CRESTINII IN FATA “NOII ERE” (“NEW AGE”) — Blog pentru suflet şi trup cu informaţii pentru viaţă

“Scopul lor nu este sa goleasca bisericile, ci sa le umple cu oameni care au cugetarea pervertita” CE INSEAMNA SI CE URMARESTE MISCAREA NEW AGE? Varianta revizuita a articolului „Adevarul despre noua Era”, publicat in periodicul „Parakatathiki” (Comoara), nr. 15, noiembrie-decembrie, 2000. “In ultimii ani, din ce in ce mai mult auzim vorbindu-se despre Noua […]

Beni Cocar: Am Mers Pe Urmele Domnului Isus Și Nu Am Vrut Să Fac Nici Un Compromis Cu Securitatea — ARMONIA MAGAZINE – USA

by Mihai Ciucă I-am luat personal acest interviu lui Beni, prin email, pentru a-l publica într-o serie de dialoguri incomode, pe site-ul «Mersul Vremurilor», site temporar indisponibil acum, undeva prin anul 2008. Ieri am remarcat faptul că via Beni Cocar: Am Mers Pe Urmele Domnului Isus Și Nu Am Vrut Să Fac Nici Un Compromis Cu […]

DUMNEZEUL FILOSOFILOR GRECI NU ESTE DUMNEZEUL BIBLIEI

În anul 1969, când mi-am început studiile teologice la Universitatea Oxford, unul dintre cursurile pe care mi s-a cerut să le urmez a fost despre istoria doctrinelor creştine în primele secole, până la Calcedon (anul 451). Am fost fascinat atunci de intrarea creştinismului în lumea greacă şi de lupta unor filosofi greci încreştinaţi, ca Iustin Martirul sau Clement din Alexandria, de a convinge intelectualitatea greacă din imperiul roman, că creştinismul nu este inferior gândirii lor filosofice, ci poate fi reconciliat cu aceasta. Şi mai încântat am fost de prodigioasa gândire a lui Origen, de perseverenta luptă a lui Atanasie pentru divinitatea lui Iisus şi mai ales de profunda gândire a capadocienilor, Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Grigore al Nisei, care au definit şi mai clar Persoanele din Sfânta Treime şi care au pregătit calea pentru definirea la Calcedon a Persoanei Fiului lui Dumnezeu.

De atunci şi până astăzi m-am întors mereu la aceşti străluciţi gânditori greci şi la strădania lor de a defini cât mai exact credinţa creştină. Treptat, treptat însă, am început să înţeleg că problema cea mai mare creată de ei pentru creştinism a fost modul în care l-au definit pe Dumnezeu, urmându-i pe filosofii greci, Platon, Aristotel şi Plotin. Pentru ei, Dumnezeu este totalmente altul, în afara timpului şi a spaţiului, neafectat cu nimic de ce se întâmplă în omenire. În cuvinte teologice, Dumnezeu este în afara timpului, impasibil (care nu poate suferi), imutabil, transcendent, totalmente altul, mişcătorul nemişcat, incognoscibil (de necunoscut) şi incomprehensibil (de neînţeles).

La un asemenea Dumnezeu nu se poate ajunge, dar şi mai important, un asemenea Dumnezeu nu poate nici El să intre în legătură cu omenirea. Lucrul acesta l-a înţeles teologul ortodox grec Grigore Palama (1295-1359) care, pentru a rezolva această problemă, a venit cu teoria că Dumnezeu intră în contact cu omenirea prin aşa numitele „energii necreate”, nişte energii divine care emană din Dumnezeu şi ne afectează pe noi muritorii. Teologii ortodocşi se mândresc cu această „descoperire”, dar ea este necesară numai pentru cei ce acceptă să creadă în acest Dumnezeu al filosofilor greci.

Ca o precizare teologică. Teologii greci din primele secole au făcut un lucru extraordinar de bun în definirea şi apărarea divinităţii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.. Ei au greşit când L-au definit pe Dumnezeu Tatăl în termenii filosofiei lui Platon, Aristotel şi Plotin şi prin aceasta au creat un Dumnezeu străin de noi oamenii.

Să ne întoarcem acum atenţia spre Biblie şi să vedem ce fel de Dumnezeu ne revelează această sursă de informare dumnezeiască.  Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne spune în introducerea la Evanghelia care îi poartă numele: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela ni L-a făcut cunoscut” (Evanghelia după Ioan, 1:18).

