De ce tacem cand Domnul Isus si Romania sunt batjocorite?

download

Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh dela Adam, cînd a zis: ,,Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe cari le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe cari le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi….Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, cari vor trăi după poftele lor nelegiuite. (Iuda v. 15-16,18)

Hulitorii din Istanbul si primaria capitalei isi bat joc de jertfa lui Cristos si de natiune

Aflam din articolul de mai jos ca persoane de influenta din Turcia prin faptul ca nu au putut sa construiasca moscheia, au facut presiuni ca sa se blasfemieze Domnul Cristos si poporul roman prin asa zis-a expozitie de la Arcul de Triumf. Aceasta manifestare este un sacrilegiu si o insulta la adresa natiunii noastre. Iata articolul documentat:  https://razboiulinformational.ro/site/2019/08/arcul-de-triumf-desacralizat/

De ce nu facem nimic?

In primul rand chem la rugaciune pe aceia care cred in puterea lui Dumnezeu, ca El sa intervina si blasfemia de la Arcul de Triumf sa fie inchisa. Mai mult, sa ne rugam ca cei responsabili de la primaria capitalei sa fie dati afara. Ar trebui ca toata suflarea evanghelica sa iasa la un protest pasnic si sustinut pana cand primaria capitalei ia actiune imediata impotriva acestui sacrilegiu. Avem nevoie de o mobilizare pe social media. Stiu ca avem tineri foarte competenti. Cine este gata de actiune?

Doamne ajuta! Doamne da izbanda!

Ebioniţii – Pagina de Apologetică este realizată de Octavian C. Obeada

download

Pagina de Apologetică

Octavian C. Obeada - Apologet Baptist Pagina de Apologetică este realizată de

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

Eroarea, într-adevăr, nu este niciodată expusă în deformarea ei goală, ca nu cumva, fiind astfel expusă, să fie deodată detectată. Aceasta însă este ornată cu şiretenie într-o haină atractivă, ca prin această formă exterioară, să o facă să apară pentru cel neexperimentat (pe cât de ridicolă pară să fie expresia) mai adevărată decât adevărul în sine” (Irineu, Împotriva Ereziilor 1.2).

Cuvântul „erezie” provine de la grecescul hairesis, care înseamnă „alegere”, sau „sciziune”. La început termenul de erezie nu purta cu sine înţelesul negativ pe care îl are acum. Dar, pe măsură ce biserica timpurie a crescut în scopul şi influenţa ei în zona Mediteraneană, diferiţi învăţători au propus idei controversate cu privire la Hristos, Dumnezeu, mântuire, şi alte teme biblice. Devenise necesar pentru biserică să determine ce era şi nu era adevărat conform Bibliei. De exemplu, Arius de Alexandria (320 d. Hr.) a învăţat că Isus era o creaţie. Era aceasta adevărat? Era aceasta important? Ulterior au apărut alte erori. Docetiştii au învăţat că Isus nu era uman. Modaliştii au negat Trinitatea. Gnosticii au negat întruparea lui Hristos. Din necesitate, biserica a fost forţată să se confrunte cu aceste erezii prin a proclama ortodoxia. Şi prin a face astfel, a adus condamnare asupra acestor erezii şi ereticii au devenit o realitate.

EBIONIŢII – Ebioniţii (de la cuvântul evreiesc, Ebionim, „cei săraci”), erau o sectă de urmaşi iudei ai lui Ioan Botezătorul şi mai apoi ai lui Isus (Yeshua în aramaică) care au existat în Iudea şi Palestina în timpul secolelor timpurii ale Erei Comunale.

Ebioniţii

După conciliul de la Ierusalim, în Fapte 15, unii s-au depărtat refuzând să accepte rezoluţia conciliului. Aceştia îl vedeau pe Isus ca Mesia dar învăţau următoarele: (Istoria Bisericii a lui Eusebius, 6:17 şi Împotriva Ereziilor a lui Irineu, 1:26, 3:11, 5:1)

