Închide

CRESTINII IN FATA “NOII ERE” (“NEW AGE”) — Blog pentru suflet şi trup cu informaţii pentru viaţă

“Scopul lor nu este sa goleasca bisericile, ci sa le umple cu oameni care au cugetarea pervertita” CE INSEAMNA SI CE URMARESTE MISCAREA NEW AGE? Varianta revizuita a articolului „Adevarul despre noua Era”, publicat in periodicul „Parakatathiki” (Comoara), nr. 15, noiembrie-decembrie, 2000. “In ultimii ani, din ce in ce mai mult auzim vorbindu-se despre Noua […]

Beni Cocar: Am Mers Pe Urmele Domnului Isus Și Nu Am Vrut Să Fac Nici Un Compromis Cu Securitatea — ARMONIA MAGAZINE – USA

by Mihai Ciucă I-am luat personal acest interviu lui Beni, prin email, pentru a-l publica într-o serie de dialoguri incomode, pe site-ul «Mersul Vremurilor», site temporar indisponibil acum, undeva prin anul 2008. Ieri am remarcat faptul că via Beni Cocar: Am Mers Pe Urmele Domnului Isus Și Nu Am Vrut Să Fac Nici Un Compromis Cu […]

DUMNEZEUL FILOSOFILOR GRECI NU ESTE DUMNEZEUL BIBLIEI

În anul 1969, când mi-am început studiile teologice la Universitatea Oxford, unul dintre cursurile pe care mi s-a cerut să le urmez a fost despre istoria doctrinelor creştine în primele secole, până la Calcedon (anul 451). Am fost fascinat atunci de intrarea creştinismului în lumea greacă şi de lupta unor filosofi greci încreştinaţi, ca Iustin Martirul sau Clement din Alexandria, de a convinge intelectualitatea greacă din imperiul roman, că creştinismul nu este inferior gândirii lor filosofice, ci poate fi reconciliat cu aceasta. Şi mai încântat am fost de prodigioasa gândire a lui Origen, de perseverenta luptă a lui Atanasie pentru divinitatea lui Iisus şi mai ales de profunda gândire a capadocienilor, Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Grigore al Nisei, care au definit şi mai clar Persoanele din Sfânta Treime şi care au pregătit calea pentru definirea la Calcedon a Persoanei Fiului lui Dumnezeu.

De atunci şi până astăzi m-am întors mereu la aceşti străluciţi gânditori greci şi la strădania lor de a defini cât mai exact credinţa creştină. Treptat, treptat însă, am început să înţeleg că problema cea mai mare creată de ei pentru creştinism a fost modul în care l-au definit pe Dumnezeu, urmându-i pe filosofii greci, Platon, Aristotel şi Plotin. Pentru ei, Dumnezeu este totalmente altul, în afara timpului şi a spaţiului, neafectat cu nimic de ce se întâmplă în omenire. În cuvinte teologice, Dumnezeu este în afara timpului, impasibil (care nu poate suferi), imutabil, transcendent, totalmente altul, mişcătorul nemişcat, incognoscibil (de necunoscut) şi incomprehensibil (de neînţeles).

La un asemenea Dumnezeu nu se poate ajunge, dar şi mai important, un asemenea Dumnezeu nu poate nici El să intre în legătură cu omenirea. Lucrul acesta l-a înţeles teologul ortodox grec Grigore Palama (1295-1359) care, pentru a rezolva această problemă, a venit cu teoria că Dumnezeu intră în contact cu omenirea prin aşa numitele „energii necreate”, nişte energii divine care emană din Dumnezeu şi ne afectează pe noi muritorii. Teologii ortodocşi se mândresc cu această „descoperire”, dar ea este necesară numai pentru cei ce acceptă să creadă în acest Dumnezeu al filosofilor greci.

Ca o precizare teologică. Teologii greci din primele secole au făcut un lucru extraordinar de bun în definirea şi apărarea divinităţii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.. Ei au greşit când L-au definit pe Dumnezeu Tatăl în termenii filosofiei lui Platon, Aristotel şi Plotin şi prin aceasta au creat un Dumnezeu străin de noi oamenii.

Să ne întoarcem acum atenţia spre Biblie şi să vedem ce fel de Dumnezeu ne revelează această sursă de informare dumnezeiască.  Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne spune în introducerea la Evanghelia care îi poartă numele: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela ni L-a făcut cunoscut” (Evanghelia după Ioan, 1:18).

În vremurile acelea biblice, în care se credea în sute de dumnezei, când vorbeai despre Dumnezeu trebuia să-L identifici: Despre care Dumnezeu vorbeşti? Răspunzând la această nevoie de identificare, atât Sfântul Apostol Petru (în 1 Petru 1:4) şi Sfântul Apostol Pavel (în Efeseni 3:14) Îl numesc pe Dumnezeul creştinilor „Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos”.  Adică, acel Dumnezeu pe care Domnul Iisus îl numea „Tatăl Meu” şi care ne-a învăţat să-I zicem „Tatăl nostru, care eşti în ceruri”.

Să ne uităm atunci cu atenţie ce ne învaţă Iisus din Nazaret despre Dumnezeu. Începem prin a semnala că Iisus a avut un singur subiect de învăţătură: Împărăţia lui Dumnezeu. Ce voia să spună Iisus prin termenul acesta? Este foarte simplu: Dumnezeu se întoarce spre omenire şi intenţia Lui este să locuiască în oameni, în toţi oamenii şi în fiecare om în parte. Dar El nu vrea să vină oricum, pe orice poziţie: El nu vine decât pe poziţia de Împărat şi acolo unde Dumnezeu locuieşte ca Împărat, acolo este Împărăţia lui Dumnezeu (sau Domnia lui Dumnezeu). În mod practic, aceasta înseamnă să acceptăm să ne subordonăm voinţa noastră voinţei Lui: Să se facă în noi voia Lui aşa cum se face în ceruri. Şi voia lui Dumnezeu ne este definită şi arătată în învăţăturile Domnului Iisus, despre care Dumnezeu zice: „De El să ascultaţi!” (Matei 17:5).

Iată cum descrie Domnul Iisus fenomenul acesta al instalării Împărăţiei lui Dumnezeu în noi: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele (adică, veţi trăi după învăţăturile Mele). Şi Eu voi ruga pe Tatăl să vă dea un alt Mângăietor… şi anume pe Duhul Adevărului… Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el…Şi Mângăietorul, adică Duhul Sfânt… vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte ce v-am spus Eu” (selecţiuni din Ev. după Ioan, 14:15-26).

Vedem că Dumnezeul pe care ni-L revelează Domnul Iisus stabileşte cu noi legătura cea mai intimă imaginabilă. Şi după ce se instalează astfel în noi, relaţia Lui cu noi este definită prin cuvântul „părtăşie”.  Această părtăşie personală, directă, intimă cu Dumnezeu este însăşi esenţa Evangheliei, a credinţei creştine. Aşa scrie Sfântul Apostol Ioan: „Ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Iisus Hristos” (1 Ioan 1:3).

Vedem că Biblia nu face speculaţii filosofice despre Dumnezeu, ci ni-L descrie pe Dumnezeu ca fiind dragoste şi bunătate şi ca având dorinţa de a avea fii care seamănă cu Tatăl lor şi care trăiesc încă aici pe pământ în cea mai intimă relaţie personală cu Tatăl lor.

Să recapitulăm. Noi nu-i dispreţuim pe greci, ci le recunoaştem meritul de a se fi străduit să înţeleagă credinţa creştină şi de a o transpune în limba lor, care era limba de circulaţie şi de cultură în tot imperiul roman. Dar ei au avut şi limitări, legând prea strâns credinţa creştină de filosofia lor. Noi trebuie să ştim unde să ne oprim când este vorba de credinţa noastră: unitatea noastră de măsură este Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este El scris în Biblie  sau Sfânta Scriptură şi nu-i urmăm pe greci acolo unde ei depăşesc hotarele revelaţiei divine.

În concluzie. Dumnezeul filosofilor greci, care a devenit Dumnezeul ortodoxiei române, este un produs al imaginaţiei unor oameni. El este un Dumnezeu ireal. Acest Dumnezeu îl lasă pe om singur, fiindcă el nu poate pretinde că-L cunoaşte pe Dumnezeu. Numai Biserica pretinde că Îl cunoaşte şi individul este dependent de Biserică pentru relaţia lui cu Dumnezeu. El nu are o viaţă spirituală proprie. Şi Bisericii îi convine să-i ţină pe oameni dependenţi de sine. Din mai multe motive. Unul este setea de putere şi dorinţa de dominare. Celălalt este de ordin financiar. Biserica decide cât trebuie să plătească omul pentru serviciile pe care i le face Biserica.

În contrast cu aceasta, Dumnezeul pe care ni L-a făcut cunoscut Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeul Adevărat! Şi cunoaşterea acestui Dumnezeu înseamnă viaţă. Aşa spune Fiul lui Dumnezeu: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis Tu” (Ev. după Ioan 17:3).

Ce contrast enorm! Acest Dumnezeu ne aduce la viaţă spirituală aici şi acum. Învăţând în şcoala lui Iisus, învăţăm să trăim în intimitate cu Dumnezeu! Şi conform Sfântului Apostol Ioan, când Îl cunoaştem pe Dumnezeu umblăm în lumină şi căpătăm puterea să trăim cum a trăit Iisus  (Vezi prima  epistolă a lui Ioan, cap.1 şi 2). Transformarea morală este reală şi vizibilă. Întreaga societate se schimbă!

De dragul omului, a fiecărui om şi de dragul societăţii, a întregii societăţi, implorăm Biserica Ortodoxă Română să renunţe la putere (şi la bani!) şi să ajute pe toţi indivizii să-L cunoască pe Dumnezeul Adevărat!

Fostul Papă Benedict al XVI-lea a publicat în anul 2007 cartea „Iisus din Nazaret” şi în prefaţă ne spune explicit cu ce scop a scris-o: „M-a izbit că cea mai urgentă prioritate este să prezint Persoana şi învăţătura lui Iisus din lucrarea Lui publică pentru a ajuta la creşterea unei relaţii vii cu El” (sublinierea noastră,I.Ţ.).  Reforma de acum cinci sute de ani a fost caracterizată tocmai de introducerea unei relaţii personale cu Dumnezeu. Când Papa de la Roma ne cheamă la o relaţie vie, adică personală şi reală, cu Iisus, el se alătură scopului fundamental al Reformei. Chemăm Biserica Ortodoxă să aibă curajul să facă aceeaşi întoarcere spre Adevăratul Dumnezeu şi spre a ajuta poporul român să intre într-o relaţie vie cu El!

http://iosifton.ro/blog/dumnezeul-filosofilor-greci-nu-este-dumnezeul-bibliei_2017_07_13_blog

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologie/dumnezeul-filosofilor-greci-nu-este-dumnezeul-bibliei/

Întâmplările pelerinului în călătoria sa de John Bunyan Partea întâia Capitolul 2 Creştinul ascultă sfaturile Deşteptului-Lumii şi se rătăceşte

Lectură Creştină

Pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor cititorilor noştri, lansăm din luna aprilie 2006 a acestei Publicaţii, această pagină specială de lectură creştină unde vom prezenta o carte în serial. Pentru început vă propunem lecturarea cărţii „Întâmplările pelerinului în călătoria sa” povestită de John Bunyan (1628-1688), o carte tradusă în peste o sută douăzeci de limbi şi apreciată ca o carte de căpătâi, alături de Biblie. Suntem convinşi că lectura acestei cărţi va constitui pentru fiecare cititor o adevărată binecuvântare, un prilej de întărire şi devotament creştin – aşa cum a fost pentru milioane de cititori din lumea întreagă.

Întâmplările pelerinului în călătoria sa

de John Bunyan

Partea întâia

Capitolul 2

Creştinul ascultă sfaturile 

Deşteptului-Lumii şi se rătăceşte

În timpul ce Creştinul îşi continuă singur drumul, zări un om care venea în întâmpinarea lui; se întâlniră la o răspântie. Omul se numea Deşteptul-Lumii şi trăia în oraşul Înţelepciunii Pământeşti, un mare oraş aproape de locul de unde era Creştinul. Deşteptul-Lumii auzise de Creştin, căci plecarea lui din Cetatea Pierzării făcuse mare vâlvă, aşa că şi prin alte localităţi se vorbea de el.

– Deşteptul-Lumii văzându-l pe Creştin, ghici că el era, după cum mergea, tot suspinând şi oftând. Intră în vorbă cu el: Încotro frate cu povara asta grea?

– Creştinul. Adevărat grea! Nimeni n-a mai purtat o povară aşa de grea, of, nenorocitul de mine! Dar dacă mă întrebi încotro merg, hai să-ţi spun: mă duc la Poarta cea Strâmtă care se vede acolo, înaintea mea; mi sa spus că acolo o să mi se arate calea pe care trebuie să o urmez ca să scap de povara asta.

– Deşteptul-Lumii. Ai nevastă şi copii?

– Creştinul. Da, dar povara aceasta mă apasă atât de greu că nu mai simt nici o bucurie de ei; parcă nici nu i-aş avea.[1]

– Deşteptul-Lumii. Dacă-ţi voi da un sfat bun mă vei asculta?

– Creştinul. Dacă sfatul e bun, te voi asculta, căci am mare nevoie de sfaturi bune.

– Deşteptul-Lumii. Atunci te sfătuiesc să scapi cât mai repede de povara ta, că până nu vei face asta, nu vei avea linişte sufletească, nici de binecuvântările pe care ţi le va da Dumnezeu nu te vei bucura.

– Creştinul. Tocmai asta vreau şi eu: să scap de povara aceasta grea, dar singur nu o pot face, şi nimeni nu poate să mi-o ia. De aceea fac drumul acesta, ca să scap de povara mea.

– Deşteptul-Lumii. Cine ti-a spus să apuci acest drum ca să scapi de povară?

– Creştinul. Un om care mi sa părut absolut cumsecade, îl cheamă Evanghelistul.

– Deşteptul-Lumii. Blestemat să-i fie sfatul pe care ţi l-a dat. Nu există un drum mai primejdios şi mai obositor decât cel ce ţi l-a arătat Evanghelistul şi te vei încredinţa de aceasta dacă vei urma sfatul lui. De altfel, după cum văd, ai şi păţit-o, căci văd pe hainele tale noroi din Mlaştina Deznădejdii; mlaştina aceasta este doar începutul greutăţilor celor ce vor să meargă pe calea acesta. Ascultă, eu sunt mai bătrân decât tine. Pe calea pe care mergi vei întâmpina oboseală, suferinţă, primejdii, lipsă de îmbrăcăminte, balauri, fiare sălbatice, întuneric, într-un cuvânt, moartea. Toate acestea sunt sigure; ele au fost întărite prin mărturiile multora. Cum ar putea un om să se arunce într-o asemenea primejdie după sfatul unui străin?

– Creştinul. Bine; dar povara care mă apasă e mult mai îngrozitoare decât tot ce-mi spui. Nu mi-ar păsa de nici un fel de greutăţi care mi s-ar pune în cale, dacă e vorba să scap de povara mea.

– Deşteptul-Lumii. Cum de ai ajuns să-ţi dai seama de această povară?

– Creştinul. Citind cartea aceasta ce o am în mână.

– Deşteptul-Lumii. Mă gândeam eu la asta. Ţi s-a întâmplat şi ţie ca şi altora slabi din fire, care, bătându-şi capul cu lucruri prea grele pentru ei, cad într-un fel de zăpăceală. Zăpăceala asta nu numai că îi face neoameni, cum bag de seamă a făcut din tine, dar îi şi împinge în mari primejdii, cu nădejdea că vor căpăta cine ştie ce.

– Creştinul. Eu ştiu prea bine ce vreau: să scap de povara aceasta.

– Deşteptul-Lumii. Dar de ce să cauţi scăparea pe drumul acesta, pe care ai de luptat cu atâtea primejdii, când eu aş putea să-ti arăt unde poţi să capeţi ce doreşti şi să fii scutit de primejdiile în care te arunci? Şi leacul îl ai la îndemână. Afară de asta, în locul atâtor primejdii, vei găsi linişte, bună primire şi mulţumire.

– Creştinul. Te rog, spune-mi taina acesta.

– Deşteptul-Lumii. Ei bine, în satul de acolo care se cheamă Buna Purtare, trăieşte un boier numit Legea, un om foarte înţelept, care se bucură de un nume bun şi are îndemânarea să uşureze pe oameni ca tine de poverile lor. După câte ştiu, a făcut mult bine; el mai are îndemânarea să vindece pe cei tulburaţi de poverile lor. Dacă vrei, poţi să te duci la el şi îţi va ajuta îndată. Casa lui nu este departe de aici şi dacă se va întâmpla să nu-l găseşti acasă, vei găsi pe băiatul lui, un tânăr cumsecade numit Buna-Cuviinţă, care te poate ajuta tot aşa de bine ca şi bătrânul. Acolo, după cum ţi-am spus, poţi să scapi de povara ta. Dacă ai de gând, cum de altfel şi trag nădejde, să nu te mai întorci la vechea ta locuinţă, atunci poţi să trimiţi după nevasta şi copii tăi, şi să locuieşti cu ei în acest sat. În el se găsesc case şi vei pute să închiriezi una ieftină. Se trăieşte bine şi ieftin, ceea ce te va face fericit, – vei trăi printre vecini cumsecade, cu toată cinstea şi în belşug.

Creştinul rămase câteva clipe pe gânduri, apoi se hotărî: Dacă e aşa cum îmi spune acest om, cel mai bun lucru este să ascult de sfatul lui.

Îl întrebă: Domnule, care e drumul ce duce la casa omului aceluia atât de bun?

– Deşteptul-Lumii. Vezi muntele acela înalt? Acolo trebuie să mergi şi prima casă peste care dai este a omului nostru.

Creştinul se abătu atunci din drumul lui, ca să ajungă la casa domnului Lege pentru a fi ajutat. Când însă ajunse aproape, muntele i se păru foarte înalt, iar o parte din el atârna deaupra drumului, în aşa fel că Creştinul se temu să meargă mai departe, să nu se prăbuşească muntele peste el. Rămase aici locului, neştiind ce să facă. Povara îi părea acum şi mai apăsătoare.[2] Din munte ieşeau flăcări şi Creştinul se temu să nu-l ardă. Rămase locului tremurând de frică. Începu să-i pară rău că ascultase de sfatul Deşteptului-Lumii. Atunci, văzu el pe Evanghelist venind spre el. Văzându-l, Creştinul de ruşine se făcu roşu ca para focului. Evanghelistul se apropie de el privindu-l aspru, îl întrebă: Ce faci aici Creştine? Acesta ramase ca mut, neştiind ce să răspundă. Evanghelistul continuă: Nu eşti tu omul pe care l-am văzut jelindu-se sub zidurile Cetăţii Pierzării?

– Creştinul. Da, domnule, eu sunt acela.

– Evanghelistul. Nu ti-am arătat eu drumul care duce spre Poarta cea Strâmtă?

– Creştinul. Da, domule.

– Evanghelistul. Cum se face că te-ai abătut aşa de repede din calea ta, aici nu eşti pe drumul bun.

– Creştinul. Cum am ieşit din Mlaştina Deznădejdii m-am întâlnit cu cineva care m-a încredinţat că în satul din faţă ar putea găsi un om care mă va scăpa de povara ce o port în spate.

– Evanghelistul. Cine era acel om?

– Creştinul. Părea un om bine şi a stat mult de vorbă cu mine; în cele din urmă m-a convins; aşa s-a făcut că am ajuns aici; dar când am văzut acest munte cum spânzură peste drum, m-am oprit de frică să nu-mi cadă în cap.

– Evanghelistul. Ce ţi-a spus acel domn?

– Creştinul. M-a întrebat încotro mă duc şi i-am spus.

– Evanghelistul. Şi el ce ţi-a spus?

– Creştinul. M-a întrebat dacă am nevastă şi copii; i-am spus că am, dar că sunt aşa de apăsat de povara pe care o am în spate, că nu mă mai bucur de ei ca mai-nainte.

– Evanghelistul. Şi ce ţi-a mai spus?

– Creştinul. Mi-a spus să scap numaidecât de povara mea şi eu i-am explicat că tocmai asta caut, de aceea mă şi duc spre Poarta cea Strâmtă ca să mă lămuresc cum să găsesc mântuire. El mi-a spus atunci că are să-mi arate o cale mai bună şi mai scurtă, lipsită de greutăţi, nu ca aceea pe care mi-ai arătat-o dumneata. Pe această cale, mi-a zis domnul acela, vei ajunge la casa unui boier care se pricepe să ia aceste poveri de pe umerii oamenilor. L-am crezut şi m-am abătut din cale, pentru ca să scap mai repede, dacă era cu putinţă. Când am ajuns însă aici şi am văzut cum stau lucrurile, m-am oprit de frică, iar acum nu ştiu ce să fac.

Atunci Evanghelistul îi spuse: Aşteaptă câteva clipe ca să-ţi arăt ce zice Cuvântul lui Dumnezeu. Creştinul stătu locului, tremurând. Evanghelistul continuă: Luaţi seama ca nu cumva să nesocotiţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri.[3] Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar dacă dă înapoi sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.[4] Apoi Evanghelistul îl lămuri astfel: Tu eşti omul care merge spre nenorocire; ai început să te lepezi de sfatul Celui Preaînalt şi să dai înapoi de pe calea păcii, încât acum eşti aproape să cazi în pierzare.

Atunci Creştinul căzu ca mort înaintea Evanghelistului şi strigă: Vai nenorocitul de mine, sunt pierdut! Văzând aceasta, Evanghelistul îl apucă de mină şi îi spuse: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor. Nu fii necredincios, ci credincios.[5] Creştinul începu atunci să-şi mai vină în fire, se ridică tremurând şi ramase înaintea Evanghelistului. Acesta continuă: Ia bine seama la cele ce ţi-am spus. Îţi voi arăta cine este acela care te-a înşelat şi cine-i acela la care te-a trimis.

Omul care te-a întâlnit este Deşteptul-Lumii şi cu drept cuvânt îl cheamă aşa, pentru că, pe de altă parte îi place numai învăţătura acestei lumi [6] şi de aceea se duce tot timpul la biserica din târgul Bunei Purtări, iar pe de altă parte, îi place mai mult acea învăţătură, fiindcă-l scuteşte de cruce. Şi pentru că este atât de robit de firea lui pământească, de aceea caută să schimbe căile mele drepte. Cât despre sfatul lui, trei lucruri trebuie să le urăşti cu toată puterea:

  1. Faptul că te-a abătut din drum.
  2. Că a căutat să te facă să urăşti crucea.
  3. Că ţi-a îndreptat paşii pe calea care duce spre moarte.

Întâi de toate trebuie să urăşti faptul că te-a abătut din drum, ba chiar şi graba ta de-al asculta, pentru că aceasta însemnă să te lepezi de sfatul lui Dumnezeu de dragul sfatului unuia ca Deşteptul-Lumii. Domnul spune: Siliţi-vă să intraţi pe Poarta cea Strâmtă, poarta către care te-am trimis eu, căci strimtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află. [7] De la această Poartă şi de la calea care duce la ea, te-a abătut păcătosul şi te-a adus aproape de pieire. Urăşte-i deci sfatul care te-a făcut să te abaţi din drum şi să-ţi fie ciudă pe tine însuţi că l-ai ascultat.

Apoi trebuie să mai urăşti silinţa lui prin care să-ţi facă nesuferită Crucea, pe care se cuvine s-o preţuieşti mai presus decât comorile Egiptului. Afară de asta. Împăratul slavei a spus că cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; şi dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.[8] Deci trebuie să urăşti învăţătura omului care se sileşte să te încredinţeze că vei găsi moartea în lucrul fără de care, după cum grăieşte adevărul, nu poţi avea viaţă veşnică.

În sfârşit trebuie să mai urăşti calea pe care el ţi-a îndreptat paşii şi care duce la moarte. Pentru aceasta, trebuie să ei seama cine este acela la care te-a trimis el şi cât este el de neputincios ca să te scape de povara ta.

Acela la care te-a trimis el pentru scăpare se cheamă Legea şi este fiul unei roabe.[9] Ea este în robie cu copii ei şi în chip tainic întruchipează muntele Sinai, muntele de care te-ai temut să nu se prăbuşească peste tine. Şi dacă ea este în robie cu copii ei, cum te poţi aştepta să fii izbăvit de ei? Acest Lege deci nu poate să te scape de povară. Nimeni n-a fost scăpat de povară prin el şi nici n-ar putea fi vreodată: Prin lege nu puteţi fi socotiţi neprihăniţi, căci prin lege nici un muritor nu poate scăpa de povara sa. De aceea, Deşteptul-Lumii este un mincinos, iar lege un înşelător. Cât priveşte pe fiul acestuia din urmă, Buna-Cuviinţă, cu toate zâmbetele lui dulcegi, el nu este decât un făţarnic; toţi împreună nu-ţi pot ajuta la nimic. Crede-mă, toată vorbăraia goală pe care ai auzit-o de la aceşti stricaţi, nu este decât o scornitură ca să te jefuiască de mântuirea ta, abătându-te din calea pe care te ajutasem să mergi.

După aceasta, Evanghelistul ridică glasul spre cer luându-l drept martor ca să întărească spusele lui; atunci din muntele sub care se afla Creştinul, ieşiră flăcări şi răsunară cuvintele: Toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii, sunt sub blestem, pentru că este scris. Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.[10]

Creştinul nu mai aştepta acum decât moartea şi începu să blesteme clipa când se întâlnise cu Deşteptul-Lumii. Se numea singur nebun pentru că ascultase de sfatul aceluia. Când se mai gândea apoi că sfatul acelui om, sfat ieşit numai din firea sa pământească, putuse să-l înduplece până acolo încât să-l facă să părăsească drumul adevărat, Creştinul se simţea copleşit de ruşine. Apoi, îndreptându-se spre Evanghelist, îl întrebă:

Domnule, ce credeţi, mai este vre-o nădejde? Mi-e îngăduit să mă întorc şi să mă îndrept spre Poarta cea Strâmtă? Oare nu voi fi alungat de acolo cu ruşine din pricina acestui păcat? Îmi pare rău că am ascultat de sfatul acelui om. Mi se poate ierta păcatul acesta?

Evanghelistul îi răspunse: Păcatul tău este foarte mare, căci ai făptuit două lucruri rele: ai părăsit calea cea dreaptă şi ai umblat pe cărări neîngăduite. Totuşi, omul acela ce stă la Poarta cea Strâmtă te va primi, pentru că este foarte bun. Dar de aici înainte bagă de seamă să nu te mai abaţi încă-odată, ca nu cumva să pieri pe drum.[11]

Astfel Creştinul se pregăti să se întoarcă din drum. Evanghelistul l-a îmbrăţişat zâmbitor şi i-a urat drum bun. Creştinul se depărtă cu paşi grăbiţi, ne mai vorbind cu nimeni care-l întâlnea şi nici măcar nu răspundea dacă îl întreba cineva ceva. Mergea că şi când ar fi călcat pe pământ neîngăduit şi nu se simţi în siguranţă până nu ajunse la drumul pe care-l părăsise, ca să urmeze sfatul domnului Deşteptul-Lumii.

Note de subsol:

[1] Vezi 1 Corinteni 7.29-31;

[2] Exodul 19.16-19; Evrei 12.21;

[3] Evrei 12.25;

[4] Evrei 10. 38;

[5] Matei 12.31;

[6] Ioan 20.27;

[7] Matei 7.14;

[8] Luca 14.26;

[9] Galateni 4.21-27;

[10] Galateni 3.10;

[11] Psalmul 2.12.

Va urma…

http://publicatia.voxdeibaptist.org/lectura_crestina_mai06.htm

Viorel Iuga şi Adam Alley la întâlnirea păstorilor

download

Următoarea întâlnire a păstorilor din Comunitate Bisericilor Creştine Baptiste Timişoara va avea loc marți, 4 iunie, ora 10, la Biserica Creştină Baptistă Betel.

Momentele de rugăciune vor fi conduse de pastorul Alex Neagoe, iar învățătura din Cuvântul Sfânt va fi propovăduită de pastorii: Viorel Iuga, preşedintele Uniunii Baptiste din România şi Adam Alley, pastor al Primei Biserici Baptiste din oraşul Coconut Creek, Florida.Întâlnirea se va încheia cu o agapă pregătită de biserica gazdă!

Viorel Iuga şi Adam Alley la întâlnirea păstorilor

Jurnal de Rugăciune: Înregistrarea audio a Noului Testament în Taiwan

download-1

Cum ar fi să trăim fără pâine? Să mâncăm totul fără pâine? Este la modă să ne abținem și să renunțăm la pâine, dar în pofida tendințelor alimentare știm că pâinea are elemente vitale pentru viață. În perioada, 30 mai – 5 iun 2019, vă provocăm să vă rugați pentru popoarele care încă nu au gustat din Pâinea Vieții – Biblia! Ei au nevoie de această pâine în limba lor, iar lucrarea de traducere a Bibliei este câmpul de misiune prin care Evanghelia poate deveni Cuvântul dătător de viață pentru multe popoare. Notați aceste motive de rugăciune și purtații în inimile și gândurile voastre.

Jurnal de Rugăciune: Înregistrarea audio a Noului Testament în Taiwan

 

Atelier în Germania În perioada 3 – 7 iunie, Ruben Dubei va participa la un atelier despre identificarea contextului în care trăim și lucrăm și a planului lui Dumnezeu pentru Wycliffe în Europa și în lume. Atelierul cu tema, Forum despre viitor, se va desfășura în Germania. Rugați-vă pentru o călătorie în siguranță pentru toți participanții. Rugați-vă ca Domnul să călăuzească cu Duhul Lui discuțiile și activitățile care vor avea loc acolo.

Un nou spațiu pentru birouri Wycliffe România are posibilitatea să achiziționeze un spațiu pentru birouri, în Oradea. Rugați-vă pentru călăuzire în luarea unei decizii care să fie în acord cu planul lui Dumnezeu. Rugați-vă ca Domnul să ofere finanțele necesare.

Începerea unui proiect de alfabetizare: Asia Rugați-vă pentru un nou proiect de alfabetizare pentru adulți în care Lumi M. va fi implicată, în țara în care slujește în prezent. Proiectul va demara în toamna acestui an, în 12 sate dintr-un grup lingvistic pentru care traducerea Bibliei e în desfășurare. Rugați-vă pentru recrutarea învățătorilor potriviți și pentru o bună comunicare cu localnicii pentru ca proiectul să fie bine primit și eficient. În trecut, s-a mai încercat un program de alfabetizare de către stat, dar nu a avut prea mult succes și localnicii sunt dezamăgiți.

Nevoie de personal: Filipine Asociația traducătorilor din Filipine (TAP), acum în al treizeci și șaselea an, este o organizație din cadrul Alianței Globale Wycliffe. TAP s-a angajat să slujească în traducerea Bibliei, alfabetizare, folosirea Scripturii în Filipine și în Asia. TAP are nevoie de trei persoane cheie: director pentru instruire, coordonator de dezvoltare a proiectelor și coordonator pentru casa de oaspeți. Până la acoperirea acestor nevoi, membrii comitetului de administrație adaugă sarcini suplimentare responsabilităților lor regulate. Rugați-vă pentru putere și înțelepciune pentru cei care fac aceste lucruri. Cereți-I Domnului să pregătească și să cheme oamenii calificați pentru a ocupa aceste poziții. Două dintre sarcinile esențiale implică scrierea de propuneri de proiecte și strângere de fonduri.

Distrugerea suprafeței de lucru în proiectul Casa de lut: Thailanda Cele mai multe regiuni din Thailanda au o climă tropicală. În aprilie, Thailanda de Nord a fost afectată de furtuni de vară care au provocat ravagii și au cauzat distrugeri la 6.900 de case și alte structuri. Aceste furtuni au afectat foarte mult suprafața de lucru în proiectul casei de lut a organizației Wycliffe Thai. Cereți-I Domnului să furnizeze fondurile necesare pentru a reconstrui suprafața de lucru. Inițial a fost programat să fie terminată în iunie. Rugați-vă pentru încurajare, putere și înțelepciune pentru Wycliffe Thai și pentru voluntari în timpul reconstruirii.

Înregistrarea audio a Noului Testament: Taiwan Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru finalizarea înregistrării Noului Testament Yami Tao în format audio. Yami Tao este o limbă indigenă în Taiwan amenințată cu dispariția. Acest proiect a fost primul Nou Testament finalizat în format audio de către Wycliffe Taiwan, lucrând în parteneriat cu Credința vine în urma auzirii, Societatea Biblică din Taiwan și bisericile din Taiwan. Rugați-vă pentru următoarele limbi din Taiwan care vor avea Noul Testament în format audio. Cercetările și pregătirile sunt în desfășurare pentru proiectele următoare. Cereți-I Domnului înțelepciune și călăuzire în pregătirea și desfășurarea muncii de cercetare. Echipa ar dori să vadă următoarea înregistrare finalizată până la sfârșitul acestui an.

Parteneri în instruire: Taiwan Se estimează că 70% din populația lumii învață pe cale orală. O organizație din cadrulAlianței Globale Wycliffe, Credința vine în urma auzirii (FCBH), colaborează cu Wycliffe Taiwan nu numai în producerea de Biblii audio, ci și în instruirea personalului pentru a le înregistra. Lăudați-L pe Dumnezeu pentru acest parteneriat strâns. Rugați-vă pentru echipa de înregistrare din Taiwan deoarece învață mai multe despre înregistrarea audio de la FCBH. Cereți-I Domnului să ghideze personalul Wycliffe din Taiwan în timp ce caută să recruteze două sau patru persoane suplimentare pentru a le instrui.

Sursa: Wycliffe România

https://www.stiricrestine.ro/2019/05/30/jurnal-de-rugaciune-inregistrarea-audio-a-noului-testament-in-taiwan/?

De ce persecuția creștinilor nu cauzează solidaritate globală?

De ce persecuția creștinilor nu cauzează solidaritate globală?

„Noi vrem ca fiecare să știe că noi suntem ei, că ei sunt noi, că noi suntem și că întotdeauna vom fi mai puternici împreună”. Sunt cuvintele afișate pe pagina de suport financiar GoFoundMe pentru sponsorizarea unui mural uriaș înfățișând pe Jacinda Ardern, priministrul Noii Zeelande îmbrățișând o persoană musulmană în urma exploziei de la moschea din Christchurch unde au murit 50 de persoane.

În timp ce și noi deplângem astfel de atrocități și ne doare inima să vedem oameni murind, ne întrebăm de ce există o așa de mare lipsa de reacție când biserici creștine cu un număr mult mai mare de oameni și copii sunt distruse ca și în Siri Lanka? Practic aproape nu mai există un loc care să faciliteze existența și dezvoltarea în pace a creștinilor indifferent că vorbim de America, Europa, orientul mijlociu, Africa, Asia sau emisfera sudică… De ce trebuie semnate petiții online pentru a motiva Națiunile Unite să ia atitudine? De ce aceste crime nu sunt menționate în mass media și chiar dacă sunt amintite se face doar în trecere?

Răspunsul se află în numele care îl purtăm, e Numele Lui. „Veți fi urâți de toți din pricina numelui Meu” Matei 10:22. Isus nu a împărțit și nici nu va împărți slava Lui cu nici un alt Nume. „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.” Ioan 15:18,„ucenicul nu este mai presus de Învățătorul său” Matei 10:24.