În vremurile acelea biblice, în care se credea în sute de dumnezei, când vorbeai despre Dumnezeu trebuia să-L identifici: Despre care Dumnezeu vorbeşti? Răspunzând la această nevoie de identificare, atât Sfântul Apostol Petru (în 1 Petru 1:4) şi Sfântul Apostol Pavel (în Efeseni 3:14) Îl numesc pe Dumnezeul creştinilor „Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos”.  Adică, acel Dumnezeu pe care Domnul Iisus îl numea „Tatăl Meu” şi care ne-a învăţat să-I zicem „Tatăl nostru, care eşti în ceruri”.

Să ne uităm atunci cu atenţie ce ne învaţă Iisus din Nazaret despre Dumnezeu. Începem prin a semnala că Iisus a avut un singur subiect de învăţătură: Împărăţia lui Dumnezeu. Ce voia să spună Iisus prin termenul acesta? Este foarte simplu: Dumnezeu se întoarce spre omenire şi intenţia Lui este să locuiască în oameni, în toţi oamenii şi în fiecare om în parte. Dar El nu vrea să vină oricum, pe orice poziţie: El nu vine decât pe poziţia de Împărat şi acolo unde Dumnezeu locuieşte ca Împărat, acolo este Împărăţia lui Dumnezeu (sau Domnia lui Dumnezeu). În mod practic, aceasta înseamnă să acceptăm să ne subordonăm voinţa noastră voinţei Lui: Să se facă în noi voia Lui aşa cum se face în ceruri. Şi voia lui Dumnezeu ne este definită şi arătată în învăţăturile Domnului Iisus, despre care Dumnezeu zice: „De El să ascultaţi!” (Matei 17:5).

Iată cum descrie Domnul Iisus fenomenul acesta al instalării Împărăţiei lui Dumnezeu în noi: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele (adică, veţi trăi după învăţăturile Mele). Şi Eu voi ruga pe Tatăl să vă dea un alt Mângăietor… şi anume pe Duhul Adevărului… Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el…Şi Mângăietorul, adică Duhul Sfânt… vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte ce v-am spus Eu” (selecţiuni din Ev. după Ioan, 14:15-26).

Vedem că Dumnezeul pe care ni-L revelează Domnul Iisus stabileşte cu noi legătura cea mai intimă imaginabilă. Şi după ce se instalează astfel în noi, relaţia Lui cu noi este definită prin cuvântul „părtăşie”.  Această părtăşie personală, directă, intimă cu Dumnezeu este însăşi esenţa Evangheliei, a credinţei creştine. Aşa scrie Sfântul Apostol Ioan: „Ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Iisus Hristos” (1 Ioan 1:3).

Vedem că Biblia nu face speculaţii filosofice despre Dumnezeu, ci ni-L descrie pe Dumnezeu ca fiind dragoste şi bunătate şi ca având dorinţa de a avea fii care seamănă cu Tatăl lor şi care trăiesc încă aici pe pământ în cea mai intimă relaţie personală cu Tatăl lor.

Să recapitulăm. Noi nu-i dispreţuim pe greci, ci le recunoaştem meritul de a se fi străduit să înţeleagă credinţa creştină şi de a o transpune în limba lor, care era limba de circulaţie şi de cultură în tot imperiul roman. Dar ei au avut şi limitări, legând prea strâns credinţa creştină de filosofia lor. Noi trebuie să ştim unde să ne oprim când este vorba de credinţa noastră: unitatea noastră de măsură este Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este El scris în Biblie  sau Sfânta Scriptură şi nu-i urmăm pe greci acolo unde ei depăşesc hotarele revelaţiei divine.

În concluzie. Dumnezeul filosofilor greci, care a devenit Dumnezeul ortodoxiei române, este un produs al imaginaţiei unor oameni. El este un Dumnezeu ireal. Acest Dumnezeu îl lasă pe om singur, fiindcă el nu poate pretinde că-L cunoaşte pe Dumnezeu. Numai Biserica pretinde că Îl cunoaşte şi individul este dependent de Biserică pentru relaţia lui cu Dumnezeu. El nu are o viaţă spirituală proprie. Şi Bisericii îi convine să-i ţină pe oameni dependenţi de sine. Din mai multe motive. Unul este setea de putere şi dorinţa de dominare. Celălalt este de ordin financiar. Biserica decide cât trebuie să plătească omul pentru serviciile pe care i le face Biserica.