  1. Negau divinitatea şi naşterea din fecioară a lui Isus. Maria şi Iosif au fost părinţii lui.
  2. Isus nu este fiul lui Dumnezeu.
  3. Observarea legii ceremoniale era totodată necesară pentru mântuire.
  4. Nu poţi fi mântuit doar prin credinţa în Hristos şi printr-o viaţă sfântă.
  5. Practicarea circumciziei, şi observarea legii lui Moise, şi stilul Iudaic de viaţă.
  6. Au refuzat să recunoască faptul că el a pre-existat, fiind Dumnezeu, Cuvântul.
  7. Observarea strictă a închinării trupeşti a legii.
  8. Reproşarea creştinilor care mâncau mâncăruri necurate.
  9. Eu foloseau doar aşa-zisa Evanghelia după Evrei (unii spun versiunea ebraică a lui Matei). Rareori s-au folosit de alte evanghelii.
  10. Declarau că profeţia lui Isaia despre „fecioara care va rămâne însărcinată” ar trebui să fie tradus în loc cu o femeie tânăra.
  11. Au respins toate epistolele apostolului Pavel, pe care l-au numit un apostat faţă de lege.

Apostolul Ioan nu intra deloc într-o casă de băi unde Gnosticul Cerinthus era pentru că Cerinthus învăţa că Isus era doar om, născut din Iosif şi Maria (Contra Tuturor Ereziilor de Irineu, 3:11). Eusebius spune că doctrinele lor erau depuse de demoni răi. Cei care cred doctrina Ebionită nu sunt creştini. Ignatius în Smyraens 7 spunea că cei care cred că Pastele nu se referă la Isus şi la moartea sa pe cruce nu sunt creştini şi nici măcar nu ar trebui să vorbim cu ei.

Un subgrup s-a dezvoltat care au adăugat la cele de sus următoarele:

  1. Nu au negat că Domnul a fost născut dintr-o fecioară şi din Duhul Sfânt, însă au negat divinitatea lui Isus.
  2. Ei observau Sabatul şi restul stilului de viaţă evreiesc, dar celebrau şi ziua Domnului ca un memorial al învierii Salvatorului.
  3. Unii practicau şi jurăminte de sărăcie şi vegetarianism.

Mai târziu s-a dezvoltat o sectă Gnostică (Contra Tuturor Ereziilor de Irineu, 1:26, 3:11, 5:11 şi Pseudo-Clementines):

  1. Au respins orice distincţie dintre Iehova demiurgul şi Supremul Dumnezeu Bun.
  2. Materia este eternă şi o emanaţie a Divinităţii.
  3. Acest Fiu al lui Dumnezeu este Hristos, o fiinţă de mijloc dintre Dumnezeu şi creaţie, nu o creatură, deşi nu egal, şi nici măcar de comparat cu Tatăl.
  4. Omul este mântuit prin cunoaştere (gnosis), prin a crede în Dumnezeu Învăţătorul, şi prin a fi botezat spre iertarea păcatelor.
  5. Acest sistem de Panteism, Dualism Persan, Iudaism şi Creştinism s-au topit laolaltă.

Ebioniţii păreau să fi murit în jurul secolului cinci.

Referinţe:

  1. Irenaeus Against Heresies 1.26
  2. Irenaeus Against Heresies 4.21
  3. Irenaeus Against Heresies 5.1
  4. Tertullian Against Marcion 1.33
  5. Hippolytus Against Heresies 7.22
  6. Origen Comm. Matthew 6.12
  7. Origen Cel. 5.61
  8. Origen Cel. 5.65
  9. Irenaeus Against Heresies 3.11

Numele de Ebionit poate fi tradus prin sărac. Unii sugerează că acesta s-a aplicat grupului lui Iacov în Ierusalim, deşi în scriptură se foloseşte un cuvânt diferit. Dacă aceasta este adevărat s-ar putea să se refere doar la Creştinii din Ierusalim care au făcut juruinţe de a trăii în sărăcie. Aceasta se poate referi în acelaşi timp şi la cei care erau săraci.

Tertulian declară că fondatorul sectei era numit Ebion. Epipanius trasează originea din creştinii care au fugit spre Pella după distrugerea templului de la Ierusalim, 69-70 d. Hr.; tot el adaugă că unii dintre ei deţineau crezul că Adam era o întrupare a lui Isus. Ebioniţii s-au găsit pretutindeni în Israel şi în regiunile din jur, Cipru, Asia Mică şi chiar şi până la Roma.