„Nu este alt nume sub soare prin care trebuie să fim mântuiți” Fapte 4:12. De ce numele Mântuitorului, Salvatorului, a Pastorului celui bun este urât, hulit, batjocorit și odată cu El și ucenicii Lui?

Răspunsul pasiv la persecuția creștinilor:

1. Reflectă o reacție naturală
Salvatorul vine cu lumina și lumina disturbă întunericul nostru de care, ciudat lucru, este că ne atașăm de el… „odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele” Ioan 3:19,20. Venirea lui Isus, a Luminii a provocat o reacție evidentă a celor din întuneric: demonii strigau, cei îngâmfați se frământau… De ce? Prezența Luminii provoacă iritare deoarece ea îi făcea să se simtă deranjați, expuși și vulnerabili potrivit cu felul lor de viețuire. Creștinii prin felul lor de viețuire sunt incomozi într-o societate permisiva…

2. Expune afinitatea ta lăuntrică

A tolera și ignora suferința creștinilor nu este decât un gest de confirmare a apartenenței tale. Simți doar cu cel/cei cu care ai afinitate. Dacă cei loviți nu fac parte din familia ta nu te simți atât de mișcat înspre a lua atitudine sau a protesta, pentru că de fapt nu te privește pe tine, nu e problema ta, și așa cum știm societatea se împarte în două mari familii cu doi părinți: familia Tatălui Ceresc și familia „tatălui minciunii” (Ioan 8:44)… Felul în care simți sau nu simți cu durerea creștinilor persecutați, a durerii, fricii, și nevoilor lor dovedește apartenența ta fie unei familii fie alteia.

3. Scoate la iveală existența unei delimitări

Isus Mântuitorul a venit să facă o separare. A fi salvat, mântuit înseamnă a fi separat, strămutat din locul pericolului. „Ne-a izbăvit din Împărăția întunericului și ne-a strămutat în Împărăția  Fiului…” (Coloseni 1:13,14). Această separare este o separare spirituală: din domeniul duhului care lucrează în fii neascultării”  (Efeseni 2:2) în domeniul Duhului Sfant, „Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte” Ioan 14:17.

Ceea ce face ca lipsa de durere față de creștinii persecutați să fie așa de evidentă este că deși creștinii au fost separați spiritual de domeniul Împărăției întunericului și a firii, geografic această separare nu s-a realizat încă… Creștinii încă sunt „În lume, dar nu din lume”.

„Le-am dat Cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume” Ioan 17:14-16.

4. Descoperă cetățenia pe care o deții

Aici noi nu suntem în elementul nostru. Nu suntem acasă încă… „Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos!” (Filipeni 3:20). Ca și un străin între străini acest verset mi-a intrat în sânge… Nu putem aștepta să fim înțeleși de lume pentru că nu îi aparținem ei, nu putem să ne așteptăm la o viață confortabilă aici pentru că nu suntem la noi acasă. Am fost lăsați să răspândim mireasma Lui și pentru ca aceasta să se întâmple vom fi loviți ca mireasma Lui să emane.

În cuvintele lui Leonard Ravenhill, Isus a venit să facă o separare: „El a separat oamenii la nașterea Lui. I-a separat în timpul vieții Sale în sinagogă. I-a separat chiar și pe crucea Lui binecuvântată. Îi va separa și la scaunul de judecată. Isus a declarat în mod deschis că misiunea Lui este să separe oamenii. El încă separă oamenii și așa o va face până ce va reveni.”

De ce parte a separării ne aflăm? Cu cine simțim, pentru ce ne arde inima, pentru cine luptăm, de partea cui stăm? Tot ce putem spune în lumina Învierii „Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie…” (2 Timotei 1:10) este: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:55-58).

Autor: pastorul Daniel Mihet

https://www.stiricrestine.ro/2019/05/30/de-ce-persecutia-crestinilor-nu-cauzeaza-solidaritate-globala/?

Rezultatele alegerilor din India dau motive de ingrijorare crestinilor din tara

Partidul hindus B.J. a iesit triumfator pentru a doua oara la alegerile parlamentare din India. Prim-ministrul Narendra Modi a castigat un nou mandat dupa alagerile maraton, desfasurate in cea mai mare democratie din lume. Potrivit datelor oficiale, partidul lui Modi a castigat 303 din 542 de locuri din Parlament, fata de 282 de locuri, castigate acum cinci ani. Pentru crestinii si pentru alte minoriti religioase care au fost subiectii unei persecutii severe in timpul primului mandat al prim-ministrului Modi, urmatorii cinci ani pot aduce si mai multe greutati.

George Thomas: Invitatul nostru este Jeff King, presedintele organizatiei International Christian Concern. Ne bucuram sa va revedem. De ce a ales India acest partid nationalist hindus?

Jeff King: Este o intrebare buna George. Exista mai multi factori. In lume se prefera oamenii tari. In India, in China, in Egipt, in diferite locuri. Apoi, un fenomen tipic in India este ca oamenii se tem de o amenintare din partea islamului in Pakistan. Initial parea o competitie stransa. A avut loc un atentat sinucigas in Casmir. Insa, nu acesta este motivul. Este vorba de o miscare mai ampla. Este vorba de o reactie la islam, dar si de o reactia la crestinism. Se considera ca cei mai multi hindusi sunt convertiti de crestini. Este vorba despre o intoarcere spre nationalism.

George Thomas: Persecutia crestinilor a crescut de vreo cinci ani incoace, de cand a ajuns la putere Partidul BJ. Cat este de grava situatia?

Jeff King: Situatia este grava. Noi efectuam sondaje de opinie interne. Monitorizam zilnic stirile si atacurile. Nu am o statistica la indemana, dar dupa ce Modi a ajuns la putere, a crescut persecutia crestinilor. Asa cum stii George, asta nu este o intamplare. Partidul B.J. si Modi sunt hidusi radicali. Exista multa ura fata de crestini din partea partidului. Treaba lui Modi este sa ramana in tacere dupa atacurile impotriva crestinilor. Astfel, adeptii sai stiu ca faptele lor nu vor fi pedepsite, ca nu vor exista consecinte. Creste persecutia in corelatie cu partidul B.J. si Modi. Situatia se va inrautati.

George Thomas: Victoria lor a fost masiva. Asa cum a spus colega mea Wendy , ei au obtinut locuri in parlament sau Lok Sabha, cum il numesc ei. Siutatia crestinilor se va intautati in urmatorii cinci ani?

Jeff King: Da, George. Sunt cateva lucruri ingrjoratoare. Persecutia zilnica va continua, va creste. Va creste numarul atacurilor imopotriva crestinilor, a bisericilor, a pastorilor. Se vor inchide biserici. Iata ceva si mai inspaimantator care va veni din partea Partidului B.J. Ei vor spune ca au un mandat, si se vor folosi de acest fapt, ca sa convinaga tara sa schimbe Costitutia conform cariea statul laic sa devina un stat hindus. Acesta va fi un dezastru.

George Thomas: Mai avem vreo 30 de secunde. Care este reactia Bisericii cu privire la rezultatele alegerilor si cum ne putem ruga pentru ei?………

 

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/10669-rezultatele-alegerilor-din-india-dau-motive-de-ingrijorare-crestinilor-din-tara#axzz5pVaDluH8

Crestini persecutati in Iran

Tensiunea creste in Orientul Mijlociu si scoate la iveala abuzurile regimului iranian impotriva drepturilor umane, mai ales impotriva crestinilor si impotriva altor minoritati religioase. In Washington D.C., s-au intrunit experti in domeniul drepturilor umane, activisti ai libertatii religioase si politicieni ca sa discute despre intensificarea razboiului din Iran impotriva nemusulmanilor. De asemenea, si victimele crestine ale persecutiei din Iran au vorbit la aceasta adunare si au oferit informatii direct de la sursa despre viata din Iran, condus de regimul islamic.

 

Maryam Postampour: Guvernul iranian a arestat si a trimis la inchisoare vorbitorii nostri de credinta evanghelica. Ne-au amenintat ca vom fi condamnati la executie prin spanzurare pentru apostazie, pentru blasfemie si pentru promovarea crestinismului in Iran. Am petrecut 259 de zile in Evin, inchisoarea notorie din Teheran unde am aflat de ce este considerat Iranul unul dintre tarile unde adeptii lui Hristos se confrunta cu persecutie extrema.

Printre invitati s-a aflat si ambasadorul Sam Brownback, senatorul Ted Cruz si dr. Mike Ansari, directoul unei dintre canalele de satelit cele mai mari care difuzeaza emisiuni crestine in Iran.

Stire difuzata in emisiunea Mapamond crestin 776 – mai 2019. Ultimele stiri crestine: https://alfaomega.tv/stiri

 

https://alfaomega.tv/stiri/stiri-despre-israel/10670-crestini-persecutati-in-iran#axzz5pVaDluH8

Organizatii umanitare ajuta victimele foametei si victimele mutilarii genitale in Kenya

Corespondentul-sef international de la CBN Gary Lane tocmai s-a intors din nordul Kenyei. Povesteste-ne despre actiunea de a ajuta populatia.

Gary Lane: Mai intai sa va spun unde ajung ajutoarele. Este vorba de comitatul Turkana unde traiesc 350.000 de oameni. Este o zona foarte stearpa, este o zona desertica. Nu au multa mancare acolo. Mi-au aratat nuci de palmier, asta mananca ei acolo. Am fost cu organizatia United Response International. Ei colaboreaza cu Harvest of Hope Africa pentru a duce mancare acestor oameni. Cum vedeti, ei au cules cerealele care au cazut din saci in nisip, deoarece ei au mare nevoie de mancare. Noi i-am ajutat. As spune ca am acordat ajutor prin trei distributii si am hranit vreo 500 de oameni. Este mare nevoie de mancare in acea zona. Nu le-am dus doar mancare. Le-am acordat si ajutor spiritual. Unii dintre lucratori s-au rugat pentru ei si au slujit localnicilor. I-au intrebat de problemele lor si cum ar putea sa ii ajute mai mult. CBN a forat si puturi. Am vorbit cu un cuplu care a mers 11 kilometri doar pentru apa, dar apa era murdara. Este mare nevoie si de puturi de apa.

Wendy Griffith: Exista si o alta criza in acea zona. Mutilarea genitala a fetelor tinere. Spune-ne despre ce este vorba si cum ajuta Biserica.

Gary Lane: Aceasta practica are loc in randul poporului Masai care reprezinta 2% din populatia Kenyei. In Kenya sunt 70 de grupuri etnice. Acesta este unul dintre ei. In tribul Masai, cand o fata ajunge la varsta de 12-14 ani sunt supuse mutilarii genitale. Femeile, fiicele sunt considerate niste obiecte. Ele sunt vandute ca sclave sexuale. Am intalnit o fata. Ea a fost eliberata dintr-o casatorie aranjata. Tatal ei a incercat sa o vanda pentru cateva vite. Ea nu a vrut sa se casatoreasca cu acel barbat. Barbatul era mai in varsta decat tatal ei. Aceasta lucrare ajuta ca fetele sa nu ajunga sa fie supuse mutilarii genitale si sa fie constranse sa accepte casatorii aranjate. Asta se intampla in tribul Masai. Le-am ajutat sa ajunga intr-un loc sigur. Nu ajunge sa le salvezi dintr-o situatie. Tebuie sa le duci intr-un loc unde sunt in siguranta.

Wendy Griffith: Absolut. Ai avut oportunitatea Sam Childers. Viata lui a inspirat filmul „Misionarul razboinic.” Ce face ?

Gary Lane: Asta a fost in Uganda. Il cunosc pe Sam de multi ani, este un prieten al canalului CBN. El lucreaza la continuarea filmului „Misionarul razboinic” care va putea fi vizionat in cativa ani. Este interesant faptul ca Sam a primit 30 de milioane de dolari pentru „Misionarul razboinic”. El a pus toti banii in lucrarea sa care ajuta orfelinatele din Sudan si Uganda. Speram sa ne intoarcem si sa realizam cateva reportaje cu el.

Wendy Griffith: Bravo lui! Multumesc pentru noutati.

Gary Lane: Iti multumesc, Wendy.

Stire difuzata in emisiunea Mapamond crestin 776 – mai 2019. Ultimele stiri crestine: https://alfaomega.tv/stiri

 

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/10674-organizatii-umanitare-ajuta-victimele-foametei-si-victimele-mutilarii-genitale-in-kenya

Cum cunoști că Dumnezeu îți ascultă rugăciunile? | Vasile Filat / Mesajul devoțional Ioan 3:3-6.

download-1

Cu toții ne dorim ca rugăciunile să ne fie ascultate. Dar cum putem cunoaște dacă Dumnezeu chiar ascultă ceea ce cerem noi? Vezi în predica de mai jos 7 lucruri care de care trebuie să ții cont dacă vrei ca rugăciunile tale să primească răspuns.
În discuția cu Nicodim, Domnul Isus îi vorbește despre necesitatea intrării în Împărăția lui Dumnezeu. Cine și cum poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, aflați din mesajul devoțional bazat pe Evanghelia după Ioan 3:3-6.

Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos.

O zi binecuvântată să aveți.

Cu drag, Vitalie Marian.
Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

Moldova Creștină <vitalie.marian@moldovacrestina.md>

 

 

Despre Liturghie | Adevărul despre Adevăr

download-1

Ţinteşte mai sus / Emanuela Belea

Emanuela Belea Pagina Femeii este

realizată de

 Emanuela Belea

Coordonatoare lucrarea cu femeile, Braşov

O pagină pentru femei disponibile să urmeze modele autentice pentru a ajunge

la un ideal ancorat în Dumnezeu

Trăim în vremuri, care nouă, femeilor ne-au adus atât de mult râvnita libertate dar care în acelaşi timp ne-au încorsetat în tipare şi imagini promovate de mass-media care sunt departe de planul lui Dumnezeu pentru noi şi care ne frustrează şi ne umilesc prin imposibilitatea atingerii lor.

Prin această pagină, pe care o inaugurăm în luna aprilie 2006 din această Publicaţie, noi cele care am sesizat falsul oferit drept model dorim să oferim alternativa reală şi împlinitoare a unor femei care au trăit, au muncit şi în final au murit pe acest pământ supus deşertăciunii, dar care au avut în comun ascultarea de Cuvântul Creatorului: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre pentru a putea deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2).

Cu siguranţă Dumnezeul care ne-a creat pentru nimic mai puţin decât perfecţiunea, are un gând, un plan pentru fiecare dintre noi: „Căci eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11).

Rolul ce ne revine nouă este de a deosebi „gândul” lui Dumnezeu pentru noi şi de a transforma acest gând în idealul nostru – un ideal alcătuit în procesul zilnic al citirii Bibliei, al diferenţierii între bine şi rău, între întuneric şi lumină, proces în care modelele lăsate de Dumnezeu pe paginile scrise special pentru noi reprezintă o continuă provocare şi încurajare.

Şi chiar dacă idealurile sunt ca stelele şi nu vom reuşi poate niciodată în vremelnicia noastră să le atingem, avem certitudinea că urmându-le vom urma destinul dorit de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi – destin proiectat în eternitatea Sa.

Condiţia şi imaginea de femeie

Aşa cum luna martie aduce viaţa printre anotimpuri, şi femeia a fost înzestrată de Dumnezeu să aducă viaţă printre oameni.

În acest anotimp al feminităţii, vă invităm să meditaţi asupra condiţiei si imaginii dumneavoastră de femeie, chemată să jucaţi un rol primordial în viaţa familiei, cetăţii şi naţiunii în mijlocul căreia Dumnezeu v-a aşezat.

Întorcându-ne în timp, să privim viaţa femeilor celebre, recunoscute nu doar de generaţia lor, ci de o întreagă eternitate, ne permitem să vă propunem un model de feminitate care să vă inspire în alegerile dumneavoastră viitoare pentru ca prin dumneavoastră să se poată face o diferenţă în anturajul în care trăiţi.

Modelul nostru este prezentat în cartea celui mai bun cunoscător al femeii din toate timpurile, renumitul învăţat, om de stat, filosof, psiholog şi estetician – Solomon – care, ajuns la vârsta maturităţii spirituale, în urma unei bogate experienţe de viaţă a concluzionat că femeia ideală este cea prezentată în cartea sa, „Proverbele lui Solomon”.

În acest alfabet al excelenţei feminine, capodoperă literară a vremii sale, ne sunt prezentate cele cinci dimensiuni ale femeii ideale, care, redate într-un limbaj actual, ar fi următoarele (Proverbe 31:10-31):

Dimensiunea familială

Soţul ei are încredere în ea şi ea îi împlineşte toate nevoile (v. 11)

Ea îl onorează în toate zilele vieţii ei (v. 12)

Soţul ei este onorat de ceilalţi lideri ai vremii lui (v. 23)

Soţul ei o onorează (respectă) şi o binecuvintează spunând: „Există multe femei bune, dar tu eşti cea mai bună dintre ele” (v. 28b, 29)

Copiii ei o onorează (respectă) şi o binecuvintează numind-o „fericită” (v. 28a)

Ea îşi supraveghează casa şi este întotdeauna activă (v. 27)

Ea se trezeşte devreme pentru prepararea micului dejun şi pentru a-şi organiza munca (v. 15)

Dimensiunea socio-profesională

Ea îşi procură materiile prime şi lucrează ea însăşi în cadrul producţiei (v. 13, 14, 19, 22, 22)

Ea este distribuitorul mărfii produse (v. 24)

Ea investeşte cu înţelepciune banii câştigaţi (v. 16)

Ea este o femeie de afaceri prosperă (v. 18)

Dimensiunea socio-umanitară

Ea îi ajută pe cei aflaţi în diferite nevoi (v. 20)

Dimensiunea spirituală

Ea îşi dezvoltă relaţia cu Dumnezeu în zorii zilei (v. 15)

Ea este plină de putere, demnitate; nu-i este teamă de bătrâneţe (v. 25)

Dimensiunea fizică

Ea îşi stabileşte un regim alimentar sănătos şi face gimnastică pentru a-şi menţine condiţia fizică (v. 17)

Concluzia lui Solomon o găsim în versetul 10: „Dacă găseşti o femeie plină de putere în toate acţiunile ei, ea este mai valoroasă decât mărgăritarele”, iar standardul pentru măsurarea valorii sale nu este frumuseţea şi farmecul ei, ci este relaţia ei cu Dumnezeu (v. 30).

Acesta ar trebui să fie modelul femeii secolului în care trăim, care în caruselul alergărilor de fiecare zi, al îndatoririlor inerente condiţiei sale, nu uită să fie Femeie – Sursă de Viaţă, Smerenie, Echilibru şi Prosperitate.

Aplicaţii

„Înainte de a deveni un star trebuie mai întâi să fii un începător

acum este timpul să începi” prin:

1. Meditaţie

În lumina celor învăţate în Proverbe 31:10-31 – „fiecare să se cerceteze pe sine însuşi” pentru a vedea în ce măsură corespunde idealului feminin creştin în:

  1. dimensiunea familială
  2. dimensiunea socio-profesională
  3. dimensiunea socio-umanitară
  4. dimensiunea spirituală
  5. dimensiunea fizică

2. Rugăciune

Enumeraţi domeniile încă necultivate în viaţa dumneavoastră pe lista proprie de rugăciune. Rugaţi-vă şi nu uitaţi că „Standardul pentru măsurarea valorii sale nu este frumuseţea şi farmecul ei, ci este relaţia ei cu Dumnezeu (frica de Domnul).

3. Acţiune

Acţionaţi zilnic pentru dezvoltarea dumneavoastră şi nu uitaţi că „O femeie virtuoasă se cultivă”.

4. Perseverenţă

Perseveraţi chiar şi dacă eşuaţi în mod repetat şi nu uitaţi că:

    Mulţi reuşesc momentan prin ceea ce ştiu

    Unii reuşesc temporar prin ceea ce fac, dar

    Puţini reuşesc permanent prin ceea ce sunt.

Alegeţi astăzi ce veţi fi mâine!

http://publicatia.voxdeibaptist.org/pag_femeia_mai06.htm

Maturitatea politică în stil românesc

download-1

Cineva din prietenii mei de pe Facebook, pe bună dreptate, îndemna la maturitatea politică după alegerile europarlamentare. Părerea mea este că, trebuia să se vadă până acum această maturitate pe scena politică.
Am văzut un partid neocomunist criminal, pe nume PSD, care și-a bătut joc de țara noastră, începând de la crimele fondatorului acestui partid pe nume Iliescu, până la gazarea oamenilor în stradă în August 2018, la jaful național inițiat de baronii PSD-ului în toți acești ani de până acum.
Avem un partid câștigător pe nume PNL, care cu ani în urmă s-a aruncat cu PSD-ul la conducerea țării, având ca și cârmaci pe calamitatea numită Crin Antonescu.
Avem un partid anemic pe nume PRO România, care este un PSD șmecher, ascuns după zâmbetul ipocrit al plagiatorului Ponta.
Avem un partid anemic care mai are „puțintică” valoare prin prezența acolo a lui Traian Băsescu, pe nume PMP și care nu poate face mai nimic, mai ales că și Băsescu a sărit la justiție, pentru interesele de grup, nu cu mult timp în urmă.
Avem un partid maghiar traseist, pe nume UDMR, care de fiecare dată a fost lipsit de integritate și a dat dovadă de cel mai ipocrit partid existent pe scena politică.
Noul partid USR este de orientare socialist europeană, militant a dictonului „politic corect”, de care eu ca american am parte în Statele Unite, prin Partidul Democrat și care accede vertiginos spre treapta cea mai de sus a socialismului, numită comunism.
Deci de la cine să ne așteptăm la o maturitate politică?
Eu mă bucur de electorat, cumva s-a trezit și a început să aibă discernământ în alegerile europarlamentare și pentru prima dată a scuturat jugul PSD-ist de pe umerii săi. Felicitări pentru acest lucru, însă e abia un început greu și anemic.
Clasa politică și societatea are nevoie de oameni integrii și pentru aceasta e nevoie de o schimbare a mentalității în poporul român. Atâta timp cât cumperi cu mici și bere voturi de la oameni, ești un escroc de politician care joci murdar și dai mită electorală deoarece nu ai caracter, iar tu care mănânci micul și bei berea, ești un vânzător de țară, un Iuda fără discernământ, care-ți vinzi sufletul ieftin, deoarece probabil atâta te duce stomacul, în cap cu siguranță nu este nimic să te conducă.
Deci în continuare asta e, asta suntem, după zisa lui Celentano, iar schimbarea poate pleca de la acceptarea valorilor morale, de ce să nu spun creștine sau biblice, în viața cetățenilor români.
Statele Unite au pornit, fără să le fie rușine, cu baze creștine, așa au ajuns la prosperitate, iar în jurul anilor 1960 când au hotărât să scoată Scriptura din școli a început decăderea morală, ajungând în 50 de ani să militeze pentru un socialism sălbatic, să aibă o agendă globalistă, să spună că n-are nimic dacă ucizi copilul atât în pântecele mamei, cât și imediat după naștere. Au ajuns până acolo încât se uită la sexul lor biologic și spun că nu sunt ceea ce se vede că sunt.
Problema României este moralitatea! Atunci când vrei să faci politică sau să ai discernământ electoral, fără moralitatea bazată pe Scriptură și fără Dumnezeu, atunci ajungi să te crezi înțelept și să înnebunești.
Moralitatea începe cu schimbarea valorilor societății!
Nu poți avea în societate ca modele toți inculții, hoții și dezbrăcații, plimbați pe la emisiunile TV.
Nu poți avea ca modele maneliștii, țațele și alde Becali, care ne râd în față prin opulența de care dau dovadă și sunt prezentați ca norme ale societății.
Nu poți avea ca modele baronii locali îmbogățiți prin mijloace necinstite și odraslele lor care se afișează prin indolența și impertinența specifică.
Cu un învățământ secătuit de fonduri, cu profesori mediocri care profesează pe o leafă de nimic, cu inspectori numiți politic la conducere, ce modele să aibă copiii și tinerii României?
Nu poți avea ca model nici măcar o biserică coruptă, unde creștinul nu trăiește credința, decât în mod fariseic poate acolo în Biserică, unde slujitorii sunt axați pe materialism și în compromis cu clasa politică, care pentru voturi le-a dat bani și acuși un sfert din țară.
De fapt ce vor cei care au câștigat alegerile, cu concursul unui electorat trezit de nevoi și scârbit de murdăria politică, dacă nu putere și acces la buget?
Câți oare se gândesc dintre noii câștigători la poporul român, la sărăcia care macină, la autostrăzi, la învățământ, la sănătate, la poporul care a votat scăderea numărului de parlamentari, la poporul care a votat scoaterea penalilor din conducerea României și intensificarea luptei împotriva corupției?
Nu avem un partid conservator creștin, care dorește promovarea valorilor biblice, deoarece stăm prost la capitolul moralitate, la capitolul valori adevărate în societate, la capitolul integritate.
Nu trebuie așteptat ca trezirea și schimbarea să plece de la cineva anume, ci de la fiecare personal. Pe urmă în casele românilor, în bisericile românilor, în școlile românilor, în tribunalele românilor, în parlamentul românilor, în statul român, în România.
Schimbarea asta nu poate porni fără ca să-i dăm cinstea lui Dumnezeu și Cuvântului Său, acolo unde întâlnim norma și moralitatea după care trebuie să se ghideze orice om cu scaun la cap.
Doamne ajută.
Simion Ioanăș

Războiul Chinei cu religia capătă proporţii orwelliene

Războiul Chinei cu religia capătă proporţii orwelliene

În ultimii ani, China a înregistrat o cantitate impresionantă de brutalitate împotriva oamenilor religioşi, de orice credinţă ar fi aceştia. Au existat perioade în trecut, sub conducerea partidului comunist, când represiunea la adresa credinţei a mai slăbit, însă acum este la cote înalte. Autorităţile chineze sunt angajate în restrângerea libertăţilor, monitorizarea şi persecuţia musulmanilor, creştinilor şi budiştilor la o scară fără precedent pentru o mare naţiune din ultimele trei sferturi de secol.

Maya Wang, din partea organizaţiei Human Rights Watch, spune că sub conducerea lui Xi Jinping, China „reprezintă cea mai mare amenințare la adresa păcii mondiale de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial încoace.”

Pentru a fi corecţi, trebuie recunoscut progresul enorm înregistrat de China în lupta împotriva sărăciei, analfabetismului şi îmbunătăţirea standardelor privind sănătatea. Ironia zilelor noastre este faptul că oamenii credincioşi din China au mai multe şanse să-şi vadă copiii crescând şi plecând să studieze la universitate, dar în acelaşi timp ei pot ajunge și mai uşor la închisoare.

China obligă o mare parte din populaţia musulmană să stea închisă în tabere de internare – pe care un oficial american le-a numit lagăre de concentrare – fapt ce pare a fi cea mai mare îngrădire a unei populaţii pe baza religiei de la strângerea evreilor din perioada Holocaustului. Cele mai multe estimări dau ca cifră un milion de musulmani reţinuţi de către guvernul chinez în regiunea Xinjiang, deşi unii oficiali din guvernul american sugerează că de fapt cifra este de aproape 3 milioane.

Musulmanii sunt obligaţi să mănânce porc şi să bea alcool, lucru ce este contrar principiilor lor religioase. China oferă de asemenea şi „consultaţii medicale gratuite”, acţiune ce are drept scop colectarea de amprente, fotografii şi mostre de ADN pentru a fi înregistrate în baze de date ce vor fi folosite pentru supraveghere.

Războiul Chinei cu religia capătă proporţii orwelliene

Cu toate că China nu a înfiinţat lagăre de concentrare pentru creştini, aceştia sunt în mod constant hărțuiţi, bisericile le sunt închise sau dărâmate, în unele zone copiilor le este interzis să participe la slujbele religioase, şi, doar anul trecut, China a făcut peste 100.000 de arestări a unor creştini, conform China Aid, o organizaţie ce militează pentru drepturile creştinilor.

China a încercat să instaleze camere de monitorizare în interiorul bisericilor, inclusiv camere instalate în spatele amvonului ce vor monitoriza audienţa. Cu ajutorul software-ului de recunoaştere facială, autorităţile vor şti cu precizie cine sunt persoanele care participă la slujbe.

China experimentează însă şi cu tehnologii mai înspăimântătoare, inclusiv un sistem ce este administrat de către Ministerul de Interne pentru monitorizarea în masă a populaţiei, precum și un „Sistem de credit social” ce va întocmi o listă neagră a oamenilor care nu-şi plătesc datoriile sau care trişează la declararea veniturilor în scopul evitării taxelor, cei care încalcă legile de circulaţie sau cei care participă la serviciile religioase ale unei biserici ilegale.

Persoanele care se află pe lista neagră le poate fi interzis să cumpere bilete de avion: deşi sistemul este încă în faza de testare şi a fost implementat doar la nivel local, în anumite regiuni, anul trecut la 17, 5 milioane de chinezi le-a fost interzisă călătoria cu avionul, conform autorităţilor. Sistemul poate fi folosit şi pentru a refuza promovarea în funcţie sau pentru a seta un anumit ton de apel pentru telefoanele persoanelor luate în colimator, lucru care va avertiza pe cei care îi sună că persoana pe care o apelează nu este de încredere.

Războiul Chinei cu religia capătă proporţii orwelliene

Sistemul nu vizează în mod special pe oamenii religioşi, şi există unele voci care spun că nu este chiar atât de ostil pe cât pare, însă este uşor de întrezărit cum un Sistem de Credit Social ar putea pedepsi comunităţile religioase, în mod special atunci când este integrat unei reţele de supraveghere în masă. Sistemul de supraveghere din Xinjiang este în mod special conceput pentru a-i supraveghea pe cei care colectează bani pentru moschei.

În toate aceste încercări, chinezii credincioşi dau dovadă de un mare curaj. Un episcop catolic, James Su Zhimin, în vârstă de 87 de ani, este în închisoare de când a condus o procesiune religioasă în anul 1996. Adunând şi anii petrecuţi anterior în detenţie, el a stat peste 40 de ani de viaţă în închisori şi lagăre de muncă.

Paradoxul situaţiei este că pentru o jumătate de secol, anterior revoluţiei comuniste din 1949, misionarii occidentali au călătorit în toată China, construind şi administrând şcoli şi orfelinate, şi totuşi influenţa lor a fost neglijabilă; în zilele noastre, când misionarii din afara ţării le este interzis accesul în ţară, iar creştinii sunt crunt persecutaţi, numărul şi influenţa lor a înregistrat o creştere spectaculoasă. Sunt multe zeci de milioane de creştini în China, cei mai mulţi sunt protestanţi, iar unele estimări indică chiar cifra de 100 de milioane de creştini.

Unii dintre ei fac parte din biserici autorizate, recunoscute de stat, însă cea mai mare parte din ei aparţin bisericilor ilegale, care sunt şi vânate în mod special de autorităţi.

Şi budiştii tibetani au suferit brutalităţile autorităţilor. O situaţie aparte o are Panchen Lama, care este numărul doi în budism, după Dalai Lama.

Persoana care îndeplinea funcţia de Panchen Lama a murit în 1989. Urmând tradiţia, budiştii au ales un nou Panchen Lama în 1995, în persoana unui băiat de 6 ani. La scurt timp după aceea, autorităţile chineze l-au răpit pe băiat, împreună cu toată familia acestuia, şi nu se mai ştie mare lucru de soarta lor. Acest băiat a fost cel mai tânăr prizonier politic, şi se pare că este încă în închisoare de peste 24 de ani.

Probabil există puţine lucruri care ar putea fi făcute pentru a opri represiunea cruntă a autorităţilor împotriva creştinilor şi a oamenilor de orice credinţă din China. Însă putem să ne rugăm ca Dumnezeu să schimbe inimile şi minţile liderilor care conduc naţiunea chineză pentru a uşura povara la care îi supun pe credincioşii din această ţară. Cu cât rugăciunile sunt mai multe şi mai fierbinţi, cu atât Dumnezeu va interveni mai repede, aducând o schimbare pentru poporul său din mijlocul chinezilor. (vezi şi Fapte 12:5).

Sursa: New York Times

https://www.stiricrestine.ro/2019/05/29/razboiul-chinei-cu-religia-capata-proportii-orwelliene/?

https://www.stiricrestine.ro/2019/05/29/valeriu-ghiletchi-ca-in-comunism-copiii-sunt-indoctrinati-iar-dumnezeu-omorat/?28STIRI+CRESTINE%29

Femeile predicator – de ce nu?

De mai bine de 2 decenii am auzit o femeie predicând într-o biserică din România. Mi s-a părut atât de dinamică și atât de plină de pasiune. Avea o chemare specială, cu siguranță. Unii probabil că o priveau cu alți ochi. Așa este, în anumite țări femeile nu sunt considerate a fi ”abile” în ale predicatului. Ce ciudat. Că încă din primii ani de școală eu și cu tine și mulți alții am avut ca și îndrumător, ca și educator… o femeie! Nu am văzut – încă – să existe educator la clasele 1-4 care să fie bărbat. Nu am înțeles de ce vocația de a preda copiilor mici nu este acceptată de bărbați și este acceptată de femei, în schimb la biserică lucrurile stau exact invers! Oare de ce?

Am întâlnit persoane care predau la grupele mici de școală duminicală de la o biserică și ei nu aveau instruire sau pregătire în nici un fel de domeniu. Erau acolo pur și simplu pentru că… altcineva nu a vrut să se ofere. Ciudat! Să lași pe cineva să formeze o mentalitate la niște copii de la acea vârstă fragedă – dacă vorbim de biserică acum – și acei oameni nu au nici un fel de pregătire, iar când vine vorba de biserică și de adulți, dacă ai o femeie care a terminat seminarul, are studii și experiență… noi nu o acceptăm la amvon. De ce?

Owen Strachan - foto preluată de pe amazon.com

Zilele trecute ”mi-au căzut ochii” pe un articol interesant scris de Owen Strachan (foto alăturat, detalii despre el la finalul articolului… logic) cu un titlu destul de provocator: ”Ordinea divină într-o eră haotică: despre femeile care predică”. Îmi permit să fac câteva spicuiri din materialul scris de el în site-ul Patheos pe 7 mai 2019 pentru a vă putea introduce în argumentația lui:

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Mulți evanghelici cunosc cuvintele acestea din Geneza 1:1 pe de rost – doar că mai puțini sunt și cei care au recunoscut semnificația ontologică și metafizică deplină a ceea ce pretinde acest verset. La început, ne învață cartea Geneza, Dumnezeu nu doar că a creat materia, El a creat și ordinea. În crearea cosmosului ex nihilo, El a pus ordine în el – adică a dat formă și structură și coerență și frumusețe cât și simetrie acestuia. Ordinea nu este ceva incidental în cadrul doctrinei creștine; ordinea este centrală. Dumnezeu este făcătorul și conducătorul tuturor lucrurilor; creația este distinctă față de El, cu toate acestea ea există prin supra-subzistența Fiului Său (Coloseni 1:17 – ”Fiul a existat înainte de toate aceste lucruri (create) și El le menține în existență”, citat din versiunea BVA din limba română); lumea în care locuim noi nu este caracterizată de termeni fundamentali de dezordine și la întâmplare (sau aleatoriu), ci printr-un proiect divin.

