică este atât de mult preocupată în aceasta, încât dacă nu o crezi, vei muri în păcatele tale, şi va trebui ca fiecare dintre ele să dea răspuns la judecata lui Dumnezeu. Nu este aceasta un subiect interesant? Nu sunt aproape fiecare dintre noi preocupaţi în ceea ce se va întâmplă cu noi după moarte? Şi nu ne-a avertizat aici oare Domnul nostru mai dinainte ce are să se întâmple cu cei care neagă divinitatea Sa? „Ei vor muri în păcatele lor”. Şi El repetă aceasta de două ori în text, cu atât mai mult pentru a imprima aceasta asupra memoriilor lor. Şi ce înseamnă atunci a muri în păcatele lor? Este are aceasta o chestiune uşor de neglijat care să nu fie vrednică de atenţia şi consideraţia ta?

A muri în mijlocul unei vieţi păcătoase, de a fi luat cu toată vina care este pe capetele lor, şi a nu mai găsi după moarte nici o ispăşire, nici un Mijlocitor, pentru a te proteja de dreapta indignare a Dumnezeului prea sfânt, care a declarat că este cu ochi mai puri şi că nu poate să privească nici cea mai mică nelegiuire – Oare aceasta nu are nici o consecinţă pentru tine? Nu vine pericolul destul de aproape pentru a alarma chiar şi pe cel mai stupid şi mai insensibil păcătos? Aceasta însă nu este cel mai rău lucru din a murii în păcatele lor. Cea mai izbitoare circumstanţă este să consideri la ce adâncime de mizerie trebuie să te scufunde poluarea şi vina ta. Păcatul şi mizeria sunt inseparabil de conectate, şi nici una nu te poate elibera de păcat, decât Cel care a venit ca să ia păcatul lumii; şi El nu te poate elibera ca om, ci trebuie ca El să fie Dumnezeu care să aibă suficient merit pentru a putea înlătura păcatul, aşa că dacă Îl negi că este Dumnezeu, păcatele tale rămân, şi mizeria trebuie să fie moştenirea ta – mizeria, cel mai mare lucru pe care îl poţi suferi în suflet şi trup, printre spiritele condamnate în iad pentru vecii vecilor.

Acesta este înţelesul cuvintelor a muri în păcatele tale; şi poate fi oare vreun adevăr mai impresionant, sau vreun subiect mai interesant? Oare nu îţi trezeşte simpla propunere a sa speranţele şi temerile tale? Fiecare dintre voi este preocupat cu riscul fericirii sale veşnice de a ajunge la un punct în acest caz, şi să fie determinat; şi prin urmare, oameni şi fraţi, daţi-mi voie să vă propun să examinaţi acest subiect cu stricteţe şi solemnitate. Divinitatea lui Isus Hristos este însăşi temelia religiei creştine. Acesta este articolul prim şi principal. Totul se bazează pe aceasta; chiar şi ceea ce este numită drept moralitatea evangheliei îşi primeşte obligaţia sa din faptul că El este Dumnezeul adevărat. Dacă El era în orice privinţă inferior Tatălui, creştinismul ar fi fost în totalitatea cel mai stupid şi mai absurd sistem de religie, şi cea mai grosolană piesă de idolatrie care a fost vreodată inventată în lume; căci Biserica Creştină l-a recunoscut întotdeauna pe Isus Hristos a fi Dumnezeu co-egal şi co-etern cu Tatăl, şi că a adus rugăciuni şi laude Lui, şi L-a slujit cu fiecare act de închinare religioasă; şi biserica Angliei i-a oferit Lui onoarea divină în aceeaşi manieră deplină şi amplă ca cea pretinsă de El, „pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl” (Ioan 5:23). Fie ca El să-şi trimită Duhul Său în inimile voastre şi să vă convingă că El este Dumnezeu într-adevăr, în timp ce voi vorbi despre cele două propoziţii conţinute în text.

Prima, Isus Hristos este Dumnezeul auto-existent.

A doua, Dacă nu credeţi aceasta, veţi muri în păcatele voastre: „De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu Sunt, veţi muri în păcatele voastre”.

Prima, existenţa de sine a lui Isus Hristos este declarată în aceste cuvinte, credeţi că EU SUNT, că Eu am existenţă în Mine însumi, şi că exist printr-o necesitate a naturii: Căci Eu am făcut toate lucrurile şi nimic nu a fost făcut fără Mine. Eu sunt Creatorul, ei sunt creaturile Mele. Şi Creatorul trebuie să existe într-o manieră diferită faţă de creaturi. Toate lucrurile depind de Mine, şi au doar o existenţă derivată – ele sunt ceea ce Le-am făcut să fie, şi continuă atâta timp cât le susţin Eu. Nici o creatură nu a venit vreodată la viaţă fără puterea Mea, şi atunci când retrag suflarea lor, ele mor, şi se întorc înapoi în cenuşa lor; aşa că ele au doar o fiinţă dependentă, în timp ce existenţa Mea este necesară şi nederivată. EU SUNT este numele Meu incomunicabil, şi ceea ce înseamnă acesta este atributul Meu incomunicabil.

Astfel binecuvântatul nostru Salvator este marele şi eternul EU SUNT. El este Iehova: căci EL există într-o manieră diferită de toate celelalte fiinţe şi lucruri, după cum denotă cuvântul Iehova. Scriitorii creştini, din câte ştiu eu, sunt unanimi în interpretarea lor a acestui nume divin; cu toţii sunt de acord că acesta se raportează la existenţa esenţei divine, şi este descriptiv al acelei proprietăţi independente prin care Iehova are existenţă în Sine, în timp ce toate celelalte fiinţe şi lucruri îşi derivă existenţa lor din El. Şi faţă de aceasta însăşi evreii sunt de acord, admiţând că Iehova semnifică esenţa care există în mod necesar. Acesta este prin urmare un punct rezolvat. Acum Mântuitorul nostru este numit în mod frecvent Iehova în Vechiul Testament, aşa că existenţa de sine a naturii divine îi este atribuită Lui. Astfel spune profetul, Isaia 43:11, „Eu, Eu Sunt Domnul (Iehova apare în versiunea din limba engleză, n. tr.), şi în afară de Mine nu este nici un mântuitor”. Nu era nici un Isus, nici un Salvator ci Iehova: prin urmare Iehova şi Isus sunt una. Şi din nou citim, capitolul 49:26, „Şi va şti orice făptură, că Eu Sunt Domnul, mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov”. Şi profetul Ieremia spune, „Dar puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor” (Ieremia 50:34); numele Iehova aparţine de Răzbunătorul (în limba engleză a acestui verset se foloseşte cuvântul Răscumpărătorul în loc de Răzbunătorul, aşa cum apare în versiunea Cornilescu, n. tr.); aceasta este numele Lui comunicabil. Şi din moment ce se agreează în toate privinţele, că Iehova semnifică esenţa existentă prin sine, în consecinţă Isus Hristos este existent prin sine, căci El este Iehova. Acest argument, cred eu, este clar şi destul, şi forţa acestuia poate fi astfel pusă: Iehova este existent prin sine, dar Isus Hristos este Iehova, prin urmare El este existent prin sine (sau auto-existent).

În acest sens Domnul nostru spune în text, Dacă nu credeţi că EU SUNT, că Iehova este într-adevăr în Mine, veţi muri în păcatele voastre. EU SUNT nu se poate relata la fiinţa Sa creată: toată sofisticarea Arianismului şi a Socinianismului nu se poate lupta cu cuvinte de un asemenea sens, deoarece evreii nu puteau să facă altceva decât să creadă că El exista, atunci când auzeau că El spune, EU SUNT; sau dacă era posibil să se creadă aceasta, deşi nu ar fi fost o crimă capitală, decât dacă El era ceva mai mult decât o fiinţă creată: prin urmare însăşi motivul acestui lucru dovedeşte că El pretindea o anumită manieră de existenţă diferită de cea umană, şi care este absolut necesar ca fiecare om să creadă, altfel ar muri în păcatele lui, şi ar suferi pedeapsa care o merită pentru totdeauna. Translatorii au produs multă pagubă acestei scripturi prin a introduce cuvântul el, EU SUNT el, care nu este în original, şi prin introducerea acestuia, ei au distrus atât sensul pasajului cât şi forţa argumentului: căci eu sunt el, ar trebui să se refere la ceva spus; însă nu are nici o referinţă, nici un fel de legătură, nici cu ce este înainte sau ce urmează după acesta. Prin urmare este absurd să introduci cuvântul aici, aşa cum ar fi în Exod, unde atunci când Moise cerea numele descriptiv, prin care israeliţii să site că Dumnezeul părinţilor lor l-a trimis pe el să-i elibereze, „Dumnezeu i-a spus, EU SUNT CEL CE SUNT, şi tu să spui copiilor lui Israel, EU SUNT m-a trimis la voi”. Nu ar fi oare un nonsens dezgustător că citeşti cuvintele, eu sunt acela care sunt, şi eu sunt acela m-a trimis la voi? Lumea învăţată, creştinii şi evreii, nu ar admite o astfel de absurditate izbitoare; căci ei au admis că acest pasaj din Exod este expresiv al existenţei de sine a Divinităţii. EU SUNT denotă manieră necesară în care există El, şi din moment ce aceasta este înţelesul său într-o parte a Scripturii, cu siguranţă că trebuie să însemne acelaşi lucru în fiecare parte a Scripturii, în special când acesta este folosit de acea Persoană care a pretins pentru Sine toate atributele divinităţii: şi prin urmare înţelesul expresiei dacă exista vreo obscuritate în folosinţa acestuia în Noul Testament poate fi cu claritate contestat din folosinţa sa în Vechil. Când Dumnezeu l-a trimis pe Moise la israeliţi, cu numele divin EU SUNT, şi când Hristos, care nu a avut nici o remuşcare în a se numi pe Sine Dumnezeu, şi-a sumat acelaşi nume de EU SUNT, cu siguranţă că aceleaşi cuvinte vorbite despre acelaşi subiect trebuie să exprime aceiaşi idee de existenţă de sine, şi oricine este existent prin sine este adevăratul Dumnezeu, dar Hristos este existent prin sine, prin urmare El este adevăratul Dumnezeu.

Atunci când arienii şi socinienii sunt apăsaţi din greu cu argumente Scripturale, ei vor admite că Hristos este Dumnezeu într-un anumit sens limitat şi restrâns al cuvântul; însă ei nu suportă să audă de auto-existenţa Sa, deoarece aceasta îl face pe El egal cu Tatăl, ceea ce neagă ei: căci aceasta se pare o dificultatea de neînvins pentru ei, ca Acela pe care Scriptura îl numeşte un Fiu, să aibă aceiaşi auto-existenţă cu Tatăl. Aceasta este o obiecţie stabilă faţă de ei şi faţă de oricare alte specii de infideli, însă această obiecţie pusă pe starea adevărată a cazului se topeşte deodată: căci ea este bazată pe o greşeală grosolană, atât în privinţa naturii doctrinei cât şi în privinţa explicaţie scripturale a acesteia.

Natura doctrinei este aceasta. În unitatea esenţei divine există Trei persoane egale în toate perfecţiunile şi atributele, aşa că nici una nu este înaintea sau după alta, şi nici nu este mai mare sau mai mică decât alta, ci slava este egală, maiestate co-eternă. Trinitatea în unitate este astfel explicată în Scriptură, „Căci trei Sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt” (1 Ioan 5:7). „Una”, spune necredinciosul, „cum se poate să fie aşa? Cum pot Trei să fie Una? Asta-i contradicţie”. Dacă ar fi, aceasta este o contradicţie a sa proprie: căci dacă nu ar fi Trei în aceiaşi privinţă aşa cum sunt Una, opinie care nu poate fi susţinută de nici un om în simţurile sale, atunci el trebuie să preia asupra sa contradicţia; şi ar putea să fie, faţă de oricare lucru pe care îl cunoaşte din contra, Trei persoane într-o singură esenţă, decât dacă ar putea dovedi că unitatea esenţei exclude în mod necesar personalitatea. Dar înainte ca să îi permitem aşa ceva lui, el trebuie să ne ofere mai întâi o relatare clară a manierei existenţei esenţei divine, şi trebuie să demonstreze că acesta nu poate admite nici o persoană în ea; ceea ce el nu poate demonstra prin lumina naturii. Cel mai acut şi mai luminat dintre genii nu este egal cu acest subiect. Aceasta este atât de departe de capacitatea sa, pe cât sunt cerurile de pământ de departe. Să se ridice el pe cele mai puternice pinioane ale raţiunii morale, şi să încerce să măsoare infinitatea cu cel mai lung lanţ al argumentului metafizic; şi totuşi atunci când coboară din acest zbor semeţ, nu ne-ar putea da nici o inteligenţă proaspătă referitoare la existenţa divină. Modul şi maniera acesteia ar fi încă necunoscută. Ştim că există un duh nemuritor unit cu trupul; pretinde dar vreun filozof că determină modul de existenţă al acestui spirit creat? Ce idee îşi poate forma el despre acesta? De unde o va împrumuta? Sau în ce fel de limbaj o va comunica altuia? Dacă el nu ar fi clar în acest punct mai uşor, cum şi-ar putea forma o idee despre modul de existenţă al lui Iehova? Poate determina el cum există o esenţă spirituală infinită? Ce idee are el despre maniera de existenţă a unei esenţe care a fost din eternitate, şi care a fost prima cauză a tuturor celorlalte fiinţe? Când necredincioşii vor scrie despre acest subiect, şi vor stabili modul de existenţă al unei esenţe necreate, atunci ei ar putea vorbi cu o anumită certitudine despre aceasta. Însă în timp ce ei sunt forţaţi să mărturisească că ei nu cunosc modul existenţei divine, şi totuşi menţin că Iehova nu poate exista decât într-o singură Persoană, oare nu este evident că conduita lor este inconsistentă? Căci personalitatea este bazată pe maniera în care există esenţa; ei nu pretind să determine aceasta, şi totuşi ei neagă personalitatea esenţei, şi îşi riscă eternitatea lor pe aceasta. Oare nu este această conduită absurdă şi iraţională? Ai asculta apoi vreodată la ceea ce ar afirma necredincioşii despre maniera existenţei divine? Căci ei sunt într-adevăr ignoranţi de aceasta, şi poţi fi asigurat de ignoranţa lor, dacă dor le ceri să dea socoteală de maniera existenţei unui duh creat. Şi atunci când ei renunţă la acest punct, ceea ce trebuie să facă, apoi pune-le această întrebare, Cum poţi pretinde să dai socoteală de maniera de existenţă a unui Spirit infinit necreat, după ce se vede că nu poţi da socoteală de maniera de existenţă a unui spirit finit creat? Chiar să pretinzi la aceasta este cea mai izbitoare absurditate; şi prin urmare putem conclude, pe sprijinul raţiunii sănătoase, că pot exista trei Persoane în unitatea esenţei divine; şi Scriptura susţine în mod pozitiv că există Trei, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi aceştia Trei sunt Una. Şi,

Dacă nu mai rămâne nimic pentru cel infidel să obiecteze faţă de starea doctrinei, ce am putea oferi împotriva explicaţie Scripturii despre aceasta? Nu ar putea fi nici o dificultate decât ceea ce reiese din numele Persoanelor divine, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi acestea au fost o mare torţă a obiecţiei, şi încă mai este pentru necredincioşii care sunt aşa de orbiţi de viciile lor, încât ei nu cunosc nimic despre adevărat sens şi însemnătatea Scripturii, ci se uită în ea doar ca materie de critică: ei presupun, cu o ignoranţă comună celor infideli, că aceste nume au să ne dea idei despre maniera în care Persoanele există în esenţă, însă Scriptura a avut o părere diferită în folosirea lor. Trinitatea binecuvântată a preluat numele de Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nu pentru a descrie în ce maniere există ei ca Persoane divine, ci în ce manieră au acţionat acestea pentru noi oamenii şi mântuirea noastră. Aceste nume aveau să ne ofere idei ale oficiilor distincte, pe care Trinitatea a fost de acord să le susţină în economia răscumpărării noastre. Scriptura ne informează, Sf. Pavel în mod frecvent (Efeseni 1:4; 3:1; 2 Timotei 1:9; Tit 1:2, etc. şi 1 Petru 1:20), că legământul harului a fost făcut înaintea lumii, şi planul graţios al salvării omului a fost stabilit înainte ca el să-şi fi avut fiinţa sa. Conform planului acestui legământ, una din Persoanele divine a cerut sfinţire infinită pentru păcate, atunci când omenirea ar păcătui, şi că Tatăl naturii umane a lui Isus Hristos ar fi şi Tatăl nostru prin El; şi prin urmare El este numit Dumnezeu Tatăl, nu pentru a descrie natura Sa, ci oficiul Său. O alta dintre Persoanele divine este cea care avea să devină un Fiu, pentru a lua asupra Sa natura noastră, şi în această să plătească compensaţia infinită pentru păcat, şi prin urmare El este numit Fiul, Fiul lui Dumnezeu, şi nume asemănătoare, nu pentru a descrie natura Sa divină, ci oficiul Său divin. O altă Persoană dintre Personale divine s-a înţeles să facă efectivă sfinţirea infinită a Fiului lui Dumnezeu, prin inspirarea duhurilor oamenilor şi prin a le dispune să primească aceasta, şi prin urmare El este numit Sfântul Inspirator, sau Duhul Sfânt, şi Duhul lui Dumnezeu, nu pentru a descrie natura Sa divină, ci oficiul Său divin. Termenii Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt termeni de economie, şi sunt folosiţi în consecinţă în Scriptură pentru a descrie părţile distincte pe care veşnica binecuvântată şi adorabila Trinitate le-a susţinut în răscumpărarea noastră.

Aş fi dorit să fi fost în puterea mea să explic doctrina Scripturii în astfel de cuvinte, pe care să le puteţi înţelege cu toţi cu uşurinţă. Doctrina Trinităţii este articolul cel mai necesar al religiei creştine, şi nu am putea face un pas sigur în calea către cer fără să fim clari în privinţa ei. Şi din moment ce aceasta este însăşi temelia credinţei noastre, vă supun atenţiei aceste lucruri, în timp ce le iau în considerare. Scriptura nu face nici o diferenţă între Persoanele divine, decât ceea ce este făcut prin oficiile distincte, pe care le susţin ele în legământul harului. Persoanele sunt fiecare egale în fiecare perfecţiune şi atribut; nici una nu este înaintea sau după alta, nici una nu este mai mare sau mai mică decât alta; dar toate cele trei Persoane sunt co-eterne împreună şi co-egale. Şi prin urmare Hristos, care era din eternitate co-egal cu Tata, nu s-a făcut pe Sine inferior, deoarece El s-a învoit să devină un Fiu, şi nici Duhul Sfânt, care era din eternitate co-egal cu Tatăl şi Fiul, nu s-a făcut pe sine inferior, deoarece El s-a învoit să facă spiritele oamenilor sfinte prin harul şi influenţa Sa. Fiul şi Duhul Sfânt sunt nume de oficii, şi numele oficiilor lor cu siguranţă că nu pot micşora din demnitatea naturii lor, ci mai degrabă să-i înalte înaintea ochilor noştri, pentru a căror mântuire ei au binevoit să susţină aceste oficii. Domnul nostru binecuvântat era Iehova, când s-a învoit să devină trup şi să devină un Fiu: şi însăşi natura şi termenii legământului dovedesc că în această facere El trebuie să fi fost o Persoană de o esenţă auto-existentă, deoarece El a avut astfel de oficii încredinţate Lui, pe care nimeni în afară de Dumnezeu nu le putea susţine. Întreaga economie şi guvernarea lumii, de la timpul creaţiei sale până la rezoluţia finală, a fost pusă în mâinile Lui; şi de aceea Scriptura ne asigură în mod expres, că El a creat-o, că o guvernează prin providenţa Sa, că şi-a răscumpărat poporul Său prin sângele Lui, şi că El are să vină din nou în ziua de pe urmă, în toate slava Sa ca să o judece. Şi Acela, care a fost atotputernic ca să creeze toate lucrurile, care a fost atotînţelept ca să guverneze toate lucrurile, care avea merit infinit să răscumpere trupul Său biserica, şi care are să fie Dumnezeu Judecătorul tuturor în ziua de pe urmă, cu siguranţă că acest Judecător atotputernic, atotînţelept, atotmerituos şi divin, trebuie să fie auto-existent. Şi deţinând aceste oficii, El ar putea într-adevăr să spună, EU SUNT; căci nu putea decât să aibă existenţa necesară în Sine, care a fost prima cauză, şi care a oferit existenţă oricărei fiinţe şi lucru.