Puteţi citi alte articole de apologetică

pe pagina de Apologetică a Bibliotecii Misiunii Vox Dei

 [Apasă aici pentru detalii]

http://publicatia.voxdeibaptist.org/apologetica_mar07.htm

SOTERIOLOGIE – doctrina despre mântuire – ARMINIANISMUL: Idolul de aur al liberei voinţe – de Augustus Toplady (1740-1778)

download

ARMINIANISMUL: Idolul de aur al liberei voinţe

de Augustus Toplady (1740-1778)

Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău slavă, pentru bunătatea Ta, pentru adevărul Tău! (Psalmul 115:1)

Unii cercetători au presupus că acest Psalm a fost scris de profetul Daniel, cu ocazia eliberării miraculoase a lui Şadrac, Meşac şi Abednego, atunci când ei au ieşit nevătămaţi din furnalul încins în care au fost aruncaţi prin porunca regelui Nebucadneţar.

Şi, într-adevăr, nu există multe pasaje din Psalmi care să pară că ar înfăţişa această conjunctură. Chiar prin continuarea citirii, la al patrulea verset (care vorbeşte despre idolii păgânilor, şi, se prea poate că se referea la chipul aurit la care a cerut Nebucadneţar să i se aducă închinare), spune că idolii lor sunt din argint şi aur, lucrarea mâinii omului: ei au gură, dar nu vorbesc, ochi dar nu văd.

Îndrăznesc să spun că, într-un astfel de auditoriu ca şi acesta, se află şi un număr de arminieni. Mă tem că prea multe din adunările noastre îi au pe prea mulţi dintre aceştia. Poate, totuşi, chiar şi aceşti oameni, pe cât de idolatrii sunt, pot fi apţi de a fi blamaţi cât şi, într-adevăr, cu dreptate, absurditatea acelora care se închină la idoli de aur sau de argint, lucrarea mâinii omului. Daţi-mi voie să întreb: Dacă ar fi aşa de absurd să te închini la lucrarea mâinilor unui alt om, ce ar fi să te închini la lucrarea propriilor tale mâini? Poate că-ţi spui, „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva.” Totuşi, dă-mi voie să spun că încrederea, confidenţa, încrederea şi dependenţa pentru mântuire sunt cu toate fapte şi cu toate chiar şi solemne, de închinare divină: şi pe orice vei depinde, fie în parte sau în întreg, pentru acceptarea ta înaintea lui Dumnezeu, şi pentru justificarea ta înaintea feţei Sale, pe orice te-ai baza şi te-ai încrede pentru realizarea harului sau a slavei, dacă este vreun lucru lipsit de Dumnezeu în Hristos, tu eşti un idolatru în toate intenţiile şi scopurile.

Este foarte diferită ideea care ne-o oferă Scriptura, despre binecuvântatul Dumnezeu, de cea a falşilor dumnezei la care se închinau păgânii şi de această reprezentare degradantă a adevăratului Dumnezeu, pe care Arminianismul le-ar înscrie asupra omenirii. „Dumnezeul nostru [spune acest Psalm în versetul 3] este în ceruri: El face tot ce îi este plăcut.” Aceasta nu este ideea arminiană despre Dumnezeu: căci liberele noastre voinţe şi preocupările noastre cu şansele ne spun că Dumnezeu nu face ceea ce i-ar plăcea; că ar fi cumva un număr mare de lucruri pe care El ar vrea să le facă şi se zbate să le facă, însă nu le poate aduce la împlinire: ei ne spun aşa cum a spus-o cineva în mod ingenios:

Întreaga lume El ar putea-o uşor salva,

Însă tânjeşte spre ceea ce nu poate-avea

Cam harnic, astfel să răsune-afară,

Un Dumnezeu dezamăgit şi schimbător.

Cum se comportă aceasta cu maiestuoasa descriere că „Dumnezeul nostru este în ceruri”! El şade pe tron, evaluând şi distribuind sorţii oamenilor; ţinând toate evenimentele în mâna Sa, călăuzind fiecare legătură a cauzelor secundare, de la începutul timpului la sfârşitul vremii. Dumnezeul nostru este în ceruri, deţinând toată puterea, şi (care este consecinţa naturală a acesteia) El a făcut ceea ce i-a plăcut: sau aşa cum o exprimă apostolul (deşi cuvintele sunt diferite, sensul este acelaşi) „El face toate după sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11).