În contrast cu aceasta, Dumnezeul pe care ni L-a făcut cunoscut Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeul Adevărat! Şi cunoaşterea acestui Dumnezeu înseamnă viaţă. Aşa spune Fiul lui Dumnezeu: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis Tu” (Ev. după Ioan 17:3).

Ce contrast enorm! Acest Dumnezeu ne aduce la viaţă spirituală aici şi acum. Învăţând în şcoala lui Iisus, învăţăm să trăim în intimitate cu Dumnezeu! Şi conform Sfântului Apostol Ioan, când Îl cunoaştem pe Dumnezeu umblăm în lumină şi căpătăm puterea să trăim cum a trăit Iisus  (Vezi prima  epistolă a lui Ioan, cap.1 şi 2). Transformarea morală este reală şi vizibilă. Întreaga societate se schimbă!

De dragul omului, a fiecărui om şi de dragul societăţii, a întregii societăţi, implorăm Biserica Ortodoxă Română să renunţe la putere (şi la bani!) şi să ajute pe toţi indivizii să-L cunoască pe Dumnezeul Adevărat!

Fostul Papă Benedict al XVI-lea a publicat în anul 2007 cartea „Iisus din Nazaret” şi în prefaţă ne spune explicit cu ce scop a scris-o: „M-a izbit că cea mai urgentă prioritate este să prezint Persoana şi învăţătura lui Iisus din lucrarea Lui publică pentru a ajuta la creşterea unei relaţii vii cu El” (sublinierea noastră,I.Ţ.).  Reforma de acum cinci sute de ani a fost caracterizată tocmai de introducerea unei relaţii personale cu Dumnezeu. Când Papa de la Roma ne cheamă la o relaţie vie, adică personală şi reală, cu Iisus, el se alătură scopului fundamental al Reformei. Chemăm Biserica Ortodoxă să aibă curajul să facă aceeaşi întoarcere spre Adevăratul Dumnezeu şi spre a ajuta poporul român să intre într-o relaţie vie cu El!

http://iosifton.ro/blog/dumnezeul-filosofilor-greci-nu-este-dumnezeul-bibliei_2017_07_13_blog

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologie/dumnezeul-filosofilor-greci-nu-este-dumnezeul-bibliei/

Întâmplările pelerinului în călătoria sa de John Bunyan Partea întâia Capitolul 2 Creştinul ascultă sfaturile Deşteptului-Lumii şi se rătăceşte

Lectură Creştină

Pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor cititorilor noştri, lansăm din luna aprilie 2006 a acestei Publicaţii, această pagină specială de lectură creştină unde vom prezenta o carte în serial. Pentru început vă propunem lecturarea cărţii „Întâmplările pelerinului în călătoria sa” povestită de John Bunyan (1628-1688), o carte tradusă în peste o sută douăzeci de limbi şi apreciată ca o carte de căpătâi, alături de Biblie. Suntem convinşi că lectura acestei cărţi va constitui pentru fiecare cititor o adevărată binecuvântare, un prilej de întărire şi devotament creştin – aşa cum a fost pentru milioane de cititori din lumea întreagă.

Întâmplările pelerinului în călătoria sa

de John Bunyan

Partea întâia

Capitolul 2

Creştinul ascultă sfaturile 

Deşteptului-Lumii şi se rătăceşte

În timpul ce Creştinul îşi continuă singur drumul, zări un om care venea în întâmpinarea lui; se întâlniră la o răspântie. Omul se numea Deşteptul-Lumii şi trăia în oraşul Înţelepciunii Pământeşti, un mare oraş aproape de locul de unde era Creştinul. Deşteptul-Lumii auzise de Creştin, căci plecarea lui din Cetatea Pierzării făcuse mare vâlvă, aşa că şi prin alte localităţi se vorbea de el.

– Deşteptul-Lumii văzându-l pe Creştin, ghici că el era, după cum mergea, tot suspinând şi oftând. Intră în vorbă cu el: Încotro frate cu povara asta grea?

– Creştinul. Adevărat grea! Nimeni n-a mai purtat o povară aşa de grea, of, nenorocitul de mine! Dar dacă mă întrebi încotro merg, hai să-ţi spun: mă duc la Poarta cea Strâmtă care se vede acolo, înaintea mea; mi sa spus că acolo o să mi se arate calea pe care trebuie să o urmez ca să scap de povara asta.