Ceea ce a fost spus în apărarea primei propoziţii din text poate fi rezumat cu acest argument. Esenţa divină este existentă prin sine; prin urmare persoanele în esenţă sunt de asemenea existente prin sine; dar Isus Hristos este una din personale acestei esenţe, căci El este numit în mod frecvent Iehova în Vechiul Testament, şi Noul declară că El şi Tatăl sunt una, prin consecinţă El este existent prin sine; de aici eu ridic acest silogism. Oricine este existent prin sine este adevăratul Dumnezeu, dar Isus Hristos este existent prin sine, prin urmare El este adevăratul Dumnezeu. Acesta este un argument clar şi este aşa de evident din principiile Scripturii, încât îi sfidez pe toţi arienii şi socinienii din lume ca să răspundă la acest; căci se pare atât de sigur că Isus Hristos este o persoană a esenţei auto-existente, pe cât este de adevărat că există o esenţă auto-existentă. Hristos este marele şi eternul EU SUNT, adevăratul şi însuşi Dumnezeu, egal în toate lucrurile cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în privinţa Dumnezeirii Sale; şi prin urmare faţă de sfânta, binecuvântata şi glorioasa Trinitate, noi atribuim dominaţie egală şi onoare, şi închinare acum şi în veci, conform doctrinei Scripturii şi a practicii constante a biserici creştine. Şi,

Să nu se gândească nici o persoană că acesta este un punct speculativ. Acesta nu este un lucru indiferent fie că-l primeşti sau nu; ci starea ta eternă depinde de aceasta, va trebui să o primeşti, sau să mori pentru totdeauna; căci oricine nu crede aceasta va fi osândit. Aceasta ar suna destul de aspru în urechile studioşilor liberi şi candizi, dar nu pot să uşurez aceasta. Nu sunt un îndrăgit al tunării condamnării mai mult decât sunt oamenii în aceste vremuri moderate la auzirea acesteia, şi ştii că rareori am cuvântul în gura mea; însă există un asemenea lucru ca osândirea, şi Atotputernicul a ameninţat să o producă peste negatorii divinităţii lui Hristos, şi chiar dacă ar face o lumină din aceasta, El o va produce în mod infailibil; şi prin urmare trebuie să vă mustru din nou, că oricine nu crede că Isus Hristos este auto-existent, şi prin urmare egal cu Tatăl, va fi condamnat. Oare nu declară textul acelaşi lucru? „Ei vor muri în păcatele lor”, şi aceasta este pe departe de la a fi ceva lipsit de osândire, că moartea în păcat este cea mai de jos stare a mizeriei infernale, după cum voi dovedi sub următorul aliniat.

Al doilea, „Dacă nu credeţi că EU SUNT,” spune Hristos, „veţi muri în păcatele voastre”. Moartea în păcat este o expresie clară, a cărui înţeles nu poate fi cu uşurinţă greşit. Acesta denotă cea mai groaznică starea a păcătoşilor care se depărtează, care nu au nici un mijlocitor sau ispăşire în lumea spiritelor în care se duc ei, ci ei părăsesc această lume cu toată poluarea şi vina crimelor ei asupra sufletului; şi atunci când ei apar înaintea tribunalului justiţiei infinite, dezgustătoarea diformitate şi ticăloşia lor se va manifesta atunci; ei nu vor mai avea atunci nici o robă ca să-şi acopere lepra ofensivă şi greţoasă a impurităţilor lor; murdăria lor dezgustătoare va izbucni, şi cum s-ar putea uita cel mai sfânt şi mai pur Dumnezeu cu plăcere la aceşti leproşi dezgustători? El declară că nu poate. El are ochi mai curaţi decât să privească la cea mai mică dintre fărădelegi. El nu le poate privi şi prin urmare ei trebuie interzise în prezenţa Lui, aşa cum leproşii erau închişi în afara taberei; şi din moment ce ei nu se puteau face niciodată curaţi, ei trebuie înlăturaţi pentru totdeauna. Nimic nu poate curăţa conştiinţa de păcat, decât acea ofertă care perfecţionează pentru totdeauna. Doar aceasta ne curăţă pe noi de tot păcatul; însă aceasta o resping necredincioşii, aşa că păcatul lor rămâne. Ei trebuie să dea socoteală de aceasta la bara de judecată, şi oricare pedeapsă s-ar merita ei trebuie să o îndure în suflet şi trup, şi dacă este adevăr în Dumnezeu, atunci pedeapsa lor trebuie să fie eternă. Acestea sunt propriile Lui cuvinte, la care cineva s-au putea gândi în mod rezonabil că inima celui mai încăpăţânat infidel ar tremura. „Voi, cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!” Păcătoşii sunt îngroziţi, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor?” „Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?” (Isaia 33:13-14). Cine va putea? Cu siguranţă că cei care mor în păcatele lor. Păcatul a aprins întâi aceste flăcări ale iadului, şi păcătoşii trebuie să le îndure. Şi cel mai mare dintre păcătoşii, arienii şi socinienii, trebuie să locuiască cu flăcările mistuitoare, şi cu flăcările veşnice.

Am văzut pe negatorii divinităţii lui Hristos fiind foarte încălziţi şi mânioşi la această stare a cazului, şi i-am auzit plângându-se tare de nevoia noastră de generozitate. Lor nu le place să li se spună despre chinurile iadului, şi ei se gândesc la aceasta foarte din greu, încât ar trebui să fie trimişi în iad pentru un punct speculativ (aşa cum numesc ei cu uşurime termenul respingerii existenţei de sine a lui Hristos) ca fiind chiar o opinie nevinovată a lor, un simplu subiect de dezbatere şi cercetare liberă. S-ar părea foarte uşor pentru ei, însă este de fapt aceiaşi consecinţă negarea fiinţei lui Dumnezeu: şi dacă ei şi fac dezbaterile şi cercetările lor libere despre aceasta după cercetare şi dezbatere o resping, ei ar trebui să-şi amintească că ei fac aceasta cu riscul vieţii lor. A-l nega pe Hristos că este auto-existent nu este o crimă mică, ci este cea mai mare pe care o poate comite un om; căci ce este a nega titlul regelui la coroană? Nu este aceasta înaltă trădare? Şi ce este atunci a nega Dumnezeirea binecuvântatului şi unicului Autocrat, Regele regilor şi Domnul domnilor? Nu este oare aceasta înaltă trădare împotriva maiestăţii supreme a cerului? Şi atunci când necredincioşii neagă Dumnezeirea lui Isus Hristos, încearcă să-L fure de auto-existenţa Sa, ridică societăţi cu scopul de a-L străpunge cu blasfemiile lor insolente, şi să-L tragă de pe tronul Său veşnic, şi apoi să se străduiască să-L dezbrace de slava sa divină, degradându-L şi punându-L într-o simplă creatură, şi călcându-L sub picior, de parcă El ar fi doar zgură şi bălegar, cel mai adorabil Dumnezeu al cerului şi al pământului; cum vei numi tu aceste ofense? Nu sunt oare acestea acte făţişe de rebeliune deschisă şi de înaltă trădare? Şi dacă cele mai mici dintre acestea ar fi aduse împotriva unui rege pământesc i-ar remite pe ofensatorii drept rebeli nenaturali şi vrednici de moarte, oare nu ar trebui ca aceste crime să crească în proporţie faţă de demnitatea infinită a Regelui împotriva căruia ele sunt comise? Înalta trădare împotriva Dumnezeirii lui Isus Hristos, oricât de mult ar încerca să o uşureze necredincioşii, este cu siguranţă o crimă infinită, şi dacă Dumnezeu este adevărat, aceasta va avea de a face cu pedeapsa infinită; căci dacă nu credeţi că EU SUNT, spune Însăşi Dumnezeul auto-existent, veţi muri în păcatele voastre, şi acelea pentru care nu s-a făcut ispăşire nu numai că vă vor exclude de la slăvile cerului, ci vă vor şi condamna de drept la chinurile fără de sfârşit ale iadului.

În timp ce această metodă de acţionare împotriva negatorilor existenţei de sine a lui Hristos nu este, aşa cum ar insinua ei, aspră şi riguroasă, aceasta însă este fondată în adevăr şi echitatea; pentru că fiecare om este un păcătos şi vinovat înaintea lui Dumnezeu, nu numai actual ci şi prin nelegiuirea originală, „prin încălcarea unuia, judecate a venit peste toţi oamenii spre condamnare”, şi prin urmare toţi oamenii fiind sub sentinţa condamnării, doresc o ispăşire pentru păcatele lor. Această ispăşire este cerută de, şi trebuie adusă către, justiţia infinită, şi oricine o face trebuie să fie o Persoană infinită, capabilă de a face un act infinit de merituos; aşa că El nu poate fi ceva mai puţin decât o Persoană sau esenţa auto-existentă. Dacă el ar fi fost o creatură de o demnitate aşa de mare, cel mai înalt în rangul fiinţelor, totuşi aşa cum este el doar ca o creatură, el nu ar putea face nici o acţiune care să aducă merit pentru alta, cu atât mai mult să aibă un merit infinit; în consecinţă el nu ar putea face nici o ispăşire faţă de justiţia infinită, şi prin urmare dacă Hristos nu ar fi auto-existent, noi trebuie să murim cu toţi în păcatele noastre, şi să răspundem pentru ele în faţa tribunalul lui Dumnezeu: şi plata păcatului este moartea, moartea trupului faţă de această lume, şi moartea atât a trupului cât şi a duhului din Dumnezeu şi slava Sa în lumea următoare, în vecii vecilor. Şi aceasta este într-adevăr cazul melancolic al fiecărui infidel. El neagă virtutea meritelor lui Hristos de a ispăşii ca Dumnezeu, şi, de sigur, el nu poate avea nici o ispăşire; căci nimic mai puţin decât o Fiinţă infinită nu poate face o ispăşire infinită; şi infidelul; fără o astfel de ispăşire, trebuie să fie sub vina atât a nelegiuirii actuale care şi a celei originale. El nu are nici un sacrificiu, nici o ispăşire, pentru a împăca justiţia lui Dumnezeu Tatăl, prin a cărui decret sigur şi ferm a fost făcut şi oferit în acest caz, că, „fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate”. Dar el respinge meritele sângelui Mielului lui Dumnezeu, care a fost vărsat pentru păcat, şi care numai el poate lua păcatele lumii; pentru care motiv nu există iertare de păcate pentru el, ci moare în păcatele lui, cu toată poluarea şi vina lor pe conştiinţa sa, şi atunci când apare la bara judecăţii, el îşi va descoperii Judecătorul său a fi un Dumnezeu gelos, un foc mistuitor. Şi cum ar putea apoi să se protejeze el pe sine de mânia celui Atotputernic? El nu poate scăpa de Omnipotenţa ofensată, el nu i se poate împotrivi; şi cine poate spune ce grad de mizerie va produce Omnipotenţa ofensată? O este un lucru teribil, dincolo de imaginaţie de teribil, să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! Şi oricine respinge meritele divine ale ispăşirii lui Hristos, va simţii neplăcerea Lui veşnică: căci după ce le va respinge, „nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu?” Cel ce va călca în picioare divinitatea Sa (şi toţi infideli fac aceasta), a călcat şi chiar a bătut cu piciorul peste salva Dumnezeului auto-existent, şi dacă El era mi josnic ca un vierme, „va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului”. A batjocori pe Duhul harului este ultimul stagiu de infidelitate, şi fie ca Dumnezeul atotputernic să vă ţină departe de aceasta, ca u cumva să muriţi în păcatele voastre şi să pieriţi pentru totdeauna.

Aleg să închei a doua propoziţie din text cu aceste frapante cuvinte ale Sf. Pavel (Evrei 10:26, 27, etc.) deoarece ele sunt clare şi exact la subiect, şi declară în mod expres judecata şi indignarea aprinsă, pe care o va întâlni fiecare care va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu. Fie ca infidelul să considere, dacă Îl calcă sau nu sub picioarele lui, atunci când îl ridiculizează pe Creatorul atotputernic al lumii, şi cu trădare mai neagră decât făcut-ă vreodată în iad, încearcă să-l fure pe Dumnezeu de demnitatea Sa. Oare nu nesocoteşte el sângele legământului ca un lucru nesfânt, care nu pune nici o valoare pe cel mai preţios sânge al Mielului lui Dumnezeu? Oare nu trebuie el să moară în păcatele lui, şi să învie din morţi în păcatele lui, şi să apară în păcatele lui în ultima zi, şi să meargă cu păcatele lui la locul de judecată veşnică, acela care contrar decretului lui Dumnezeu a rezolvat să-şi pună judecarea lui peste această chestiune; că fără vărsare de sânge nu este iertarea de păcate? Înainte să se obţină vreo iertare de păcate, nu trebuie să fie doar sângele vărsat, ci şi sânge de o valoare infinită, şi nu poate fi în nici un sacrificiu o valoare infinită, decât în sângele preţios al lui Hristos, ca acela al unui Miel fără pată şi fără zbârcitură. Meritele acestui Miel le neagă infidelii, prin care ei resping singura metodă pe care a rânduit-o Dumnezeu pentru iertarea păcatelor. Această crimă se apropie aşa de mult de batjocorirea Duhului harului, şi spre întristarea şi stingerea Lui, încât inima mea jeleşte pentru aceşti oameni înşelaţi, şi nu doresc decât ca ei să fi fost atât de mult preocupaţi de mântuirea lor cât sunt şi eu pentru a lor. Eu vad vina lor, faţă de care ei sunt orbi. Vad pericolul lor, spre care ei şi-au închis ochii. Îi privesc gata de moarte în păcatele lor, şi prăpastia distrugerii deschisă ca să-i primească, că ei sunt chiar pe muchia ei şi într-un moment ar cădea în iad. Dragii mei tovarăşi creaturi, dacă aţi fi vrut faţă de Dumnezeu v-aşi fi numit tovarăşi creştini, dacă mai aveţi vreo dragoste pentru sufletele nemuritoare, opriţi-vă şi luaţi acestea în considerare. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă deschidă ochii, ca să vă vedeţi pericolul vostru. O! Vedeţi cât de aproape sunteţi de acea prăpastie! Dacă mai faceţi încă un pas, veţi pieri pentru totdeauna. Şi de ce să alegeţi mizeria veşnică? Vă chem şi vă îndemn, în timp ce încă mai este vreo posibilitate de scăpare din aceasta, să vă treziţi speranţele şi temerile: dacă vi se va da să vă aruncaţi armele şi să vă predaţi, încă veţi mai găsi milă. Căci El este milostiv şi plin de compasiune. El are daruri pentru oameni, chiar şi pentru cei rebeli. El poate da duhul de înţelepciune în a-L cunoaşte pe El. Cereţi, căutaţi şi veţi găsi credinţă şi pocăinţă din harul Său divin. La El este plinătate de răscumpărare. Dacă aţi recunoaşte din propria experienţă pe El a fi un Dumnezeu atotputernic să ierte. Şi dacă nici unul dintre aceste motive nu au avantaj cu voi ca să vă deschidă ochii, fie ca El, care a poruncit ca lumina să strălucească în întuneric, să strălucească în inimile voastre, şi să dea lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu în faţa lui Isus Hristos.

Şi acum trecând prin argument, vă îndemn, fraţii mei, să-mi acordaţi atenţia voastră favorabilă, în timp ce mă voi strădui să fac unele îmbunătăţiri în ceea ce s-a spus, şi să aduc lucrurile la comun cu putere şi convingere pentru inimile voastre. Scriptura pe care am considerat-o este cea mai grozavă şi mai solemnă şi ne prezintă pentru noi o doctrină de o importanţă etenă, anume, că noi trebuie să murim în păcatele noastre dacă nu credem în existenţa de sine a lui Isus Hristos. Această doctrină am împărţit-o în două propoziţii; sub prima s-a propus să se dovedească că Isus Hristos este o persoană a esenţei auto-existente, de unde a urmat a doua, că fiecare trebuie să moară în păcatele lui, dacă nu crede existenţa de sine a lui Hristos. Şi dacă Scriptura şi clarul argument ar putea predomina împotriva prejudecăţilor şi păcatelor oamenilor, aceste două propoziţii ar apărea atât de evidente ca soare la prânz. Într-adevăr ele apar cu evidenţă completă faţă de fiecare creştin adevărat; şi declar deschis, că eu sunt pe atât de deplin convins de existenţa de sine a lui Isus Hristos pe cât sunt de orice altă materie de fapt, şi prin urmare cu această deplină convingere in mintea mea, era drept pentru mine să vorbesc cu mare deschidere şi libertate către acele persoane, dacă sunt printre voi, care neagă existenţa de sine a lui Isus Hristos. Şi sper că El va secunda îndemnurile mele cu harul Său, şi le va însoţi cu binecuvântarea Sa divină, în timp ce mai fac încă o dată apel la voi la a lua în considerare şi a cântării în mod imparţial argumentele care au fost aduse înaintea voastră. Ele conţin o foarte mică parte a evidenţei divinităţii Domnului nostru, Scriptura ne-a oferit câteva dovezi, care nu au fost atinse în prezent; dar sper că s-au spus destule ca să vă convingă, dacă minţile v-au fost deschise spre convingere. Marea obiecţie a infidelului împotriva existenţei de sine a lui Hristos este luată din unitatea esenţei divine; această unitate o admitem, căci este scris, „Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn” (Deuteronom 6:4); dar apoi susţinem că unitatea esenţei nu poate exclude personalitatea, decât dacă ar fi demonstrat, că maniera în care există esenţă nu va admite să fie nici o persoană în aceasta. Însă aceasta nu puteţi demonstra, căci este imposibil; deoarece nu cunoaşteţi maniera existenţei vreunei fiinţe spirituale, şi prin urmare este imposibil pentru voi să o demonstraţi, că relatarea Scripturii despre personalitate este falsă, şi totuşi cu riscul mântuirii voastre veşnică să vă aventuraţi să negaţi ceea ce este imposibil să combateţi. Oare nu vedeţi ce parte inconsistentă şi absurdă produceţi aici? Nu vă luptaţi în mod deschis împotriva Scripturii şi propriei voastre fericiri? Nu aveţi umbra unui argument împotriva divinităţii lui Hristos, şi totuşi nu vă temeţi să comiteţi o trădare înaltă împotriva Maiestăţii Sale supreme care este atotputernic să pedepsească. De ce, fraţii mei, v-aţi lupta împotriva celui Atotputernic? Nu vă mai răzvrătiţi, aruncaţi jos armele voastre, predaţi-vă lui Isus, aruncaţi-vă înaintea Lui, şi recunoaşteţi-L a fi Dumnezeul auto-existent.

Dacă nu am fost capabil să vă ofer ceva suficient pentru a vă trezi şi a vă convinge, am prin urmare mai multă raţiune, în ultimul rând, să mă rog pentru voi. Şi sunt sigur că toţi credincioşii se vor unii din inimă cu mine în rugăciune către Dumnezeu pentru conversia voastră. Nu putem face altceva decât să plângem pentru vina voastră prezentă, şi ruina care se apropie de voi, şi să ne revărsăm cererile înaintea tronului harului pentru voi, deoarece suntem asiguraţi, că v-aţi îndepărtat de la Dumnezeul cel viu. Şi să concludem acum, fraţii mei creştini, aşa cum şi începem întotdeauna, prin a privi la Dumnezeu pentru binecuvântarea Sa, ca lucrarea noastră să nu fie în zadar în Domnul.

Adorabilul nostru Isus, Dumnezeul nostru Atotputernic şi Salvator, care ai declarat, că dacă nu credeţi că EU SUNT, veţi muri în păcatele voastre, Te binecuvântam şi Te lăudam căci ne-ai dat harul să credem în existenţa Ta de sine. Păstrează-ne, te rugam, tari în această credinţă, şi fă ca să nu locuiască aceasta în capetele noastre şi să stea acolo ca un punct speculativ de ştiinţă, ci permite ca aceasta să opereze asupra inimilor noastre, şi să locuiască acolo pentru a produce în noi toate caracterele Tale dulci şi cereşti, făcându-ne sfinţi aşa cum şi Tu eşti sfânt. Şi, o Doamne, fi încântat să trezeşti şi să converteşti pe toţi negatorii divinităţii Tale, şi să-i convingi că Tu este Dumnezeu într-adevăr, prin fericita lucrare a bunului Tău Duh asupra inimilor lor, întorcându-i din eroarea căilor lor şi aducându-i pe fiecare din ei în turma Ta, ca noi să devenim un singur ţarc sub un singur Păstor; şi fie ca cu o singură inimă şi voce să dăm mulţumiri şi laudă Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, sfintei, binecuvântatei şi glorioasei Trinităţi; să fie onoare egală şi închinare, şi dominaţie de acum şi până în veci. Amin.