De aceea, noi ne şi trudim cât şi suferim reproşul: chiar pentru că spunem (şi cel mai înalt lucru pe care îl putem spune despre acest subiect se ridică doar la acest lucru: spre derâderea acesteia) că Dumnezeul nostru este în cer şi că a făcut tot ceea ce i-a plăcut. Şi El face conform plăcerii Sale suverane ceea ce voieşte, până la capăt; chiar dacă toţi arminienii de pe pământ s-ar încumeta să înfrunte intenţia divină şi să împiedice roţile guvernării divine. Cel ce şade în ceruri râde de ei şi îşi aduce la îndeplinire scopurile Sale, uneori chiar şi prin intermediul acelor incidente pe care oamenii răi se încumetă să le arunce în calea Sa, cu o perspectivă stricată de a-L dezamăgi pe El şi scopurile Sale. „Toate lucrurile,” spunea psalmistul, „Te slujesc” (Psalmul 119:91). Toate au o tendinţă directă, fie efectivă fie facultativă, de a îndeplini planurile Sale nealterabile de providenţă şi har. Observaţi: în mod efectiv şi tolerant. Căci noi nu spunem niciodată, şi nici nu am intenţiona să spunem, că Dumnezeu este lucrătorul răului: noi doar susţinem că pentru motive necunoscute nouă, ci doar lui Dumnezeu, El este cel ce permite în mod eficace (nu agentul, ci cel ce permite) ca orice vine să se întâmple. Însă atunci când vorbim despre bine, noi lărgim apoi termenul şi afirmăm, împreună cu psalmistul, că cu tot ajutorul oferit pe pământ, Dumnezeu îl face El Însuşi.

Îmi amintesc de ceea ce spunea marele Monsieur Du Moulin, în admirabila sa carte intitulată Anatome Arminianismi. Observaţia sa este că cei rău, cu nu mai puţin decât cei aleşi, realizează decretele înţelepte, sfinte şi drepte ale lui Dumnezeu: dar, spune el, cu această diferenţă; poporul unic al lui Dumnezeu, după ce sunt convertiţi, se străduie faţă de voia Sa dintr-un principiu de dragoste: în timp ce aceia care sunt lăsaţi în perseverenţa inimii lor (care este dezaprobarea pentru care ne luptăm), cărora nu le pasă de Dumnezeu, şi El nu este în toate gândurile lor; aceste persoane se asemănă cu aceia care vâslesc într-o barcă, care se îndreaptă spre acel loc spre care îşi îndreaptă de fapt spatele. Ei îşi întorc spatele faţă de decretul lui Dumnezeu, şi cu toate acestea ajung la acel punct, însă fără să o ştie.

O mare dezbatere dintre religia lui Arminius şi cea a lui Isus Hristos este referitoare la cine va sta justificat pentru slava şi lauda mântuirii unui păcătos. Conversia decide deodată acest punct; eu cred că fără vreo imputare a lucrurilor murdare, m-aş aventura să spun că fiecare persoană care este într-adevăr trezită, măcar atunci când se află sub strălucirea înfăţişării lui Dumnezeu asupra sufletului său, să cadă în genunchii săi, cu acest imn de laudă venind din inima sa „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău slavă, pentru bunătatea Ta, pentru adevărul Tău”.

Aceasta este adevărată şi în ceea ce priveşte binecuvântările vieţii de acum. Dumnezeu este cel ce îl ridică pe unul şi îl coboară pe altul (vezi Psalmul 75:7). Victoria, de exemplu, atunci când prinţii care se luptă se află într-un război, este toată a lui Dumnezeu. „Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul” Eclesiastul 9:11, este ca şi când ar fi un decret, voia, puterea şi providenţa lui Dumnezeu, care în mod eficace, deşi uneori invizibil, ordonează şi dispune fiecare eveniment.