Toate aceste aspecte sunt importante pentru înțelegerea noastră despre bărbați și femei, cei care sunt după chipul Domnului (Geneza 1:26-27 – ”Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut”, citat din versiunea VDCC din limba română, sublinierile din citare îmi aparțin). Bărbatul este creat primul în cadrul Vechiului Testament și posedă ceea ce Noul Testament va denumi drept calitatea de cap peste soția sa. Adam este constituit drept liderul căminului său; lui i s-a dat autoritatea din cadrul acesta, o autoritate care este modelată într-o modalitate asemenea lui Hristos, pe măsură ce relatarea biblică se desfășoară. Conform cu apostolul Pavel, un bărbat evlavios nu își conferă rolul său soției sale, ci mai degrabă vede calitatea sa de cap în termenii formei de cruce. El moare față de sine din nou și din nou ca să poată să-și iubească corespunzător soția și copiii săi (Efeseni 5:22-33). Aceasta nu înseamnă că el eșuează în a exercita conducerea de la nivelul său actual sau luarea de decizii, ci înseamnă că el caută în mod constant să își păstorească soția și familia sa așa încât ei să înflorească în Hristos. Pe baza acestei conduceri de la nivel casnic, bărbații sunt chemați să ofere atât conducerea spirituală cât și protecția bisericii (1 Timotei 2:9-15). Bătrânii bisericii predică, învață și păstoresc turma lui Dumnezeu; numai bărbații sunt chemați la oficiul acesta, și doar bărbații care excelează în calitatea de cap a soțiilor și a copiilor lor sunt considerați drept candidați posibil pentru priveghetor într-o biserică”. (versiunea Cornilescu folosește termenul de episcop, cu sensul de priveghetor al celor care se află în cadrul bisericii, la acest termen face referire autorul în articolul său, nota îmi aparține) (1 Timotei 3:1-7; Tit 1:5-9).

Reenchanting Humanity - coperta cărții a fost preluată de pe amazon.com

Am citit cu atenție cele de mai sus pe care autorul le-a expus. Puțin cam succint și puțin cam repede a trecut de la ordinea creației la rolul bărbatului în biserică. Cu siguranță că această sumarizare a sa este dezbătută pe larg și cu de-amănuntul în cartea sa care urmează să fie lansată pe 1 august 2019, Reenchanting Humanity – A Theology of Mankind (Reîncântarea umanității – o teologie a omenirii, foto alăturat, se poate precomanda făcând click pe coperta sau pe titlul ei, pentru cei interesați). Cu toate acestea, el continuă prin a afirma faptul că există o ordine fizică în cosmos, că există o ordine socială și o ordine spirituală. Există lucruri care sunt corecte – bazat pe proiectul de creație al lui Dumnezeu – și există lucruri aici care sunt greșite, susține autorul în același articol menționat mai sus. Iată ce declară el:

Este drept (sau corect, ca să menținem contextul cuvintelor folosit de al anterior, nota îmi aparține) ca bărbații să-și conducă căminele lor, și să-și pună viețile în joc atunci când membrii familiei lor sunt în pericol, să lucreze din greu pentru a fi un stâlp financiar al celor dragi lor. Este drept ca femeile să fie în mod distinctiv feminine, să poarte și să crească copiii așa cum îi dă Dumnezeu, să se supună și să-și susțină soții lor așa cum este menționat în 1 Petru 3, și să-și slujească bisericilor din care fac parte în modalitățile prin care darurile lor sunt în folosință. A trăi aceste realități este bine și glorios și arată frumusețea perspectivei creștine în contrast cu concepțiile seculare despre sexe. 

Cultura noastră de astăzi nu îmbrățișează ordinea divină în nici  formă – fie că vorbim de cea scripturală sau de cea naturală – pentru că cultura noastră este anti-ordine. Autorul ateist Christopher Hitchens scria (în cartea sa, God is not Great” – Dumnezeu nu este măreț, nota îmi aparține, autorul nu a oferit sursa citării din textul său și poate nu știu toți cine este Hitchens pe care îl citează…): ”Noi, ateii, nu avem nevoie de preoți, sau de vreo altă ierarhie mai presus de aceștia, ca să ne pună în ordine doctrina noastră”. În mintea lui Hitchens, nu preoții sunt marele rău, ci ierarhia – un alt cuvânt folosit pentru ordinea divină. Însăși teoria care este predată acum drept înțelepciune seculară, evoluția, depinde de haos, de lucrurile la întâmplare și de nici un fel de intenție creativă mai mare din lumea pe care o cunoaștem noi. În gândirea evoluționară nu există nici un creator. Nu există nici un proiect. Nu există nici un telos (sfârșit) pentru umanitate. Dacă există parte bărbătească și femeiască, nu există nici o însemnătate în spatele termenului de ‘gen’”.

Owen argumentează destul de bine ideea de rol și de ordine în creație, cât și sumarizează terminologia ierarhiei. El consideră – în continuarea articolului său – că evanghelicii nu prea știu să răspundă la perspectivele enunțate mai sus. Unii au o bază slabă în ceea ce privește ordinea creației; știu că Dumnezeu a creat pământul, dar nu au auzit mai mult de atât. Ei au simțul acela că homosexualitatea este păcătoasă (deja începe să devieze de la ordinea creației și rolul bărbatului și al femeii în denaturările firii păcătoase, care de fapt sunt niște perspective actuale despre felul cum percepe lumea modernă înțelesul caracterului de bărbat și cel de femeie), însă dincolo de câteva citate biblice ei nu au o poziție doctrinară cu privire la acest subiect (referindu-se la conceptul bărbăției și al feminității, despre care a și scris în cartea sa, The Grand Design: Male and Female He made themMarele Proiect: El i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, publicat pe 20 mai 2016 de Editura Christian Focus, foto copertă alăturat, se poate comanda făcând click pe copertă sau pe titlu, pentru cei interesați). Ideea proiectului divin și înțelegerea ordinii în care Dumnezeu a creat lucrurile – implicit și pe om, de parte bărbătească și femeiască, căci la aceasta facem referire aici – este ceva vital pentru că este fundamentul din cadrul ontologiei teiste, baza teologiei creștine și a perspectivei creștine. Owen face o formulare care sună destul de simplu, dar și ”crocant”: ”O poți spune astfel – există ordine în cămin; există ordine în biserici; există ordine în lumea pe care a creat-o Dumnezeu”.

Până în acest punct am înțeles că Owen Strachan dorește ca toți – atât oamenii cu educație biblică cât și cei fără, laici sau clerici – să înțeleagă și să accepte ordinea proiectului divinÎnsă el nu se oprește aici. Pentru că argumentul lui este în favoarea bărbatului și nu a femeii ca predicator. Și continuă prin a intra în organizarea statutară a bisericii, unde liderii (fie că vorbim de bărbați sau de femei, depinde de fiecare biserică în parte) nu sunt aleși conform cu darurile și talentele lor. Owen susține acest lucru prin a afirma că Domnul lucrează prin Duhul Său și cheamă doar bărbați evlavioși să ofere conducere spirituală, păstorire și să dea învățătură adunării poporului lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 14:34-35: ”femeile să tacă în biserici, pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, așa cum spune și Legea. Dacă vor să afle ceva, să-și întrebe soții acasă, pentru că este rușinos pentru o femeie să vorbească în biserică.” – am citat acest text din versiunea NTR din limba română). Toate acestea reprezintă ordinea spirituală și eclezială, susține Owen. El continuă prin a sublinia textul din 1 Timotei 2:13-14: ”pentru că întâi a fost creat Adam și apoi Eva. Și nu Adam a fost (primul) înșelat să păcătuiască, ci acest lucru s-a întâmplat inițial cu Eva care a devenit astfel neascultătoare!” (citat din versiunea BVA din limba română, care pune totuși ordinea menționată de Owen, lucru care apare și din originalul în limba greacă; sublinierile din text îmi aparțin). Fluxul acestor versete oglindește de fapt și ideea pe care o susține Pavel în acest text: nereușita din cadrul ordinii creației din grădina Eden a dus la înșelarea femeii și la căderea umanității. Acest lucru este evident atunci când vorbim despre proiectul pe care l-a avut Dumnezeu cu privire la bărbați.

Nu e rău să învățăm în biserică – sau în afara ei – despre rolul bărbatului și al femeii din Biblie. Nu e ceva care să le rănească pe femei, e ceva bun și pentru ele, cât și pentru bărbați. Dacă e să luăm Biblia și cuvântul ei, susține în continuare Owen în articolul său, atunci noi recunoaștem că nu este nici o posibilitate ca o femeie să instruiască pe cei adunați într-o biserică ceva, fie că e vorba să o facă într-un mod cu autoritate sau fără. Predicarea din cadrul congregației cât și învățătura dată în acest context este autoritativă deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este autoritativ. Numai că nu există un mod ”neautoritativ” prin care să predici sau să înveți Biblia. Oricine se îndoiește de acest punct își poate aduce aminte de felul cum Apostolul Pavel contrastează ”cuvântul oamenilor” cu ”cuvântul lui Dumnezeu” din 1 Tesaloniceni 2:13 – ”Din această cauză și mulțumim lui Dumnezeu neîncetat, deoarece, când ați primitcuvântul lui Dumnezeu pe care l-ați auzit de la noi, ați primit nu cuvântul oamenilor, ci așa cum este în adevăr, cuvântul lui Dumnezeu care lucrează cu putere și în voi care credeți” (citat din versiunea BTF din limba română, sublinierile din text îmi aparțin). Dacă vorbește și interpretează cineva Scriptura, acea persoană vorbește cu greutatea eternității din acel pasaj și nu poate fi altfel.

Bine punctat, Owen, am zis eu. Doar că de aici materialul său își schimbă macazul. Începe un fel de ”studiu de caz”, care pare pentru unii – consider eu – un fel de ”atac la persoană”. Pentru ca să înțelegeți mai bine și la ceea ce face el referire, este  bine să vă prezint și persoanele pe care le pune Owen în vizor. (Nota de la finalul acestui articol o să vă lămurească puțin, dacă vă simțiți oarecum pierduți în acest articol cu tentă teologico-dezbatere)

Beth Moore - fotografie preluată de pe site-ul organizației care o conduce - lproof.org

Prima persoană vizată este Beth Moore (foto alăturat) s-a născut pe 16 iunie 1957 și este – conform unei descrieri publice despre ea de pe Wikipedia (acolo am găsit o relatare mai sumară despre ea…) este o evanghelistă din America de Nord, autoare a mai multe cărți și învățătoare a Bibliei (adică predă studii biblice în biserică și diferite conferințe). Ea este fondatoarea misiunii Living Proof Ministries, o organizație din Houston, Texas, care are la bază Biblia și este dedicată în special femeilor. Organizația pe care o conduce se concentrează pe ajutarea femeilor care doresc să-și modeleze viețile lor după principiile evanghelice creștine.

J. D. Greer - foto preluată de pe site-ul jdgreear.com

A doua persoană pe care ”o vizează” Owen este J.D. Greear (foto alăturat). Numele lui complet este James David Greear, dar pe internet cam peste tot apare prescurtat numele lui… nu știu să vă zic de ce, probabil că așa îi place lui să i se spună. Conform unei descrieri tot de pe Wikipedia, J.D. Greear este născut pe 1 mai 1973 și este pastorul bisericii The Summit Church din Durham, Carolina de Nord (o poziție care o deține din ianuarie 2002) și este cel de-al 62 Președinte al Convenției Baptiste Sudice. Anterior a slujit în cadrul Bordului Internațional de Misiune al Convenției și a întrat în programul de doctorat de la Seminarul Teologic Baptist Sudic în 1999, absolvind în 2003 cu un doctorat în filozofie, concentrându-se în principal pe teologia creștină și islamică. El este absolventul institutului biblic Word of Life și a primit titlul de licențiat în arte de la Universitatea Campbell. Este autorul a numeroase publicații și predică în mod regulat din versiunea Christian Standard Bible a Bibliei (probabil că acest aspect o să vă ”lumineze” puțin, vă rog să citiți mai multe detalii despre această versiune aici).

De ce ”s-a luat” Owen de cei doi vă întrebați acum (sper că ați observat și vârsta lor). Pentru că cei doi sunt două voci populare în cadrul denominației Baptiste Sudice din America. Deși cei doi sunt oameni înzestrați, scria Owen în postarea sa din 7 mai 2019, ba chiar foarte respectați în cadrul acestei denominații, ei îi cam depășesc pe toți – și trebuia să se ia cineva și de ei, nu?

Problema lui Owen nu este legată de abilitățile, înzestrările și oratoria lor, ci de faptul că ei susțin, în cadrul serviciilor de închinare de biserică (asta e punctul forte al disputei) ideea că o femeie poate să învețe și să predice la întreaga biserică, în calitate de organism corporativ – și el oferă două link-uri la niște postări de pe Twitter ale lui Beth Moore în care ea are un ”top 5 lucruri care ar vrea să le facă în viața asta” (e bine să vi le menționez pentru că la momentul când am accesat acest articol și acest link posibil ca cele 5 lucruri ale lui Beth Moore să fi fost modificate/alterate între timp), și anume: 1. să-și ia licența de pilot, 2. să transforme o nuvelă de-a ei într-un serial Netflix, 3. să aibă un talk-show propriu, 4. să strângă roada de la o vie din Toscana, și 5. să escaladeze, să escaladeze și iar să escaladeze munți. Beth Moore, foarte amuzantă, revine asupra acestui punct 5 și aduce o rectificare în postarea ei de pe Twitter, pe care o voi insera mai jos direct din mesajul ei, dar îl voi oferi și vouă în întregime în limba română că s-ar putea să dispară sau să nu îl poată accesa unii sau alții:

Beth Moore

@BethMooreLPM

What are 5 things you’d do if you could still do what you do but had the margin to pursue other stuff just for fun? My 5:
1. Get my pilot’s license.
2. Turn my novel into a Netflix series.
3. Have a talk show.
4. Work a harvest at a Tuscan vineyard.
5. Hike hike hike hike hike.

Beth Moore

@BethMooreLPM

Y’all, I love your lists! I may not get a thing done this morning for reading these!

PS. My original #5 was Teaching a men’s Sunday School class at a church full of Calvinists just to get everybody going. But I deleted it. Reluctantly. I’m in a tad of a mischievous mood.

253 people are talking about this

Iată și ce rectifică ea: ”PS. Numărul 5 original la mine era să predau o clasă de Școală Duminicală pentru bărbați la o biserică plină de calviniști doar ca să-i motivez pe toți să facă ceva. Doar că am șters asta. Fără nici o tragere de inimă. Oarecum sunt într-un fel de mod disprețuitor”. Interesant, mi-am zis eu atunci. Ideea e că această ”replică” a ei a fost apreciată deja de 3.415 persoane, așa că sigur că a atras atenția lui Owen. Ce coincidență, nu?

Al doilea link pe care îl oferă Owen este la o postare de-a lui J.D. Greear la care el răspunde la întrebarea dacă femeile pot să dea învățătură într-o biserică (probabil că voi posta traducerea acestui material aici pe blog curând, dacă voi primi aprobarea autorului). Chestiile astea erau un lucru nou pentru Owen, după cum susține el în articolul citat mai sus, pentru că denominația Baptiștilor Sudici nu a îmbrățișat niciodată o astfel de părere. El continuă prin a încerca să documenteze biblic faptul că nu există în Noul Testament nici un precedent pentru ca o femeie să învețe în cadrul bisericii, trupul lui Hristos, iar în Vechiul Testament femeile nu au fost chemate să slujească în calitatea de preotese, în cadrul erei vechiului legământ. Hristos însuși nu a numit nici o femeie care să fie apostol și nici o femeie nu a slujit în calitatea de supraveghetor în cadrul bisericilor primului secol. Ele au contribuit doar la viața biserici.

Owen subliniază în acest punct un citat al Apostolului Pavel din Tit 2:3-5, ”În același mod să le vorbești și femeilor bătrâne, spunându-le că trebuie să trăiască o viață caracterizată de sfințenie. Să nu fie defăimătoare și nici să nu aibă obiceiul de a consuma băuturi alcoolice; ci să învețe (să practice) ce este bine. Astfel, ele vor fi un exemplu de la care cele tinere vor învăța să își iubească soții și copiii, să aibă simțul măsurii și să trăiască având un comportament ireproșabil. Vor mai învăța(de la cele bătrâne) să fie bune administratoare ale casei lor, să fie ascultătoare de soț – și astfel, Cuvântul lui Dumnezeu nu va (putea) fi defăimat” (citat din versiunea BVA din limba română, sublinierile din text îmi aparțin; Owen citează din versiunea CSB, pe care o folosește J.D. Greear în predicarea sa, cred că a făcut ”gestul” intenționat). Apoi dă și lămuririle: ”Învățătura pe care ar trebui să o ofere femeile, conform cu Pavel, este centrată pe ucenicizare”, după care accentuează faptul că această acțiune trebuie făcută cu grijă deoarece, citez, ”grija exegetică este temelia slujirii creștine credincioase, așa cum apare în 2 Timotei 2:15” (”Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului”, citat din versiunea VDCC în limba română). Acest tip de învățătură este o învățătură cu țintă, susține Owen, o învățătură care este orientată spre formarea unui caracter evlavios, o căsnicie după placul lui Dumnezeu, o mamă evlavioasă și o gospodină plăcută Domnului. Femeile în vârstă menționate aici nu sunt chemate în mod explicit să ofere păstorire doctrinară, nici să formeze slujiri/misiuni în afara bisericii; ele sunt chemate, în cuvintele lui Pavel, să ofere tinerelor femei sfat și ajutor și înțelepciune deoarece aceste femei tinere vor răspunde chemării lui Dumnezeu de a face din familie un cămin, susține Owen. Astfel, conclude el, femeile contribuie la viața bisericii locale și la lucrarea împărăției. În termenii slujirii și a mărturiei creștine, continuă el, femeile sunt libere, glorios de libere, să evanghelizeze, să aducă mărturie spre slava lui Dumnezeu la locul de muncă și/sau să slujească pe câmpul de misiune.

Owen încheie cu o notă interesantă legat de chemarea fiecăruia. Mă gândeam că ajunge la chemare acum, că se apropie de final, trebuia să concludă și el cumva mesajul/materialul său. Iată ce scrie el:

 Indiferent dacă o femeie este chemată la viața de căsătorie sau de a rămâne singură, femeile nu ar trebui să predice sau să ofere învățătură publică în cadrul serviciilor de închinare publică din bisericile locale. Chemarea de conducere din cadrul bisericii locale nu este dependentă de înzestrare sau de talent, ci este bazată pe ordinea de creație a Dumnezeului Atotputernic. Căci pentru o femeie a învăța și a predica la bărbați adulți înseamnă a sfida Cuvântul lui Dumnezeu și proiectul Său. Supraveghetorii (bisericii) nu ar trebui să permită o astfel de practică păcătoasă; cei ce fac astfel aduc trupul bisericii într-o neascultare îndreptată împotriva lui Dumnezeu. Baptiștii Sudici nu au o astfel de practică istorică; John Piper nu a încurajat o astfel de practică și nici vreo altă persoană complementară afiliată cu Conciliul Bărbăției și a Feminității Biblice, nici Baptiștii, nici Reformații, nici Puritanii, nici Edwardeenii, nici cei care se declară a fi Prezbiterieni și Anglicanii nu au făcut niciodată o astfel de mutare. Bărbații sunt chemați să ofere predicarea și învățătura publică a Cuvântului, care este lucrarea de supraveghere. Și asta e valabil de Ziua Femeii, sau în oricare altă duminică din an.

Am rămas uimit nu de ceea ce a menționat Owen mai sus, cât de ceea ce a urmat ca reacție a ceea ce a declarat el mai sus. Un articol din site-ul Christian Headlines a preluat toate replicile lui Beth Moore la această ”acuzație” lansată de Owen referitor la ideea de predicare a femeilor în biserică. Deși articolul este destul de detaliat, am descoperit câteva linii pe care le lansează Beth Moore și pe care vreau să le citez aici, dar nu ca și când ea ar veni în apărarea ei, ci ca să vedeți și partea și dreptul ei la replică. Iată ce scrie ea pe Twitter:

 În anul 2016 am avut o experiență de viață care mi-a deschis ochii. O ceață s-a dat la o parte de pe fața mea, care era destul de tulburătoare, un lucru terifiant pe care l-am văzut vreodată. Toți acești ani (de slujire) am oferit beneficiul îndoielii că bărbații erau în felul cum erau pentru că ei încercau să fie ascultători față de Scriptură… Doar că ulterior am realizat că nu era cu privire la Scriptură. Era cu privire la păcat. Era cu privire la misoginism. Sexism. Era cu privire la aroganță. Cu privire la protejarea sistemelor. Și asta implica acoperirea abuzurilor și a folosirii greșite de putere. Păstori care protejează pe alți păstori în loc să-și protejeze oile lor.

Beth Moore

@BethMooreLPM

I had the eye opening experience of my life in 2016. A fog cleared for me that was the most disturbing, terrifying thing I’d ever seen. All these years I’d given the benefit of the doubt that these men were the way they were because they were trying to be obedient to Scripture…

Beth Moore

@BethMooreLPM

Then I realized it was not over Scripture at all. It was over sin. It was over power. It was over misogyny. Sexism. It was about arrogance. About protecting systems. It involved covering abuses & misuses of power. Shepherds guarding other shepherds instead of guarding the sheep.

704 people are talking about this

Un alt site, în cadrul unui podcast din 15 mai 2019, aduce în evidență opinia lui Beth Moore, aceea că ”femeile ar trebui să fie capabile să predice”Articolul care urmează după acest podcast oferă și un citat din cadrul declarației de credință a Convenției Baptiste Sudice, în care este specificat foarte clar faptul că femeile nu pot sluji ca și pastori, deși bisericile locale sunt libere să-și determine propria lor poziție individuală în ceea ce privește femeile și ordinarea lor. Convenția Baptistă Sudică a emis în cadrul anilor 1980 o rezoluție prin care recunoștea faptul că pozițiile care necesită ordinare sunt de-a dreptul adresate bărbaților. Totuși, Declarația și Mesajul de Credință Baptist nu sunt obligatorii în ceea ce privește bisericile locale. Fiecare biserică este responsabilă să cerceteze prin rugăciune Scripturile și astfel să-și stabilească propriile politici.

John Piper - Desiring God

Așadar, pot femeile să fie predicatoare? Aș vrea să răspund la această întrebare acum, după ce ați parcurs acest articol dezbatere. De fapt aș vrea să vă ofer un răspuns pe care l-am găsit și eu întâmplător astăzi pe internet, este de fapt o întrebare lansată de ”un tip” pentru John Piper (pe care îl menționează Owen Strachan în articolul său, ca fiind oarecum o autoritate în lumea evanghelică creștină). Tânărul a adresat întrebarea ”dacă poate să o asculte pe Beth Moore”, la care John Piper (foto alăturat) răspunde cu următoarele (materialul de mai jos este preluat dintr-un clip youtube postat pe 17 noiembrie 2018, adică anul trecut, de Keith Thompson):

Am crezut că o să mă întrebe ceva despre sex (urmează o scurtă repriză de râsete, după care pastorul John Piper încearcă să se reculeagă spre a da un răspuns tânărului). Nu, ca nu cumva să devii dependent de ea ca și pastor al tău. În același mod simt cu privire la femeile care oferă discursuri ocazionale femeilor în cadrul Școlii Duminicale, unde poate au ceva de împărtășit, sau să prezinte ceva și poate că sunt și bărbați și femei de față. Nu vrem să fim lingavi acum în această privință. Problema e că dacă Biblia e clară asupra faptului că femeile nu trebuie să învețe sau să aibă autoritate asupra bărbaților în acest context – ca fiind ceea ce cred eu că implică acest aspect – femeile nu ar trebui să fie învățătoare autoritative ale bisericii – adică supraveghetoare – și aceasta este înțelegerea noastră a tuturor în această privință.

Aceasta nu înseamnă că nu poți învăța ceva de la o femeie sau că ea este incompetentă sau nu știu la ce altceva m-aș mai putea gândi acum. Înseamnă că există o anumită dinamică între masculinitate și feminitate atunci când o femeie începe, în decursul timpului, să-și asume un rol autoritar de învățătură în viața cuiva; atunci caracterul de bărbat și caracterul de femeie este deja compromis. Acest lucru ar fi foarte controversat pentru milioane de oameni sau poate unii ar crede că este ceva chiar obscen – însă acesta este limbajul folosit în anii 70 când eu mă luptam cu aceste tendințe – nu, nu este ceva obscen, este un aspect ce este profund recunoscut în cadrul multor tineri cât și a celor mai în vârstă de astăzi.

Revenind la întrebarea noastră dacă e în regulă să o asculți pe Beth Moore, e ca și când aș spune, să zicem, despre Elizabeth Elliot, care a fost una dintre femeile din generația mea care îi provoca pe studenți să renunțe la viața lor și să devină misionari, o femeie care parcă îți sărea în față cu privire la viața ta și să devii radical de ascultător, total dedicat nu ca să devii pastor sau să predici duminica dimineața; era o femeie de la care învățam mormane de lucruri. Da, vreau să ascult la ce îmi place mie, vreau să învăț de la soția mea, mă bucur să învăț lucruri de la Beth Moore, însă nu vreau să ajung într-o relație de ascultare sau de frecventare a unei bisericii sau orice altceva unde ea să-mi devină păstorul meu, autoritatea mea și așa mai departe. Acest lucru cred că ar fi ceva nesănătos pentru un bărbat și cred că pot oferi o mulțime de motive biblice pentru aceasta, chiar din punct de vedere al experiențelor, psihologic ca să aflăm esența acestor lucruri. Așadar, răspunsul este NU, nu este greșit, însă ar putea deveni greșit. Și cred că și ea este fericită cu acest răspuns pentru că am discutat cu ea despre ele, am avut diferite ocazii să ne vedem la conferințele Passion, unde am discutat împreună.

Note: Puteți cita acest material în altă parte sau îl puteți folosi ca material în studiile voastre atâta timp cât oferiți sursa citării lui și un link la blogul meu. Mulțumesc.

Am ținut ”morțiș” să las la final descrierea scurtă despre Owen Strachantipul ăla cu prima poză de la începutul acestei postări, pe care am găsit-o doar pe pagina sa de autori de pe Amazon: este profesor asociat de teologie creștină la Seminarul Teologic Baptist Midwestern din SUA și slujește în calitatea de coleg senior în Council on Biblical Mannhood and Womanhood (Conciliul despre Caracterul Biblic Bărbătesc și Femeiesc). Pe lângă faptul că este scriitor contributor pentru organizația Gospel Coalition, el a scris pentru diferite publicații online și offline (The Atlantic, The Washington Post, OnFaith, First Things, Christianity Today, The Federalist, și Scottish Bulletin of Evangelical Theology). El este invitat frecvent la diferite canale TV precum FOX News, Hugh Hewitt Show și Eric Metaxas Show, lucrează în calitatea de cercetător la Comisia de Etică și Libertate Religioasă a Convenției Baptist Sudice. Adică este din aceiași organizație cu Beth Moore și J.D. Greear. Și așa înțelegeți că și ”frații” noștri din alte denominații ”se mănâncă între ei” pe tema diferitelor dispute. Materialele de mai sus sunt spicuiri și/sau extrageri personale din materialele citate și traduse personal de mine, fiecare dintre ele au link la sursă. Este recomanda să le păstrați dacă citați sursa lor.

https://crestinismtrait.blogspot.com/2019/05/femeile-predicator-de-ce-nu.html

„Ziua Naţională a adopţiei”

Este posibil ca imaginea să conţină: text

https://www.facebook.com/ComunitateaBaptistaArad/

Semnificația simbolurilor profetice / Simboluri / Profeția Bibliei

download-1

Semnificația simbolurilor profetice / Simboluri Profeția Bibliei

De ce sunt profețiile biblice învăluite în simboluri? În Luca 08:10 Isus a spus: „ Pentru tine a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți le este dat în pilde, ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă. “Multe dintre profețiile apocaliptice au fost date în timp ce profeții erau într – o țară străină ostil. Un motiv pentru care Dumnezeu camuflată profețiile în simboluri a fost de a proteja mesajele.

 Animale și părțile lor

  • Cal = Forța de aderență și putere în luptă (Iov 39:19, Psalms 147: 10, Proverbe 21:31)
  • Dragon = Satana sau agenția lui (Isaia 27: 1; 30: 6, Psalms 74: 13- 14, Apocalipsa 12: 7-9, Ezechiel 29: 3, Ieremia 51:34)
  • Beast / putere politică = Britanie / guvern (Daniel 7:17, 23)
  • miel = Isus / sacrificiu (Ioan 1:29, 1Corinteni 5 : 7)
  • Lion = Isus / puternic rege adică Babilonul (Apocalipsa 5: 4-9, Ieremia 50: 43-44, Daniel 7: 4, 17, 23)
  • Ursul = distructiva Putere / Medo Persia (Proverbe 28:15, 2 2 Împărați: 23-24, Daniel 7: 5)
  • Leopard = Grecia (Daniel 7: 6)
  • Serpent = Satana (Apocalipsa 12: 9; 20: 2)
  • Limba = limbă / vorbire (Exodul 04:10)
  • Wolf = Dușmani deghizați (Matei 7:15)
  • Dove = Duhul Sfânt (Marcu 1:10)
  • Ram = Medo Persia (Daniel 8:20)
  • Goat = Grecia (Daniel 8:21)
  • Claxon = King sau împărăție (Daniel 7:24; 8: 5, 21- 22, Zaharia 1: 18-19, Apocalipsa 17:12)
  • aripi = Viteză / protecție / Deliverance (Deuteronom 28:49, Matei 23:37)

 Culori

  • Alb = Puritate (Apocalipsa 3: 4-5; 07:14; 19:14)
  • Albastru = Legea (Numeri 15: 38-39)
  • Purple = Royalty (Mark 15:17, Judecători 8:26)
  • Roșu / Scarlet = Sin / corupției (Isaia 1:18, Naum 2: 3, Apocalipsa 17: 1-4)

 Fier, Elemente și Obiecte naturale

  • Aur = Pure Character prețioase și rare (Isaia 13,12) 
  • Argint = Cuvintele pure și înțelegere (Proverbe 2: 4; 3: 13-14; 10:20, 25:11, Psalms 12 : 6)
  • Alama, staniu, fier, plumb, argint = zgurii impur Caracter (Ezechiel 22: 20-21)
  • Apă = Duh Sfânt / viață veșnică (Ioan 7:39; 4:14, Apocalipsa 22:17, Efeseni 5 : 26)
  • Ape = zona / oameni de locuit, națiunile (Apocalipsa 17:15)
  • foc = Duhul Sfânt (Luca 3:16)
  • Arbore = Cruce; Oamenii / Nation (Deuteronom 21: 22-23, Psalmii 92:12; 37:35)
  • semințe = descendents / Isus (Romani 9: 8, Galateni 3:16)
  • Fructe = Lucrări / Acțiuni (Galateni 5:22)
  • Fig tree = O națiune care ar trebui să dea roade (Luca 13: 6-9)
  • Vineyard = Biserica pe care ar trebui să dea roade (Luca 20: 9-16)
  • Câmpul = Mondiale (Matei 13:38, Ioan 04:35)
  • Harvest = Sfârșitul Lumii (Matei 13:39)
  • Reapers = Angels (Matei 13 : 39)
  • spini / Thorny Ground = Cares acestei vieți (Marcu 4: 18-19)
  • Stars = Îngeri / mesageri (Apocalipsa 1:16, 20; 12: 4, 7-9, Iov 38: 7)
  • Iordania = moarte (Romani 6: 4, Deuteronom 04:22)
  • Munti = puteri politice sau politico-religioase (Isaia 2: 2-3, Ieremia 17: 3; 31:23; 51: 24-25, Ezechiel 17: 22- 23, Daniel 2:35, 44-45)
  • Rock = Isus / adevăr (1 Corinteni 10: 4, Isaia 8: 13-14, Romani 9,33, Matei 07:24)
  • Soare = Isus / Evanghelia (Psalmi 84 : 11, Maleahi 4: 2, Matei 17: 2, Ioan 8:12; 9: 5)
  • Vânturi = Strife / comoție / „vânturi de război“ (Ieremia 25: 31-33, 49: 36-37; 4: 11-13 Zaharia 07:14)
  1.  Obiecte Diverse
  • Lampă = Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 119: 105) 
  • ulei = Duhul Sfânt (Zaharia 4: 2-6, Apocalipsa 4: 5)
  • Sword = Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6:17, Evrei 04:12)
  • Pâine = Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 6:35, 51-52, 63)
  • Vin = sânge / legământ / doctrine (Luca 05:37)
  • miere = viață fericită (Ezechiel 20: 6, Deuteronom 8: 8-9)
  • îmbrăcăminte = Character (Isaia 64: 6, Isaia 59: 6)
  • Crown = Un Riglă glorios sau domnie (Proverbe 16:31, Isaia 28: 5, Isaia 62: 3)
  • Ring = Authority (Geneza 41: 42-43, Esther 3: 10-11)
  • înger = Messenger (Daniel 8:16, 9:21, Luca 1:19, 26, Evrei 1,14)
  • Babilon = apostaziei / confuzie / rebeliune (Geneza 10: 8-10; 11 : 6-9, Apocalipsa 18: 2-3; 17: 1-5)
  • Mark = semn sau sigiliu de aprobare sau dezaprobare (Ezechiel 9: 4, Romani 4:11, Apocalipsa 13:17; 14: 9-11; 7: 2-3)
  • Sigiliul = Sign sau marca de aprobare sau dezaprobare (Romani 04:11, Apocalipsa 7: 2-3)
  • alb Robes = Victory / dreptate (Apocalipsa 19: 8; 3: 5; 7:14)
  • Jar / Vessel = Persoana (Ieremia 18: 1-4, 2Corinthians 4: 7 )
  • Timp = 360 Ziua (Daniel 4:16, 23, 25, 32; 7:25; Daniel 11:13 margine)
  • Duratele = 720 zile (Daniel 7:25, Apocalipsa 12: 6, 14; 13: 5)
  • Zi = an Literal (Ezechiel 4: 6, Numbers 14:34)
  • Trompetă = tare de avertizare a abordării lui Dumnezeu (Exodul 19: 16-17, Joshua 6: 4-5)

 Acțiuni, activitățile și starea fizică

  • Vindecare = Salvation (Luca 5: 23-24)
  • lepră / Boală = Sin (Luca 5: 23-24)
  • Foamete = Dearth Adevărului (Amos 8:11)

 

Oamenii și părți ale corpului

  • Femeia, Pure = Biserica adevărată (Ieremia 6: 2, 2Corinthians 11: 2, Efeseni 5: 23-27)
  • Femeie, Corupt = Apostatul Church (Ezechiel 16: 15-58; 23: 2-21, Hosea 2: 5; 3: 1, Apocalipsa 14: 4)
  • hoţ = bruschețea venirii lui Isus (1 Tesaloniceni 5: 2-4, 2Petru 3:10)
  • mână = Deeds / Lucrări / Acțiuni (Eclesiastul 9:10, Isaia 59: 6)
  • frunte = Mind (Deuteronom 6: 6-8, Romani 7:25 Ezekiel 3: 8-9)
  • Picioare = plimbării / Direction (Geneza 19: 2, Psalm 119: 105)
  • Ochii = Spiritual Discernământul (Matei 13: 10-17, 1Ioan 2:11)
  • piele = neprihănirea lui Hristos (Exodul 12: 5, 1 Petru 1:19, Isaia 1: 4-6)

Biserica • desfranata = Apostatul / religie (Isaia 1: 21- 27, Jeremiah 3: 1-3; 6-9)

  • Capete = puteri majore / conducători / guverne (Apocalipsa 17: 3, 9-10)

Numere biblice

Multe dintre numerele din Biblie au o semnificație mai profundă profetic. Atât în Vechiul și Noul Testament, numere dezvăluie concepte ascunse și sensuri care scapă de obicei cititorul casual. Și -a lungul istoriei, oameni cu minți luminate, cum ar fi Augustin, Isaac Newton, Leonardo Di Vinci, a arătat mai mult decât o curiozitate care trece în ceea ce privește importanța numerelor biblice. Încă o dată, Isus a spus: „ perii din cap sunt numărate “ Matei 10:30. Evident, numerele biblice trebuie luate în considerare cu atenție.