Despre autor

William Romaine a fost un preot evanghelic englez care s-a născut la Hartlepool, Anglia pe 25 septembrie 1714. El a fost educat la Hart Hall and Christ Church, Oxford, primindu-şi titlul de B.A. în 1734 şi M.A. în 1737. A fost ordinat ca diacon în 1736, preot în 1738; şi a fost vicar pentru mulţi ani în Baustead, Surrey şi Horton, Middlesex. Atras spre trezirea evanghelică, la început a aderat la John Wesley, dar în 1755 a trecut de partea lui George Whitefield şi a rămas cel mai capabil exponent dintre evanghelici despre cea mai înaltă doctrină calvinistă.

După o carieră turbulentă, şi-a obţinut dreptul de a locui la St. Anne’s Blackfriars şi St Andrew de Wardrobe în 1764 unde a continuat sa fie o atracţie mare populară până la moartea sa în 26 iulie 1795. Ca predicator el a exercitat mare putere şi teologia şi părerile lui despre viaţa spirituală sunt cel mai bine cuprinse în lucrările de mult populare: Viaţa de credinţă – The Life of Faith (London, 17640; The Walk of Faith (1771) şi Triumful credinţei – The Triumph of Faith (1795).

http://www.voxdeibaptist.org/Existenta_de_Sine.htm

Despre Crăciun în Evul Mediu De Nicolaa De Bracton of Leicester

download - Copie

Crăciunul aşa cum îl ştim noi este în mare o dezvoltarea Victoriană. Astfel de tradiţii precum pomul de Crăciun şi Moş Crăciun sau Părintele Crăciun sunt relativ recente în marea schemă a lucrurilor. Totuşi am putea recunoaşte în Crăciunul perioadei medievale târzii moştenirea propriei noastre sărbători. Majoritatea obiceiurilor despre care voi discuta sunt din Anglia, însă unele erau comune în Europa.

Până târziu în cadrul Evului Mediu, sărbătorirea Zilei de Crăciun avea un rang scăzut printre festivalurile majore ale lumii creştine. Sărbătorile Nopţii a Doisprezecea depăşeşte cu mult solemna, datina cheie a naşterii lui Hristos, în timp ce mai multe sărbători Yule (Crăciunul, n. tr.) (original o datină păgână) a persistat în era creştină. Totuşi, începând cu ridicarea cultului Fecioarei Maria din secolul al 12lea, se poate discerne o tendinţă faţă de importanţa sfinţilor locali şi înspre accentul pus pe figurile majore ale Bisericii, în special asupra Sfintei Familii. Ciclul pieselor de teatru din cadrul secolelor al 14lea şi al 15lea, prezentate în oraşe englezeşti de către asociaţii locale despre ziua Corpus Christi (o sărbătoare remarcabilă undeva între 21 mai şi 24 iunie) au fost rezultatul acestei tendinţe. Aceste piese ce se concentrau pe viaţa lui Hristos includeau stagii elaborate ale naşterii. Astfel a început prima popularizare răspândită a povestirii Crăciunului în Anglia. Primele colinde de Crăciun erau de asemenea legate cu reprezentaţia acestor piese de teatru. Noi nu gândim de obicei la Crăciun ca la o tradiţie din mijlocul verii, dar aceasta, într-adevăr, a fost rădăcinile sale.

În mod încet, accentul pe naşterea din aceste cicluri de piese au dus la creşterea interesului în însăşi Crăciun. Yule a devenit sinonim pentru Crăciun, şi obiceiurile precum butucul Yule şi decorarea cu plante perene, în ciuda originii lor necreştine, a devenit asociată şi cu această sărbătoare. Ilicele, iedera, dafinul, şi alte plante perene erau adesea folosite ca metafore pentru pruncul Hristos; chiar şi vâscul, a cărui asocieri păgâne sunt cele mai apropiate, a continuat să fie încadrat în sărbători. În secolul al 16lea, ghirlande de plante perene (care sunt întotdeauna verzi, n. tr.) erau uneori prinse în jurul unor cercuri de sârmă; trei dintre acestea aveau să fie puse laolaltă pentru a forma un fel de minge, care era apoi atârnată undeva. De asemenea, în ciuda scenei din Leul Iarna care prezenta o imensă decorare cu astfel de plante verzi, pomii de Crăciun au fost o adăugare de mult mai târziu. Darurile de Crăciun, totuşi, erau comune înainte de secolul al 15lea, când legislaţia Angliei a trebuit să fie emisă pentru a le limita. Totuşi, dăruirea de daruri nu se concentra încă pe Ziua Crăciunului, dar avea loc în tot sezonul de sărbătoare.

Sezonul de Crăciun era în particular marcat de aclamaţii de voioşie. Gospodarii erau deschişi şi gata să primească pe vecini şi pe vizitatori. Un obicei comun era mascatul, în care chefuitorii îşi puneau măşti sau hainele sexului opus şi, acompaniaţi fiind de cântăreţi şi muzicanţi, mergeau din casă în casă. Un alt obicei (practicat în special în universităţi) era numirea unui Domn de Guvernare Rea, care, îmbrăcat fiind în mod ţipător sau în haine ofensatoare, prezida peste voioşia sărbătorii cu fastul care se datora unui monarh actual. Domnul de Guvernare Rea îi conducea uneori pe chefuitori prin procesiunile din timpul nopţii prin oraş, care de fapt producea mânie din partea liderilor bisericii rezidenţi. Totuşi, oamenii de biserică aveau forma lor a acestui obicei – numirea unui băiat ca episcop pentru sezonul de sărbătoare. Aşa după cum aţi notat, sezonul de sărbătoare era bine cunoscut pentru rolul de reviriment; de fapt, obiceiul lorzilor care îşi slujeau slujitorii lor pentru o zi era chiar obişnuit. Lorzii alegeau de obicei acest timp pentru a acorda daruri slujitorilor lor; un cadou obişnuit era un nou set de haine. Sezonul de Crăciun din Evul Mediu şi din Renaştere a fost, aşa cum este şi azi, o binevenită evadare de grijile zilnice.

Surse

Ashton, John. A Righte Merrie Christmasse. (New York, 1968)

Brand, John. Popular Antiquities of Great Britain. (London, 1853.)

Autorul mulţumeşte Prof. E. R. Rose pentru informaţiile iluminatoare.

http://www.voxdeibaptist.org/Craciun_in_evul_mediu.htm

CUM PUTEA SĂ FIE ISUS ATÂT DIVIN CÂT ŞI UMAN? R. C. Sproul 

download - Copie

Cum poate o persoană să aibă o natură divină şi una umană în acelaşi timp în felul în care credem că a avut Isus Hristos?

Una din marile crize din Creştinismul evanghelic de astăzi este o lipsă de înţelegerea în ceea ce priveşte persoana lui Hristos. Aproape de fiecare dată când privesc un canal de televiziune creştin aud unul din crezurile clasice ale credinţei creştine fiind negat în mod muşamalizat, neştiut şi involuntar. Şi de sigur că parte din motiv este că pentru noi e aşa de dificil să înţelegem cum se poate ca o persoană să aibă două naturi. Mă întrebi pe mine „Cum?” Nu ştiu cum; eu ştiu doar că Isus este o persoană cu două naturi. Cum se poate aceasta? Cu mult timp înaintea a fost o natură umană care era o a doua persoană a Trinităţii. Aici cea de-a doua persoană a Trinităţii, Dumnezeu din Dumnezeu, Dumnezeu însuşi, a putut să ia asupra Sa o natură umană. Nici o persoană umană nu ar putea inversa procesul şi să-şi asume o natură divină asupra sa. Eu nu pot adăuga divinitate umanităţii mele. Aceasta nu este ca şi când Hristos s-ar fi schimbat din divinitate în umanitate. Aceasta aud eu cam tot timpul. Aud că a fost acest mare Dumnezeu veşnic care deodată s-a oprit din a mai fi Dumnezeu şi a devenit om. Aceasta nu este ceea ce învaţă Biblia. Persoana divină a luat asupra sa o natură umană. Noi nu putem pricepe de fapt misterul acestui lucru. Însă este exprimabil, cu siguranţă, faptul că Dumnezeu, cu puterea Sa, îşi poate adăuga o natură umană şi să o facă în aşa fel încât să unească cele două naturi într-o singură persoană.

Cel mai important conciliu din istorie referitor la aceasta, a cărui decizie a stat în picioare pentru secole ca model al Creştinismului ortodox şi este îmbrăţişat de luterani, prezbiterieni, metodişti, romano-catolici, baptişti – de fapt de fiecare ramură a Creştinismului – este Conciliul de la Calcedon. Acesta a fost ţinut în anul 451, în care biserica şi-a mărturisit credinţa sa despre Isus în acest fel: Ei spun că noi credem că Isus este verus homus, verus Deus – într-adevăr om, într-adevăr Dumnezeu. Apoi eu au continuat să pună graniţe despre cum ar trebui să gândim noi despre felul în care aceste două naturi se raportează una faţă de cealaltă. Ei au spus că aceste două naturi sunt într-o unitate perfectă, fără amestecare, diviziunea, confuzie sau separare. Când ne gândim la Întrupare, noi nu vrem să amestecăm cele două naturi şi să gândim faptul că Isus avea o natură umană divinizată sau o natură divină umanizată. Le putem distinge, însă nu le putem separa deoarece ele există în unitate perfectă.

Când Pavel a scris că Isus s-a golit pe site şi a devenit un slujitor şi totuşi era Dumnezeu, în cel feluri a reţinut sau nu a reţinut el puterile sale de a fi Dumnezeu?

Conceptul de „golire” era o controversă aprinsă în secolul al 19lea, şi elemente ale sale încă mai rămân şi astăzi. Cuvântul grecesc folosit de Pavel în al doilea capitol din Filipeni, kenosis, este tradus ca „golire” în majoritatea versiunilor Bibliei. Întrebarea este, De ce s-a golit Isus, în starea sa umană (întrupată) pe sine?

Părerea populară din anumite cercuri din secolul al 19lea a fost că în momentul Întrupării, Dumnezeul veşnic, a doua persoană a Trinităţii, a lăsat la o parte – s-a golit pe sine de – atributele sale divine aşa încât să poată deveni un om. Şi în a deveni un om în sensul cel mai real, el s-a oprit de la a fi Dumnezeu. Şi astfel este transformarea de la divinitate la umanitate deoarece el a dezbrăcat omniscienţa sa, omnipotenţa sa, existenţa sa prin sine, şi toate celelalte atribute care sunt caracteristice naturii lui Dumnezeu.

A exista un teolog ortodox în mijlocul acelei controverse care a afirmat ceva în mod sarcastic că singura golire pe care o dovedea acea teorie era golirea minţilor teologilor care ar fi învăţat un astfel de lucru că Dumnezeu s-ar opri pentru o secundă de la a mai fi Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a lăsat la o parte una din atributele sale, imuabilul trece printr-o modificare, infinitul se opreşte brusc din a fi infinit; acesta ar fi sfârşitul universului. Dumnezeu nu se poate să se oprească din a fi Dumnezeu şi încă să mai fie Dumnezeu. Aşa că nu putem vorbi în mod corespunzător despre Dumnezeu punând deoparte divinitatea sa pentru a pune asupra Sa umanitatea. De aceea Creştinismul ortodox a declarat întotdeauna că Isus era versus homus, versus Deus – om într-adevăr, Dumnezeu într-adevăr; om în întregime şi Dumnezeu în întregime. Natura Sa umană era pe deplin umană şi natura sa divină întotdeauna şi pretutindeni a fost pe deplin divină.

Cu toate acestea, apostolul Pavel vorbeşte despre Hristos golindu-se pe Sine de ceva. Eu cred că contextul lui Filipeni 2 clarifică foarte mult faptul că de ceea ce s-a golit El nu era divinitatea Sa, nu atributele Sale divine, ci de prerogativele Sale – slava şi privilegiile Sale. El şi-a ascuns de bună voie slava Sa sub voalul acestei naturi umane pe care a preluat-o asupra Lui. Aceasta nu este că natura divină încetează de la a mai fi divină pentru a putea deveni umană. La Transfigurare (Schimbarea la faţă, n. tr.), de exemplu (Matei 17:1-13), noi vedem natura divină invizibilă care pătrunde şi devine vizibilă, şi Isus este transfigurat înaintea ochilor ucenicilor Săi. Dar pentru cea mai mare parte, Isus a ascuns acea slavă. Eu cred că Pavel spune în Filipeni 2 că noi trebuie să imităm o consimţire de a părăsi slava noastră proprie şi privilegiile e şi prerogativele noastre.

http://www.voxdeibaptist.org/Isus_Divin_Uman_Sproul.htm

Cristos – Paştele nostru

download - Copie

Cristos – Paştele nostru
Predică rostită sâmbăta seara, în 2 decembrie 1855, de
REV. C.H. SPURGEON
La New Park Street Chapel, Southwark

Căci Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit pentru noi”—1 Corinteni 5:7.

Cu cât citeşti mai mult Biblia şi cu cât meditezi mai mult asupra ei, cu atât vei fi mai uimit de ea. Cititorul ocazional nu cunoaşte înălţimea, adâncimea, lungimea şi lăţimea înţelesurilor măreţe cuprinse în paginile ei. Există momente când descopăr în ea gânduri noi, când îmi duc mâna la frunte şi exclam uimit: „O, este minunat faptul că nu am văzut până acum acest lucru în Scripturi”. Vei descoperi că Scripturile se extind când intri în ele; cu cât le vei studia mai mult, cu atât vei avea impresia că le cunoşti mai puţin, căci ele se lărgesc când ne apropiem de ele. Vei descoperi acest lucru mai ales în cazul unor părţi specifice ale Cuvântului lui Dumnezeu. Cele mai multe dintre cărţile istorice au rolul de a face trimitere la dispensaţia, experienţele sau slujbele îndeplinite de Isus Cristos. Studiază Biblia păstrând în minte acest lucru ca pe o cheie şi îi vei da dreptate lui Herbert, care o numeşte „nu numai cartea lui Dumnezeu, ci şi Dumnezeul cărţilor”. Unul dintre cele mai interesante aspecte din Scripturi este tendinţa lor constantă de a-L înfăţişa pe Cristos şi probabil că una din cele mai frumoase imagini în care este prezentat Isus Cristos în scrierile sfinte este cea a Mielului pascal. Despre Cristos vom vorbi în această seară.

Israel se afla în Egipt, într-o robie cumplită; asprimea robiei lor a crescut mereu, până când a ajuns atât de apăsătoare, încât gemetele lor necurmate au ajuns până la cer. Dumnezeu, care-i răzbună pe aleşii Lui care strigau la El zi şi noapte, a hotărât în cele din urmă să dea o lovitură de temut împăratului Egiptului şi supuşilor săi şi să-Şi izbăvească propriul popor. Ne putem închipui îngrijorările şi anticiparea lui Israel, dar putem simţi cu greu compasiune pentru ei dacă noi, ca şi creştini, nu am trăit aceeaşi eliberare din Egiptul spiritual. Fraţilor, să ne întoarcem la ziua experienţei noastre, pe când locuiam în ţara Egiptului, lucrând la cuptoarele de ars cărămizi ale păcatului, trudind să ajungem mai buni şi descoperind că încercam în zadar. Să ne amintim acea noapte memorabilă, începutul acelor luni, debutul unei noi vieţi în duhul nostru şi începutul unei epoci cu totul noi în sufletul nostru. Cuvântul lui Dumnezeu a dat o lovitură fatală păcatului nostru, ni l-a dat pe Isus Cristos, jertfa noastră, şi în acea noapte am ieşit din Egipt. Deşi de atunci încoace am trecut prin pustiu şi ne-am luptat cu amaleciţii, am călcat peste şarpele de foc, am fost pârjoliţi de arşiţă şi am îngheţat din pricina zăpezii, totuşi nu ne-am mai întors niciodată în Egipt; chiar dacă inimile noastre au dorit uneori prazul, ceapa şi oalele cu carne din Egipt, totuşi nu am mai fost duşi niciodată în sclavie de atunci încoace. Veniţi să prăznuim Paştele în seara aceasta şi să ne gândim la noaptea când Domnul ne-a eliberat din Egipt. Să Îl privim pe Mântuitorul nostru, Isus, ca pe Mielul pascal din care ne hrănim; da, veniţi nu doar să Îl privim astfel, ci haideţi să stăm la masa Lui în seara aceasta, să mâncăm trupul Lui şi să bem sângele Lui, căci trupul Lui este într-adevăr o hrană şi sângele Lui o băutură. Într-o solemnitate sfântă, să ne lăsăm inimile să se apropie de străvechea cină. Să ne întoarcem în întunericul Egiptului şi, printr-o sfântă contemplare, să vedem în locul îngerului nimicitor pe îngerul legământului stând în capul mesei praznicului – „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”.   Nu voi avea timp în seara aceasta să intru în întreaga istorie şi în tot misterul Paştelui. Nu voi predica despre întreg, ci despre câteva aspecte proeminente, care fac parte din el. Ar fi nevoie de o duzină de predici pentru a acoperi întregul subiect – de o carte la fel de voluminoasă ca şi „Iov văzut de Caryl” – dacă am putea găsi un teolog la fel de minuţios şi de inteligent. Însă, mai întâi de toate, vom privi la Domnul nostru, Isus Cristos, şi vom arăta felul în care El corespunde Mielului pascal, căutând să obţinem două lucruri: să fiţi stropiţi cu sângele Lui şi să vă hrăniţi cu El.

  1. Mai întâi, ISUS CRISTOS ESTE ÎNFĂŢIŞAT AICI ÎN FORMA MIELULUI PASCAL; dacă se află aici cineva din sămânţa lui Avraam, care nu a crezut niciodată că Isus Cristos este Mesia, îi solicit în mod special atenţia cu privire la lucrurile pe care le voi spune când voi vorbi despre Domnul Isus ca fiind nimeni altul decât Mielul lui Dumnezeu, înjunghiat pentru eliberarea poporului Său ales. Urmăriţi-mă în Bibliile voastre şi deschideţi mai întâi la Exod, capitolul 12.

Începem deci cu victima – mielul. Ce imagine potrivită a lui Cristos. Nici o altă creatură nu L-ar fi putut reprezenta atât de bine pe Cel care era sfânt, paşnic, curat şi separat de păcătoşi. Fiind şi emblema sacrificiului, mielul Îl portretiza şi mai bine pe Domnul şi Mântuitorul nostru, Isus Cristos. Dacă veţi cerceta lumea animalelor, deşi veţi găsi şi alte embleme care înfăţişează anumite trăsături ale naturii Lui şi care Îl prezintă în mod admirabil sufletelor noastre, totuşi, nici una nu pare să se potrivească mai bine persoanei preaiubitului nostru Domn, aşa cum se potriveşte mielul. Şi un copil ar observa îndată asemănarea dintre un miel şi Isus Cristos, căci mielul este atât de blând şi nevinovat, atât de liniştit şi inocent, incapabil de a-i răni pe alţii şi părând să nu aibă puterea de a se împotrivi loviturilor.

„Un om smerit înaintea duşmanilor săi, un om apăsat de suferinţe.”  Ce torturi au îndurat oile din partea noastră! Cum sunt ele măcelărite continuu ca hrană pentru noi, deşi sunt nevinovate! Sunt jupuite de blană şi lâna lor este ţesută pentru hainele noastre. La fel şi Domnul nostru Isus Cristos, Stăpânul nostru glorios, ne dă hainele Lui, ca să ne îmbrăcăm cu ele, este sfâşiat în două pentru noi; propriul Lui sânge este vărsat pentru păcatele noastre; inocent şi sfânt, El este o jertfă glorioasă pentru păcatele tuturor copiilor Săi. Astfel, Mielul pascal putea înfăţişa iudeului pios persoana unui Mesia răbdător, tăcut, supus suferinţelor, inocent.

Să ne uităm mai departe. Mielul era fără cusur. Un miel care avea vreun cusur, fie că avea cel mai mic semn de boală sau vreo rană, nu putea fi jertfit de Paşte. Preotul nu ar fi îngăduit să fie înjunghiat şi nici Dumnezeu nu ar fi acceptat jertfa din mâinile lui. Mielul trebuia să fie fără cusur. Şi nu a fost Isus Cristos aşa încă de la naştere? El era fără cusur, născut dintr-o fecioară curată, Maria, zămislit de Duhul Sfânt, fără vreo urmă de păcat; sufletul Îi era curat şi fără pată, ca zăpada, alb, pur, desăvârşit; şi viaţa Lui a fost la fel. În El nu era păcat. El a luat neputinţele noastre şi a purtat durerile noaste pe cruce. A fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, însă cu acea dulce excepţie: „dar nu a păcătuit”. Un miel fără cusur. Voi, care l-aţi cunoscut pe Domnul, care aţi gustat din harul Lui, care aţi avut părtăşie cu El, nu vede inima voastră că El este mielul fără cusur? Puteţi găsi vreo vină Mântuitorului vostru? Îl puteţi acuza de ceva? S-a îndepărtat credincioşia Lui? Au fost încălcate cuvintele Lui? Nu Şi-a ţinut El promisiunile? Şi-a uitat El angajamentele? Puteţi găsi vreun cusur în El în vreo privinţă? Ah, nu! El este Mielul fără cusur, „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, mielul cel curat, fără pată şi imaculat; şi în El nu este păcat. 