– Deşteptul-Lumii. Ai nevastă şi copii?

– Creştinul. Da, dar povara aceasta mă apasă atât de greu că nu mai simt nici o bucurie de ei; parcă nici nu i-aş avea.[1]

– Deşteptul-Lumii. Dacă-ţi voi da un sfat bun mă vei asculta?

– Creştinul. Dacă sfatul e bun, te voi asculta, căci am mare nevoie de sfaturi bune.

– Deşteptul-Lumii. Atunci te sfătuiesc să scapi cât mai repede de povara ta, că până nu vei face asta, nu vei avea linişte sufletească, nici de binecuvântările pe care ţi le va da Dumnezeu nu te vei bucura.

– Creştinul. Tocmai asta vreau şi eu: să scap de povara aceasta grea, dar singur nu o pot face, şi nimeni nu poate să mi-o ia. De aceea fac drumul acesta, ca să scap de povara mea.

– Deşteptul-Lumii. Cine ti-a spus să apuci acest drum ca să scapi de povară?

– Creştinul. Un om care mi sa părut absolut cumsecade, îl cheamă Evanghelistul.

– Deşteptul-Lumii. Blestemat să-i fie sfatul pe care ţi l-a dat. Nu există un drum mai primejdios şi mai obositor decât cel ce ţi l-a arătat Evanghelistul şi te vei încredinţa de aceasta dacă vei urma sfatul lui. De altfel, după cum văd, ai şi păţit-o, căci văd pe hainele tale noroi din Mlaştina Deznădejdii; mlaştina aceasta este doar începutul greutăţilor celor ce vor să meargă pe calea acesta. Ascultă, eu sunt mai bătrân decât tine. Pe calea pe care mergi vei întâmpina oboseală, suferinţă, primejdii, lipsă de îmbrăcăminte, balauri, fiare sălbatice, întuneric, într-un cuvânt, moartea. Toate acestea sunt sigure; ele au fost întărite prin mărturiile multora. Cum ar putea un om să se arunce într-o asemenea primejdie după sfatul unui străin?

– Creştinul. Bine; dar povara care mă apasă e mult mai îngrozitoare decât tot ce-mi spui. Nu mi-ar păsa de nici un fel de greutăţi care mi s-ar pune în cale, dacă e vorba să scap de povara mea.

– Deşteptul-Lumii. Cum de ai ajuns să-ţi dai seama de această povară?

– Creştinul. Citind cartea aceasta ce o am în mână.

– Deşteptul-Lumii. Mă gândeam eu la asta. Ţi s-a întâmplat şi ţie ca şi altora slabi din fire, care, bătându-şi capul cu lucruri prea grele pentru ei, cad într-un fel de zăpăceală. Zăpăceala asta nu numai că îi face neoameni, cum bag de seamă a făcut din tine, dar îi şi împinge în mari primejdii, cu nădejdea că vor căpăta cine ştie ce.

– Creştinul. Eu ştiu prea bine ce vreau: să scap de povara aceasta.

– Deşteptul-Lumii. Dar de ce să cauţi scăparea pe drumul acesta, pe care ai de luptat cu atâtea primejdii, când eu aş putea să-ti arăt unde poţi să capeţi ce doreşti şi să fii scutit de primejdiile în care te arunci? Şi leacul îl ai la îndemână. Afară de asta, în locul atâtor primejdii, vei găsi linişte, bună primire şi mulţumire.

– Creştinul. Te rog, spune-mi taina acesta.

– Deşteptul-Lumii. Ei bine, în satul de acolo care se cheamă Buna Purtare, trăieşte un boier numit Legea, un om foarte înţelept, care se bucură de un nume bun şi are îndemânarea să uşureze pe oameni ca tine de poverile lor. După câte ştiu, a făcut mult bine; el mai are îndemânarea să vindece pe cei tulburaţi de poverile lor. Dacă vrei, poţi să te duci la el şi îţi va ajuta îndată. Casa lui nu este departe de aici şi dacă se va întâmpla să nu-l găseşti acasă, vei găsi pe băiatul lui, un tânăr cumsecade numit Buna-Cuviinţă, care te poate ajuta tot aşa de bine ca şi bătrânul. Acolo, după cum ţi-am spus, poţi să scapi de povara ta. Dacă ai de gând, cum de altfel şi trag nădejde, să nu te mai întorci la vechea ta locuinţă, atunci poţi să trimiţi după nevasta şi copii tăi, şi să locuieşti cu ei în acest sat. În el se găsesc case şi vei pute să închiriezi una ieftină. Se trăieşte bine şi ieftin, ceea ce te va face fericit, – vei trăi printre vecini cumsecade, cu toată cinstea şi în belşug.