1  – Reprezintă curăție absolută și unitatea (. Efeseni 4: 4-6; Ioan 17: 21-22) (Presupunem cititorii nu aunevoie de mai mult decât aceste două referințe bibliografice, ca cele mai multe dintre informațiile biblice cu privire la unitatea și curăție este cunoștințe comune.)

2  – Reprezintă adevărul Cuvântului lui Dumnezeu; de exemplu, legea și profeții (Ioan 1:45), doi sau trei martori (2 Corinteni 13: 1), și o sabie cu două tăișuri (Evrei 4:12). Marcu 6: 7 și Apocalipsa 11: 3. Este folosit , de asemenea , de 21 de ori în cărțile lui Daniel și Apocalipsa.

4  – Reprezintă adevăr universal, la fel ca în cele patru direcții (nord, sud, est, vest) și cele patru vânturi (Matei 24:31; Apocalipsa 7: 1; 20: 8). În actele 10:11, o foaie cu patru colțuri simbolizează Evanghelia merge la toate neamurile.

5  – Reprezintă de predare. În primul rând, există cele cinci cărți ale lui Moise. În al doilea rând, Isus a învățat despre cele cinci fecioare înțelepte și folosite cinci pâini de orz folosite pentru a alimenta 5.000.

6  – Reprezintă cultul omului, și este numărul omului, ceea ce înseamnă răzvrătirea lui, imperfecțiune, lucrări, și neascultare. Acesta este folosit de 273 de ori în Biblie, inclusiv derivații săi ( de exemplu, așasea) și încă 91 de ori ca „saptezeci“ sau „60.“ Omul a fost creat în ziua a șasea (Geneza 1:26, 31). A se vedea , de asemenea , Exodus 31:15 și Daniel 3: 1.

Acest număr este semnificativ mai ales în cartea Apocalipsa, ca „666“ identifică fiara. „ Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei: căci este număr de om; Și numărul ei este : șase sute șaizeci și șase “(Apocalipsa 13:18).

7  – reprezintă perfecțiunea, și este semnul lui Dumnezeu, cultul divin, completari, ascultare, și odihnă. „Prințul“ a numerelor biblice, este folosit de 562 de ori, inclusiv derivații săi ( de exemplu, a șaptea, șeptari). ( A se vedea Geneza 2: 1-4, Psalms 119: 164 și Exodul 20: 8-11 . Pentru doar câteva dintre exemplele)

Numărul șapte este, de asemenea, cele mai comune în profeția biblică, care apar de 42 de ori în Daniel și Apocalipsa singur. În Apocalipsa există șapte biserici, șapte duhuri, șapte sfeșnice de aur, șapte stele, șapte lămpi, șapte sigilii, șapte coarne, șapte ochi, șapte îngeri, șapte trompete, șapte tunete, șapte mii uciși într-un mare cutremur, șapte capete, șapte coroane, șapte urgii, șapte potire de aur, șapte munți și șapte regi.

10  – Reprezintă legea și restaurare. Desigur, aceasta include  cele Zece Porunci găsit în Exod 20 . A se vedea , de asemenea , Matthew 25: 1 (zece fecioare); Luke 17:17 (zece leproși); Luke 15: 8 (vindecare, zece monede de argint).

12  – Reprezintă Biserica și autoritatea lui Dumnezeu. Isus a avut 12 discipoli, și au existat 12 triburi ale lui Israel. În Apocalipsa 12: 1, cei 24 de bătrâni și 144000 sunt multipli de 12. Orașul Noul Ierusalim are 12 temelii, 12 porți 12 mii furlong, un copac cu 12 feluri de fructe de 12 ori pe an mâncat de 12 ori 12.000 sau 144.000 de . ( A se vedea Apocalipsa 21.)

40  – Reprezintă o generație și ori de testare. A plouat timp de 40 de zile în timpul inundațiilor. Moise a petrecut 40 de ani în deșert, așa cum au făcut copiii lui Israel. Isus a postit timp de 40 de zile.

50  – Reprezintă putere și celebrare. Jubileul a venit după anul 49th (Levitic 25:10) și Cincizecime a avut loc la 50 de zile după învierea lui Hristos (Fapte 2).

70  – Reprezintă conducerea umană și judecată. Moise a numit 70 de bătrâni (Exod 24: 1); Sanhedrinul a fost format din 70 de oameni. Isus a ales 70 ucenici (Luca 10: 1). Isus ia spus lui Petru să ierte de 70 de ori 7.

 https://semnelevremurilor.wordpress.com/semnificatia-simbolurilor-profetice/

Despre învățătura lui Ewald Frank | Adevărul despre Adevăr

download-1

Pagina de Mărturisiri / Ana Gabriela Olaru

download-1

Pagina de Mărturisiri

Ana Gabriela Olaru Pagina de Mărturisiri este realizată de

 Ana Gabriela Olaru

Corespondent Constanţa

În acest număr:

  Trecerea noastră prin viaţă [pe această pagină]
  Misiunea Micul Samaritean USA [pe această pagină]

Trecerea noastră prin viaţă     

Adrian Olariu - presedintele fundatiei Osana, Constanta

La sfârşitul verii, într-o după amiază caniculară, eram în biroul unei instituţii pentru a rezolva o problemă oficială. După aşteptare, discuţii tensionate şi… timp pierdut, mă gândeam deja la următoarea problemă de rezolvat din programul încărcat al zilei. Nu ieşisem încă din clădire, când , după câteva tunete înfundate, cerul s-a întunecat şi a pornit o ploaie torenţială, deasă ca o perdea de apă. Stăteam nervos în uşa instituţiei, alături de alte persoane care aşteptau trecerea ploii, necăjit de această dezlănţuire a naturii care îmi încurca programul şi mă punea în întârziere…Deodată, prin faţa noastră a trecut în goană, râzând, un cuplu de tineri îndrăgostiţi. Bucuria şi lipsa lor de griji a avut un efect neaşteptat asupra mea pentru ca în momentul următor, fără să gândesc prea mult, influenţat de atitudinea lor, mergeam şi eu prin ploaie ….. curios era faptul că apa care curgea în valuri din cer a “spălat” şi supărarea de care eram cuprins cu câteva momente înainte… mă simţeam liber, liniştit, bucuros chiar dacă eram ud până la piele…

Această întâmplare m-a făcut să cuget la trecerea noastră prin viaţă, la modul în care ne raportăm la evenimentele şi situaţiile în care suntem implicaţi, la felul în care îi influenţăm, chiar fără să ne dăm seama, pe cei din jur prin atitudinea noastră şi la bucuria pe care am putea- o avea daca am păstra mereu în inima noastră Iubirea. Cum ne manifestăm atunci când evenimentele sau situaţiile în care suntem implicaţi par a ne sta împotrivă? Ce facem atunci când natura sau oamenii nu se comportă aşa cum am dori noi? .. ne tulburăm?.. ne tensionăm? Nu ar trebui oare să ne bucurăm de faptul că suntem în viaţă, că suntem iubiţi, că avem un spirit liber, că avem totuţi resursele necesare să depaşim obstacolele, situaţiile sau evenimentele pe care oricum nu le putem influenţa direct şi imediat… Şi atunci?.. să acceptăm orice, oricum fără să reacţionăm, să ne lăsăm “purtaţi de val”, în voia sorţii?.. Cred că suntem limitaţi în multe privinţe, dar avem capacităţi şi abilităţi pe care le putem folosi în situaţiile cotidiene pentru a influenţa pozitiv pe cei cu care interacţionăm. Poate că nu putem schimba cursul multor manifestări, evenimente, dar în mod sigur putem influenţa pe cei de lângă noi, pe cei cu care locuim, lucrăm sau pe cei pe care îi întâlnim în drumurile noastre… îi putem ajuta cu un zâmbet, cu solicitudinea, cu atitudinea noastră… de alfel cred că atitudinea şi starea noastră interioară au efecte contagioase… putem induce tristeţe sau bucurie, stres sau linişte, deznădejde sau curaj celor din jurul nostru.

Cred că trebuie să ne propunem ca şi scop să trecem frumos prin viaţă, să aducem blâdeţe, iertare, pace şi bucurie celor din jur… să fim acea “sare şi lumină” spirituală de care orice grup sau comunitate umană are nevoie pentru a sta în echilibru.

Să purtam în noi iubire … Iubirea Celui ce a coborât la noi, a suferit pentru noi, a înviat şi stă la dreapta lui Dumnezeu mijlocind pentru noi… Numai Spiritul Său poate rodi în noi voia Lui pentru creaţia Sa, numai El poate face ca din inimile noastre să curgă izvoare de viaţă şi ceea ce semănăm azi vom culege mâine. Cu voia sau fără voia noastră, lăsăm în urmă o impresie, o amprentă, o moştenire care dăinuie veşnic. Cred că trebuie să trecem prin viaţă umpluţi de iubire, de compasiune, răspândind în jur o mireasmă de viaţă către viaţă, aducând bucurie şi pace în inimile celor din jur.. căci atitudinea noastră poate face diferenţa!

 

Adrian Olariu

Preşedintele Fundaţiei OSANA Constanţa

Misiunea Micul Samaritean USA

Mă numesc Olaru Ana-Gabriela şi sunt administrator al Fundaţiei Osana şi Coordonatorul Proiectului Betania, ce se adresează persoanelor vârstnice. In această calitate, la începutul lunii martie a anului curent, m-am simţit onorată să primesc din partea domnilor Adrian Olariu şi Adrian Banu, dreptul de a gestiona fructele uscate (piersici şi stafide primite de la Misiunea Micul Samaritean USA), în vederea acoperirii nevoilor bătrânilor, copiilor instituţionalizaţi, famiilor nevoiaşe cu mulţi copii. Insărcinarea mea cred că nu a fost una la voia întâmplării, deoarece misiunea noastră, ca şi fundaţie, este slujirea copiilor orfani sau abandonaţi, a familiilor în criză, a bătrânilor aflaţi în dificultate, prin implicarea comunităţii creştine locale.

Am răspuns afirmativ solicitării referitoare la distribuirea de fructe şi am pornit la lucru. Poate ar fi trebuit să fiu speriată de cantitatea de fructe, atunci când containerul s-a deschis şi mi-am văzut maşina neputincioasă şi mică. Nu a fost aşa, ci am mulţumit lui Dumnezeu că există creştini care nu ne cunosc, dar care au aflat despre neputinţele şi nevoile noastre. M-am rugat la Dumnezeu ca hotărârile ce le iau în privinţa distribuirii acestei donaţii să fie conform dorinţei donatorilor şi în mod obiectiv. Să primesc ajutor din partea Lui prin oameni de nădejde, să pot fi o mărturie a îngăduinţei, bunătăţii şi dăruirii de la semen către semen, în Iubirea Lui.

Am poposit acasă şi am aşezat pe o hârtie o mulţime de aşezăminte care ar fi putut beneficia de ajutor prin primirea fructelor. M-a ajutat mult şi faptul că am ajutat la desfăşurarea în doi ani, consecutiv, a Operaţiunii de Crăciun, care mi-a dezvăluit locuri în mare lipsă, din aproape tot judeţul. In perioada 02 03 06 -11.04 06, timp în care s-a desfăşurat acţiunea împărţirii fructelor, am fost sprijinită cu benzină de către Sc “Narcom Internaţional” pentru transportul cu break-ul Fundaţiei Osana, cu camionul unităţii pentru transport la distanţă şi greutate mai mare.

Un ajutor deosebit am avut din partea unor colegi ai cursului de Lucrători sociali, colegi implicaţi în activitatea socială, în instituţii ce ocrotesc copiii defavorizaţi, infectaţi HIV, cu handicap, centre pentru bătrâni.

La “Adăpostul de zi şi noapte” sunt primiţi în jur de 40 de copii ai strazii. Doamna Atena F. îmi spune că pe timpul verii numărul creşte prin sosirea altor copii din ţară, în zona litorală şi instituţia pe care o conduce face eforturi ca aceştia să fie reintegraţi în familiile naturale. Copiii existenţi în instituţie, prea puţini la acea oră, împreună cu o voluntară, transportă cutiile din portbagaj, ridică capacele cutiilor curioşi să vadă ce este în interior. Se bucură la auzul cuvântului compot, iar eu plec cu zâmbetul lor de mulţumire pe camera foto..

La “Azilul de bătrâni” din Constanţa poposesc împreună cu două voluntare ale Proiectului Betania, şi suntem dirijate către bucătăria unităţii, imortalizând pe cameră câteva chipuri în aşteptarea mesei. Si aici bătrânelele ce au aflat de ce venisem cu acele bidoane si cutii mari, au mulţumit din priviri, unele ne-au luat mâinile şi le-au strans in apreciere. Câtă bucurie! Aici se află cei pentru care azilul este casa lor până la sfârşitul vieţii.

Pe parcursul periplului cu fructe am poposit şi la mai multe familii sărace din Constanţa.Una dintre ele are 12 copii în creştere; o familie cu doi batrâni cu o singură pensie, el suferă de debilitate mintală, în urma unor supărări; altă familie în care soţul suferă de o boală cumplită, scleroză în plăci, de 24 de ani această boală îi macină organismul; o alta cu soţul depresiv; un numar de 11 familii defavorizate, cu 35 de copii, asistaţi de Fundaţia OSANA.

Din proprie iniţiativă domnul Daniel D, administrator al Aşezământului “Aripi pentru copii” M.Kogalniceau, la volanul Daciei albastre, a însoţit break-ul argintiu la Casa “Ashitanoe” din M.Kogalniceanu, unde un numar de 10 copii abandonaţi, au parte de o bună îngrijire; apoi la “Casa Florilor” din Lazu, unde alţi zece copii au fost preluaţi cu ani în urmă din spital, au “primit” în dar mame care-i iubesc şi au condiţii de trai decente. Copiii de la ambele case au cerut voie să mănânce stafide pe loc şi mămicile s-au pus pe treaba făcându-le primul compot… Bucurie şi aici..

Impreună cu Daniel am încărcat pe rând două maşini cu fructe şi am poposit la sinistraţii din aşezamântul Tuzla. La Tuzla apa a venit cu furie şi a avut înălţimea de 4 metri, aşa încât unele case nu se mai vedeau, altele au fost inundate până la streaşină şi altele cu podul mai înalt au salvat vieţi. Am stat de vorbă cu oamenii şi am fost consternaţi să putem vedea imagini pe viu, cu case hălcuite de ape, cu oameni amărâţi şi disperaţi, căci toată agoniseala de o viaţă a fost luată de apă. Sperietura zilelor 21 si 22 septembrie 2005 nu o vor uita curând, căci ei revăd filmul dezastrului în fiecare clipă în mintea lor.Revăd crucile celor 7 morţi şi nu pot uita cum Dumnezeu le-a îngăduit viaţa. Canalizarile nu au facut faţă potopului de ape, aşa încât absolut toate lucrurile aflate în casă oamenilor au fost luate, ori deteriorate, imposibil de a mai fi folosite. Acolo sunt 15 familii, tineri, batrani si copii, inghesuiti intr-o tabara. Uimirea ce se poate citi pe feţele lor, că “primesc ceva fără bani..”, dar şi disperarea, se pot observa şi în foto din folderul Tuzla al CD-ului. Aici am cerut ajutor fratelui păstor baptist, Costel N. din zonă şi împreună cu acesta am bătut la uşile unor familii care într-adevar aveau nevoie de o undă de speranţă, de o vorbă caldă şi orice produs ce le putea bucura familia. Am întâlnit familii cu mulţi copii, care au traversat momentul inundaţiilor cu greu, în acele zile fatidice, când valul a venit ziua, majoritatea copiilor erau plecaţi la şcoală, ori se întorceau de la şcoală. Părinţii au trăit clipe de coşmar atunci, copiii s-au salvat cum au putut, ajutaţi de consăteni, ori prinzându-se cu mânuţele plăpânde de copacii din preajmă.

Am poposit ducând bucuria stafidelor şi piersicilor şi la ei, familii cu 9,7 şi 6 copii care nu au cum să cunoască gustul acestor fructe, părinţii lor nu-şi permit să le cumpere .

Fructele au fost adevărată mană cerească pentru ei şi cu lacrimi în ochi au mulţumit cerului şi fraţilor pentru ceea ce au primit.

Am întâlnit o familie cu un băieţel, Beniamin, cu mari probleme locomotorii, care aşteaptă o nouă operaţie la Bucureşti, urmeaza altele 10.

Rifat Beniamin Salim, nascut iunie 2002, sufera de :

-ARTROGRIPOZĂ MEMBRE SUPERIOARE ŞI INFERIOARE -forma grava

-PICIOR VARUS EQUIN BILATERAL

-DISPLAZIE LUXANTĂ DE ŞOLD BILATERALĂ

Necesită tratament ortopedic îndelungat şi tratament chirurgical în etape. Conform diagnosticului pus sub parafa medicului Prof Dr. Florea Iordachescu, Sef Clinica Pediatrie, Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Maria Sklodowska Curie” Bucureşti. Familia mai are încă două fetiţe, de 14 şi respectiv 6 ani, un baiat şi este nevoiaşă. Beniamin a suferit trei operaţii (se pare că sunt necesare 12).Operaţiile au avut loc la Bucureşti, însă familia nu-şi mai permite astfel de cheltuieli.

Am putut vedea văduve, familii cu trei, patru copii, care nu pot funcţiona la şcoală, pentru că nu au ce îmbrăca, puţinele lucruri cumpărate pentru acest capitol au fost luate de ape. Copiii se uită la noi cu ochi micuţi şi studiază pe după geamurile maşinii ce anume le-am adus. Intind mânuţele murdare şi şoptesc un “mulţumesc”, fiind vizibil marcaţi şi ei de tumultul aspru al vieţii la care sunt obligaţi. Părinţii lor mulţumesc lui Dumnezeu pentru fraţii de la Micul Samaritean care s-au gândit la ei şi cu lacrimi de bucurie ne îmbrăţişează pentru că realizează că Dumnezeu nu i-a uitat nici acum.

Am pornit de dimineaţă într-o altă zi la Cumpăna, la îndemnul unei voluntare a Betaniei, care mi-a facut cunoscut faptul că acolo există familii deosebit de sărace, cu mulţi copii. Fratele păstor, Corneliu D., din localitate a încărcat şi dumnealui break-ul, a fost de un real folos strângând o parte din copilaşii nevoiaşi la biserica şi ocupându-se efectiv de împărţirea corectă a fructelor. 129 de copii ai 25 de familii s-au putut bucura că pe masa lor a putut fi aşezată cana de compot şi plăcinta cu stafide şi brânză…Tot din proprie initiativă păstorul Corneliu D. a solicitat ca din porţia pregatită pentru Cumpăna să ducă şi în localitatea Ciucurova din Tulcea.

Am străbătut oraşul Constanţa localizând alte aşezăminte şi am poposit la Centrul de bătrani Alfa, unde li se asigură două mese pe zi unui număr de peste 43 de bătrâni ai străzii sau defavorizaţi; apoi la Misiunea Bisericii Penticostale Betel , ce se ocupă de 18 copii defavorizaţi, asigurându-le o masă caldă şi efectuarea lecţiilor, precum şi petrecerea timpului liber iniţiind jocuri. Pe rând am chemat la încărcare sau m-am deplasat la Project Romanian Resurce, Shalom Ministries, SOS Copiii străzii, Tineri pentru misiune, Life Internaţional, care au în îngrijire copii ai străzii, copii ai văduvelor marinarilor (Life)…, alfabetizarea copiilor de etnie turcă şi tătară. Fundaţia CHI RO (Casa de Viaţă Nouă), Fundaţia Alături de voi, Fundaţia Diaconia, Fundaţia RHM, Fundaţia Osana, Fundaţia Giovani Bosco, Fundaţia Stânca veacurilor, sunt fundaţii ce se ocupă de copiii abandonaţi, defavorizaţi, instituţionalizaţi, ori aflaţi în centre de zi; copii plasaţi în familii naturale şi tip Foster şi în locuinţe protejateş copii deţinuţilor. Au primit cu toţii fructe uscate..

 Misiunea “Mâini întinse” de pe lângă Biserica Creştină Baptistă din Cernavodă, care instruieşte 18 copii în dorinţa de a-i alfabetiza, cât şi Centru Cuvântul Vieţii cu 45 de copii, au fost aprovizionate cu fructe.

Plantarea unei biserici în localităţile Poiana, a atras un număr de 6 familii defavorizate, care sunt sprijiniţi din colectă şi donaţii pentru a-şi putea continua şcoala. Ei locuiesc în corturi şi containere. Lucrarea de la Seimeni a familiei Marius B., implicarea în evanghelizarea localităţii, în rezolvarea parţială a problemelor de ordin social, a beneficiat de fructe care au adus un suport de vitamine copiilor din acele familii lovite de soarta. In sudul judeţului au ajuns fructe prin fratele Nicu O., misionar baptist într-o zonă săracă, dar cu mulţi nevoiaşi.

Localităţile Galeşu, M.Kogălniceanu, N.Bălcescu, cu misiuni creştine în comunitate, printre familii nevoiaşe, au purtat prin lucratorii implicati şi tineri în misiune, din Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”, ajutorul în fructe din partea Misiunii Samaritene.

Apoi la Centru de zi Agigea cu 40 de copii în curs de alfabetizare şi oferirea unei mese calde, zilnic.

Prin intermediul păstorului Daniel T. din zonele Corbu şi Histria, alături de hainele donate de Fundaţia Osana, s-a ajuns şi în Nordul Judeţului Constanţa.

E-adevarat că fructele au pătruns în zone ca Ialomiţa (Perişoru), CălăraşiLumina, NăvodariBasarabi,Valu lui Traian, Medgidia, Adamclisi, Rariştea, de unde nu a fost posibilă fotografierea din lipsa de aparat; apoi la Babadag de Tulcea .

“Aceste fructe sunt distribuite oamenilor care au o situaţie materială foarte grea(lipsa locurilor de muncă, venituri mici,insuficiente faţă de nevoile unor familii numeroase). Am văzut surprinderea şi bucuria pe care le-au adus-o darul dumneavoastră pe multe chipuri.Ele sunt distribuite în mai multe comunităţi printre care Mânăstirea, Fundulea, Gurbăneşti, Olteniţa (localităţi din judeţul Călăraşi),Slobozia(judeţul Ialomiţa). Vă muţtumesc în numele tuturor celor care au primit aceste daruri, dorind ca Bunul Dumnezeu să vă răsplătească gestul frumos al dumneavoastră.” Am citat pe Cristi C., lucrător misionar.

Fructele uscate au ajuns prin fratele Nicolae D., de la Fundaţia Raza Soarelui, în localităţile de pe malul Dunării.

In cadrul Proiectului Betania,în care activez, am avut mult sprijin din partea voluntarilor proiectului, care s-au implicat activ, ca pe lângă cei 19 beneficiari să fie posibil de a primi fructe uscate şi alţi bătrâni nevoiaşi, ori cu mari probleme de sănătate, în special cei imobilizaţi la pat, ori cu mari probleme în deplasare, de asemenea cu probleme intestinale..Compotul făcut din aceste fructe le-a influenţat sanatatea în bine.

Distribuţia a continuat în comunitate, obiectivul l-a constituit pensionari din oraş, cu probleme financiare în special, cu probleme grave de sănătate. Bucuria ce se putea citi pe feţele lor era imensă. O puteţi citi şi dvs vizionând toate fotografiile făcute de-a lungul zilelor de distribuţie.

Pentru ca un cât mai mare număr de bătrâni să beneficieze de piersici şi stafide, voluntarii au muncit ore în şir la aranjarea în sacoţi şi pungi de plastic şi aşa s-a acoperit în proporţie de 90 % cerinţa. Cele mai active voluntare Ana Capotă la 80 de ani, Elena Mezei de 67 de aniMaria Aparaschive de 48 de anipăstorul Claudiu Fechete, Dana Constantin de 52 de ani, au contribuit la buna desfăşurare a activităîţii legate de distribuire. Asistentul social Liviu Marin s-a deplasat la azilul de bătrâni în mod repetat, ducând cu el şi Evanghelia lui Hristos. Ajutor am avut prin tinerii bisericii implicaţi în misiuni in judet au ajutat la distribuire.

 Personal am mulţumit Misiunii Micul Samaritean USA, în numele celor peste 96 de bătrâni, care s-au bucurat şi tremurul mâinilor ridicate în rugăciune spre mulţumire, lacrimile şi vocile tremurânde, emoţionate că au primit un dar preţios, cred că le simţiţi şi auziţi şi dumneavoastră, celor spre care se îndreaptă mulţumirile noastre.

M-am (ne-am) întors din pelerinajul de mai bine de o lună, pe de o parte cu imaginea unor oameni necăjiţi, cărora şi lor Dumnezeu le-a făcut mari promisiuni de-a lungul vieţii pe acest pământ, pe de alta cu bucuria implicării în această amplă distribuţie a unui mare număr de persoane. Am putut fi cu toţii în slujba Celui ce poartă de grijă păsărilor cerului, orfanului, văduvei, care ne iubeşte cu o iubire veşnică, am putut fi o mărturie vie în faţa celor ce nu înţeleg motivaţia aportului nostru în slujire şi nu au gustat din Bunătatea Celui Atotputernic, care a sădit dragostea pentru aproape în noi.

Mi-aş fi dorit să acopăr şi zona de N, N-V a judeţului, acolo unde sunt sate foarte sărace, ce se întind către Nord şi Hârşova, uliti de sat cunoscute, străbătute împreună cu voluntari cu shoebox-uri, în decembrie 2004. Dacă Domnul îngăduie vom ajunge şi acolo cu altă ocazie.

Inchei cu un verset din Evrei 13:16 „… să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac.

Am simţit călăuzirea Sa în aceste zile mai mult ca oricând şi am adus rugăciuni de mulţumire pentru jertfa fraţilor noştri samariteni, pentru zile de har, zâmbete, lacrimi, mulţumiri …

http://publicatia.voxdeibaptist.org/marturisiri_mai06.htm

Cum Dumnezeu l-a crescut pe Ghedeon ca și lider? 8 principii pentru creșterea ucenicilor

download-1

Vitalie Marian

Vitalie Marian

Atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Ghedeon să izbăvească poporul lui Israel din mâna madianiților, el era un fricos, necredincios și avea un concept negativ despre sine.  Dar, după ce Dumnezeui i-a dat o victorie zdrobitoare asupra vrăjmașului, descoperim pe un Ghedeon viteaz, curajos și deplin încrezut în puterea lui Dumnezeu. Vă invităm să observați cum Dumnezeu l-a crescut pe Ghedeon ca și conducător al armatei israelite și judecător al lui Israel și ce principii putem învăța pentru facerea ucenicilor.

Atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Ghedeon să izbăvească poporul lui Israel din mâna madianiților, el era un fricos, necredincios și avea un concept negativ despre sine.  Dar, după ce Dumnezeui i-a dat o victorie zdrobitoare asupra vrăjmașului, descoperim pe un Ghedeon viteaz, curajos și deplin încrezut în puterea lui Dumnezeu. În acest articol vreau să observăm cum Dumnezeu l-a crescut pe Ghedeon ca și conducător al armatei israelite și judecător al lui Israel și ce principii putem învăța pentru facerea ucenicilor. Vom studia Judecători, capitolele 6-8.

1. Îl încurajează

Când Îngerul lui Dumnezeu a venit la Ghedeon, acesta bătea grâul în teasc, de teama madianiților. De fiecare dată, când israeliții semănau culturi, vrăjmașul venea și le jefuia recolta. Iată cum l-a salutat Îngerul:

„Îngerul Domnului i S-a arătat, și i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!” (Judecători 6:12).

Dumnezeu îl numește pe fricosul Ghedeon viteaz, înainte ca acesta să devină un viteaz cu adevărat. Cuvintele de încurajare sunt foarte necesare în lucrul cu oamenii. Ele dezvoltă simțul încrederii. Chiar dacă ucenicii noștri încă nu au realizat nimic, să le spunem totdeauna că împreună cu Dumnezeu ei vor izbuti lucruri mari.

2. Îl învață încrederea în Dumnezeu

Răspunsul lui Ghedeon la salutul Îngerului a fost tăios și plin de frustrări la adresa lui Dumnezeu.

„Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentruce ni s-au întîmplat toate aceste lucruri? Și unde sînt toate minunile acelea pe cari ni le istorisesc părinții noștri cînd spun: „Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt? Acum Domnul ne părăsește, și ne dă în mînile lui Madian!” (Judecători 6:13)

Este evident că Ghedeon nu cunoștea Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că dacă îl cunoștea avea să știe că Dumnezeu i-a dat pe evrei în mâna vrăjmașilor din cauza idolatriei și neascultării lor. De aceea, Îngerul Domnului nu stă la polemică cu Ghedeon, dar imediat îi spune ce are de făcute:

„Domnul S-a uitat la el, și a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, și izbăvește pe Israel din mîna lui Madian; oare nu te trimet Eu?” (Judecători 6:14)

Dumnezeu alege un simplu tânăr, Ghedeon, ca să izbăvească pe Israel din mâna vrăjmașului, armata căruia era numeroasă ca “nisipul mării”. Ghedeon era neputincios, dar faptul că Dumnezeu l-a trimis, îi garanta biruința. Și noi am primit însărcinarea să facem ucenici din toate neamurile și să-i împăcăm pe oameni cu Dumnezeu. Firește vorbind, misiunea este imposibilă dar cu Dumnezeu este totul posibil. Acest adevăr trebuie să ne motiveze pe noi și pe ucenicii noștri.

3. Insistă, nu cedează

Cu toate că Dumnezeu i-a făcut chemare și l-a asigurat de prezența Sa, Ghedeon se scuză că n-are capacitățile și resursele necesare.

„Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea eate cea mai săracă din Manase, și eu sînt cel mai mic din casa tatălui meu”.(Judecători 6:15)

Dumnezeu însă nu cedează și-i mai promite o dată că va fi cu El și îi va da biruință:

„Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine, și vei bate pe Madian ca pe un singur om”. (Judecători 6:16)

Să nu cedăm nici noi atunci când ucenicii noștri aduc scuze că nu se vor putea isprăvi cu o sarcină sau alta din lipsă de cunoștințe sau resurse. Atunci când Dumnezeu trimite în lucrare, să-i învățăm să nu aibă pretenții mari, dar să înceapă a lucra cu resurse minime pe care le au. Dumnezeu ne spune la fiecare – „Du-te cu putea aceasta pe care o ai”.

4. Îi dă o sarcină

Înainte ca să-l trimită la luptă împotriva madianiților, Dumnezeu îi dă o însărcinare lui Ghedeon  – să dărâme altarele lui Baal și ale Astarteii din casa tatălui său și să zidească în locul lor un altar Domnului.

„În aceeași noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia vițelul tatălui tău, și un alt taur de șapte ani. Dărîmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, și taie parul închinat Astartei, care este deasupra. Să zidești apoi și să întocmești, pe vîrful acestei stînci, un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea, și să aduci o ardere de tot, cu lemnul din stîlpul idolului pe care-l vei tăia” (Judecători 16:25-26)

Ghedeon l-a ascultat pe Dumnezeu, a luat 10 oameni cu el și a făcut ce-i poruncise Domnul. Pe de o parte, Dumnezeu a testat ascultarea lui Ghedeon de El. De altă parte, această experiență l-a crescut pe Ghedeon și l-a ajutat să depășească frica și să se încreadă în Dumnezeu. După această întâmplare, citim cum Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului, atunci când a aflat că armata vrăjmașului a împresurat țara. A luat inițiativa și a făcut apel la semințiile lui Israel ca să meargă să lupte împreună cu el.

„Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului; a sunat din trîmbiță, și Abiezer a fost chemat ca să meargă după el. A trimis soli în tot Manase, care de asemenea a fost chemat să meargă după el. A trimes soli în Așer, în Zabulon și în Neftali, cari s-au suit să le iese înainte.” (Judecători 6:34-35)

De multe ori, ucenicii noștri stagnează în creștere pentru că noi nu le dăm responsabilități. Niciodată nu putem ști abilitățile lor, fără ca să le dăm careva însărcinări practice. S-ar putea să fie și o surpriză pentru ei, când vor descoperi ce poate face Dumnezeu prin ei.

5. Tolerează imaturitatea lui

Cu toate că s-ar părea că, la această etapă, Ghedeon deja s-a maturizat în umblarea lui cu Dumnezeu, următorul lui gest vorbește contrariul. Ghedeon îL pune pe Dumnezeu la testul cu lână. Începe negocierile lui cu fraza: “Dacă vrei să izbăvești pe Israel prin mîna mea, cum ai spus….”. Oare Ghedeon nu știa că Dumnezeu voia să izbăvească pe Israel prin mâna Lui? Evident că știa, dar refuza să-L creadă pe Dumnezeu din Cuvânt.

“Iată, voi pune un val de lînă în arie; dacă numai lîna va fi acoperită de rouă, și tot pămîntul va rămînea uscat, voi cunoaște că vei izbăvi pe Israel prin mîna mea, cum ai spus.”. (Judecători 6:37)

Această faptă indica la imaturitatea lui spirituală. Cu toate acestea, Dumnezeu manifestă răbdare cu el și face pe placul lui. Și noi trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să tolerăm imaturitatea ucenicilor noștri. Să fim gata să ne coborâm la nivelul lor și să le slujim, atunci când e nevoie.

6. Îi dă instrucțiuni clare

După ce l-a întărit în chemarea lui, Dumnezeu îl învață acum pe Ghedeon cum să-și aleagă ostașii cu care să meargă la luptă. Citim în Judecători 7:2-7 cum Dumnezeu îi dă instrucțiuni foarte clare. Din 22 de mii de oameni, Ghedeon rămâne într-un final cu doar 300. Mai întâi îi trimite acasă pe fricoși iar apoi pe cei ce limpăiau apa din râu, ca câinii. Fricoșii și cei cei căutau confort nu aveau ce căuta în echipa lui Ghedeon. Lucrarea lui Dumnezeu implică de multe ori prigoane și lipsuri, de aceea trebuie să-i facem conștienți pe ucenicii noștri de aceste realități și să luăm în echipa noastră oameni curajoși și dedicați întru totul lucrării Evangheliei.