Să continuăm citirea capitolului. „Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an”. Nu e nevoie să discutăm motivul pentru care mielul trebuia să fie de parte bărbătească, dar ne vom opri la faptul că trebuia să fie un miel de un an. În primul an, mielul era în cea dintâi parte a vieţii sale, când vigoarea îi era neatinsă, când puterea i se cocea spre maturitate şi desăvârşire; Dumnezeu nu dorea un rod vestejit. El nu ne-ar fi oferit ceva ce nu ajunsese la maturitate. Astfel, Domnul nostru Isus Cristos tocmai ajunsese la deplina maturitate când a fost jertfit. Pe când avea 34 de ani, El a fost jertfit pentru păcatele noastre; atunci era viguros şi puternic, chiar dacă trupul Lui era slăbit din pricina suferinţelor şi faţa Îi era mai schimonosită decât a oricărui alt om; totuşi, atunci era într-o stare de bărbăţie desăvârşită. Mi se pare că Îl zăresc în acele momente. Îi văd barba coborând pe piept, Îi văd ochii plini de inteligenţă, statura dreaptă, înfăţişarea maiestuoasă, energia neatinsă, întreaga fiinţă în plină dezvoltare – un bărbat adevărat, un bărbat magnific – mai frumos decât fiii oamenilor, un Miel nu numai fără cusur, ci unul care atinsese puterea sa deplină. Aşa era Isus Cristos – un miel de un an – nu un băiat, nu un flăcăiandru, nu un tânăr, ci era pe deplin bărbat, ca să-Şi poată da sufletul pentru noi. El nu S-a dat pe Sine la moarte pentru noi pe când era un tânăr, căci astfel nu ar fi dat tot ceea ce avea să devină. Nu S-a dat pentru noi la bătrâneţe, căci atunci S-ar fi dat pe când începuse să se veştejească, ci S-a jertfit la maturitate, în floarea vârstei. Atunci a fost sacrificat pentru noi Isus Cristos, Paştele nostru. Mai mult, când a venit vremea să moară, Cristos era plin de viaţă, după cum ne spune unul dintre evanghelişti: „a strigat cu voce tare şi Şi-a dat duhul”. Acesta este un semn că Isus Cristos nu a murit din pricina slăbiciunii sau a deteriorării trupului Său. Sufletul dinăuntrul Său era puternic; El era încă un miel de un an. Era încă puternic; dacă ar fi dorit, ar fi putut chiar pe cruce să Îşi desprindă mâinile din prinsoarea cuielor şi, coborând de pe lemnul infamiei, să Îşi gonească duşmanii uimiţi dinaintea Lui, ca o căprioară speriată de un leu şi, totuşi, cu blândeţe, El S-a supus morţii ascultător. Suflete al meu, poţi să nu Îl vezi aici pe Isus al tău, Mielul fără cusur de un an, puternic şi măreţ? Inima mea! Dacă Isus S-a consacrat ţie pe când era puternic şi plin de vigoare, nu trebuie să mă dedic şi eu Lui în tinereţe? Dacă am ajuns la maturitate, nu sunt chemat să Îi dau îndoit tăria mea? Dacă m-a ajuns bătrâneţea, totuşi trebuie să caut să Îi consacru puţinul care mi-a rămas. Dacă El S-a dat cu totul mie, şi acest tot însemna mult, să nu Îi dau Lui tot ce sunt (chiar dacă este puţin)? Să nu mă simt dator să mă consacru în întregime în slujba Lui, să depun trupul, sufletul şi duhul, timpul, talentele, totul, pe altarul Lui? Deşi eu nu sunt un miel fără cusur, totuşi sunt fericit că, după cum azimile erau primite împreună cu jertfa, deşi nu erau arse împreună cu ea – eu, chiar dacă sunt un aluat dospit, pot fi adus pe altar împreună cu Domnul şi Mântuitorul meu, arderea de tot a Domnului, şi astfel, deşi sunt impur şi plin de plămădeală, pot fi primit printre cei iubiţi, o ofrandă cu un miros plăcut, primită de Domnul, Dumnezeul meu. Isus cel iubit este aici, Mielul fără cusur, Mielul de un an!

Subiectul se lărgeşte acum şi interesul se adânceşte. Fiţi cu luare aminte la următorul aspect, a cărui descoperire m-a încântat mult şi care vă va da şi vouă învăţătură. În versetul 6 din capitolul 12 din Exod ni se spune că acest miel care trebuia jertfit de Paşte trebuia ales cu patru zile înainte de a fi jertfit şi trebuia să fie păstrat deoparte: „În ziua a zecea a cestei luni fiecare om să ia un miel pentru familia lui, un miel pentru fiecare casă. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.” Versetul 6 spune: „Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia.” Timp de patru zile, acest miel ales să fie jertfit era luat din turmă şi ţinut singur din două motive: pentru ca prin behăitul lui continuu să amintească mereu iudeilor de praznicul solemn care urma să fie sărbătorit şi apoi, pentru ca în timpul celor patru zile ei să se poată asigura că mielul era fără cusur, căci în acest timp el era inspectat mereu, ca să aibă certitudinea că nu era rănit sau suferind în vreun fel, aşa încât să nu fie primit de Domnul. Acum, fraţilor, un fapt remarcabil apare înaintea noastră – întocmai după cum acest miel era separat timp de patru zile, alegoriile străvechi spuneau că şi Cristos a fost separat timp de patru ani. Au trecut patru ani după ce El a părăsit casa tatălui Său şi a plecat în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul. La patru ani după botez El a fost jertfit pentru noi. Mai este un aspect, mai important decât acesta: cu aproximativ patru zile înainte de răstignire, Isus Cristos a intrat călare, triumfător, pe străzile Ierusalimului. Astfel, în mod public, era pus deoparte ca fiind distinct de restul omenirii. Călare pe măgar, a mers până la templu, pentru ca toţi să vadă că El era Mielul din Iuda, ales de Dumnezeu şi pregătit de la întemeierea lumii. Un fapt şi mai remarcabil este acela că, în timpul celor patru zile, după cum veţi vedea dacă îi veţi citi pe evanghelişti, aceştia consemnează la fel de multe fapte ca în tot restul vieţii Sale. În cursul celor patru zile, El a blestemat smochinul şi acesta s-a uscat îndată; i-a scos afară din templu pe cei ce vindeau şi cumpărau; i-a mustrat pe preoţi şi pe bătrâni, spunându-le asemănarea cu cei doi fii, dintre care unul a spus că se va duce şi nu s-a dus, iar celălalt a spus că nu va merge şi s-a dus; atunci a spus pilda vierilor care i-au ucis pe cei trimişi la ei; apoi a spus pilda nunţii fiului de împărat. A vorbit apoi despre omul care s-a dus la ospăţ fără a avea haina de nuntă şi, după aceea, a spus pilda celor zece fecioare, dintre care cinci erau chibzuite şi cinci nechibzuite. Urmează apoi capitolul în care El îi denunţă dur pe farisei: „Vai de voi, farisei orbi! Curăţaţi mai întâi parte dinăuntru a vasului!” Urmează acel capitol lung al profeţiei referitoare la asediul Ierusalimului şi o relatare a nimicirii lumii: „Învăţaţi pilda smochinului. Când mlădiţa frăgezeşte ştiţi că vara este aproape”. Nu vă voi tulbura spunându-vă acum că, tot atunci, El a făcut acea descriere splendidă a zilei judecăţii, când oile vor fi separate de capre. De fapt, cele mai frumoase din lucrurile rostite de Isus sunt consemnate ca fiind spuse în aceste patru zile. La fel cum mielul separat de turmă behăia mai mult ca niciodată în timpul celor patru zile, şi Isus a vorbit mai mult în acele zile. Dacă vreţi să găsiţi cele mai frumoase dintre cuvintele Lui, citiţi relatarea ultimelor patru zile ale lucrării Sale. Veţi găsi acolo capitolul „Să nu vi se tulbure inima”, rugăciunea Lui de mare preot şi altele. De asemenea, cele mai mari lucruri făcute de El au fost înfăptuite în ultimele patru zile în care a fost pus deoparte.

Mai este un lucru cu privire la care vă solicit atenţia în mod special, şi anume, v-am spus că în cele patru zile mielul era supus unui verificări amănunţite; la fel, în ultimele patru zile, Isus Cristos a fost examinat de toate categoriile de oameni. În acele zile a fost întrebat de învăţătorul legii care era cea mai mare poruncă şi El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Atunci a fost întrebat de irodieni despre bir, tot atunci a fost ispitit de farisei, iar saducheii L-au testat cu privire la subiectul învierii. A fost încercat de toate grupurile şi categoriile – irodieni, farisei, saduchei, învăţători ai legii şi oameni de rând. În aceste patru zile El a fost examinat – şi cum S-a prezentat? Ca un miel imaculat! Aprozii au spus: „niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta”. Duşmanii Lui nu au putut găsi pe nimeni care să aducă măcar o mărturie mincinoasă împotriva Lui, aşa cum se înţeleseseră, iar Pilat a declarat: „Eu nu găsesc nici o vină în El”. El nu ar fi putut fi Mielul pascal dacă I s-ar fi găsit un singur cusur, însă cuvintele magistratului au fost: „Nu găsesc nici o vină în El” – declarând astfel că Mielul putea fi mâncat ca Paştele Domnului, simbolul şi mijlocul izbăvirii poporului lui Dumnezeu. O, preaiubiţilor! Trebuie numai să studiaţi Scripturile ca să descoperiţi în ele lucruri minunate. Trebuie să căutaţi în profunzime şi veţi fi uimiţi de bogăţia lor. Veţi vedea cât de preţios este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu cât trăiţi mai mult conform lui şi cu cât îl studiaţi mai mult, cu atât mintea voastră îl va îndrăgi mai mult.

Următorul lucru pe care trebuie să îl remarcăm este locul unde trebuia jertfit mielul, lucru ce arată clar că Mielul pascal avea să fie Isus Cristos. Primul Paşte a fost prăznuit în Egipt, iar al doilea în pustiu, dar nu citim că ar fi fost celebrate mai mult decât aceste două sărbători până la intrarea israeliţilor în Canaan. Apoi, dacă citim un pasaj din Deuteronom, capitolul 16, vom vedea că Dumnezeu nu le-a mai îngăduit să înjunghie mielul în casele lor, ci a desemnat un loc pentru această sărbătoare. În pustiu, ei îşi aduceau darurile la cort, unde mielul era înjunghiat, însă în Egipt, când fost instituită sărbătoarea, desigur că nu era un loc special unde să îşi ducă mieii pentru a fi sacrificaţi. Apoi, în capitolul 16 din Deuteronom, în versetul 5, citim astfel: „Nu vei putea să jertfeşti Paştele în vreunul din locurile pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău ca locuinţă, ci în locul pe care Domnul Dumnezeul tău îl va alege ca să-Şi aşeze numele în el, acolo să jertfeşti Paştele, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt”. Oamenii trebuia să se închine la Ierusalim, căci mântuirea venea de la iudei; acolo era locul lui Dumnezeu, acolo se ridica fumul de pe altarul Său şi numai acolo putea fi jertfit Mielul pascal. Astfel a fost condus Domnul nostru cel binecuvântat la Ierusalim. Gloata furioasă L-a târât pe străzile oraşului. Mielul nostru a fost jertfit pentru noi în Ierusalim, tocmai în locul pe care îl rânduise Dumnezeu. O, dacă mulţimea care s-a adunat în jurul Lui în Nazaret L-ar fi putut împinge de pe munte, Cristos nu ar fi murit la Ierusalim; dar, aşa cum spusese: „un profet nu poate muri afară din Ierusalim”, deci nici Regele tuturor profeţilor nu putea face altfel – în caz contrar, profeţiile cu privire la El nu s-ar fi împlinit. „Veţi înjunghia mielul în locul arătat de Domnul Dumnezeul vostru”. El a fost jertfit chiar în acel loc. Astfel, avem o dovadă în plus că Isus Cristos era Mielul pascal pentru poporul Său.

Următorul aspect este cel al felului morţii lui. Cred că felul în care trebuia jertfit mielul face referire la crucificarea lui Cristos, căci nici un alt fel de moarte nu ar fi putut corespunde tuturor detaliilor arătate aici. Mai întâi, mielul trebuia înjunghiat şi sângele lui se scurgea într-un lighean de aur. Apoi, de îndată ce mielul era luat, preotul care stătea lângă altarul pe care ardea grăsimea, arunca sângele în foc sau îl vărsa la baza altarului. Vă puteţi închipui cum arăta scena aceasta. Zece mii de miei sacrificaţi şi sângele lor vărsat într-un râu purpuriu. Apoi, mielul trebuia fript, dar nici unul din oasele lui nu trebuia frânt. Nimic altceva în afară de răstignire nu poate îndeplini aceste trei lucruri. Crucificare implică scurgerea sângelui – mâinile şi picioarele erau străpunse. Ea include şi ideea de ardere, căci frigerea semnifica o lungă suferinţă şi, după cum mielul stătea multă vreme în foc, şi Cristos, prin răstignire, a fost expus mult timp arşiţei soarelui şi tuturor celorlalte dureri cauzate de răstignire. Apoi, nici un os nu I-a fost frânt, ceea ce nu s-ar fi întâmplat în cazul altei pedepse. Să presupunem că El ar fi putut fi ucis în orice alt mod. Uneori, romanii îi condamnau pe răufăcători la moarte prin decapitare, însă gâtul se frânge în acest fel. Mulţi martiri au fost străpunşi de sabie. O astfel de moarte era sângeroasă şi nu implica neapărat ruperea vreunui os, însă suferinţa nu ar fi fost suficient de lungă pentru a corespunde arderii mielului. Aşadar, luaţi orice pedeapsă – de exemplu spânzurarea, pe care romanii o practicau uneori în forma ştrangulării; această pedeapsă nu implică vărsare de sânge şi, în consecinţă, cerinţele nu ar fi fost îndeplinite. Cred că orice evreu inteligent, care parcurge această descriere a Paştelui şi priveşte apoi la răstignire, trebuie să fie izbit de faptul că pedeapsa şi moartea pe cruce suferite de Isus cuprindeau aceste trei elemente. Exista vărsare de sânge, o suferinţă prelungă şi continuă – arderea prin tortură şi, în plus, prin providenţa lui Dumnezeu, nici un os nu I-a fost rupt, ci trupul I-a fost coborât de pe cruce intact. Unii ar putea spune că arderea ar rezolva problema, însă în acest caz nu ar fi vărsare de sânge, iar oasele s-ar frânge în cele din urmă în foc. În plus, trupul nu s-ar fi păstrat întreg. Răstignirea era singura moarte care putea îndeplini toate aceste trei cerinţe. Iar credinţa mea este întărită când văd că Mântuitorul meu nu este numai o împlinire a acelui model, ci singura împlinire. Inima mea se bucură să privească la Cel pe care L-am străpuns, să vadă sângele Lui care, ca şi sângele mielului, a stropit pragul de sus şi stâlpii uşii, să-I văd oasele care nu au fost frânte şi să cred că nici un os din trupul Lui spiritual nu va fi frânt vreodată; să mă bucur văzându-L arzând în foc, căci prin aceasta L-a împăcat pe Dumnezeu, înlăturând arderea pe care ar fi trebuit să o sufăr eu în chinul iadului, pentru veşnicie.

Creştine! Aş vrea să am cuvinte prin care să descriu aceste lucruri mai bine, însă îţi ofer gândurile brute, pe care le poţi lua acasă, ca să trăieşti pe baza lor în cursul săptămânii. Vei afla că acest Miel pascal este un ospăţ continuu, o cină din care te poţi hrăni mereu, până când ajungi la muntele lui Dumnezeu, unde Îl vei vedea aşa cum este şi I te vei închina.

  1. ÎN CE FEL NE ESTE DE FOLOS SÂNGELE LUI CRISTOS.Cristos, Paştele nostru, a fost înjunghiat pentru noi. Iudeul nu putea spune aceasta; el putea spune un miel, dar Mielul, „Cristos, Paştele nostru”, nu devenise încă victimă. Sunt şi aici unii dintre ascultătorii mei din această seară care nu pot spune: „Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit pentru noi”. Dar, slavă lui Dumnezeu – unii dintre noi pot spune acest lucru. „Da, este adevărat. El nu a fost numai jertfit, ci Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit pentru noi.” Moartea lui Cristos ne este de folos în două moduri: mai întâi, prin stropirea noastră cu sângele Lui, pentru răscumpărarea noastră; apoi, prin faptul că mâncăm trupul Lui ca hrană, pentru regenerarea şi sfinţirea noastră. Cel dintâi mod în care un păcătos Îl vede pe Isus este sub forma unui miel junghiat, al cărui sânge stropeşte pragul de sus şi stâlpii uşii. Trebuie să observăm faptul că nu s-a stropit niciodată cu sânge pragul de jos al uşii. Sângele stropea pragul de sus, uşiorii uşii şi stâlpii ei, dar niciodată pragul de jos, căci vai de cel care calcă în picioare sângele Fiului lui Dumnezeu! Până şi preotul lui Dagon nu călca pe pragul zeului lui; cu atât mai puţin creştinii vor călca în picioare sângele Mielului pascal. Însă sângele lui trebuie să fie la dreapta noastră, ca să ne protejeze mereu, şi la stânga noastră, ca să ne fie un sprijin continuu. Noi vrem să fim stropiţi de Isus Cristos. Aşa cum v-am mai spus, nu numai sângele lui Cristos scurs pe Calvar îl mântuieşte pe păcătos, ci sângele lui Cristos care îi stropeşte inima. Să ne întoarcem în Egipt. Este seară. Egiptenii se îndreaptă spre case – fără să se gândească ce va urma. Dar de îndată ce soarele apune, un miel este adus în fiecare casă. Egiptenii care trec pe acolo îşi spun: „Evreii au de gând să ţină un ospăţ deseară” – şi se retrag în casele lor, fără să se mai gândească la aceasta. Tatăl fiecărei case de israeliţi ia mielul şi îl cercetează încă o dată cu nerăbdare şi curiozitate, îl priveşte din cap până în picioare, să vadă dacă are vreun cusur. Nu găseşte nici unul. „Fiul meu”, spune unuia dintre ei, „adu ligheanul”. Fiul ţine ligheanul. Tatăl înjunghie mielul şi sângele curge în lighean. Îi spune soţiei să îl frigă în foc. „Fii cu băgare de seamă, să nu frângi vreun os”. Vedeţi neliniştea ei intensă pe când pune mielul la fript, căutând să nu rupă vreun os? „Acum”, spune tatăl, „adu un mănunchi de isop”. Copilul îl aduce. Tatăl îl înmoaie în sânge. „Veniţi aici, copii, soţie, toţi, şi priviţi ce voi face”. Ia isopul în mână, îl înmoaie în sânge şi stropeşte cu sânge pragul de sus şi uşiorii uşii. Copiii îl întreabă: „Ce înseamnă aceste lucruri?” El răspunde: „În noaptea aceasta, Domnul Dumnezeu va trece şi îi va lovi pe egipteni, iar când va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe stâlpii uşii, Domnul va trece mai departe şi nu va îngădui nimicitorului să intre în casa noastră şi să ne lovească”. Uşa este stropită; mielul este pregătit, oaspeţii stau în faţa lui; tatăl rosteşte o binecuvântare şi apoi familia se aşază să se ospăteze din miel. Observaţi cum tatăl desprinde cu grijă încheietură de încheietură, ca nu cumva să se frângă vreun os. Se asigură că şi cel mai mic din familie primeşte o parte, căci aşa a poruncit Domnul. Îl vedeţi când le spune: „este o noapte solemnă – grăbiţi-vă – într-un ceas vom ieşi din Egipt”. Îşi priveşte mâinile – sunt bătătorite de muncă – şi bătând din palme, strigă: „Nu voi mai fi rob!” Cel mai mare dintre fiii lui fusese bătut cu biciul şi tatăl îi spune: „Fiule, ai răbdat biciul supraveghetorului în după-masa asta, dar a fost ultima oară când l-ai simţit”. Îi priveşte pe toţi, cu lacrimi în ochi – „Aceasta este noaptea când Domnul Dumnezeu vă va izbăvi”. Îi vedeţi cu capul acoperit, cu brâul încins, cu toiagul în mână? Este miezul nopţii. Deodată, aud un ţipăt! Tatăl spune: „Rămâneţi în casă, copii; vom şti îndată ce este”. Urmează un alt ţipăt, apoi altul, ţipetele continuă mereu; aud vaiete şi plânsete nesfârşite. „Rămâneţi înăuntru”, spune el, „îngerul morţii zboară pe deasupra”. În încăpere se lasă o tăcere solemnă şi aproape pot să audă aripile îngerului fâlfâind în aer pe când trece pe lângă uşa lor însemnată cu sânge. „Staţi liniştiţi”, spune tatăl, „acel sânge vă va scăpa”. Ţipetele se înteţesc. „Mâncaţi repede, copii”, spune el din nou şi, într-o clipă, egiptenii au venit spunând: „Plecaţi de aici! Plecaţi de aici! Nu vrem bijuteriile pe care le-aţi împrumutat de la noi! Voi aţi adus moartea în casele noastre”. „Ah”, spune mama, „Plecaţi, pentru numele lui Dumnezeu, plecaţi! Fiul meu cel mare zace mort!” „Duceţi-vă”, spune tatăl, „Duceţi-vă, şi pacea fie cu voi. A fost o zi nefastă ziua în care poporul vostru a venit în Egipt şi împăratul nostru i-a ucis pe întâii voştri născuţi, căci Dumnezeu ne pedepseşte pentru cruzimea noastră”. Ah, priviţi-i cum părăsesc ţara; ţipetele se mai aud încă, egiptenii sunt ocupaţi cu morţii lor. Pe când iudeii pleacă, fiul lui faraon, îmbălsămat, este dus în una din piramide să fie înmormântat. Îl văd pe fiul unuia dintre supraveghetorii lor dus şi el. Ce noapte fericită a fost pentru ei noaptea eliberării lor! Vedeţi, ascultătorii mei, o paralelă măreaţă? Ei a trebuit să stropească cu sânge şi să mănânce mielul. O, suflete, ai fost vreodată stropit cu sânge? Poţi spune că Isus Cristos este al tău? Nu este suficient să spui; „Dumnezeu a iubit lumea şi L-a dat pe Fiul Său”, ci trebuie să spui: „El m-a iubit pe mine şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine”. Va mai veni un ceas, dragi prieteni, când vom sta cu toţii înaintea lui Dumnezeu şi El va spune: „Înger al morţii, i-ai lovit odată pe întâii născuţi ai egiptenilor; îţi cunoşti prada. Scoate-ţi sabia”. Văd marea adunare, eu şi cu tine ne aflăm printre acei oameni. Este un moment solemn. Toţi oamenii sunt în suspans. Nu se aude nici un murmur. Până şi stelele au încetat să strălucească, pentru ca lumina lor să nu tulbure văzduhul prin mişcarea ei. Totul este neclintit. Dumnezeu spune: „I-ai pecetluit pe cei ce sunt ai mei?” „Da”, răspunde Gabriel, „toţi aceştia sunt pecetluiţi cu sânge”. Apoi Dumnezeu spune: „Loveşte cu sabia măcelului! Loveşte pământul! Trimite-i în iad pe cei care nu sunt îmbrăcaţi, nu sunt cumpăraţi şi spălaţi”. O, ce vom simţi, preaiubiţilor, când îl vom vedea o clipă pe acel înger fâlfâind din aripi? El este gata să zboare, dar ne va cuprinde îndoiala: „Oare va veni la mine?” O, nu! Vom sta în picioare şi îl vom privi drept în faţă.