Creştinul rămase câteva clipe pe gânduri, apoi se hotărî: Dacă e aşa cum îmi spune acest om, cel mai bun lucru este să ascult de sfatul lui.

Îl întrebă: Domnule, care e drumul ce duce la casa omului aceluia atât de bun?

– Deşteptul-Lumii. Vezi muntele acela înalt? Acolo trebuie să mergi şi prima casă peste care dai este a omului nostru.

Creştinul se abătu atunci din drumul lui, ca să ajungă la casa domnului Lege pentru a fi ajutat. Când însă ajunse aproape, muntele i se păru foarte înalt, iar o parte din el atârna deaupra drumului, în aşa fel că Creştinul se temu să meargă mai departe, să nu se prăbuşească muntele peste el. Rămase aici locului, neştiind ce să facă. Povara îi părea acum şi mai apăsătoare.[2] Din munte ieşeau flăcări şi Creştinul se temu să nu-l ardă. Rămase locului tremurând de frică. Începu să-i pară rău că ascultase de sfatul Deşteptului-Lumii. Atunci, văzu el pe Evanghelist venind spre el. Văzându-l, Creştinul de ruşine se făcu roşu ca para focului. Evanghelistul se apropie de el privindu-l aspru, îl întrebă: Ce faci aici Creştine? Acesta ramase ca mut, neştiind ce să răspundă. Evanghelistul continuă: Nu eşti tu omul pe care l-am văzut jelindu-se sub zidurile Cetăţii Pierzării?

– Creştinul. Da, domnule, eu sunt acela.

– Evanghelistul. Nu ti-am arătat eu drumul care duce spre Poarta cea Strâmtă?

– Creştinul. Da, domule.

– Evanghelistul. Cum se face că te-ai abătut aşa de repede din calea ta, aici nu eşti pe drumul bun.

– Creştinul. Cum am ieşit din Mlaştina Deznădejdii m-am întâlnit cu cineva care m-a încredinţat că în satul din faţă ar putea găsi un om care mă va scăpa de povara ce o port în spate.

– Evanghelistul. Cine era acel om?

– Creştinul. Părea un om bine şi a stat mult de vorbă cu mine; în cele din urmă m-a convins; aşa s-a făcut că am ajuns aici; dar când am văzut acest munte cum spânzură peste drum, m-am oprit de frică să nu-mi cadă în cap.

– Evanghelistul. Ce ţi-a spus acel domn?

– Creştinul. M-a întrebat încotro mă duc şi i-am spus.

– Evanghelistul. Şi el ce ţi-a spus?

– Creştinul. M-a întrebat dacă am nevastă şi copii; i-am spus că am, dar că sunt aşa de apăsat de povara pe care o am în spate, că nu mă mai bucur de ei ca mai-nainte.

– Evanghelistul. Şi ce ţi-a mai spus?

– Creştinul. Mi-a spus să scap numaidecât de povara mea şi eu i-am explicat că tocmai asta caut, de aceea mă şi duc spre Poarta cea Strâmtă ca să mă lămuresc cum să găsesc mântuire. El mi-a spus atunci că are să-mi arate o cale mai bună şi mai scurtă, lipsită de greutăţi, nu ca aceea pe care mi-ai arătat-o dumneata. Pe această cale, mi-a zis domnul acela, vei ajunge la casa unui boier care se pricepe să ia aceste poveri de pe umerii oamenilor. L-am crezut şi m-am abătut din cale, pentru ca să scap mai repede, dacă era cu putinţă. Când am ajuns însă aici şi am văzut cum stau lucrurile, m-am oprit de frică, iar acum nu ştiu ce să fac.

Atunci Evanghelistul îi spuse: Aşteaptă câteva clipe ca să-ţi arăt ce zice Cuvântul lui Dumnezeu. Creştinul stătu locului, tremurând. Evanghelistul continuă: Luaţi seama ca nu cumva să nesocotiţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri.[3] Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar dacă dă înapoi sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.[4] Apoi Evanghelistul îl lămuri astfel: Tu eşti omul care merge spre nenorocire; ai început să te lepezi de sfatul Celui Preaînalt şi să dai înapoi de pe calea păcii, încât acum eşti aproape să cazi în pierzare.