7. Îi dă biruință asupra vrăjmașului

Așa cum i-a promis, Dumnezeu a mers cu Ghedeon în această luptă și i-a dat birunță zdrobitoare asupra madianiților. De fapt, Ghedeon cu cei 300 de oameni viteji, nici n-au luptat, dar au fost martori cum Dumnezeu s-a luptat pentru ei. Armele lor de luptă au fost ulcioarele, trâmbițele și făcliile. Atât. Puterea și vitejia lor a fost încrederea lor în Dumnezeu. Exemplul personal al lui Ghedeon a influiențat 300 de oameni, care s-au încrezut în puterea lui Dumnezeu. Nu putem face ucenici pentru Domnul Isus, fără ca să devenim noi un exemplu pentru ei. Trebuie să-i implicăm cu noi în lucrare și să le arătăm exemplul nostru propriu de încredere în Dummnezeu, pentru ca ei să poată experimenta biruințele Domnului.

8. I-a dat libertatea de alegere

Când a ajuns în picul succesului său în calitate de izbăvitor și a primit aprecierea poporului, Ghedeon a făcut o mișcare greșită, care l-a descalificat ca și lider național. Din aurul  luat de la madianiți el și-a făcut un efod, pe care l-a pus în casa sa și care a ajuns o pricină de curvie pentru tot poporul.

„Greutatea verigilor de aur pe cari le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare, de cerceii de aur, și hainele de purpură, pe cari le purtau împărații Madianului, și afară de lănțișoarele dela gîtul cămilelor lor. Ghedeon a făcut din ele un efod, și l-a pus în cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul; și a fost o cursă pentru Ghedeon și pentru casa lui.” (Judecători 8:26-27)

Efodul era haina pe care o purtau doar preoții și locul lui era în Casa lui Dumnezeu, și nu în casa lui Ghedeon. Ghedeon a făcut acest pas din lipsa cunoașterii Cuvântului lui Dumnezeu. Era responsabilitatea lui să studieze Legea lui Dumnezeu. Și, cu toate că Dumnezeu l-a format ca lider și a făcut o lucrare mare prin el, totuși El i-a dat libera alegere.

Este o lecție pentru noi toți. Oricât de frumoase sunt lucrările pe care le face Dumnezeu în viața noastră, trebuie să fim totdeauna vigilenți ca să urmăm cu scumpătate Cuvântul Lui. Să nu trăim din victoriile trecutului. Cunoașterea zilnică a lui Dumnezeu ne va asigura biruință asupra păcatului și ne va asigura de roade bogate pentru Împărăția Lui.

Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos.

O zi binecuvântată să aveți.

Cu drag, Vitalie Marian.
Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

Moldova Creștină <vitalie.marian@moldovacrestina.md>

Contează statutul social în alegerea partenerului de căsătorie? | Pastor Vasile Filat

download-1

Bună dimineața,
Atunci când vine vorba despre alegerea partenerului de căsătorie, cât de mult contează statutul social al persoanei? Cu toate că Biblia nu vorbește nimic despre acest criteriu, totuși, sunt anumite aspecte de care trebuie să țină cont cei care vor să intre în căsătorie, și despre care pastorul Vasile Filat menționează în video de mai jos.

Publicat pe 28 mai 2019

Biblia nu vorbește nimic despre statut, nici nu ne măsoară după numărul diplomelor pe care le avem. Totuși, sunt anumite aspecte de care trebuie să țină cont cei care vor să intre în căsătorie, și despre care menționez în acest video. Vă invit să ascultați acest mesaj. Seminar de creștere spirituală: https://www.facebook.com/events/11195… Cum să-ți alegi partenerul de viață? | Adevărul despre Adevăr https://www.youtube.com/watch?v=4fE0-… BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova Servicii Divine: Duminică, 14:0016:00 Joi, 18:3019:30 – ceasul de rugăciune tel. +373 (68) 060601 https://www.facebook.com/bunavestire…. PENTRU MANUALE ȘI ÎNSCRIERE LA GRUPELE DE STUDIU BIBLIC ONLINE CONTACTAȚI LA: info@precept.md +373(69)966779 #moldovacrestina #pastorvasilefilat #căsătoria

Taiwan devine prima ţară din Asia care legalizează căsătoriile între persoanele de acelaşi sex

Taiwan devine prima ţară din Asia care legalizează căsătoriile între persoanele de acelaşi sex

Începând de vineri, cuplurile de acelaşi sex se pot căsători în mod legal în Taiwan, potrivit CBN News.

Curtea Constituţională din Taiwan a decis în mai 2017  că, potrivit prevederilor Constituţiei, cuplurile de acelaşi sex au dreptul de a se căsători şi a dat un termen de doi ani Parlamentului ca să modifice legea căsătoriei.

Nouă lege a intrat în vigoare pe 24 mai, potrivit CNN.

Insula Taiwan găzduieşte o largă comunitate homosexuală şi există chiar şi parade homosexuale anuale. Totuşi, în noiembrie 2018, a avut loc un referendum în care cetăţenii au votat în chestiunea căsătoriei între persoane de acelaşi sex. 70 % dintre votanţi au respins referendumul.

Cu toate acestea, săptămâna trecută legiuitorii din Taiwan au votat un proiect de lege în care această căsătorie a primit statut legal.

Wu Tzu-an, un activist homosexual din Taipei, a declarat că votul reprezintă „cel mai bun” rezultat pentru ţară.

„Este de asemenea o modalitate prin care putem să arătăm că suntem diferiţi de China,” a spus el, referindu-se la faptul că în China căsătoriile homosexuale nu sunt legale. „Personal nu am planuri să mă căsătoresc, însă cred că este un semn de egalitate.”

Xiaogand Wei, liderul Institutului de Educaţie pentru Sănătatea Genului din Beijing, spune că legea este istorică.

„Va avea un impact pozitiv asupra comunităţii LGBT din China, ne oferă multă speranţă,” a declarat el pentru CNN.

„Guvernul chinez a arătat înspre tradiţiile culturale ca fiind motivul pentru care căsătoriile între persoanele de acelaşi sex nu sunt potrivite pentru China. Însă decizia politică din Taiwan, care are o tradiţie comună cu China, dovedesc faptul că cultura chineză poate fi deschisă, diversă şi progresivă.”

Directorul executiv al Alianţei Taiwaneze pentru Parteneriate Civile, Victoria Hsu, a declarată că speră ca familiile heterosexuale nu vor avea sentimentul că vor pierde ceva, după intrarea în vigoare a noii legi.

De asemenea preşedintele Taiwanului, Tsai Ing-wen a comentat şi el votul asupra legii. „Am făcut un mare pas înainte înspre adevărata egalitate, şi am făcut Taiwanul o ţară mai bună.”

Sadism la imigranți cât și la cei de la vârful corectitudine politice care tac la crimele și violurile oribile comise sub ochii lor — Revista ARMONIA – Saltmin Media

Atacurile sexuale ale migrantilor asupra femeilor europene sunt motivate de religie Politicianul suedez, Hanif Bali, a declarat ca este timpul sa numim atacurile sexuale ale migrantilor asupra femeilor europene ceea ce sunt: crime motivate de etnic si religios Intr-o serie de tweets, deputatul Hanif Bali ridica subiectul violurilor in grup si semnaleaza faptasii si victimele. via […]

Raport: Creștinii, cel mai persecutat grup religios al lumii — Noutati Crestine

Departamentul de Stat al SUA oferă deja anual date despre evoluţia libertăţii religioase, în rapoarte care analizează situaţia la nivel global. Ceea ce face totuși ca raportul USCIRF să fie unic, deși adună informaţii despre mai puţin de 30 de state, este faptul că autorii lui nu au obligaţii diplomatice, așa că pot consemna în […] […]

Cand credinta cedeaza in fata fricii – Charles Stanley

download-1

 

InTouch 1828 – Cand credinta cedeaza in fata fricii – Charles Stanley. Mai multe mesaje cu Charles Stanley (InTouch): http://alfaomega.tv/mediacenter/category/In-Touch-Charles-Stanley

https://alfaomega.tv/mediacenter/player/In-Touch-Charles-Stanley/intouch-1828-cand-credinta-cedeaza-in-fata-fricii-charles-stanley

Pagina de Umor 6

download-1

Pagina de Umor 

O inimă veselă înseninează faţa (Proverbe 15:13) si este un medicament bun (Proverbe 17:22). Ce altceva produce veselie inimii decât o glumă bună sau un cuvânt bun spus la timpul potrivit? Ne propunem ca prin această pagină de umor să vă „descreţim” puţin frunţile şi să vă facem să vă simţiţi… mai înseninaţi.

Dacă aveţi şi dumneavoastră alte glume care doriţi să apară pe această pagină, vă rog să nu ezitaţi să ni le trimiteţi pe email, apăsând aici [sau la adresa de email glume_crestine@voxdeibaptist.org, cu numele glumei şi numele, eventual oraşul / ţara de unde sunteţi]. Vă mulţumim şi aşteptăm mesajele dumneavoastră. Aceia dintre dumneavoastră care sunteţi înscrişi pe Forumul nostru, aveţi posibilitatea de acum să scrieţi direct în paginile respective glumele pe care le ştiţi şi care doriţi să le împărtăşiţi cu alţii.

În acest număr…

   Ce ai făcut în viaţă?

   Preoţi de pe motocicletă

   Fiecare

   Botezul în apă

   Tânărul predicator nervos

   Cadoul educatoarei

Ce ai făcut în viaţă?

Sfântul Petru verifica identităţile de la Porţile de Mărgăritar, şi prima persoană care a venit era un texan. „Spune-mi, ce ai făcut în această viaţă?” a spus Sf. Petru.

Texanul spune, „Păi, am forjat petrol, aşa că m-am îmbogăţit, dar nu am stat pe laurii mei – am împărţit toţi banii mei la toată familia mea în testament, aşa că urmaşii noştri sunt cu toţii rezolvaţi pentru circa trei generaţii”.

Sf. Petru spune, „Măi, dar asta chiar că e ceva. Hai intră. Următorul!”

Al doilea care era în linie ascultase şi a spus şi el, „Eu m-am luptat mult pe piaţa bursieră, dar nu am oferit aşa de egoist finanţe doar pentru ai mei precum texanul dinainte. Eu am donat cinci milioane la Salvaţi Copiii”.

„Minunat!” spuse Sfântul Petru. „Intră. Cine urmează?”

Al treilea tip care ascultase şi el, avea o privire cam tristă şi a spus cam timid, „Păi, eu am făcut numai cinci mii de dolari în toată viaţa mea”.

„Cerule!” exclamă Sf. Petru. „Dar tu la ce instrument ai mai cântat?”

Preoţii de pe motocicletă

Doi preoţi mergeau cu o viteză mare pe o motocicletă. Aceştia au fost opriţi imediat de un poliţai, care a spus, „Da, unde credeţi că mergeţi? Aveaţi o viteză de struţ pe aici, Părinte”.

Preotul spune, „Păi noi încercam să vedem cum se învârte bicicleta asta… şi să vedem cum merge”.

Poliţaiul clătină din cap. „Trebuie să vă dau amendă. Dacă conduceţi în felul acesta nu o să fiţi prudenţi. Ce se întâmpla dacă avea loc un accident?”

Preoţii au spus, „Nu te îngrijora, fiule. Isus este cu noi”.

Poliţaiul a răspuns, „În acest caz, trebuie să vă amendez urgent. Nu se permite trei persoane să meargă pe o motocicletă”.

Fiecare…

Un predicator de la o biserică mică avea probleme cu colectele.

Într-o duminică acesta a anunţat următoarele… „Acum, înainte ca să dăm farfuria de colectă, doresc să anunţ ca persoana care a furat pui din coteţul fratelui Martin să se reţină din a da bani Domnului. Domnul nu vrea bani de la un hoţ!”

Farfuria de la colectă a fost dată din mână în mână, şi pentru prima dată în câteva luni…

… au dăruit toţi!

Botezul în apă

Un băieţel al unui predicator baptist se afla în biserică într-o dimineaţă când a văzut pentru prima dată ritualul botezului prin imersiune. El a fost foarte interesat de acesta, aşa că a doua zi de dimineaţă a purces să-şi boteze cele trei pisici ale lui în cada din baie.

Prima pisicuţă a suportat foarte bine, la fel şi a doua, dar vechea pisică de familie s-a răzvrătit. Aceasta s-a luptat cu el, l-a zgâriat şi a fugit.

Cu un efort considerabil el a prins-o din nou şi a purces spre ceremonie. Dar ea a acţionat şi mai rău decât înainte, l-a zgâriat, l-a scuipat şi l-a scărpinat pe mâini şi pe faţă cu ghearele ei.

În final, după ce aceasta a reuşit să se scuture de apa de pe ea, băieţelul a lăsat-o pe podea şi în dezgustare a spus, „Bine, rămâi ateu atunci!”

Tânărul predicator nervos

Un tânăr predicator nervos, nou în acea biserică, a spus congregaţiei, „Pentru predica mea de astăzi voi lua câteva cuvinte dintr-o scriptură; ‚Şi ei eu hrănit cinci oameni cu cinci mii de pâini şi două mii de peşti’.”

Un membru al congregaţiei a chicotit la gafa predicatorului, şi-a ridicat mâna şi a spus, „Păi mare lucru nu e acolo. Şi eu pot să fac asta”.

Predicatorul nu a răspuns. Totuşi, în duminica următoare el a decis să repete aceleaşi cuvinte. De data aceasta el le-a spus corect; „Şi ei au hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti”.

Zâmbind larg, predicatorul a spus către omul gălăgios din sală, „Mai poţi face asta, domnule Perkins?”

Membrul congregaţiei a răspuns… „Sigur că da”.

„Şi cum anume?”

Perkins a răspuns, „Cu toată mâncare care a rămas de duminica trecută!”

Cadoul educatoarei

Era finalul anului şcolar şi la o grădiniţă o educatoare primea cadouri de la copii din grupa ei. Băiatul florarului i-a adus un dar. Ea l-a scuturat, l-a ridicat deasupra capului şi a spus, „Pun pariu că ştiu ce este. Flori”.

„Aşa e!” a spus băiatul. „Dar cum de ştiaţi?”

„O, doar am ghicit şi eu aşa”, a spus ea.

Al doilea copil era fiica proprietarului unui magazin de dulciuri. Educatoarea a ţinut cadoul ei deasupra capului, l-a scuturat şi a spus, „Pun pariu că pot să ghicesc ce este acesta. O cutie cu dulciuri”.

„Aşa este, dar cum de ştiaţi?” a întrebat fetiţa. „O, am ghicit pur şi simplu”, a răspuns educatoare.

Următorul cadou era de la fiul unui proprietare de magazin de băuturi. Educatoarea a ţinut pachetul lui deasupra capului ei, dar acesta curgea, ea a atins o picătură din ceea ce curgea cu degetul ei şi a dus-o în gură. „E vin?” a întrebat ea

„Nuuuuu” a răspuns băiatul, cu o oarecare încântare.

Educatoarea a repetat procesul, gustând o picătură mai mare din ceea ce curgea. „E şampanie?” a întrebat ea.

„Nu, nu, nu!” a răspuns băiatul cu şi mai multă încântare.

Educatoarea a mai gustat o dată înainte să declare, „Mă dau bătută, ce este?”

„E un CĂŢELUŞ!” a exclamat băiatul cu mare veselie

http://publicatia.voxdeibaptist.org/page_umor_mai06.htm

Despre ispita avansului tehnologic și „cunoașterea luciferică”

Am tradus și publicat acum câteva zile un material despre avansul într-adevăr năucitor al științelor medicale și conexe, cu focus pe tehnologia bionică. Subiectul îmi reține atenția de câțiva ani, plecând de la implantul cohlear sau urechea artificială, intrat(ă) în viața familiei odată cu fiica noastră, care este surdă. Implantul este un dispozitiv computerizat ce permite substituirea cu bune rezultate a auzului natural, cel puțin pe frecvențele conversaționale uzuale, la deficienții de auz. În articol, însă, este vorba de mult mai mult decât atât: despre îmbunătățirea umană, podurile neurale sau „descărcarea conștiinței” în perspectiva unei „imortalități” seculare, în aceeași concepție mecanicistă a omului ca „set de piese de schimb” pe care o promovează știința fără Dumnezeu.
Întrucât articolul, pe care vă recomand să îl citiți pe website-ul Asociației noastre „Darul Sunetului” , este complet lipsit de orice apreciere etică sau critică, ba chiar emană un entuziasm nesănătos față de avansul tehnologic, am simțit nevoia unor adăugiri din această perspectivă. Le reproduc mai jos pentru cititorii preocupați de limitele libertății de acțiune într-o eră a posibilităților… nelimitate.
[Și ca o… adăugire la adăugire, apreciez că aceste dileme etice ne mai indică și un răspuns de-a dreptul politic: ateii nu pot fi conservatori autentici, iar Dreapta politică dez-bisericită este o impostură sortită eșecului. Priviți la monumentele de ridicol care sunt așa-zișii „conservatori” din Europa Occidentală. Cei britanici au promovat și legalizat „căsătoria” între persoane de același sex, cei olandezi sunt revoltați că după ce l-au alungat pe Hristos din viața publică, locul lui a fost luat de Mahomed ș.a.m.d. Promit să detaliez cu altă ocazie.]
La finalul articolului http://darulsunetului.ro/2018/05/28/sunteti-pregatiti-pentru-tehnologia-cyborg-plus-un-comentariu-cu-privire-la-limitele-libertatii-umane-de-actiune/ ținem să facem o serie de precizări nu doar utile, ci absolut necesare pentru o evaluare etică a progresului tehnologic, dimensiune care lipsește complet din articol.
Dorința de „a amesteca” lumea vie cu cea moartă nu este nouă. Primul care a teoretizat-o a fost probabil Norbert Wiener (1894-1964), părintele ciberneticii, același autor care a conceptualizat „omul bionic”. Astăzi, viziunea sa pare mult mai aproape de realitate și, odată cu ea, dilema implicată de distincția „binelui” și a „răului” se acutizează.
În general tehnologia este, sub aspect moral, neutră. Marile descoperiri științifice au adus omenirii binecuvântare sau nenorocire, în funcție de modul în care au fost dezvoltate sau de scopul pentru care au fost folosite. Cazul dinamitei și al inventatorului său Alfred Nobel este, poate, cel mai cunoscut.
Să ne amintim de butada lui François Rabelais, „știința fără conștiință nu este decât ruinarea sufletului”, care ne confirmă că, deși aproape orice este posibil, libertatea noastră de acțiune își are limitele ei. Într-adevăr, unele activități medicale sau invenții tehnologice determină probleme morale grave, lezând demnitatea umană sau identitatea personală. Tocmai de aceea apelul la exercitarea discernământului bazat pe o conștiință bine formată, atât pentru cel care efectuează procedura cât și pentru cel care o primește, devine un imperativ absolut.
Școlile de bioetică creștină (în primul rând cea a Vaticanului) consideră drept procedee licite din punct de vedere moral, în raport cu tehnica și știința, doar pe acelea care tind la restabilirea unor organe sau funcții ale corpului care din motive patologice lipsesc/nu mai funcționează. Aceasta ar trebui să fie logica oricărui tratament medical uzual.
O altă condiție este ca procedeul sau tehnologia folosite să nu provoace răul nici unei alte ființe umane (pentru că, în primul rând, este interzisă săvârșirea oricărei fapte intrinsec rele – „primum non nocere”). Cu alte cuvinte, nimeni, niciodată, nu poate face un bine săvârșind răul invocând pretexte de genul „progresului științei”. În această interpretare, cercetarea pe celule stem embrionare, de exemplu, sau reducția embrionară asociată procedeelor de fertilizare in vitro / embriotransfer sunt interzise sub aspect moral, fără a mai aduce în discuție îndoielile substanțiale privitoare la eficiența lor.
În lumina acestora, linia de demarcație tot mai subțire între restabilirea auzului prin intermediulimplantului cohlear (cazul micilor pacienți cărora le este dedicată activitatea asociației noastre) și „îmbunătățirea” umană (human enhancement) tinzând spre „transumanism” devine marcantă, iar limitele morale ale acțiunii, tot mai evidente.
Un alt aspect care ne îndeamnă la prudență în ceea ce privește îmbrățișarea necritică a tehnologiei este resurgența uneia dintre cele mai abominabile pagini din istoria umanității: mișcarea eugenică.Repudiată ferm după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, într-un moment în care comunitatea internațională a emis Declarația Universală a Drepturilor Omului tocmai pentru a preveni repetarea unor erori care au costat zeci de milioane de vieți, iată că eugenia a renăscut, chiar dacă sub un alt nume. De decenii, deja, ea uzează de oximoronul „avort terapeutic” pentru depistarea sistematică și eliminarea feților cu malformații, iar în anii care urmează putem presupune că, lăsată nesancționată, va folosi orice procedură tehnologică pentru a „crea cyborgi de calitate”. Astfel se va tinde spre înlocuirea oricărei ființe umane care nu va trece „testele de calitate” ale neo-arianismului.
Vă propun și vizionarea excelentului interviu cu pr. dr. Jean Boboc, unul dintre discipolii lui Mircea Eliade, doctor în medicină al Facultății de medicină din Paris și doctor în teologie al Institutului „Saint Serge” din capitala franceză, ocazionat de lansarea cărții sale Transumanismul decriptat. Metamorfoza corăbiei lui Tezeu.
Pr. Boboc apreciază că, în prelungirea marxism-leninismului, transumanismul este o nouă „religie ateistă” care idolatrizează viziunea prometeană, nitzcheană a transformării omului, a schimbării firii sale, a creării „omului nou”, de data acesta nu doar sub aspect ideologic ci chiar fizic, uzând de tehnologiile tot mai avansate.
Papa Ioan Paul II avertiza, la rândul său, că adevărata provocare a omului viitorului (tot mai apropiat) pare a fi nu aceea dacă va accepta sau nu implanturi ultra-avansate pentru a-și îmbunătăți organismul, ci dacă va redescoperi că este o ființă alcătuită din materie și spirit: „O anumită mentalitate pozitivistă continuă să alimenteze iluzia că, datorită realizărilor științifice și tehnice, omul, asemenea unui demiurg, poate singur să-și controleze în totalitate destinul” (Fides et Ratio, §91).
Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să conștientizăm cu o atenție sporită faptul că experiența nefastă a umanității ne arată că ideea – eronată – a unei libertăți fără limite naște probleme enorme, sfârșind prin a ne priva, în cele din urmă, chiar de libertatea spre care năzuim.
(PS: La sugestia prietenului Robert Lazu recomand, pentru o lectură suplimentară cu privire la implicațiile unei viziuni greșite asupra libertății, enciclica Libertas a Papei Leon al XIII-lea.)
PE ACELAȘI SUBIECT

Seminar de Creștere Spirituală Public · Organizat de Biserica Buna Vestire Chișinău. MAI 31-2 Iunie

via Seminar de Creștere Spirituală Public · Organizat de Biserica Buna Vestire Chișinău. MAI 31-2 Iunie

Ce să facă copilul când părinții vorbesc de divorț? | Adevărul despre Adevăr

Publicat pe 27 mai 2019

https://youtu.be/hknVOmbvQu0?t=308
Am primit următoarea întrebare: „Pace. Vin la dvs. pentru că sunt într-o situație tulburătoare. Sunt rănit și nu știu ce să fac … părinții mei se ceartă mereu, dar mai ales mama mea provoacă. Înainte se certau ca toate celelalte familii, dar acum devine mult mai grav pentru că tatăl meu a avertizat mult mama, spunând că se va divorța dacă va continua, dar mama mea a luat totul ușor. Tatăl meu a vrut întotdeauna să oprească certurile, dar astăzi este prima dată când a avut lacrimi în ochii lui căci cuvintele rele mamei asupra lui îl rănesc tare. El a spus chiar că săptămâna viitoare a fost de gând să declare divorțul. Dar până acum nu a făcut-o pentru că suntem mulți copii și tatăl meu nu a vrut să ne vadă suferind (11 copii). Am mai postit de mai multe ori (chiar daca am incercat sa ma tin 3 zile de post, dar am tinut doar 1 zi si jumatate). Am plâns mult în rugăciunile mele pentru familia mea și am făcut depresii. Nu știu de ce Dumnezeu nu acționează. Am acum 17 ani și nu știu ce să fac, așa că vin să cer sfaturi daca aveti si pentru mine vă rog…” Abonează-te! Youtube: https://www.youtube.com/user/MoldovaC… Facebook https://www.facebook.com/moldovacrest… Vizitează-ne pe pagina noastră de Web: https://moldovacrestina.md/ Vrei să devii ucenicul lui Isus Hristos? Dă click aici https://moldovacrestina.md/raspunsuri… Ai întrebări din Biblie? Apasă aici https://moldovacrestina.md/ask-the-pa… PENTRU MANUALE DE STUDIU BIBLIC CONTACTAȚI LA +(373)69966779 SAU info@precept.md

De ce îngrijorează pe creștini homosexualitatea? Un răspuns foarte contemporan din apostolul Pavel / Bogdan Duca pe 3 Martie 2018

Una din întrebările cele mai frecvente puse când vine vorba de Creștinism și homosexualitate este: unde e condamnată homosexualitatea în Noul Testament?
Cea mai interesantă și mai profundă analiză a homosexualității și a cauzelor ei este făcută în Noul Testament și nu în Vechiul Testament. O face Pavel în partea finală a capitolului 1 din Epistola către Romani (versetele 20-32).
Pavel, vorbea desigur de primele încercări de rupere a înțelepiunii de Divinitate, făcute odată cu decăderea filosofiei clasice antice înspre moralitate. Însă lumea noastră trăiește după un divorț radical impus de filosofiile ideologizate față de Dumnezeu. Dacă filosofii antici doar speculau timid pe marginea autonomiei morale, iluminiștii și cei de după ei au reușit să impună divorțul de Dumnezeu nu doar ca dogmă filosofică ci și ca dogmă socială și politică. De aici și pronfuzimea degenerării.ce caracterizează lumea noastră.
Dacă citim aceste 13 versete putem vedea lumea noastră așa cum este ea acum: ”Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,”
E destul de evident pentru orice minte de bun simț că ateismul, care presupune că viața, inteligența, lumea, tot universul acesta ordonat ar fi apărut ca o consecință nu a unei întâmplări ci a miliarde și miliarde de întâmplări și coincidențe, este dușmanul logicii și rațiunii, chiar dacă folosește propagandistic cuvinte precum ”Știința” și ”Rațiunea”.
Cum arată Pavel în versetul acesta: Dumnezeu este evident în creație, în făpturi și a nega existența Lui este o sfidare a creației. Nu ai ”cuvânt de apărare” când îți construiești viața ignorând pe Dumnezeu care practic se vede în tot ceea ce te înconjoară. ”Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat.”
Respingerea lui Dumnezeu (ateismul), sau ignorarea Lui (agnosticismul și indiferentismul) duce la rătăcire. Această opțiune forțează oamenii să plece pe căi care îi depărtează de rațiune. Și așa…. ”Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni”
Priviți la ce a făcut modernitatea de la ghilotina iluminiștilor revoluționari, trecând prin Gulagul ateilor comuniști, prin Holocaustul nebuniei naziste și ajungând la cultura morții ce caracterizează vremurile noastre.
 
”Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.”
Aici Pavel vorbește, desigur, de idolatrie. Dar cuvintele lui au un sens profetic în vremurile noastre.
E un clip pe youtube cu un tip care face o emisiune în direct și anunță că va prăji un ou de condor. Imediat este asaltat de telefoane de oameni care îl roagă disperați să nu comită o astfel de crimă. Ei bine, aceiași oameni care consideră mâncatul unui ou o crimă sunt…pro-avort.
Ecologismul în formele sale consacrate ideologic și cultural acum e un neopăgânism. Și, mai grav, un neopăgânism care subminează demnitatea umană în fața naturii, în loc să ridice natura la demnitatea umană. Nu avea un cunoscut post tv dedicat naturii motto-ul: ”Animals are better than humans”?
Iar darwinismul, o teorie științifică transformată în ideologie a fost principalul impuls dat de a reduce umanitatea la un stadiu animal, stadiu care poate justifica orice atrocitate.
”De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei,„
Ceea ce vedea Pavel în secolul I al erei noastre, vedem și noi exacerbat de două mii de ori: Toată această înțelepciune construită pe divorțul și ignorarea lui Dumnezeu are o singură finalitate: reducerea la sexualitate și la plăcerile corporale.
 
”Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!”
Aici Pavel subliniază cauza: pierderea reperului. Și nu știa Pavel de moartea metafizicii, care e specifică postmodernității, nici de amurgul Bisericii (care o să moară și ea, altfel nu are cum să învie) care vor avea loc la 1900 de ani după ce el a scris aceste rânduri.
”Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;
Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.”
Atât putuseră decadenții greco- romani în acele vremuri să alunece. ”Doar” la homosexualitate. Acum avem o adevărată ”supă alfabet” a perversiunilor sexuale care pretind recunoaștere socială, politici care să le protejeze și să le afirme, drept de identitate similar identității naționale. Și care nu au nicio minimă morală care să o împiedice să distrugă libertatea majorității doar pentru afirmarea pretențiilor lor minoritate.
 
”Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.”
Aici e poate cel mai greu cuvânt din text, după mine. Pentru că arată faptul că această degenerare este consecința deplinei libertăți, pe care nici providența divină nu o mai corijează. Iar dacă delirul despre care vorbește Pavel a avut drept consecință prăbușirea Imperiului Roman- civilizația așa cum era ea în vremea aceea, delirul generalizat de acum, care a cuprins întreaga lume și care nu mai este doar moftul unei elite intelectuale care și-a pierdut mințile, spre ce va duce?
”Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;”
Pavel arată dimensiunea răului: începe ca o degenerare sexuală dar sfârșește ca un cancer metastaziat, care acoperă toate aspectele vieții omului și lumii: încurajează nedreptatea, lăcomia, ura, ura față de Dumnezeu (și când în istorie a fost mai multă ură față de Dumnezeu ca acum?), rupere de tradiție (”nesupuși părinților”) fără dragoste și fără milă.
Deci ceea ce începe cu o simplă aroganță intelectuală, decade apoi într-o sexualitate animalică pentru a se ridica apoi să cuprindă întreaga natură umană denaturând-o și transformând-o într-o manifestare a urii față de Dumnezeu și aproapele.
”Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.”
Iar un verset greu. E greu pentru că ne spune un lucru foarte puternic: a tolera răul, a fi de acord cu el nu e doar la fel cu a îl face ci este chiar mai grav.
Și da. Lumea aceasta este cuprinsă de o uriașă metastază nu doar din pricina unor celule canceroase ci din pricina toleranței organismului față de aceste celule canceroase…..
Un text greu, puternic, dar asupra căruia trebuie să medităm.

 

apostle-paul-detail3

 

Publicat de Bogdan Duca

Nascut in 1980. Teolog si politolog de orientare conservatoare si crestina. Militeaza pentru aparitia unei Drepte europene si crestine care sa poata descoperi si apara identitatea autentica a Batranului Continent.

Similare.

Veselie versus Văicăreală / Iosif Bele Braşov

Eseuri Creştine

Pagina de Eseuri Creştine este o nouă pagină pe care o introducem din anul 2006, un loc unde veţi putea citi diverse lucrări pe teme teologice sau apologetice. Vă menţionăm că tot ceea ce este conţinut în cadrul acestei pagini reprezintă părerile personale a celor care le scriu şi nu sunt neapărat părerea Misiunii Vox Dei – deci tot ce va apare aici este destinat unui dialog care să producă interes, dorinţă de studiu şi de participare cu diferite eseuri, precum şi adăugare de oricare păreri pro sau contra. Dacă aveţi un subiect care se încadrează specificaţiilor de mai sus, vă rog să vă faceţi de cunoscut intenţia şi să ne trimiteţi materialul dumneavoastră la adresa eseuri@voxdeibaptist.org, care trebuie să fie semnat şi documentat. Nu vom publica nici o lucrare care nu este semnată. Eseurile care sunt cele mai votate, vor fi premiate la sfârşitul anului cu suma de $100 USD (lei la cursul zilei). Aşteptăm mesajele dumneavoastră!

Veselie versus Văicăreală

„O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbe 17:22)

„O inimă veselă înseninează viaţa.” (Proverbe 15:13a)

De cele mai multe ori, râsul este o manifestare umană asociată veseliei, destinderii şi bucuriei interioare. El eliberează tensiunile interioare şi lucrează ca un puternic factor antidepresiv. La nivel fiziologic, pe durata unui râs autentic, mişcările ritmice ale diafragmei stimulează secreţia unor endorfine care amplifică buna dispoziţie.

Există însă şi un râs amar, fals, însoţit de o expresie contradictorie a feţei, când colţurile gurii sunt căzute. Aceasta are o reverberaţie disonantă şi tristă. Zâmbetul şi râsul sunt strâmbe atunci când un colţ al gurii este ridicat, iar altul căzut.

Există şi un râs dispreţuitor, un altul răutăcios şi încă unul batjocoritor. Sunt falsuri. Râsul fals şi artificial este o imitaţie a râsului curat şi sănătos.

 Posomorât fiind sau „cu faţa căzută” cum ni-l descrie Septuaginta, Cain nu mai avea zâmbet, iar absenţa zâmbetului este caracteristica omului foarte concentrat asupra unui lucru sau asupra unui fapt, ori este caracteristica feţei celui care doarme temporar sau pe veci (Genesa 4:7).

În urma cercetării, Vera Birkenbihl, directoarea Institutului German de Studii Cerebrale, propune o clasificare sumară a expresiilor râsului, identificate după vocala dominantă, articulată involuntar. În acest scop, autoarea invită la nuanţare, făcând o distincţie subtilă între câteva moduri de a râde.

  1. Haha!

Râsul „în A sau Ă,” debordant prin gura larg deschisă şi pornit din inimă, este cel mai sănătos, mai terapeutic şi mai contagios cu putinţă. El exprimă vitalitate, bună dispoziţie şi sinceritate. El oferă o senzaţie de uşurare şi eliberează unele tensiuni psihice.

  1. Hehe!

Râsul „în E” este un fel de a râde behăit, cel mai adesea aruncând o mască veselă pe o atitudine răutăcioasă sau ameninţătoare. Intenţia ascunsă în spatele râsului „în E” e mai curând una de distanţare, înfricoşare sau depreciere a anturajului. Acesta e un fel de a „ râde în nas,” a râde de cineva sau a râde de ceva. Un fel de a râde dispreţuitor, batjocoritor, maliţios. Râsul „în E” nu este contagios. El maschează stări subtile de nesiguranţă şi teamă.

  1. Hihi!

Râsul „în I sau Δ este mai curând un chicotit, un râs naiv, de „gâsculiţă.” Adesea, pare un fel de a râde scăpat fără voie de către cineva care ar fi vrut mai curând să-şi reţină râsul şi să-şi înfrâneze nişte impulsuri şi porniri vinovate. Râsul „în I” pare să exprime adesea o bucurie infantilă, vinovată şi reţinută totodată, de a încălca o regulă, o conduită.

  1. Hoho!

Râsul „în O” este un fel de a râde care exprimă şi indică surpriza de a se fi întâmplat ceva plăcut şi hazliu, în mod cu totul neaşteptat. Totodată, râsul „în O” este uneori ceva uşor forţat, fiind încărcat cu o doză de neîncredere, încă neîmprăştiată. Este şi motivul pentru care, adesea, râsul „în O” nu destinde pe cât tensionează.