La faimoasa bătălie de la Azincourt, din Franţa, unde, dacă nu greşesc, 80.000 de francezi au fost în totalitate înfrânţi de aproape 9.000 de englezi, sub comanda uimitorului nostru Rege Henry al V lea, iar după ce s-a încheiat lupta, şi Dumnezeu a dar acelui prinţ renumit victoria, el a ordonat precedarea Psalmului (adică al 114 lea), şi parte a Psalmului din care v-am citat pasajul luat în considerare, să fie cântat pe câmpul de luptă: în acest fel recunoscând că tot succesul, şi toate binecuvântările, sau orice alte lucruri asemănătoare, au venit de la Tatăl luminilor. Unii din istoricii noştri ne informează de faptul că atunci când triumfătorul englez a ajuns la aceste cuvinte pe care le-am luat pentru textul meu, întreaga armată victorioasă a căzut pe genunchii lor, ca un singur om, în câmpul de cucerire, şi au strigat, cu o singură inimă şi cu o singură voce, „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău slavă, pentru bunătatea Ta, pentru adevărul Tău!”

Şi aşa va fi şi atunci când Dumnezeu a realizat numărul aleşilor Săi, şi i-a adunat în întregime în plinătatea împărăţiei Sale de răscumpăraţi. Care crezi că va fi cântecul tău atunci când vei ajunge în ceruri? „Binecuvântat fie El care mi-a dat libera voinţă, şi binecuvântat fie propriul meu eu, care s-a folosit bine de el”? O, nu, nu. Un astfel de cântec nu s-a auzit niciodată în ceruri şi nici nu se va auzi vreodată în tip ce Dumnezeu este Dumnezeu şi cerul este cer. Priveşte în cartea Apocalipsa şi acolo vei găsi adunarea celor binecuvântaţi şi tensiunile de care cântă. Ei şi-au aruncat coroanele înaintea tronului spunând: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.” (Apocalipsa 5:9).

http://www.voxdeibaptist.org/arminianismul_idol_de_aur.htm

GUVERNUL NOSRTU CEL DE TOATE ZILELE – de Daniela Ion, Perth

download

De-a lungul timpului, istoria ne-a demonstrat că şi cele mai puternice guverne ale lumii pot cădea. Ce a stat la baza căderii marilor imperii precum cel Asirian, Babilonian, Persan, Grec și Roman? Poate exista vreo societate fără guvernare? Putem spune că, într-un fel sau altul, omenirea a avut guverne încă de la începutul – începutului. Când Adam şi Eva umblau prin Grădina Edenului, Dumnezeu reprezenta guvernul. După ce cuplul a avut urmași și aceştia au crescut, guvernul a fost reprezentat de cei doi părinţi. Biblia ne arată că omenirea a avut fie un sistem prost de guvernare atunci când a fost condus după legile omenirii, fie a avut o guvernare bună când a respectat legile lui Dumnezeu. În 1 Samuel 8:4-7 putem citi că “ toţi bătrânii lui Israel au venit la Samuel şi i-au spus: “Iată, tu eşti bătrân şi fiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi, să ne judece, ca la toate popoarele.” Samuel s-a rugat Domnului și Domnul ia zis: “Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te-au lepădat, ci pe Mine M-au lepădat ca să nu mai domnesc peste ei.” Dumnezeu le-a dat israeliților ceea ce ceruseră, dar ia avertizat ceea ce vor avea de înfruntat din partea unui guvern uman: “Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi: el va lua pe fiii voştri şi îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui,… și-i va întrebuinţa la aratul pământurilor lui, la culesul secerişului lui, la facerea armelor lui de război și a uneltelor carelor lui…” (1 Samuel 8: 11-17) În Marcu 10:42, Isus le-a spus ucenicilor lui despre conducătorii popoarelor: “ Știți că cei priviţi drept cârmuitori ai popoarelor domnesc peste ele şi mai marii lor exercită autoritate asupra lor.” Regulile acelor zile, ca şi astăzi, erau dorința de a domina, de a manipula şi a controla populaţia. Un guvern ar trebui să existe pentru a împiedica formarea anarhiei. Mai mult decât atât, un guvern, printre alte atribuţii, trebuie să asigure liniştea publică şi siguranţa cetăţeanului, să asigure locurile de muncă şi dezvoltarea economică a țării. Biblia ne spune că natura umană este un amestec între bine şi rău. În Luca 11:13. Isus ne spune: “Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duh Sfânt celor ce I–l cer.” În Romani 8:7, apostolul Pavel spune de ce oamenii nu-L pot iubi și asculta pe Dumnezeu: “Fiindcă gândirea firii păcătoase este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate.” Dacă ne gândim la natura umană, nici un om nu poate să-L iubească și să asculte de Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate face acest lucru:” Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-L atrage Tatăl”. Până Bunul Dumnezeu se va îndura de noi şi ne va schimba, noi, datorită firii păcătoase, vom continua să fim egoişti, să facem rău şi să nu ascultăm de Dumnezeu. Va exista vreun guvern perfect? În Efeseni 6:12 putem citi că “lupta noastră nu este împotriva sângelui şi cărnii, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor acestor întunecimi, împotriva duhurilor răutății în locurile cereşti.” Biblia ne spune că Satan este conducătorul duhurilor rele şi că el este “domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează in fiii neascultării”. Poate că unii dintre cititorii acestui articol se vor întreba care va fi diferenţa dintre un guvern condus de Dumnezeu şi unul condus de oameni. În primul rând, guvernul Domnului va fi pe departe cel mai bun, deoarece Dumnezeu este perfect (Matei 5:48). În al doilea rând, Domnul ne iubeşte atât de mult că “a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16) În al treilea rând, Domnul va judeca cu dreptate “ nu va judeca după înfățişare, nici nu va hotărî după cele auzite.” (Isaia 11:3) În al patrulea rând, Domnul Isus a trăit şi a murit ca un om înțelegând prin ceea ce trecem noi ca oameni. “Căci n-avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat.” (Evrei 4:15) Din acest motiv, “Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.” (Ioan 5:22) În al cincilea rând, lumea va fi guvernată “în legea desăvârşită, cea a libertății”. (Iacov 1:25) În concluzie, guvernul lui Dumnezeu va fi cel mai bun guvern, deoarece Dumnezeu este apolitic, înţelept şi perfect. Aceasta este formula pentru un guvern care poate transforma lumea cu adevărat. 16 „Lăsați copilașii să vină la mine, și nu-i opriți; căci Î mpărăția lui Dumneze