Atunci Creştinul căzu ca mort înaintea Evanghelistului şi strigă: Vai nenorocitul de mine, sunt pierdut! Văzând aceasta, Evanghelistul îl apucă de mină şi îi spuse: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor. Nu fii necredincios, ci credincios.[5] Creştinul începu atunci să-şi mai vină în fire, se ridică tremurând şi ramase înaintea Evanghelistului. Acesta continuă: Ia bine seama la cele ce ţi-am spus. Îţi voi arăta cine este acela care te-a înşelat şi cine-i acela la care te-a trimis.

Omul care te-a întâlnit este Deşteptul-Lumii şi cu drept cuvânt îl cheamă aşa, pentru că, pe de altă parte îi place numai învăţătura acestei lumi [6] şi de aceea se duce tot timpul la biserica din târgul Bunei Purtări, iar pe de altă parte, îi place mai mult acea învăţătură, fiindcă-l scuteşte de cruce. Şi pentru că este atât de robit de firea lui pământească, de aceea caută să schimbe căile mele drepte. Cât despre sfatul lui, trei lucruri trebuie să le urăşti cu toată puterea:

  1. Faptul că te-a abătut din drum.
  2. Că a căutat să te facă să urăşti crucea.
  3. Că ţi-a îndreptat paşii pe calea care duce spre moarte.

Întâi de toate trebuie să urăşti faptul că te-a abătut din drum, ba chiar şi graba ta de-al asculta, pentru că aceasta însemnă să te lepezi de sfatul lui Dumnezeu de dragul sfatului unuia ca Deşteptul-Lumii. Domnul spune: Siliţi-vă să intraţi pe Poarta cea Strâmtă, poarta către care te-am trimis eu, căci strimtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află. [7] De la această Poartă şi de la calea care duce la ea, te-a abătut păcătosul şi te-a adus aproape de pieire. Urăşte-i deci sfatul care te-a făcut să te abaţi din drum şi să-ţi fie ciudă pe tine însuţi că l-ai ascultat.

Apoi trebuie să mai urăşti silinţa lui prin care să-ţi facă nesuferită Crucea, pe care se cuvine s-o preţuieşti mai presus decât comorile Egiptului. Afară de asta. Împăratul slavei a spus că cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; şi dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.[8] Deci trebuie să urăşti învăţătura omului care se sileşte să te încredinţeze că vei găsi moartea în lucrul fără de care, după cum grăieşte adevărul, nu poţi avea viaţă veşnică.

În sfârşit trebuie să mai urăşti calea pe care el ţi-a îndreptat paşii şi care duce la moarte. Pentru aceasta, trebuie să ei seama cine este acela la care te-a trimis el şi cât este el de neputincios ca să te scape de povara ta.

Acela la care te-a trimis el pentru scăpare se cheamă Legea şi este fiul unei roabe.[9] Ea este în robie cu copii ei şi în chip tainic întruchipează muntele Sinai, muntele de care te-ai temut să nu se prăbuşească peste tine. Şi dacă ea este în robie cu copii ei, cum te poţi aştepta să fii izbăvit de ei? Acest Lege deci nu poate să te scape de povară. Nimeni n-a fost scăpat de povară prin el şi nici n-ar putea fi vreodată: Prin lege nu puteţi fi socotiţi neprihăniţi, căci prin lege nici un muritor nu poate scăpa de povara sa. De aceea, Deşteptul-Lumii este un mincinos, iar lege un înşelător. Cât priveşte pe fiul acestuia din urmă, Buna-Cuviinţă, cu toate zâmbetele lui dulcegi, el nu este decât un făţarnic; toţi împreună nu-ţi pot ajuta la nimic. Crede-mă, toată vorbăraia goală pe care ai auzit-o de la aceşti stricaţi, nu este decât o scornitură ca să te jefuiască de mântuirea ta, abătându-te din calea pe care te ajutasem să mergi.

După aceasta, Evanghelistul ridică glasul spre cer luându-l drept martor ca să întărească spusele lui; atunci din muntele sub care se afla Creştinul, ieşiră flăcări şi răsunară cuvintele: Toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii, sunt sub blestem, pentru că este scris. Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.[10]

Creştinul nu mai aştepta acum decât moartea şi începu să blesteme clipa când se întâlnise cu Deşteptul-Lumii. Se numea singur nebun pentru că ascultase de sfatul aceluia. Când se mai gândea apoi că sfatul acelui om, sfat ieşit numai din firea sa pământească, putuse să-l înduplece până acolo încât să-l facă să părăsească drumul adevărat, Creştinul se simţea copleşit de ruşine. Apoi, îndreptându-se spre Evanghelist, îl întrebă:

Domnule, ce credeţi, mai este vre-o nădejde? Mi-e îngăduit să mă întorc şi să mă îndrept spre Poarta cea Strâmtă? Oare nu voi fi alungat de acolo cu ruşine din pricina acestui păcat? Îmi pare rău că am ascultat de sfatul acelui om. Mi se poate ierta păcatul acesta?

Evanghelistul îi răspunse: Păcatul tău este foarte mare, căci ai făptuit două lucruri rele: ai părăsit calea cea dreaptă şi ai umblat pe cărări neîngăduite. Totuşi, omul acela ce stă la Poarta cea Strâmtă te va primi, pentru că este foarte bun. Dar de aici înainte bagă de seamă să nu te mai abaţi încă-odată, ca nu cumva să pieri pe drum.[11]

Astfel Creştinul se pregăti să se întoarcă din drum. Evanghelistul l-a îmbrăţişat zâmbitor şi i-a urat drum bun. Creştinul se depărtă cu paşi grăbiţi, ne mai vorbind cu nimeni care-l întâlnea şi nici măcar nu răspundea dacă îl întreba cineva ceva. Mergea că şi când ar fi călcat pe pământ neîngăduit şi nu se simţi în siguranţă până nu ajunse la drumul pe care-l părăsise, ca să urmeze sfatul domnului Deşteptul-Lumii.

Note de subsol:

[1] Vezi 1 Corinteni 7.29-31;

[2] Exodul 19.16-19; Evrei 12.21;

[3] Evrei 12.25;

[4] Evrei 10. 38;

[5] Matei 12.31;

[6] Ioan 20.27;

[7] Matei 7.14;

[8] Luca 14.26;

[9] Galateni 4.21-27;

[10] Galateni 3.10;

[11] Psalmul 2.12.

Va urma…

http://publicatia.voxdeibaptist.org/lectura_crestina_mai06.htm

Viorel Iuga şi Adam Alley la întâlnirea păstorilor

download

Următoarea întâlnire a păstorilor din Comunitate Bisericilor Creştine Baptiste Timişoara va avea loc marți, 4 iunie, ora 10, la Biserica Creştină Baptistă Betel.

Momentele de rugăciune vor fi conduse de pastorul Alex Neagoe, iar învățătura din Cuvântul Sfânt va fi propovăduită de pastorii: Viorel Iuga, preşedintele Uniunii Baptiste din România şi Adam Alley, pastor al Primei Biserici Baptiste din oraşul Coconut Creek, Florida.Întâlnirea se va încheia cu o agapă pregătită de biserica gazdă!

Viorel Iuga şi Adam Alley la întâlnirea păstorilor

Jurnal de Rugăciune: Înregistrarea audio a Noului Testament în Taiwan

download-1

Cum ar fi să trăim fără pâine? Să mâncăm totul fără pâine? Este la modă să ne abținem și să renunțăm la pâine, dar în pofida tendințelor alimentare știm că pâinea are elemente vitale pentru viață. În perioada, 30 mai – 5 iun 2019, vă provocăm să vă rugați pentru popoarele care încă nu au gustat din Pâinea Vieții – Biblia! Ei au nevoie de această pâine în limba lor, iar lucrarea de traducere a Bibliei este câmpul de misiune prin care Evanghelia poate deveni Cuvântul dătător de viață pentru multe popoare. Notați aceste motive de rugăciune și purtații în inimile și gândurile voastre.

Jurnal de Rugăciune: Înregistrarea audio a Noului Testament în Taiwan

 

Atelier în Germania În perioada 3 – 7 iunie, Ruben Dubei va participa la un atelier despre identificarea contextului în care trăim și lucrăm și a planului lui Dumnezeu pentru Wycliffe în Europa și în lume. Atelierul cu tema, Forum despre viitor, se va desfășura în Germania. Rugați-vă pentru o călătorie în siguranță pentru toți participanții. Rugați-vă ca Domnul să călăuzească cu Duhul Lui discuțiile și activitățile care vor avea loc acolo.

Un nou spațiu pentru birouri Wycliffe România are posibilitatea să achiziționeze un spațiu pentru birouri, în Oradea. Rugați-vă pentru călăuzire în luarea unei decizii care să fie în acord cu planul lui Dumnezeu. Rugați-vă ca Domnul să ofere finanțele necesare.

Începerea unui proiect de alfabetizare: Asia Rugați-vă pentru un nou proiect de alfabetizare pentru adulți în care Lumi M. va fi implicată, în țara în care slujește în prezent. Proiectul va demara în toamna acestui an, în 12 sate dintr-un grup lingvistic pentru care traducerea Bibliei e în desfășurare. Rugați-vă pentru recrutarea învățătorilor potriviți și pentru o bună comunicare cu localnicii pentru ca proiectul să fie bine primit și eficient. În trecut, s-a mai încercat un program de alfabetizare de către stat, dar nu a avut prea mult succes și localnicii sunt dezamăgiți.

Nevoie de personal: Filipine Asociația traducătorilor din Filipine (TAP), acum în al treizeci și șaselea an, este o organizație din cadrul Alianței Globale Wycliffe. TAP s-a angajat să slujească în traducerea Bibliei, alfabetizare, folosirea Scripturii în Filipine și în Asia. TAP are nevoie de trei persoane cheie: director pentru instruire, coordonator de dezvoltare a proiectelor și coordonator pentru casa de oaspeți. Până la acoperirea acestor nevoi, membrii comitetului de administrație adaugă sarcini suplimentare responsabilităților lor regulate. Rugați-vă pentru putere și înțelepciune pentru cei care fac aceste lucruri. Cereți-I Domnului să pregătească și să cheme oamenii calificați pentru a ocupa aceste poziții. Două dintre sarcinile esențiale implică scrierea de propuneri de proiecte și strângere de fonduri.

Distrugerea suprafeței de lucru în proiectul Casa de lut: Thailanda Cele mai multe regiuni din Thailanda au o climă tropicală. În aprilie, Thailanda de Nord a fost afectată de furtuni de vară care au provocat ravagii și au cauzat distrugeri la 6.900 de case și alte structuri. Aceste furtuni au afectat foarte mult suprafața de lucru în proiectul casei de lut a organizației Wycliffe Thai. Cereți-I Domnului să furnizeze fondurile necesare pentru a reconstrui suprafața de lucru. Inițial a fost programat să fie terminată în iunie. Rugați-vă pentru încurajare, putere și înțelepciune pentru Wycliffe Thai și pentru voluntari în timpul reconstruirii.

Înregistrarea audio a Noului Testament: Taiwan Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru finalizarea înregistrării Noului Testament Yami Tao în format audio. Yami Tao este o limbă indigenă în Taiwan amenințată cu dispariția. Acest proiect a fost primul Nou Testament finalizat în format audio de către Wycliffe Taiwan, lucrând în parteneriat cu Credința vine în urma auzirii, Societatea Biblică din Taiwan și bisericile din Taiwan. Rugați-vă pentru următoarele limbi din Taiwan care vor avea Noul Testament în format audio. Cercetările și pregătirile sunt în desfășurare pentru proiectele următoare. Cereți-I Domnului înțelepciune și călăuzire în pregătirea și desfășurarea muncii de cercetare. Echipa ar dori să vadă următoarea înregistrare finalizată până la sfârșitul acestui an.

Parteneri în instruire: Taiwan Se estimează că 70% din populația lumii învață pe cale orală. O organizație din cadrulAlianței Globale Wycliffe, Credința vine în urma auzirii (FCBH), colaborează cu Wycliffe Taiwan nu numai în producerea de Biblii audio, ci și în instruirea personalului pentru a le înregistra. Lăudați-L pe Dumnezeu pentru acest parteneriat strâns. Rugați-vă pentru echipa de înregistrare din Taiwan deoarece învață mai multe despre înregistrarea audio de la FCBH. Cereți-I Domnului să ghideze personalul Wycliffe din Taiwan în timp ce caută să recruteze două sau patru persoane suplimentare pentru a le instrui.

Sursa: Wycliffe România

https://www.stiricrestine.ro/2019/05/30/jurnal-de-rugaciune-inregistrarea-audio-a-noului-testament-in-taiwan/?