  1. Huhu!

Râsul „în U,” mult mai rar întâlnit decât celelalte modalităţi de a râde, poartă o încărcătură morbidă, cu tonuri de sarcastic şi lugubru. Seamănă cu ţipătul cucuvelei şi cu urletul lupilor şi nu mai este vorba în acest caz de un râs propriu-zis, ci mai curând de o parodie de râs, care exprimă spaime şi angoase. Nu are nimic vesel.

  1. Geamătul şi oftatul

Este vorba de acele persoane marcate de o tristeţe adâncă şi difuză, aproape continuă, care oftează şi gem aproape indiferent de context şi anturaj.

Aceste manifestări exprimă un pesimism profund, depresii, frustrări şi suferinţe interiorizate, refulate, scăpate de sub control. Dacă aceste manifestări nu sunt corijate din timp, atitudinea morbidă şi depresivă a persoanei riscă să declanşeze maladii organice, induse psihosomatic.

Partea proastă este aceea că astfel de persoane ajung repede să fie mai curând evitate sau ocolite de ceilalţi.

La fel li se întâmplă şi persoanelor care nu mai prididesc să se vaiete şi jeluiască. În vorbirea lor se instalează un ton tot mai văcărit şi plângăcios. Există poate şi un gen anume de „jelanie mioritică,” caracteristică românilor, mai ales celor din vechiul regat.

„Neliniştea din inima omului, îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.”

(Proverbe 12:25).

 Iosif Bele  Braşov

http://publicatia.voxdeibaptist.org/eseuri_mai06.htm

Minunea votului

HomeMeditări

download-1

Sunt unul din oamenii care nu prea am ratat votări. Mereu am crezut că e de datoria noastră să influențăm în bine pe orice sector putem societatea în care trăim, mai ales dacă avem dreptul sau ni se solicită asta.

Și anul acesta am votat. Trec peste orice dezbatere despre candidați sau interpretări de întrebări și mă duc mai adânc, la puterea votului.

Ce putere are un vot?

Întrebarea nu o adresez deloc pe aspectul prezentei la vot, ci pe ceea ce văd ca derapaj la noi cei care ne numim creștini.

Scriptura ne cheamă să fim sare și lumină, adică, prin viața, comportamentul, trăirea noastră să transmitem curăție, puritate, cinste, onestitate, respect, dragoste. Cred cu tărie că singura modalitate de a convinge oamenii să se schimbe este să fim modele și mai apoi prin vorbe. De altfel acesta e unul din scopurile pentru care a venit Mântuitorul: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.”

Să fii model e greu, necesită antrenament, multă înfrânare, rezistență la ispite, acțiune când alții lenevesc, privare de plăceri trupești, ești mai mereu sub reflector de aceea ne dorim să putem influența lumea o dată și bine, la votare 🙂

Trăirea unei vieți „model” necesită efort îndelungat pe când votul, un efort minim care sperăm că va avea efect maxim și în acest fel ne-om spăla de nefăcutele de zi cu zi.

Văd o agitație suspectă printre ai noștri privind votarea. Avem sau se transmite asta, pretenția că vom putea schimba Europa și deja ne simțim o țâră eroi că am votat pe cineva care „o poate salva”.

Îmi e teamă că votarea fără viață sfântă e vrăjeală (scuze de limbaj). Văd oameni despre care știu că sunt corupți că „o dau la cele sfinte” votând cu un anume candidat „creștin” ca și cum ui ce tare le pasă de valorile creștine în Europa. Aceiași votanți, care vor să trimită în PE un „de-al nostru” votează cu NU la referendumul pe justiție. Nu-i așa că dacă nu ar fi tragic ar fi amuzant?

Da, undeva în adâncul sufletului sperăm că facem „o afacere buna” că votăm cu unul de-ai noștri și sperăm că asta ne va spăla „o sumedenie de păcate”. Facem din vot un fel de super putere care ne curățește, avem senzația, măcar pentru câteva zile că am decis viitorul Europei și am decis bine. Sperăm că am aranjat noi lucrurile.

În realitate….

casa mea, familia mea, copii mei, soția mea, strada mea, orașul meu, țara mea și Europa poate se vor schimba dar numai când eu voi trăi în sfințenie, fugind de păcat, iubind oamenii, urând necinstea, fiind corect în toate cele ce le fac.

Rezumând: Votul meu nu are puterea să spele păcatele nici cele făcute nici cele făcute prin nefacere.

Credit foto: Pixabay

https://www.filedinjurnal.ro/2019/05/26/minunea-votului/

Portretul lui Nicodim | Devoțional | Ioan 3:1-2 (VIDEO)

download-1

În Evanghelia după Ioan, capitolul 3 citim cum un fariseu, pe numele Nicodim, a venit la Domnul Isus. De frica oamenilor, a venit noaptea. El s-a arătat interesat de învățătura Domnului Isus și minununile pe care Le făcea. Acest lucru nu a fost unul obișnuit, întrucât fariseii totdeauna erau cei ce se opuneau învățăturii Domnului Isus și au fost cei ce I-au comandat moartea. Mai multe detalii le găsiți în devoționalul „Portretul lui Nicodim”, semnat de Vitalie Marian.
Pastorul Vasile Filat va lucra toată ziua, împreună cu echipa de la școala de computere „ScripTehInfo” la conceptul și conținutul unui manual de educație digitală creștină pentru copii. Este nevoie de suportul vostru în rugăciune. Rugați-vă ca Dumnezeu să le dea inspirație și călăuzire. Acest manual va fi un ajutor pentru părinți și slujitorii în Evanghelie să-i poată proteja pe copii de pericolele la care sunt ei expuși în era digitală și îi va învăța cum să folosească tehnologiile pentru bine și pentru slava lui Dumnezeu.
Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos.

O zi binecuvântată să aveți.

Cu drag, Vitalie Marian.
Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

Portretul lui Nicodim | Devoțional | Ioan 3:1-2 (VIDEO)

Cu toate că discuția dintre Nicodim și Domnul Isus continuă până în versetul 21, astăzi vom analiza doar aceste versete pentru a înțelege bine contextul. Așadar, un fariseu, pe numele Nicodim a venit la Domnul Isus. Nicodim era un fruntaș al Iudeilor. Deci era un om cu o poziție religioasă înaltă. Un conducător. Fariseii erau un grup religios în Israel. Mai erau și saducheii. În tot timpul slujirii Sale, Domnul Isus îi confrunta tare pe farisei și saduchei pentru fățărnicia și necredința lor și pentru faptul că adăugau tradiții omenești la Legea lui Moise. Elita religioasă a fost cea care l-a dat la moarte pentru Domnul Isus.

Nicodim a venit la Isus noaptea. Acum ne dăm seama de ce. De frica celorlați farisei. Se pare că el a venit cu intenții bune, ca să transmită un mesaj de apreciere Domnului Isus. Văzând minunile pe care le făcea și învățătura pe care o dădea, Nicodim a crezut în Domnul Isus. Mai târziu îl întâlnim pe Nicodim în capitolul 19, după moartea Domnulu Isus. Citim despre el că a adus ulei pentru înmormântarea lui Isus. Versetul 39 spune astfel: „Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit și el, și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe.” (Ioan 19:39). Comparativ cu ceilalți farisei care la fiecare pas îl provocau pe Domnul Isus, Nicodim a dorit să învețe de la Domnul Isus.

Vom vedea în mesajul următor care a fost răspunsul Domnului Isus la această afirmație al lui Nicodim. Dar, un adevăr pe care-l putem aplica la viața noastră e că atunci când avem întrebări la Domnul Isus, indiferent de poziția noastră socială și indiferent de ce ne-ar putea costa acest lucru, să ne grăbim să venim la El. Evident că nu putem veni fizic la el, dar El ne-a lăsat Cuvântul Său pe paginile Sfintelor Scripturi. În Biblie sunt cuvintele Lui și toate răspunsurile de care avem nevoie.

Să ne rugăm: “Tatăl nostru care ești în ceruri. Nicodim a înțeles că Domnul Isus a fost un învățător venit de la tine și că nimeni nu a putut face minunile pe care le făcea El, pentru că Tu erai cu El. Ajută-mă să înțeleg și eu acest adevăr, să cred în Domnul Isus și să-l urmez întreaga mea viață. Amin.”

Dumnezeu să ne ajute. Haideți să nu ne pierdem nădejdea atunci când propovăduim Evanghelia oamenilor și întâmpinăm opoziție. Printre ei cu siguranță sunt nicodimi, deschiși la mesajul lui Dumnezeu și care ne așteaptă să le vorbim.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Originile sexualității | Studiu Biblic – Lecția 1

Publicat pe 26 mai 2019

Bună dimineața,
Dumnezeu este Cel ce a creat omul și femeia. Tot El este Cel ce a creat relația sexuală și i-a pus anumite limite, unde poate fi practicată în așa fel ca să fie o binecuvîntare și nu un motiv de vinovăție și rușine. Vă invităm să priviți lecția 1 despre originile sexualității, din cadrul studiului biblic nou „Ce spune Biblia despre sexualitate”, moderat de pastorul Vasile Filat.
Dumnezeu este Cel ce a creat omul și femeia și tot El este Cel ce a creat relația sexuală dar în același timp a pus anumite limite unde poate fi practicată în așa fel ca să fie o binecuvîntare nu un motiv de vinovăție și rușine. Prezentator: Păstorul bisericii Buna Vestire, Vasile Filat Participanți: Vitalie Marian https://www.facebook.com/vitalie.marian Irina Panainte https://www.facebook.com/batin.irina Pentru a face rost de manualul ”Ce spune Biblia despre Sexualitate” http://precept.md/2016/11/22/ce-spune… Cursul ”Vrei să fii ucenicul Lui? Trebuie să plătești prețul!” https://www.youtube.com/playlist?list… BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova Servicii Divine: Duminică, 14:0016:00; Joi, 18:3019:30 – ceasul de rugăciune tel. +373 (68) 060601 https://www.facebook.com/bunavestire…. https://www.bunavestirea.md

Publicat pe 26 mai 2019

Creștinul în furtună: Unde este Dumnezeu?

Creștinul în furtună: Unde este Dumnezeu?

Indiferent de cine ești sau ce ești, de cum te numești, sau de locul unde locuiești, indiferent de banii tăi și cunoștințele tale, ai trecut și vei mai trece prin furtuni de tot felul: emoționale, fizice, în familie, la locul de muncă. Iar atunci când vei trece prin aceste furtuni, atunci când îți va fi greu, te vei întreba ca și mine: UNDE ESTE DUMNEZEU!?

Mulți dintre noi avem această gândire: Dacă Dumnezeu era cu mine, nu se îmbolnăvea copilul, nu îmi pierdeam locul de muncă, nu mă îmbolnăveam de cancer, dacă Dumnezeu era cu mine nu aș fi trecut pe aici… DACĂ Dumnezeu era de partea mea…

De multe ori luăm prezența furtunii din viața noastră ca indicator al lipsei implicării lui Dumnezeu!

Oare chiar așa să fie?

Nu dragii mei, numai că furtuna în mijlocul căreia te afli… iți produce stări dincolo de care, credința, sau nădejdea în Dumnezeu pot dispărea cu totul…

Dacă ești în furtună, acest mesaj este pentru tine, vei afla UNDE ESTE DUMNEZEU când trec prin furtună:

O zi binecuvântată!

Autor: Vlad Breană

https://www.stiricrestine.ro/2019/05/26/crestinul-in-furtuna/?

VIDEO „Avortul face parte dintr-o întreagă mentalitate avortivă. Dacă pruncul a scapăt de ruperea cu forcepsul, atunci trebuie să fie victima ruperii cu forcepsul educațional.” Discurs la „Marșul pentru Viață”, Piatra Neamț, 26 martie 2016

Discurs rostit la Piatra Neamț la finalul „Marșului pentru Viață” 2016 de dl. Marius Iordăchioaie

„Avortul face parte dintr-o întreagă mentalitate avortivă, nu este vorba doar de uciderea unui prunc în pântecele maicii lui. E vorba de o mentalitate generală. Dacă acel prunc scapă de uciderea din uter, este urmărit prin educația sexuală pentru a fi avortat din familie, apoi să fie avortat din societate, să fie rupt, dislocat din toate formele iubirii. Pentru că dacă a scăpat de ruperea cu forcepsul, atunci trebuie să fie victimă ruperii cu forcepsul educational, educația sexuală.”

[Un profesor de religie a încercat] să vizioneze împreună cu copiii filmul „Strigatul mut”, al lui Bernard Nathanson [1]. Și, unul din copii, pe 24 februarie anul acesta, a leșinat la această oră, vizionând acest film. De ce? Pentru că acest film înfățișează realitatea avortului. O dată cu Nathanson și cu acest film s-a rupt o minciună, s-a făcut o breșă într-o minciună care, zeci de ani înmulțise la milioane, și miliarde la nivel global, crimele ascunse, cele mai ascunse, ale umanității.

Când am auzit această știre, mi-am zis: iată, în sfârșit, și în România există o reacție normală la ceea ce reprezinta avortul. Eu însumi, atunci când am vizionat acest film, am fost în pragul leșinului.  Si mi se pare nu reacția unui om ultrasensibil, sau prea sensibil, ci o reacție normală la atrocitatea, la josnicia, și la lașitatea pe care le incumbă avortul.

Suntem aici pentru realitatea avortului și nu numai pentru realitatea avortului. Suntem, în general, pentru dreptul nostru la realitate și pentru dreptul nostru de a nu ni se ascunde adevărul. Suntem aici pentru adevăr! Putem fi pentru adevăr și în scaunul sau în fotoliul nostru de acasă, din fata televizorului sau a calculatorului. Sunt oameni care, în fața unor astfel de filme fac doar comentarii la un pahar de bere sau o cafea, și spun că viața pe lume e tristă. Lucrul cel mai important este că suntem aici pentru una din cutumele societății noastre – poate cea mai importantă-, lipsa de solidaritate, lipsa de caracter. Ce este caracterul? Caracterul este predispoziția unei persoane de a jertfi totul pentru adevăr, atunci când îl cunoaște. Pentru adevărul, pentru realitatea cumplită a avortului, foarte puțini oameni și-au asumat să aibă caracter și să facă ceva, să acționeze. Măcar să se solidarizeze public cu victimele acestei minciuni despre avort.

Pentru că filmul lui Nathanson ne arată că avortul nu este eliminarea unui conglomerat de „țesuturi” sau „înlăturarea unui nedorit produs al concepției” – de parcă am vorbi în termeni de economie politică despre realitatea cea mai intimă a persoanei umane. Nu! Avortul este ceea ce a înfățișat, începând cu Nathanson, mișcarea Pro-Viață: este crimă. Înseamnă ruperea în bucăți a unui prunc în pântecele mamei lui, zdrobirea lui pe bucăți și eliminarea lui. Este o crimă împotriva celei mai fragile persoane, celei mai lipsite de apărare. Cum s-a ajuns acolo?

Si noi, cu acest marș, încercăm să facem drumul invers, în sens contrar minciunii care a dus la realitatea avortului. Si nu este o minciună, doar despre avort, este o minciună structurală a unui tip de societate și a unui model de viață. Pentru că minciuna care a acoperit avortul pană la filmul lui Nathanson, și care continuă să acopere pentru foarte mulți oameni această relatate, se întinde și peste celelalte aspecte ale vieții noastre intime. Ni se oferă ca soluție la această crimă educația sexuală, sau educația pentru sănătate. Educația pentru sănătate este o sintagmă din același tip de limbaj cu care se acoperea crima avortului.

Atunci când, în timpul operației acesteia, doctorul anestezist vorbea cu doctorul ginecolog despre eliminarea ultimului fragment al fetusului, respectiv craniul lui, care trebuia zdrobit cu forcepsul și apoi eliminat bucată cu bucată, lucru cu care se termina operația, anestezistul îl întreabă pe medicul ginecolog: „ai eliminat numărul unu?” – deci un limbaj impersonal, matematic, dar era vorba despre ultima bucată din fetus. Același tip de limbaj impersonal și de depersonalizare a realității se folosește în continuare pentru ceea ce acuma ne paște – pentru că sunt discuțiile, au loc așa-zisele consultări populare în vederea acceptării așa-zisei educații pentru sănătate, o altă minciună, o altă crimă. De ce? Educația pentru sănătate, de fapt educația sexuală, pentru oricine apasă o tastă sau mouse-ul, și vrea să se intereseze despre adevăratul conținut  al acestei sintagme, va descoperi că în toate țările în care de 30-40 de ani se face educație sexuală, de fapt se face pornografie legalizată. Educația sexuală este următorul gen de soluție: e ca și cum un copil ar fi fugărit de un agresor, iar poliția în loc să oprească agresorul, s-ar duce la copil și i-ar da lecții de atletism. Iar asta este o crimă morală, este o anormalitate. Asta face educația sexuală care se justifică drept soluție la crima avortului. Nu era așa până la filmul lui Nathanson, să dea pe față realitatea nevăzută – acum văzută – a acestei crime oribile. Si atunci, bineînțeles, că toată mișcarea pro-avort a devenit o mișcare pro-educație sexuală, pro mijloace de contracepție, etc – toate acestea date nouă în nobila justificare a neajungerii la avorturi. Despre ce este vorba?

Copiii noștri vor fi expuși, în numele educației sexuale, la pornografie. V-am spus: puteți viziona orice materiale din țările civilizate, să vedeți în ce constă educația sexuală la ei, în 30-40 de ani de practică. Vreau să vă dau un singur exemplu. O doamnă din Anglia a luat un filmuleț care era folosit la ora de educație sexuală unde învață fetița ei, și s-a dus la o televiziune, la o dezbatere despre educația sexuală. Televiziunea cu pricina a refuzat să difuzeze acel film care era folosit ca material didactic la ora de educație sexuală pentru că legea ii interzicea să difuzeze materiale cu caracter pornografic. Deci urma să plătească o amenda sau să fie sancționată prin suspendare pentru acel film dacă-l difuza pe rețeaua sa. In schimb, acel film era folosit ca material didactic la ora de sexualitate pentru copii cu vârste între 6 și 9 ani.

Despre ce vorbim, în ceea ce privește avortul cât și educația așa-zisă anti-avort sau educația sexuală, educația care să-i ferească pe copiii noștri de bolile cu transmitere sexuală, de avort? Dar toate au la baza o crima ascunsă! Așa cum în cazul avortului era vorba de o oribilă ucidere, distrugerea unui copil, nu a unui țesut, și în cazul educației sexuale lucrul ascuns este imoralitatea sexuală. Nu se abordează cauza profundă, nu se abordează crima morală. Ea este acoperită, peste ea se sare, este premiza de neacceptat pentru societatea civilizată – această premiză, că se poate, că există, că e posibilă o moralitate în ceea ce privește intimitatea noastră, și sexualitatea nostră. Deja se merge pe premiza în discuția cu așa-zișii specialiști, care ne spun: „haideți să fim serioși! Acești copii oricum sunt consumatori de pornografie, oricum sunt erotizați!” – de la această premiză [se pleacă]. Dar, cei care au lansat pornografia, cei care câștigă bani din pornografie și toată clasa politică și toți cei care sunt într-un fel sau altul implicați în acest fenomen, tot ei vor să facă educație sexuală. Nu le este de ajuns profitul care se scoate din pornografie. De ce nu se interzice totalmente pornografia? De ce nu se dau legi foarte categorice, de ce nu se iau atitudini foarte categorice împotriva pornografiei și a erotizării copiilor, în loc de a accepta pornografia, erotizarea, pe principiul dreptului la exprimare? Să ajungem să tratam – e o pseudo-abordare, e o falsă abordare –  așa-zisele cauze tot printr-un rău.

Vă recomandăm

Magazin Editura Anacronic

In Pildele lui Solomon scrie: „deschide gura ta pentru cel mut, pentru pricina celor năpăstuiți”( cf. Pilde 31, 8). E vorba de năpăstuiții nenăscuți cărora nimeni în afara de mișcarea Pro-Life, în frunte cu Biserica, nu le apară pricina. Suntem aici ca să dam glas acelui strigat mut, al copiilor avortați. Dar, vreau să subliniez acest lucru: avortul face parte dintr-o întreagă mentalitate avortivă, nu este vorba doar de uciderea unui prunc în pântecele maicii lui. E vorba de o mentalitate generală. Dacă acel prunc scapă de uciderea din uter, este urmărit prin educația sexuală pentru a fi avortat din familie, apoi să fie avortat din societate, să fie rupt, dislocat din toate formele iubirii. Pentru că dacă a scăpat de ruperea cu forcepsul, atunci trebuie să fie victima ruperii cu forcepsul educational, educația sexuală.

Exista un concept unanim în această privință, că expunerea copiilor la un limbaj explicit despre sexualitate duce la cinism. Nu numai eu cred ca am văzut acest fenomen. E de ajuns să mergi în spatele unui grup de liceeni astăzi, să-i asculți cum vorbesc, și poți să recunoști produsul acestui fenomen. Și specialiștii spun acest lucru, și nimeni nu-i aude. E vorba și de strigatul lor mut, nu-i asa?! Dar, înainte și de strigatul lor mut care spune adevărul, e vorba de strigatul mut al mamelor. Pentru că noi suntem aici la o întrunire sub genericul: „pentru viață, pentru femeie, pentru familie”. Viața, femeia, familia. Este atacată viața, pentru că este atacată femeia și atacată fiind femeia este atacată familia. Vorbim despre un avort ca gândire structurată! Vorbim despre un avort care înseamnă oprirea vieții în pântecul mamei, apoi despre oprirea vieții în inima mamei – pentru că scopul practic al acestor întruniri este realizarea cât mai multor centre de sprijin pentru femeia în criza de sarcină, adică criza pe care o are femeia atunci când este însărcinată.

Ca om tânăr am văzut ce se întâmplă când una din prietenele sau colegele noastre, se întâmplă să rămână însărcinată. Exista aproape un consens unanim al tovarășelor ei care veneau si-i spuneau: „și eu am făcut unul-doua-trei avorturi până acum. Nu faci decât să intri în gașca noastră”. Ii ofereau sprijin în favoarea crimei, pentru că făcuseră lucrul acesta și, deja, din punct de vedere moral fuseseră descalificate. E mai ușor să convertești pe cineva la starea ta căzută, decât, acceptând realitatea a ceea ce ai făcut, să te ridici din starea ta și să iei apărarea vieții.

[…] Toate aceste lucruri sunt posibile și datorită lipsei noastre de solidaritate. Exista un land în Germania unde nu se predă educata sexuală, pentru că oamenii au fost solidari și au interzis acest lucru. Cred că solidaritatea oamenilor poate obține mai mult decât un marș o dată pe an, sau câteva activități și materiale scrise, sau video. Cred că o solidaritate a noastră reală și extinsă poate să obțină mai mult decât atât. Dar, pentru asta nu e de ajuns să compătimim, nu e de ajuns doar să spunem adevărul. Trebuie să trăim pentru el, trebuie să fim oameni de caracter, trebuie ca adevărul să devină motorul vieții noastre și scopul vieții noastre.

Ultimul lucru, dar cel mai important: n-am găsit nicio alta ușă, din foarte multele care există, prin care să scap de fuga de realitate decât Hristos. Am văzut un interviu cu Jeremy Irons, un foarte cunoscut actor american. Printre altele, vorbind despre femeie și despre avort, spune: „în Occident, dacă Biserica Catolică nu ar fi spus că avortul este un păcat, nimeni astăzi nu ar avea curajul să spună că este o crimă”. Baza pe care vocile adevărului se pot auzi, este Biserica. Adevărul pe care stau, pot sta, toate adevărurile acestei vieți este adevărul Hristos. De ce spun asta? Pentru că în privința avortului, în privința educației sexuale și în privința tuturor amăgirilor prin care suntem târâți fiecare departe, cât mai departe de realitate, o întâlnim într-o relatare structurală pentru umanitate. Este vorba de Cain și de Abel. Cain îl ucide pe Abel din invidie, pentru că jertfa pe care o adusese Abel era primită de Dumnezeu, pentru că era adusă conform voii lui Dumnezeu, iar jertfa lui nu. Cain îl ucide pe Abel, și interpelat de Dumnezeu își ascunde crima. Avem o societate de tip Cain, o societate care își ascunde crima. Iar, atunci când Dumnezeu ii spune lui Cain că a ucis, că sângele lui strigă la Dumnezeu din țărână, nici atunci Cain nu recunoaște vina; spune: „pedeapsa mea este prea mare”. Si Dumnezeu ii spune: „de acum orice animal te va întâlni, te va ucide”. De ce? Pentru că deja Cain mirosea a moarte, mirosea a crimă, și orice animal care simte un criminal, se apară, ucigând primul. Dumnezeu îi spune care sunt consecințele crimei lui, și Cain nu le acceptă. Cain fuge de la fața lui Dumnezeu, își construiește o cetate care este începutul civilizației. Ce face Cain? Refuză în mod sistematic realitatea. Ce face societatea de tipul acesta al civilizației occidentale, care nu-i decât o altă forma de terorism? Refuză și ne obligă și pe noi, ne convertește la acest refuz al realității.

Si nimeni nu are puterea să iasă și să asume realitatea avortului, să asume realitatea traumei sau a asediului psihologic și moral al femeii în criză de sarcină, refuză să își asume asediul și decimarea sistematică a familiei, refuză să-și asume crima împotriva umanității. De ce? Pentru că nici unul dintre noi nu are puterea să își asume asta singur. A-ți asuma o crimă înseamnă a intra în iad. Orice om care își ascultă conștiința este un om care intră în iadul vinovăției lui. Si, din iadul vinovăției lui, cine îl poate ajuta să iasă? Cel care a încercat nu să-l pedepsească, ci să-l aducă la realitate. Spune-mi ce ai făcut? – îl întreba Dumnezeu pe Cain. Recunoaște! Nici o clipă, dacă citit Cartea Facerii, el nu acceptă nici ce a făcut, nici responsabilitatea pentru ce a făcut. Avortul este o crima și nimeni nu-și asumă responsabilitatea. Presiunile psihologice pro-avort, sistematic organizate, aproape instituționalizate, nu sunt asumate de nimeni. Distrugerea familiei prin educație sexuală și tot felul de educații aberante nu și-o asumă nimeni. Aici se afla un grup de oameni care își asuma asta. De ce aici? De ce nu în centrul orașului? De ce nu la Centrul Administrativ? De ce la Biserică? Pentru că numai prin ea iți poți asuma, pentru că Hristos intră în iadul vinovăției tale, ia asupra-Și vinovăția ta, și te face capabil să recunoști.

Reversul a ceea ce face Cain, este tâlharul de pe cruce. Unul care este urmașul lui Cain îi spune lui Hristos: „dacă Tu ești Hristos, fa o minune, scoate-mă, de aici, de pe cruce, ca să mă întorc la tălharul care am fost, și la modul de viață pe care l-am trăit”. El vrea doar un act de magie, de eliberare ca să se întoarcă la ceea ce este. Celalalt spune: „nu! Suntem aici pentru că suntem niște tâlhari și pentru că asta este plata corectă pentru ceea ce am făcut”. Dar, din cauza lui Hristos, nu se oprește aici. Nu e doar iad. Există o eliberare din acest iad. Și faptul că acest tâlhar îl recunoaște pe Hristos drept eliberatorul lui, este rugăciunea pe care noi o facem. „Sunt pe drept aici, pedeapsa este binemeritată, dar, te rog, pomenește-mă în Împărăția Ta. Nu ma scoate din vinovăția mea, nu-mi eluda vinovăția, ci vino împreună cu mine și scoate-mă din aceasta moarte”.

Biserica este singura instituție care apară în mod consecvent adevărul, singura instituție care deschide în continuare ochii orbilor, care ii face pe ologii morali să poată umbla iar, de partea cealaltă avem un tip de civilizație care elimină ologeala, paralizia, lepra sau orbirea doar printr-un decret, spunându-le tuturor acestor oameni că: este normal să fie ologi. De astăzi înainte, începând cu aceasta hotărâre de guvern, nimeni nu mai are voie ologului sa-i spună că e olog, orbului să-i spună că e orb, celui care face avorturi ca e ucigaș, celui care trăiește în desfrâu, în curvie, că trăiește în  imoralitate sexuală… Si că ceilalți nu mai au voie să spună ologului că e olog, orbului că este orb. Nu mai este corect politic.  Să vedem pană unde și cum vom continua acest marș. Este o chestiune de credință și de caracter. Mulțumesc pentru răbdare!

__________________

[1] „Strigătul mut” („The Silent Scream”) este un documentar care arată că avortul nu „îndepărtează un ghem de ţesuturi”, aşa cum afirmă susţinătorii acestuia, ci ucide o ființă vie. Filmul prezintă şi explică înregistrarea cu ultrasunete a unui avort prin aspiraţie, în primul trimestru de sarcină. Imaginea copilului nenăscut, ferindu-se de chiuretă şi căscând gura într-un „strigăt mut” în încercarea de a scăpa de instrumentul ucigaş, este una din cele mai dramatice scene captate vreodată. Filmul este realizat şi prezentat de dr. Bernard Nathanson, pe care „Strigătul mut” l-a schimbat total. Din director al uneia din cele mai mari clinici de avorturi din New York şi fondator al organizaţiei care a legalizat avortul în SUA (NARAL), dr. Nathanson a devenit un mare luptător pentru cauza vieţii. Acest film nu are nimic a face cu religia. Dr. Nathanson s-a declarat ateu. Nu are nimic a face cu „convingerile personale”. Este doar crudul adevăr: avortul nu înseamnă „dreptul femeii de a alege”, ci o crimă comisă „legal” împotriva unei fiinţe umane.

VIDEO „Avortul face parte dintr-o întreagă mentalitate avortivă. Dacă pruncul a scapăt de ruperea cu forcepsul, atunci trebuie să fie victima ruperii cu forcepsul educațional.” Discurs la „Marșul pentru Viață”, Piatra Neamț, 26 martie 2016

 

VIDEO „Avortul face parte dintr-o întreagă mentalitate avortivă. Dacă pruncul a scapăt de ruperea cu forcepsul, atunci trebuie să fie victima ruperii cu forcepsul educațional.” Discurs la „Marșul pentru Viață”, Piatra Neamț, 26 martie 2016

Papa Francisc: „Avortul nu e o problemă religioasă, ci una umană. Angajăm un asasin ca să rezolvăm o problemă?” — Știri pentru viață

Papa Francisc s-a adresat la Vatican participanților la evenimentul „Yes to Life!”, o conferință organizată de o asociație a laicatului catolic, Dicastery for Laity, Family and Life și de Fundația Heart in a Drop, care sprijină copiii născuți cu o stare de sănătate extrem de fragilă. Papa a vorbit despre consecințele testelor prenatale care conduc… via […]

Dan Brawn și reactivarea literaturii oculte

download-1

Dan Brown (tizul meu de maro), exponentul limbut al societăților secrete oculte, scriitorul de mare succes ,,fabricat“ peste noapte de globaliștii antichristi, se dă pe față. Adevărata lui culoare și sursă de inspirație se află în ,,cărțile arse“ acum două mii de ani de convertiții la creștinism. Cei care încă mai gândesc independent se întreabă:

,,Dar de unde a avut omul acesta atâtea cărți? De la părinții lui? Sau i le-a pus la dispoziție cineva tocmai ca să le răspândească?“

Diavolul a mai găsit încă o fântână arteziană pentru răspândirea otrăvii lui. Spre știință celor îndrăgostiți de stil și naivi în ceea ce privește conținutul cărților care circulă azi. Lupta dintre Cuvântul adevărat și cuvintele mincinoase continuă!

,,Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului“ (Fapte 19:18-20).

3,500 Occult Manuscripts Will Be Digitized & Made Freely Available Online, Thanks to Da Vinci Code Author Dan Brown in  | December 20th, 2017 13 Comments

If there’s one thing The Da Vinci Code’s Dan Brown and “The Library of Babel”’s Jorge Luis Borges have in common it is a love for obscure religious and occult books and artifacts. But why do I compare Borges—one of the most highly-regarded, but difficult, of Latin American poets and writers—to a famous American writer of entertaining paperback thrillers? One reason only: despite the vast differences in their styles and registers, Borges would be deeply moved by Brown’s recent act of philanthropy, a donation of €300,000 to Amsterdam’s Ritman Library, also known as the Bibliotheca Philosophica Hermetica House of Living Books.

 

The generous gift will enable the Ritman to digitize thousands of “pre-1900 texts on alchemy, astrology, magic, and theosophy,” reports Thu-Huong Ha at Quartz, including the Corpus Hermeticum (1472), “the source work on Hermetic wisdom”; Giordano Bruno’s Spaccio de la bestia trionfante (1584); and “the first printed version of the tree of life (1516): A graphic representation of the sefirot, the 10 virtues of God according to the Kabbalah.”

Brown, the Ritman notes, “is a great admirer of the library and visited on several occasions while writing his novels The Lost Symbol and Inferno.” Now he’s giving back. Some of the revenue generated by his bestselling novels, along with a €15,000 contribution from the Dutch Prins Bernhard Cultuurfonds, will allow the library’s core collection, “some 3,500 ancient books,” to come online soon in an archive called “Hermetically Open.”

For now, the curious can download the 44-page guide to the collection as a free ebook, and watch the animated video at the top, a breezy explainer of how the books will be transported, digitized, and uploaded. Just above, see a trailer for a documentary about the Ritman, founded by businessman Joost R. Ritman in 1984. The library holds over 20,000 volumes on mysticism, spirituality, religion, alchemy, Gnosticism, and more.

Many a writer, like Brown, has found inspiration among the Ritman’s more accessible works (though, sadly, Borges, who was blind in 1984 and died two years later, could not have appreciated it). Now, thanks to the Da Vinci Code author’s magnanimity, a new generation of scholars will be able to virtually access, for example, the first English translation of the works of 17-century German mystic Jakob Böhme, which librarian and director Esther Ritman describes as “travelling in an entire new world.”

In an introductory essay, the Ritman notes that academic interest in occult and hermetic writing has increased lately among scholars like W.J. Hanegraaff, who tells “the ‘neglected’ story of how the intellectual community since the Renaissance has tried to come to terms with ‘esoteric’ and ‘occult’ currents present in Western culture.” That those currents are as much a part of the culture as the scientific or industrial revolutions need not be in doubt. The Hermetically Open project opens up that history with “an invitation to anyone wishing to consult or study sources belonging to the field of Christian-Hermetic Gnosis for personal, academic or other purposes.” Look for the digitization project to hit the web in the coming months.

https://semnelevremurilor.wordpress.com/2018/01/27/dan-brawn-si-reactivarea-literaturii-oculte/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologie/dan-brawn-si-reactivarea-literaturii-oculte/

Mântuirea experimentală Arthur W. Pink

download-1

Mântuirea experimentală   Arthur W. Pink

MÂNTUIREA poate fi privită din diferite unghiuri şi contemplată sub diferite aspecte, însă din oricare parte am privi-o trebuie să ne amintim întotdeauna că „Mântuirea este a Domnului”. Mântuirea a fost planificată de Tatăl pentru aleşii Săi înainte de întemeierea lumii. Aceasta a fost cumpărată pentru ei prin viaţa sfântă şi moartea mandatară a Fiului Său întrupat. Aceasta este aplicată şi lucrată în ei de către Duhul Său cel Sfânt. Ea este cunoscută şi savurată prin studiul Scripturilor, prin exercitarea credinţei şi prin comuniunea cu Dumnezeul triunic.