View original message

Daniel BranzaiMay 12
From: con opranescu Date: Monday, May 11, 2015 at 9:54 PM To: Subject: Revista Speranta Pace si… more

Punctele de rugăciune ale lunii septembrie 2019

Luna septembrie aduce cu ea un nou sezon, biblic vorbind. În data de 30 septembrie începe un nou an biblic (5780) și o nouă decadă. În decada aceasta va fi foarte important Cuvântul Lui rostit de noi! Dumnezeu numără anii după calendarul Lui, care este centrat pe sărbătorile Lui (greșit numite sarbatori evreiesti), pe care Le-a descoperit poporului pe care Și L-a ales – Israel. Prin poporul Lui, prin care ne-a dat Scriptura, ne-a arătat care este adevărata axă a timpului pe care ne mișcam, cu jaloane precise, pline de însemnătate în plan spiritual, dar și fizic. Toată omenirea, nu doar cei ce-L cunosc, merg pe această axă a timpului, indiferent dacă sunt de acord sau nu (oamenii au inventat alte calendare după care se ghidează).

Cred că această lună, septembrie, care este înainte de începutul noii decade, înseamnă încă timp de poziționare, de alegeri pentru noi toți. Intensitatea acestui an – care se încheie curând – a pus la test credința noastră, prin multe situații dificile. Testele Domnului pentru noi, copiii Lui, înseamnă provocarea de a alege – să răspundem prin credință, prin încredere în El sau să facem loc fricii, amărăciunii, îngrijorărilor… „Dar când va veni Fiul omului va găsi El credință pe pământ?” (Luca 18:8b)!!! Doamne, ajuta-ne!

E timpul să ne oprim puțin din alergare, din agitație (Ps 46:10-11), să ne liniștim inimile și să vedem UNDE și CUM suntem – ca atitudini, ca poziționare, în ce este CREDINȚA noastră, care sunt ancorele de care ne agățăm în viață pentru viitorul nostru, al celor dragi, al lucrărilor în care suntem implicați, dacă facem lucrurile din inerție sau în călăuzirea Duhului Sfânt! Vine un sezon în care nu ne mai putem permite să mergem pe cont propriu! Fără calauzirea Lui, fără a auzi clar vocea Domnului, va fi imposibil de avansat pe calea cea buna în ceața confuziei care se întețește în lume.