„Voi sta cu îndrăzneală în marea zi!
Căci de ce voi fi învinuit?
Prin sângele Tău am fost scăpat
De blestemul şi ruşinea cumplită a păcatului.”
Dacă sângele este peste noi, vom vedea îngerul venind şi îi vom zâmbi. Vom îndrăzni chiar să venim înaintea feţei lui Dumnezeu şi să Îi spunem:  „Măreţule Dumnezeu, sunt curat! Prin sângele lui Isus sunt curat!”

Dar dacă, ascultătorul meu, duhul tău care nu este curăţat va sta înaintea Făcătorului lui fără a fi împăcat cu El, dacă sufletul tău se va înfăţişa cu toate petele lui negre, nefiind stropit cu sângele purpuriu, cum vei putea vorbi când vei vedea strălucirea săbiei îngerului, ieşind din teacă, gata să aducă moartea şi pregătită să nimicească, şi când te va spinteca în două? Parcă te văd stând în faţa lui. Îngerul doboară o mie într-o parte. Iată-l pe unul din prietenii tăi de pahar. Dincolo este unul din cei cu care ai dansat şi ai blestemat. Apoi un altul care, deşi a frecventat aceeaşi capelă ca şi tine, era un dispreţuitor al religiei. Acum moartea se apropie de tine. Ca atunci când secerătorul seceră aria şi următorul spic tremură ştiind că este rândul lui, văd un frate şi o soră măturaţi spre iad. Nu am sângele asupra mea? Atunci, o, stânci! Cădeţi şi acoperiţi-mă! Nu aveţi nici un pic de mărinimie în mâinile voastre. Munţi! Lăsaţi-mă să găsesc în crăpăturile voastre un adăpost cât de mic. Dar totul este în zadar, căci răzbunarea va despica munţii şi stâncile ca să mă găsească. Nu sunt acoperit de sânge? Nu am nici o speranţă? O, nu! Îngerul mă loveşte. Condamnarea veşnică este partea mea cea cumplită. Adâncimile întunericului Egiptului sunt ale tale şi chinurile groaznice ale iadului, din care nu poate scăpa nimeni! Ah, dragii mei ascultători, de aş putea predica aşa cum aş vrea, de v-aş putea vorbi fără să-mi folosesc buzele, ci numai inima, v-aş îndemna să căutaţi sângele stropirii şi, de dragul sufletului vostru şi a tot ce este sacru şi veşnic, trudiţi-vă ca sufletele voastre să fie stropite cu acest sânge al lui Isus. Această stropire cu sânge îl mântuieşte pe păcătos.

Stropirea creştinului cu acest sânge nu este singurul lucru pe care el îl doreşte. El vrea să se hrănească cu ceva. Şi – ce gând dulce! – Isus Cristos nu este numai un Mântuitor pentru păcătoşi, ci este şi hrana lor după ce au fost mântuiţi. Noi mâncăm prin credinţă Mielul pascal. Trăim prin aceasta. Ascultătorii mei, puteţi spune dacă aveţi uşa stropită cu sânge după următorul lucru: mâncaţi voi Mielul? Să presupunem o clipă că unul dintre iudeii de atunci ar fi spus în inima lui: „Nu văd rostul acestui praznic. Este bine să stropim cu sânge pragul de sus, ca uşa să fie recunoscută, dar la ce bun ceea ce se petrece înăuntru? Vom pregăti mielul, nu îi vom frânge nici un os, dar nu vom mânca din el”. Să presupunem că s-a dus şi şi-a pus undeva mielul la păstrare. Care ar fi fost consecinţa? Îngerul morţii l-ar fi lovit ca şi pe ceilalţi, chiar dacă ar fi fost acoperit de sânge. Mai mult, dacă iudeul de atunci ar fi spus: „Uite, vom mânca o bucăţică din miel, dar vom mai mânca şi altceva, nişte pâine dospită; nu vom arunca aluatul din casele noastre, ci vom mânca pâine dospită” – dacă nu ar fi mâncat mielul şi ar fi păstrat o parte din el, atunci îngerul morţii l-ar fi lovit ca şi pe ceilalţi. O, dragă ascultătorule, poate crezi că eşti stropit cu sânge, că eşti neprihănit, dar dacă nu trăieşti din Cristos şi prin Cristos, nu vei fi niciodată mântuit de Mielul pascal. „Ah!” spun unii, „Noi nu ştim nimic despre aşa ceva”. Desigur că nu. Când Isus Cristos a spus: „Dacă nu mâncaţi trupul Meu şi dacă nu beţi sângele Meu, nu aveţi viaţă în voi”, la auzul acestor cuvinte, unii au spus: „Această vorbire este prea de tot. Cine poate s-o sufere?” În acel moment, mulţi L-au părăsit şi nu au mai umblat cu El. Nu Îl puteau înţelege; dar tu, creştine, nici tu nu poţi înţelege? Nu este Isus Cristos hrana ta zilnică? Chiar împreună cu ierburile amare, nu este El o hrană dulce? Unii dintre voi, prieteni care sunteţi adevăraţi creştini, trăiţi prea mult bazându-vă pe sentimentele şi tiparele voastre schimbătoare, pe experienţele şi dovezile voastre. Acest fapt este total greşit. Este ca şi cum un închinător s-ar fi dus la templu şi ar fi început să mănânce una din hainele purtate de preoţi. Când un om trăieşte pe baza neprihănirii lui Cristos, este ca şi cum ar mânca hainele lui Cristos. Când un om trăieşte pe baza tiparelor şi sentimentelor sale, este ca şi cum un copil al lui Dumnezeu ar trăi pe baza unor semne pe care le-a primit în sanctuar şi care nu erau menite ca hrană, ci ca mângâiere temporară. Creştinul nu trăieşte prin neprihănirea lui Cristos, ci prin Cristos, el nu trăieşte prin iertarea lui Cristos, ci prin Cristos şi el trăieşte zilnic prin Cristos, prin apropierea de El. O, îmi place să predic despre Cristos! Nu doctrina îndreptăţirii îmi face inima bună, ci Cristos, cel care mă îndreptăţeşte, nu iertarea face inima creştinului să se înveselească, ci Cristos, cel care a iertat; nu iubesc alegerea nici pe jumătate cât faptul că am fost ales în Cristos înainte de începuturile lumii; nu iubesc atât de mult perseverarea finală cât iubesc gândul că viaţa mea este ascunsă în Cristos şi că, pentru că El dă oilor Sale viaţa veşnică, ele nu vor pieri niciodată şi nici un om nu le va smulge din mâna Lui. Ia seama, creştine, să mănânci Mielul pascal şi nimic altceva. Îţi spun că, dac vei face aşa, Mielul va fi ca pâinea pentru tine – cea mai bună hrană pentru sufletul tău. Dacă trăieşti bazându-te pe altceva decât Mântuitorul, eşti ca unul care caută să trăiască cu nişte ierburi care cresc în pustiu, în loc să mănânci mana care coboară din cer. Isus este mana. În Isus şi prin El trăim noi. Acum, dragi prieteni, venind la această masă, vom celebra cina pascală. Încă o dată, prin credinţă, vom mânca Mielul, ne vom apropia cu o încredere sfântă de Mântuitorul cel răstignit şi ne vom hrăni cu sângele Lui, cu neprihănirea şi cu răscumpărarea.

Acum, în încheiere, daţi-mi voie să vă întreb: nădăjduiţi voi că veţi fi mântuiţi, prietenii mei? Unii spun: „Ei bine, nu prea ştiu; sper să fiu mântuit, dar nu ştiu cum”. Chiar dacă vă închipuiţi că nu este adevărat, să ştiţi că sunt oameni care speră să fie mântuiţi prin fapte. Călătorind prin ţară, întâlnesc tot felul de oameni şi cel mai adesea oameni care se cred neprihăniţi prin propriile eforturi. Deseori întâlnesc oameni care se cred evlavioşi pentru că merg la biserică o dată în fiecare duminică şi îşi închipuie că sunt neprihăniţi pentru că fac parte din Biserica Anglicană. Un cleric mi-a spus aşa zilele trecute: „Sunt un cleric rigid”. „Mă bucur”, i-am răspuns, „aceasta înseamnă că sunteţi calvinist dacă respectaţi ‚Articolele’”. El a replicat: „Nu am de-a face cu ‚Articolele’; eu mă ghidez mai mult după ‚Regulament’”. Şi m-am gândit că era mai mult un formalist decât un creştin. Sunt mulţi oameni de acest fel în lume. Alţii spun: „Cred că voi fi mântuit. Nu datorez nimănui nimic, nu am ajuns niciodată falit, plătesc tuturor douăzeci de şilingi pentru o liră, nu mă îmbăt niciodată, iar dacă am greşit cuiva vreodată, caut să mă revanşez şi dau o liră pe an cutărei şi cutărei societăţi; sunt la fel de religios ca cei mai mulţi şi cred că voi fi mântuit”. Aceasta nu ajunge. Este ca şi cum iudeii din vechime ar fi spus: „Nu vrem sângele pe pragul de sus – este din lemn de mahon, nici pe uşiorii uşii – sunt tot din mahon”. Ah, despre orice material ar fi fost vorba, îngerul ar fi lovit casa care nu avea uşa stropită cu sânge. Poţi fi cât de neprihănit vrei: dacă nu eşti stropit cu sânge, toată calitatea uşiorilor şi a pragului tău de sus nu for folosi la nimic. „Da”, va spune altul, „chiar acest lucru nu mi se pare corect. Eu cred că este datoria mea să fiu cât de bun pot şi apoi îmi amintesc de faptul că mila lui Isus Cristos va suplini restul. Eu caut să fiu cât de bun îmi îngăduie circumstanţele să fiu şi cred că, orice deficienţe aş avea, Cristos le va acoperi”. Aceasta este ca şi cum un iudeu ar fi spus: „Copile, adu-mi sângele” şi apoi, când acesta era adus, ar fi zis „adu-mi un ulcior cu apă”, apoi l-ar fi luat şi ar fi amestecat apa cu sângele şi ar fi stropit uşiorii cu acel amestec. Ei bine, îngerul l-ar fi lovit ca şi pe ceilalţi, căci sângele, sângele, sângele, sângele mântuieşte! Nu sângele amestecat cu apa jalnicelor noastre fapte, ci numai sângele, sângele, sângele, sângele şi nimic altceva! Singura cale a mântuirii este prin sânge. Căci fără vărsare de sânge nu este iertare de păcat. Ascultătorii mei, lăsaţi-vă stropiţi de sângele preţios; încredeţi-vă în sângele cel scump; puneţi-vă nădejdea în mântuirea pecetluită cu ispăşirea sângelui preţios şi veţi fi mântuiţi. Dar, dacă nu aveţi sângele sau dacă aveţi sânge amestecat cu altceva, sunteţi condamnaţi din timpul vieţii – căci îngerul vă va ucide, oricât de buni sau de neprihăniţi aţi fi. Mergeţi acasă şi gândiţi-vă la aceasta: „Cristos – Paştele nostru, a fost jertfit pentru noi”.

http://www.voxdeibaptist.org/pastele_nostru_Spurgeon.htm

Crăciunul – Ce-l face important De Pastor David L. Brown, Ph.D.

download - Copie

Acest articol poate fi reprodus dacă se face în întregime, incluzând această notă. Acesta nu poate fi reprodus pentru revânzări. Pamfletul tipărit este disponibil de la Logos Communication Consortium, Inc. P. O. Box 173, Oak Creek, WI 53154.

 Ce face Crăciunul important?

 Este oare data?

 Unii cred în mod greşit că 25 decembrie a fost ziua când s-a născut Hristos. Adevărul sincer este că nimeni nu este exact de sigur când s-a născut Hristos. Biblia este bizar de tăcută în acest subiect!

Da-ţi voie să împărtăşesc câteva note istorice interesante. Ştiaţi că bisericile Apostolică şi cea timpurie nici măcar nu au sărbătorit ziua de naştere a lui Hristos? Singura recunoaştere a naşterii sale pe care am putut să o descopăr a fost la un secul după ce Hristos s-a înălţat la ceruri. Un om al bisericii din Roma i-a îndemnat pe oamenii din congregaţia sa să cânte rugăciuni muzicale, lăudându-l pe Dumnezeu pentru naşterea Domnului Isus. Nici o dată specifică nu era conectată cu încurajarea sa.

Este curios să notam faptul că Bisericile Ortodox Răsăritene cred că Isus s-a născut pe 6 ianuarie şi Bisericile Armene sărbătoresc naşterea Sa pe 19 ianuarie.

Un cercetător biblic, Frank R. Klassen, crede că Hristos s-a născut la 1 Aprilie, anul 5 î. Hr. De fapt este chiar teoria sa care dă socoteală de „Ziua Proştilor din Aprilie”, deoarece aceia care îşi aminteau de ziua de naştere reală a lui Hristos erau pociţi drept „Proştii lui Aprilie”.

Este oare aceasta posibil? Vă pot spune aceasta din cercetarea mea… Nimeni nu este capabil să determine originea Ziua Proştilor din Aprilie! ESTE posibil, deşi nimeni nu ştie sigur.

Cum a început sărbătorirea Crăciunului pe 25 decembrie?

Mulţi Romano-Catolici ar vrea să indice spre Papa Liberius, care în anul 354 d. Hr. a decretat Crăciunul spre a fi sărbătorit pe 25 decembrie. În realitate Împăratul Roman, Constantin a fost cel care a declarat 25 decembrie a fi data de naştere a lui Hristos în anul 336 d. Hr. Care a fost motivul său pentru aceasta? Aceasta s-a bazat pe presiunea politică! Mulţi membrii de biserică zeloşi au îndemnat decretul.

De ce 25 decembrie? Acea zi era deja observată ca o sărbătoare păgână… „SĂRBĂTOAREA lui SATURN, NAŞTEREA SOARELUI NECUCERIT”. Această sărbătoare păgână începea cu două săptămâni de festivităţi care includeau banchetul, băutul, absenţa de la muncă, prezentări muzicale speciale şi schimbarea de daruri.

Vă veţi aminti că Constantin a fost primul împărat „creştin” al Imperiului Roman. Drept rezultat al unei viziuni al crucii, înscrisă cu „In hoc signo vinces” care înseamnă în latină prin această emblemă vei cucerii în 312 d. Hr., Constantin a dat sprijinul deplin Creştinismului şi l-a proclamat ca fiind religia oficială a Imperiului. Se spune că el chiar a ordonat armatei sale să călărească pe spatele cailor printr-un rău pentru a-i „boteza” în Creştinism. A fost dorinţa lui Constantin de a „creştiniza” 25 decembrie ca oamenii să nu piardă o sărbătoare şi să poată să-l onoreze pe Hristos, Lumina Lumii, în locul zeului păgân Saturn şi Soarele!

Puteţi vedea dar că 25 decembrie este un SAC AMESTECAT. Aceasta NU este ziua care face ca Crăciunul să fie important!

Cum rămâne cu numele?

De unde provine numele de Crăciun [Christmas, în limba engleză, n. tr.]? Acesta provine din latinescul „Christes Masse” adică Masa lui Hristos. Aceasta a provenit din sărbătoarea Romano-Catolică cu acelaşi nume din anii 100 d. Hr. „Crăciun” nu este găsit în Biblie, şi nici nu este prescris ca o zi sfântă.

NU este NUMELE care face Crăciunul să fie important! Dar ce îl face important!

Este oare Moş Crăciun?

Acest „Vesel Spiriduş Bătrân” nu a existat niciodată. Atunci de unde îl avem noi? Ei bine, se pare că este o multă luptă în jurul tufişului. Cam aşa stau lucrurile. . . A existat un om de biserică pe nume Nicolae în Myra, care este în Asia Mică. El a trăit în anii 300 d. Hr. Nu se ştiu prea multe despre el, decât că el şi-a dat posesiunile sale copiilor săraci din parohia sa. El a fost „numit sfânt” probabil pentru că a adus doi copii înapoi la viaţă care au fost ucişi în mod vicios. În vremurile medievale el era Sfântul Patron Romano-Catolic al copiilor, negustorilor şi al marinarilor.

Sf. Nicolae avea o zi specială în 6 decembrie, care coincidea cu o Sărbătoare Romană, în care se dădeau daruri în secret. Nu am putut să descopăr nici o informaţie care să spună data când această tradiţie romană de dăruire de daruri în secret a fost transferată în ziua de Crăciun cu „Sfântul Nicolae” privit ca dătătorul. Dar se pare că tranziţia a avut loc în vremurile Americii Coloniale.

Ştim că olandezii l-au dus în Coloniile Americane drept „Santa Niklass” … prescurtat şi spus laolaltă, format SanteKlas sau Santa Claus (Moş Crăciun la români, n. tr.) aşa cum o spunem noi astăzi. Copiii olandezi aşteptau pe acest om prietenos să-i viziteze în ajunul lui 5 decembrie şi şi-ar aranja papucii lor de lemn în faţa şemineului şi aduce noroc casei.

Până aproape în prezent Santa Claus s-a dezvoltat aşa cum îl ştim noi. În 1822 un lucrător american numit Clement C. Moore l-a descris pe Santa în moc complet cu un costum îmblănit şi sania sa cu reni, căci copiii lui într-un poem l-au numit „O vizită de la Sf. Nicolae”. În 1823, la cererea prietenilor, Moore a publicat poemul său numit „Noaptea dinainte de Crăciun” în Troy, New York Sentinel. Acest iubit poem este fundamentul prezentului nostru Santa Claus (Moş Crăciun).

Pe cât este de interesant Santa Claus, şi istoria din jurul lui, NU SANTA face Crăciunul important!

Oare tradiţiile Crăciunului îl fac să fie important?

Există multe tradiţii interesante care încercuiesc sezonul de Crăciun. Aţi putea scrie o carte întreagă despre ele. Aş dori să iau în considerare doar câteva dintre ele şi să le explic originea lor.

Pomul de Crăciun

Un ritual roman timpuriu era acela de a se face schimb de ramuri de pomi veri în 1 ianuarie. Eu credeau că o să le aducă noroc.

Poporul Scandinaviei se închinau odată la pomii care erau mereu verzi. Ei credeau că spiritele ca dumnezeii locuiau în ei aşa că oamenii şi-au adus pomi în casa lor pentru a-i încânta pe aceste spirite şi să caute binecuvântarea lor. Când Evanghelia lui Hristos a ajuns la poporul Scandinav, ei au făcut din pomul care este verde întotdeauna parte a Festivalurilor lor Creştine.

Profetul Vechiului Testament Ieremia menţionează de asemenea de păgânii antici care făceau idoli şi se închinau lor. În Ieremia 10:3-5, aceasta este o referinţă la butucii Aşera, nu la pomii de „Crăciun”.

Dar cum a ajuns „Pomul de Crăciun” acolo unde este el astăzi? Germanii sunt responsabili pentru aducerea pomului de Crăciun în Lumea Nouă. Teologul german şi reformatorul Martin Luther (1483-1546) a fost probabil cel care a popularizat „Pomul de Crăciun” aşa cum îl ştim noi. Cam aşa este povestea. . . Într-un ajun clar, vioi de Crăciun, Martin Luther mergea acasă pe sub cerul plin de stele. Era aşa de frumos. În timp ce mergea el a încercat să se gândească cum să prindă frumuseţea acelui eveniment şi să o aducă copiilor lui acasă. Deodată s-a gândit la un pom mare verde care strălucea cu lumânări. El a purces să găsească un pom, l-a tăiat şi l-a dus acasă ca să-l decoreze. Copiii lui au fost încântaţi.

De aici avem începutul „Pomului de Crăciun” al zilelor noastre moderne cu toate îngrijirile.

Pe cât de interesant şi de frumoşi sunt Pomii de Crăciun, ei NU sunt motivul pentru care Crăciunul este important!

Vâscul

Nimeni nu ştie cum a devenit acesta parte a Crăciunului. Original acesta era un simbol păgân al pasiunilor erotice. Celticul antic, Preoţii Druid (vrăjitoare de sorţi) îl foloseau ca un farmec pentru a simboliza pasiunile păgâne.

Englezii primitivi credeau că aceasta poseda proprietăţi de vindecare, în timp ce romanii timpurii au privit vâscul ca un simbol de pace şi voie bună.

Oarecum din toate acestea a venit şi obiceiul nostru modern că o femeie care trece pe sub el ar trebui să fie sărutată şi dacă era nemăritată aceasta era un semn că trebuia să se mărite curând.

Aceasta cu siguranţă că NU este ceea ce face Crăciunul să fie important!

Butucii Yule

Obiceiul antic al norvegienilor şi al anglo-saxonilor era acela de a arde un buştean de stejar odată pe an în onoarea lui „THOR – Zeul Tunetului”. Atunci când aceşti oamenii au intrat în contact cu Evanghelia Mântuirii lui Isus Hristos, ei au „creştinizat” acest obicei şi l-au făcut o parte a Crăciunului lor, tradiţiile Yuletide (perioada Crăciunului).

Aceasta ESTE mai mult pentru Crăciun decât arderea unui mare butuc… cu siguranţă!

Felicitarea de Crăciun

Sunt aceste mici bijuterii ceea ce face Crăciunul special? În acest an americanii vor petrece circa 1 miliard de dolari pe felicitări şi alte 500 de milioane de dolari pe trimiterea lor! Wow. . . aoleu! Aceasta nu a fost decât din 1865 când Louis Prang din Boston a tipărit şi a vândut Felicitări de Crăciun în Statele Unite.

Este aceasta ceea ce face Crăciunul important?

Este oare spiritul de dăruire?

Mulţi vor agrea asupra faptului că această practică ne-a cam scăpat din mână. Crăciunul este supra-comercializat. „Spiritul de indulgenţă” a devenit regula, cu chitanţele de la cărţi de credit care să o dovedească. Crăciunul este ÎNCÂNTAREA NEGUSTORULUI şi DISPERAREA FUNCŢIONRULUI, ca să nu mai menţionăm cursa de şoareci de după Crăciun! 10 miliarde de dolari vor fi cu uşurinţă cheltuiţi în America în acest Crăciun pentru mai mult de 1 miliard de daruri, plus 150 de milioane da dolari valoarea hârtiei de împachetat. Nu mă mai întrebaţi de băuturile alcoolice care vor fi cumpărate şi consumate între Crăciun şi Anul Nou.

Ce ar fi spus Puritanii din America timpurie dacă ar fi văzut Crăciunul de azi? În vremurile coloniale ei numeau sărbătoarea sa „Zdrenţe Murdare” datorită caracteristicilor de păgânism pe care le implicau. Ei chiar au emis „Legi Albastre” interzicând ţinerea Crăciunului, făcând plăcinte mărunţite şi coacerea de budincă de prune. Puţin cam dur? Cred că da! Însă tot mai rămâne marea întrebare. CE FACE CRĂCIUNUL SPECIAL?

Dacă dezbrăcăm ziua, numele, Santa şi renii, pomul, vâscul, butucii Yule, felicitările şi toată comercializarea şi ce crezi că ar mai rămâne? Unii ar spune, „Doar un MARE EXCES DE DURERE DE CAP!” Şi ei ar fi parţial corect, căci atunci când luam lucrurile în faţă, pentru mulţi, 25 decembrie este doar o scuză de a avea o petrecere, să se îmbete, să cheltuie banii pe care nu-i au sau de care au nevoie în altă parte, se îmbuibă şi îşi iau liber de la lucru. Pentru alţii este un timp de „Nevroză de Crăciun”, singurătate, frică, deznădejde şi stres emoţional.

De ce să nu aruncăm într-un gunoi toată mizeria?

Simplu pentru că Crăciunul este mai mult decât o zi de tradiţionalism, comercialism, materialism şi indulgenţă. CRĂCIUNUL PIVOTEAZĂ ÎN JURUL UNEI PERSOANE, DOMNUL ISUS HRISTOS. CRĂCIUNUL ESTE UN TIMP DE A-L ÎNĂLŢA PE EL ŞI CEEA CE A FĂCUT EL PENTRU LUME. Hristos ESTE CEEA CE FACE CRĂCIUNUL SPECIAL!

Crăciunul din aceste zile a ajuns să-l includă pe Hristos, măcar într-o oarecare măsură, în ciuda acelora care ar încerca să-L izoleze de el. Lumea este cel mai puţin conştientă de Hristos. Milioane cântă frumoasele versete ale lui Philips Brooks, „O mic oraş din Betleem… O vin’ la noi, te naşti în noi, Domnul nost’ Emanuel”. Milioane mai multe vor repeta, „căci un copil ni s-a născut. Un fiu ni s-a dat. Şi numele lui va fi numit MINUNAT…

Nu abandona Crăciunul şi nu fi învins cu relele abuzului său, mai degrabă învinge răul cu bine (Romani 12:21). Priveşte la Crăciun ca o oportunitate de a ÎNĂLŢA PE HRISTOS. Îmi amintesc de scrisoarea lui Pavel către credincioşii romani care se ocupau cu „zilele speciale” – Romani 14:5. Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.

Nu ziua este ceea ce e important, nici obiceiurile care sunt observate. Ceea ce ESTE IMPORTANT este revelat în următorul verset, Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face… Romani 14:6. Dacă avem de gând să sărbătorim Crăciunul, trebuie să-l sărbătorim într-un fel care-L onorează pe Hristos! Aceasta este ceea ce s-a întâmplat în majoritatea creştinilor cu privire la Crăciun. Atunci când Evanghelia lui Hristos i-a atins pe păgâni ei au „creştinizat” tradiţiile lor şi le-au redirecţionat să arate spre Hristos. Nu sunt neapărat de acord cu reaccentuarea din anumite cazuri însă eu îl cunosc pe Hristos ca înălţat, mărit şi lăudat. Astăzi trebuie să facem la fel… SĂ-L PUNEM PE HRISTOS PE PRIMUL LOC. Să-L facem preeminent pentru că EL ESTE CEEA CE FACE CA CRĂCIUNUL SĂ FIE IMPORTANT.

Consideraţi de ce Hristos face Crăciunul important

„Cel mai Mare Dar” al Crăciunului este Hristos. Matei 1:21 ne spune de ce – „şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Din nou în Matei 1:23 descoperim că el trebuia să fie numit EMANUEL, care înseamnă Dumnezeu este cu noi. Hristos s-a născut din fecioara Maria ca Dumnezeu în formă umană pentru a ne salva de vina, pedeapsa, puterea şi în cele din urmă de prezenţa păcatului. De aceia s-a referit apostolul Pavel la Hristos ca „Darul Nespus” în 2 Corinteni 9:15. Chiar şi apostolul Ioan ne spune de ce a venit Hristos „Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie mântuitorul lumii … Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (omenirea), că a DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” 1 Ioan 4:14 şi Ioan 3:16. Luca a scris „Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul” Luca 2:11. Hristos este SINGURUL MântuitorÎn nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi – Fapte 4:12.

Ai nevoie de un Salvator?

Desigur dacă eşti o fiinţă umană! De ce? „Pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” Romani 3:23.

Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” Romani 6:23.

Crăciunul poate însemna iertarea păcatelor TALE şi o VIAŢĂ NOUĂ din abundenţă pentru tine. Dacă încă nu l-ai primit pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel înviat, Dumnezeu în trup, de ce nu i-ai cere lui să-ţi ierte păcatele… de ce să nu te pocăieşti şi să te întorci la Hristos şi să-i ceri lui să te salveze chiar acum?

Rugăciune sugerată

 Dragă Doamne Isuse,

Ştiu că sunt un păcătos. Mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Aleg acum să mă întorc de la păcatele mele şi îmi deschid inima mea şi te primesc ca Domn şi Mântuitor al meu. Preia controlul vieţii mele şi ajută-mă să fiu tipul de persoană pe care tu vrei să fiu. Amin.

Exprimă această rugăciune dorinţa ta personală? Dacă este aşa, roagă-te sincer aceasta şi Isus Hristos va veni în inima ta aşa cum a promis el. Biblia spune în Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”.

Un plan de crăciun

O, încă ceva. Ce ar fi ca în acest Crăciun să îţi iei Biblia şi să citeşti relatarea Zilei de Naştere a lui Hristos găsită în Matei 1:18 la 2:23 şi Luca 1:26 la 2:20. Citeşte-o şi întregii familii.

Sumar

Ce face Crăciunul important?

Domnul Isus Hristos.

Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine – Romani 12:21

http://www.voxdeibaptist.org/Craciunul.htm

CRISTOLOGIE – Crăciunul

download - Copie

Originea cuvântului

Cuvântul pentru Crăciun din engleza târzie este Cristes Maesse, Masa lui Hristos, prima dată descoperită în 1038, şi Cristes-messe, în 1131. În olandeză acesta este Kerst-misse, în latină Dies Natalis, de unde provine franţuzescul Noel, şi italienescul Il natale; în germană Weihnachtsfest, de la veghea sacră precedentă. Termenul Yule este de o origine disputată. Acesta nu este conectat cu nici un cuvânt care să însemne „roată”. Numele în anglo-saxonă era geol, ospăţ: geola, numele lumii (cf. cuvântului islandez iol o sărbătoare în decembrie).

Sărbătorirea timpurie

Crăciunul nu era printre festivalurile timpurii ale Bisericii. Irineu şi Tertulian îl omit din lista lor de sărbători; Origen privind probabil la imperialul discreditabil Natalitia, afirmă (in Lev. Hom. viii in Migne, P.G., XII, 495) că în Scripturi doar păcătoşii, nu sfinţii, îşi sărbătoresc zilele lor de naştere; Arnobius (VII, 32 in P.L., V, 1264) încă mai poate ridiculiza „zilele de naştere” ale zeilor.

Alexandria. Prima evidenţă a sărbătorii este din Egipt. În circa 200 d. Hr., Clement din Alexandria (Strom., I, xxi in P.G., VIII, 888) spune că anumiţi teologi egipteni „prea curioşi” desemnează, nu numai anul, ci şi ziua naşterii lui Hristos, punând-o în 25 Pachon (20 mai) în al 28 lea an al lui Augustus. [Ideler (Chron., II, 397, n.)  credea că ei făceau asta crezut că luna a noua, în care s-a născut Hristos, era a noua din propriul lor calendar.] Alţii au ajuns la data de 24 sau 25 Pharmauthi (19 sau 20 aprilie). Cu evidenţa lui Clement se poate menţiona lucrarea „De paschæ computus”, scrisă în 243 şi atribuită în mod fals lui Ciprian (P.L., IV, 963 sqq.), care pune naşterea lui Hristos pe 28 martie, deoarece în acea zi soarele material a fost creat. Dar Lupi a arătat (Zaccaria, Dissertazioni ecc. del p. A.M. Lupi, Faenza, 1785, p. 219) că nu există nici o lună în an faţă de cară autorităţile respectate să nu le fi atribuit naşterii lui Hristos. Clement, totuşi, ne mai spune că basilidienii au sărbătorit Boboteaza, şi cu aceasta, probabil, Naşterea, pe 15 sau 11 Tybi (10 sau 6 ianuarie). În oricare caz această dublă comemorare a devenit populară, parţial pentru că apariţia păstorilor era considerată o manifestare a slavei lui Hristos, şi a fost adăugată la manifestările mai mare sărbătorite pe 6 ianuarie; parţial pentru că la manifestarea de la botez multe codice (de exemplu Codex Bezæ) acordă în mod greşit cuvintele Divine ca sou ei ho houios mou ho agapetos, ego semeron gegenneka se (Tu eşti Fiul meu preaiubit, aceasta este ziua când te-am născut) în loc de en soi eudokesa (în tine îmi găsesc plăcerea), citit în Luca 3:22. Abraham Ecchelensis (Labbe, II, 402) citează Constituţiile Bisericii Alexandriniene pentru o dies Nativitatis et Epiphaniæ în vremurile Niceane; Epifanius (Hær., li, ed. Dindorf, 1860, II, 483) citează o extraordinară ceremonie semi-gnostică la Alexandria în care, în noapte de 5-6 ianuarie, o cruce însemnată cu Korê era purtată în procesiunea din jurul unei cripte, spre psalmodierea „Astăzi în această oră Korê a dat naştere la cel Etern”; John Cassian înregistrează în „Confruntările” lui (X, 2 in P.L., XLIX, 820), scrise 418-427, că mănăstirile egiptene încă mai observă „obiceiul antic”; dar în 29 Choiak (25 decembrie) şi 1 ianuarie, 433, Paul din Emesa a predicat înaintea lui Cyril din Alexandria, şi predicile sale (see Mansi, IV, 293; appendix to Act. Conc. Eph.) arată că sărbătorirea din decembrie a fost atunci ferm stabilită acolo, şi calendarele dovedeau permanenţa sa. Sărbătoarea din decembrie prin urmare a ajuns în Egipt între 427 şi 433.

Cipru, Mesopotamia, Armenia, Asia Mică. În Cipru, la sfârşitul secolului al 4lea, Epifanius afirmă împotriva lui Alogi (Hær., li, 16, 24 in P. G., XLI, 919, 931) că Hristos s-a născut pe 6 ianuarie şi a fost botezat pe 8 noiembrie. Efraim Syrus (a cărui imnuri aparţin Bobotezei, nu Crăciunului) dovedeşte că Mesopotamia încă mai pune festivalul naşterii la 13 zile după solstiţiul de iarnă; adică 6 ianuarie; Armenia în acelaşi fel a ignorat şi încă mai ignoră festivalul din decembrie (Cf. Euthymius, „Pan. Dogm.”, 23 in P.G., CXXX, 1175; Niceph., „Hist. Eccl,”, XVIII, 53 in P.G., CXLVII, 440; Isaac, Catholicos of Armenia in eleventh or twelfth century, „Adv. Armenos”, I, xii, 5 in P.G., CXXII, 1193; Neale, „Holy Eastern Church”, Introd., p. 796). În Capodocia, În predicile lui Grigore din Nyssa de Sf. Basil (care a murit înainte de 1 ianuarie 379) şi cele două care au urmat, predicate în sărbătoarea Sf. Ştefan (P.G., XLVI, 788; cf, 701, 721), dovedesc faptul că în 25 decembrie din 380 se sărbătorea deja acolo, dacă nu cumva argumentele prea ingenioase ale lui Usener (Religionsgeschichtliche Untersuchungen, Bonn, 1889, 247-250), avea să pună acele predici în 383. De asemenea, Asterius de Amaseia (secolul al 5lea) şi Amfilochius de Iconium (contemporan al lui Basil şi Grigore) arată că în eparhiile lor sărbătorile de Bobotează şi Naşterea erau separate (P.G., XL, 337 XXXIX, 36).

Ierusalim. În 385, Silvia de Bordeaux (sau Etheria, cum se pare clar că ar trebui să fie numită) a fost profund impresionată de splendidele sărbători ale Copilăriei de la Ierusalim. Ele aveau în mod definit o altă coloratură a „Naşterii”; episcopul purcedea noaptea spre Betleem, întorcându-se la Ierusalim pentru ziua sărbătorilor. Prezentarea era celebrată la 40 de zile după aceia. Dar această calculare începe din 6 ianuarie, şi sărbătoarea ţinea din timpul octavei acelei date (Peregr. Sylv., ed. Geyer, pp. 75 sq.). Din nou (p. 101) ea menţionează ca festivaluri mari Paştele şi Boboteaza. În 385, prin urmare, 25 decembrie nu era observat în Ierusalim. Aceasta verifică aşa numita corespondenţă dintre Cyril de la Ierusalim (348-386) şi Papa Julius I (337-352), citat de John Nikiu (c. 900) pentru a converti Armenia la 25 decembrie (see P.L., VIII, 964 sqq.). Cyril declară că clericul său nu poate, în acest singur festival al Naşterii şi al Botezului, să facă o dublă procesiune la Betleem şi la Iordan. (Această ultimă practică este aici un anacronism.) El îi cere lui Julius să atribuie data adevărată a naşterii „din datele de recensământ aduse de Titus la Roma”; Julius numeşte 25 decembrie. Un alt document (Cotelier, Patr. Apost., I, 316, ed. 1724) îl face pe Julius să scrie către Juvenal din Ierusalim (c. 425-458), adăugând că Grigore Nazianzen la Constantinopole era criticat pentru „înjumătăţirea” festivalului. Dar Julius a murit în 352, şi prin 385 Cyril nu a făcut nici o schimbare; într-adevăr, Jerome, scriind despre 411 (in Ezech., P.L., XXV, 18), confirmă Palestina pentru ţinerea datei de naştere a lui Hristos (când El s-a ascuns) la sărbătoarea Manifestării. Cosmas Indicopleustes sugerează (P.G., LXXXVIII, 197) că şi în mijlocul secolului al 6lea Ierusalim era specific în combinarea a două comemorări, argumentând din Luca 3:23 că ziua botezului lui Hristos era aniversarea zilei Sale de naştere. Comemorarea, prin urmare, a lui David şi a apostolului Iacov pe 25 decembrie la Ierusalim justifică sărbătoarea suspendată. Usener, argumentând din „Laudatio S. Stephani” a lui Basil din Seleucia (c. 430. – P.G., LXXXV, 469), crede că Juvenal a încercat cel puţin să introducă această sărbătoare, dar că numele mai mare a lui Cyril a atras acel eveniment propriei sale perioade.

Antiohia. În Antiohia, la sărbătoarea Sf. Filogonius, Chrysostom a predicat o predică importantă. Anul era aproape 386, deşi Clinton oferă 387, şi Usener, printr-o lungă rearanjare a predicilor sfântului, (Religionsgeschichtl. Untersuch., pp. 227-240) 388. Dar între februarie 386, când Flavian l-a ordonat pe Chrysostom preot, şi decembrie este suficient timp pentru predicarea tuturor predicilor din discuţie (See Kellner, Heortologie, Freiburg, 1906, p. 97, n. 3). În vederea unei reacţii către anumite ritualuri şi festivaluri evreieşti, Chrysostom încearcă să unească Antiohia în a celebra naşterea lui Hristos pe 25 decembrie, parte a comunităţii ţinând-o deja în acea zi pentru cel puţin 10 ani. În Apus, spun el, sărbătoarea era astfel ţinută, anothen; introducerea sa în Antiohia a căutat-o întotdeauna, conservativii s-au opus adesea. De data asta a avut succes; într-o biserică aglomerată el a apărat noul obicei. Aceasta nu era o noutate; de la Thrace la Cadiz această sărbătoare era observată – pe drept, din moment ce rapida sa difuziune miraculoasă i-a dovedit autenticitatea. În plus, Zaharia, care, în calitate de mare preot, a intrat în Templu în Ziua Ispăşirii, a primit astfel anunţul conceperii lui Ioan în septembrie; la şase luni mai târziu Hristos a fost conceput, adică în martie, şi născut prin urmare în decembrie.

În final, deşi niciodată la Roma, după autoritatea pe care o ştie că hârtiile de recensământ ale Sfintei Familii sunt încă acolo. [Acest apel la arhivele romane este atât de vechi pe cât este Iustin Martirul (Apol., I, 34, 35) şi Tertulian (Adv. Marc., IV, 7, 19). Julius, în falsurile Cyriline, se spune că a calculat data de la Josephus, pe aceleaşi presupuneri negarantate despre Zaharia aşa cum a făcut şi Chrysostom.] Roma, prin urmare, a observat 25 decembrie destul de mult pentru a permite lui Chrysostom să vorbească cel puţin în 388 ca mai sus (P.G., XLVIII, 752, XLIX, 351).

Constantinopole. În 379 sau 380 Grigore Nazianzen s-a făcut pe sine exarchos al noului festival, adică iniţiatorul ei, în Constantinopole, unde, încă de la moartea lui Valens, ortodoxia renăştea. Cele trei Omilii ale sale (see Hom. xxxviii in P.G., XXXVI) sunt predicate în zile succesive (Usener, op. cit., p. 253) în capela privată numită Anastasia. La exilul săi în 381, festivalul a dispărut.

Totuşi, conform cu John de Nikiu, Honorius, când el era prezent la o vizită, a aranjat împreună cu Arcadius pentru observarea festivalului la data romană. Kellner pune vizita în 395; Baumstark (Oriens Chr., 1902, 441-446), între 389 şi 402. Ultimul se bazează pe o scrisoare a lui Iacov din Edessa, citată de George din Beeltân, afirmând că Crăciunul a fost adus la Constantinopole de Arcadius şi Chrysostom din Italia, unde, „conform istoriilor”, aceasta a fost ţinută din vremurile apostolice. Episcopatul lui Chrysostom a durat din 398 până în 402; sărbătoarea trebuie să fi fost dar introdusă între aceste date de Chrysostom episcop, ca la Antiohia de Chrysostom preot. Dar Lübeck (Hist. Jahrbuch., XXVIII, I, 1907, pp. 109-118) dovedeşte evidenţa lui Baumstark drept invalidă. Mult mai important, dar din greu mai bine acreditat este disputa lui Erbes (Zeitschrift f. Kirchengesch., XXVI, 1905, 20-31) că sărbătoarea a fost adusă de Constantin devreme în 330-35.

Roma. La Roma cea mai timpurie evidenţă este Calendarul Filocalian (P. L., XIII, 675; it can be seen as a whole in J. Strzygowski, Kalenderbilder des Chron. von Jahre 354, Berlin, 1888), compilat în 354, care conţine trei intrări importante. În calendarul civil, la 25 decembrie se găseşte „VIII kal. ian. natus Christus in Betleem Iudeæ”. Pe „VIII kal. mart” (22 februarie) este dea asemenea menţionat Înscăunarea Sf. Petru. Intrarea semnificativă este „Chr. Cæsare et Paulo sat. XIII. hoc. cons. Dns. ihs. XPC natus est VIII Kal. ian. d. ven. luna XV”, adică în timpul consulului (Augustus) Cezar şi Paulus Domnul Nostru Isus Hristos s-a născut în a opta dinaintea calendelor din ianuarie (25 decembrie), o vineri, a paisprezecea zi a lunii. Detaliile lovesc cu tradiţia şi posibilitatea. Pactul, aici XIII, este în mod normal XI; anul este A.U.C. 754, o dată sugerată pentru prima dată la două secole mai târziu; în nici un an dintre 751 şi 754 nu putea ca 25 decembrie să cadă vinerea; tradiţia este constantă în a pune naşterea lui Hristos miercurea. În plus data oferită pentru moartea lui Hristos (duobus Geminis coss., i.e. A.D. 29) îl face ca El să fie doar de 28 de ani, şi un sfert de ani de viaţă. Aparte de aceasta, aceste intrări într-o listă a consulului sunt interpolări manifestate. Oare nu sunt cele două intrări în „Depositio Martyrum” prin urmare? Dacă era ziua naşterii lui Hristos în trup doar găsită acolo, aceasta putea să stea ca începutul anului de natales a martirilor spirituali; dar 22 februarie este acolo ieşit din loc. aici, ca şi în consularul fasti, festivalurile populare au fost mai târziu introduse de dragul convenienţei. Doar calendarul civil nu a fost adăugat, acesta era nefolositor după abandonarea festivalurilor păgâne. Deci, chiar dacă „Depositio Martyrum” datează, pe cât e de posibil, din 336, nu este clar că calendarul conţine evidenţa mai timpurie decât însăşi Filocalus, adică 354, decât dacă sărbătoarea pre-existentă populară trebuie să fie atribuită drept posibilă în această recunoaştere oficială. Dacă era manuscrisul Chalki din Hipolit autentic, evidenţa sărbătorii din decembrie ar fi existat din c. 205. Pasajul relevant [care există în acest manuscris fără de paranteze şi care este întotdeauna citat înainte de George Syncellus (c. 1000)] spune:

He gar prote parousia tou kyriou hemon he ensarkos [en he gegennetai] en Bethleem, egeneto [pro okto kalandon ianouarion hemera tetradi] Basileuontos Augoustou [tessarakoston kai deuteron etos, apo de Adam] pentakischiliosto kai pentakosiosto etei epathen de triakosto trito [pro okto kalandon aprilion, hemera paraskeun, oktokaidekato etei Tiberiou Kaisaros, hypateuontos Hrouphou kai Hroubellionos. – (Comm. In Dan., iv, 23; Brotke; 19)

„Căci prima venirea a Domnului Nostru în trup [în care el a fost născut], în Betleem, a avut loc [25 decembrie, a patra zi] în domnia lui Augustus [al patruzeci şi doilea an, şi] în anul 5500 [de la Adam]. Şi El a suferit în cel de-al treizeci şi treilea an al Său [25 martie, parasceva, în anul al optsprezecelea al lui Tiberius Cezar, în timpul consulului Rufus şi Rubellio].”

Interpolarea este sigură, şi admisă de Funk, Bonwetscht, etc. Numele consulilor [care ar trebui să fie Fufius şi Rubellius] sunt greşite; Hristos trăieşte 33 de ani; în autenticul Hippolytus, 31; data minuţioasă este irelevantă în această discuţie cu milenariştii Severieni; este incredibil că Hippolytus să fi cunoscute aceste detalii când contemporanii săi (Clement, Tertulian, etc.) sunt, când tratează subiectul, ignoranţi sau tăcuţi; sau ar trebui, după ce le-a publicat, să fi rămas necitate (Kellner, op. cit. p. 104, are o scuză pe această pagină).

Sf. Ambrozie (de virg., iii, 1 in P. L., XVI, 219) păstrează predica lui Papa Liberius I la Sf. Petru, când, de Natalis Christi, sora lui Ambrozie, Marcelina, a luat voalul. Papa a domnit din mai 352 până în 366 cu excepţia anilor săi de exil, 355-357. Dacă Marcelina a devenit o călugăriţă numai după vârsta canonică de 25, şi dacă Ambrozie s-a născut doar în 340, probabil că evenimentul a avut loc după 357. Deşi predica e plină de referinţe adecvate Bobotezei (nunta din Cana, înmulţirea pâinilor, etc.), acestea se datorează (Kellner, op. cit., p. 109) secvenţei de gândire şi nu fixează predica pe 6 ianuarie, o sărbătoarea cunoscută în Roma până mult mai târziu. Usener, într-adevăr, argumentează (p. 272) că Liberius a predicat-o în acea zi în 353, instituind sărbătoarea Naşterii în decembrie al aceluiaşi an; dar Filocalus justifică presupunerea noastră că dacă aceasta a precedat pontificatul său cu ceva timp, deşi alungarea lui Duchesne a acesteia spre 243 (Bull. crit., 1890, 3, pp. 41 sqq.) nu poate spune prea multe. În Apus Conciliul de la Saragosa (380) încă mai ignoră 25 decembrie (see can. xxi, 2), Papa Siricius, scriind în 385 (P. L., XII, 1134) lui Himerius în Spania, distinge sărbătorile Naşterii şi ale Apariţiei; dar dacă se referă la folosirea romană sau spaniolă nu este clar. Ammianus Marcellinus (XXI, ii) şi Zonaras (Ann., XIII, 11) datează o vizită a lui Iulian Apostatul la o biserica la Vienne din Gaul de Bobotează şi respectiv Naşterea. Dacă nu erau două vizite, Vienne în 361 d. Hr. combinate cu sărbătorile, deşi în ce zi este încă îndoielnic. Prin vremea lui Jerome şi Augustin, sărbătoarea din decembrie este stabilită, deşi ultimul (Epp., II, liv, 12, in P.L., XXXIII, 200) o omite dintr-o listă de festivaluri de primă clasă. Din secolul al 4lea fiecare calendar Apusean atribuie aceasta zilei de 25 decembrie. La Roma, deci, Naşterea era sărbătorită pe 25 decembrie înainte de 354; în Răsărit, la Constantinopole, nu înainte de 379, decât cu Erbes, şi împotriva lui Grigore, noi o recunoaştem acolo din 330. De aici, aproape în mod universal s-a concluzionat faptul că noua dată la care s-a ajuns în Răsărit din Roma prin Bosfor în timpul marii treziri anti-Ariane, şi prin intermediul campaniilor ortodoxe. De Santi (L’Orig. delle Fest. Nat., in Civiltæ Cattolica, 1907), urmându-l pe Erbes, argumentează că Roma a preluat Boboteaza Răsăriteană, acum cu o coloratură a Naşterii, şi, cu un număr crescut de Biserici Răsăritene, au puso pe 25 decembrie; mai târziu, atât Răsăritul cât şi Apusul şi-au divizat sărbătorile lor, lăsând Boboteaza pe 7 ianuarie, şi Naşterea pe 25 decembrie, respectiv, şi prin a pune Crăciunul pe 25 decembrie şi Boboteaza pe 6 ianuarie. Ipoteza mai timpurie încă mai pare preferabilă.

Originea datei

Evangheliile. Referitor la data naşterii lui Hristos Evangheliile nu oferă nici un ajutor; pe datele lor se bazează argumentele contradictorii. Recensământul ar fi fost imposibil iarna; o întreagă populaţie nu putea fi pusă atunci în mişcare. Din nou, iarna trebuie să fi fost aceasta; atunci doar munca la câmp fusese suspendată. Dar Roma nu era aşa de politicoasă. Autorităţile difereau mai mult în privinţa faptului dacă păstorii puteau sau voiau să-şi ţină turmele expuse în timpul nopţilor din sezonul ploios.

Serviciul de la templu al lui Zaharia. Argumentele bazate pe slujirea la templu a lui Zaharia sunt neserioase, deşi calculele antichităţii (vezi mai sus) au fost reînviate într-o formă şi mai complicată, de exemplu, de către Friedlieb (Leben J. Christi des Erlösers, Münster, 1887, p. 312). Cele 24 de clase de preoţi evrei, se spune, slujeau în fiecare săptămână la Templu; Zaharia era în clasa a opta, Abia. Templul fusese distrus 9 ab, anul 70 d. Hr.; tradiţia rabinică de mai târziu spune că clasa 1, Jojarib, slujea atunci. Din aceste date de neîncredere, asumând că Hristos s-a născut A.U.C. 749, şi că niciodată în 70 de ani turbulenţi succesiunea de săptămâni nu a eşuat, este calculat că clasa a opta slujea 2-9 octombrie, A.U.C. 748, când conceperea lui Hristos cade în martie, şi naşterea presupusă în decembrie. Kellner (op. cit., pp. 106, 107) arată cât de disperată este calcularea săptămânii lui Zaharia din oricare punct dinainte sau după ea.

Analogia festivalurilor Vechiului Testament. Se pare posibil, o analogie a relaţiei Paştelui Evreiesc şi a Cinzecimea la Paşte şi la Săptămâna Rusaliilor, pentru a conecta Naşterea cu sărbătoarea Corturilor, aşa cum a făcut, de exemplu, Lightfoot (Horæ Hebr, et Talm., II, 32), argumentând din profeţia Vechiului Testament, de exemplu, Zaharia 14:16 şu; combinând, de asemenea, faptul morţii lui Hristos în Nisan cu profeţia lui Daniel de trei ani şi jumătate de slujire (9:27), el pune naşterea în Tisri, adică în septembrie. Pe atât de nedorit este şi de a conecta 25 decembrie cu sărbătoarea Răsăriteană (decembrie) a Dedicării (Jos. Ant. Jud., XII, vii, 6).

Natalis Invicti. Bine-ştiuta sărbătoare solară, totuşi, de Natalis Invicti, sărbătorită pe 25 decembrie, are o pretenţie puternică asupra responsabilităţii pentru data noastră din decembrie. Pentru istora cultului solar, poziţia sa în Imperiul Roman, şi sincretismul cu Mitharism, vezi Cumont’s epoch-making „Textes et Monuments” etc., I, ii, 4, 6, p. 355. Mommsen (Corpus Inscriptionum Latinarum, 12, p. 338), a colectat evidenţa pentru sărbătoare, care şi-a atins culmea de popularitate sub Aurelian în 274. Filippo del Torre în 1700 a văzut pentru prima dată importanţa sa; aceasta este marcată, se spune, fără adăugirea Calendarului Filocalus. Ar fi imposibil aici chiar să trasăm istoria simbolismului solar şi a limbajului aşa cum este aplicat faţă de Dumnezeu, Mesia, şi Hristos în lucrările canonice evreieşti şi creştine, patristice sau devoţionale. Oficiile imnurilor şi ale Crăciunului abundă în instanţe; textele sunt bine aranjate de Cumont (op. cit., addit. Note C, p. 355).

Apropierile cele mai timpurii ale naşterilor lui Hristos şi soarele este în Cypr., „De pasch. Comp.”, xix, „O quam præclare providentia ut illo die quo natus est Sol . . . nasceretur Christus.” – „O, ce minunat a acţionat Providenţa ca în acea zi în care s-a născut Soarele. . . Hristos să se nască”. În secolul al 4lea, Chrysostom, „del Solst. Et Æquin.” (II, p. 118, ed. 1588), spune: „Sed et dominus noster nascitur mense decembris . . . VIII Kal. Ian. . . . Sed et Invicti Natalem appelant. Quis utique tam invictus nisi dominus noster? . . . Vel quod dicant Solis esse natalem, ipse est Sol iustitiæ.” – „Dar Domnul nostru, de asemenea, este născut în luna lui decembrie . . . a opta dinaintea calendelor din ianuarie [25 decembrie] . . ., Dar ei o numesc ‚Naşterea Necuceritului’. Care într-adevăr este aşa de necucerit ca Domnul Nostru . . .? Sau, dacă spun ei că e data de naştere a Soarelui, El este Soarele Dreptăţii.” Deja Tertulian (Apol., 16; cf. Ad. Nat., I, 13; Orig. c. Cels., VIII, 67, etc) a afirmat că Sol nu era Dumnezeul creştinilor; Augustin (Tract xxxiv, in Joan. In P. L., XXXV, 1652) denunţă identificarea eretică a lui Hristos cu Sol. Papa Leo I (Serm. xxxvii in nat. dom., VII, 4; xxii, II, 6 in P. L., LIV, 218 and 198) combate în mod amar supravieţuirile solare – creştinii, aflaţi pe treptele bisericii Apostolilor, se întorc să adore soarele ce răsare. Închinarea la soare are trăsături lăsate prin testament pentru închinarea populară modernă din Armenia, unde creştinii s-au conformat temporar şi extern cultului soarelui material (Cumont, op. cit., p. 356).

Ar trebui văzută aici şi o premeditată şi legitimă „botezare” a sărbătorii păgâne nu mai mult decât transferarea datei ce trebuie presupuse. „Naşterea pe munte” a lui Mithra şi a lui Hristos în „grotă” nu au nimic în comun: adoratorii păstori ai lui Mithra (Cumont, op. cit., I, ii, 4, p. 304 sqq.) sunt mai degrabă împrumutaţi din surse creştine decât vice versa.

Alte teorii de origine păgână. Originea Crăciunului nu ar trebui să se caute în Saturnalia (1-23 decembrie) şi nici în naşterea sfântă din timpul nopţii la Eleusis (see J.E. Harrison, Prolegom., p. 549) cu probabila sa legătură prin Frigia cu eretici Naaseni, sau chiar cu ceremonia alexandriniană citată mai sus; şi nici în riturile analoge faţă de cultul de la mijlocul iernii al lui Delfi al legănatului Dionysus, cu revocarea din mare spre o nouă naştere (Harrison, op. cit., 402 sqq.).

Teoria astronomică. Duchesne (Les origines du culte chrétien, Paris, 1902, 262 sqq.) avansează teoria „astronomică” că, dat fiind 25 martie ca zi de moarte a lui Hristos [din punct de vedere istoric imposibil, dar o tradiţie veche pe cât Tertulian (Adv. Jud., 8)], instinctul popular, cerând un număr exact de ani în viaţa divină, ar pune conceperea lui în aceiaşi dată, naşterea Sa 25 decembrie. Această teorie este cel mai bine susţinută de faptul că anumiţi Montanişti (Sozomen, Hist. Eccl., VII, 18) au ţinut Paştele pe 6 aprilie; atât 25 decembrie şi 6 ianuarie sunt astfel explicate în mod simultan. Socoteala, în plus, este în întregime în păstrarea argumentelor bazate pe număr şi astronomie şi „convenienţă”, pe atunci aşa de populare. Din nefericire, nu există nici o evidenţă contemporană pentru celebrarea în secolul al 4lea a concepţiei lui Hristos pe 25 martie.

Concluzie. Scriitorul prezent este înclinat să gândească că, dacă ar fi originea festivalului din Răsărit sau Apus, şi deşi abundenţa festivalurilor analoge din mijlocul iernii se poate să fi ajutat în mod indefinit alegerea datei din decembrie, acelaşi instinct care a pus Natalis Invicti în solstiţiul de iarnă ar fi satisfăcut, aparte de adaptarea deliberată sau calcului curios, de a pune acolo şi sărbătoarea creştină.

Liturghia şi obiceiul

Calendarul. Fixarea acestei date i-a fixat şi pe cele ale Circumciderii şi ale Prezentării; despre Aşteptare şi, probabil, Anunţare B.V.M.; şi de Naştere şi Concepere a Botezului (cf. Thurston in Amer. Eccl. Rev., December, 1898). Până în secolul 10 Crăciunul era socotit, în domeniul papal, ca începutul anului eclesiastic, aşa cum încă mai este în Bule; Boniface VIII (1294-1303) a restaurat temporar această folosire, la care germanii ţin cel mai mult.

Populara facere-fericită. Codexul Theod., II, 8, 27 (cf. XV, 5,5) interzice, în 425, jocurile de circ pe 25 decembrie; deşi până la Codexul Just., III, 12, 6 (529) se impune încetarea muncii. Al Doilea Conciliu de la Tours (can. xi, xvii) proclamă în 566 sau 567, sanctitatea celor „doisprezece zile” de la Crăciun la Bobotează, şi datoria de postul Apariţiei; acela al lui Agde (506), în canoanele 63-64, ordonează o comuniune universală, şi ce a lui Braga (563) interzice postul de Crăciun. Popularele face-fericit, totuşi, au crescut aşa de mult încât „Legea Regelui Cnut”, fabricată c. 1110, a ordonat o abţinere de la Crăciun la Bobotează.