Teama cea mare este faptul că există o mulţime în cadrul Creştinismului care îşi imaginează şi cred în mod sincer că ei sunt printre cei mântuiţi, dar care sunt încă străini totali de lucrarea harului divin în inimile lor. Este un lucru să ai concepţii intelectuale clare despre adevărul lui Dumnezeu şi este un alt lucru să ai o cunoştinţă personală, de inimă cu aceasta. Este un lucru să crezi că păcatul este lucrul groaznic pe care îl declară Biblia, însă este o altă chestiune să ai o oroare sfântă şi ură a acestuia în suflet. Este un lucru să ştii că Dumnezeu cere pocăinţa şi este un alt lucru să plângi şi să te jeleşti în mod experimental peste ticăloşia noastră. Este un lucru să crezi că Hristos este singurul Mântuitor pentru păcătoşi, este o altă chestiune să te încrezi într-adevăr în El din inimă. Este un lucru să crezi că Hristos este Suma excelenţei, dar este un alt lucru SĂ-L IUBEŞTI mai presus de toţi alţii. Este un lucru să crezi că Dumnezeu este Cel măreţ şi sfânt, este chiar un alt lucru să îi acorzi reala reverenţă şi frică de El. Este un lucru să crezi că mântuirea este a Domnului, însă este o altă chestiune a deveni un părtaş actual al acesteia prin lucrările Sale graţioase.

În timp ce este adevărat faptul că Sfintele Scripturi insistă asupra responsabilităţii omului, şi că prin toate acestea Dumnezeu se ocupă de păcătos în calitatea de fiinţă răspunzătoare, este de asemenea adevărat că Biblia arată în mod clar şi constant faptul că nici un fiu al lui Adam nu s-a măsurat cu responsabilitatea sa, că fiecare a eşuat în mod mizerabil să se scape de responsabilitatea sa. Aceasta este ceea ce constituie nevoia profundă ca DUMNEZEU să lucreze în păcătos şi să facă pentru el ceea ce el este incapabil să facă pentru sine. „Cei care sunt în firea păcătoasă nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8:8). Păcătosul este „fără putere” (Romani 5:6). Separaţi de Domnul noi nu „putem face nimic” (Ioan 15:5).

În timp ce este adevărat că Evanghelia oferă o chemare cât şi o poruncă pentru toţi cei ce o aud, este de asemenea adevărat că TOŢI cei care dispreţuiesc această chemare şi nu ascultă de acea poruncă – „Dar toţi, fără excepţie au început să se scuze” (Luca 14:18). Aici este locul unde păcătosul comite cel mai mare păcat şi manifestă cel mai mult groaznica sa duşmănie împotriva lui Dumnezeu şi a Hristosului Său: căci atunci când i se prezintă acestuia un Salvator, potrivit nevoilor sale, el îl „dispreţuieşte şi îl respinge” pe Acesta (Isaia 53:3).

Aici arată păcătosul cât de este el de rebel incorigibil, şi demonstrează că el merită doar chinurile veşnice. Însă chiar în acest punct Dumnezeu îşi manifestă suveranitatea şi HARUL Său minunat. El nu numai că a planificat şi a oferit mântuirea, ci El o acordă de fapt asupra acelora pe care El i-a ales.

Această acordare a mântuirii este mai mult decât o simplă proclamare a faptului că mântuirea s-ar găsi în Domnul Isus: este chiar mai mult decât o invitaţie pentru păcătoşi să-l primească pe Hristos ca Mântuitor al lor. Este de fapt momentul lui Dumnezeu de salvare a poporului Său. Aceasta este propria Sa suveranitate şi lucrarea atotputernică a harului faţă şi în aceia care sunt în întregime destituiţi de merit, şi care sunt aşa de depravaţi în ei înşişi încât ei nu vor face şi nu vor putea face un pas pentru obţinerea mântuirii. Aceia care au fost de fapt mântuiţi datorează mult mai mult harului divin decât îşi imaginează ei. Nu numai că Hristos a murit pentru a înlătura păcatele lor, ci şi Duhul Sfânt a produs o lucrare în ei – o lucrare care aplică lor virtuţile morţii ispăşitoare a lui Hristos.

În acest punct eşuează mulţi predicatori în expunerea lor a Adevărului. În timp ce mulţi dintre ei afirmă faptul că Hristos este singurul Mântuitor pentru păcătoşi, ei mai învaţă faptul că El a devenit de fapt al nostru doar prin consimţământul nostru. În timp ce aceştia admit faptul că Duhul Sfânt face lucrarea de convingere de păcat şi că doar El ne arată condiţia noastră decăzută şi nevoia de Hristos, cu toate acestea ei mai insistă asupra ideii că factorului decisiv în mântuire este propria voinţă a omului. Sfintele Scripturi învaţă însă că „mântuirea este a DOMNULUI” (Iona 2:9), şi că nimic din creatură nu intră în acesta în oricare punct. Dumnezeu poate sfinţi numai ce a fost produse de El Însuşi. Deşi este adevărat că mântuirea nu devine partea personală a păcătosului până ce acesta a crezut, din inima sa, în Domnul Isus Hristos, aceeaşi ÎNCREDERE este lucrată în el de către Duhul Sfânt: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).

Este extrem de solemn să descoperi faptul că există o „încredere” în Hristos din partea omului natural, care NU este o încredere spre mântuire. Aşa cum şi budiştii cred în Buda, la fel şi în Creştinism sunt mulţimi care cred în Hristos Şi această „încredere” este ceva mai mult decât una intelectuală. Adesea este mult sentiment conectat cu acesta – emoţiile pot fi profund stârnite. Hristos a învăţat, în cadrul Pildei Semănătorului, că există o clasă de oameni care aud Cuvântul şi îl primesc cu bucurie, dar nu are rădăcină în ei înşişi (Matei 13:20, 21). Aceasta este temător de solemn, căci încă se mai întâmplă şi astăzi. Scripturile ne mai spun că Irod l-a auzit pe Ioan „cu plăcere”. Astfel, simplul fapt că cititorul acestor pagini se bucură să asculte la un predicator sănătos nu este deloc o dovadă că el este un suflet regenerat. Domnul Isus a spus fariseilor despre Ioan Botezătorul, „Doar pentru o vreme aţi fost gata să vă bucuraţi în lumina lui”, totuşi continuarea arată clar că nici o lucrare reală a harului nu a avut loc în ei. Şi aceste lucruri sunt înregistrare în Scriptură ca avertizări solemne!

Este uluitor şi solemn să remarcăm faptul exactităţii cuvintelor din ultimele două citate scripturale la care am făcut referinţă. Notaţi repetatul pronume personal din Marcu 6:20: „Căci Irod se temea de Ioan (nu de ‚Dumnezeu’!, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea, şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere”. A fost personalitatea lui Ioan ceea ce l-a atras pe Irod. Cât de des este şi cazul din zilele noastre! Oamenii sunt fermecaţi de personalitatea predicatorului: ei sunt duşi prin stilul său şi câştigaţi de sinceritatea sa faţă de suflete. Însă dacă nu este nimic mai mult decât aceasta, pentru ei va exista într-o zi o trezire rudimentară. Ceea ce este de fapt vital este o „dragoste pentru adevăr”, nu pentru cel care îl prezintă, aceasta este ceea ce-i distinge pe oamenii lui Dumnezeu de „mulţimea amestecată” care s-a asociat cândva cu ei.

Aşa că în Ioan 5:35 Hristos a spus fariseilor referitoare la precursorul său: „Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtva vreme la lumina lui”, nu „în lumină”! În aceeaşi manieră, sunt mulţi astăzi care ascultă la acela căruia Dumnezeu i-a permis să deschidă câteva din misterele şi minunile Cuvântului Său şi ei se bucură „în lumina acestuia” în timp ce ei înşişi se află în întuneric, neprimind niciodată în mod personal „vreo ungere de la Duhul Sfânt”. Aceia care „iubesc adevărul” (2 Tesaloniceni 2:10) sunt aceia în care o lucrare divină a harului a fost lucrată. Ei au ceva mai mult decât o înţelegere clară şi intelectuală a Scripturii: aceasta este hrana sufletelor lor, bucuria inimilor lor (Ieremia 15:16). Ei iubesc adevărul, şi pentru că fac aceasta, ei urăsc eroarea şi se feresc de ea ca de o otravă mortală. Ei sunt geloşi pentru slava Autorului Cuvântului, şi nu vor asculta vreun predicator a cărui învăţătură Îl dezonorează; ei nu vor asculta la predicarea care înaltă omul în locul de supremaţie, aşa încât el să fie cel ce hotărăşte propriul său destin.

„DOAMNE, Tu ne vei da pacea, căci Tu ai împlinit pentru noi toate lucrările noastre” (Isaia 26:12). Aici este inima şi confesiunea necalificată a adevăratului popor al lui Dumnezeu. Notaţi prepoziţia: „Tu ai împlinit pentru noi toate lucrările noastre”. Aceasta vorbeşte despre o lucrare divină a harului împlinit în inima sfântului. Acesta nu este singurul text. Cântăriţi cu atenţie şi următorul: „Dar când Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său” (Galateni 1:15, 16).

„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6). „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13). „Voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor” (Evrei 10:16). „Dumnezeul păcii… să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut” (Evrei 13:20). Aici sunt şapte pasaje care vorbesc despre lucrările interioare ale harului lui Dumnezeu, sau în alte cuvinte despre mântuirea experimentală.

„DOAMNE, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi” (Isaia 26:12). Există vreun răspuns care să răsune în inima noastră faţă de aceasta, cititorul meu? Este oare pocăinţa ta ceva mai adânc decât remuşcarea şi lacrimile omului natural? Îşi are aceasta rădăcina într-o lucrare divină a harului pe care să o fi lucrat-o Duhul Sfânt în sufletul nostru? Este credinţa ta în Hristos ceva mai mult decât o chestiune intelectuală? Este relaţia ta ci El mai vitală decât oricare alt act comis de tine, fiind făcut deja una cu El prin puterea şi operaţia Duhului? Este dragostea ta pentru Hristos ceva mai mult decât un sentiment pios, ca acela al îndrăgostitului care cântă despre „gentilul” şi „dulcele” Isus? Purcede dragostea ta pentru El dintr-o natură total nouă, pe care a creat-o Dumnezeu în tine? Ai putea spune şi tu cu Psalmistul: „Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine”. Este oare profesia ta însoţită de o blândeţe şi un caracter umil al inimii? Este uşor să îţi dai singur nume şi să spui, „Sunt o creatură nevrednică şi neprofitabilă”, însă eşti tu chiar aşa? Te simţi că eşti „cel mai mic şi mai neînsemnat dintre toţi sfinţii”? Pavel s-a simţit! Dacă nu te simţi astfel, şi dacă în schimb te consideri superior rangului şi nivelului creştinilor, cine le deplânge căderile lor, mărturiseşte slăbiciunea lor şi strigă, „O, nenorocitul de mine!” – este un motiv grav de a conclude faptul că tu eşti un străin pentru Dumnezeu!

Ceea ce face distincţia dintre evlavia autentică şi religiunea umană este aceasta: una este externă, cealaltă este internă. Hristos se plângea de farisei zicând, „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru Sunt pline de răpire şi de necumpătare” (Matei 23:25). O religie carenală este în întregime la suprafaţă. Dumnezeu lucrează cu inima şi cu inima se ocupă El. Referitor la poporul Său, El spune: „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor” (Evrei 10:16).

„Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi”. Cât de umilitor este aceasta pentru mândria omului! Aceasta face totul din Dumnezeu şi nimic din creatură! Tendinţa naturii umane de care este plină lumea este de a fi auto-suficientă şi auto-satisfăcută; ca să spunem împreună cu laodicenii, „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” (Apocalipsa 3:17). Însă aici este ceva care să ne smerească şi să ne golească de mândrie. Din moment ce Dumnezeu a făcut toate lucrările noastre în noi, atunci noi nu mai avem nici o tendinţă să ne lăudăm. „Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7).

Cine sunt dar aceia în care Dumnezeu lucrează astfel? Din partea divină, poporul Său favorizat, ales şi răscumpărat. Din partea umană: aceia care, în ei înşişi nu au nici o revendicare despre lucrarea Lui; care sunt destituiţi de orice merit; care au totul în ei pentru a putea provoca mânia Sa sfântă; aceia care sunt eşecuri mizerabile în vieţile lor, şi total depravaţi şi corupţi în persoanele lor. Însă acolo unde păcatul a fost mult, harul a făcut mult mai mult, şi a făcut pentru ei şi în ei ceea ce ei nu ar face şi nu ar putea face pentru ei înşişi.

Dar ce „lucrează” Dumnezeu în poporul Său? – Toate lucrările lor. În primul rând El îi impulsionează: „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic” (Ioan 6:63). „El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului” (Iacov 1:18). În al doilea rând, El acordă pocăinţa: „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor” (Faptele Apostolilor 5:31). „Dumnezeu a dat, deci, şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa” (Faptele Apostolilor 11:18; 2 Timotei 2:25). În al treilea rând, El dă credinţă: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8). „Fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi” (Coloseni 2:12). În al patrulea rând, El oferă pricepere spirituală: „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat” (1 Ioan 5:20). În al cincilea rând, El efectuează serviciul nostru: „Prin harul lui Dumnezeu Sunt ce Sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine” (1 Corinteni 15:20). În al şaselea rând, El ne asigură perseverenţa noastră: „Voi Sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuire” (1 Petru 1:5). În al şaptelea rând, El produce roada noastră: „De la Mine îţi vei primi rodul” (Osea 14:8). „Roada Duhului” (Galateni 5:22). Da, El a înfăptuit toate lucrările noastre în noi.

De ce a „lucrat Dumnezeu toate lucrările noastre în noi”? În primul rând, dacă El nu o făcea aşa, toţi am fi pierit pentru veşnicie (Romani 9:29). Noi eram „fără putere”, incapabili de a împlini cerinţele neprihănite ale lui Dumnezeu. De aceea, în harul suveran, El a făcut ceea ce ar fi trebuit să facem noi, dar nu am putut. În al doilea rând, că toată slava să fie a Lui. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. El o spune. El nu-şi va împărţi slava cu un altul. Prin aceasta se înţelege că El asigură toată lauda, aşa că noi nu avem nici un fundament pentru a ne lăuda. În al treilea rând, ca mântuirea noastră să poată fi realizată şi asigurată. Dacă ar mai fi existat vreo parte a mântuirii noastre lăsate pentru noi, aceasta nu ar fi fost nici eficientă şi nici asigurată. Orice atinge omul aceea el spurcă: eşec este scris peste tot ceea ce încearcă el. Însă ceea ce face Dumnezeu este perfect şi dăinuieşte în veci: „Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El” (Eclesiastul 3:14).

Cum pot să fiu sigur că lucrările mele au fost „înfăptuite în mine” de Dumnezeu? Prin efectele sale. Dacă ai fost născut din nou, ai în interior o natură nouă. Această nouă natură este spirituală şi contrară firii – contrară în dorinţele şi aspiraţiile ei. Deoarece natura cea veche şi cea nouă sunt contrare una faţă de alta, există un război continuu între ele. Eşti conştient de acest conflict interior?

Dacă pocăinţa ta este una produsă de Dumnezeu, atunci tu te auto-deteşti; dacă pocăinţa ta este una autentică şi spirituală, atunci te minunezi de ce nu te-a aruncat mai devreme Dumnezeu în iad. Dacă pocăinţa ta este darul lui Hristos, atunci jeleşti zilnic întoarcerea mizerabilă pe care o faci faţă de harul minunat al lui Dumnezeu; tu urăşti păcatul, te necăjeşti în secret înaintea lui Dumnezeu pentru multele tale nelegiuiri. Aceasta nu o faci aşa de simplu ca la convertire, ci zilnic.

Dacă credinţa ta este una comunicată de Dumnezeu, ea este evidenţiată de întoarcerea ta de la toate încrederile în creatură, printr-o renunţare a propriei tale neprihăniri, printr-o repudiere a propriilor tale fapte. Dacă credinţa ta este „credinţa aleşilor lui Dumnezeu” (Tit 1:1), atunci te odihneşti în Hristos ca fundament al acceptării tale înaintea lui Dumnezeu. Dacă credinţa ta este rezultatul „operării lui Dumnezeu”, atunci tu crezi în mod implicit în Cuvântul Său, îl primeşti cu blândeţe, crucifici raţiunea şi accepţi tot ceea ce El a spus cu o simplicitate ca de copil.

Dacă dragostea ta pentru Hristos este roada Duhului (Galateni 5:22, 25), atunci aceasta se evidenţiază pe sine prin căutarea constantă în a fi plăcut lui Dumnezeu, şi prin abţinerea de la ceea ce tu ştii că nu este plăcut pentru El: într-un cuvânt, printr-o umblare de ascultare. Dacă dragostea ta pentru Hristos este dragostea „omului nou”, atunci tu tânjeşti după El, îţi câştigi comuniunea cu el mai presus de orice altceva. Dacă dragostea pentru Hristos este de acelaşi fel (deşi nu în grad) cu cea a Lui pentru tine, atunci tu priveşti cu ardoare la glorioasa Sa revenire, atunci când El va apărea să primească la Sine pe poporul Său, ca ei să fie pentru totdeauna cu Domnul. Fie ca harul discernământului spiritual să fie dat cititorului pentru a vedea dacă profesarea sa de creştin este reală sau o ipocrizie, dacă speranţa sa este clădită pe Stânca Veacurilor sau pe nisipurile mişcătoare ale rezoluţiilor, eforturilor, deciziilor sau a sentimentelor umane; dacă, pe scurt, mântuirea sa este „A DOMNULUI” sau imaginaţia deşartă a propriei sale inimii înşelătoare.

http://www.voxdeibaptist.org/experimental_salvation_trd.htm

Domnul toate le-a creat – cântec pentru copii | Creația uimitoare a lui Dumnezeu

 

Publicat pe 25 mai 2019

Versurile cîntecului le găsiți mai jos: 1. De la început, nu era nimic, Dar Domnul a spus și s-a împlinit. «Să fie lumină!» – El a zis. Și de întuneric lumina a despărțit. Refren: Domnul toate le-a creat Foarte, foarte minunat! De aceea Îi cântăm Și cu toții Îl lăudăm! 2. În a doua zi cerul a creat, Iar a treia zi flori a presărat. Dealuri și câmpii și iarbă a făcut După soiul lor și toate i-au plăcut! 3. Soare, lună, stele a creat Ca să lumineze neîncetat! Dumnezeu le face minunat În a patra zi acestea le-a creat. 4. Păsărele mici Domnul a creat, Peșteșori micuți, chiar și cei giganți. Și spre slava Lui ele au cântat În a cincea zi Domnul le-a creat. 5. În a șasea zi animale a creat Și apoi pe om minunat la modelat. După chipul Său frumos la merșterit, Iar a șaptea zi Dumnezeu s-a odihnit. Toate emisiunile din cursul Creația uimitoare Lui Dumnezeu puteți găsi aici:
https://www.youtube.com/playlist?list… 1. Hai cu noi în expediție! – https://www.youtube.com/watch?v=wRCEc… 2. Dumnezeu a creat cerurile și pământul – https://www.youtube.com/watch?v=tEXeG… 3. Dumnezeu a creat omul – https://www.youtube.com/watch?v=2Ic4x… 4. Adam și Eva izgoniți din Eden – https://www.youtube.com/watch?v=MUMRf… 5. Cain și Abel copiii lui Adam și Eva – https://www.youtube.com/watch?v=fw1Ck… 6. Urmașii lui Adam și Eva – https://www.youtube.com/watch?v=gUSFm… 7. Dumnezeu a creat lumea minunat – https://www.youtube.com/watch?v=xE6OE… 8. Creația lui Dumnezeu în ziua întâi – https://www.youtube.com/watch?v=tI-Nv… 9. Dumnezeu a creat plantele și luminătorii – https://www.youtube.com/watch?v=bEtJs… 10. Dumnezeu a creat toate viețuitoarele – https://www.youtube.com/watch?v=fg9Ax…

Daniel Olcean lansează duminică albumul „Mai aproape, Doamne…”, la Oradea

Anunțuri, Important, Interne, Lansări

Daniel Olcean lansează duminică albumul "Mai aproape, Doamne...", la Oradea

Sunt Daniel Olcean și am plăcerea să vă aduc la cunoștință finalizarea unui nou proiect muzical. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit imprimarea unui nou album muzical. „Mai aproape, Doamne” este titlul noului album și conține un număr de 11 piese muzicale.

Vă invit Duminică, 26 Mai, la Biserica Baptistă „Golgota” din Oradea, unde în cadrul serviciului religios, începând cu ora 17, voi lansa noul album muzical. Haideți, însoțiți de cei dragi, să-I cântăm Celui care merită toată lauda, Celui care a murit și a înviat pentru ca noi să trăim. Albumul conține imnuri, astfel că vom putea avea o părtășie sfântă în jurul cântării și al Cuvântului, alături de invitați, de membrii și de pastorul Bisericii, Daniel Tanc.

Au trecut cinci ani de la lansarea primului primului proiect muzical intitulat „Purtat de val”, interval în care am vizitat multe biserici evanghelice. Deasemeni a fost nevoie de un timp de pregatire mai îndelungat pentru a elabora noul proiect muzical, înregistrările fiind făcute atât de Vocea Evangheliei Oradea cât și de Mariu Pop. La reușita acestui proiect și-au dat concursul și cei din Trupa Domini care prin vocile lor de backing vocal dau valoare acestui album.

Îmi exprim speranța ca ascultând aceste melodii, pe internet sau în biserici, să ne apropie de Dumnezeu.

Vă aștept,

Daniel Olcean

Este păcat să ții în casă animale de companie? | Pastor Vasile Filat

 

Publicat pe 24 mai 2019

Săvârșești un păcat dacă ții în casă un câine sau orice alt animal de companie? Este Dumnezeu împotriva acestui lucru? Vă invit să deschidem Biblia împreună și să vedem ce are de spus cu privire la acest subiect. BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova Servicii Divine: Duminică, 14:0016:00 Joi, 18:3019:30 – ceasul de rugăciune tel. +373 (68) 060601
https://www.facebook.com/bunavestire…. PENTRU MANUALE ȘI ÎNSCRIERE LA GRUPELE DE STUDIU BIBLIC ONLINE CONTACTAȚI LA: info@precept.md +373(69)966779 #moldovacrestina #pastorvasilefilat #animaledecompanie
Moldova Creștină <vitalie.marian@moldovacrestina.md>

 

Dacă pe Maria nu o chema Maria…

Maria și cu Iosif - imagine de Gareth Harper - unsplash.com

Am reușit să facem și să adoptăm sărbători pentru fiecare persoană din Biblie. Sau… măcar pentru cele mai importante. Și deși aceasta nu este nicăieri poruncit, sfătuit sau măcar menționat în Biblie, cu toate acestea… biserica actuală a adus și a ajuns să impună la nivel național o sărbătoare în cinstea unei persoane ca oricare alta de pe această planetă.Nu doresc să studiem Mariologia, nici măcar cu ceea ce se ocupă această ramură din teologie. Vreau doar să vedem o ipotezădacă ziua de 15 august nu ar mai fi o zi de sărbătoare în cinstea unei femei care s-a numit Maria și a făcut ceva în istorie, pe care mulți din zilele de astăzi nu doar că nu o mai cred, dar mai fabulează că… e o poveste de adormit copiii.

Pictură cu Miriam din Biblie de Anselm Feurbach (1862) - imagine preluată de pe site-ul behindthename.com

Nu contestăm că prima Marie din Biblie a fost de fapt sora lui Aaron și a lui Moise, care este de fapt Miriam, din limba ebraică. Ea a fost cea care a vegheat asupra coșului lui Moise, când acesta a fost pus pe Nil. Numele de Maria sau Miriam a devenit popular și a început să fie folosit după Reforma Protestantă.Se știe că înțelesul numelui Maria nu este cunoscut foarte bine și foarte sigur, însă sunt câteva teorii care includ o traducere a numelui drept ”marea de amărăciune”, ”rebeliunea” și ”copil dorit”. Mai cu siguranță că previne dintr-un nume egiptean, probabil derivat din parte a cuvântului mry (”preaiubită”) sau mr (”dragoste”).

În cadrul Noului Testament există mai multe personaje cu același nume, una dintre ele fiind Maria, mama lui Isus – cea care este de fapt sărbătorită în România pe 15 august – ea fiind cea care, conform evangheliilor, a adus pe lume pe Isus, prin Duhul Sfânt, în timp ce era fecioară. O altă Marie este Maria Magdalena, o femeie care a fost eliberată de Isus de mulți demoni – ea fiind cea care a fost alături de urmașii lui și care a fost martoră la crucificarea și învierea lui Isus.

Datorită faptului că numele de Maria și în special Fecioara Maria a devenit foarte popular în lumea creștină, au existat vremi în anumite culturi când era considerat prea sfânt să poată fi folosit zi de zi.

oameni și un miel - imagine preluată de pe freebibleimages.org

De aici am tras anumite concluzii interesante. Caracterul unei femei din istorie a făcut ca numele ei să fie pus la rang mare, de slavă în cadrul Creștinismului. Nu avem nimic de a face cu Maria noi pentru că noi nu ne închinăm ei – Biblia interzice categoric închinarea la orice altceva în afară de Singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul cerului și al pământului – și nici nu putem să spunem că nu am putea folosi numele de Maria la copiii noștri pentru că noi, cei din secolul 21, nu mai are atâta ”sfințenie” pe cât au considerat alți creștini la începutul istoriei bisericii. Da, unii au comparat-o pe Maria cu alte personalități din păgânismul importat în Creștinism și chiar există picturi, icoane și relicve pe care anumite denominații creștine le adoră, i se închină și le sărută – nu am înțeles de ce, dar pare bizar acest lucru acum.Atunci când Domnul Isus s-a întâlnit cu femeia de la izvor, ea avea anumite concepții despre închinare, că are loc în anumite locuri și la anumite altare (sau ce aveau ei pe atunci). Și Isus îi spune, ”Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. Căci astfel de închinători caută Tatăl” (Ioan 4:22-23, sublinierile îmi aparțin). Această realitate se întâmplă și astăzi pentru că oamenii se închină la cele create de mâna omului, sau la lucruri fizice.

Ceea ce Domnul Isus spunea prin expresia ”căci mântuirea este de la iudei” nu se referă la faptul că prin Maria a venit mântuirea – deși ea era o iudaică – ci la faptul că prin poporul evreu, prin iudei, a venit mântuirea, adică prin Isus Hristos.

Domnul Isus nu a instituit o închinare la o persoană umană, nici măcar la oasele sau la faptele ei – fie ele bune sau rele – ci o închinare în duh și în adevăr, adică o închinare în atitudine și în smerenie la Dumnezeu. Singura închinare se aduce lui Dumnezeu, orice alt fel de închinare este idolatrie. Și sunt destul de sigur că această afirmație nu va fi acceptată de mulți pentru că există multe persoane astăzi, îndoctrinate de culte creștine mai vechi decât existența Creștinismului – ce ciudat, nu? – care le-au spălat creierele și le-au alimentat mentalitatea și trăirea spirituală că ei trebuie să venereze pe cea prin care a venit pe lume Mântuitorul, și nu pe Cel care a dus mântuirea în lume!Aceasta este de fapt o pervertire a adevărului, să nu ne mai închinăm la Dumnezeu cel etern și sfânt, ci la creația Sa. Este una din pervertirile pe care le-a putut produce Satan în cadrul Creștinismului, și atâta timp cât mintea noastră va continua să venereze o persoană umană, în locul Mântuitorului etern, acea închinare este o închinare eronată și lipsită de sens.

Nu vreau să argumentez nimic aici. Vreau să afirm doar ceea ce este scris în Sfânta Scriptură. Dacă ceea ce crezi tu nu are suport scris pe paginile Sfintei Scripturi, mai bine nu mai crede acel lucru pentru că este o denaturare a adevărului.

Biblia spune clar că ”este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Cristos Isus” (1 Timotei 2:5, sublinierile din text îmi aparțin). Orice rugăciune adusă la orice altă persoană, ființă din acest univers este o rugăciune care nu va primi niciodată vreun răspuns. De ce cred asta? Pentru că ceea ce spune Apostolul Pavel în următoarele versete din acest text este clar și răspicat: ”despre aceasta s-a depus mărturie la vremea potrivită. Pentru aceasta am fost pus predicator, apostol – spun adevărul, nu mint – și învățător al neamurilor în credință și adevăr” (1 Timotei 2:6-7). Dacă acest lucru nu ar mai fi fost adevărat, Pavel nu ar fi predicat pe Hristos și pe El răstignit, nici că mântuirea vine prin Isus Hristos.

Nu vedem nicăieri pe paginile Sfintei Scripturi că Maria ar fi fost venerată, adorată între ucenici, în cadrul bisericii primare. De ce? Pentru că Dumnezeu nu are respect față de persoane. El este cel care cheamă pe oameni și El îi echipează și îi folosește pentru scopul Său, pentru voia Sa, și pentru timpul Său. Și El nu a intenționat să împartă vreodată – niciodată – gloria Sa cu altcineva, așadar a aduce slavă unei ființe umane, în loc de a aduce slavă Creatorului, nu este altceva decât a fura pe Dumnezeu de slava și gloria pe care numai El o merită.

De ce să aducem respect pentru o persoană care a trăit în istorie?

De ce să o comemorăm pe o persoană care a trăit în istorie și să facem o zi sfântă pentru ea?

Sunt întrebări pe care ni le punem și ne dăm răspuns singuri, sau dă răspunsuri tradiția nescrisă. Răspunsurile care nu sunt scrise sau nu sunt clar menționate nouă în Cuvântul lui Dumnezeu sunt presupuneri umane. De ce am respecta-o pe Maria și nu am respecta-o și pe MartaMarta era gospodina din casă, Maria era cea care a ales partea cea bună – să stea la picioarele lui Isus (aici vorbim despre Maria, sora lui Lazăr, menționată în special în Evanghelia după Ioan 11 și Luca 10). Și Maria din acest pasaj ar trebui să spună multe pentru creștinii de astăzi, ea însăși a ales să asculte cuvintele Mântuitorului, mai degrabă decât să atragă atenție asupra ei.

Maria, mama lui Isus, la nunta din Cana Galileii a fost cea care a îndreptat atenția celor din jur spre Isus, nu spre sine (Ioan 4). Și acest pasaj ar trebui să deschidă ochii multor catolici și ortodocși să înțeleagă că însăși Maria, persoana pe care ei o sărbătoresc – să folosim un termen mai diplomatic acum – a îndreptat închinarea și atenția ei către Mântuitorul Isus, nu spre sine.

Da, la învierea lui Isus, Maria a fost printre primele persoane care s-a întâlnit cu Mântuitorul înviat. Dorul ei era după El, și atunci când El a strigat-o pe nume, ea a mărturisit înaintea lui Isus că El este ”Rabuni”, adică Învățătorule (Ioan 20:16). Maria a adus închinarea ei către Cel care a adus Mântuirea în această lume, deși ea nu a înțeles la început care avea să fie rolul și scopul venirii pe lume al lui Isus, mintea ei a fost luminată și ea a realizat că Isus este cel care este Mesia, Mântuitorul evreilor și al întregii lumi.

Ceea ce cei mai mulți mariologi nu admit – sau poate nu vor să admită – este că după ce Isus s-a înălțat la ceruri, ea era împreună cu ceilalți ucenici în camera de sus din Faptele Apostolilor 2, momentul când s-a coborât Duhul Sfânt peste ei și au început să vorbească toți în alte limbi. Iată de unde știu aceste lucruri:

Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui. (Faptele Apostolilor 1:14)

Ceea ce nu admit mariologii – cei care se închină Mariei – este faptul că ea a fost penticostală, pe lângă faptul că ea a fost o iudaică – națiunea de oameni cea mai urâtă de oameni de pe fața pământului, chiar și de anumiți creștini care încă nutresc sentimente anti-semite. Am întâlnit ”creștini” care se bat în piept și își apără credința și tradițiile lor scrise și nescrise, dar urăsc poporul Israel. Asta se bate cap în cap cu ”adularea lor” a fecioarei Maria, care a fost și a rămas o iudaică toată viața ei. Dacă aduci respect față de o persoană pentru că a fost femeia prin care a venit pe lume Mântuitorul Isus Hristos și în inima ta este ură față de poporul Israel, acest respect nu este altceva decât o ipocrizie fățarnicăUna spui pe față, alta în inimă.

Nu, nu ne închinăm la Maria. Noi ne închinăm la Cel care a adus răscumpărarea noastră din păcat și din fărădelege, la Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Noi nu ne rugăm la Maria, ci ne rugăm precum Maria. Ați putea să faceți măcar această mare diferență în această zi și să faceți ceea ce a făcut Maria, în loc să aduceți adorare unei ființe umane din istorie? Maria s-a rugat împreună cu ucenicii la Dumnezeu Tatăl, prin Isus Hristos, singurul mijlocitor dintre oameni și Dumnezeu. Ea de la Rabuni a învățat să spună ”Tatăl Nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău….

Atunci când ne îndreptăm închinarea noastră de la obiecte și oameni către Dumnezeu, atunci închinarea noastră devine plăcută lui Dumnezeu. Nu am auzit pe nimeni să fie mântuit de Maria. Am auzit însă oameni care au fost și încă continuă să fie mântuiți de Isus Hristos. Maria a fost doar o unealtă pe care a folosit-o Dumnezeu. La fel a fost și crucea pe care a murit Isus. Nu înțeleg de ce oamenii aleg să se închine la unelte, în loc să se închine la Cel care a adus mântuirea prin jertfa și prin însăși sângele Său prețios. Probabil că dacă pe Maria nu o chema Maria… astăzi nu am mai fi sărbătorit-o, sau…. cine știe?

Notă: Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/08/daca-pe-maria-nu-o-chema-maria.html
https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologie/daca-pe-maria-nu-o-chema-maria/

HARUL IREZISTIBIL John Murray

download-1

HARUL IREZISTIBIL   John Murray

Referitor la toate aspectele sub care harul salvator al lui Dumnezeu poate fi privit, trebuie să luăm în considerare realitatea şi gravitatea păcatului. Salvarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu este mai mult decât salvare de păcat şi de consecinţele lui. Planul acesta conţine mai mult decât bogăţiile harului lui Dumnezeu şi ia în considerare cel mai înalt destin posibil ce ar putea fi dat creaţiei în conformitate cu chipul Fiului lui Dumnezeu, ca El să fie primul născut dintre mai mulţi fraţi. (cf. Rom. 8:29). Dar un astfel de destin nu poate fi prevăzut sau obţinut fără salvarea din păcat cu toate ramificaţiile şi obligaţiile lui. Pentru a putea vorbi de salvare trebuie mai întâi vorbit de salvarea din păcat.