Să ne evaluam viața, relația cu El și cu cei din jur (familie, frați în credință, societate), să ne evaluăm umblarea, deschiderea pentru lucrurile Sale noi, să ne poziționăm în credința, în locul și în chemarea Lui pentru noi.

Așteptăm vremuri de Glorie revarsată peste țara noastră! Când Slava Lui vine, vasele noastre trebuie să fie întregi, curățite, pregătite – prin smerenie, sfințire, să putem purta ce vrea El să toarne în noi și prin noi. Recent, am avut o imagine a acestei perioade de pregătire: am avut percepția că eram într-o cameră cu atmosferă argintie, dar eram deja într-o zonă de trecere spre o cameră cu atmosferă aurie. Am primit înțelegerea că trecem dintr-un sezon al argintului în sezonul aurului. Argintul…………………………….https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/romania-puls-spiritual/11111-punctele-de-rugaciune-ale-lunii-septembrie-2019

CONFERINȚĂ LA FOCȘANI Partea II 5 – 8 Septembrie 2019 La Biserica Filadelfia Vorbitor: Beniamin Fărăgău Cartea Prorocului Zaharia

download

Fundația Istoria Binecuvântării
Septembrie 2019

Suntem în concediu!
În perioada
31 August – 15 Septembrie.
Comenzile plasate în perioada 30 August – 15 Septembrie vor fi onorate după data de 16 Septembrie!

CĂRȚI
E-BOOK
Vă punem la dispoziție cărți E-book, pe platformele Apple:

 și Google:

Toată lista resurselor noastre o puteți consulta pe site:
ib-ro.org

Vă așteptăm comenzile pe sitesau la telefon:
0751 172942 – Anca Mariş

CONFERINȚĂ LA FOCȘANI

Partea II

5 – 8 Septembrie 2019

La Biserica Filadelfia

Vorbitor: Beniamin Fărăgău

Cartea Prorocului Zaharia

Partea II

Persoană contact:

Samuel Ghica – 0755 077255

Program:

Joi – 5 Septembrie

17:30-19:15 – Bun Venit & Prima Sesiune

19:15-19:30 – Pauză Ceai

19:30-20:30 – Sesiunea 2

Vineri – 6 Septembrie

9:00-11:00 – Sesiunea 3

11:00-11:30 – Pauză cafea

11:30-13:00 – Sesiunea 4

Pauză

17:30-19:00 – Sesiunea 5

19:00-19:30 – Pauză Ceai

19:30-20:30 – Sesiunea 6

Sâmbătă – 7 Septembrie

9:00-11:00 – Sesiunea 7

11:00-11:30 – Pauză cafea

11:30-13:00 – Sesiunea 8

Pauză

17:30-20:00 – Întâlnire cu surorile din județul Vrancea

Duminică – 8 Septembrie

9:30-10:45 – Programul bisericii & Cina Domnului

10:45-12:00 – Sesiunea 9

Noutăți:

Prevederi Sponsorizare

Vă informăm că, începând cu 09.04.2019, FUNDAȚIA ISTORIA BINECUVÂNTĂRII, cod fiscal 14769218 figurează în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, sponsorizările efectuate către aceasta scăzându-se din  impozitul datorat bugetului de stat in următoarele limite:

– pentru societățile plătitoare de impozit pe profit: valorea minimă dintre suma calculată prin aplicarea a 0,5% la cifra de afaceri și suma reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat;

– pentru societățile plătitoare de impozit pe venit: valorea reprezentând 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile respective cu sponsorizarea.

Pentru întocmirea contractului de sponsorizare, puteți lua legătura cu

Anca Mariș, telefon: 0751 172942, mail: istoriab@gmail.com

Tel: 0751 172942
0264 439669
Email: istoriab@gmail.com

Va asiguram ca nu vom da adresa dumneavoastra nimanui. Daca nu mai doriti sa primiti mesaje de la noi, trimiteti un mesaj cu subiectul „Unsubscribe” sau folositi urmatorul link:Unsubscribe

Click here to forward this email to a friend

Fundatia Istoria Binecuvantarii
OP 11 CP 2
Cluj-Napoca, Cluj 400201
RO
Read the VerticalResponse marketing policy.

Fundatia Istoria Binecuvantarii <Fundatia_Istoria_Binecuvantarii@mail.vresp.com>