Cele trei Mase. Sacramentariile Galeziene şi cele Gregoriene oferă trei Mase în acest festival, şi acestea, cu o martirologie specială şi sublimă, şi dispensare, dacă este necesar, de la abstinenţă, încă ne mai marchează folosirea noastră. Deşi Roma oferă trei Mase la Naştere doar, Ildefonsus, un episcop spaniol, în 845, face aluzie la o triplă masă la Naştere, Paşte, Rusalii şi Transfigurare (P.L., CVI, 888). Aceste Mase, la miezul nopţii, apus, şi în moarte, erau în mod mistic conectate cu dispensaţiile autohtone iudaice şi creştine, sau (as by St. Thomas, Summa Theologica III:83:2) de tripla „naştere” a lui Hristos: în Eternitate, în Timp şi în Suflet. Culorile liturgice variau: negru, alb, roşu, sau (de exemplu la Narbonne) roşu, alb, violet erau folosite (Durand, Rat. Div. Off., VI, 13). Gloria se cânta numai la prima Masă a zilei.

Originea istorică a acestei triple Mase este probabil după cum urmează (cf. Thurston, in Amer. Eccl. Rev., January, 1899; Grisar, Anal. Rom., I, 595; Geschichte Roms . . . im Mittelalter I, 607, 397; Civ. Catt., 21 September, 1895, etc.): Prima Masă, sărbătorită la Oratorium Præsepis in St. Mary Major – o biserică probabil imediat asimilată de biserica din Betleem – şi a treia, la St. Petru, reproduce în Roma dublul Oficiu de Crăciun menţionat de Etheria (vezi mai sus) la Betleem şi Ierusalim. A doua Masă era celebrată de papă în „capelă regală” a oficialilor Curţii Bizantine din Palestina, adică biserica St. Anastasia, original numită, ca biserica de la Constantinopole, Anastasis, şi clădită ca ea pentru a reproduce biserica Anastasis din Ierusalim – şi ca ea, în final, în abandonarea numelui „Anastasis” pentru cel al martirului St. Anastasia. A doua Masă ar fi prin urmare un compliment papal pentru biserica imperială la festivalul ei patronal. Cele trei staţii sunt astfel socotite, căci prin 1143 (cf. Ord. Romani in P. L., LXXVIII, 1032) papa a abandonat distanta Sf. Petru şi a rostit a treia Masă de la marele altar de la St. Mary Major. La această a treia Masă Leo III a inaugurat, în 800, prin încoronarea de către Charlemagne, Sfântul Imperiu Roman. Ziua a devenit una favorită pentru ceremoniile de la curte, şi în ea, de exemplu, William de Normandia a fost încoronat la Westminster.

Prezentările dramatice. Istoria dedicării a Oratorium Præsepis în biserica liberiană, a osemintelor de acolo şi a imitărilor lor, nu aparţin acestei discuţii [cf. CRIBRELICS. The data are well set out by Bonaccorsi (Il Natale, Rome, 1903, ch. iv)], dar practica de oferirea de expresii dramatice, sau cel puţin spectaculare a incidentelor Naşterii a dat naştere devreme la mai multe sau mai puţine mistere liturgice. Ordinarea lui Rouen şi a lui Reims, de exemplu, punea officium pastorum imediat după Te Deum şi înaintea Masei (cf. Ducange, Gloss. med. et inf. Lat., s.v. Pastores); Biserica de mai târziu a sarbatorit al doilea mister „profetic” după Tierce, în care Virgil şi Sibyl s-au unit cu profeţii Vechiului Testament în a-l onora pe Hristos. (For Virgil and Nativity play and prophecy see authorities in Comparetti, „Virgil in Middles Ages”, p. 310 sqq.) „A-l de-iroda pe Irod”, adică de a interpreta exagerat, date din violenţa lui Irod în aceste piese.

Ieslea scenei naşterii. Sf. Francis de Assisi în 1223 a originat ieslea de azi prin a laiciza obiceiul de atunci eclesiastici, de aici extra-liturgic şi popular. Prezenţa unui bou şi măgar se datorează unei interpretări greşite a lui Isaia 1:3 şi Habacuc 3:2 (versiunea „Itala”), deşi ele apar în unica „Naştere” din secolul al 4lea descoperită în catacombele din Sf. Sebastian în 1877. Măgarul pe care a mers Balaam în misterul Reims a câştigat sărbătoare titlului Festum Asinorum (Ducange, op. cit., s.v. Festum).

Imnurile şi colindele. Degenerarea acestor piese în parte ocazionau răspândirea noelelor, pastorali, şi colindelor, la care s-au acordat, uneori, o poziţie cvasi-liturgică. Prudentius, în secolul 4, este primul (şi singurul din acel secol) de a produce un imn Naşterii, căci „Vox clara” (imn pentru Laude în Apariţie) şi „Christe Redemptor” (Vesperali şi Utrenii de Crăciun) nu pot fi atribuite lui Ambrozie. „A solis ortu” este cu certitudine, totuşi, de Sedulius (secolul 5). Germanul Weihnachtslieder datat din secolele 11 şi 12, cele mai timpurii noele din al 11lea, cele mai timpuri colinde din al 13lea. Faimoasa „Stabat Mater Speciosa” este atribuită lui Jacopone da Todi (1230-1306); „Adeste Fideles” este, cel mai timpuriu, din secolul 17. Aceste aere populare esenţiale, şi chiar cuvinte, totuşi, au existat cu mult înainte ca ele să fie puse în scris.

Felicitările şi prezentările. Obiceiurile păgâne care se centrau pe calendele din ianuarie gravitau Crăciunul. Tiele (Yule şi Crăciun, Londra 1899) a colectat mult exemplare interesante. Strenæ (eacute; trennes) din 1 ianuarie roman (bitterly condemned by Tertullian, de Idol., xiv and x, and by Maximus of Turin, Hom. ciii, de Kal. gentil., in P. L., LVII, 492, etc.) supravieţuiesc ca daruri de crăciun, felicitări, cutii.

Butucul yule. Focurile calende erau un scandal chiar şi pentru Roma şi Sf. Boniface a obţinut de la Papa Zaharia abolirea lor. Dar probabil că butucul Yule în multele sale forme era în original aprins doar la vederea sezonului rece. Doar în 1577 acesta a devenit o ceremonie publică în Anglia; popularitatea sa, totuşi, a crescut imens, în special în Provence; în Tuscany, Crăciunul este numit simplu ceppo (bloc, butuc – Bonaccorsi, op. cit., p. 145, n. 2). În plus, acesta a devenit conectat cu alte folosinţe; în Anglia, un locuitor avea dreptul să se hrănească pe cheltuiala stăpânului său atât ca o roată, adică rotund, de lemn, dată lui, ar arde, stăpânul îi dădea unui arendaş o grămadă de lemne la naşterea unui copil; kindsfuss era un dar oferit copiilor la naşterea unei surori sau a unui frate, şi chiar la ferma de animale aceia a lui Hristos, fratele universal mic (Tiele, op. cit., p. 95 sqq.).

Verdeţuri. Gervase de Tilbury (secolul 13) spune că în Anglia grânele sunt expuse în noaptea de Crăciun pentru a dobândi fertilitate de la roua care cade ca răspuns la „Rorate Cæli”; tradiţia că pomii şi florile înfloresc noapte este prima dată citat dintr-un geograf arab din secolul 10, şi extins în Anglia. Într-o epică franceză din secolul 13, lumânările sunt văzute pe pomii înfloriţi. În Anglia toiagul lui Iosif din Arimatea a fost cel care a înflorit la Glastonbury şi în altă parte; când 3 septembrie a devenit 14 septembrie în 1752, 2000 de oameni au privit să vadă dacă spinul Quainton (cratagus præcox) ar înflori în Crăciunul de Stil Nou; şi pentru că nu a făcut-o, ei au refuzat să ţină festivalul Noului Stil. Din acest crez practicile calende a decoraţiilor cu verdeţuri (interzise de Arhiepiscopul Martin of Braga, c. 575, P. L., LXXIII – vâscul era lăsat de Druizi) au dezvoltat pomul de Crăciun, prima dat menţionată în mod definit în 1605 la Strasburg, şi introdus în Franţa şi Anglia doar în 1840, de Prinţesa Helena of Mecklenburg şi Prince Consort respectiv.

Vizitatorul misterios. Doar cu mare atenţie ar trebui ca misteriosului binefăcător din noaptea de Crăciun – Knecht Ruprecht, Pelzmärtel pe un cal de lemn, St. Martin pe un încărcător alb, Sf. Nicolae şi echivalentul său „reformat” Părintele Crăciun – să fie atribuiţi cu păşirea unui sfânt în papuci lui Woden, care, împreună cu soţia sa Berchta, au coborât în nopţile dintre 25 decembrie şi 6 ianuarie, pe un cal alb pentru a binecuvânta pământul şi pe oameni. Focurile şi roţile strălucitoare i-au luminat pe dealuri, casele erau împodobite, procesele suspendate şi festivalurile celebrate (cf. Bonaccorse, op. cit., p. 151). Knecht Ruprecht, la oricare dată (prima dată găsit într-un mister din 1669 şi condamnat în 1689 ca un diavol) era doar un slujitor al Sfântului Copil.

Ritualuri necatolice. Dar fără îndoială că autenticul nuclei creştin a atras acumulările păgâne. Pentru calende tăcute; extraordinarul şi obscenul Modranicht; tortul în onoarea „placentei” Mariei, condamnat (692) la Conciliul Trullan, canonul 79; Tabulæ Fortunæ (hrană şi băutură oferită pentru a se obţine sporire, şi condamnat în 743) see Tiele, op. cit., ch. viii, ix – Datele lui Tiele sunt probabil de o mai mare valoare decât deducţiile sale –şiDucange (op. cit., s. vv. Cervula and Kalendæ).

În Anglia, Crăciunul a fost interzis de Actul Parlamentului în 1644; ziua trebuia să fie un post şi o zi marcată; magazinele au fost constrânse să fie deschise; plăcintele de prune şi plăcintele mărunţite erau condamnate drept păgâne. Conservativii au rezistat; la Canterbury s-a vărsat sânge; dar după Sectanţii Restaurării au continuat să numească Yuletide „Fooltide” [fluxul Yule în fluxul proştilor, într-o traducere liberă, n. tr.].

http://www.voxdeibaptist.org/Craciunul_originea_cuvintului.htm

CRISTOLOGIE – Calitatea veşnică de Fiu a Domnului Isus Hristos Partea IV J. C. Philpot

download - Copie

Deoarece una din fortăreţele oponenţilor calităţii adevărate şi proprii de Fiu a binecuvântatului Domn, constă în varietatea obiecţiilor, ridicate în cea mai mare parte de raţionamentul carnal, care au fost îndemnul feluritor predicatori şi scriitori împotriva acesteia, şi deoarece unele dintre aceste obiecţii sunt foarte subtile şi, la prima vedere, de o anumită greutate, am simţit că ar fi de dorit să observăm cele care au vre-o importanţă, şi, atât de mult cât putem, să le înlăturăm din cale, pentru că ele sunt adesea obstacole triste chiar şi pentru unii care cred şi iubesc adevărul.

Dar înainte de a le lua separat una câte una, poate că este necesar să introducem câteva observaţii cu privire la natura obiecţiilor în general, pentru că acesta este un subiect care adesea nu este suficient înţeles nici de cei care le folosesc, şi nici de cei care sunt influenţaţi de ele. Este o idee obişnuită, că dacă o obiecţie puternică poate fi adusă împotriva unei doctrine, şi că dacă la obiecţie nu se poate răspunde în mod satisfăcător şi în întregime, aceasta este ca şi când ai pune un topor la rădăcina unui copac, care deodată îl derâmă eficient şi pentru totdeauna. Dar nu poate exista o falsitate mai mare, aşa cum va fi evident într-un moment din următoarele consideraţii: 1. Obiecţia poate fi capabilă de un răspuns, deşi s-ar putea ca voi să nu puteţi să îi răspundeţi; sau 2. Ea ar putea să se ridice din contestatorul care nu înţelege sau luând o poziţie falsă cu privire la întrebare; sau 3. Întregul subiect ar putea să se întindă dincolo de capacitatea de înţelegere a facultăţilor noastre raţionale; sau 4. Comparată cu greutatea mărturiei în favoarea punctului avut în atenţie, obiecţia ar putea să nu aibă nici o greutate în realitate. Pentru a face puţin mai clară înţelegerea noastră, aplicaţi aceste consideraţii la subiectul minunilor, şi vedeţi cum ele se referă la punctul de obiecţii ridicate împotriva adevărului lor aşa cum este povestit în Vechiul şi în Noul Testament. Păgânii precum Hume şi alţii, au adus cele mai puternice obiecţii împotriva minunilor, ca fiind nu doar contrare întregii noastre experienţe din prezent, ci fiind opuse chiar cursului şi legilor fixe ale naturii, cum ar fi de exemplu, gravitaţia, când capul toporului de fier a fost făcut să plutească (2 Împărăţi 6:6), sau când Domnul a umblat pe apă. Acum, 1. S-ar putea ca voi să nu puteţi să răspundeţi la aceste obiecţii acolo unde ei te pun în mod personal printr-un păgân iscusit. Dar o altă persoană, care a considerat subiectul mai profund decât tine, ar putea să facă ceea ce tu nu ai putea să faci. Sau, 2. Obiecţia păgânului s-ar putea ridica din faptul că cel care obiectează ia un punct de vedere fals cu privire la întregul subiect despre minuni ne-înţelegând necesitatea lor de a stabili revelaţia, sau prin punerea deoparte a puterii lui Dumnezeu care a făcut legile naturii să le suspende în mod temporar. Sau 3. Explicaţia felului în care apa, de exemplu, a fost transformată în mod miraculos în vin, sau puţinele pâini de orz şi peştii care au fost dintr-odată înmulţite pentru a hrăni mii de oameni care au mâncat din pâini şi din peşti. Astfel, chiar dacă nu se poate răspunde satisfăcător sau pe deplin obiecţiilor, la fel cum tăierea unui copac poate curăţa o ramură de tulpină. De aceea, nu fiţi descurajaţi sau ispitiţi să renunţaţi la adevărul despre calitatea veşnică de Fiu a lui Hristos pentru că se pot aduce obiecţii puternice împotriva acesteia.

Dar în plus faţă de consideraţiile pe care le-am oferit cu privire la obiecţiile în general, păstraţi în minte în ceea ce privesc misterele cereşti, că: 1. Nu există nici măcar un adevăr al revelaţiei împotriva căruia să nu se poată ridica obiecţii puternice; 2. Adevărul divin este o chestiune de credinţă, şi astfel nu se poate atinge şi este dincolo de regiunea raţională, şi de aceea, noi nu suntem chemaţi să argumentăm, ci să credem; 3. Nu există o unealtă mai obişnuită a Satanei decât cea a sugerării obiecţiilor împotriva fiecărui mister sacru; şi 4. Dacă am asculta aceste obiecţii, şi am obţine vre-un control ferm asupra minţii, efectul lor aproape inevitabil este sau să o concentreze în întregime împotriva adevărului, sau să o umple cu suspiciuni, sau chiar sugestii păgâne, care ar putea să o arunce în cel mai mare dezastru şi confuzie. Oricine ar putea să găsească faptul că acesta este cazul care a privit puterea obiecţiilor minţii sale, şi a simţit cum ele l-au jefuit de tăria şi mângâierea sa din ceasul ispitei.

Dar haideţi să purtăm cu statornicie în minte de asemenea, faptul că nu există nici măcar un adevăr revelat împotriva căruia să nu se pretindă obiecţii puternice. Cel care neagă sau este ignorant cu privire la aceasta are o slabă cunoştinţă a punctelor în sine, sau în ceea ce priveşte opoziţia care s-a ridicat în toate erele împotriva lor. Profeţia, inspiraţia Scripturilor, învierea trupului, Trinitatea, întruparea Fiului lui Dumnezeu, doctrinele harului, şi alte nenumărate adevăruri vitale a trebuit să întâmpine cele mai mari obiecţii, şi obiecţii de o asemenea natură încât raţiunea este absolut incapabilă să le răspundă. Eu mărturisesc sincer despre mine, ca un rezultat a mai mult de treizeci de ani de experienţă a puterii obiecţiilor asupra minţii, că dacă eu le-aş fi ascultat, sau mai degrabă dacă ele nu ar fost supuse de Duhul şi harul lui Dumnezeu, de multă vreme aş fi renunţat la fiecare adevăr divin, şi aş fi devenit un păgân confirmat. Astfel, eu nu sunt nici străin faţă de obiecţii, nici faţă de cale – singura cale – în care ele pot fi înfruntate. Şi eu nu văd mai puţin clar în cazul acelor oameni nefericiţi a căror minte este predispusă cu obiecţii care au fost ridicate împotriva calităţii veşnice de Fiu a lui Hristos, faptul că ei sunt atât de credincioşi faţă de ele încât nu pot crede aceasta, nici nu pot primi cea mai puternică şi mai clară mărturie a Scripturii în favoarea ei.

Acum, pentru a aduce aceste observaţii la un cap, aplicaţi-le la felurite obiecţii ridicate împotriva adevăratei, potrivitei şi veşnicei calităţi de Fiu a binecuvântatului nostru Domn. Când ele sunt testate, ele vor fi găsite fie că sunt neînţelegeri, sau prezentări greşite, sau deducţii false, sau simple argumente naturale, şi de aceea pentru a sta exact pe acelaşi teren ca obiecţiile faţă de minuni, pentru că ele sunt contrare unor anumite legi fixe ale naturii; sau faţă de înviere, pentru că noi vedem trupul redus la ţărână, şi nu putem înţelege cum acelaşi trup identic poate învia din nou; sau chiar faţă de Biblia în sine, ce conţine multe afirmaţii aparent inconsecvente cu descoperirile ştiinţei moderne. De aceea, este un lucru foarte riscant pentru o persoană care doreşte să cunoască şi să creadă adevărul mântuitor pentru sine, să asculte de obiecţiile împotriva acestuia, şi să le dea un loc în mintea sa. Lăsaţi-l mai degrabă să caute învăţătura promisă a Duhului, şi să spună tuturor obiecţiilor care ar vrea să smulgă adevărul din mâna sa, „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16:23)

De asemenea, trebuie să păstrăm cu grijă în mintea noastră faptul că, în privinţa unor astfel de subiecte misterioase ca acel dinaintea noastră, este imposibil pentru noi, cu facultăţile noastre din prezent, să le înţelegem, şi că de aceea, raţiunea noastră carnală poate să ne sugereze întotdeauna obiecţii la acestea, care nu pot fi întâlnite pe terenuri similare. Ce inteligenţă finită poate înţelege infinitatea? „Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.” (Iov 37:23) „Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic? Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti? Întinderea ei este mai lungă decât pământul, şi mai lată decât marea.” (Iov 11:7-9). Atunci, oare nu putem noi adăuga cu adevărat, împreună cu Ţofar, despre acei care au obiecţii la misterele divine pentru că ele sunt aparent contradictorii faţă de raţiunea umană, „Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!” (Iov 11:12.)

Dar lăsaţi-mă să mă adresez acum unora dintre obiecţiile care au fost aduse faţă de adevărata şi propria calitate de Fiu a Domnului nostru binecuvântat.

  1. Prima obiecţie pe care o voi observa este că „de aceea, noi îl facem pe Domnul Isus Hristos să fie un Dumnezeu născut.” Lipsa de respect a acestei expresii este în păstrarea căii obişnuite prin care oponenţii adevărului caută să discrediteze punctele de vedere ale adversarilor lor. Ne-satisfăcuţi cu tragerea lor de concluzii false din punctele de vedere la care ei se opun, ei îmbracă aceste concluzii într-un costum de manufactură proprie pentru a le face ridicole sau vrednice de dispreţ. Dacă ei ar fi avut corectitudinea obişnuită, nu ne-ar fi imputat o doctrină atât de degradantă, atât de lipsită de respect, cum este cea a unui Dumnezeu născut. Expresia implică faptul că noi suntem Triteişti; adică, susţine că există trei Dumnezei distincţi (nu trei Persoane distincte), şi că din aceşti trei Dumnezei unul este Dumnezeul care naşte, al doilea este Dumnezeul care este născut, şi al treilea este Dumnezeul care purcede de la ceilalţi doi Dumnezei. Dar aceasta nu este Trinitarianism, nici măcar Creştinism sub vre-o altă formă, ci Hinduism. Noi suntem Trinitarieni; adică, noi credem că există un singur Dumnezeu, care există într-o Trinitate de Persoane. Dacă noi susţinem, aşa cum ne impută ei nouă, un Dumnezeu născut, aceasta ne-ar face pe noi să negăm nu numai Unitatea Esenţei divine, ci chiar existenţa în sine a singurului Dumnezeu adevărat. De aceea, noi respingem acuzaţia cu toată puterea noastră, şi negăm faptul că doctri