Nu putem evalua gravitatea păcatului dacă nu cercetăm ceea ce este central în definiţia lui. Dacă spunem că păcatul este egoism, afirmăm ceva ce aparţine caracterului păcatului, mai ales dacă ne gândim la centrarea pe sineşi interpretăm aceasta ca implicând închinarea la sine mai mult decât la Creator. (cf. Rom. 1:25). Nedreptatea păcatului este deci dezvăluită. Dacă spunem că păcatul este afirmarea autonomiei omeneşti împotriva suveranităţii lui Dumnezeu, spunem ceva relevant. Păcatul este aceasta şi este aparent în Eden, când a început păcatul rasei noastre.

Dar trebuie să întrebăm: sunt aceste analize suficiente? Cu alte cuvinte: nu dă Scriptura o definiţie mai pătrunzătoare? Când Pavel spune „umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu” (Rom. 8:7), ne-a furnizat elementul ultim al definiţiei păcatului. Păcatul este în contradicţie cu Dumnezeu, contradicţie pe toată linia slavei unice şi fundamentale a lui Dumnezeu. Nimic nu este mai apropiat de slava lui Dumnezeu decât adevărul Lui; El este adevărul. Ispititorul era conştient de aceasta şi deci strategia lui a fost făcută în conformitate. Femeii i-a spus: „Hotărât, că nu veţi muri!” (Gen. 3:4). Aceasta era o contradicţie ţipătoare a adevărului lui Dumnezeu. Când femeia a consimţit la această contradicţie, atunci integritatea ei a eşuat şi a devenit prizoniera păcatului. Acuzaţia Domnului nostru asupra ispititorului este datorată faptului că propria lui cădere din integritate a avut acelaşi caracter cu cea cu care a sedus-o pe Eva. „El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (John 8:44).

Da, esenţa păcatului este a fi împotriva lui Dumnezeu (cf. Ps. 51:4); este vorba de contradicţia faţă de Dumnezeu în totalitatea conotaţiei şi aplicaţiei. Când Pavel a scris „umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu,” el a adăugat „căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu,” (Rom. 8:7). Este semnificativ că legea lui Dumnezeu este menţionată în această legătură. Duşmănia se manifestă prin nesupunere la legea lui Dumnezeu. Şi nu numai aceasta. Nesupunerea este duşmănie, contradicţie. Deoarece legea este slava lui Dumnezeu ce se exprimă pentru aranjarea gândirii umane, cuvântului, acţiunii în acord cu chipul în care omul a fost creat. Păcatul poate fi definit în termenii legii ca fiind „fărădelege”  (I Ioan 3:4).

Contradicţia păcatului faţă de Dumnezeu şi de voinţa Lui, dacă nu este descrisă adecvat ca fiind o rezistenţă, atunci implică şi se exprimă prin rezistenţă. Scriptura foloseşte uneori acest termen sau echivalenţii lui pentru a exprima atitudinea necredinţei. (cf. Fapte 7:51; 13:45; Rom. 10:21; II Tim. 3:8; Tit. 1:9).Este evident că păcatul constă în rezistenţă faţă de voia lui Dumnezeu. Dacă cerinţele lui Dumnezeu nu erau rezistibile, atunci nu ar fi existat păcat. Cerinţele lui Dumnezeu se exprimă în Evanghelie şi toată respingerea Evangheliei şi a cererilor ei este rezistenţă. În Biblie avem revelaţia supremă a harului lui Dumnezeu, iar Hristos este întruparea acelui har. Slava lui Dumnezeu nu este nicăieri mai strălucitoare decât în faţa că Isus Hristos. Deci, necredinţa este rezistenţă în faţa harului, la zenitul dezvăluirii şi propunerii acestuia. Deci, a spune că tot harul este irezistibil înseamnă a nega faptele clare de observare şi experimentare din învăţăturile Scripturii. Ştefan a fost curajos pentru a pune sub acuzaţie audienţa necredincioasă  pentru că rezista Duhului Sfânt: „Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.” (Fapte 7:51). Aceasta este enormitatea necredinţei; este contradicţia păcatului ce se exprimă prin rezistenţa opusă cererilor şi propunerilor dragostei şi harului suprem. „judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina” (Ioan 3:19).

Când vorbim de harul irezistibil, nu o facem ca să afirmăm că tot harul este irezistibil, nici ca să negăm aspectele fără număr în care harul întâmpină opoziţie până la culmea rezistenţei până la osânda veşnică. De fapt adevărul despre şi necesitatea harului irezistibil poate fi demonstrată prin premisa harului rezistibil. Duşmănia inimii omeneşti este cea mai virulentă în punctul revelaţiei supreme a slavei lui Dumnezeu. Contradicţia este atât de adâncă şi persistentă, încât Salvatorul, ca şi întrupare a harului este respins. Numai când recunoaştem aceasta, este percepută nevoia pentru harul irezistibil.

În evanghelismul din ziua de astăzi se presupune că lucrul pe care omul îl poate face în practicarea propriei libertăţi este să creadă în Hristos pentru salvare. Se presupune că aceasta este contribuţia pe care trebuie să o facă omul însuşi pentru a pune forţele salvării în mişcare şi că Dumnezeu nu poate face nimic faţă de acest sfârşit până când omul nu ia decizia crucială. În această afirmaţie este un eşec total să iei în considerare decăderea umană, cu natura contradicţiei pe care o implică păcatul. Pavel ne spune că nu numai că mintea firească nu este supusă legii lui Dumnezeu, dar nici nu poate fi. (Rom. 8:7). Această imposibilitate se extinde şi la Evanghelie. Este implicaţia celorlalte cuvinte ale lui Pavel „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, Sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.” (I Cor. 2:14). Dar pentru acest adevăr avem cel mai exact şi clar martor al Domnului Însuşi „.Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis.” (Ioan 6:44); „că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” (Ioan 6:65). Aici este martorul celui care ştie ce este în om şi care-L cunoaşte pe Tatăl, cum şi Tatăl îl cunoaşte pe el. Şi este ca urmare o imposibilitate spirituală şi morală pentru un om să vină la el, cu excepţia darului liber al Tatălui, în atragerea Lui secretă şi eficientă.

Cuvintele anterioare ale Domnului nostru trebuie coordonate cu altele din acelaşi context. „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). Ceea ce dă Tatăl, în acest text, a fost înţeles ca o alegere în Hristos, făcută înainte de întemeierea lumii. (cf. Efes. 1:4, 5) sau cel puţin, în termenii dăruirii Fiului în mod corespunzător cu sau provenind din alegere. Dar în nici un caz, aceasta nu pare să fie ceea ce Tatăl a făcut, la care se referă textul. Există două motive pentru această concluzie. În primul rând, în alt loc din Evanghelie, când Isus vorbeşte despre cei care I-au fost daţi de Tatăl, ei sunt identificaţi ca fiind aceia daţi lui, ieşiţi din lume, ca cei care I-au ţinut cuvântul, ca cei care au ştiut că toate lucrurile date Lui erau de la Tatăl, ca cei care primiseră cuvintele date Lui şi ajunseseră să cunoască adevărul că El, Isus, venise de la Tatăl. (Ioan 17:6-8). Aceste caracterizări necesită mai mult decât alegere înainte de întemeierea lumii; ele implică o relaţie de credinţă. În al doilea rând, În contextul imediat, Isus se referă la atragerea eficace şi ceea ce Tatăl a dat. (Ioan 6:44, 65). Deci, trebuie să concludem că ceea ce Tatăl a dat este actul de a da ce apare în procesul harului, definit mai specific ca fiind atragerea şi darea din domeniul conştiinţei. Constrângerile harului Tatălui în inimile oamenilor sunt simultane cu, sau poate pot fi interpretate ca donaţii din partea Tatălui către Fiul. Dumnezeu Tatăl atrage oamenii, pune constrângeri sfinte asupra lor, îi cheamă la părtăşie cu Fiul Său, şi îi prezintă lui Hristos ca pe nişte trofee ale răscumpărării pe care Hristos Însuşi a realizat-o.

Această constrângere a fost numită „eficace”. Nici o altă concluzie ar putea fi trasă în mod rezonabil din Ioan 6:44, 45. Isus vorbeşte despre venirea la El, angajamentul credinţei şi despre imposibilitatea ce se află în afara atragerii Tatălui. Excepţia implică faptul că atunci când Tatăl atrage, intervine excepţia — persoana atrasă vine. Mai mult, ar fi o greşeală împotriva tuturor să se înţeleagă natura şi intenţia atragerii Tatălui şi a ceea ce El dăruieşte, în termenii versetelor 44, 65 ca aceste acţiuni să fie considerate ineficiente. Dar Ioan 6:37 pune aceasta dincolo de orice dubiu: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine,” Isus nu spune : tot ce Tatăl îmi dă îmi este adus. El foloseşte termenul care denotă mişcarea din partea persoanei —„va veni la Mine”. Venirea la Hristos este mişcarea angajamentului faţă de Hristos, venire ce angajează întreaga activitate a sufletului persoanei ce vine. Nu este vorba că ar putea veni, că are ocazia să vină, că probabil va veni, nu că are împuternicire să vină, ci că va veni. Este vorba de siguranţa absolută. Este o necesitate divină; porunca cerului asigură succesiunea.

Este o imposibilitate morală şi spirituală a persoanei de a veni la Hristos în afara atragerii Tatălui. Găsim că este o imposibilitate morală şi spirituală pentru persoana dăruită de Tatăl Fiului să nu vină. Aceasta este, după opinia lui Isus, conjunctura invariabilă a acestor două feluri diferite de acţiuni. – „tot ce îmi dă Tatăl, vine la Mine”. Este o eficienţă de neînvins în acţiunea Tatălui, iar aceasta înseamnă har irezistibil.

Realitatea acestui har este scrisă în cuvintele lui Isus. Dar învăţătura indică de asemenea şi necesitatea. Premisa învăţăturii Domnului nostru este imposibilitatea credinţei când există numai puterea omenească. Puterea Tatălui este interpusă pentru a întâmpina această imposibilitate şi imposibilitatea stabileşte indispensabilitatea interpunerii.

Până aici, atenţia a fost concentrată asupra acţiunii lui Dumnezeu Tatăl cu privire la constrângerea ce apare în credinţă. Este foarte important ca accentul Scripturii să fie apreciat. Altfel nu-L cinstim pe Dumnezeu Tatăl şi părerea noastră cu privire la asigurarea salvării este distorsionată serios. Dragostea Tatălui este fântâna din care toate actele şi procesele răscumpărării încep. Dar trebuie să recunoaştem de asemenea că începutul salvării este în lucrarea harului al cărui reprezentant este Tatăl. El este Cel care cheamă eficace la părtăşia cu Fiul (cf. Rom. 8:28, 30; I Cor. 1:9; Gal. 1:15, 16; Efes. 1:18) şi El atrage oamenii către Salvator. Când păcătoşii experimentează pentru prima dată atracţia de neînfrânt a Răscumpărătorului, sunt încântaţi de frumuseţea Sa, şi se predau Lui cu totul, aceasta se întâmplă deoarece Tatăl a făcut un dar Fiului Său şi a aşezat peste oameni o constrângere irezistibilă. A numi toate acestea mai puţin decât har irezistibil înseamnă a-i nega caracterul şi a pune la îndoială eficacitatea voinţei Tatălui.

Mai frecvent, în teologie, s-a crezut că harul irezistibil îşi are centrul în regenerare, iar aceasta este actul specific al Duhului Sfânt. (cf .Ioan 3:3-8). Ar fi simplu să spunem că acţiunile Tatălui, la care ne-am referit mai sus, sunt doar alte modalităţi de a exprima regenerarea. Aceasta este mult prea simplist şi eşuează în a considera varietatea lucrării harului. În planul salvării există o organizare. În realizarea pentru totdeauna a răscumpărării există o organizare. Adică sunt roluri specifice şi diferite ale persoanelor diferite ale Dumnezeirii. Există de asemenea o organizare în aplicarea răscumpărării şi trebuie să ţinem cont de diversitatea implicată. A egala acţiunile Tatălui cu regenerarea înseamnă a ignora diversitatea, teologia noastră este deci, trunchiată, iar credinţa noastră privată de bogăţia cerută de organizare.

Regenerarea este lucrarea specifică a Duhului Sfânt, iar aprecierea noastră cu privire la economia mântuirii ne cere să-L onorăm cu privire la rolurile distincte pe care le are.

Nici o parte a varietăţii procesului salvării nu este mai relevantă cu privire la subiectul harului irezistibil ca şi regenerarea. Din nou, învăţătura Domnului nostru este baza: „dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.… dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3, 5). Imposibilitatea găsită mai devreme în legătură cu credinţa apare aici în legătură cu înţelegerea şi participarea în Împărăţia lui Dumnezeu şi naşterea de sus, din apă şi din Duh este interpunerea ce întâmpină neputinţa umană. Nu există îndoială că evaluarea Domnului nostru asupra situaţiei omului este totala incapacitate referitor la ceea ce este cel mai relevant pentru bună-starea lui şi are acelaşi efect ca şi acuzaţia lui Pavel cu privire la omul firesc. (I Cor. 2:14).

Clauza harului apare în această legătură ca şi în Ioan 6:44, 65, cu excepţia faptului dacă este născut de sus, din apă şi din Duh, excepţia ce asigură înţelegerea şi participarea la Împărăţia lui Dumnezeu. Şi siguranţa acestui rezultat este sugerată nu numai în „dacă” din versetele 3 şi 5 dar este afirmată expres în versetul 6: „Ceea ce este născut din Duh este Duh.” O nouă persoană ce locuieşte înăuntru, călăuzită şi controlată de Duhul Sfânt.

Numai Ioan înregistrează pentru noi cuvintele Domnului către Nicodim. Efectul profund lăsat de această învăţătură asupra lui gândirii lui Ioan manifestat în prima sa epistolă. În şase ocazii apar referinţe la regenerare (I Ioan 2:29; 3:9; 4:7; 5:1, 4, 18). Pertinent pentru interesul nostru prezent este accentul pus pe invariabila concomitenţă a naşterii din Dumnezeu şi a vieţii noi. „Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte… şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu” (3:9). „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea” (5:4). „Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte…şi cel rău nu se atinge de el.” (5:18). Deci persoana născută din Dumnezeu nu mai trăieşte în păcat, ci are biruinţa, deci este convertită.

Când aceste informaţii sunt puse în contrast cu imposibilitatea despre care vorbea Domnul nostru cu Nicodim, singura deducţie este că noua naştere este eficientă în mod invincibil, iar aceasta confirmă harul irezistibil.

Este semnificativ că în prologul Evangheliei lui Ioan apar cuvintele „născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”  (Ioan 1:13). Trăsăturile negative cumulative întăresc pozitivul, iar lecţia este despre un monergism divin. Nu este vorba despre ceea ce face omul, ci despre ceea ce Dumnezeu face; şi numai Dumnezeu, până la excluderea întregii voinţe sau puteri umane. Acelaşi monergism este evident în învăţăturile Domnului nostru. În Ioan 3:3-8 nu putem înăbuşi analogia la care se întoarce limbajul regenerării. Când o persoană este născută din carne, nu este pentru că aceasta a decis acest eveniment. A fost datorită voinţei şi influenţei altora. La fel este şi în cadrul naşterii din nou. Şi prin a cărui voinţă şi putere nu este lăsată nici o îndoială. Numai Duhul Sfânt este puterea. În termenii versetului 3 acţiunea este supranaturală, în termenii versetului 5 este prin purificare radicală şi împărtăşire, în termenii versetului 6 este determinant în mod invincibil, în termenii versetului 8 este eficient în mod misterios şi suveran.

De ce ar exista ezitare în acceptarea adevărului harului irezistibil? Este intervenţia lui Dumnezeu de a face pentru noi ceva ce noi nu putem face. Este harul uimitor al lui Dumnezeu care întâmpină neputinţa noastră fără speranţă. Iată Evanghelia îndurării suverane. Este singura speranţă de succes pentru salvarea sufletelor pierdute. Duhul Sfânt însoţeşte declaraţia Bibliei cu puterea şi demonstraţia Lui suverană. Cei pierduţi sunt născuţi din Duh şi roada este sfinţirea, iar sfârşitul este viaţa veşnică.

În concluzie, ne întoarcem la Ioan 6:37, 44, 65. Când un păcătos vine la Hristos, în angajamentul credinţei, când voinţa rebelă este reînnoită şi lacrimi de pocăinţă încep să curgă, este datorită faptului că o tranzacţie misterioasă a avut loc între persoanele Dumnezeirii. Tatăl a făcut un dar, o donaţie Fiului Său. Astfel să piară gândul că a veni la Hristos îşi are explicaţia în hotărârea autonomă a voinţei umane. Îşi are cauza în voinţa suverană a lui Dumnezeu Tatăl. El a pus asupra acestei persoane constrângerea de care a fost captivată de slava Răscumpărătorului şi a investit în el toate interesele lui. Hristos este făcut înţelepciune de la Dumnezeu, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare. Aici este harul care depăşeşte şi este harul de neînvins.

 Despre autor

John Murray a fost profesor de teologie sistematică la Westminster Theological Seminary din Philadelphia, Pennsylvania. Profesorul Murray şi-a primit M.A. de la Universitatea din Glasgow şi Th. B şi Th. M. de la Princeton Theological Seminary. Profesorul Murray este cunoscut pentru publicaţiile sale, Răscumpărarea, realizată şi aplicată şi Principii de comportament.

Acest articol a fost extras din  Soli Deo Gloria: Essays in Reformed Theology, ed. R.C. Sproul, publicat de Presbyterian and Reformed Publishing, 1976

http://www.voxdeibaptist.org/irresistible_grace_John_Murray_trd.htm

Noul Comitet Executiv al Uniunii Baptiste

De la stânga la dreapta: Mihai MICULA, Corneliu PELEAȘE, Ioan ARDELEAN, Paul NEGRUȚ, Viorel IUGA, Otniel BUNACIU, Pal BORZAȘI

Între 24-25 mai a avut loc la Biserica Baptistă Nr. 1 din Cluj Napoca cel de-al XXXVII-lea Congres al Cultului Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România. Cu această ocazie delegații veniți din partea bisericilor baptiste din România au ales dintre propunerile prezentate anterior, următoarea componență a Comitetului Executiv al Uniunii.

Presedinte

Viorel IUGA

Secretar general:

Ioan ARDELEAN

Vicepreședinte misiune

Otniel BUNACIU

Vicepreședinte educație

Paul NEGRUȚ

Vicepreședinte pastorală

Mihai MICULA

Secretar general adjunct

Corneliu Peleașe

Vicepreședinte Convenția maghiară

Pal Borzași

 

Noul Comitet Executiv al Uniunii Baptiste

Pe 26 mai, în Biserică cu „Hristos a înviat!”, iar mai apoi, la urne, cu alegerea între Opțiunea Iuda și Opțiunea Caiafa ?

Pe 26 mai, în Biserică cu „Hristos a înviat!”, iar mai apoi, la urne, cu alegerea între Opțiunea Iuda și Opțiunea Caiafa ?

Câteva gânduri întru întâmpinarea Duminicii a 5-a după Paști, A.D. 2019, zi în care stăpânirea a rânduit alegeri pentru Parlamentul European.

Nu știu alții cum sunt, dar în ce mă privește, după nenumăratele „țepe electorale” încasate din 1990 încoace și după ce am început să mă dumiresc (cam târziu, ce-i drept) pe ce lume trăiesc, am ajuns la concluzia că este cu totul și cu totul exclus să dau votul meu unor partide care: a) sunt direct responsabile pentru genocidul ale cărui dimensiuni aproximative sunt prezentate în cifre în tabelul de mai jos și b) nu au nicio luare de poziție în vedere schimbării rapide și definitive a legislației care a făcut posibil acest genocid.

Tabel nr. 1: Pruncucideri înregistrate în mod oficial în România în perioada 1990-2017

AN

Nr. copii uciși prin avort

AN

Nr. copii uciși prin avort

AN

Nr. copii uciși prin avort

Anul 1990

992265

Anul 2000

257267

Anul 2010

101271

Anul 1991

866934

Anul 2001

253426

Anul 2011

102896

Anul 1992

691863

Anul 2002

246714

Anul 2012

87477

Anul 1993

585761

Anul 2003

223914

Anul 2013

85742

Anul 1994

530191

Anul 2004

189683

Anul 2014

77806

Anul 1995

502840

Anul 2005

162087

Anul 2015

70447

Anul 1996

455340

Anul 2006

149598

Anul 2016

63085

Anul 1997

346468

Anul 2007

136647

Anul 2017

55931

Anul 1998

270930

Anul 2008

127410

Anul 1999

259266

Anul 2009

115457

Total 1990-1999

5.501.858

Total 2000-2009

1.862.203

Total 2010-2017

644.655

TOTALnumăr copii omorâți cu forme legale în statul roman condus de criminalele bandopartide vânturate la putere în perioada 1990-2017

8.008.716 copii din România omorâți cu forme legale în perioada 1990-2017

Sursa cifrelor: Institutul Național de Statistică, Baza de date Tempo-online, Clasa A. Statistica Socială, Diviziunea: Mișcarea Naturală a Populației, Idicatorul POP21G – Întreruperi de sarcină. Disponibil on-line la: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/ 

Personal n-am auzit ca vreunul din „competitorii electorali” cotați cu șanse la alegerile europarlamentare (sau la orice alte alegeri din ultimii 29 de ani) să manifeste vreun regret în privința acestor înspăimântătoare cifre (la urma urmei, tocmai ei au fost „ordonatorii principali de credite” prin care, din bani publici, au fost făcute posibile aceste peste 8 milioane de pruncucideri). Pentru dumnealor totul este roz, haideți să înaintăm neabătut spre o integrarea tot mai strânsă în viitoarele State Unite ale Europei, ceea ce e important este să-i votăm tot pe ei și să mergem mai departe tot ca și până acum, în așa fel încât în cam 15-20 ani de zile România se va transforma într-un mod cât se poate de natural, în conformitate cu „bunele practici europene”, în Noul Kurdistan de la Dunăre și în Euro-Pakistanul din Carpați. Allahu Akbar!
Mergeți tot așa, dragi domni tovarăși ai bandopartidelor parlamentare de ieri și de azi, e dreptul vostru să mergeți încotro vă duce capul, dar nu cu votul meu. Pe care în veci de veci nu-l veți (mai) avea.
Voi cu ale voastre, cu drumul vostru care duce inevitabil spre „Allahu akbar!” și, în final, la iad, după o vremelnică oprire pe partea stângă în mlaștina Iluminismului putred și muribund.
Noi, câți mai rămas și care credem că e adevărat că „Hristos a înviat!”, să încercăm ca, prin pocăință și întoarcere în brațele Mamei neamului românesc, Sfânta Biserică, să ne revenim în fire, astfel că, cu mila lui Dumnezeu, poate că vom reuși, chiar și în acest babilonic veac în care ne este dat să trăim, să regăsim Cărarea Vieții, pe care în alte veacuri crunte, de năvăliri păgâne, de jafuri și împilări osmane și de asupritoare iobăgii, strămoșii noștri au știut să meargă nesmintit sub lumina Învierii lui Hristos.
„Hristos a înviat!” – vor spune, cu crucea în mână, mii de preoți în miile de biserici din România în care se va sluji Sfâna Liturghie în ziua de 26 mai 2019.  „Adevărat a înviat!”, vor răspunde într-un glas sutele de mii, posibil milioanele de credincioși ortodocși aflați în Biserică în această a cincea duminică de după Sfintele Paști în Anul Domului 2019.
Dar, dacă la ora 11.00 spunem că e adevărat că „Hristos a înviat!”, oare la ora 14:00 (sau oricând, până la închiderea urnelor), chiar trebuie să mergem la cabina de vot, ca vitele spre tăiere, și să le acordăm votul nostru celor care ne-au împins, fără nicio clipire din ochi și umbră de îndoială și regret, în această prăpastie a disoluției naționale în care ne aflăm după aproape 30 de ani de „democrație liberală”?! Ca să nu mai vorbim de drăceasca manipulare a infantililor, mancurților și ienicerilor ce pretind că salvează România și că aduc un Plus prin instaurarea domniei legii fărădelegii și prin impunerea urâciunii pustiirii occidentale și la noi în țară, unde, în divergență cu ce se întâmplă „în afară”, cel puțin deocamdată (și să nu fie niciodată!) nu avem nicio (fostă) biserică prefăcută în crâșmă, hotel sau moscheie….
Știu, în ultima vreme s-au auzit voci importante, ale unor cunoscuți cărturari, învățați și farisei duși la biserică, care prin subtile chițibușării teologico-politice ne-au îndemnat în fel și chip să „mergem la vot la europarlametare”, lămurindu-ne și pe noi, înapoiații lor coreligionari, că există, totuși, diferențe notabile între Belzebut și Mamona, în așa fel încât se cuvine ca de unii să ne lepădăm, iar pe alții să-i votăm, că unii nu-s chiar așa de răi ca ceilalți, au chiar merite mari în trecut, ba chiar și viitor european.

Cu tot respectul pentru cărturăria acestor învățați și directori-adjuncți de conștiință europeană și, zice-se, creștină, eu unul mărturisesc că nu pot să pricep nici în ruptul capului de ce trebuie să ascult de îndemnul dumnealor și să mă duc la vot ca să-mi aleg parte cu Iuda și Caiafa.
Da, stimabili cărturari, învățați și farisei, despre asta e vorba în ultimă instanță. Dacă e să mergem la vot și să ne alegem exclusiv din meniul electoral propus de oricare din partidele prezente pe listă (PSD, PNL, USR-PLUS, UDMR, ALDE, UNPR, PRO Romania, Mișcarea Populară, etc.,), atunci, în mod real, noi, cei care în sfânta zi de duminică, 26 mai 2019, vom trece și pe la Biserică (unde vom spune, măcar cu buzele, dacă nu și cu mintea și cu sufletul, că e adevărat că „Hristos a înviat!”), nu vom avea decât două opțiuni: a) opțiunea Iuda și b) opțiunea Caiafa.

Cu tot respectul pentru cărturăria acestor învățați și directori-adjuncți de conștiință europeană și, zice-se, creștină, eu unul mărturisesc că nu pot să pricep nici în ruptul capului de ce trebuie să ascult de îndemnul dumnealor și să mă duc la vot ca să-mi aleg parte cu Iuda și Caiafa.
Da, stimabili cărturari, învățați și farisei, despre asta e vorba în ultimă instanță. Dacă e să mergem la vot și să ne alegem exclusiv din meniul electoral propus de oricare din partidele prezente pe listă (PSD, PNL, USR-PLUS, UDMR, ALDE, UNPR, PRO Romania, Mișcarea Populară, etc.,), atunci, în mod real, noi, cei care în sfânta zi de duminică, 26 mai 2019, vom trece și pe la Biserică (unde vom spune, măcar cu buzele, dacă nu și cu mintea și cu sufletul, că e adevărat că „Hristos a înviat!”), nu vom avea decât două opțiuni: a) opțiunea Iuda și b) opțiunea Caiafa.
Opțiunea Iuda: este să ne vindem votul (și conștiința adormită) pe 30 de arginți sau, mă rog, pe  pe orice alte „beneficii materiale” pe care pretind că ni le-au dus sau ni le vor aduce oricare din bandopartidele parlamentare responsabile pentru genocidul tăcut săvârșit asupra poporului român în cele trei decenii de „libertate” și libertinaj în „democrația liberală” de după 1990. Prețuiască-și fiecare conștiința (și, la urmă, locul în iad) în valuta forte a arginților Iudei, dar nu văd de ce trebuie neapărat să mușcăm încă odată (!) această nadă și să adăugăm, la păcatele sale proprii și ale neamului său, cauționarea și perpetuarea acestui sistem criminal care, dacă merge mai departe, în câteva decenii la lichida poporul român în mod pașnic, democratic și în deplină conformitate cu „bunele practici europene”. Orice vot acordat acestor partide nu este altceva decât o celulă canceroasă care hrănește metastaza istorică a neamului românesc pe care o trăim în babilonia celui de-al XXI-lea veac.

Opțiunea Caiafa: este să fim „inteligenți” „deștepți” (asemenea cu intelectualii noștri „conservatori”) și să ne târguim votul (și conștiința) în numele unor unei „rațiuni superioare”, a „rațiunii de Stat” și a unor „valori europene” (sic!), în care, într-o devălmășie babilonică și printr-o manipulare luciferică, se amestecă Binele și Răul, libertatea cu libertinajul, familia cu sodomia, umanismul cu pruncuciderea, toleranța cu tolerarea păcatelor de moarte și a relativismului moral de cea mai joasă speță, etc., etc., etc.. În ultimă instanță, este vorba să ne târguim votul nu pe beneficii materiale, ci pe fatala iluzie că poate exista împăcare între Hristos și Veliar și că, pentru a fi buni cetățeni, „toleranți” și „progresiști” în „Europa unită” ar trebui să acceptăm fără crâcnire tot ce Stăpânirea ne spune că e corect-politic (cum ar lupta pe plan european contra „homofobiei”, a „bifobiei”, a „intersexismului” și a „transfobiei”, după cum încerca să ne convingă în urmă cu câteva zile un clip de propagandă lansat de….. Parlamentul European.

Dacă asta a ajuns să fie „Europa”…, atunci vă rog să mă scutiți de îndemnul de merge la vot din „rațiuni superioare de stat” pentru a alege cel mai „european” dintre mai multe rele mici (bandopartidele de pe listele electorale), în condițiile în care niciunul din aceste partide nu are nimic de împotrivă Răului care îl propagă Stăpânirea de la Bruxelles în numele…. „valorilor europene”(sic!).
Nu primesc să aleg între Opțiunea Iuda și Opțiunea Caiafa!  Aceasta nu e alegere, ci osândă! Refuz să cad în plasa mincinoasă plasă țesută de cei care încearcă să ne convingă că am avea o „alegere liberă” de făcut din oferta electorală a (bando)partidelor direct responsabile pentru genocidul tăcut aplicat poporului român și care, slugi abjecte fiind, nu cutează să ia nicio poziție clară împotriva proiectului satanic al Stăpânirii actuale de a echivala Europa (până nu demult, Respublica Christiana) cu Sodoma (adică cu iadul și cu moartea).
Alegerea mea este Viața! La urma urmei, este cât se poate de firesc și natural, pentru că, român fiind, m-am născut într-o națiune care s-a plămădit și a dăinuit în istorie sub semnul credinței în Înviere! „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruind!” Acest imn pascal a răsunat din veac în veac, l-au cântat și l-au trăit nenumărate rânduri de oameni din acest neam, de când numele Domnului nostru Iisus Hristos a început să fie chemat și de neamul daco- romanilor de la Dunărea de Jos. Cu mila lui Dumnezeu, sute de mii, milioane de români creștini îl vor cânta și în sfânta zi de duminică, 26 mai mai 2019. Apoi, sute de mii, milioane poate, dintre ei, după ce vor ieși din sfânta Biserică, vor asculta de îndemnul repetat al stăpânirii și vor trece pe la urna de votare pentru a-și exprima așa-zisa „opțiune electorală”.
Alegerea mea este și, cu mila lui Dumnezeu, va fi să afirm, cu inima împăcată și cu conștiința cât mai curată, că e adevărat că „Hristos a înviat!”. În ce mă privește, după o îndelungă reflecție, am ajuns la concluzia că în aceeași zi, în a 5-a duminică de după Sfintele Paști, anul 2019, este totuși posibil ca, în calitate de creștin, să afirm în Biserică să afirm că e adevărat că „Hristos a înviat!” iar mai târziu, în virtutea datoriei de cetățean al României, Stat Membru în Uniunea Europeană, să trec pe la cabina de vot și să-mi exprim opțiunea electorală la alegerile pentru Parlamentul European. Posibil însă să mă înșel, însă, deocamdată, mi-am asumat acest risc.
Nu știu alții cum sunt, dar cel mult pot să nădăjduiesc că, cine știe, pentru unii din cititorii acestui text, rândurile de mai sus vor fi un îndemn spre o mai serioasă luare aminte la urmările alegerilor noastre, nu doar a celor electorale, dar mai ales ale celor care ne apropie sau ne îndepărtează de calea cea strâmtă ce duce spre Împărăția Vieții.

Voi merge să votez la europarlamentare, dar NU intenționez să ridic buletinul de vot pentru referendum

Voi merge să votez la europarlamentare, dar NU intenționez să ridic buletinul de vot pentru referendum
Voi merge să votez la europarlamentare, dar NU intenționez să ridic buletinul de vot pentru referendum din următoarele trei motive:
– Prin prezența mea la vot aș valida și aș legitima inițiativa unor oameni (președintele Iohannis și anticorupții usero-plusiști) care foarte recent au ales în mod anti-democratic să saboteze un referendum cetățenesc, prin contestații și para-contestații, intoxicări și boicot. Să nu ne facem iluzii, votând la acest referendum îi legitimăm pe ei și le legitimăm atitudinea duplicitară și privilegiul de a alege ei când votul e moral și civic și când e rușinos și „plin de ură și intoleranță”
– Dacă va trece acest referendum, vor putea cu atât mai mult să susțină că votul celor 92% cetățeni care au spus DA căsătoriei dintre un bărbat și o femeie la precedentul referendum ar fi unul irelevant din cauză de neîndeplinire a cvorumului, de vreme ce la acest referendum s-a făcut pragul – deși asta se poate întâmpla doar pentru că a fost suprapus cu europarlamentarele și lumea simplă nu stă să aleagă între buletinele de vot. Dacă trece acest referendum, îl vor folosi pentru a arunca total în irelevanță și deriziune pe celălalt, pentru a nu mai conta cei 92% DA pentru familia normală atunci când se va pune iar pe tapet parteneriatul civil.
– În fine, nu vă faceți iluzii, acest referendum nu este despre întrebările puse acolo; sunt atât de stupid formulate (una e incompletă, iar alta cuprinde trei întrebări într-una singură) și e atât de limpede că nu au nicio consecință juridică (aplicarea lor ar cere un alt referendum pentru modificarea constituției), încât e clar ca lumina zilei că scopul referendumului e cu totul altul decât acela de a afla părerea oamenilor despre acele probleme.
Aruncați la coș ideea că ar fi despre justiție și corupție (nu rezolvă nimic) sau că ar reprezenta un „semnal” dat politicienilor. Nu e nici un semnal. Când referendumurile sunt inițiate de politicieni nu le dăm „semnale”, ci PRETEXTE. Scopul referendumului e deturnat spre interese de natură electorală.
Nu aș avea o problemă în sine cu asta, dacă cei care acum susțin referendumul (Președintele Iohannis, PLUSR) nu ar fi fost aceiași care „s-au pișat” pe el de referendum pentru familie data trecută, doar pentru a ne vorbi acum despre civism și importanța ieșirii la vot. Or, asta denotă nu doar că președintele și PLUSR abuzează de instituția referendumului pentru scopuri electorale, dar pune în lumină că o fac cu bună știință și CINISM, că ne mint în față și că-și bat joc de noi. Or, batjocorirea în mod CINIC a mea și a electoratului eu nu o pot valida. FLIT! #boicot
https://www.activenews.ro/stiri-politic/Voi-merge-sa-votez-la-europarlamentare-dar-NU-intentionez-sa-ridic-buletinul-de-vot-pentru-referendum-156126
Înapoi sus
POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

www.persecution.org/

Just another WordPress.com site

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

%d blogeri au apreciat: