Închide

Aveți grijă ce faceți cu visele din perioada de carantină…

o canapea cu perne - foto de Nathan Fertig - unsplash.com

Nu este ceva deplasat să ai vise. În timpul școlii, îmi amintesc de parcă era alaltăieri, o profesoară de logică ne spunea că atunci când nu mai visezi… încetezi să exiști. Bine, nu a spus ea chiar așa, dar cam așa parca am ”cârnit” eu vorba ei, să sune bine acum. Am vrut să o contrazic. Am avut N zile când nu am visat nimic! Hello! Sunt încă aici prezent! Vroiam să mă ridic și să îi spun că eu sunt o contradicție vie. Nu știu cum… dar acele cuvinte au rămas parcă undeva în fundul inimii mele, parcă ar fi ceva vorbe la care să meditez și de care să îmi amintesc acum, când toți suntem forțați – într-un fel sau altul – să stăm acasă.

În timpul unei pauze de astăzi, după ce s-a terminat orele de tele-muncă, după ce am auzit toate râsetele, glumele, chicotelile de la clasa fiicei mele – scuzați-mă, acum că școala trebuie să fie făcută și ea acasă… și trebuie să fii pe Zoom, e oarecum o altă obligație… dacă tot stau acasă, să particip și eu la ceea ce se întâmplă în casă! Parcă toți am crescut cu un mers la școală și totul a fost așa de frumos și de la locul lui. Acum când sunt și profesorii și elevii ”forțați” să fie online – deși toată viața s-a luptat școala, diriginta, și toți ceilalți muritori de rând, care țin la sănătatea copiilor noștri, să stea departe de tehnologie că își strică ochii, mintea, viața – deodată ne trezim că școala trebuie să fie online! E ca și când ai fi pus, forțat, să stai în pat și să visezi vise.

Și nu ieșea nimic, nu puteai să te miști că… îți zbura visul!

Am intrat să văd ce mai scrie lumea online – logic – doar nu afară, că nu e nimeni afară la ora asta – și am văzut o postare a unui om al lui Dumnezeu (atât o să îi spun, nu mă întrebați cine este, de unde este, dacă am telefonul lui, sau altele de acest gen) în care spunea ceva care mi-a sărit în ochi, profund parcă, care chiar avea legătură cu visatul de care am scris mai sus:

 ”Pentru că suntem cu toți forțați să stăm în casele noastre, Domnul răspunde prin a elibera mai multe vise, viziuni și cuvinte profetice.”

Am rămas deodată perplex! Pentru că atunci am realizat că ceea ce a scris acest om am și experimentat în aceste zile de stat acasă, de carantină, de izolare, cum vreți voi să o numiți. Au vrut unii să iasă de Paști afară, să ia lumină, să facă mișcare, să își aducă aminte de tradițiile și obiceiurile din străbuni, și nu prea li s-a dat voie. Nu putem discuta de tradiții și obiceiuri aici pentru că nu avem nevoie de acestea. Observăm că oamenii au ajuns să facă lucrurile mecanic.

Dar acum, cât suntem în izolare, cât suntem toți acasă, se întâmplă totuși ceva diferit. Chiar și cu visele noastre!

Zilele trecute am primit un mesaj audio de la cineva, care la rândul său l-a primit de la un alt om care și-a spus numele și visul sau vedenia care a avut-o. La finalul expunerii visului său, a citat un pasaj din Scriptură, ceva din Ieremia, și îndemna pe oameni să dea mai departe ceea ce a primit el ”de la Domnul” că…, citez, ”e biblic”.

El spunea în ”vedenia” aceasta că între niște ore exacte din zi, să nu iasă lumea afară, nici măcar pe balcon, că nu știu ce se va întâmpla (scuze, nu am putut să rețin toată povestea asta…, oricum e deplasată treaba, nu mai contează acum… dar cam ăsta a fost mesajul).

Uau! Omul ăsta a avut o experiență, mi-am zis eu atunci. Ce tare!

Doar că la numai câteva ore, după ce am reușit să ascult eu înregistrarea lui, un alt mesaj audio a apărut acolo, de la altă persoană care dezmințea că mesajul anterior nu a fost spus de respectivul – deși el cu gura și vocea lui și-a dat numele și a zis ”dați mai departe!” – și că nu a fost intenția lui să ajungă mesajul lui așa de departe. Acest ”departe” nu se referea la distanța electronică (faptul că a fost răspândit pe WhatsApp și cine știe mai pe unde), ci cred că cineva a primit mesajul și că nu s-a întâmplat nimic din ceea ce ”prevestise” acest individ ca fiind biblic și ”demn de dat mai departe”. Sau poate unii chiar au făcut ce a zis omul… și nu s-a întâmplat nimic… și acum aveau un țap ispășitor (în locul unui visător). Măcar i-a făcut pe unii să nu iasă pe balcon, cine știe… 🙂

Uau, am zis a doua oară! Cineva totuși mai citește și Biblia să vadă că ce a ”visat” omul ăla nu era ”de la Domnul”, ci probabil că atunci când s-a pus să facă somnul de prânz… o fi auzit la știri că între acele ore nu se dă voie la persoanele în vârstă să iasă din casă pentru a le proteja de o eventuală infectare cu virusul care circulă acum peste tot???

[Apropo, fac o paranteză aici azi, 30 aprilie 2020. Am văzut o altă postare care merită să o citez aici: ”Nu mai cere la orbi să-ți descifreze viziunea ta!”]

Am șters repede mesajele. Mi se înăcrise deja în gură ceea ce a spus respectivul. A făcut dintr-un țânțar un armăsar… și a mai avut și ”grijă” să spună că vorbele descrise din visul sau viziunea lui erau biblice. Probabil că pentru el păreau astfel, dar nu și pentru alții, nici pentru mine – așa că aveți grijă ce faceți cu visele care le visați în această perioadă de izolare!

Nu poți face dintr-o experiență personală o generalizare care să fie valabilă pentru toată lumea!

Nu ne oprim aici. Am avut și eu câteva vise ciudate zilele trecute. Am visat lucruri la care nu m-am gândit – pentru că știm că visele apar din mulțimea gândurilor și a grijilor noastre – și se făcea că în acest vis 3 persoane au venit la mine să își programeze o călătorie într-o țară pe care nu au menționat-o, și mi-au plătit cu bani mari (bancnote mari adică). M-am trezit dimineața și am rămas din nou uimit. Nici măcar nu m-am întrebat ce să însemne aceste lucruri. Nu am simțit deloc că acest vis avea de a face cu ceva ”de la Domnul”. Nu l-am spus la nimeni, l-am ținut doar în memorie ziua aceea.

Pe la orele 10 și ceva, din acea dimineață, m-a sunat cineva care dorea să cumpere un bilet de avion pentru cineva (nu a menționat cine, câte persoane, destinația) și am cam ezitat să răspund la această solicitare pentru că știam că sunt anumite zboruri decalate datorită reglementărilor guvernamentale și a stării de urgență cauzat de epidemia cu coronavirus. Omul a insistat, așa că ne-am dat întâlnire și am venit de i-am emis biletul. Era pentru 3 persoane și a plătit cu bani mari, echivalentul sumei care am văzut-o eu în vis! Uau, nu?

Doar că… între timp – la momentul când scriu acest material este 28 aprilie 2020 – ieri am primit vestea neplăcută a Ordonanței Militare nr. 10/27.10.2020, care aducea niște modificări la orele de ieșire din casă pentru persoanele peste 65 de ani și… (partea cea mai neplăcută) suspendarea zborurilor către anumite țări și dinspre anumite țări până în data de 14-16 mai 2020. Acum, ca să fiți mai clarificați, biletul care l-am emis eu era pentru 3 mai 2020, așa că voi posta acest material după ce aflu ce se întâmplă cu zborul respectiv (și da, pot clarifica, astăzi, pe 30 aprilie 2020, că a fost anulat – ceea ce nu mi-am dorit – dar s-a putut face o reprogramare gratuită, după ce am dat mai multe click-uri și vreo câteva telefoane la companie), ca să vă confirm cele visate și cele întâmplate. Adică să văd dacă pot zice eu ”uau” după aceea, sau poate un ”off” îngreunat.

Nu pot să îmi dau seama acum dacă acela a fost sau nu un vis de la Dumnezeu, însă am decis să stau să analizez lucrurile și să văd ce înseamnă toate acestea. Nu am primit nici un pasaj din Scriptură atunci când am visat acest vis. Motiv pentru care vă pot clarifica la cei care aveți vise și nu știți dacă sunt sau nu de la Dumnezeu: visele care vin de la Dumnezeu nu trebuie neapărat să aibă versete din Scriptură în ele! Nu am citit, nu am învățat nicăieri aceasta, dar asta am simțit că trebuie să o spun acum la toți cei care citiți aceste câteva rânduri.

Nici măcar viziunile și descoperile care le primim de la Dumnezeu nu trebuie neapărat să conțină versete din Biblie. Dacă acestea conțin, tind să cred că ele sunt un fel de ”fabricație” sau un fel de ”amestecătură” a celui care îl/le transmite ca să… impresioneze.

Nu ai să poți impresiona pe nimeni cu ce ai visat, sau ce vedenie ai avut. Dacă este de la Dumnezeu se va vedea. Dacă nu este de la Dumnezeu, vei vedea și lucrul acesta. Personal cred că visele și vedeniile au scopul de a ne oferi o călăuzire de moment, specifică pentru ceea ce urmează, sau pot fi avertismente pe care ni le transmite Dumnezeu și noi trebuie să căutăm fața Lui să vedem ce vrea El să ne spună – nu ce vor să ne spună visele! E o diferență mare aici. Dacă Dumnezeu vrea să îmi comunice ceva, El o face cum vrea, când vrea și cât vrea El. Eu nu îl pot limita cum să îmi vorbească și ce să îmi vorbească.

Cu toți ne dorim să ne vorbească Dumnezeu. Am auzit zeci de mărturii cu oameni care au primit călăuzirea specială a lui Dumnezeu, și vrem să experimentăm și noi același fel de descoperire, sau îndrumare din partea Cerului. Faptul că Dumnezeu nu o face nu înseamnă că El nu ne vorbește, ci că El este unic și noi suntem iubiți de El.

Și da, cred că dacă tot suntem forțați să stăm acum acasă, cred că e timpul să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne dea visele Lui. Să ne dea viziunile Lui. Să ne dea cuvinte profetice. Și apoi să ne spună și ce să facem cu ele.

Aveți grijă ce faceți – așadar – cu visele din perioada aceasta de carantină.

PS. Am scris pe 28 aprilie 2020 acest material. Mi-am adus aminte de ceva care îmi tot spune fiica-mea… când ea are un vis care i se pare ”interesant”, îl scrie într-o agendă, sau într-un caiet să aibă la ce să se gândească restul zilei sau a săptămânii. Poate ajută pe cineva această postare atunci când mai are un vis ”interesant” în aceste zile cât tot stăm acasă. Rămâneți sub binecuvântarea și protecția lui Dumnezeu!

https://crestinismtrait.blogspot.com/2020/04/aveti-grija-ce-faceti-cu-visele-din.html?

Iresponsabilitatea si aroganta: cauzelele dezastruoasei pandemii covid-19 in Spania

download - Copie - Copie

http://www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

                                                                                                                                                                         Aprilie 30, 2020

IRESPONSABILITATE SI AROGANTA: CAUZELE DEZASTRUOASEI PANDEMII COVOID-19 IN SPANIA

Până în prezent, țara care a fost afectată cel mai grav de coronavirus a fost Spania. Spania e pe locul doi in lume privind numarul infectarilor. A întrecut de mult Italia la numărul infectărilor (237.000), iar la numărul persoanelor decedate, peste 24.000, se apropie de Italia (peste 27.000). În Spania, procentul celor morți de coronavirus e de aproximativ 10%, iar în Italia de 13%. (În România e 5,3%).

Ce explica tragedia Spaniei?

De ce e cazul Spaniei deosebit? Pentru că pandemia a venit peste Spania subit, s-a extins mai rapid decât în alte țări europene și a găsit-o nepregătită. Și asta cu toate că Spania se mândrea, cu câțiva ani în urmă, că are cel mai avansat sistem de asistență medicală din lume. Care au fost cauzele care au dus Spania în aceasta situație de dezastru? Recent am dat peste două articole care discută subiectul, unul din New Yorker, iar al doilea din New York Times. Articolul din New York Times e scris de un jurnalist spaniol. [https://dnyuz.com/…/spains-lethal-secret-we-didnt-have-the…/]

La ora actuală, Spania e guvernată de un guvern de coaliție socialist. Spania este una dintre cele mai polarizate, politic vorbind, țări din Europa. Coalițiile de guvernământ se prăbușesc frecvent, alegerile sunt și ele frecvente, iar stabilitatea politică a Spaniei suferă. La fel economia și, inevitabil, oamenii. Guvernul actual „progresist” al Spaniei, însă, s-a dovedit a fi în întregime incapabil de a preveni pandemia și de a o stopa. Cazul Spaniei este unul foarte tragic, care merită compasiunea și simpatia noastră. Dar nu trebuie să evităm și lecția pe care o învățăm de la spanioli. Când te confrunți cu o pandemie, iresponsabilitatea, ignoranța (ori, am putea chiar spune, prostia) și aroganța au consecințe.

Prostia autorităților și extremiștilor spanioli a fost evidentă pe 8 martie, când zeci de mii de persoane, în speță feministele și tot felul de radicali aparținând unei game ideologice „progresiste” vaste, au descins pe străzile Madridului și în alte orașe din Spania să sărbătorească Ziua Internațională a Femeii.

Sărbătoarea aceasta e, fără îndoială, legitimă, avându-și originile în preocupările legitime ale femeilor că sunt marginalizate în societate. Din nefericire, la fel cum s-a întâmplat și cu alte evenimente și sărbători de bun simț, mișcările sociale din ultimele decenii, în principal „minoritățile sexuale” și cele feministe, au deturnat Ziua Internațională a Femeii. Ea a devenit, în toată lumea, o ocazie pentru diverse grupuri vocale, anti-familie, anti-căsătorie și anti-bărbați, să descindă cu milioanele pe străzile Occidentului pentru a ataca familia, căsătoria, bărbații, creștinii și persoanele cu principii tradiționale. Din nefericire, Spania este unul dintre exemplele mai radicale. În materiale prezentate anterior am discutat afirmațiile ministrului educației din Spania, potrivit cărora familiile tradiționale care se opun educației sexuale sunt „familii homofobe”.

Feminismul infecteaza Madridul

Revenind la 8 martie, străzile Madridului au fost împânzite de zeci de mii de radicali anti-familie, în speță feministe și „minorități sexuale”, scandând, la unison, lozinci de genul „a rapist in your path” și „the real epidemic is patriarchy”. Prima lozincă insinua că fiecare bărbat e suspect, deoarece bărbații sunt înclinați să violeze femeile. În consecință, femeile erau atenționate să se ferească de bărbați sau să-i privească cu suspiciune. A doua lozincă e ușor de priceput. Epidemia de care trebuie să ne ferim, strigau feministele, nu e coronavirusul, ci bărbații.

Pe lângă Madrid, sute de demonstrații similare au avut loc în toată Spania în aceeași zi. Formațiuni conservatoare de dreapta au ieșit și ele în stradă pentru a contracara demonstrațiile feministelor. La demonstrația din Madrid a participat și Prima Doamnă a Spaniei, Vicepreședintele Spaniei, mai mulți miniștri și politicieni influenți. În după-amiaza aceleași zile, o zi de duminică, stadioanele Spaniei erau pline de fani care urmăreau fără îngrijorare meciurile de fotbal. Sute de mii au demonstrat pe străzile Spaniei dimineață, înghesuiți ca sardinele, și sute de mii au stat, tot ca sardinele, pe stadioanele Spaniei după-amiază.

Incepe avalansa

Primul caz de infecție cu coronavirus în Spania a fost raportat pe 31 ianuarie. După cum vă puteți aștepta, avalanșa a început pe 9 martie, fără ca autoritățile să o mai poată controla. Azi s-a ajuns la punctul în care Spania pare să fi capitulat. Datele statistice privind impactul COVID-19 în Spania ne îngrozesc. E rău în România, dar și mai rău în Spania, țară care, cu ani în urmă, a fost declarată de către Organizația Mondială a Sănătății ca având cel mai bun sistem de asistență medicală din lume. Situația Spaniei e tragică, fără îndoială, iar spaniolii au nevoie de compasiunea și simpatia noastră.

Pe 8 martie, sute de mii de spanioli au ignorat, în mod intenționat, recomandările autorităților, ieșind pe străzi pentru a sărbători Ziua Internațională a Femeii, iar apoi, după-amiaza, sute de mii au umplut stadioanele de fotbal. De atunci, avalanșa virusului începută pe 8 martie a scăpat de sub control. Conform articolului din New Yorker, pe 31 ianuarie, 21 de spanioli au fost repatriați din Wuhan (China) și puși în carantină. În aceeași zi, a fost anunțat primul caz oficial de coronavirus în Spania. După 2 săptămâni, numărul a crescut la 2.000, iar pe 9 martie a ajuns la 4.000. În săptămâna lui 9 martie, au fost testați pozitiv de COVID-19 Prima Doamnă a Spaniei, trei miniștri și liderul mișcării spaniole de dreapta. Toți au participat la demonstrațiile din 8 martie. [Link: https://www.newyorker.com/…/from-the-streets-to-the-nursing…]

Mor virstnicii in azilele de batrini

Începând cu săptămâna lui 9 martie, majoritatea pacienților din spitale au fost evacuați și înlocuiți cu persoanele afectate de coronavirus. La data respectivă, aproximativ 700.000 de spanioli așteptau să fie operați. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu acești oameni, dacă unii dintre ei au murit și câți. Cadrele medicale au fost și ele infectate. Conform articolului, cadrele medicale din Spania constituiau 15% din toate infectările din Spania la mijlocul lui aprilie, iar 23 de medici au murit de coronavirus.

La fel ca în toate țările occidentale și România, kiturile pentru testarea populației erau puține, măștile la fel, ventilatoarele în număr mic, și cadrele medicale foloseau pungi de plastic pentru a se proteja de virus. Numărul celor testați era, de asemenea, mic, de doar 30.000 de persoane. Jumătate de milion de kituri pentru testarea populației au fost aduse din China, dar fiind defecte nu au putut fi folosite. Medicii au încetat să se mai ocupe de persoanele de peste 75 de ani infectate, lăsându-i pe aceștia să moară. Un medic spaniol declara presei, „they are left to die, it’s very difficult, but it is the reality / sunt lăsați să moară, e foarte dificil, dar asta e realitatea”.

În toată Spania erau doar 4.400 de paturi de terapie intensivă, în timp ce Germania avea 28.000. Pentru a combate virusul, autoritățile au rechiziționat spitale și clinici private și au transformat centre de conferințe și hoteluri în spitale improvizate. Medicii pensionați și studenții la medicină au fost recrutați să se alăture bătăliei împotriva virusului. Dar nici asta nu a fost suficient. Unii medici ajung să îngrijească de până la 60 ori mai mulți pacienți într-o singură zi.

Penuria de fonduri a fost și ea o cauză. Asistentele medicale din Spania, afirmă articolul, câștigă doar 1000 de euro pe lună. Din această cauză, 8.000 de asistente medicale din Spania s-au dus la muncă în Franța, Germania și Marea Britanie. Spațiul în morgi a devenit suprasolicitat. Azilurile de bătrâni au fost afectate și mai crunt. Se estimează că 3.000 de bătrâni au murit în azile. Au existat situații în care armata a intrat în azilurile de bătrâni doar să descopere că bătrânii nu mai fuseseră îngrijiți de o vreme și că unii dintre ei deja erau morți de câteva zile.

Timp de câțiva ani, spaniolii se mândreau cu statisticile ONU conform cărora spaniolii erau cei mai sănătoși oameni din lume și că aveau „cel mai bun sistem de sănătate din lume”. Natural, aveau cu ce să se mândrească. Dacă Spania era pe locul întâi, România era pe locul 77. [Link: https://dnyuz.com/…/spains-lethal-secret-we-didnt-have-the…/]

Din nefericire, putem afirma cu certitudine că COVID-19 nu va fi ultima pandemie. Vor fi și altele. După cum ne arată modelul spaniol, comportamentul și natura umană sunt în mare responsabile pentru explozia pandemiilor. Rezultatul în trecut a fost moartea. Dacă nu ne schimbăm comportamentul, pandemia viitoare va fi și mai cruntă. Cea mai bună măsura profilactică e, deci, înțelepciunea, prudența și cumpătarea.

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: „Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului”. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

 Biserica si statul: adevar si reconciliere – de Daniel Bud  /  Amintiri cu sfinţii – Pavel Nicolescu

download - Copie - Copie

Articole

 

Articolele din acest număr:

 

 Ruşine că sunt creştin [pagina 1] [click aici…]
 Consfătuirea de la Arad prin perspectiva unui participant [pagina 1] [click aici…]
 Biserica si statul: adevar si reconciliere – de Daniel Bud [pagina 2] [click aici…]
 Amintiri cu sfinţii – Pavel Nicolescu [pagina 2] [click aici…]

 

 

Biserica şi Statul: Adevăr şi reconciliere  de Daniel Bud

Statuia reconcilierii, de Josefina Vasconcellos
(Catedrala Coventry, Marea Britanie)

Asumarea trecutului si cunoasterea adevarului cu privire la trecut ar putea lansa societarea romaneasca pe drumul reconcilierii.  Biserica, parte integranta din aceasta societate turmentata de dosariada, are si ea nevoie de adevar si de reconciliere.

Adevarul este ca pe parcursul mai multor decenii au existat lideri eclesiali care au intrat in colaborare cu statul comunist.  Securitatea a intocmit dosare cu note informative scrise de lideri si membri ai bisericilor.  Astazi nimeni nu mai neaga existenta colaborarii intre conducerea eclesiala si stat.  Este evident ca conducerile diverselor biserici au colaborat cu Securitatea.

Modul in care conducerea eclesiala a colaborat cu Securitatea ramine insa astazi un subiect tabu. Accesul neingradit la dosare este in continuare blocat.  Statul a blocat accesul prin lege, iar pina in prezent conducerile bisericilor nu au reusit sa aduca la lumina perioada istorica a colaborarii.  Dupa multe discutii parlamentare, statul a trebuit sa reglementeze accesul la dosare prin Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS).  Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999, Art. 8, aliniat 2, „Membrii Colegiului Consiliului sunt numiti de Parlament.”  Asadar legislativul supravegheaza activitatea CNSAS, pentru ca atit membrii corpului legislativ, cit si personalitatile publice seculare si religioase isi protejeaza instinctual trecutul colaborationist.

Cind vorbim despre dosarele liderilor eclesiali ne referim in primul rind la pastorii ordinati si la cei care au facut parte din conducerea bisericilor in perioada 1947-1989. Odata cu ingradirea accesului la dosar, cunoasterea celor care au rezistat presiunilor regimului comunist este si ea impiedicata.  Multi au dat dovada de curaj si statornicie in convingerile lor politice si religioase.  Confuzia planurilor si a personajelor este un rezultat al acestei politici.  Astfel ca am ajuns sa un putem face distinctia intre calau si martir sau intre cei care i-au frint pe altii si persoana care a fost frinta.  Pentru a se elibera cu totul de un trecut intunecos, pentru a un mai fi santajabili, si de dragul adevarului, consider ca este necesara cunoasterea modului in care Securitatea a impus teroarea si, din nefericire, a ingenuncheat multi lideri eclesiali.

Acceptul tacit al ingradirii accesului la dosarele clerului plaseaza conducerea eclesiala din perioada 1947-1989 pe traiectoria ideologica a statului care, cu ajutorul Securitatii si a terorii, a ingenuncheat-o in perioada de dictatura. Biserica contemporana sufera prin ingradirea accesului la istorie, in speta anii 1947-1989.  Actuala alianta intre biserica si stat este in detrimentul adevarului si al reconcilierii.  Desi nevoia de reconciliere si adevar este evidenta, liderii bisericilor protestante se aliaza cu pozitia refractara in aceasta chestiune a ierarhiei Bisericii Ortodoxe. Legea lustratiei este incomoda atit pentru stat cit si pentru conducatorii eclesiali din acea perioada.  In ciuda nevoii de transparenta si de cunoastere a trecutului – si spre deosebire de modelul german, de exemplu, unde accesul la dosare a fost deschis fara a se crea distinctia artificiala intre dosarele clericilor si ale laicilor – la noi parlamentul a decis sa ingradeasca accesul liber la dosarele tuturor cetatenilor, iar dosarele clerului au fost tratate preferential.

Presa este mijlocul preferat pentru denigrarea liderilor protestanti care au trecut prin teroarea comunista.  De exemplu, in ianuarie 2008 Associated Press transmitea o stire preluata de jurnale ca USA Today, New York Times si Washington Post: “Petru Dugulescu, capul Bisericii Baptiste din Romania, al carui trecut in calitate de colaborator al temutei politii secrete, Securitatea, a fost revelat recent, a murit joi… la o saptamina dupa ce saptaminalul Banateanul a publicat informata ca el a fost informator la inceputul anilor 1980, cind regimului comunist primea rapoartele lui cu privire la alti preoti baptisti si straini cu care venea in contact.”  Adevarul este ca dosariada nu este doar un subiect de notorietate nationala, iar reconcilierea este o necesitate pentru bisericile din fostele tari comuniste.  Aminarea acestui proces de reconciliere are consecinte negative pentru biserica si generatia tinara.

Nevoia de reconciliere

Conducerea eclesiala din peritada comunista ar fi foarte inspirata daca ar declansa o reconciliere publica cu Dumnezeu si cu oamenii, ceea ce ar insemna marturisirea adevarului, recunoasterea si asumarea trecutului.  Trebuie recunoastem ca incepind cu 1947 multi din liderii bisericii s-au aliniat la politica socialista, iar altii, care s-au opus, au suferit consecintele, adaugindu-se la numarul de martiri si disidenti. Marturisirea adevarului ar scoate conducerea eclesiala a perioadei comuniste din situatia de santaj in care se afla la ora actuala.  Un astfel de plan ar putea fi formulat in cadrul unei conferinte internationale pe aceasta tema, care poate fi organizata la Bucuresti, sa spunem in 2009.  Structura planului de reconciliere ar putea include doua etape: un forum pentru adevar si reconciliere, si o arhiva care sa contina copiile dosarelor (copie permisa de lege in forma actuala).

Prima etapa

Formarea unui forum pentru adevar si reconciliere in spatiul evanghelic ar avea scopul de a facilita si primi marturia celor care au intrat in relatii de colaborare cu fosta Securitate.  In Africa de Sud episcopul Desmond Tutu a fondat Comitetul pentru Adevar si Reconciliere (CAR).  Toate persoanele care marturiseau si isi cereau iertare in mod public si in fata CAR erau iertate de toate faptele marturisite, fara nici o consecinta de ordin administrativ sau juridic.

O consultatie transparenta cu eroii perioadei de totalitarism ar putea oferi citeva puncte de reper ale unei reconcilieri nationale.  Cu mandatul acestor eroi ai credintei, forumul si liderii eclesiali actuali s-ar putea angaja in negocieri cu legislativul pentru crearea unui scut juridic cu privire la actele marturisite de pastorii si liderii care vor sa faca o marturia voluntara in sensul reconcilierii.  Procesul de reconciliere ar putea dura pina la doi ani, timp in care membrii forumului, sau o parte din ei, ar putea organiza fie mai multe evenimente in Bucuresti sau in provincie, unde pastorii si liderii care vor sa participe la reconcilire vor avea ocazia sa o realizeze.

Desigur, marturisirea este un act voluntar. Ea se adreseaza mai ales pastorilor ordinati sau aflati in pregatire teologica la finele anului 1989, cit si liderilor neordinati din aceasta perioada. Avem cel putin exemplul unui lider protestant care nu si-a plecat capul si dupa obtinerea unei copii a propriului dosar a decis sa il publice pe internet.  In 2006 un alt pastor baptist a fost primul, din cite stiu, care a facut o marturisire publicata online cu privire la colaborarea sa cu Securitatea. Regretabil, a scris acest lider, este faptul ca unii pastori inca continua sa ofere si astazinote informative.

Daca vom cauta lideri crestini romani cu autoritate morala, sunt sigur ca ii vom gasi. La nivel international un lider care si-a marturisit pacatul in mod public a fost Chuck Colson. Participarea lui la un asemenea proces in Romania ar putea fi incurajatoare pentru multi.  Insa accentul nu trebuie pus pe componenta forumului.  Reconcilierea va fi realizata de catre fiecare pastor, prezbiter, diacon sau simplu membru care va veni in mod public si va marturisi modul diabolic in care organele de stat i-au frint fiinta si l-au invins, isi va cere iertare, si va promite ca atunci cind va ajunge sa obtina o copie a propriului dosar de la CNSAS, o va depune la arhiva, de dragul adevarului si al reconcilierii.

A doua etapa

Formarea unei arhive duplicat cu dosarele clerului evanghelic ar putea fi al doilea pas in acest proces.  Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999, Art. 13, aliniat 1, orice cetatean roman poate cere „eliberarea unor copii de pe înscrisurile aflate în aceste dosare ori alte materiale.”  Desigur, exista si o chestiune sensibila, si anume, aliniatul „(2) Nu se elibereaza copii de pe acele înscrisuri ale dosarului, al caror continut poate afecta major o terta persoana, decât în urmatoarele conditii: a) cu acordul scris al persoanei ce poate fi afectata major sau al mostenitorilor legali; b) asigurând o copie care nu cuprinde pasajele privitoare la o terta persoana ce poate fi afectata major.”  Deci fiecare pastor are dreptul legal de a consulta propriul dosar si de a cere o copie a filelor de la dosar.  Copia dosarului poate fi depusa intr-o arhiva special creata si care va putea fi consultata in anumite conditii.  Colaborarea cu Securitatea poate fi analizata pe baza a cel putin sapte criterii, dupa cum e subliniat in  articolul “Lectiile deconspirarii – o analiza a modelului catolic polonez II” de pe blogul Agora Christi, din 24 martie 2008.

Beneficiile reconcilierii

Rezultatele unui astfel de proces sunt, cred eu, evidente.  In primul rind, biserica isi va recapata libertatea.  Se va realiza iesirea conducerii eclesiale din perioada comunista de sub controlul statului, si nu va mai exista frica dosarelor si a persoanelor care pot sa mai arunce in presa o alta informatie de la dosar, folosita pentru inca un articol denigrator.  Ceea ce este compromitator va fi marturisit si iertat.  Va fi un nou inceput.  Biserica evanghelica actuala va fi recunoscuta astfel ca o biserica ce practica pocainta, marturisirea, iertarea, si reconcilierea.  Liderii vor incheia astfel capitolul colaborarii cu puterea politica opresiva.

In al doilea rind, se va realiza recuperarea libertatii bisericii de a proclama adevarul si pocainta.  Biserica isi va recapata vocea profetica prin care invita romanii la cunoastrea lui Dumnezeu, cel care continua sa reconcilieze.  Pentru ca pastorii evanghelici s-au pocait, intreaga natiune va avea un exemplu palpabil a marturisirii si reconcilierii.  Prin faptele ei biserica va chema poporul roman la reconciliere cu Dumnezeu si cu un trecut dureros.

Rusinea publica poate constitui un obstacol de netrecut; acest fapt un trebuie diminuat.  Insa discutarea si analiza acestui proces de reconcilire in cadrul unei conferinte internationale la Bucuresti ar putea evidentia nu numai necesitatea logica a procesului de recuperare a adevarului, ci si beneficiile reconcilierii la nivel personal, eclesial si national.

Articol aparut in site-ul Agora Cristi (http://agorachristi.wordpress.com)

sus

Amintiri cu sfinţii – Pavel Nicolescu

Iată o predică rostită la Bethel în preajma Crăciunului anului 2003. Spre surprinderea noastră a tuturor, Pavel Nicolescu a ales să citească într o seara de Crăciun textul din Efeseni 5:22 33: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Christos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul Trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Christos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi vă nevestele cum a iubit şi Christos Biserica şi S a dat pe Sine pentru ea, ca s o sfinţească, după ce a curăţit o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Christos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale Trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă sa şi se va lipi de nevastă sa şi cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare (vorbesc despre Christos şi despre Biserică). Încolo, fiecare dintre voi să şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.”

„Subiectul meu mă fascinează şi mă preocupă. El este una dintre minunile harului lui Dumnezeu. Cea mai mare minune despre care am ajuns să ni se pară banală este «creaţia». A doua minune este întruparea Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Şi a treia minune este Biserica.

Lumea în care trăim este o minune extraordinară, pentru că a existat o vreme când ea n a fost şi nici nu trebuia să fie. Dumnezeu n a creat această lume pentru că avea nevoie de ea. Putea să trăiască foarte bine şi fără ea. Pentru Dumnezeu nu este o «necesitate» ca să aibă lumea asta în fiinţă. În veşnicia trecută, El a trăit fără ea. Faptul că El a chemat o de la inexistenţă la existenţă este ieşit din comun. Oare de ce a creat o, dacă n avea nevoie de ea? Mai ales că această lume I a făcut după aceea o seamă întreagă de probleme. La întrebarea aceasta nu se poate da un răspuns raţional. Putem spune doar că Dumnezeu a creat lumea aceasta din dragoste; a creat o din preaplinul harului Său. Eu spun uneori că Dumnezeu n a creat lumea pentru o necesitate, ci pentru că lumea inexistentă avea nevoie de Dumnezeu.

A doua minune este că Dumnezeu a creat această lume, ea s a ridicat împotriva Lui, şi El, în loc să o nimicească, a făcut un plan de mântuire a ei. Lumea aceasta a devenit de fapt o scenă pe care a venit Fiul lui Dumnezeu. Lumea este «Christologică», este scena întrupării şi venirii pe pământ a Fiului lui Dumnezeu. Un teolog german spune că Dumnezeu a creat lumea pentru a putea ieşi undeva din El Însuşi. Doar în felul acesta s a putut rezolva problema mântuirii. Lumea nu este o necesitate pentru Dumnezeu, ci doar pentru problema mântuirii noastre. Aceasta este una dintre marile taine ale Scripturii. Şi teologul german spune că lumea trebuia să fie o astfel de scenă în care Dumnezeu trebuia să iasă din Sine, rămânând de fapt în acelaşi timp în Sine Însuşi, rămânând acelaşi. Este o mare taină. Un părinte al Bisericii spune că, într un fel, Dumnezeu, trimiţându-L pe Fiul Său într o lume care odată n a fost, dar a fost creată pentru aceasta, «S-a depăşit pe Sine», dacă putem spune aşa. Este minunea harului lui Dumnezeu, minunea dragostei nemăsurate.

Fiul păşeşte în afară, rămânând înăuntru («Eu şi Tatăl una suntem», «Nimeni n a văzut pe Dumnezeu, afară de Fiul lui Dumnezeu, care este în sânul Tatălui», «Isus Christos este acelaşi ieri, azi şi în veci»), deşi vine pe scena lumii şi devine ca un copilaş. Dumnezeul cel atotputernic devine slab. Dumnezeul cel infinit devine finit. Dumnezeu hotărăşte într-un mod miraculos, în virtutea atotştiinţei Sale, să «nu ştie» anumite lucruri (vă rog să nu mă întrebaţi, că nu pot să vă explic).

Karl Bart, teologul german, spune că «Dumnezeu, în Isus Christos omul, m a ales pe mine pentru Sine». Apoi, El lărgeşte doctrina predestinaţiei şi zice «S a ales pe Sine pentru mine». Dumnezeu a decretat ca Isus Christos, în ministeriatul Lui pe pământ, să nu cunoască anumite lucruri. Asta nu este doar o exprimare paradoxală, ci este o minune a harului, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să Se «încopcieze cu noi» ca să ne mântuiască. Aceasta este semnificaţia sărbătorii Naşterii Domnului. Nu este vorba aici despre lumini sau despre brazi, despre globuri sau despre cadouri. Toate acestea sunt frumoase, dar ele nu alcătuiesc decât «coaja» acestei sărbători. Lumea modernă a pierdut semnificaţia Naşterii Domnului: S a născut Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu! Cel ce cunoaşte toate lucrurile a ales să nu ştie. Cel ce era atotputernic a acceptat să fie slab. Cel ce a făcut lumile a acceptat să fie «în lume». Cel ce ţine toate lucrurile a acceptat să fie «ţinut» în braţe de o fecioară curată. Cel ce n a cunoscut suferinţa a acceptat să Se umilească şi să ia chip de rob.

Aceasta poate fi un punct de poticnire pentru unii dintre dogmatiştii creştini: «Dumnezeu nu cunoştea suferinţa!» A trebuit să o cunoască în Fiul Său, Isus Christos. A trebuit să moară pe cruce pentru păcatele noastre în aşa fel încât El, cunoscând ce înseamnă suferinţa, luând asupra Sa păcatele noastre, să ne poată apoi mântui. Aceasta nu este o poveste care se spune de Crăciun, ci esenţa planului de răscumpărare.

În seara aceasta însă aş vrea să accentuez o a treia taină. Subiectul acesta îmi place foarte mult. Este vorba despre «taina Bisericii».

Observaţi că în fiecare dintre aceste trei minuni: «creaţie», Dumnezeu cheamă lumea din nefiinţă la fiinţă, a creat universul material şi spiritual, «întrupare», Isus Christos Îşi asumă un trup. Chiar şi acum în cer Christos are un trup şi poartă «la dreapta Tatălui» urmele răstignirii Lui. Crucea este titlul de glorie al Fiului lui Dumnezeu:

«Iată, El vine pe nori şi orice ochi Îl va vedea. Chiar şi cei ce L au străpuns…»

Isus nu leapădă acest trup în veşnicie. Îl poartă în Sine. Sigur că este o mare problemă pentru teologi dacă Isus Christos, întrupându Se, trăind, murind, înviind şi înălţându Se apoi la dreapta Tatălui «a adus ceva nou în divinitate». Dacă răspundem că a adus ceva nou înseamnă că Dumnezeu Se schimbă. Dacă spunem că n a adus nimic nou, înseamnă că nu s a întâmplat nimic. S ar prea putea ca gândirea noastră cu categoriile ei să fie prea «strâmtă» pentru a înţelege această realitate. Ştiţi că în matematică, atunci când operăm cu infinitul, vechile noţiuni dispar. Doi şi cu doi fac patru, dar un infinit şi cu un alt infinit fac tot infinit. Când vorbim despre Dumnezeu, despre felul în care El lucrează, vechile noţiuni cu care operăm noi la nivelul lumii acesteia încep să se prăbuşească, încep să se topească. De pildă, în capitolele 9, 10 şi 11 din epistola lui către Romani, apostolul Pavel vorbeşte despre taina lui Israel şi a predestinaţiei. În capitolul 11 are câteva expresii care sunt cam aşa: «Din cauză că ei au căzut, voi aţi fost mântuiţi. Căderea lor a fost ocazia mântuirii voastre, ca şi ei în final să fie mântuiţi!»

Aş vrea să revin însă la cea de-a treia minune a harului, care este Biserica. Ea este formată dintr un Cap, care este în slavă, şi un Trup, care este pe pământ. De fapt, chiar şi o parte dintre mădularele acestui trup sunt acum în slavă. Această asociere dintre Creator şi creatură este una dintre cele mai curioase structuri. Isus Christos, ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Logos, ca Cel ce a participat la creaţie, ca Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt (cum zic teologii, «cosubstanţial»), ca Cel ce a fost plăcerea Tatălui, n avea nevoie de cineva de dinafara Lui. Dumnezeu care are nevoie de ceva de dinafara Lui nu este Dumnezeu, Îi lipseşte ceva!

Dumnezeu, ca «Dumnezeu», putea să trăiască fără noi şi totuşi, Isus Christos Se uneşte cu Biserica Sa. Ca Dumnezeu, n are nevoie de noi, dar ca Dumnezeu om, trăieşte cu noi. Nu Se poate concepe acum Fiul lui Dumnezeu la dreapta Tatălui fără Biserică. Problemele sunt foarte dificile, dar vă spun toate acestea nu ca să vă încurc, ci ca să vă… miraţi!

Oamenii de astăzi au pierdut la un moment dat sentimentul mirării. Nu se mai miră… Apoi trebuie să ne mirăm, să fim fascinaţi. Spunea odată teologul american Stoul, care este un presbiterian şi care a predat Teologia Sistematică:

«Foarte mulţi studenţi m-au întrebat: ‘De ce i a ales Dumnezeu pe unii pentru mântuire şi pe alţii i a abandonat?’ (Ştiu că nu toţi credincioşii au această părere şi nu discutăm acum problema predestinaţiei.) Un singur student s a apropiat de mine şi mi a pus întrebarea: ‘De ce m a mântuit Dumnezeu pe mine? Pentru că mă iubeşte?’»

Aş vrea deci să revin la a treia minune care L priveşte pe Christos şi Biserica Sa. El, «Capul», care este în slavă, şi Biserica Sa, care este formată din noi, aşa cum suntem. De multe ori, nouă nu ne place de un frate, de o soră… Îi criticăm… Am vrea să gândească ca noi… Şi totuşi, aceştia sunt copiii lui Dumnezeu! Şi sunt mădulare ale Trupului lui Isus Christos!

Există printre eroii credinţei enumeraţi în Epistola către Evrei la capitolul 11 foarte mulţi oameni care aveau păcate. De pildă, autorul vorbeşte despre Samson, dar nu zice nimic despre păcatele lui. Eu aş fi vorbit despre părinţii lui, nu despre el! Şi mai sunt şi alţii ca el.

Există acolo însă un verset care arată minunea harului: «Ei, de care lumea nu era vrednică…» Acesta nu este triumfalism ieftin. De fapt, aceasta este minunea cea mai mare. Noi, credincioşii de orice confesiune, care-L iubim pe Domnul, care am primit prin credinţă iertarea de păcate, care am fost născuţi prin Duhul Sfânt, care formăm poporul lui Dumnezeu, formăm de fapt Biserica lui Isus Christos, Iubita Lui, Mireasa Lui.

Textul din Efeseni zice: «Ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.»

Noi credem întotdeauna că suntem mântuiţi ca să scăpăm de iad. Şi este adevărat. Suntem mântuiţi de păcatele noastre, suntem născuţi din nou de Duhul Sfânt ca să fim un popor sfânt… Toate acestea sunt «pentru noi». De multe ori, Evanghelia noastră este centrată exclusiv pe interesele noastre. Ea are astfel şi un caracter umanist. Dar noi am fost mântuiţi şi pentru altceva, am fost mântuiţi ca să fim obiectul admiraţiei lui Isus Christos. Zice aici: «Ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică…» În traducerea engleză scrie: «Să Şi prezinte Lui Însuşi…» Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că Domnul Şi a răscumpărat o Mireasă, o Iubită, pe care s o privească şi să zică:

«Ia uite ce frumoasă este! Uite, aceştia care sunt slabi, ce frumoşi sunt!»

«Ca să Şi prezinte Sieşi…» Interesul suprem al mântuirii a fost ca Dumnezeu să-I prezinte Fiului Său o Mireasă pe care El să o admire. Când o fată frumoasă se priveşte în oglindă, spune: «Vai, ce frumoasă sunt!» Tot aşa, când Christos Se uită la Mireasă, spune: «Uite ce frumoşi sunt!» «Să Şi prezinte Sieşi…» Mireasa devine o parte din El Însuşi. El o adoră, Se minunează de ea.

Sigur că mântuirea implică şi alte aspecte, dar scopul ei este subordonat acestei situaţii în care Christos Îşi admiră propria Sa creaţie, Biserica, pe care a răscumpărat o cu sângele Său. Este ceva extraordinar! Noi nu putem să ne gândim la aşa ceva.

Când te uiţi de exemplu la un tablou, obiectul estetic este ca să l priveşti şi să ţi facă plăcere. Sigur, când se vinde, el devine o marfă de interes financiar. Isus Christos Şi a răscumpărat Biserica. A înfrumuseţat o ni se scrie aici, ca s o înfăţişeze înaintea Lui, ca s o pună înaintea Lui, s o privească, s o admire.

A, înţeleg, noi suntem obligaţi să L privim şi să L admirăm pe Dumnezeu. Ne forţează frumuseţea Lui, atributele Sale, sfinţenia Sa, dragostea Sa, splendoarea Sa, providenţa Sa şi lucrările Sale. Este firesc ca orice creatură să şi admire Creatorul! E o obligaţie într un fel, este ceva la care suntem chemaţi. Dar ca Dumnezeu, în Fiul Său, să Şi admire Biserica este parcă ceva de… neconceput! Şi totuşi, Biblia ne spune că Christos Îşi pune înaintea Lui această Biserică. «Da, o fi frumoasă?» Păi sigur, dacă e slăvită!

Mai departe zice: «…fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.»

Vă aduceţi aminte că, în Vechiul Testament, Avraam îi spune soţiei sale ceea ce noi cam uităm să le spunem soţiilor noastre, după ce au cam îmbătrânit: «Ştiu că eşti o femeie frumoasă.» Şi Mântuitorul îi spune Bisericii: «Ştiu că eşti o Mireasă frumoasă.»

Cum de a ajuns ea atât de frumoasă? «A curăţit o prin sângele Său.» Ne a spălat de toate păcatele. Prin Duhul Sfânt, ne a înnoit, ca să alcătuim în final Mireasa Lui.

Ştiţi că în natură domină acum o lege a decăderii, a degradării, a dezordinii, numită legea entropiei. Toate lucrurile merg în jos. O haină nouă devine veche. Un automobil nou ajunge o vechitură. O fată de 18 ani, peste 90 de ani va fi o babă…. Şi aşa mai departe. Nu se întâmplă însă niciodată invers! Nu există în natură ca un bătrân de 90 de ani să devină ca unul de 18 ani. Este efectul acestei legi tiranice, care ne duce în jos. Şi totuşi, în textul nostru, Duhul Sfânt ne spune că la sfârşit, Biserica Lui va fi… frumoasă. Nu putem concepe ca Mântuitorul să aibă o Mireasă urâtă. Trebuie să fie frumoasă! Cea mai frumoasă!

Şi textul adaugă: «…fără pată, fără zbârcitură». Zbârcitura este rezultatul păcatului. Petele sunt rezultatul păcatului. Păcatul îmbătrâneşte. Păcatul degradează. Dar Mireasa urmează un drum «anti entropic», împotriva legilor firii. Dumnezeu nu este doar autorul legilor naturii, ci şi autorul contra legilor. Oamenii încearcă de multe ori să L prindă pe Dumnezeu în legile Sale, dar Dumnezeu scapă. În lumea aceasta, de pildă, o piatră «cade». Dar aceasta nu este o lege absolută. Un copac se ridică în picioare. Un animal merge pe pământ. Totuşi, există animale care zboară. Legile nu sunt fixe, sunt foarte labile în mâna lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu ne spune că Biserica Sa se supune unei legi «anti entropice», devenind din ce în ce mai frumoasă.

Aceasta se poate vedea şi în viaţa noastră de creştini. Când ne am întors la Domnul, nu cunoşteam mult.

Cunoşteam puţin. Am făcut păcate şi am făcut greşeli. Cu timpul, acestea au dispărut din viaţa noastră. Spunem că Dumnezeu ne a sfinţit, ne a crescut în neprihănire.

Uitaţi vă la o fată care s a căsătorit. Era tânără, nu cunoştea multe. A îmbătrânit, copiii i au mâncat zilele şi a trecut prin multe. Acum, la bătrâneţe, este o soţie pricepută. La aceşti oameni cu experienţă străluceşte pe faţă o frumuseţe duhovnicească. Nu mai este tinereţea firii, ci tinereţea duhului, a sufletului. Este un anunţ al Bisericii care va fi întinerită, care va fi înfrumuseţată de Mirele ei, Isus Christos. Biblia nu spune că Biserica va deveni frumoasă prin ea însăşi, ci că Isus Christos lucrează la înfrumuseţarea ei. Sunt mai multe texte în Scriptură care arată această admiraţie a lui Dumnezeu pentru poporul Său, în ciuda păcatelor noastre. Asta nu înseamnă că suntem îndreptăţiţi să păcătuim. «Copilaşilor, să nu păcătuiţi, dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Fiul lui Dumnezeu.» «El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, şi nu numai ale noastre, ci ale întregii lumi.» Un mistic din biserica romano catolică, Bernard de Clairvaux, care a scris un tratat foarte interesant la Cântarea Cântărilor, despre care a scris mai devreme şi Origen, spune că «din punctul de vedere al predestinaţiei, al veşniciei, nu există rău. Când Dumnezeu a decretat să Şi aleagă o Biserică, n a existat problema răului. Răul a apărut ulterior. Şi datorită răului S a întrupat Fiul lui Dumnezeu.»

«Chiar păcatul, spun unii teologi, nu este cauza întrupării, este ocazia întrupării.»

Bernard spune că «din punctul de vedere al lui Dumnezeu, din veşnicia veşniciilor, în El, Dumnezeu ne a ales înainte de întemeierea lumii, înainte ca să apară la orizont problema păcatului». Deci, Dumnezeu ştia. Din punct de vedere al Bisericii, originea şi destinul ei nu sunt legate de «rău». Ea a fost decretată să fie «desăvârşită».

Aceste păreri sunt bazate pe anumite pasaje din Cântarea Cântărilor, în care există nişte versete foarte curioase. Mai întâi, uitaţi vă la această expresie din versetul 5 al capitolului întâi: «Sunt neagră, dar sunt frumoasă.» Mai departe îşi motivează această afirmaţie: «Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m a ars soarele. Fii mamei mele s au mâniat pe mine şi m au pus păzitoare la vii.»

Citim însă la capitolul 2 versetul 2: «Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete.» Este o afirmaţie a mirelui, care parcă contrazice ce spune mireasa. La versetul 7 din capitolul 4 spune: «Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n ai nici un cusur.» Cum o fi asta? Păi, foarte simplu. Eu sunt chemat să mi recunosc păcatele mele, să mi recunosc fărădelegile mele, să recunosc că am greşit înaintea lui Dumnezeu şi când am zis aşa şi am adăugat: «Sângele lui Isus Christos poate să mă spele de orice păcat şi Duhul Sfânt să mă nască din nou», Dumnezeu din cer zice: «Eşti atât de frumos! Dacă L ai acceptat pe Fiul Meu, eşti de parcă n ai fi păcătuit niciodată.»

«Sunt neagră, dar sunt frumoasă», … «Eşti frumoasă de tot şi n ai nici un cusur.»

Iar în capitolul 6 versetele 4 şi 5 citim: «Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor. Întoarce ţi ochii de la mine, căci mă tulbură.» Isus Christos Îşi prezintă Sieşi o Biserică frumoasă, fantastic de desăvârşită. Dumneavoastră ştiţi toţi că, atunci când eşti tânăr şi te îndrăgosteşti, ţi se pare că aceea este cea mai frumoasă fată. Nu este aşa, mai sunt şi… altele. Dar aşa ni se pare. În lumea noastră sunt multe fete. Atâta timp cât nu eşti căsătorit, ai voie să alegi. Când te ai căsătorit, ţi s a închis această posibilitate. Nu uitaţi însă că Isus Christos nu are de ales, are o singură Mireasă. Ăsta este farmecul divin. Nouă nu ne place. În lume sunt multe schimbări. Bărbaţi îşi abandonează nevestele. Nevestele îşi abandonează bărbaţii şi aşa mai departe. Sunt lucruri rele, care din păcate se întâmplă şi în bisericile noastre. Nu găsim însă în tot Noul Testament nici măcar un singur verset, nici măcar o singură aluzie, că Domnul Isus ar putea vreodată să Se lase de Biserica Lui.

Dar de ce?

Păi, uite de ce: pentru că El a răscumpărat o cu un preţ nespus de scump. În Faptele Apostolilor 20:28, sfântul Pavel îi cheamă pe presbiterii din Efes şi le spune nişte cuvinte uluitoare: «Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma peste care v a pus Duhul Sfânt episcopi (sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat o cu însuşi sângele Său.»

Nu doar a zis o vorbă, ca la creaţie. Nu este doar efectul unei providenţe simple, a unei activităţi obişnuite a lui Dumnezeu. Pentru Biserică, Dumnezeu a plătit un preţ. Ca să aibă această Biserică a trebuit să dea ceva, L-a dat pe Fiul Său. Nu este un act gratuit. De prea multe ori ni se spune că noi suntem mântuiţi prin har. Asta este dacă priveşti numai din punctul nostru de vedere. Noi n a trebuit să dăm nimic ca să fim mântuiţi, dar Dumnezeu a trebuit să dea! El a trebuit să plătească. Am putea spune că S a supus unei legi. Datorită acestei supuneri a lui Dumnezeu faţă de o lege, noi suntem mântuiţi fără lege, suntem mântuiţi doar prin credinţă în Isus Christos. Acesta este farmecul harului. Cineva a spus că, de fapt, «nu există mântuire pur şi simplu prin har». Aceasta este pentru noi. Cineva trebuie să plătească! A plătit Dumnezeu. «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe unicul Său Fiu…» Dacă nu-L dădea pe acest Fiu, Dumnezeu putea să ne pedepsească, putea să ne treacă în nefiinţă, dar nu putea să ne mântuiască.

Aş vrea să vă aduc aminte un verset care este din Vechiul Testament, şi anume ceea ce spune prorocul Balaam, care are la un moment dat o viziune şi rosteşte aceste cuvinte:

«El nu vede nici o fărădelege în Iacov, nu vede nici o răutate în Israel. Domnul Dumnezeul lui e cu el. El este Împăratul lui, veselia lui.»

Iar din Noul Testament vă aduc aminte de ceea ce spunea Petru:

«Voi sunteţi însă o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.» (1 Petru 2:9)

Biserica este aleasa lui Dumnezeu. Este aici un fel de discriminare din partea lui Dumnezeu. El iubeşte toată lumea, dar iubeşte în mod deosebit Biserica Sa. Pot spune că şi eu iubesc toată lumea, dar nimeni nu mă poate învinui dacă îmi iubesc soţia într un mod mai deosebit.

Faţă de toată lumea, iubirea lui Dumnezeu este naturală şi se manifestă prin bunătatea Sa: prin ploaie, prin soare etc., dar Îşi iubeşte în mod deosebit Biserica. Trebuie să înţelegem foarte bine lucrul acesta: Biserica ocupă un loc privilegiat în planul harului lui Dumnezeu. Suntem nişte creaturi care ne bucurăm de nişte privilegii din partea lui Dumnezeu. Nimeni nu este oprit: dacă vrea, poate să intre, dacă vrea, poate să rămână afară.

Spre încheiere, aş vrea să vă aduc aminte că în cartea Apocalipsei, în capitolul 21, citim: «Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându se din cer, de la Dumnezeu, cetatea Sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.» (Apocalipsa 21:1 2)

Dumnezeu putea să ne mântuiască fără să declare că ne iubeşte… Eu pot să-i dau cuiva nişte bani fără să l iubesc, pot să i dau un milion de dolari. El nu poate să ştie dacă dincolo de milion este dragoste sau nu.

Dumnezeu putea şi El să ne dea ceva, să ne «mântuiască», fără să ştim dacă ne iubeşte. Cineva poate să fie bun fără să iubească. Şi cineva poate să iubească fără să dea ceva cuiva. «Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Sa prin faptul că L-a dat pe Fiul Său.» Aceasta nu este o simplă dăruire, ci expresia dragostei Sale. El L-a dat pe Fiul Său nu doar ca să ne mântuiască, deşi acest lucru este foarte important, ci L a dat pe Fiul Său pentru ca să-I dea Fiului Său o Mireasă, o soţie, una pe care El s o iubească, să privească la ea şi să spună: «Ce frumoasă este! Extraordinar! Fantastic! Aceasta este Mireasa Mea!»

Biserica este această structură divino umană, al cărei Cap este Christos în slavă şi ale cărei mădulare o parte trăiesc în cer şi o parte pe pământ. Dumnezeu ne cheamă la această părtăşie, nu baptistă, nu penticostală, nu creştină după Evanghelie, deşi acestea sunt numiri importante pentru fiecare dintre noi. Sigur că este important să faci parte dintr o comunitate evanghelică, dar este şi mai important să ştii că eşti mântuit, că eşti născut din nou, că eşti Templul Duhului Sfânt şi că faci parte din Biserică, care este Mireasa lui Isus Christos. Ce har! Extraordinar! Fantastic! Minunat! Acesta este sensul Naşterii Domnului. Amin.”

Cateva adaugiri

Cunoaştere

Pentru că ştim ceva, cunoaştem totul?

Pentru că nu ştim totul, nu cunoaştem nimic?

Iată o dilemă teologică care divizează estul de vest şi bisericile istorice de cele evanghelice.

Pentru cei care l au ascultat pe Pavel Nicolescu este foarte evident că el a adus în gândirea evanghelică română o dimensiune absentă până mai ieri-alaltăieri, dimensiunea tainicului transcendental. Pavel Nicolescu ne-a convins să nu ne mai lăudăm atât cu cunoaşterea noastră „sistematică” a lui Dumnezeu. El a preluat de la Richard Wurmbrand şi de la alţi teologi ideea că „Dumnezeul cel adevărat nu prea este «sistematic» în felul în care L prezintă cărţile noastre de teologie.” Faptul că a citit mult teologie europeană şi că şi a dat doctoratul în sfera teologiei ortodoxe l a ajutat pe Pavel Nicolescu să pătrundă în adevăruri care multor teologi evanghelici români le scapă. Pentru această ocazie, aş vrea să mă opresc la epistemologia fenomenului „cunoaşterii de Dumnezeu”.

Cunoaşterea şi cugetarea sunt două funcţii care ne pun deoparte de tot restul vieţuitoarelor de pe acest pământ şi ne fac părtaşi firii dumnezeieşti.

Între diferitele ramuri ale bisericii creştine există însă o controversă pe această temă a cunoaşterii. La mijloc este un aspect particular al cunoaşterii şi anume „cunoaşterea de Dumnezeu”. Cultele numite „tradiţionale” au ajuns să plaseze existenţa lui Dumnezeu în domeniul „tainei”, accentuând preponderent aspectul „transcendental” al divinităţii. Dumnezeu este plasat „dincolo” de limitele de pătrundere ale cunoaşterii noastre. Reforma a produs o revoluţie în gândirea oamenilor şi a deschis accesul oamenilor la „Dumnezeul raţional”, pe care L putem cunoaşte şi studia prin intermediul revelaţiei. Dumnezeul evanghelicilor este „aici” prin Isus Christos, prin Duhul Sfânt şi prin textul inspirat.

Atitudinea acestor două orientări deosebite faţă de cunoaştere se vede din felul în care şi desfăşoară „slujbele”, din închinarea colectivă. Bisericile tradiţionale practică „liturghia”, în care aproape totul este ascuns în simbol şi în misterul tainelor. Bisericile evanghelice practică „predicarea”, care este o revenire la practica primei biserici şi pune accent pe „latreia”, slujba îndreptată spre oamenii prezenţi în adunare. Chiar şi poziţia „oficiantului” este diferită în cele două orientări eclesiastice. Preotul bisericilor tradiţionale oficiază cu faţă la altar şi cu spatele la adunare. Predicatorul evanghelic oficiază cu faţa la oameni, privindu i în ochi şi căutând să îi slujească cu Cuvântul.

Dumnezeul bisericilor tradiţionale este de „nevăzut în spaţiul clădirii”, Dumnezeul bisericilor evanghelice este „prezent” în Templul adunării de sfinţi şi în Templul trupului material al celor credincioşi.

Care să fie adevărul?

Nu cumva există în această situaţie, asemenea raţionamentului propus de greci, o teză, o antiteză şi mai ales o sinteză care să poată îmbrăţişa ambele tendinţe? Eu cred că da.

Cunoaşterea noastră de Dumnezeu, ca instrument al ieşirii din noi înşine şi al pătrunderii noastre în realitatea care ne înconjoară, va pendula întotdeauna între ceea ce ştim şi ceea ce nu ştim, între ceea ce putem cunoaşte şi ceea ce nu putem cunoaşte. Amândouă aceste dimensiuni sunt amintite în textul sacru:

„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.” (Deuteronomul 29:29)

„Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.” (1 Corinteni 3:18 )

„Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n a cunoscut cum trebuie să cunoască.” (1 Corinteni 8:2)

Faptul că Dumnezeu ne spune că putem cunoaşte şi ne cheamă să cunoaştem nu trebuie înţeles ca o garanţie că putem cunoaşte „toate lucrurile”.

Aş asemăna fenomenul cunoaşterii cu câteva experienţe pe care le avem toţi.

În primul rând, ceea ce privim şi vedem cu ochii noştri nu este tot ceea ce există. Oricine a privit vreodată în zare şi a rămas încântat de priveliştea mirifică a peisajului montan sau marin a ştiut că există ceva şi dincolo de limitele privirii sale; există o realitate care trăieşte „dincolo de orizont”.

Cel care a privit uluit şi umilit bolta înstelată a nopţii şi a încercat să numere stelele de pe cer ştie că oricât ar încerca, aşa ceva este cu neputinţă. Există numeroase alte sisteme stelare, galaxii şi metagalaxii, pe care nu le vom putea vedea niciodată cu ochiul liber. Chiar şi cel care îşi ajută privirea cu posibilităţile telescopului sau ale radiotelescopului ştie că nu poate pătrunde totul. Călătoria lui prin spaţiu şi timp este şi ea mereu limitată. Dincolo de orizontul vizibil, rămâne pururi inscrutabil un alt orizont, ale cărui dimensiuni se pierd în domeniul… infinitului.

Cunoaşterea de Dumnezeu este şi ea asemănătoare cu cunoaşterea fizică. Parcă am privi printr un con a cărui deschidere se măreşte din ce în ce mai mult, în timp ce capacitatea noastră de a discerne amănuntele se micşorează din ce în ce mai mult. Vedem clar lucrurile de aproape şi din ce în ce mai neclar lucrurile din… zare.

Ca să fim mai corecţi, conul nostru prin care privim ar trebui înlocuit cu ceva de forma unei „trompete” sau a unei flori de crin, ale cărei petale se răsucesc treptat spre în afară până ce fac un ocol plin de 360 de grade. Cunoaşterea de Dumnezeu trebuie extinsă nu numai în depărtare, ci în toate direcţiile, până vom ajunge să intuim că Dumnezeu este „atotprezent” în toate dimensiunile şi dincolo de toate dimensiunile existente.

Faptul că nu putem cunoaşte tot nu înseamnă că nu putem cunoaşte nici „în parte”. Iată o concluzie care împacă atât premisa bisericilor tradiţionale, cât şi premisa bisericilor evanghelice. Disputa despre „cunoaşterea tainei” sau „taina cunoaşterii” ar trebui împăcată de o concluzie pe cât de evidentă, pe atât de inaccesibilă unora dintre teologii mari de astăzi.

Dumnezeu a venit la noi şi S a materializat „asemenea nouă”, ca să L putem cunoaşte pe Tatăl:

„«Dacă M aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo, Îl veţi cunoaşte; şi L aţi şi văzut.» «Doamne, I a zis Filip, arată ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.» Isus i a zis: «De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M ai cunoscut, Filipe? Cine M a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată ne pe Tatăl?’ Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.»” (Ioan 14:7 11)

Asta nu înseamnă că de acum Îl cunoaştem deplin pe Tatăl:

„Toate lucrurile Mi au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel, nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i L descopere.” (Matei 17:27)

Cunoaşterea noastră de Dumnezeu va rămâne pururi şi corectă, şi… „în parte”. Ambele ramurile ale bisericii au în felul lor dreptate… în parte. Ar fi bine însă să ne înţelegem unii pe alţii şi să nu ne mai „sfădim”, ci să ne ridicăm la înălţimea „întregului”. Altfel, riscăm să greşim, baricadându ne în redutele extremelor. Biserica Evanghelică riscă să susţină că totul este clar şi „la vedere”, alunecând periculos spre raţionalismul reducţionist, iar Biserica tradiţională riscă să îngheţe în deviza totul este „tainic”, totul e „ascuns”, alunecând mortal spre lumea tenebroasă a religiilor păgâne „pre” şi „ne” creştine.

Providenţa a făcut ca la doar câteva zile după ce am scris aceste gânduri, să găsesc în „Evenimentul Zilei” un articol ştiinţific despre forma Universului, descrisă asemănător cu teoria mea despre forma cunoaşterii. Iată l:

„Universul e ca o trompetă făcută din fulgi de cartofi

O nouă teorie concepută de cercetători ai Universităţii Ulm, din Germania, susţine că Universul ar arăta ca o trompetă incredibil de lungă, mai exact ca o trâmbiţă medievală, cu un tub îngust la un capăt şi o pâlnie mare la celălalt. Teoria mai sugerează că Universul ar fi finit şi că spaţiul din orice punct al «trompetei» e curbat în două sensuri, ca un fulg de cartof (un «chips»). Un om care ar călători spre capătul îngust ar ajunge într o lume bidimensională şi şi ar putea vedea ceafa, iar în cazul în care cândva ar trece dincolo de marginea pâlniei, ar reapărea în partea îngustă. Această formă, oricât de fantezistă ar părea, explică cel mai bine tiparul radiaţiei cosmice de fond, observată atunci când Universul avea numai 380.000 de ani. Imaginea acestei radiaţii a fost luată de sonda anizotropică cu microunde americană Wilkinson, anul trecut, ajutând la identificarea momentului creaţiei, acum 13,7 miliarde de ani. De asemenea, sonda a mai servit la confirmarea proporţiilor Universului ca 4% materie, 23% materie neagră sau nedetectabilă şi 73% ceva misterios, numit «chintesenţa», «energia vidului» sau «energie neagră», punând totodată la îndoială forma clasică a Cosmosului, imaginat anterior ca o minge de fotbal.” (vineri, 16 aprilie 2004)

Vorbind despre cunoaştere, mai rămâne însă o întrebare: Poate un om nenăscut din nou să-L cunoască pe Dumnezeu?

Răspunsul este: „Şi da şi nu.”

Există o cunoaştere rudimentară despre Dumnezeu la care au dreptul şi accesul toţi oamenii: „Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I au mulţumit; ci s au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s a întunecat.” (Romani 1:19 21)

Există însă lucruri despre Dumnezeu pe care nu le pot cunoaşte şi pătrunde decât aceia care au intrat prin „naşterea de sus” în sfera Împărăţiei lui Dumnezeu:„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan 3:3)

„Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci «cine a cunoscut gândul Domnului, ca să I poată da învăţătură?» Noi însă avem gândul lui Christos.” (1 Corinteni 2:14 16)

„El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să L găsească bâjbâind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii dintre poeţii voştri: «Suntem din neamul Lui…»” (Faptele Apostolilor 17:26 28 )

Numai cei ce şi au spălat inima în iertarea oferită de Dumnezeu prin jertfa Fiului Său Îl pot vedea pe Dumnezeu aşa cum este: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8)

 

http://publicatia.voxdeibaptist.org/articole1_iul08.htm

Ruşine că sunt creştin / Consfătuirea de la Arad prin perspectiva unui participan

download - Copie - Copie

Articole de la cititori

 Articolele din acest număr:

Ruşine că sunt creştin [pagina 1]
[click aici…]
Consfătuirea de la Arad prin perspectiva unui participant [pagina 1]
[click aici…]
Biserica si statul: adevar si reconciliere – de Daniel Bud [pagina 2]
[click aici…]
Amintiri cu sfinţii – Pavel Nicolescu [pagina 2]
[click aici…]

Ruşine că sunt creştin

Din ciclul “tovarasii nostrii de credinta sunt mai smecheri decat ai lor“… am aflat o istorioara draguta – cu ghilimelele de rigoare – petrecuta in cadrul Cultului Baptist din Cluj-Napoca, intr-o mica si inocenta cardasie (ce anti-pleonasm, nu-i asa?) cu Liceul Emanuel -( oare e pe bune pus numele asta?) – din localitate.

Sa ne explicam:

postul de profesor de teologie de la liceul mentionat nu era scos pt titularizare de o bucata buna de vreme, ci era mentinut ca post de suplinitor pt dl. si fr.Vasile Lucaci. Acesta nu avea studile teologice necesare complete, se pare ca avea un master de specialitate in Irlanda si este student la UEO, daca nu ma insel. Dar, dintr-o eroare umana – am inteles ca dl. si fr. vasile Lucaci ar fi mentionat ca in sfarsit postul poate fi scos la concurs pt titularizare – postul a fost scos , deci, la concurs, fara a se mentiona ca postul este blocat pt “monsiu” Lucaci, cum nici n-ar fi fost normal, dar poate mai usor pt ei si pt noi, cei care ne-am intaratat acum.

Un prieten de-al meu si inca un alt tanar s-au inscris plini de emotie si nazuinte la acest concurs. Era o sansa nemaipomenita, mai ales ca prietenul meu lucra la o fundatie si a avut de ales intre a se inscrie la concurs sau a pierde acel post. S-a inscris la concurs cu credinta ca DUMNEZEU il va ajuta.

Surprize-surprize, oameni buni!!! Ca intotdeauna cand DUMNEZEU lasa oamenii in voia mintii lor. Avea nevoie de acceptul cultului pt a participa la acest concurs -care in alte ocazii e o formalitate si un prilej de a se mai intalni fratii la o poveste. Dar nu, acum li s-a spus franc, fara prea multa parere de rau in glas, ca postul este scos pt dl si fr vasile Lucaci, care – by-the-way- din cauza erorii (si/sau ororii   ) nu poate participa la concurs. Eroarea de a fi anuntat inainte de finish-ul studiilor ca situatia lui este ok si ca postul poate fi scos (in contextul schimbarlor de la nivelul invatamantului superior referitoare la anii de studii).

Deci, nu exista un epilog – cel putin momentan, pt ca nu exista nici punctul culminant al acestei saga cu iz de mahala balcanica: postul va ramanea neocupat pt ca Cultul (nominal vorbind: fr.Cornel Veres, fr. Vasile Tamas, pe ceilalti doi nu-i mai stiu -fr,Liviu N.,parca era unul…) nu va binevoi sa-si dea acceptul, chiar daca postul ar fi – ipotetic vorbind – ocupat prin concurs. Neexistand epilog, nu  mai discutam de happy-end. Prietenul meu tre’ sa-si caute altceva de lucru.

Raman discutiile de rigoare si sterile, binenteles: ca adevarul e intotdeauna la mijloc – ce porcarie expresia asta!, ca dl si fr V.Lucaci are merite (ceea ce nu negam!) deosebite clasa I si asta e decoratia pregatita pt domnia-sa, ca dumnealui e vechi in bransa, ca scoala s-a obisnuit cu el si el cu scoala…etc,etc.

Dar ramane acel gust amar de care am fugit din lume spre frati, doamnelor si domnilor!!!! Ca la noi e altfel, ca si subiectivitatea are miere-n ea, dar fara coada de fiere, ca exista dreptate pana sa ajungi la DUMNEZEU, ca doar vietuim intre sfinti (care nu-s carnivori, in pofida zicalei populare ca “pana la DUMNEZEU, te mananca sfintii”). Acel gust amar pe care mi-l lasa stirea ca colegii mei de facultate cu bani si fara minte au posturi de medici. asistenti univ si doctoranzi in Cluj, cand stiu ca nu-i duce mintea, ci doar buzunarul…. acel gust amar cand vad nedreptate peste tot.

Dar chiar peste tot??? si intre noi, sfintii lui DUMNEZEU??? iar ma ia cu greata!

*aceasta postare nu este pornita dintr-o dorinta vindicativa de a-i face dreptate prietenului meu, ci dintr-o lehamite crescanda si-o sila de crestinismul poleit pe fete si plin de murdarie gretoasa in interior. Este originat si de intaratarea pe care mi-a provocat-o dl Alin Cristea in dialogul de pe blogul lui Claudiu N.

Articol aparut in blogul lui Ciprian (http://ciprians.wordpress.com)

Consfătuirea de la Arad prin perspectiva unui participant

Aceasta interventie a sosit in calitate de comentariu la postarea “CONSFATUIREA DE LA ARAD”, insa cred ca ea merita o mai buna vizibilitate. Asadar, va fi si ca postare de sine statatoare. Multumim pentru interventie si clarificari.

Am participat la întâlnirea de la Arad şi –din această perspectivă – consider că este util să scriu câteva cuvinte. Văd că există un interes pentru acest eveniment şi –sper- ca demersul meu să contribuie la cunoaşterea adevărului. Voi puncta matematic câteva precizări :

1 Nu mi-am propus să particip pentru că nu am fost pastor în perioada comunistă. (Din 1986 am fost implicat activ, ca laic, în slujirea bisericii, ca diacon si apoi prezbiter.) O întâlnire programată miercuri m-a adus în Arad iar marţi după masa –împreună cu un coleg- ne-am hotărât să mergem fiindcă aveam un timp liber. Nu ştiu ce a fost în prima zi.

2 Prima surpriză : numărul foarte mic de participanţi. A doua surpriză : grup mic dar extrem de eterogen : pastori pensionari, pastori activi (unii tineri), lideri de comunităţi, de Uniune, reprezentare a diasporei (Nicolescu şi Sărac) etc. A treia surpriză : luările de cuvânt în marea majoritate nu s-au axat pe mărturisiri a vreunor slăbiciuni sau frângeri ci au evidenţiat aspecte de curaj şi demnitate în vremuri grele.

3. Ideea rezoluţiilor a fost a fr. Sărac (cel care a şi moderat întâlnirea) El a simţit spre ce finalitate se îndreptau lucrurile iar presiunea timpului devenise greu de suportat. In momentul începerii lucrului pe conţinut, am intervenit şi eu dându-mi seama că după multe vorbe, rezoluţiile trebuie să fie cât mai concise şi precise, în consonanţă cu scopul iniţial al întâlnirii.

4 Era nevoie de două rezoluţii pentru că am simţit pericolul unui „ghiveci” în care cele bune compensează pe cele rele şi astfel amestecate lucrurile lăsau impresia unei normalităţi „cu de toate”. M-am „luptat” pentru a fi două.

5. Prima rezoluţie nu şi-a propus să detalieze grade de vinovăţie în colaboraţionism (deşi sunt de acord că aşa trebuiesc judecate faptele). Am gândit să anatemizăm faptul în sine, lucru important în contextul acelei întâlniri în care părerile nu au mers numai în această direcţie.

6. A doua rezoluţie am conceput-o ca pe o declaraţie reparatorie (oare e posibil aşa ceva?) pentru cei care au preferat să fie „frânţi” în trup dar nu în cuget. Am propus să existe măcar o zi a eroilor baptişti în care să-l cinstim pe Dumnezeu pentru că ni I-a dat.

7. Punctul 3 al primei rezoluţii mi-a aparţinut şi am solicitat introducerea lui pentru că este ceea ce îngrijorează cel mai mult acum. Este o diabolică prelungire în prezent a unui trecut de care (în aspectele negative) vrem să ne vindecăm. Eu nu cunosc nume care să servescă de exemple aici. Dar nici dintre cei care au colaborat în trecut nu cunosc pe cineva care să fi recunoscut aceasta înainte de a fi dovediţi prin documente. Asta nu inseamnă ca n-au existat. Măcar cei (eventual) reactivaţi să ştie că ne pasă. Nu putem rupe trecutul de prezent.

Acest punct a stârnit o furtună de discuţii iar din moment ce „biruit-au gândul”(vorba cronicarului) unii nu au semnat această primă rezoluţie. Nu comentez aceasta.

8. Rezoluţiile au fost redactate marţi seara şi miercuri dimineaţa. Unii au trebuit să plece. Cei mai mulţi nu au semnat nemaifiind prezenţi miercuri la prânz când s-au pus în forma de document şi au fost semnate.

9 E clar că nu s-a realizat ceva extraordinar la Arad. Dar nu regret că am participat. Rezoluţiile ca documente ce exprimă hotărârea luată de o colectivitate în urma unor dezbateri se încadrează în logica termenului. Problematica pe fond o va rezolva numai Dumnezeu nu prin rezoluţie ci prin răsplată. In ziua aceea…

Ilie Milutin

Articol apărut pe Blogul Centrul de Istorie si Apologetica (http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com)
sus

http://publicatia.voxdeibaptist.org/articole_iul08.htm

30 de zile 2020 | Ziua #6: Wahhabismul în Dagestan

Dagestanul este o republică a Rusiei, la granița de est a Mării Caspice, Georgia și Azerbaidjan. Aproximativ 95% din cei 2,9 milioane de oameni din Dagestan sunt musulmani. Două dintre cele mai mari grupări ale lor sunt avarii și darginii.

Mișcarea extrem de conservatoare a Wahhabismului s-a răspândit din Arabia Saudită, de unde provine, și a ajuns să influențeze societățile musulmane din întreaga lume. În Dagestan, unde wahhabismul a ajuns în anii 1980, acesta a inspirat formarea unei entități politice la sfârșitul anilor 90, care a încercat să își declare independența. Au urmat câțiva ani de conflicte violente.

Wahhabismul rămâne o forță influentă în regiune. În ciuda restricțiilor dure asupra comportamentului, restricții în legătură cu ce trebuie să mănânce, cum să se îmbrace și cum trebuie să se închine, Wahhabismul oferă răspunsuri pentru cei ce sunt sătui să vadă corupția în toate nivelurile societății.

Totuși, cultura tradițională dagestană supraviețuiește și ea. Muzica este interzisă în wahhabism, deci nu se aude în moschei. Misionarii din acea regiune cunosc însă un fierar care obișnuia să se bucure de muzica populară. El a spus că a renunțat la muzică atunci când a devenit un „musulman adevărat” (adică un wahhabi). Când misionarii l-au vizitat acasă, alături de întreaga sa familie s-au alăturat cu bucurie dansând tradiționalul dans „Lezginka” pe muzică.

Cum să ne rugăm:

  1. Roagă-te pentru cele câteva sute de credincioși din Dagestan și pentru eforturile lor de a traduce Biblia în limbile indigene ale Dagestanului în scris și audio.
  2. Roagă-te pentru autoritățile din Dagestan, să se elibereze de corupție. Inspiră-te din Ezechiel 36:26-27.
  3. Wahhabismul cere ca oamenii să se conformeze la ceea ce este considerat islamul „pur”. Roagă-te ca avarii și darginii să primească revelații din partea lui Isus și libertatea pe care doar El le-o poate oferi. (Filipeni 1:9-11)

Meditația Zilei cu Sorin Cigher – Ziua #46: El știe totul despre tine…

 Educatie, Important, Meditaţii
Doina Bejenaru  29-04-2020 08:00:28

Ioan 21:15-25

Ucenicul Petru a fost unul dintre apostolii apropiați ai Domnului Isus. A fost cu un temperament vulcanic – gata să Îl apere pe Domnul, curajos – a scos sabia să-și arate vitejia, gata să meargă chiar la cruce cu El… Dar într-o seară s-a perpelit în fața unei doamne și a negat tot ce a știut. Își revine imediat, pentru că e tipul de om care alunecă repede (imprevizibil), dar la fel de repede se ridică. Neagă cu ușurință, dar regretă imediat! A avut timp să mediteze după ce a auzit glasul cocoșului. A ieșit afară…, acolo l-au podidit lacrimile (și acestea au fost sincere), apoi a regretat, mai ales că Domnul a fost condamnat și nu L-a mai întâlnit.

Nu a durat mult că a venit și vestea cea mare! A vizitat mormântul Domnului Isus și a văzut că este gol; când i s-a arătat, L-a recunoscut și a fost convins că este viu! Petru este martor al învierii în repetate rânduri. Apoi, după o pescuire productivă, (dar nu pentru că ei erau profesioniști, ci pentru că i-a vizitat marele Pescar și ce bine a fost că au ascultat de El!), în această zi, după masa de prânz, Domnul Isus mai avea de transmis un mesaj personal prietenului său, Petru. L-a întrebat cum stă cu dragostea față de El. Parcă intrigat de întrebare, care nu prea își avea locul acolo, Petru răspunde evaziv: „Doamne, tu știi că te iubesc!” Întrebarea este repetată, răspunsul, mai răspicat: „Da, Doamne, știi că te iubesc!” Parcă nu e destul și a treia oară primește aceeași întrebare. Ce să fie cu insistențele acestea? Răspunsul vine repede, supărat de deranjul repetat al Domnului, ucenicul răspunde ușor enervat: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc!” Ce deranjează? Întrebarea sau răspunsurile? Oricine are dreptul să întrebe, dar fiecare are libertatea să răspundă sau nu. Hristos întreabă, Petru răspunde. Dialogul ascunde o realitate pe care a priceput-o Petru. Trecutul lui Petru nu este scos în evidență, este iertat de tot ce a făcut. Domnul nu mai pomenește nimic despre ce a făcut, pentru că are har față de el. Prezentul contează! În cadrul acestei discuții, contează ca Petru să declare cu gura lui, din toată inima, ce se află în ea! Se află dragoste față de El sau nu? Îl iubește pe Hristos sau este un creștin formal? Este gata să slujească, cu orice preț? Valoarea prețului va fi dovedită atunci când va fi gata să-l plătească! Viitorul îi este elucidat! Trebuie să slujească până la bătrânețe! Așadar, Domnul Isus îi asigură viața, deci îi oferă garanția că va îmbătrâni, dar până atunci… are treabă! Trebuie să îngrijească, așa cum a declarat că iubește, de mai multe categorii de oameni. Petru va deveni un lider pentru mai multe generații. Nu îi va fi ușor, nu va fi simplu, va trebui să plătească un preț, dar el este gata să o facă. Deci dragostea față de Isus îl face să slujească semenii până la capăt!

Cu orice preț vom sluji semenilor noștri, dacă vom avea dragoste pentru Isus! Dragostea față de El va ricoșa în semenii noștri! Tot ce este în universul acesta Îi aparține Lui, așadar noi suntem slujitorii Lui, slujindu-i pe semenii noștri! Petru înțelege că are o sarcină de dus până la capăt și o face cu bucurie pentru că Domnul contează cel mai mult pentru el. Isus știe bine acest lucru! Știe și despre tine, despre mine, despre noi toți… El toate le știe, așa că nu obosi în facerea binelui!

Cigher Sorin,
29 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/29/meditatia-zilei-cu-sorin-cigher-ziua-46-el-stie-totul-despre-tine/?

Confruntă Fricile: „Teama de a înșela”, de Remus Runcan

 Doina Bejenaru  29-04-2020 08:05:42

Leviticul 25:8-21. Apocalipsa 12:9

Niciunui om nu-i place să fie înșelat și totuși prea mulți dintre ei, într-un fel sau altul, o fac. Oamenii se înșală în afaceri, înșală statul neplătindu-și impozitele, soții se înșală fiind infideli partenerilor, mulți oameni încercând să-L înșele chiar pe Dumnezeu cu zeciuielile lor. Aceste lucruri se întâmplă frecvent, iar fiecare înșelător speră să nu fie prins.

În contextul anului de veselie, an în care fiecare persoană din Israel reintră în moștenirea proprietăților părintești, chiar dacă, nevoit fiind, a vândut parte din această moștenire. Vânzarea era doar a numărului de secerișuri (v.16). În acest context, de două ori, Dumnezeu le-a cerut să nu înșele pe aproapele lor (v.14,17). Aici găsim și o motivație puternică pentru fiecare credincios pentru care să nu înșele cu nici un chip, niciodată și anume: „teama de Dumnezeu” (v.17). Diavolul este cel ce înșală; el și îngerii lui ispitesc oamenii să încerce calea înșelăciunii.

Versetele 18 și 19 vorbesc despre o situație ideală să locuiești „fără frică în țară”. Dacă popoarele s-ar teme de Domnul ei nu ar mai înșela, între oameni ar domni încrederea, iar Dumnezeu ar da binecuvântarea (v.21). Lumea aceasta are suficient spațiu pentru toți și suficiente resurse pentru fiecare. Haideți să le folosim gândindu-ne nu numai la noi, ci și la semenii noștri!

Rugăciune: Tată, mi-aș dori să trăiesc în teamă sfântă de Tine și în același timp să fiu binecuvântat. Te rog să mă ajuți să fiu corect, să muncesc cinstit fără a înșela pe semenii mei și fără a încerca în nesăbuința mea să te înșel pe Tine. Știu că Tu ai spus că îi urăști pe cei care înșeală (Psalmul 5:6) de aceea vreau să mă depărtez de orice formă de înșelăciune pentru a fi iubit de Tine. Te iubesc Tată, Fiule și Duhule Sfânt. Amin!

Remus Runcan este autorul a trei titluri de carte în limba română: „Se stinge o lume” (2015), „Capcanele Facebook-ului” (2016) și „Povestea lui Face” și două titluri în limba engleză: Virtual Communication (2015) și Facebook Mania (2020). Urmează să publice în curând un titlu de carte care vine să Confrunte Fricile. Puteți achiziționa online în format Kindle sau print, pe Amazon sau din Librăriile creștine Kerigma și Scriptum, cărțile semnate de Remus Runcan pentru creșterea, dezvoltarea și vindecarea dvs.

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/29/confrunta-fricile-teama-de-a-insela-de-remus-runcan/?

Platforma Vimeo închide contul unei organizaţii creştine pentru acuzația de răspândire de ură

download - Copie - Copie

 Poteraș Ionuț  29-04-2020 08:25:44

Website-ul de streaming video Vimeo a cenzurat o organizaţie creștină pro-familie din Statele Unite după ce aceasta a fost acuzată că răspândeşte „ură”.

American Family Association (AFA) a spus că a fost informată de către Vimeo că i se va închide contul, pentru că ei nu vor permite găzduirea unui cont dacă proprietarul acestuia este membrul unui „grup de ură sau terorist.”

Preşedintele AFA Walker Wildmon a acuzat website-ul că restricţionează libera exprimare şi că cedează presiunii din partea Southern Poverty Law Center (SPLC), un ONG care a lansat acuzaţia de ură.

AFA îşi descrie misiunea sa ca fiind aceea de „a informa, echipa şi împuternici oamenii, de a întări fundamentele morale ale culturii americane şi de sprijini biserica din America şi din toată lumea pentru a împlini Marea Trimitere.”

Wildmon a declarat: „Au închis canalul nostru video fără ca noi să fi primit o explicaţie rezonabilă a acestei decizii şi fără nici drept de apel, precum și fără posbilitatea ca noi să ne putem apăra credibilitatea.”

„Vimeo a adus prejudicii American Family Association prin limitarea dreptului la libera exprimare şi prin ostilitate la adresa noastră datorită credinţei religioase.”

Vicepreşedintele executiv al AFA Ed Vitagliano a declarat: „Vimeo a caracterizat credinţa creştină ca fiind plină de ură pentru că Biblia învaţă că relaţiile sexuale în afara căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie reprezintă păcat. Şi da, aici sunt incluse şi relaţiile homosexuale.”

„Aceasta este învăţătura creştină de 2.000 de ani. Ostilitatea împotriva religiei de care dă dovadă Vimeo este îngrijorătoare şi respingem această cenzură impusă în mod nedrept.”

SPLC este o organizaţie care şi-a făcut o misiune din a expune grupurile extremiste, însă a fost acuzată că îşi foloseşte influenţa pentru a denigra organizaţiile care nu îi împărtăşesc vederile politice.

În 2012 o persoană înarmată a atacat sediul Family Research Council – o altă organizaţie creştină americană – împuşcând un agent de pază. Atacatorul şi-a motivat ulterior gestul spunând că l-a planificat după ce a citit pe website-ul SPLC că organizaţia creştină este un grup de ură care se opune căsătoriei între persoanele de acelaşi sex.

Sursa: The Christian Institute

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/29/platforma-vimeo-inchide-contul-unei-organizatii-crestine-pentru-acuzatia-de-raspandire-de-ura/?

Peter Costea: Relevanța Parlamentului European în contextul pandemiei

 Doina Bejenaru  29-04-2020 16:22:05

Pandemia COVID-19 a ucis peste 100.000 de cetățeni ai Uniunii Europene în doar două luni. E un număr mare și alarmant, în special pentru că UE se consideră mai dezvoltată, civilizată și bine pusă la punct privind îngrijirea medicală decât oricare altă parte a planetei. Ce rol are PE în acest context?

Din nefericire, PE a devenit mai în întregime irelevant și neputincios. Conform presei europene, PE este, și rămâne, irelevant pentru strategiile de combatere a pandemiei. Vedeți Link

Monitorizez îndeaproape evenimentele care au loc în PE și țin să vă informez când e necesar. PE continuă să fie o instituție a UE fără atribuții decisive, singura dimensiune relevantă pentru noi fiind atribuțiile lui ideologice. Pe acestea le cunoaștem și sunt, în marea lor parte, anti-creștine și anti-valori. Traiectoria asta continuă. Iată câteva exemple.

Pe 5 aprilie, știrea cea mai relevantă și importantă emisă de PE a fost vizita lui Greta Thunberg la PE și conferința pe care a ținut-o în Comitetul Mediului Înconjurător. Greta a conferențiat privind subiectul Dreptului Climatic / Climate Law. Subliniez, însă, că Greta are 17 ani, e încă la liceu, și nu are studii de drept.

Pe 6 aprilie, PE a prezentat cu mare interes un Raport GREVIO privind Convenția de la Istanbul. După cum unii dintre voi știți,  Convenția de la Istanbul a adoptat ideologia sexuală și cea de gen: nu există genuri biologice, ci doar cele construite social. Vedeți Link.

Pe 23 aprilie, o comisie a PE a dezbătut unul dintre cele mai la modă și favorite subiecte ale lui: „dezintegrarea statului de drept în Ungaria și Polonia”. Cele două state sunt acuzate că folosesc pandemia pentru a demola democrația și statul de drept. Șansele de a muri de coronavirus în Ungaria și în Polonia sunt cu mult sub 5%, pe când cele din țările care se cred infailibile, procentul e între cel puțin 10% în Spania și peste 15% în Belgia.

În Occident, bătrânii mor în aziluri cu miile sau sunt abandonați și lăsați să moară. Unii dintre ei sunt găsiți morți chiar la câteva zile după deces. După cum se vede, pentru cei care dau cu piatra, dreptul la viață nu e prioritar.

Tot în aprilie, PE și-a folosit resursele pentru a-și „exprima solidaritatea” cu Grecia și Italia, fără însă a face nimic, pentru că nu poate. PE nu dispune de bani, dar sugerează cum să fie folosite ori distribuite fondurile deținute de celelalte instituții europene.

Agenția Europeană a Drepturilor Fundamentale (Viena) a emis mai multe rapoarte pe durata pandemiei privind „drepturile copiilor migranți” și „drepturile fundamentale ale migranților și refugiaților de la granițele Europei”.

De la începutul anului, PE a adoptat o sumedenie de alte rezoluții irelevante, iar unele privesc încălcarea drepturilor omului în Nigeria și Burundi. A emis și un raport privind „drepturile și sănătatea migranților și a refugiaților”.

Exemple de acest gen pot fi date cu duiumul, concluzia, însă, fiind aceeași: PE e o instituție în întregime irelevantă impasului în care ne aflăm, dar continuă să marginalizeze pe cei cu o gândire tradițională.

În final, vă atenționez că în PE se lucrează la o rezoluție privind „sexualitatea și avortul”. Cei care sunteți în temă cu rezoluții similare adoptate de PE în trecut veți înțelege pericolul acestei rezoluții, încât e similară cu Raportul Estrella adoptat cu mai mulți ani în urmă. Noua rezoluție e programată să fie adoptată în iunie.

Coronavirusul, însă, ar putea deturna planurile.

Peter Costea

Sursa: Tribuna Românească

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/29/peter-costea-relevanta-parlamentului-european-in-contextul-pandemiei/?

Firma de avocatură Liberty Counsel lansează campania „ReDeschide Biserica Duminică” (VIDEO)

download - Copie - Copie

 Doina Bejenaru  29-04-2020 16:37:24

 A Douglas County Sheriff officer drives through the parking lot at Heritage Baptist Church near Lawrence, Kansas, Sunday, April 19, 2020. A federal judge has blocked Kansas from limiting attendance at in-person religious worship services or activities to 10 or fewer congregation members to check the spread of the coronavirus. (AP Photo/Orlin Wagner)

Andreea Morris, reporteră în cadrul trustului creștin de presă CBN News, relatează despre inițiativa reputabilei firme de avocatură Liberty Counsel, cea din care face parte avocatul româno-american Horațio „Harry” Miheț, de a încuraja bisericile să-și deschidă porțile și de a își reîncepe activitatea religioasă. Vă readucem aminte că aceeași firmă de avocatură a câștigat recent în cazul pastorului bisericii The River at Tampa Bay, care a fost arestat de către adjuncții șerifului din Hernando County pentru că a organizat o slujbă religioasă în contextul COVID 19. Vezi cazul pastorului din Florida AICI!

Pe măsură ce virusul COVID-19 continuă să persiste în SUA, grupul avocaților pentru păstrarea și asigurarea drepturilor religioase Liberty Counsel îndeamnă bisericile să se redeschidă și să înceapă să se închine din nou în persoană în acest weekend.

„ReOpen Church Sunday” (ReDeschide Biserica Duminică) este planificată pentru această duminică, 3 mai, care se aliniază și cu Ziua Națională de Rugăciune din 7 mai. Bisericile care participă la inițiativă vor trebui să practice măsuri de igienizare corespunzătoare și să urmeze recomandările instrucțiunilor de distanțare socială.

Mat Staver, fondatorul Liberty Counsel, a spus: „Există o mulțime de modalități practice prin care bisericile pot începe să gândească prin procesul de redeschidere și, în același timp, protejând sănătatea tuturor participanților săi în comunitate – și apoi oferind alte opțiuni alternative.”

Opțiunile de servicii în persoană includ un număr limitat de congreganți care se adună în interiorul bisericii, sau în parcarea bisericii pentru membrii care preferă să stea în afara bisericii.

Serviciile bisericești online ar fi în continuare oferite adulților mai în vârstă și persoanelor de orice vârstă care au condiții grave de sănătate. Bisericile sunt sfătuite să igienizeze lăcașurile de cult și să verifice temperatura fiecărui congregant la intrare.

„Încurajăm acest lucru pentru a începe procesul de redeschidere, nu pentru a umple sanctuarele la capacitate maximă”, a spus Staver.

Relansarea serviciilor bisericești în persoană se referă la liniile directoare ale administrației Trump pentru „Deschiderea Americii din nou”. Schița propune trei faze pe care statele să le urmeze pe măsură ce dezleagă ordinele de blocare.

Faza 1 pentru redeschiderea economiei americane este programată să înceapă pe 1 mai, dar unele state ar putea redeschide mai devreme. Faza întâi include biserici.

Abordarea în trei etape se bazează pe avizul experților în domeniul sănătății, care va ajuta oficialii de stat și locali să își redeschidă economiile, să le permită oamenilor să se întoarcă la muncă și să continue să protejeze viețile americane.

„Ordinele guvernatorilor statelor americane STAI-ACASĂ au închis bisericile într-un moment de cea mai mare nevoie, și trebuie să se redeschidă pentru a răspunde nevoilor tot mai acute ale comunității. Bisericile sunt acum mai esențiale ca niciodată pentru a aduce mângâiere, speranță și ajutor oamenilor pe care îi slujesc”, a spus avocatul șef Mat Staver.

Vedeți mesajul integral și apelul către biserici în apelul lui video de mai jos.

Vedeți mesajul integral și apelul către biserici în apelul lui video de mai jos.


Sursa: Tribuna Românească US

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/29/firma-de-avocatura-liberty-counsel-lanseaza-campania-redeschide-biserica-duminica-video/?

30 de zile 2020 | Ziua #7: Tablighi Jamaat

download - Copie - Copie

Augustinov Gabriela  29-04-2020 19:00:13
Bishwa Iztema – cea mai mare adunare anuală a musulmanilor în Tongi, Bangladesh (Photo by Jubair1985)

Având peste 80 de milioane de membri, Tablighi Jamaat „Societatea pentru răspândirea credinței” este cea mai mare organizație musulmană din lume.

Ei sunt prezenți în peste 150 de țări, inclusiv în Etopia, Africa de Sud, SUA și Nepal. Focalizarea lor este să ajungă la cât mai mulți musulmani nominali, de aceea nu sunt așa cunoscuți în cercurile creștine.

Ei nu se angajează politic, în schimb cred că societatea se va îmbunătăți dacă musulmanii vor trăi pe deplin în conformitate cu așteptările islamului în orice acțiune, inclusiv în aspectul lor exterior și în interacțiunea cu alți oameni. Cea mai mare adunare anuală a lor, o ijtima, are loc în Bangladesh, și atrage aproximativ cinci milioane de musulmani în fiecare an (cu două milioane mai mult decât pelerinajul Hajj la Mecca). Există și alte adunări care au loc în mod regulat peste tot pe glob.

În Europa, sediul central al Tablighi Jamaat este în Marea Britanie. Acolo, adepții sunt învățați cum să trăiască în conformitate cu principiile organizației și sunt trimiși în călătorii de scurtă durată pentru a predica.

Anwar a călătorit din Australia pentru a petrece două luni la sediul fondator al Tablighi Jamaat în Delhi, India. A petrecut acel timp împreună cu alți oameni din întreaga lume, învățând mai multe despre credința lor și mergând în excursii de predicare în locurile unde musulmanii nu trăiau conform modului de viață strict al musulmanilor sunni, pe care Tabighi Jamaat îl predică. Știa că acest lucru îl va echipa pentru întoarcerea lui și a apreciat această experiență profundă de conectare cu alți tineri musulmani. Simplitatea vieții în timpul excursiilor de predicare a fost, însă, o adevărată provocare.

Cum să ne rugăm:

Roagă-te ca râvna printre membrii Tablighi Jamaat să devină înrădăcinată în fântâna vieții. (Psalmul 36:9)

Întânirea anuală ijtima în Bangladesh are loc în ianuarie și adună o mulțime enormă de oameni, ceea ce produce multe complicații logistice. Roagă-te pentru siguranța participanților, a organizatorilor și a comunității locale.

Roagă-te pentru cei ce au hotărât să meargă și să ducă Evanghelia printre membrii Tablighi Jamaat, ca ei să fie eficienți în mărturisirea lor. (Fapte 1:8)

 

Prezumţii religioase de Daniel Branzei

download - Copie - Copie

Pagina Pastorală

 

Prezumţii religioase

de Daniel Branzei

Si sa nu credeti ca puteti zice în voi însivã: “Avem ca tatã pe Avraam!” (Matei 3:9).

Dintre toate inselarile de sine cea “religioasa” este mai perculoasa decat toate pentru ca ea afecteaza nu numai viata aceasta, ci si pe cea viitoare!

Sa crezi ca Dumnezeu este altfel decat este si ca face altceva decat face este o inselare sinonima cu “idolatria”. Trairea religioasa este satisfacuta, dar obiectul inchinari este o fantezie mincinoasa, prin care deformam divinitatea pentru a o face “dupa chipul si asemanarea noastra”, schimonosind-o ca sa ne justificam pornirile si adaptand-o ca sa ne putem satisface placerile. Aceasta teribila forma de inselare de sine nu este caracteristica doar popoarelor din locurile indepartate, ci ii pandeste pana si pe cei mai saturati cetateni ai tarilor asazise crestine. Nu este de mirare ca Iacov, presbiterul bisericii din Ierusalim isi incheie epistola catre coreligionarii sai dintre evrei cu un aertisment foarte clar: “Copilasilor, feriti-va de idoli” (…).

Ganditorul superficial va spune ca acest tip de “idolatrie” crestina nu face rau nimanui. La urma urmei, se spune adesea, “un idol este totuna cu nimic”, asa ca formele gresite de religie sunt un ambalaj nevinovat si inofensiv. S-ar putea ca asa sa fie i aspect, dar nu asa stau lucrurile in esenta. La usa inchinatorilor porniti sa gaseasca divinitatea stau intotdeauna demonii, dusmanii sufletelor noastre:”Si ce jertfesc ei, jertfesc dracilor” (…).

Una din cele mai mari inselari ale oamenilor din tarile “asa zise crestine” este sa creada ca sunt mantuiti “din nastere”, prin “credinta stramoseasca”. Ei repeta astfel greseala evreilor din vremea Domnului Isus. Nici macar comunistii, care pusesera stapanire cu forta pe popoare intregi si au avut regimuri “totalitare” nu si-au facut iluzia ca cei nascuti in tarile lor devin automat “comunisti”! Identitatea interioara este o problema de educatie si de alegere personala. Iata de ce comunistii au creat organizatii (soimii patriei, pionieri, utecisti, partidul comunist, etc) in care se intra “le cerere” si numai dupa o prealabila examinare personala.

Pentru cei ce mai sunt inca in capcana unei astfel de situatii, ar fi suficient sa reciteasca confruntarea dintre evreii religiosi si Isus din Nazaret (Fiul Dumnezeului celui viu) asa cum este ea redata in Ioan 8:30-59

Atunci, evreii au fost asa de enervati de pozitia lui Isus ca au fost gata sa-si omoare cu pietre Dumnezeul in care credeau (orbi nenorociti). Nu cumva aceiasi orbire bantuie si astazi prin “crestinismul stramosesc” din tarile Europei ?

Am mai scris ceva despre acest subiect aici si aici.

Articol apărut pe Blogul Barzilai-en-Dan (http://barzilaiendan.wordpress.com)

Voinţa Liberă

A.A. Hodge

Voinţa liberă este o chestiune de interes major. Nu afirm care sunt elementele esenţiale ale factorilor care aduc libertatea, şi nici nu este necesar acest lucru. Oamenii pot avea păreri deiferite despre acest lucru. Dar noi ştim că avem o conştiinţă, şi că o persoană nu este o simplă maşină—deoarece este dovedit faptul că o maşină nu poate avea o obligaţie, şi nu poată fi supusă comenzii; dar faptul că o persoană este supusă comenzii, supusă unor obligaţii de conştiinţă, este o chestiune de cunoştinţă universală. Acest lucru este foarte adevărat, mai mult decât orice alt adevăr al ştiinţei. Cele mai sigure lucruri din lume nu sunt lucrurile pe care le poţi demonstra. Tu spui, „Am demonstrat asta, şi ca urmare o cred a fi adevărată”. Faptul că trebuie să demonstrezi anumite lucruri arată că există îndoială, căci numai lucrurile îndoielnice au nevoie să fie demonstrate. Lucrurile pe care nu le poţi demonstra sunt adevărurile veşnice.

Cum demonstrezi un anumit lucru? Demonstrezi un lucru deducând necunoscutul din cunoscut, nesigurul din sigur, adresând particularităţi la legi generale—adică, demonstrezi printr-un mediator. Dar cum demonstrezi mediatorul? Acum, logica este un lucru grozav. Cum funcţionează logica? Bineînţeles, pas cu pas. Ştii că în logică nu poţi să separi verigile; dacă apuci unul dintre capetele lanţului, atunci continui să îl urmezi. Dar care este forţa lanţului? Ai un lanţ al logicii care atârnă, şi urci pe acest lanţ verigă cu verigă; dar ce susţine lanţul la celălalt capăt? Logica este ca o scară–prin intermediul ei urci pas cu pas. Dar cum o să demonstrezi că partea de jos este asigurată? Scara se sprijină pe pământ; dar pe ce se sprijine pământul? Demonstrezi una prin cealaltă; dar ce o demonstrează pe cealaltă? Trebuie să ai un punct de pornire, un fapt ultim, iar aceste principii ultime sunt cele mai sigure, deoarece dacă pământul nu este stabil atunci nici scara nu este stabilă; pământul trebuie să fie mai stabil decât scara. Lucrurile de la care porneşti, prin inermediul cărora aduci rezultate, sunt mai sigure decât celălalte lucruri care sunt demonstrate prin acestea. Noi doi ştim că suntem liberi. Noi doi ştim că suntem responsabili. Noi doi avem acea asigurare a cunoştinţei care este mai presus decât orice ştiinţă.

Această chestiune a voinţei libere subliniază totul. Dacă o aduci în discuţie, este infinit mai mult decât Calvinismul. Eu cred în Calvinism, şi spun că voinţa liberă stă înaintea Calvinismului. Totul dispare dacă voinţa liberă dispare; sistemul moral dispare dacă voinţa liberă dispare; nu poţi scăpa, decât prin materialism pe o parte sau prin panteism pe de altă parte. Ţine-te stâns, aşadar, de doctrina voinţei libere. Ce este ea? Eu spun clasei mele, dar nu ştiu dacă ar fi de ajuns ca să apun şi aici, „Eu am voinţa mea, dar voinţa mea nu este liberă; sinele meu este cel care este liber”. Este o diferenţă între a avea libertate a voinţei şi a fi liber în voie. Sunt conştient că voinţa mea este liberă. Dar sunt eu liber când voiesc? Aceasta am vrut să arăt. Conştiinţa îmi spune că sunt liber, aşadar sunt responsabil. Atunci am această libertate. Nu este o calitate abstractă, este o aptitudine abstactă; are un întreg înţeles, eul este cel care este liber; raţiunea este liberă, la fel de liberă ca şi conştiinţa. Eul este cel care este liber şi care are o voinţă; eul este cel care este liber şi care are un caracter.

Aşadar, astfel înţelegând această libertate a eului, nu a voinţei, ci a întregului suflet, ce este libertatea? Eu spun că este următorul lucru, în măsura în care ştiu ceva despre aceasta, că este doar eul auto-iniţiat, auto-direcţionat, şi asta e tot ce este. Permiteţi-mi să ilustrez. Să presupunem că eu pun pe masa ta, sau că vezi stând pe o masă, fără să interacţineze cu nimic, o bilă de ceva. Este un ghem de aţă. Acum să presupunem că vezi cum aţa se mişcă; ai spune în mod sigur, „Cineva o mişcă”. Este aţă; nimic nu este mai sigur decât faptul că ea nu se poate mişca de una singură; dacă se mişcă, ea se mişcă din cauza unei vieţi care interacţionează cu ea, şi tu stabileşti aceast lucru imediat. Te uiţi din nou, şi spui, „nu este un ghem de aţă; este un şoarece”. Acest lucru a început singur; nu putea să se mişte decât dacă avea viaţă din interior care este mişcare auto-iniţiată. Aşadar, are şoarecele voinţă proprie? Nu, pentru că şoarecele nu are raţiune şi conştiinţă; astfel eu îmi corectez definiţia. Şoarecele deţine acţiune auto-iniţiată, şoarecele deţine acţiune auto-aleasă; dar nu are raţiune şi conştiinţă. Eu spun că o acţiune auto-iniţiată şi auto-aleasă, împreună cu iluminarea raţiunii şi a conştiinţei, sunt cele care constituie voinţa liberă.

Stai într-o casă de vară; vezi ceva care pluteşte în aer. Ce este? Nu este nimic altceva decât un fir de praf. Aceasta nu este mişcare auto-direcţionată; este condusă de vânt. Să presupunem că te uiţi şi vezi că este o mişcare direcţionată din interior, că această plutire şi acestă oprire este auto-mişcată. De ce, acesta nu este condus de vânt; este condus de instinct, care nu este raţiune sau conştiinţă. Să presupunem că la mare, noi doi observăm un vas mare la o distanţă oarecare care este dus încoace şi încolo. Ne uităm la el; ne punem ochelarii, şi tu spui, „Nu are viaţă”, este mişcat de curent; şi tu spui că este un obiect abandonat care este purtat încoace şi-ncolo şi este dus de circumstanţe care-l controlează şi de cauze exterioare. Dar în locul acestui obiect care pluteşte în derivă, să presupunem că vedem un vapor cu aburi. Ies aburi, roţile se învârt, acţiunea pe care o vezi este controlată din interior; şi acolo ai acţiune auto-iniţiată–acţiunea vine din interiorul vasului. Bate un vânt puternic, şi valurile se sparg de vas; dar vezi splendida armură a vaporului care este echipat şi manevrat în totalitate; toate forţele sunt antrenate, şi este un om la cârmă; şi iată voinţa liberă în cea mai înaltă formă–forţă auto-iniţiată, forţă auto-direcţionată, sub conducerea raţiunii şi a conştiinţei: aceasta cred eu că este voinţa liberă.

Acum, a doua chestiune este influenţa caracterului asupra voinţei. Mulţi cred că voinţa liberă este o chestiune simplă. Eu cred că este cea mai mare taină al lumii. Omul are un caracter fixat care determină totul într-o anumită manieră, şi totuşi omul este liber; în timp ce, spui că un om pentru a fi liber trebuie să fie neinfluenţat în mod perfect. Să presupunem că aduc acum înaintea ta ca ilustraţie un copil. Nu are trecut, nici istorie. El poate să facă ce doreşte, bineînţeles; şi dacă îi spun, „Vrei să faci asta?” el răspunde, „Voi face.”. Copilul face ceea ce altcineva vrea ca el să facă. Acum, să luă un bărbat cu educaţie şi cu caracter, un om de principii, un om cu convingeri, un om cu scop, un om cu obiceiuri fixate, şi nu vei putea să-l obligi să facă cutare şi cutare lucru. Ceea ce face el este determinat deja de caracterul uman, obiceiuri care au fost cristalizate în caracter. Copilul nu este format–el poate face orice; dar caracterul bărbatului este fixat, şi el nu poate face ceea ce este împotriva conştiinţei lui şi nu poate face ceea ce este nepotrivit în mintea sau imaginea lui. Nu este sigur ce va face copilul, dar este foarte sigur ce va face bărbatul. Acum, te întreb, care este mai liber? Copilul sau bărbatul? Copilul este liber, sau tatăl este liber care poate să stea în picioare în cele mai grele vremuri, determinat din interior de forţele caracterului său şi de obiceiurile bune din viaţa sa? Ia un om–ia un tată şi compară-l cu Dumnezeu: presupune că acest tată este un om de un mare caracter, cum ar fi Generalul Grant, şi sfinţit prin Duhul lui Dumnezeu, neclintit ca o stâncă. Şi totuşi, la urma urmei, şi cea mai puternică fiinţă umană poate fi ispitită, poate fi învinsă de seducţie. Dar când îţi îndrepţi privirea spre Iehova, al cărui caracter nu este nesigur, al cărui caracter este veşnic, care nu poate face ceea ce este nechibzuit şi care nu poate face ceea ce este greşit, care este mai liber? Este Iehova mai liber decât bărbatul? Este bărbatul mai liber decât copilul? Aşadar, eu susţin că un om este liber doar în raport cu convingerile lui, doar în raport cu capabilitatea sa de a-şi determina acţiunile din experienţă, doar din stabilitatea şi cristalizarea caracterului său. Un om este liber în raport cu direcţia şi dezvoltarea caracterului său. Un caracter sfânt este cea mai înaltă formă de libertate.

Eu cred că un caracter păcătos îl lasă pe om responsabil; căci păcătosul este la fel de liber ca şi cel sfânt, diavolul este la fel de liber ca şi Gavril. Acum, ce este libertatea? Este o acţiune auto-iniţiată şi auto-direcţionată sub legea raţiunii şi a conştiinţei. Dar şi diavolul are toate acestea, la fel de mult ca şi Gavril; omul păcătos are toate acestea, la fel de mult ca şi cel sfânt. Diferenţa se află aici. Am puterea voinţei după cum prefer eu, dar nu am puterea de a crea un caracter sfânt pentru mine. Dacă am un caracter sfânt, caracterul meu coincide cu vederile mele, judecata mea, raţiunea mea, conştiinţa mea, şi afecţiunile mele spontane; toate merg în aceeaşi direcţie. Dar dacă sunt un păcătos nu am nici o inimă care să mă îndrepte spre bine. Raţiunea îmi spune să merg într-o direcţie, conştiinţa îmi spune să merg în aceeaşi direcţie, afecţiunile şi dispoziţiile îmi spun să merg în altă direcţie; şi astfel păcătosul, în acord cu limbajul Bibliei, deşi cu adevărat liber şi responsabil din punct de vedere moral, este supus stricăciunii; impulsurile inimii lui sunt în direcţia greşită.

Aplică acest lucru celor patru stări ale omului. Există numai patru stări, şi au existat doar două fiinţe umane care le-au experimentat pe toate cele patru–adică, Adam şi Eva. Există starea inocenţei, starea păcatului, starea harului, şi starea slavei.

Acum, ştim ce înseamnă să fim păcătoşi; dar putem noi înceta să fim păcătoşi, şi putem asculta noi de legea sfinţeniei? Noi ştim ce înseamnă să fim creştini prin har divin. Cum a fost cu Adam? Adam a fost creat, conform Bibliei, cu o natură perfect sfântă, fără păcat; şi totuşi a fost capabil să păcătuiască, şi a fost capabil să facă binele. Tu nu ai avut această experienţă. Nimeni înafară de Adam nu a avut şi nu va putea avea niciodată această experienţă.

Dacă ai citi al nouălea capitol al Mărturisirii Credinţei, pe tema „Libertăţii Voinţei”, vei găsi cea mai minunată tratare pe care ai văzut-o vreodată.

Eşti familiarizat cu faptul că teologii scapă întotdeauna din dificultăţi mari prin folosirea cuvântului „taină”, şi că taina tainelor este originea păcatului. Marea taină este una teologică. Cum este posibil ca un Dumnezeu de o sfinţenie infinită, de o compasiune infinită, de o cunoaştere infinită, de o putere infinită, să permită vreodată păcatului să existe? De ce, păcatul este chiar ceea ce urăşte. Aceasta este o taină absolut insolubilă. Cum a început păcatul? De ce l-a permis Dumnezeu? Dacă suntem liberi, dacă suntem creaţi de Dumnezeu, şi dacă nu există nimic care să nu fi fost creat de Dumnezeu înafară de însuşi Dumnezeu, cum a venit păcatul? Aceasta este o taină insolubilă. Sf. Augustin a încercat să o explice, şi cred că sugestia lui este probabil cea mai aproape de ea posibil. Este că păcatul în originea sa nu este o entitate pozitivă, ci este un defect.

Luaţi în considerare următoarea ilustraţie: Să presupunem că ai o vioară care a fost dezacordată: o atârni pe perete, iar după un an te întorci şi o iei jos, şi vioara este acordată. Tu ştii că vioara trebuie să fi fost acordată; nu putea să se acordeze spontan.Dar să presupunem că vioara ta este perfect acordată când o atârni pe perete, şi pleci, iar când te întorci afli că este dezacordată. Nu înseamnă că cineva a făcut asta. Nu spui că cineva a făcut-o, ci spui că s-a dezacordat. Acum, în cazul lui Adam nu am nici o îndoială că păcatul a început aşa–nu ca păcat, ci a început să existe prin neatenţie, a început să ia fiinţă printr-un defect în dragoste, printr-un defect în credinţă; a fost o omisiune şi a fost astfel printr-o fisură în lăută, printr-o crăpătură aici şi una acolo, cu o lipsă de armonie. Şi cu această lipsă de armonie a venit groaznica disonanţă care a trimis lumea într-o nebunie, şi a făcut o separare între Dumnezeu şi om. Adam a păcătuit, şi apoi a intrat în condiţia cu care suntem toţi familiari, cu o voinţă de a păcătui, şi cu o putere numai de a păcătui. Iar apoi, prin cruce, suntem ridicaţi la o condiţie de har, în care avem putere să ascultăm; iar puterea devine din ce în ce mai tare, şi dispoziţia şi dorinţa de a păcătui slăbesc tot mai mult. Aceasta este înaintea noastră. Mulţumesc lui Dumnezeu că vom ajunge măcar la starea de natură umană perfectă în Cristos Isus, când caracterul, amplificat şi regenerat, va ajunge la frumuseţea sa deplină cristalizată; şi apoi vom lua parte la natura divină, şi vom avea o libertate perfectă a voinţei, la fel de liberi ca Adam, şi totuşi cu siguranţă ca a lui Dumnezeu.

Autor

A.A. Hodge (1823-1886), Profesor în Teologie Sistematică la Seminarul Princeton din anul 1877 până la moartea sa în 1886, a îndemnat ca ţinta fiecărui învăţător creştin să fie producerea unei impresii vitalizante–dându-le studenţilor „teologie, expunere, demonstraţie, ortodoxism, învăţătură, dar dându-le toate acestea calde”. „El a învăţat cunoştinţa lui Dumnezeu”, a spus unul dintre ascultătorii săi, „cu învăţătura unui cercetător şi cu entuziasmul unui creştin iubitor”. Aceste calităţi nu numai că i-au aglomerat sălile de curs, ci au condus adesea la apeluri pentru lecţii în public.

AUGUSTIN ŞI  DOCTRINA DESPRE OM

DEOARECE credinţa creştină a insista întotdeauna că omul poate fi studiat cum se cuvine doar în relaţia lui cu Dumnezeu, era atât logic cât şi normal ca atenţia să se concentreze asupra doctrinei despre om numai după ce a fost studiată doctrina despre Dumnezeu şi despre Omul-Dumnezeu. Nu spun că această reflectare asupra naturii, originii şi destinului omului a fost vreodată absentă din gândul Bisericii, ci  că alte probleme mai urgente au împins doctrina despre om la periferia gândirii creştine. În al patrulea şi al cincilea secol Biserica şi-a îndreptat atenţia asupra unui studiu al naturii umane, şi teologia ei a trecut din domeniul său principal, acela a lui Dumnezeu, la studiul omului în păcat şi har. Faptul că această doctrină era acum pregătită pentru a fi discutată este evidenţiat de apariţia simultană a doi oameni care au reprezentat polii opuşi ai doctrinei, Pelagius şi Augustin. Cu aceşti doi teologi, teologia a trecut de la Răsărit la Apus, şi din sfera teologiei în cea a antropologiei. Se poate spune că discutarea acestei doctrine era mai prietenoasă gândirii Apusene, care era mai puţin subtilă şi speculativă decât cea a şcolilor Răsăritene.

DOCTRINA ÎN TEOLOGIA RĂSĂRITEANĂ

            Nu reprezintă de asemenea un adevăr faptul că doctrina despre om nu dădea nici un ţel pentru speculaţia subtilă faţă da care mintea Grecească  era atât de parţială. Natura omului ca şi suflet şi trup, sau cum susţinea Plate, trup, suflet şi duh, originea sufletului şi imoralitatea lui, faptul păcatului, şi atotprezentul fapt al morţii, a ocupat minţile teologilor Răsăriteni timp de multe generaţii. Atanasiu a tratat în preferata lui metafizică şi în misticism în discuţia despre starea primitivă a omului, intrarea păcatului şi devastările lui în natura umană şi efectele asupra destinului. Cum a prins păcatul rădăcină şi măsura în care l-a lăsat pe om liber să-şi exercite voinţa erau chestiuni de discuţie teologică continuă. Acest lucru a ridicat de asemenea întrebarea- ce se înţelege prin imaginea lui Dumnezeu în om, şi măsura în care această imagine a fost desfigurată de către păcat. Exista un acord general că omul fusese creat perfect, o stare care implica lipsa de păcat şi comuniune cu Dumnezeu, şi că starea lui prezentă de păcat este datorată neascultării. Se poate spune, totuşi, că Părinţii Greci au adoptat, în ansamblu, o vedere mai optimimstă a omului şi erau mai puţin înclinaţi să zăbovească pe depravarea lui generală decât teologii din Apus. Pentru ei păcatul era mai mult o rană suferită de natura umană decât o stare de corupere morală şi moarte spirituală. Ei s-au pus de acord în trei puncte: că omul a fost creat în perfecţiune morală; că toată rasa a împărţit păcatul lui Adam prin exercitarea voinţei libere care este o posesie inalienabilă a omului, astfel că păcatul a fost transmis, ereditar sau prin recapitulare, tuturor membrilor rasei; şi că era nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a-i restitui naturii umane puritatea pierdută. În lupa lor cu fatalismul Gnostic, ei au simţit nevoia de a conserva libertatea umană şi, astfel, au pus un accent mai mare pe libertatea voinţei decât teologii din Apus.

DOCTRINA ÎN APUS

            Vederi similare cu privire la om au fost susţinute în Apus, cu accentul principal asupra celor două fapte despre starea decăzută a omului şi a nevoii sale de har , şi posesia  voinţei libere care implică reponsabilitate. Dar a fost lăsat pe seama lui Pelagius, un călugăr de naţionalitate britanică, să expună o doctrină despre om care obliga Biserica să regândească întreaga poziţie şi să-şi formuleze doctrina cu ceva din claritatea şi grija dată doctrinelor Trinităţii şi Persoanei lui Cristos. Cel care a făcut acest lucru a fost Augustin. Ceea ce a însemnat Arius pentru Atanasiu, a însemnat Pelagius pentru Augustin, antagonistul care a forţat o declarare şi o clarificare a chestiunii.

            Pelagius, descris ca un „învăţător la modă în Roma”, a fost, se spune, un om de un caracter fără vină şi de o trăire corectă. El a fost şocat de nedreptatea făcută naturii umane de către această doctrină a depravării pe care o învăţa Biserica şi nu a ezitat să o condamne ca şi insultă adusă Creatorului omului. El a înaintat trei teorii care erau diametral opuse convingerii catolice. Prima a fost că toţi oamenii pot fi fără păcat dacă aleg acest lucru, şi că anumiţi oameni au trăit de fapt într-o libertate totală faţă de păcat. De aici a continuat să argumenteze că dacă omul poate trăi liber de păcat, atunci poate intra în lume liber de păcat, negând astfel teoria păcatului original.  Pe baza acestui principiu a tras concluzia că omul nu a avut nici o nevoie de un ajutor supranatural în sensul harului pentru a-i da posibilitatea de a trăi o viaţă neprihănită. Această negare a nevoii şi a realităţii harului a făcut Biserica să se ridice şi să apere ceea ce era considerat doctrină centrală a credinţei sale.

            În opoziţie vizibilă cu Pelagius, Augustin, Episcopul de Hippo, a preluat domeniul şi s-a pregătit să stabilească doctrina păcatului şi a harului care este veşnic asociată cu numele său. Lui Augustin (354-430) cel mai ilustru dintre Părinţii Latini, i sa atribuit un rol de conducere ca „incomparabil cea mai mare figură între Apostolul Pavel şi Luther Reformatorul pe care a avut-o Biserica vreodată”, iar după un mileniu şi jumătate influenţa sa este încă o putere vie în Biserica lui Dumnezeu. Pentru Augustin lupta cu Pelagianismul a fost o luptă pentu însăşi temeliile Creştinismului. În revendicarea libertăţii voinţei libere a omului şi negarea nevoii harului divin, Pelagius a ridicat problema dacă, din moment ce omul prin puterea sa ar putea obţine fericirea veşnică, mai este nevoie în vreun fel de Creştinism. În controversa sa cu Pelagius, Augustin a dat Bisericii doctrina despre om care, cu câteva modificări, încă este credinţa Bisericii catolice. Doctrina sa avea câteva trăsături caracteristice, dacă nu cumva întregi idei, care au dat o expresie mai clară decât oricând până atunci credinţei Bisericii. Antropologia lui Augustin se axează în jurul a trei puncte principale: starea originală a omului, natura şi consecinţele primului păcat al omului, şi puterea harului divin de a restaura natura umană. Acestea trei sunt bineînţeles, interconectate în orice discuţie despre om, deoarece imaginea originală a omului şi starea sa primitivă poartă în mod direct măsura pierderii provocate de Cădere, şi ca urmare necesitatea şi natura harului.

            RELAŢIA OMULUI CU DUMNEZEU

            Punctul de plecare al lui Augustin a fost că în formularea doctrinei despre om, Dumnezeu şi sufletul uman trebuie privite întotdeauna în relaţie una cu cealaltă. Pentru el sufletul a fost făcut pentru Dumnezeu şi în starea sa nedecăzută nu a fost niciodată menit să existe separat de El. Chiar şi ca finţă fără păcat omul putea să-şi realizeze destinul numai printr-o dependenţă uzuală faţă de harul prin care Dumnezeu se descoperea pe Sine în mod continuu. Relaţia sufletului cu Dumnezeu, cum îi plăcea să spună, era una a unui vas receptiv în care Dumnezeu turna viaţa, lumina şi tăria Sa. În această relaţie omul deţinea adevărata libertate care consta nu din neputinţa de a păcătui, şi din abilitatea de a nu păcătui (nu non posse peccare, ci posse non peccare). Acestă neprihănire potenţială care i-a fost dată omului a constituit o potenţială imoralitate.

            Augustin nu a fost adânc interesat de dezbaterea Greacă conform căreia omul era tripartit (trup, suflet şi duh ca şi entităţi distincte) sau bipartit (trup şi suflet, sau material şi spiritual). El a folosit expresia „trup, suflet şi duh”, după cum face Pavel cu un prilej, dar el grupează sufletul şi duhul ca un tot-unitar deasupra trupului. În acest tot-unitar voinţa este aptitudinea centrală şi trăsătura caracteristică. Această accentuare asupra voinţei şi a impulsului ei către auto-realizare este trăsătura cea nouă în psihologia lui Augustin. Acest lucru este mai în accord cu utilizarea biblică, care nu ia în considerare termenii folosiţi–variaţiile duh, suflet, carne, inimă–ca şi părţi sau diviziuni ale omului, ci mai curând ca şi modalităţi prin care omul se exprimă. În acest sens foloseşte Augustin în mod general „voinţă”.

                           NATURA ŞI CONSECINŢELE PĂCATULUI

            Faptul că omul era pus la probă implică faptul că el putea să păcătuiască şi astfel să piardă părtăşia cu Dumnezeu. Acest lucru s-a întâmplat de fapt când Adam a ales iubirea de sine, esenţa tuturor păcatelor. Aici Augustin accentuează natura voluntară a păcatului, punându-l nu pe seama unei baze naturale ci a uneia etice. Viaţa omului consta în comuniunea cu Dumnezeu, aşa că păcatul său a făcut ca viaţa să-i fie ruptă de sursa ei de existenţă şi susţinere în Dumnezeu. În acest mod omul a fost adus sub dominaţia unei necesităţi rele: omul nu-şi mai poate realiza destinul sau voinţa adevăratul bine.

            Din moment ce pentru Augustin esenţa păcatului stă în despărţirea de Dumnezeu, binele suprem şi sursa vieţii, era normal ca păcatul să fie privit ca o privare, şi nu ca un adaos adus vieţii ci ca o sustragere de la ea. El foloseşte ilustraţia unei plante în care încetarea vieţii înseamnă descompunere. Pentru noi, cu ideile moderne din bacteriologie, descompunerea nu înseamnă doar simpla lipsă de viaţă, ci înseamnă şi prezenţa agenţilor de dezintegrare sub forma unor bacterii care preiau rolul de a descompune materia organizată. Aşadar doctrina lui Augustin conform căreia răul este doar privarea de bine, şi nu dispune de o realitate metafizică, este supusă unei obiecţii deschise serioase că are de-a face numai cu aspectul metafizic al păcatului, şi nu cu moralul şi eticul, şi aşadar nu face dreptate caracterului pozitiv al păcatului în practică.

            Dar luând urma păcatului, nu după solicitările simţurilor, ci a iubirii de sine, Augustin se află pe un teren mai sigur când învaţă că printr-o cădere interioară, în care omul a substituit dragostea pentru Dumnezeu cu dragostea de sine, solicitările simţurilor au putere asupra vieţilor noastre. Prin părăsirea lui Dumnezeu, sufletul a devenit părăsit de Dumnezeu, şi armonia interioară a naturii umane a fost pierdută. Aceasta a pregătit calea pentru senzualitate, sau solicitările simţurilor, arătate în sensul ruşinii care a intrat imediat în senzualitatea primilor noştri strămoşi.

            TRANSMITEREA PĂCATULUI

Este destul de evident că Augustin nu este clar sau consistent în vederea sa cu privire la transmiterea păcatului. Câteodată el vorbeşte ca şi cum păcatul ar fi fost transmis printr-o unitate misterioasă a rasei, insinuând că toţi am fost prezenţi în individul Adam astfel încât toată rasa a fost un singur om care a păcătuit. Câteodată vorbeşte despre aceasta mai mult în sensul realiştilor moderni ca şi când păcatul lui Adam a stricat materialul naturii noastre, iar natura coruptă îi strică pe cei cărora le este împărtăşită. Alteori, el se mulţumeşte să o explice doar prin termeni de ereditate. Dar peste tot el insistă că Adam a transmis atât vina cât şi stricăciunea  ataşată acesteia urmaşilor săi. A fost nevoie de teologii perioadei post-Reformă pentru a explica transmiterea păcatului în termenii  relaţiei federale sau de legământ în care se afla Adam cu Dumnezeu în numele întregii rase, astfel că atunci când capul legământului a căzut, el a tras toată rasa după el. Această idee este centrală pentru Teologia Legământului în ansamblu, deoarece principiul ei de bază este că din moment ce omul a fost ruinat printr-un reprezentant, omul poate fi restaurat printr-un reprezentant.

            Augustin nu-şi face nici o iluzie, totuşi, cu privire la prejudiciul adus naturii noastre de către păcat. A adoptat vederea înaltă referitoare la starea originală a omului, la fel cum a adoptat şi întunecata vedere a a stării lui decăzute. În timp ce recunoaşte că sufletul nu a pierdut toată percepţia relaţiei lui primare cu Dumnezeu, şi nici nu a încetat să suspinet după El, el susţine că omul nu mai are puterea de a realiza adevăratul sfârşit al fiinţei lui, dar că prin ignoranţă şi obicei rău el se afundă mai mult în mod constant în robie. Pentru Augustin, cât şi pentru noi, ‘depravarea totală’  însemna că păcatul l-a afectat pe om în totalitate în natura sa astfel încât nici un element sau aptitudine nu poate fi eliminată din condiţia sa decăzută.

            Nicăieri, susţine Augustin, nu se poate vedea mai clar dauna făcută de păcat naturii umane ca în sfera voinţei omului. În timp ce Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu voinţă liberă, Adam şi-a folosit voinţa pentru a păcătui, aşa că aptitudinea voinţei este deteriorată. Voinţa ca şi simplă aptitudine el a diferenţiat-o de consimţire care este produsul şi expresia întregii noastre naturi. Aptitudinea voinţei este considerată de el ca fiind neutră din punct de vedere moral,  sensibilă la înclinaţiile şi poruncile naturii, un simplu anemoscop (giruetă, om schimbător), cum se exprimă el, gata să fie întors în orice direcţie de către vântul care bate din inimă. Deoarece Căderea a îmbolnăvit şi a pervertit natura umană, voinţa sa trebuie să acţioneze în direcţia indicată de natura sa. Acest lucru implică faptul că voinţa omului este înrobită de o natură rea; o natură coruptă îşi foloseşte voinţa în mod corupt. Ce s-a ales, aşadar, de voinţa liberă a omului? Încă este liberă, răspunde Augustin, să ducă la îndeplinire dorinţele naturii, dar din moment ce natura este coruptă, voinţa omului este liberă să facă doar răul. Omul şi-a pierdut posse non peccare, libertatea de a nu păcătui.  Astfel voinţa liberă a omului serveşte la păcătuit, dar nu serveşte la făcut bine decât dacă şi până atunci când natura este schimbată şi voinţa este eliberată prin harul lui Dumnezeu.

            Augustin nu este, totuşi, un determinist fizic sau metafizic în sensul în care se crede de unii a fi. El recunoaşte că din punct de vedere psihologic omul este liber în limita capacităţii sale şi este cauza eficientă a răului făcut de el. Deşi omul are o alegere liberă el optează pentru o cale perversă. În acest sens Augustin foloseşte fraza: „voinţa este liberă, dar nu eliberată”. Pierderea libertăţii de către om îşi are rădăcinile în caracterul său moral.

            Este îndoielnic dacă în toate acestea Augustin face dreptate completă voinţei omului ca şi aptitudine care poate acţiona fie în armonie fie în opoziţie cu natura. Poate să nu asculte ceea ce îi dictează inima, chiar şi în omul neregenerat. Ceea ce îi lipseşte unei accentuări cuvenite în învăţătura sa este că aptitudinea voinţei a participat la ruina generală a naturii omului (ar fi fost ciudat dacă aceasta, dintre toate aptitudinile sale, a scăpat) şi că voinţa nu este înrobită şi îmbolnăvită, câştigată de partea păcatului şi exercitându-şi consimţirea  în direcţia păcatului. În alegerea dintre bine şi rău, nu mai rezistă presiunii inimii din partea răului deoarece propria-i înclinaţie este în acea direcţie.

            RESTAURAREA  HARULUI  DIVIN

            În acest context al unei voinţe înrobite introduce Augustin doctrina sa despre har, doctrina asupra căreia dintre toţi ceilalţi el a aruncat cea mai mare lumină, se spune că Augustin a înlocuit dualismul metafizic al materiei şi duhului, atât de familiar gândirii greceşti, cu dualismul etic şi religios al păcatului şi harului. Ar fi corect să spunem că el recunoaşte în har răspunsul divin la inabilitatea omului. Însuşi Augustin nu a putut să piardă din vedere îndatorirea faţă de harul lui Dumnezeu care i-a ridicat viaţa din mocirla păcatului şi a impurităţii. În timp ce harul constă în mod cuvenit în toate formele de ajutor divin, pentru Augustin a constat în mod particular din operarea interioară a Duhului lui Dumnezeu–’o putere internă şi secretă, minunată şi inexprimabilă’–prin care omul este făcut o creatură nouă şi păstrat într-o stare de mântuire. Lui Augustin îi place să reprezinte acest har ca fiind în esenţă scrierea legilor lui Dumnezeu în inima noastră atfel că se pare de aici încolo ca alegerea şi dorinţa noastră. Astfel arată el că harul nu prejudiciază voinţa liberă, ci lucrează la ea pentru a o elibera şi apoi lucrează prin ea când este eliberată. Concepţia lui Augustin cu privire la harul lui Dumnezeu în reînnoirea voinţei şi restaurarea ei la adevărata ei libertate găseşte expresii concise în rugăciunea sa: ’Dă ce ai poruncit, şi porunceşte voia Ta’.

            Când Augustin ajunge să discute agenţii harului, în special botezul, doctrina sa cu privire la har intră în conflict cu doctrina sa despre Biserică, şi deşi nu leagă acordarea harului de orânduirea botezului, el susţine totuşi că nimeni nu poate fi mântuit dacă nu a fost botezat. Pentru noi, esenţa evanghelismului, în opoziţie cu sacerdotalismul, este că sufletul poate avea acces direct la Dumnezeu fără a folosi nici un agent, deşi recunoaştem că agenţii sunt meniţi să fie canale pentru har. În ciuda acestei scăpări, Augustin nu a fost sacerdotalist, căci nimeni nu a fost mai anti-eclesiast în sensul că el a făcut ca tot ce ţine de mântuire să vină de la Dumnezeu şi să depindă numai şi numai de Dumnezeu. Într-adevăr, aşa cum s-a arătat în mod frecvent, teologia lui despre har, corect înţeleasă, avea în ea acel lucru care a distrus chiar această concepţie a transmiterii mecanice a harului. Nu e prea mult spus, aşa cum precizează B.B.Warfield, că dacă Augustin nu a fost primul dintre reformatori, teologiei lui Augustin despre har îi datorăm Reforma şi emanciparea spiritului uman de la robia meşteşugului preoţesc şi de la dependenţa de meritele omului. Ştim că doctrina sa despre har a fost luată în posesie de Luther şi a constituit baza teologiei Reformei.

            Contribuţia lui Augustin la doctrina despre om a fost nu numai un avans mare al gândirii Bisericii în veacuri mai îndepărtate, şi baza pe care teologii secolului al şaisprezecelea urmau să-şi formuleze doctrina, dar prin trăsăturile ei principale rămâne doctrina distinctivă despre om până în ziua de astăzi. Odată cu venirea erei ştiinţifice, omul a fost discutat în alte contexte; în relaţia sa cu viaţa naturală din jurul lui, ca în biologie; în relaţie cu legile care guvernează existenţa lui naturală, ca în fizică; în relaţie cu mediul lui social, ca în sociologie; dar a fost lăsat la latitudinea revelaţiei creştine să aducă lumină asupra omului în relaţie cu Creatorul lui. Acesta a fost punctul de vedere al lui Augustin, şi încă este punctul de referinţă al antropologiei creştine.

BOOKS FOR FURTHER STUDY
B. B. Warfield, Studies in Tertullian and Augustine (O.U.P., New York, 1931).
J. Laidlaw, The Bible Doctrine of Man (T. & T. Clark, 1905).

 

http://publicatia.voxdeibaptist.org/pastorala_iul08.htm

Un pastor sfidează ordinele judecătorești de a nu predica la biserică și primește arest la domiciliu

O Biblie deschisă la cartea Psalmilor - foto de Aaron Burden - unsplash.com

Un pastor din Louisiana, care a primit o brățară pentru picior și ordinul judecătoresc de a nu mai predica în persoană la biserică, în perioada națională de carantină impusă de statul american, a încălcat acest ordin duminică și a declarat congregației sale că ”este o rușine murdar de putrezită atunci când ajungi să te ascunzi în America”.

Pentru mai multe săptămâni la rând, Rev. Tony Spell (acesta este numele pastorului, ceea ce este ciudat, pentru că numele lui de familie în limba română înseamnă, printre alte multe înțelesuri, ”descântec”) de la biserica Life Tabernacle Church din Baton Rouge, Louisiana, SUA, a apărut în titlurile mai multor știri naționale pentru că a refuzat să urmeze o interdicție la nivel de stat asupra adunărilor în masă legat de pandemia cu Covid-19.

El a fost arestat săptămâna trecută (data apariției acestui material 28 aprilie 2020, ca să vă puteți face idee când s-au întâmplat aceste evenimente) pentru presupunerea că a amenințat să-l calce cu mașina pe un protestatar aflat într-un autobuz al bisericii. Spell a declarat că el este innocent. Ulterior a fost eliberat, doar că un ordin judecătoresc îi impunea să poarte o brățară la gleznă și ”să se abțină din orice comportament criminal, inclusiv dar nu limitat de a respecta strict toate ordinele de situație de urgență emise de Guvernatorul Statului Louisiana”, a declarat ziarul The Advocate. Prin urmare, judecătorul l-a pus sub arest la domiciliu.

Spell, care locuiește la circa 45 de metri de biserică, a mers pe jos la slujba de duminică și a predicat, la fel cum a procedat și în săptămânile anterioare.

Spell a intenționat să se predea singur la închisoare după serviciul de duminică, dar Procurorul General Hillar Moore III a spus celor de la The Advocate că forțele de ordine au fost prea ocupate cu niște cazuri de împușcături și au lăsat baltă acest caz.

Judecătorul Fred Crifasi, care l-a pus pe Spell în arest la domiciliu, a spus că va ține o audiere spre a decide dacă pastorul a încălcat ordinul… dar numai atunci când se va deschide tribunalul. Crifasi a mai adăugat că ”nu vrea să expună populația care ține de parohia închisorii prin a-l aduce pe Spell în mijlocul lor”, a declarat The Advocate.

Marți, Spell a citat din Psalmul 122:1 pe pagina sa de Facebook. ”Mă bucur când mi se spune, Să mergem ÎN casa Domului”, a scris el (adăugarea lui la text este termenul de ”în”, spre deosebire de limba română unde apare ”la” Casa Domnului).

Câteva sute de suporteri ai lui Spell au ținut un miting pentru el luni (adică pe 27 aprilie 2020).

”E vremea ca biserica să stea în picioare. Ne-am făcut niște lași în colțul tăcerii pentru prea mult timp, iar tăcerea noastră a devenit compromisul nostru”, a spus Greg Locke, pastorul bisericii Global Vision Bible Church din Nashville, Tennessee, în cadrul acestui miting.

Congregația lui Spell este într-o minoritate în opoziția sa față de ordinele și recomandările statale. Un studiu efectuat de LifeWay Research arăta că la finalul lunii martie, 93 de procente dintre bisericile din America și-au închis întâlnirile în persoană.

Notă. Materialul de mai sus a fost postat de Michael Foust pe 28 aprilie 2020 în site-ul Christian Headlines (de unde a fost preluat). Michael Foust contribuie de 20 de ani la articole despre intersecția credinței și știrile. Relatările sale au apărut în Baptist Press, Christianity Today, The Christian Post, The Leaf-Chronicle, Toronto Star și Knoxville News Sentinel. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc.

7 POSTĂRI POPULARE

https://crestinismtrait.blogspot.com/2020/04/un-pastor-sfideaza-ordinele.html?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=un_pastor_sfideaza_ordin

Liderii creștini se confruntă cu noi provocări pe fondul blocării COVID-19 a Indiei

De către corespondentul India al ICC

29.04.2020 Washington DC (International Christian concern) – „ Rațiile mele se vor scurge în trei sau patru zile ”, a declarat recent Pastor Radhe Kishan, un plantator de biserici din India, pentru International Christian Concern (ICC). La fel ca mulți plantatori de biserici din toată țara, pandemia COVID-19 și blocajul național care a urmat au prezentat pastorului Kishan și familia sa provocări noi și severe.

Pastorul Kishan, în vârstă de 30 de ani, este unul dintre sutele de beneficiari ai inițiativei BIC and Bikes for India ICC lansată în 2018. În prezent, Pastor Kishan, soția sa și fiica sa de 11 luni locuiesc într-o casă închiriată într-un rural. sat situat în districtul Shahajanpur din Uttar Pradesh. De când blocarea a început pe 25 martie, pastorul Kishan nu a reușit să-și adune congregațiile pentru închinare, ceea ce înseamnă că nu a reușit să strângă sprijin pentru familia sau pentru ministerul său.

” În urmă cu o săptămână, un membru al bisericii mi-a dat cinci kilograme de făină de grâu și câteva linte ” , a spus pastorul Kishan pentru ICC. „ Supraviețuim în acest sens și s-ar putea să meargă încă patru zile. Nu avem de ales decât să ne încredem în Dumnezeu pentru hrana și nevoile noastre. Mă încred în Dumnezeu pentru asigurarea lui. “

Înainte de pandemie, Pastorul Kishan vizita între patru și cinci sate în fiecare săptămână și avea să împartă Evanghelia cu o medie de 35 de persoane. „ Mă simt trist că nu sunt în stare să întâlnesc oameni pentru a împărtăși Evanghelia ” , a explicat pastorul Kishan. „ De asemenea, nu am voie să fac lucrări de divulgare și nici să conduc servicii de cult. Aceasta a fost o parte din rutina mea normală. “

„ Nu sunt eligibil să primesc rațiile furnizate de guvern pentru că sunt creștin ”, a declarat ICC pastorul Mallesh, un pastor al bisericii din casă din Karnataka. „ În momentul în care am îmbrățișat credința creștină, mi-am pierdut eligibilitatea de a primi beneficiile pe care guvernul le oferă săracilor. Era dificil să supraviețuiască doar la ofertele colectate duminică. Acum că biserica este închisă complet, nu am un venit care să-mi hrănească familia. “

„ De asemenea, există o presiune din partea radicalilor hindui în această perioadă de închidere ” , a continuat pastorul Mallesh. „ Radicalii caută o oportunitate de a informa autoritățile că am încălcat blocajul și mă acuză în mod fals că am deschis biserica. “

În discuția cu ICC, pastorul Mallesh a cerut rugăciune pentru el și pentru ceilalți pastori ai bisericii din casă despre care știe că se luptă din cauza pandemiei și a blocajului național. Pastorul Mallesh a cerut rugăciune atât pentru dispoziție, cât și pentru putere pentru a-și susține credința în aceste vremuri dificile.

„ Peste 70% dintre plantatorii de biserici din mediul rural se confruntă cu o provocare uriașă ”, a declarat pentru ICC Rev. Prabhu Das, directorul Seva Bharat. „ Majoritatea acestor pastori trăiesc în condiții dificile, deoarece nu au un venit în timp ce bisericile sunt închise. Ei sunt obligați să rămână în casele lor, în ciuda faptului că nu au acces la nevoile de bază. Acești oameni au nevoie disperată de hrană, asistență medicală și sprijin moral. “

În timp ce situația cu care se confruntă multe plantatoare de biserici din India este îngrozitoare, ei își fac părțile pentru a ajuta la combaterea pandemiei COVID-19, rămânând acasă și nu ținând adunări de cult. Această perioadă de pandemie și blocare a fost, fără îndoială, o perioadă grea și provocatoare pentru mii de plantatori de biserici din India.

Pentru a ajuta creștinii persecutați efectuați de pandemia COVID-19, ICC a lansat o campanie pentru a oferi ajutor alimentar critic comunităților vulnerabile. ICC deservește deja familiile creștine din Pakistan, India, Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud-Est. În comunitățile vulnerabile identificate de ICC sunt incluse plantatoarele bisericii din India. Vă veți alătura nouă pentru a oferi acest ajutor critic astăzi?

Dacă doriți să susțineți comunitățile persecutate afectate de COVID-19, vă rugăm să luați în considerare donația de azi.

Pentru interviuri, vă rugăm să o contactați pe Olivia Miller, coordonatorul comunicațiilor: press@persecution.org

Kishan, un plantator de biserici din India, International Christian Concern (ICC).

MAI MULT

Arabia Saudită pune capăt pedepselor în flagrant

27 aprilie 2020: 27.04.2020 Arabia Saudită (Preocuparea creștină internațională) – Comisia generală a Regatului Arabiei Saudite pentru instanța supremă a emis […]

MAI MULT

Biserica oferă ajutor critic creștinilor persecutați pe fondul pandemiei COVID-19

27 aprilie 2020: 27.04.2020 Pakistan (International Christian concern) – International Christian Concern (ICC) a raportat mai multe incidente în care minorități religioase din Pakistan, […]

MAI MULT

Pastorul bisericii din casă a fost arestat pentru că a refuzat să se alăture Bisericii cu trei sine

27 aprilie 2020: 27.04.2020 China (International Christian concern) – ICC raportează pe 14 aprilie că pastorul Zhao Huaiguo, fondatorul bisericii Betel, […]

MAI MULT

Parteneriatul UAE-UNESCO reconstruiește Biserica al-Saa’a

26 aprilie 2020: 26.04.2020 Irak (Preocuparea creștină internațională) – UNESCO a anunțat vineri că, cu parteneriatul Emiratelor Arabe Unite, […]

MAI MULT

VOM lansează campania pentru creștinii chinezi răpiți de Coreea de Nord

26 aprilie 2020: 26.04.2020 Coreea de Nord (preocupări creștine internaționale) – Un creștin etnic coreean chinez, Jang Moon Seok, care a servit în Coreea de Nord […]

MAI MULT

Gunmen Attack Home of Pastor Slain Family in Eastern India

26 aprilie 2020: 26.04.2020 India (Preocuparea creștină internațională) – Conform Morning Star News, fiica unui pastor ucis în 2015 a fost […]

MAI MULT

Pastorul Lao a fost arestat în timpul blocării COVID-19, vizitarea familiei interzisă

25 aprilie 2020: 25/04/2020 Laos (Preocuparea creștină internațională) – Pe 15 martie, pastorul Lao Sithon Thiphavong, 34 de ani, a fost arestat pentru organizarea unei mase […]

MAI MULT

Egiptul merge înapoi COVID Restricții peste Ramadan

25 aprilie 2020: 25/04/2020 Egipt (Preocuparea creștină internațională) – Săptămâna aceasta marchează două sărbători religioase importante pentru cetățenii Egiptului. Paștele ortodox a fost respectat […]

MAI MULT

Supraviețuitorii de bombardament de Paște din Sri Lanka continuă recuperarea lentă la un an după atacuri

25 aprilie 2020: 25/04/2020 Sri Lanka (Internațional Creștin Preocupare) – marți, 21 aprilie, a marcat un an de la bombardamentele de Paști din 2019 care au zguduit […]

MAI MULT

Consiliul minorităților care poate fi format

24 aprilie 2020: Deoarece COVID-19 își face drum în jurul lumii, nu face discriminări între grupurile de credință, ci în Pakistan, o țară […]

MAI MULT

Nou raport: Instrument judiciar de presiune din Turcia

29 aprilie 2020: 29/04/2020 Turcia (îngrijorare creștină internațională) – Raportul anual al drepturilor omului al Amnesty International remarcă faptul că sistemul judiciar din Turcia rămâne un instrument de […]

MAI MULT

 POVESTE PREZENTATĂ

 Liderii creștini se confruntă cu noi provocări pe fondul blocării COVID-19 a Indiei

29 aprilie 2020: „Ratiile mele se vor scurge in trei sau patru zile”, a declarat recent Pastor Radhe Kishan, un plantator de biserici din India, International Christian Concern (ICC).

MAI MULT

 POVESTE PREZENTATĂ

 Pastorul polonez controversat a fost pozitiv pentru COVID-19, Percepția creștinilor înrăutățiți

29 aprilie 2020: Alături de COVID-19, creștinii sunt din ce în ce mai puși în centrul atenției în Myanmar, mai ales datorită faptului că, în ciuda creștinilor fiind minoritatea din țară …

MAI MULT

 COMUNICATE DE PRESĂ

 USCIRF desemnează Algeria ca violator al libertății religioase pentru prima dată

28 aprilie 2020: ICC a aflat că Comisia Statelor Unite privind libertatea religioasă internațională a adăugat Algeria la raportul său anual 2020 privind cei mai grave încălcători ai libertății religioase din lume.

MAI MULT

Sudanul decide să înlocuiască guvernatorii militari

28 aprilie 2020: 28.04.2020 Sudan (Preocuparea creștină internațională) – Guvernul de tranziție din Sudan a decis să-și schimbe guvernanții militari pentru lideri civili ai […]

MAI MULT

Femeie creștină răpită, convertită

28 aprilie 2020: 28.04.2020 Egipt (International Christian concern) – O femeie creștină egipteană, Rania Abd al-Meseh, a fost răpită pe 23 aprilie de către doi […]

MAI MULT

 

 ICC @ WORK

 ICC oferă ajutor alimentar critic în India

28 aprilie 2020: Când fiica lui Samson s-a îmbolnăvit, el a apelat la sacrificii pentru animale, în încercarea disperată de a o vindeca. Când aceasta a eșuat, un creștin local …

MAI MULT

Misionarii creștini ridică conștientizarea COVID-19 printre comunitățile tribale din India

28 aprilie 2020: 28.04.2020 India (Preocuparea creștinilor internaționali) – Misionarii creștini indieni călătoresc pe distanțe lungi pentru a răspândi conștientizarea cu privire la pandemia COVID-19 […]

MAI MULT

Grupul islamist din Mozambic ucide 52

27 aprilie 2020: 27.04.2020 Mozambic (Preocuparea creștină internațională) – Insurgența islamistă din nordul Mozambicului continuă să crească și să se desfășoare. Cel mai recent […]

MAI MULT

PERSEUȚION

download

Dear Ardleean Viorel,

A week and a half ago, ICC launched an initiative to bring food packages to persecuted communities affected by COVID-19. Since then, we have been blown away by your generosity! Thanks to your response, we are already distributing aid on the ground.

Through your partnership, lives are being changed. James 1:27 reads, „Religion that is pure and undefiled before God the Father is this: to visit orphans and widows in their affliction, and to keep oneself unstained from the world.” Thank you for joining hands with us to fulfill this call!

If you would like to support these efforts, consider giving today.

https://mail.google.com/mail/u/0/#inbox/FMfcgxwHNCrhHRLdTZmkSCKxgdzzlwJG

Dear Ardleean Viorel,

A week and a half ago, ICC launched an initiative to bring food packages to persecuted communities affected by COVID-19. Since then, we have been blown away by your generosity! Thanks to your response, we are already distributing aid on the ground.

Through your partnership, lives are being changed. James 1:27 reads, „Religion that is pure and undefiled before God the Father is this: to visit orphans and widows in their affliction, and to keep oneself unstained from the world.” Thank you for joining hands with us to fulfill this call!

If you would like to support these efforts, consider giving today.


Jeff King

President, International Christian Concern
Author, 
Islam Uncensored and The Last Words of the Martyrs
Host of
 Into the Deep Podcast

Donate

NewsBites and
Prayer Points

Read the top news stories from this week and ways you can be praying for the persecuted.

Read More

Featured Content

  • A Rain of Miracles

  • The Last Words of the Martyrs

    Download the full print version of the April magazine.

To sign up for more exclusive content from International Christian Concern, subscribe to our free monthly magazine.

https://mail.google.com/mail/u/0/#inbox/FMfcgxwHNCrhHRLdTZmkSCKxgdzzlwJG

Povestea doctoriței din Brad care a murit din cauza coronavirusului: Lucra în spitalul din oraș de 37 de ani, urma să se pensioneze în luna mai / „A rămas fără plămâni” în clinica unde este medic fiica sa

download

de Mona Hera     HotNews.ro

Marţi, 28 aprilie 2020, 17:18 Actualitate | Coronavirus

Medic din Brad ucis de coronavirus

Medic din Brad ucis de coronavirus

Foto: Captura Facebook

Doctorița din Brad care a murit din cauza coronavirusului a lucrat la spitalul din oraș timp de 37 de ani și a condus Secția de Medicină Internă. Urma să împlinească 70 de ani în luna mai, când voia să se pensioneze. „A rămas fără plămâni” după mai bine de două săptămâni de spitalizare la terapie intensivă, la Cluj, în clinica unde lucrează fiica sa, tot medic. Posibila sursă a infecției este o pacientă pe care doctorița o internase pentru probleme digestive și care nu avea simptome specifice COVID-19. Pacienta a fost externată, între timp, și testată ulterior, abia după ce coronavirusul a fost confirmat în cazul doctoriței.

„Nu și-a pus problema că ar avea COVID-19”

Povestea medicului dr. Marinela Feier la Spitalul Municipal Brad (județul Hunedoara) începe în anul 1983. Până în urmă cu cinci ani, a condus Secția de Medicină Internă. A lucrat în spital până la 70 de ani fiindcă, având doctorat, i s-a permis acest lucru. Ultima dată a fost la spital la sfârșitul lunii martie. În primele zile ale lunii aprilie a început să se simtă rău. Avea simptome de răceală și s-a tratat acasă.

„Nu și-a pus problema că ar avea COVID-19. Până atunci, în zona noastră nu fusese confirmat niciun caz. A crezut că este vorba despre o amigdalită, pentru că mai avusese astfel de episoade”, a declarat pentru HotNews dr. Lucian Miron, directorul medical al Spitalului Municipal Brad.

După trei zile, starea i s-a înrăutățit. Avea insuficiență respiratorie. A venit la spital, a făcut testul rapid pentru COVID-19 și rezultatul a fost pozitiv.

„Inițial, am vrut să o transferăm la spitalul din Hunedoara, fiind cel mai apropiat de noi. Am luat legătura și cu fiica sa, care este medic la Cluj, am transferat-o acolo”, a adăugat Lucian Miron.

În 8 aprilie a fost transferată la Spitalul Județean Cluj, la Clinica Medicală 1, acolo unde fiica sa este medic. „A fost internată la Terapie-Intensivă, iar de vinerea trecută starea i s-a agravat și a avut nevoie de suport respirator. Fiica dânsei mi-a spus că, practic, nu a mai avut plămâni. A rămas fără plămâni. Slăbiciunea a fost că doamna doctor avea și alte afecțiuni, respectiv diabet”, a mai spus directorul medical al Spitalului Brad.


Soțul doctoriței, confirmat și el cu COVID-19 și internat în aceeași clinică din Cluj

Tot acolo a ajuns și soțul doctoriței Feier, care a fost testat după confirmarea bolii în cazul soției. „Abia după 2-3 zile a început să aibă simptome și el. Starea lui inițială a fost stabilă, ulterior s-a agravat, dar se pare că acum evoluția este favorabilă”, mai spune dr. Lucian Miron.

O pacientă asimptomatică, posibilă sursă a bolii

Cei din Brad nu își explică cum s-a îmbolnăvit dr. Feier. Cea mai probabilă sursă a bolii este o pacientă care fusese internată pentru simptome digestive – dureri de stomac, dureri de bilă. Este vorba despre o femeie în vârstă, externată la sfârșitul lunii martie.

Pacienta doctoriței Feier a revenit la spital după aproximativ o săptămână de la externare, tot cu simptome digestive. Atunci i-a fost făcut testul rapid, pentru că între timp se confirmase boala COVID-19 în cazul doctoriței. Iar rezultatul a fost pozitiv. Ulterior, i-a fost făcut și testul PCR, care a confirmat infecția cu coronavirus, și a fost transferată la un alt spital. Se știe că nu intrase în contact cu nimeni întors din state cu focar de coronavirus sau cu persoane despre care să se fi bănuit măcar că ar putea avea virusul.

„Coronavirusul a atacat înainte de a ști noi că există”

„Din punctul meu de vedere, coronavirusul a venit înaintea definițiilor de caz. A atacat înainte de a ști noi că există. Avem suspiciunea că pacienta doamnei dr. Feier a fost bolnavă cu aproximativ 20 de zile înainte de a veni la noi în spital, că a avut această infecție cu mai mult timp înaintea doamnei doctor. Avea anticorpi de cronicizare, de peste trei săptămâni vechime a bolii. Din acest motiv, considerăm că ea este o posibilă sursă a bolii. Am verificat zilele trecute și am constatat că este în continuare pozitivă, fără să aibă simptome specifice”, a mai arătat medicul.

Ancheta epidemiologică făcută de cei de la Brad a stabilit că niciun cadru medical care a intrat în contact cu doctorița nu a avut simptome de COVID-19. Trei asistente medicale au fost izolate, dar între timp s-a eliminat suspiciunea de boală și în cazul lor.

„Din fericire, niciun alt cadru medical din spital nu a mai fost depistat cu COVID. A fost testat negativ și unul din medicii din UPU, care a tratat-o în prima fază pe doamna doctor. Faptul că nimeni din spital nu are boala, înseamnă că a existat o protecție (…) Este aproape imposibil să știi de unde este infecția, cu modul de transmitere comunitară a acestui virus”, a declarat pentru HotNews.ro primarul din Brad, Florin Cazacu.

Un spital vechi de 80 de ani

Spitalul Municipal din Brad, unitate non-COVID, are 100 de paturi, funcționează într-o clădire veche de 80 de ani, iar în 2012 fusese pus pe lista de închidere. Are250 de angajați, între care 150 medici și asistente.

De la debutul pandemiei, au ajuns aici 58 de pacienți suspecți de coronavirus. Boala a fost confirmată în cazul a 33, toți fiind transferați la cele trei spitale din județ unde se tratează COVID-19 – Spitalul Județean din Deva, Spitalul Municipal Hunedoara și spitalul din Vulcan. Doi dintre aceștia au murit. Nu sunt incluși și pacienții testați direct de Direcția de Sănătate Publică.

„Avem 6 saloane cu câte un pat și toaletă ecologică și cu personal dedicat pentru suspiciuni de COVID. În cazul confirmării bolii, pacienții sunt trimiși la cele trei spitale din județ dedicate COVID”, mai spune primarul.

Anul trecut, au fost cumpărate unele echipamente pentru spital, între care două ventilatoare.

„Acum deja lucrurile sunt mai relaxate, în sensul că ai de unde achiziționa echipamente pentru cadrele medicale. Au venit toate comenzile, care între timp se blocaseră. Am avut ceva emoții, dar acum avem ce ne trebuie”, adaugă directorul medical.

Marinela Feier este al treilea medic care moare în România din cauza COID-19, toți având peste 60 de ani.

Primul a murit în 23 aprilie – un medic de 62 de ani de la secția de medicină internă de la Spitalul Județean Constanța, care demisionase cu câteva zile înainte. Al doilea medic din România a murit din cauza COVID-19 în 27 aprilie. Este vorba despre o doctoriță de 68 de ani din Botoșani care intrase în contact cu o pacientă bolnavă.

Subiectele zilei

Miercuri, 29 Aprilie 2020

VIDEO Iohannis: Din 15 mai e posibil să relaxăm anumite măsuri, nu înseamnă că revenim la viața noastră normală dinainte / În Parlament am văzut un spectacol sinistru

Președintele Klaus Iohannis a anunțat marți că ridicarea restricțiilor se va face gradual începând cu 15 mai în funcție de evoluția epidemiei de coronavirus, avertizându-i pe
citeste tot articolul
Care este cel mai valoros lucru produs în România?

Am putea să le luăm pe toate la rând, dar cel mai probabil ne vom opri la cele mai dezirabile câteva: un apartament ori o casă proaspăt construite în centrul capitalei – iar
citeste tot articolul
Un proiect de lege care acordă autonomie Ținutului Secuiesc a fost adoptat tacit de Camera Deputaților

Camera Deputaților a adoptat tacit, fără dezbatere, un proiect de lege care acordă autonomie administrativă Ținutului Secuiesc. Inițiativa legislativă a fost depusă de deputați UDMR cu o zi
citeste tot articolul
DOCUMENT Cum se încheie mediile elevilor. Măsurile prevăzute de Ministerul Educației pentru reluarea cursurilor

Ministerul Educației a aprobat măsurile cu privire la reluarea cursurilor după încheierea stării de urgență. Așa cum a declarat ministrul Educației, vor veni la școală numai elevii din clasele a
citeste tot articolul
Chiar avem cu ce să ne lăudăm în criza coronavirusului? Care a fost rostul lecției deschise a lui Klaus Iohannis

?După o lună și jumătate președinte peste o Românie aflată la izolare, Klaus Iohannis și-a dat jos masca pentru o conferință de presă maraton în care să le arăte românilor cum se
citeste tot articolul
Coronavirus în România: Încă un medic bolnav de Covid-19 a murit / A început recoltarea de plasmă de la donatori vindecați

Bilanțul deceselor asociate cu coronavirusul a ajuns marți, în România, la 663, după anunțarea a 17 noi victime. Raportarea de astăzi de la prânz a urcat numărul de cazuri la 11.616,
citeste tot articolul
Poveste din prima linie. S-a infectat în timp ce trata pacienți cu COVID-19, iar după vindecare a devenit unul dintre primii donatori de plasmă: Le-am spus copiilor mei că, indiferent de situație, le voi spune adevărul despre starea mea

Eufrosina Șerban are 47 de ani și 3 copii. Nu i-a mai văzut de mai bine de o lună și nici în următoarele două săptămâni nu va putea să fie aproape de ei. Eufrosina este asistentă medicală
citeste tot articolul
Andrei Marian a venit din Londra pentru a-și vedea mama. Plasat în carantină de autorități, azi a aflat la telefon că a decedat / Ce-și dorește și care sunt condițiile din carantină, de la cazare la hrană

Andrei Marian (35 de ani) lucrează în Londra, în industria Horeca, de circa 10 ani. El a fost nevoit, la finalul săptămânii trecute, să vină în țară, după ce a aflat că mama
citeste tot articolul
Povestea doctoriței din Brad care a murit din cauza coronavirusului: Lucra în spitalul din oraș de 37 de ani, urma să se pensioneze în luna mai / „A rămas fără plămâni” în clinica unde este medic fiica sa

Doctorița din Brad care a murit din cauza coronavirusului a lucrat la spitalul din oraș timp de 37 de ani și a condus Secția de Medicină Internă. Urma să împlinească 70 de ani în luna mai,
citeste tot articolul
În ce stadiu sunt autostrăzile în lucru? Ce loturi se deschid în acest an? În ce fază sunt proiectele pentru Moldova? Mariana Ioniță, directorul Companiei de Autostrăzi, invitată online #deladistanță , miercuri, 29 aprilie, ora 11.00

Câți kilometri noi de autostradă vor fi deschiși în 2020 în România? Care este stadiul șantierelor în contextul pandemiei COVID-19? În ce fază este autostrada
citeste tot articolul
UPDATE Ce restricții rămân în vigoare după 15 mai? Iohannis: Marile festivaluri probabil nu vor avea loc în acest an, dacă se reiau competițiile sportive, vor fi fără spectatori / Nu vom putea pleca din localitate fără motiv

Președintele Klaus Iohannis spune că relaxarea unor măsuri începând din 15 mai nu înseamnă în niciun caz revenirea la viața pe care am avut-o înaintea pandemiei, pentru
citeste tot articolul
Der Spiegel: De ce se tem cercetătorii de un al doilea val de Covid-19?

Restricțiile stricte ale Germaniei în privința contactului dintre oameni nu au înfrânt virusul – ele doar au obținut mai mult timp pentru țară. Epidemiologii consideră că va veni un
citeste tot articolul
Violeta Alexandru: Statul ar putea suporta o parte din costul cu salariile pentru companiile afectate de epidemie

Guvernul intenționează ca, după 15 mai, să înlocuiască măsura suportării șomajului tehnic cu o măsură de suportare a unei părți din costul cu salariile pentru companiile afectate de pandemie, a
citeste tot articolul
Coronavirus în lume: Statele Unite au trecut de 1 milion de cazuri / Semne de agravare a epidemiei în Germania, după măsurile de relaxare

Numărul de infecții cu coronavirus din lume a ajuns la 3.128.000, iar cel al deceselor la 217.000, peste 950.000 de pacienți fiind declarați vindecați, potrivit centralizării datelor despre pandemie
citeste tot articolul
Grecia își redeschide insulele pentru turiști din 29 iunie

Calendarul privind ridicarea treptată a măsurilor restrictive va fi detaliat marți de 5 miniștri din Guvern, imediat după mesajul pe care prim-ministrul îl va adresa poporului grec la ora
citeste tot articolul
Răspândire „alarmantă” a coronavirusului în birourile open space, arată un studiu din Coreea de Sud

Oamenii de știință au descoperit ritmul agresiv în care noul coronavirus se poate răspândi în birourile de tip open space, pe baza datelor de la un focar dintr-un call center din
citeste tot articolul
?Irina Solomon, Eugen Ciocan: „Ce faci până la iluminare? Sparg lemne, car apă. Ce faci după iluminare? Sparg lemne, car apă. Acest ritual al gesturilor zilnice te salvează și de frici și de prăpastia mentală”

Zilnic Youtube Perspektiva se deschid “ușile” virtuale, intrăm în sufletele oamenilor. Iată povestea Ioanei Popescu, cercetător Muzeul Țăranului Român despre Afară, despre
citeste tot articolul
O analiză statistică a epidemiei COVID-19 în România în context global

Ștefan Liiceanu, analist în domeniul piețelor financiare, a făcut o minuțioasă analiza comparativă a pandemiei în România și în alte 84 de țări. La ce concluzii a ajuns? Țările
citeste tot articolul
Atac suburban al baronului pesedist Ionel Arsene la adresa fostei colege Ana Birchall: O curcă securistă și urâtă cu spume… Îi recomand cartea „Suge-o, Ramona!” / Reacția PSD

”Am mai văzut și o curcă securistă și urâtă cu spume că scrie despre mine pe facebook! Acestei javre securiste pot doar să-i recomand cu drag o carte care o reprezintă! Cartea se numește:
citeste tot articolul
De ce Sahara a fost în trecutul foarte îndepărtat ”cel mai periculos loc din istoria pământului”

Dacă un călător în timp s-ar putea întoarce în Sahara de acum 100 de milioane de ani NU ar găsi un loc arid, ci un loc cu totul diferit și plin de câteva dintre cele mai mari
citeste tot articolul
VIDEO Pentagonul dezvăluie trei înregistrări cu întâlniri ale avioanelor armatei SUA cu OZN-uri

Pentagonul a făcut publice trei înregistrări video ce arată întâlnirile dintre avioane ale Marinei americane cu ceea ce par obiecte zburătoare neidentificate, scrie Guardian.
citeste tot articolul
Bancul zilei: În vizită la socri

Ginerele vrea să ajungă acasă la socri. Mama soacră îi explică: – Piața Unirii, 12. Când ajungi…
citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-23941960-povestea-doctoritei-din-brad-care-murit-din-cauza-coronavirusului-lucra-spitalul-din-oras-37-ani-urma-pensioneze-luna-mai-ramas-fara-plamani-clinica-unde-este-medic-fiica.htm?cfnl=

Ministrul de Externe Bogdan Aurescu l-a interpelat pe omologul său finlandez cu privire la situația copiilor Cameliei Smicală, în cadrul unei convorbiri telefonice inițiate de partea finlandeză

download

DE VLAD PÂRĂU  /   ȘTIRI   /   Publicat: Marţi, 28 aprilie 2020, 20:46   /   Actualizat: Marţi, 28 aprilie 2020, 21:27   /   4 comentarii

Ministrul de Externe Bogdan Aurescu l-a interpelat pe omologul său finlandez cu privire la situația copiilor Cameliei Smicală, în cadrul unei convorbiri telefonice inițiate de partea finlandeză  

ARTICOLE RELAȚIONATE

Ministrul Afacerilor Externe a avut o întâlnire cu Ambasadoarea Finlandei la București: Bogdan Aurescu a cerut autorităților „deschiderea spre un dialog constructiv” privind soarta celor doi copii Ministrul Afacerilor Externe a avut o întâlnire cu Ambasadoarea Finlandei la București: Bogdan Aurescu a cerut autorităților „deschiderea spre un dialog constructiv” privind soarta celor doi copii

PS Macarie al Europei de Nord, Cameliei Smicală: Dragostea de mamă și afecțiunea fraternă sunt cele mai puternice atașamente umane. Nu trebuie să deznădăjduim, ne punem nădejdea în ajutorul Preamilostivului Dumnezeu! PS Macarie al Europei de Nord, Cameliei Smicală: Dragostea de mamă și afecțiunea fraternă sunt cele mai puternice atașamente umane. Nu trebuie să deznădăjduim, ne punem nădejdea în ajutorul Preamilostivului Dumnezeu!

Ministrul afacerilor externe, Bogdan Aurescu, a avut marți, 28 aprilie 2020, o convorbire telefonică cu omologul finlandez, Pekka Haavisto, la solicitarea părții finlandeze, informează MAE.ro

Discuția a avut ca subiecte pandemia de coronavirus, colaborarea euro-atlantică, relația U.E. – R.Moldova, împlinirea a 100 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre România și Finlanda, precum și aprofundarea dialogului privind situația copiilor medicului român Camelia Smicală, instituționalizați forțat de autoritățile sociale finlandeze.

Cei doi miniștri au avut un schimb de vederi asupra evoluțiilor legate de pandemia COVID-19 din cele două țări și a măsurilor luate pentru combaterea efectelor acesteia asupra sănătății populației, precum și a planurilor de acțiune avute în vedere de autorități pentru ieșirea din criză și susținerea relansării activității în diferite sectoare economice și sociale.

Convorbirea a prilejuit și un schimb de opinii asupra stadiului și perspectivelor colaborării dintre cele două țări la nivelul Uniunii Europene, cu accent pe principalele evoluții legate de Parteneriatul Estic și sprijinul acordat de Uniunea Europeană statelor partenere pentru susținerea eforturilor de combatere a pandemiei COVID-19 și a efectelor acesteia.

În acest context, cei doi miniștri au discutat despre ultimele evoluții din Republica Moldova, evidențiind importanța realizării depline și consecvente de către Chișinău a reformelor decurgând din implementarea Acordului de Asociere și Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător cu Uniunea Europeană. Totodată, ministrul Bogdan Aurescu a menționat sprijinul concret și consistent acordat de România cetățenilor R. Moldova în contextul pandemiei COVID-19, anunțat ieri de către Președintele României, domnul Klaus Iohannis, și de către Guvernul României, și, similar cu cele susținute anterior în alte contacte bilaterale sau la nivel european, a încurajat partea finlandeză să examineze posibilitatea de a acționa în acest sens, inclusiv în coordonare cu România. Cei doi miniștri au convenit continuarea dialogului și coordonării pe aceste teme.

Evocând contextul aniversar oferit de împlinirea, în 2020, a o sută de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre România și Finlanda, cei doi demnitari au remarcat stadiul foarte bun al relațiilor bilaterale și au convenit să evalueze împreună opțiunile pentru marcarea momentului aniversar și pentru impulsionarea dialogului la nivel înalt. Ministrul finlandez a reiterat omologului român invitația de a efectua o vizită bilaterală în Finlanda, invitație acceptată cu plăcere, cât mai curând posibil, în funcție de evoluțiile legate de combaterea pandemiei COVID-19.

Totodată, ministrul Bogdan Aurescu a readus în atenție și situația doamnei Camelia Jalaskoski și a copiilor săi minori, solicitând sprijinul părții finlandeze pentru soluționarea pozitivă a acestui dosar. Cei doi demnitari au convenit asupra continuării dialogului pe acest subiect”, se arată în comunicatul MAE.

Potrivit portalului Știri pentru Viață, inițiativa ministrului Bogdan Aurescu este lăudabilă, dar această formulă diplomatică înseamnă că ministrul de Externe al Finlandei rămâne în zona promisiunilor diplomatice vagi, neschimbând abordarea ambiguă și evazivă pe care autoritățile finlandeze o arată de ani buni în relația cu partea română.

Chiar în aceste zile, Mihai Jalaskoski-Smicală a fost mutat din nou, împotriva voinței lui, în alt centru de copii, și mai îndepărtat de casa maternă, deși personalul de la ultimul centru prin care a trecut scria în raportul de evaluare că este un copil bine crescut, că a absolvit deja clasa a șaptea, că trebuie să fie reîntors acasă și că, dacă va continua să îl țină în centre, „Socialul” îi va distruge viitorul.

OPINII
Ovidiu Tânjală

Make Orwell fiction again. Să facem ca Orwell să fie iarăși ficțiune

de Ovidiu Tânjală

Persecuția religioasă în vremea domnului Ceaușescu (doar pentru că m-aș fi exprimat astfel aș fi putut fi exmatriculat din liceu sau din facultate

ȘTIRI

Un cunoscut medic dă de pământ cu campania celor de la McCann. Dr. Adina Alberts: Această campanie ne dezgustă și NU, nu onorează pe nimeni! Adesea am simțit puterea lui Dumnezeu in practica mea medicală, fară de care vindecarea nimănui nu ar fi posibilă!

Medicii încep să reacționeze la campania McCann România, prin care au apărut în București și Iași niște afișe cu medici ce iau locul sfinților sau chiar a Mântuitorului Hristos în icoane.

Mihai Gheorghiu (Platforma Împreună) face o analiză a opțiunilor politice: „Votul și opțiunile politice anticreștine cresc exponențial în România”

Mihai Gheorghiu (președintele Platformei Împreună) spune că încet, dar sigur, „Votul și opțiunile politice anticreștine cresc exponențial în România”.

Sociologul Ionuț Apahideanu: Cele cinci etape ale durerii din modelul Kübler-Ross pseudoadaptate Martorilor lui Covid

Sociologul și politologul Ionuț Apahideanu, cunoscut pentru acrivia cu care a studiat rezultatele alegerilor europarlamentare din 2019,

Nelu Tătaru: Starea de urgență ar putea fi prelungită și după data de 15 mai

Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a declarat, luni seara, că, dacă noile cazuri de infectare cu coronavirus nu vor scădea pe teritoriul țării noastre,

Marcel Vela, chemat să dea explicații în fața Parlamentului pentru plecarea românilor la muncă în Germania. Parlamentarii vor să afle de ce România este cel mai mare exportator de forță de muncă în plină pandemie

După 10 ordonanțe militare, ministrul de Interne Marcel Vela este chemat în Parlament să dea explicații în legătură cu măsurile luate în starea de

Dintre cei peste 200 de lucrători români diagnosticați cu COVID-19 în Germania, doar 10 au fost spitalizați, majoritatea fiind asimptomatici. Ambasadorul Emil Hurezeanu: Ne-am autosesizat. Autoritățile germane fac cercetări proprii

Peste 200 de români care lucrează la un abator din Birkenfeld, Germania, au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19, a anunțat Ministerul Afacerilor Externe într-un comunicat de presă

Ministrul de Externe Bogdan Aurescu l-a interpelat pe omologul său finlandez cu privire la situația copiilor Cameliei Smicală, în cadrul unei convorbiri telefonice inițiate de partea finlandeză

Ministrul afacerilor externe, Bogdan Aurescu, a avut marți, 28 aprilie 2020, o convorbire telefonică cu omologul finlandez, Pekka Haavisto, la solicitarea părții finlandeze

Campania de presiune a unor ONG-uri de extremă stângă și a ziarului Libertatea a dat roade: Ministerul Sănătății a emis un ordin național pentru înlesnirea avorturilor la cerere în spitalele de stat

Ministerul Sănătății a emis un ordin adresat Direcțiilor Județene de Sănătate Publică prin care aceste structuri sunt informate că  trebuie să faciliteze „accesul femeilor la avorturi la cerere”.

ÎPS Teodosie a pomenit peste 12.000 de oameni, într-o SINGURĂ slujbă: Nu puteam să fiu indiferent la această durere! A nu-ți putea plânge morții și a nu putea să ajungi în cimitir, la Paștele Blajinilor, este o mare durere!

ÎPS Teodosie a oferit o consolare credincioșilor care nu și-au putut cinsti morții cu ocazia Paștelui Blajinilor, pomenind numele a 12.000 persoane cu ocazia Slujbei parastasului oficiat luni, 27 aprilie.

Italia relaxează restricțiile din 4 mai, însă bisericile nu au fost prevăzute printre instituțiile care își reiau activitatea. Grecia a luat măsuri similare începând din aceeași dată, iar slujbele bisericești vor fi reluate din 17 mai

Episcopii catolici din Italia au criticat Guvernul italian după ce acesta a anunțat noile măsuri restrictive care permit diferite activități sociale și comerciale, dar nu și slujbele religioase publice

Incendiu izbucnit la acoperișul unor chilii de la Mănăstirea Agapia

Un incendiu a izbucnit marți seară la acoperișul a două chilii de la Mănăstirea Agapia.

Uzina Ford de la Craiova își va reîncepe activitatea din 4 mai, cu spațiul de lucru reconfigurat pentru asigurarea distanței sociale. Oricine intră în fabrică va purta mască și va fi verificat cu termoscanner

Constructorul auto american Ford a confirmat marți că intenționează să reia activitățile de producție la uzinele din Europa continentală din data de 4 mai, urmând ca uzinele din Marea Britanie să fie repornite ulterior

EXTERNE

Corupția în timpul pandemiei. Washington Post scrie despre afacerile cu măști. România, printre țările care au achiziționat măști la prețuri de două ori mai mari față de piață

Un articol publicat de ziarul The Washington Post face radiografia mai multor state în care s-au evidențiat marii profitori ai crizei, printre care și România.

Justiție socială în Austria în vreme de pandemie: Cancelarul Kurz vrea taxe mai MARI pentru multinaționale, MAI MICI pentru angajați

În contextul efectelor economice ale pandemiei de COVID-19, cancelarul Austriei, Sebastian Kurz, a anunțat planul guvernului de la Viena

Donald Trump adâncește misterul în cazul dispariției lui Kim Jong-un: știe ce face liderul nord-coreean, dar nu vrea să ofere detalii

Președintele Donald Trump a declarat, luni, că are idee despre ce face Kim Jong-un și și-a exprimat speranța că acesta se simte bine,

CULTURĂ

29 aprilie: Ziua Veteranilor de Război

Pe 29 aprilie se sărbătorește Ziua Veteranilor de Război, în semn de recunoaștere a meritelor acestora pentru apărarea independenței, suveranității, integrității teritoriale și a intereselor României.

29 aprilie: Sfinții 9 mucenici din Cizic. Sfântul Cuvios Memnon

Sfinții 9 Mucenici din Cizic, pomeniți în calendarul creștin ortodox la 29 aprilie, erau originari din diferite locuri și țări.

ECONOMIE

Propunere lansată de un institut al Academiei Române: Persoanele care au venituri mai mari de 3.200 de lei net lunar, inclusiv pensionarii, să plătească o taxă de solidaritate

Institutul de Cercetare a Calității Vieții din cadrul Academiei Române vine cu o propunere cel puțin controversată, în această perioadă

SPORT

Federația Română de Tenis (FRT) susține inițiativa de a se permite antrenamentele jucătorilor începând cu data de 15 mai

Federația Română de Tenis (FRT) susține inițiativa de a permite antrenamentele jucătorilor de tenis în România, după data de 15 mai, informează un comunicat al instituției.

 

https://www.activenews.ro/stiri/Ministrul-de-Externe-Bogdan-Aurescu-l-a-interpelat-pe-omologul-sau-finlandez-cu-privire-la-situatia-copiilor-Cameliei-Smicala-in-cadrul-unei-convorbiri-telefonice-initiate-de-partea-finlandeza-161246

Sociologul Ionuț Apahideanu: Cele cinci etape ale durerii din modelul Kübler-Ross pseudoadaptate Martorilor lui Covid

download

Sociologul și politologul Ionuț Apahideanu, cunoscut pentru acrivia cu care a studiat rezultatele alegerilor europarlamentare din 2019, a lansat un text intitulat „Cele cinci etape ale durerii din modelul Kübler-Ross pseudoadaptate Martorilor lui Covid”.

Iată-l:

1. NEGAREA
”Ba da, e o pandemie cât se poate de gravă, care justifică toate măsurile restrictive!”
”Ori stăm în case, ori murim!”
”Mă p*ș pe cifre și pe statistici și pe toate opiniile specialiștilor, realitatea e alta! Ar trebui să vezi odată un bolnav de covid!”
2. FURIA
Te enervează toți cei care nu-s de acord cu tine: ”You are killing people!”
Îi urăști din toată ființa pe cei care nu s-au lăsat păcăliți, așa cum pasărea din colivie o urăște pe cea liberă.
Te prefaci că subiectul pandemiei nici n-a existat, că tu n-ai zis nimic, că n-ai știut, că nu ești din localitate.
3. DEPRESIA
Ți se prăbușește stima de sine: ”Cum naiba am putut fi atât de prost?” ☹
”De ce s-a întâmplat așa ceva? De ce tocmai mie?” 😦
Începi să postezi pe orice altă temă decât covid: poze cu pisici, citate înțelepte, glumițe ciordite de pe net. Cerșești like-uri care să te facă să te simți mai bine.
4. TÂRGUIALA
”Totuși, n-am fost chiar atât de prost! Nici eu n-am crezut chiar tot ce ne-au spus autoritățile!”
”Nu doar eu am crezut, ci foarte multă lume. Și, oricum, au murit totuși niște oameni!”
”Da, poate am greșit de data asta, dar de regulă eu nimeresc predicțiile!”
5. ACCEPTAREA
Bine ai venit în această etapă! Din păcate, e prea târziu, mult prea târziu… Între timp s-au dus naibii și economia, și democrația, și societatea. .
Dar nu te îngrijora: pentru că ai memory span-ul unui parameci, te vei lăsa păcălit și data viitoare, și-apoi încă o dată, și încă o dată, și tot așa…
CELE MAI POPULARE
https://www.activenews.ro/stiri-social/Sociologul-Ionut-Apahideanu-Cele-cinci-etape-ale-durerii-din-modelul-K%C3%BCbler-Ross-pseudoadaptate-Martorilor-lui-Covid-161236

Ștafeta Rugăciunii 2020: Săptămâna Alianței Evanghelice din România

Cristos a înviat şi ne-a binecuvântat.

Vă aduc aminte că astăzi este duminica AER (Alianţa Evanghelică din România).
Continuăm să ne rugăm pentru liderii ţării, pentru toţi cei din linia întâi, pentru vindecarea celor bolnavi şi pentru protecţia celor sănătoşi, dar astăzi ne rugăm în mod special şi unii pentru alţii.

Îl rugăm pe bunul Dumnezeu ca toţi cei care aparţin bisericilor AER să Îl iubească pe Dumnezeu din toată inima şi să Îl slujească plini de bucurie. În timp ce Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate experienţele din pandemie, Îi cerem îndurare pentru viitor. Vrem ca atunci când vom ieşi din situaţia prezentă să fim mai credincioşi, mai înţelepţi, mai harnici şi mai mulţi.

Să ne comportăm în aşa fel ca toţi membri bisericilor noastre să poată afirma din inimă că toate cele îngăduite de Creatorul nostru au lucrat la desăvârşirea noastră şi la înaintarea Evangheliei.

O zi binecuvântată în care să fiţi folosiţi pentru binecuvântarea multora.

Viorel Iuga – Președintele Alianței Evanghelice din România

Ștafeta Rugăciunii 2020: Săptămâna Alianței Evanghelice din România

O lună fără pastorul Ioan Șerban, astăzi ar fi împlinit 65 de ani!

download

 Doina Bejenaru  27-04-2020 23:40:03

A trecut o lună și câteva zile de la vestea dureroasă a plecării spre veșnicii a pastorului Ioan Șerban. La doar câteva zile a fost urmat de fratele Viorel Candreanu, o lovitură prea dureroasă pentru întreaga Comunitate Evanghelică din România. Doar într-o săptămână, doi slujitori notorii, unul al Comunității Penticostale din Arad și altul al Uniunii Baptiste din Suceava, și-au luat rămas bun de la durere, de la alergarea lor neobosită în ogorul Evangheliei.

27 aprilie este o dată specială în calendar. Astăzi pastorul Bisericii Penticostale „Izvorul Vieții” din Aradul Nou ar fi sărbătorit 65 de ani. Am cules amintirile celor care ani la rând au beneficiat de sfaturile lui părintești, de grija lui pastorală și de prietenia lui colegială.

Astăzi mi-am început ziua cu lacrimi… sunt lacrimi de dor și de durere. Astăzi normal am fi sărbătorit ziua de naștere a tatălui meu Ioan Serban, o zi în care am fi așteptat cu nerăbdare să îi urăm „La mulți ani!”, să îi aud vocea lui blândă și veselă cum răspunde cu dragoste că îi este dor de noi și ne-ar fi spus că abia așteaptă să ne vadă în Iunie (când aveam planificat să venim în România). Ar fi implinit vârsta frumoasă de 65 de ani, o vârstă la care ar fi trebuit să se pensioneze. Dumnezeu însă a avut alte planuri pentru „pensionarea” lui, el este acum sus în Cer unde nu este suferință și nici durere, unde nu sărbătorește ziua de naștere ci petrece o zi glorioasă în Ceruri incomparabilă cu cea mai frumoasa zi de naștere pe care noi am putea să o organizăm; iar cadoul lui va fi cununa pe care o așteaptă și comoara strânsă acolo sus în Cer. Pot să spun ca moartea tatălui meu mi-a schimbat perspectiva asupra vieții. M-a făcut să îmi dau seama cât de fragilă și trecătoare este viața aceasta, cât de lipsite de importanță sunt unele lucruri și mi-a amintit încă odată că cel mai valoros lucru pe acest Pământ este să îl iubesc și să îl urmez pe Domnul Isus. Am învățat să țintesc spre Cer, să iubesc și să îi prețuiesc și mai mult familia și să îmi doresc mai mult să spun celor din jur despre Domnul Isus. Astazi nu pot să spun „La mulți ani tati”… pot doar să spun că te iubesc tati, îmi este foarte dor de tine și vei avea toata viața acel loc special în inima mea până în clipa revederii sus în Cer” este mesajul dureros împărtășit de fiul mai mare a fratelui Ioan Șerban, Grațian Șerban, care trăiește această durere departe de România.

Luați de val în iureșul carantinei și izolați în case, colegii de breaslă și cei care zi de zi au trăit bucurii și îngrijorări în preajma unui adevărat titan al credinței, profesorii Liceului Teologic Penticostal din Arad, încă le este greu să exprime amintirile cu el la trecut.

L-am cunoscut pe fratele Șerban Ioan întâi ca elevă a Liceului Teologic Penticostal, iar apoi ca și colegi în cadrul aceluiași liceu. Era un om care mereu încuraja, susţinea, îndemna oamenii să facă lucruri frumoase. Tot timpul căuta să facă binele şi era un om al păcii. Mi-amintesc cu drag cum îmi spunea: Te văd ca pe fiica mea”. Era gata oricând să mă asculte și să-mi ofere un sfat. A fost alături de mine și familia mea într-un moment greu al vieții și-mi amintesc cuvintele lui: Lavi, de acum vei iubi cerul mai mult”. A lăsat o mărturie foarte frumoasă în urma lui şi mă bucur că Domnul mi-a dat harul să îl cunosc de mic copil. Acum când s-a ridicat la Cer lipsa lui ne-a produs un gol imens…, dar vom lupta cu mai mult zel pentru ca acea cetate eternă de care ne-a vorbit el să fie locuită și de noi! Sunt sigura că dacă fratele Ioan Șerban ne-ar mai putea spune ceva, cred că ar fi aceste cuvinte frumoase:
Nu vă-ntristaţi! Nu-mi este teamă
Să plec acum de pe pământ,
Căci sus m-aşteaptă-o nouă Casă,
Cum spune Domnul în Cuvânt!
Vă-mbărbătaţi! Priviţi spre ceruri!
Eu ştiu, va fi cândva o zi,
O zi de Domnul hotărâtă
Când ne-om vedea în veşnicii! Amin!
La revedere, frate Șerban Ioan!” sunt gândurile și amintirile profesoarei de Limba și literatura română, Lavinia Crișan.

Dirigintele nostru a fost pentru noi toți un om cu o inimă mare, a rămas și va rămâne în sufletele noastre”, a împărtășit eleva Rădoi Naomi, șefa clasei a XI-a profilul Teologie Penticostală.

Pastorul Șerban Ioan a fost omul lui Dumnezeu. Îmi este foarte greu să vorbesc despre el la timpul trecut. A fost persoana care a știut să aducă un zâmbet și o rază de soare, chiar și în cele mai întunecate zile. A fost un bun coleg și un părinte spiritual pentru mulți dintre noi. A fost pot spune, „omul potrivit, la locul potrivit, în momentul potrivit”. Poate, am putea spune că a plecat mult prea devreme dintre noi… Însă, Cuvântul lui Dumnezeu spune că El face frumos orice lucru la vremea lui” (Eclesiastul 3:11). Cred cu tărie ceea ce spune Biblia în Daniel 12:13Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei ridica iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.” Nu-i pot spune pastorului Șerban „adio!”, ci „la revedere!” deoarece cred cu tărie într-o zi a revederii!”, ne-a împărtășit profesorul de geografie, Florin Timofte.

Fratele Șerban, era un nume sonor, însă nu îl cunoșteam personal. Era prieten al bisericii din Sâmbăteni, de unde făceam parte. După terminarea studiilor, am ajuns să fiu colegă cu el, la Liceul Penticostal. Aici am început să îl cunosc. Un om extraordinar, un profesor de neînlocuit, un profesor complex, care își făcea meseria nu doar din punctul de vedere al unui profesor. Mai presus de toate era tată și părinte spiritual pentru elevi dar în egală măsură și pentru noi, profesorii. Un om deosebit, cu un caracter care rar se întâlnește. Știa întotdeauna să încurajeze și să ridice oamenii. Se întâmpla să mai fac greșeli, neavând experiență în învățământ, însă el știa cum să mă sfătuiască cu blândețe și dragoste. Mereu vesel, cu simțul umorului, înveselea pe cei din jurul lui. Pentru mine a fost un exemplu de trăire, exemplu de creștin, un om foarte echilibrat și înțelegător. Ne e dor de el, dar el a primit cununa slavei, și-a terminat alergarea. Ne vom revedea!”, ne-a împărtășit profesoara de Educație fizică și sport, Larisa Farcău.

E greu să vorbesc la timpul trecut despre fratele Serban. L-am știut din totdeauna, frecventând în primii ani de slujire biserica din Grădiște. Peste ani, am ajuns să fim colegi la Liceul Teologic Penticostal. Aici am ajuns să-l cunosc cu adevărat pe profesorul, omul și pastorul Ioan Serban. Un om atât de blând, jovial, înțelegător, calm, uneori prea calm pentru vremurile pe care le trăiam. Un om care a ajuns să mi fie un părinte spiritual. Care m a povățuit, m-a îndrumat, m-a sprijinit și s-a rugat pentru mine de atâtea ori. Ce mă mângâie în aceste momente e faptul că știu că e lângă Cel pe care l-a slujit și L-a iubit și ca ne așteaptă și pe noi acolo, după ce ne-om fi sfârșit alergarea pe acest pământ. Chiar dacă scaunul din cancelarie va rămâne gol, locul pe care l-a ocupat el în inimile noastre, nu va rămâne liber niciodată! La revedere, frate Șerban!” este mesajul profesoarei de Limba franceză, Laura Barbu.

Fratele Șerban a fost o persoană de la care fiecare dintre noi a avut ceva de învățat. Credință, sfaturi, recomandări, glume, sugestii, speranță… toate le avea la el. Mi-amintesc că primul sfat primit de la el și care mă va direcționa toată viața a fost acela de a nu disocia învățătura de credință, știința de religie. De la fratele Șerban am învățat că nu se poate concepe consilierea psihologică a unei persoane în absența unei consilieri spirituale, creștine, anterioare sau concomitente. O pildă de viață, o lecție de urmat, un exemplu de înțelepciune și credință, asta a reprezentat fratele Șerban pentru mine. Dumnezeu să-l odihnească!” este gândul de revedere împărtășit de consilierul școlar, Lorina Albulescu.

Un om extraordinar! Un coleg exemplar! Îl descriu strict din perspectiva colegială, eu neavând contact cu d-nul Șerban Ioan în context confesional. Era omul căruia puteai oricând să îi ceri un sfat. Era omul cu care puteai să abordezi orice subiect în discuții și care era dispus să înțeleagă abordări din diverse perspective. Era un coleg foarte apropiat de noi, dar, în același timp și de elevi. Nu cred că a refuzat vreodată pe cineva care i-a cerut ajutorul. Era un om polivalent. Știa să abordeze lucrurile cu cea mai mare seriozitate dar, în același timp, știa să binedispună pe toți din jurul lui. Îmi voi aminti întotdeauna cu drag de nenumăratele glume pe care le spunea în pauzele dintre ore. Era o adevărată antologie! Sau poveștile de viață amuzante pe care le spunea! Cred că va fi foarte greu pentru toți colegii când vom reveni la școală. D-nul Șerban a lăsat un gol pe care cu greu îl vom putea depăși. Nu cred că relația tuturor colegilor cu profesorul Șerban Ioan se poate descrie în câteva rânduri. Simt că în acești mulți ani în care am muncit împreună s-a dezvoltat o relație umană strănsă, complexă, determinată de numeroasele calități ale omului Șerban Ioan. Inteligent, instruit, amuzant, fire caldă, calmă, un adevărat liant între colegi.  Dumnezeu să-l odihnească în pace! Nu îl vom uita!” sunt amintirile calde împărtășite de profesoara de Limba și literatură română, Cristea Diana.

Îmi amintesc și astăzi, după 11 ani de când am intrat pe porțile liceului, prima întâlnire cu cel ce avea să îmi fie „șeful” meu de catedră Om-Societate. Un om înalt, prezentabil mi-a întins mâna și mi-a spus: „Bine ai venit!”. Din acel moment aveam să știu că acest om va fi un lider și un coleg cu care mă voi înțelege. Așa a și fost. De-a lungul anilor am lucrat la multe proiecte, concursuri, olimpiade împreună. Ne-am înțeles întotdeauna foarte bine, ne completam ca și colegi. Însă nu doar ca și colegi, el a fost omul care mi-a adus mereu zâmbetul pe buze prin felul său de a fi, a fost omul lui Dumnezeu care a avut întotdeauna pentru noi o vorbă bună, o încurajare. Îmi va fi greu fără dânsul, fără experiența sa profesională, dar nu în ultimul rând, am rămas fără prietenul meu de cafea. Nu voi mai avea cu cine să îmi beau cafeaua și cui să îi fac cafeaua, frate Șerban. Veti rămâne mereu în amintirea și inima mea, dar știu și sunt încredințată că ne vom vedea în veșnicii. Cu respect și recunoștință pentru ce ați făcut pentru noi”, sunt gândurile de rămas bun lăsate de profesoara de discipline teologice, Ramona Tipei.

Pentru mine personal domnul profesor Șerban Ioan a fost un sprijin și un ajutor din momentul când am pășit în anul 2006 pe porțile Liceului Teologic Penticostal. Am slujit împreună, eram însoțită de el aproape la toate evenimentele care  le aveam împreună cu elevii din corul liceului. Ca și coleg știa întotdeauna să ne facă să zâmbim și ne încuraja și găsea o soluție la orice problemă. Nu știu cum va fi în momentul când ne vom relua activitățile pe care le făceam împreună. Era apropiat de fiecare coleg în parte. Dacă aveam probleme cu care ne confruntam știa cum să ne încurajeze pe fiecare. Pe mine personal de multe ori m-a încurajat, și a fost stâlpul de care aveam nevoie în momente dificile! De multe ori era obosit de cât alerga pe acest pământ dar acum știu că se odihnește alături de cel pe care L-a slujit! Eu personal cred cu tărie că nu îl voi putea uita niciodata. Îmi vor rămâne vii amintirile pe care le-am petrecut timp de aproape 14 ani. Nu voi putea uita ultima zi în care el a trecut pe la școală doar să ne salute. Dacă știam că va fi ultima zi când ne vedem cred că aveam multe să îi spun. Parcă îl văd și acuma! Va rămâne vie prezența lui în Liceul Teologic Penticostal atât printre colegi cât și printre elevi! Ne vom vedea dincolo!” consilierul educativ și Profesoara de Educație muzicală, Borcuța Adriana.

Pentru cei care nu l-ați cunoscut, am cules aceste impresii ca să nu uităm pe cei care au trăit autentic viața cu Cristos pe acest pământ. Echipa ȘtiriCreștine.ro vă îndeamnă să vă rugați pentru toate familiile și bisericile care au trăit și trăiesc în această perioadă durerea despărțirii de tații și slujitorii lor. Rugați-vă pentru familiile îndoliate, pentru mângâierea inimilor frânte de această despărțire cruntă ca să fie mângâiate. Rugați-vă și pentru cei care trec pe lângă un  har atât de mare și neglijează trăirea autentică cu Cristos, să învețe din aceste exemple vii care au călcat printre noi.

Mulțumim familiei și colegiului profesoral de la Liceul Teologic Arad pentru aceste impresii împărtășite cu noi. Pentru cei care nu ați avut ocazia să îl cunoașteți în viața reală, citiți mai multe din moștenirea lăsată în urma lui AICI!

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/27/o-luna-fara-pastorul-ioan-serban-astazi-ar-fi-implinit-65-de-ani/?

30 de zile 2020 | Ziua #5: Wahhabismul

Wahhabismul este o mișcare conservatoare în ramura sunită a islamului. Mișcarea s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea în Arabia Saudită sub îndrumarea unui teolog numit Mohamed ibn Abd al-Wahhab.

Această teologie presupune o revenire la forma pură sau fundamentalistă a islamului. Este vorba de o formă strictă a religiei, care interzice alcoolul, muzica, tutunul și orice formă de misticism. Wahhabismul impune, de asemenea, și practici precum rugăciunea rituală și separarea bărbaților de femei.

Wahhabi (care se consideră ca fiind ei înșiși singurii musulmani adevărați care merită să se numească musulmani) sunt adesea confundați cu Salafii, o mișcare similară, cu rădăcini diferite. Cu toate acestea, majoritatea suniților și a musulmanilor shia din întreaga lume denunță wahhabismul ca fiind o sectă extremistă, chiar dacă aceasta pare să aibă o anumită influență.

Această influență a fost câștigată în mare măsură pentru că mișcarea a fost asociată mult timp cu familia regală saudită. Aceasta se folosea de wahhabism ca un mijloc de unire a triburilor care au format mai târziu primul stat saudit în secolul al XVIII-lea. Ei continuă să finanțeze cu generozitate construcția de moschei, învățătura și propaganda pe tot globul, pentru cei care răspândesc mișcarea.

Wahhabismul este cunoscut pentru forma intolerantă și agresivă a islamului și a fost acuzat de legături cu organizațiile teroriste din lume. Cu toate acestea, unii observatori susțin că de vină pentru acțiunile violente este ideologia politică, și nu cea religioasă.

Cum să ne rugăm:

  1. Wahhabi sunt foarte influenți și plini de resurse, făcând ca mișcarea lor să pară mult mai mare decât este de fapt. Roagă-te pentru musulmanii care trăiesc forțați sub povara wahhabismului.
  2. Wahhabi evită orice asociere cu cei ce nu sunt wahhabi, făcând astfel foarte dificil să construiești relații cu ei. Roagă-te ca Dumnezeu să le vorbească prin vise și viziuni și să deschidă oportunități pentru ei ca să întâlnească credincioși, ucenici ai lui Hristos.
  3. Wahhabi sunt și ei incluși în promisiunile lui Dumnezeu pentru copiii lui Avraam, despre care scrie Pavel în Galateni 3Roagă-te ca ei să intre în moștenirea lor ca și copii ai lui Dumnezeu.

PAKISTAN: Un pastor a fost arestat pe baza unor acuzații false de fabricare și vânzare de lichior

Biserica, Externe, Persecuții, Politic, Rugăciune, Societate, Ultimele știri

Cosmin Frișan  28-04-2020 12:48:06


LAHORE , Pakistan (Morning Star News) – Pastorul asistent Sarfaraz Raja se pregătea să rostească o predică pentru programul din „Vinerea Mare” pe 10 aprilie, când fratele său l-a informat telefonic că poliția a intrat în casă lui și îi hărțuiau pe mama sa și pe alți membri ai familiei.

Suparăți de faptul că pastorul s-a plâns de comportament necorespunzător al poliției și știind că creștinii aveau un statut scăzut în societatea musulmană, ofițerii plănuiau să-l pună sub urmărire pe baza unor acuzații false de fabricare și vânzare de lichior, spun surse apropiate.

„M-am scuzat în acea zi de la predică și am fugit imediat la mine acasă, însoțit de șeful satului (primar n.tr), Chaudhry Ranjeet Lal și de alte persoane”, a spus pastorul Raja din „Memorial Church Youngsen” din satul Youngsenabad din districtul Nankana, provincia Punjab.

Când au ajuns, l-au găsit pe sub-inspectorul Malik Shahbaz Ahmed și alți cinci polițiști în curte, amenințând-o pe mama sa și pe ceilalți membri ai familiei, a spus el.

„I-am întrebat pe polițiști de ce au intrat în casa mea fără mandat și de ce s-au comportat atât de neprofesional cu familia mea, moment în care sub-inspectorul Shahbaz, în loc să-mi explice scopul percheziției, m-a apucat de guler, m-a legat și m-a băgat în vehiculul lor, în ciuda protestelor membrilor familiei și bătrânilor satului”, a spus pastorul Raja.

Poliția l-a arestat și pe unchiul său, Manzoor Raja, cunoscut sub numele de Kaali, care locuiește cu familia sa.

Pastorul a spus că, după ce au ajuns la secția de poliție, ofițerii au scos mai multe ustensile de fabricare a lichiorului dintr-o cameră luând și doi fotografi. Apoi, au înregistrat un caz (nr. 184/20) împotriva lui și a unchiului sau, acuzându-i de încălcări ale legi cu privire la fabricarea substanțelor ilegale, acuzându-i că au fabricat și vândut ilegal lichior, a spus el.

A două zi a fost eliberat pe cauțiune. Poliția l-a arestat în mod abuziv pentru că Raja s-a plâns că poliția îi protejează pe criminalii din zonă.

„Aproape toate crimele din satele noastre sunt susținute de poliția locală”, a spus el.

Săptămâna precedentă, văzuse trei tineri escaladand un perete al unei școli guvernamentale pentru fete din fața casei sale noaptea. Toate școlile au fost închise pentru a preveni răspândirea noului coronavirus. A chemat poliția, iar după ce ofițerii conduși de Șahbaz au sosit și i-au arestat pe suspecți – i-au elibert, fără a fi acuzați.

Pastorul Raja l-a informat pe directorul școlii, iar el l-a sunat pe inspectorul șef al secției de poliție, Muhammad Ali Chaddar, care l-a chemat pe Șahbaz și a cerut o explicație. De asemenea, Chaddar a trimis ofițeri să-i aresteze din nou pe suspecți, însă tinerii au fost din nou eliberați de poliție după câteva ore pe motiv că nu au făcut decât „o farsă”, nu au furat nimic și nu au produs daune, a spus pastorul Raja.

El a mai declarat că implicarea și plângerile prealabile ale activităților infracționale au atras ura polițiștilor asupra lui, care apoi au creat un caz fals, pentru a-l putea aresta.

„Întregul sat este satul și obosit de abuzurile poliției, toate apelurile noastre pentru intervenția înalților oficiali au fost nesoluționate pentru că noi (creștinii) suntem o comunitate neînsemnată”, a spus el.

Atât sătenii cât și șeful satului îi țin partea pastorului Raja.

„Împreună cu mai mulți bătrâni ai satului am cerut poliției să nu murdărească reputația pastorului nostru, implicându-l într-un caz fals, dar au amenințat că ne vor aresta și pe noi. Cu toții am trimis declarații scrise cu privire la nevinovăția pastorului către oficiali înalți din poliție, dar nimeni nu este atent la motivele noastre. Această este pură nedreptate a statului. Poliția nu numai că ne-a provocat supărare și durere, încălcând sfințenia din „Vinerea Mare”, ci au zguduit și credința noastră în constituție și în legea care ne trebuia să ne asigure securitatea completă a vieții și bunăstării în calitate de pakistanezi non-musulmani.”, a declarat Lal pentru Morning Star News.

RĂSPUNSUL POLIȚIEI

Într-un interviu pentru Morning Star News, sub-inspectorul Shahbaz a negat acuzațiile care i se aduc, cum că acesta ar fi „fabricat” probe împotriva pastorului, deși ulterior a declarat că este dispus să facă un „pact” cu creștinii dacă aceștia își retrag plângerile făcute împotriva să către înalții guvernanți și oficiali ai poliției cu privire la arestarea pastorului.

Șahbaz a susținut că un „informator secret” i-ar fi spus că pastorul Raja și alți membrii ai familiei fabricau lichior la domiciliul acestuia. El a recunoscut faptul că poliția nu a înregistrat în trecut nicio activitate suspectă sau că ar fi fost implicat în vreo „afacere dubioasă”.

„Dar sunt sigur că lichiorul este preparat și vândut în cel puțin șapte sate ale districtului sub supravegherea lui Raja”, a spus el, fără a furniza dovezi sau mărturii.

Islamul interzice consumul de alcool și doar patru companii private sunt autorizate să producă și să vândă alcool pakistanezilor non-musulmani.

Ministrul pentru Drepturile Omului din Punjab, Ijaz Alam Augustine, a declarat că a comandat o anchetă amănunțită.

„Notarii satului m-au informat despre incident și am inițiat o anchetă. Am fost îngrozit să știu că poliția a atacat satul într-o perioadă în care creștinii erau concentrați asupra serviciilor religioase din „Vinerea Mare”, și asta fără niciun motiv valid. Pot să va asigur că va fi efectuată o anchetă minuțioasă, iar dacă polițiștii vor fi gășiți vinovați de folosirea abuzivă și greșita a autorității lor vor fi supuși pedepsei departamentale”, a declarat Augustine pentru Morning Star News.

Pakistanul s-a clasat pe locul cinci din 50 pe lista organizației creștine Open Doors din 2020 a țărilor în care este cel mai dificil să fii creștin, iar pe 28 noiembrie 2018, Statele Unite au adăugat Pakistanul pe lista neagră a țărilor care încalcă grav libertatea religioasă.

SURSA | ChrsitianHeadlines

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/28/pakistan-un-pastor-a-fost-arestat-pe-baza-unor-acuzatii-false-de-fabricare-si-vanzare-de-lichior/?

Text din Vechiul Testament care confirmă că Mesia (Unsul) va veni de două ori

download

ANASTASIA FILAT31 AUGUST 2018

Întrebare:

Știu că în Biblie sunt multe texte care vorbesc despre prima și a doua venire a Domnului Isus cum ar fi, de exemplu, textul de la Isaia 61:1-7. Totuși, din acest text nu este evident că Mesia va veni de două ori. Găsim în Biblie vreun text care vorbește clar despre două veniri a lui Mesia?

Este adevărat că din textele Vechiului Testament este greu de înțeles că Mesia trebuia să vină de două ori: o dată pentru ca să moară pentru păcatele poporului și a lumii întregi și a doua oară pentru judecată și instaurarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ (Împărăția de o mie de ani). Aceste două evenimente sunt descrise la Isaia 61:1-7. Într-adevăr, din acest text este greu de sesizat că Mesia trebuia să vină de două ori. Lucrul acesta a fost evident doar la întâia venire a Domnului Isus, când El a citit în sinagogă doar jumătate din fraza de la Isaia 61:1-3 și spune că „astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură”, dar nu a citit a doua parte a acestei fraze, care descrie a doua venire a Domnului Isus pentru judecată:

A venit în Nazaret, unde fusese crescut și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați, și să vestesc anul de îndurare al Domnului”. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, și a șezut jos. Toți cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-ați auzit”. (Luca 4:16-31)

În Biblie sunt multe texte care descriu fie prima venire a Domnului Isus, fie a doua venire, dar este greu de sesizat din aceste texte că Mesia trebuia să vină de două ori. Acesta explică confuzia contemporanilor Domnului Isus: chiar și ucenicii se așteptau că Domnul Isus (despre care ei credeau că este Mesia) va întări Împărăția lui Israel, lucru care trebuie să se întâmple la a doua venire a Mântuitorului.

Totuși, în Biblie este un text care vorbește clar despre două veniri a lui Mesia: o dată ca să moară (să fie stârpit), fără a restabili împărăția lui Israel și a doua oară ca să fie uns ca și împărat. Acest text esteDaniel 9:24-27.

Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii vecinice, până la pecetluirea vedeniei și proorociei, și până la ungerea Sfântului sfinților (a doua venire). Să știi dar, și să înțelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare. După aceste șaizeci și două de săptămâni, unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic (prima venire). Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea și sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ținea până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulți, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare, și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât”. (Daniel 9:24-25)

Din acest text este evident că Unsul (Mesia) urma să vină de două ori.

I.  Prima venire

După 69 săptămâni (7+62) de la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului (dărâmat de Nebucadnețar), Unsul avea să vină și să fie „stârpit, și nu va avea nimic”, adică nu avea să fie uns împărat și nu avea să întărească împărăția lui Israel așa cum era de așteptat. De altfel, aceasta era și confuzia ucenicilor: ultima lor întrebare adresată Domnului Isus înainte de înălțarea Lui la cer a fost „Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să așezi din nou Împărăția lui Israel?” (Fapte 1:6b). Ei știau bine că Mesia trebuie să fie uns Împărat, dar ei nu au înțeles din textul de la Daniel 9:24-27 că Mesia urma să vină de două ori: o dată după 69 de săptămâni rânduite de Dumnezeu pentru poporul Israel și Ierusalim de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului și a doua oară după a șaptezecea săptămână, care va urma după ce se va încheia vremea neamurilor:

Să știi dar, și să înțelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare. După aceste șaizeci și două de săptămâni, unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. (Daniel 9:25-26a)

II. A doua venire

După 70 de săptămâni de la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului, Mesia va veni și va fi uns ca și împărat și va întări împărăția lui Israel:

Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii vecinice, până la pecetluirea vedeniei și proorociei, și până la ungerea Sfântului sfinților. (Daniel 9:24)

Este important să înțelegem că între săptămâna a 69 și a 70-aa este vremea Neamurilor și când „va intra numărul întreg a Neamurilor”, Dumnezeu se va întoarce din nou la poporul Israel și îi va mântui ca și națiune, potrivit cu promisiunile făcute lui Avraam, Isaac și Iacov:

Fraților, pentruca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ținea până va intra numărul deplin al Neamurilor. Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, și va îndepărta toate nelegiurile de la Iacov. Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele”. În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru; dar în ce privește alegerea, sunt iubiți, din pricina părinților lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută. După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu, și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, tot așa, ei acum n-au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. O, adîncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecățile Lui, și cît de neînțelese sînt căile Lui! Și în adevăr, „cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?” Din El, prin El, și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:25-36)

După ce se va sfârși vremea neamurilor (a Bisericii), Dumnezeu Se va întoarce din nou la poporul Israel și va lucra mântuire în poporul Său timp de șapte ani (a șaptezecea săptămână a lui Daniel), la sfârșitul cărora va veni Mesia (a doua venire a Domnului Isus) și va întări împărăția lui Israel și Împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Vă recomand să studiați cartea Daniel, vă putem pune la dispoziție două manuale de studiu:

„Daniel” din seria Învățătură peste învățătură, care prezintă un studiu profund a cărții Daniel, inclusiv și a părții istorice, ceea ce ne ajută mai bine să înțelegem profețiile din carte.

„Dumnezeu face cunoscute vremurile de pe urmă” un studiu de 40 minute, care abordează doar textele profetice din cartea Daniel.

Articole similare:
A șaptezecea săptămână din vedenia lui Daniel
Răpirea Bisericii: adevăr sau minciună?
Despre venirea lui Ilie
Poate părăsi Duhul Sfânt pe un om născut din nou?
Interpretarea pildei despre nunta fiului de împărat (Matei 22:1-14)
Moartea Domnului Isus: planul lui Dumnezeu sau eşec? Ce spune Vechiul Testament
Este diferită Evanghelia propovăduită de apostolul Pavel de cea propovăduită de ceilalți apostoli și de Domnul Isus?
Harul irezistibil – punctul 4 din cele 5 teze ale calvinismului

https://moldovacrestina.md/doua-veniri-a-lui-mesia/

Scenarii posibile la evenimente întâmplate în alte culturi și continente

Tineri de la o intalnire din Parkland, Florida - imagine preluată de pe charismanews.com

Cu toții am auzit de recentele împușcături de la liceul din Parkland, Florida. Unii au auzit de la știri, alții de pe site-urile online care transmit subiecte de importanță națională pentru Statele Unite. Au început să apară reacții în stânga și în dreapta. Am urmărit să văd cum reacționează lumea. Unii erau revoltați pe politicieni. Alți erau revoltați pe sistemul juridic din țară. Alții au ținut seri de rugăciune pentru victime și familiile victimelor – printre aceștia se numără și o comunitate de musulmani din zona unde a avut loc acest incident care a lăsat în urmă 17 morți și mulți alți răniți. Răniți fizic, emoțional, sufletește… Dumnezeu îi știe pe toți.

Uite că până acum nu mi-a venit ideea să cercetez și eu mai profund astfel de evenimente. Dar mi-a venit ideea să transpun cele întâmplate acolo și atunci la noi – cei care suntem peste ocean, care nu prea avem astfel de incidente cu împușcături, crime teribile și oribile…

Probabil că unii vor și începe să critice această ”inițiativăE naivă?

Nu. Nu este o inițiativă naivă, este o vedere de ansamblu. Este alarma trasă înainte de moarte. Dacă acei oameni experimentează necazul și reacționează fiecare în diferite feluri, dacă s-ar întâmpla la noi… ce am face noi?

Probabil că alții o să iasă în stradă să protesteze – o reacție care deja începe să devină parte a caracterului și culturii poporului român.

Alții vor ține predici pro și contra la evenimentele din jur. Alții vor trage semnale de alarmă să ne pregătimSă reacționăm acum altfel, că… lucrurile ne-au luat prin surprindere. Așa au spus și după evenimentul de la Colectiv. S-au întețit controalele în clădiri de atunci, s-au dat amenzi la cine nu avea autorizație de la pompieri, s-au cheltuit bani pentru lucruri care trebuiau făcute cu mult înainte să apară și să se întâmple cele ce s-au întâmplat…

Acum 3 ani de zile scriam un articol legat de o problemă care există în țara noastră, persoanele care nu au altceva mai bun de făcut decât să cotrobăie în gunoaie. Nu făceau nimic rău oamenii, dar mereu când mergi la gunoi îl vezi aruncat peste tot, alții se chinuie să mențină curățenia și ei… nimic. Și dacă le spui să meargă la muncă… zici că le-ai dat să mănânce gunoi!

Dacă reacționăm doar la problemele majore, unde mor oameni și unde încep să ardă lumânări la colțuri de stradă zi după zi… înseamnă că noi ori nu suntem interesați de soarta noastră, ori ne pasă mai mult de ceea ce vedem întâmplându-se la alții ca să avem subiecte de discuție, nu?

Ce vom face noi dacă la o școală din România apare un individ pe care l-a respins societatea, familia și răzbunarea, rușina, frica de viitor e ceea ce-l conduce să facă gesturi inumane – de care îmi e și mie groază să le pomenesc? O să dăm vina pe politicieni, nu? O să dăm vina pe școală – și pe sistemul educațional – că nu îi instruiește pe copii adecvat, nu? O să dăm vina pe conducerea școlilor că au introdus în școli prostii și au scos lucrurile esențiale? O să dăm vina pe acei profesori sau educatori care vorbesc agresiv, neadecvat cu copiii, înjură la lecții și nu au nici măcar capacitatea de a se stăpâni, de a ține lucrurile în control, de a produce în jur armonie? Mai este posibil asta acum? Ce facem cu agresivii din școli? Dar cu cei care își bat joc mereu de profesori, de elevi, le fură mâncarea din ghiozdane, îi amenință la colțul școlii… și câte nu am mai putea spune?

O să dăm vina pe biserică? Ce-i învață biserica pe copii și pe oamenii adulți de ei niciodată nu bagă la cap și nu se schimbă niciodată nimic în societatea noastră?

Realitatea tristă este că noi am devenit – și devenim din ce în ce mai mult – o națiune dezbinată. Faci parte din biserica sau cultul cutare, ești sectant! Faci parte din partidul cutare sau cutare, ești renegat! Mă întreb cum aveam să fim dacă la noi aveau să fie conflicte rasiale pe străzi.

Noi nu avem nevoie de o educație mai bună în școli, de o remodelare a sistemului de învățământ, de o revitalizare în cadrul bisericilor din România – ci avem nevoie să fim o națiune unită. Să ne respectăm unul pe celălalt, să știm cu toți că există un singur Dumnezeu la care vom da cu toți socoteală.

Doar că la unii a crede în Dumnezeu a început să devină mai nou boală mintală. Nu mai crede nimeni în adevăr, în rugăciune, în ascultarea de Sfânta Scriptură… pentru că am început să plecăm mai mult urechea către ideologii, modernisme, evoluție și revoluție a gândirii umaniste și am aruncat deoparte Biblia. Am pus mai presus de ea scrierile unor gânditori care au enunțat chestiuni care încep să prindă contur tot mai tare în societate. Au început să apară nu doar adepți, dar și susținători ai vieții imorale – este OK pentru unii să trăiască în păcat, în concubinaj, în relații extra-maritale, ca mai apoi să mai aibă tupeul să ceară bisericii binecuvântarea pentru ei ca viitoare familie, pentru copii născuți dintr-o relație care nu a fost niciodată intenția Creatorului familiei și a universului. Ce să mai spunem de bolile care rezultă din astfel de relații? E greu de învățat și de educat abstinența sexuală și integritatea în societate? Nu e greu, dar ne temem că am ține copiii noștri prea în frâu și vor ieși din școli cu ”ochelari de cal”.

Ne revoltăm când cineva ne spune că am greșit și trebuie să ne corectăm. Ne arătăm fața schimonosită când cineva ne cere să ridicăm gunoiul care l-am aruncat noi pe jos, deși noi ne batem cu pumnul în piept și avem și sticker pe mașină că noi susținem stilul de viață eco, bio, reciclăm tot. Reciclaților!

Ce seamănă omul aceea ce și recolta. Este o lege universal valabilă. Am semănat promiscuitate, vom culege roadele ei. Am semănat ură, cu ea o să ne învelim. Am semănat discordie, fapte mârșave, bârfe, gunoaie, ce altceva bun am putea să recoltăm de acolo?

Dacă mâine vine un cutremur de pământ și îngroapă un sfert din România sub pământ oare ce vom face? Vom avea mai multe slujbe la biserică? La ce o să ajute alea? La… a regreta că nu am fost noi acolo să-i tragem la timp de mână, la a regreta că nu le-am spus mai devreme că păcatul duce la moarte și că răsplata care o simt unii acum este de fapt meritată de ei, cu vârf și îndesat? O să poți ține o slujbă la un loc de dezastru dacă tu nu ai putut merge acolo o singură dată să dai bună-ziua cuiva, să ridici o hârtie de pe jos, să spui o vorbă bună cuiva acolo?

Nu. Răspunsul nostru la dezastre și la evenimente catastrofice nu este gândit din punctul de vedere corect. Fiecare se îndreaptă spre cine e mai aproape de arătat cu degetul: politicieni, biserica, statul. Dar cu noi cum rămâne? Au nevoie oamenii pierduți de acțiunile noastre după ce ei… nu mai sunt printre noi? Putem corecta ceva unde știm că lucrurile merg greșit. Putem schimba ceea ce trebuie schimbat. Dar trebuie să și învățăm ceva acolo și să nu mai fim cum am fost până atunci. Doar că nouă nu ne pasă, asta este! E ușor să trăncănim, să spunem că trebuia făcut asta și cealaltă, dar când te uiți în oglindă și te întrebi, dar tu ce ai făcut mai diferit? – o să îți dai seama că ești un ipocrit. Ne-am cufundat prea mult în mentalitatea de oameni complăcuți, familiarizați și leneși – las că o să facă primăria cevalas că o să facă statul ceva, că de aia ne impozitează atâta… Las că… las că…

Dacă evenimentele pe care le urmărim întâmplându-se la alții le vedem ca tragice și ne-am transpune în cadrul lor… oare tot cu ”las că…” o să mergem? Ce e de făcut? De ce nu învățăm lecțiile? De ce nu acționăm adecvat? De ce ne batem în piept cu biserica noastră și apoi ne tânguim, vorbim lucruri fără să gândim… și avem tot timpul soluții pentru alții? Ce soluții ai pentru eul tău? Ce vei face tu azi, de acum înainte, ca lucrurile din jur să fie altfel?

https://crestinismtrait.blogspot.com/2018/02/scenarii-posibile-la-evenimente.html

Teologia care te batjocorește

bătaie cu noroi - imagine preluată de pe pinterest.com

Bunul meu prieten Nicolae Geantă(renumit blogger, profesor de geografie, autor a mai multe cărți) discuta mai deunăzi la un post de televiziune despre Teologia lui Pinocchio. Am descoperit acolo – deși știam de mult timp lucrurile discutate – că noi folosim uneori minciuna ca să justificăm anumite stări, sau ca să ne eschivăm. Uneori facem gesturi care nu țin de noi și ulterior, când ne dăm seama de ceea ce am făcut sau de ceea ce am spus, trebuie să memorăm mereu acea ”împiedicare” ca să o justificăm ulterior cu alte jumătăți de presupus adevăr. Unul din aceste ideologii despre care vreau să vorbesc în această postare este de fapt teologia care este propagată de biserici, o serie de ideologii și de presupuneri umane, înțelegeri greșite, păreri personale care au ajuns să fie așa de ferm susținute și predicate de unii, încât nu doar că s-a deviat de la adevăr, dar a început să întunece mințile celor din jur.

Un fost coleg de al meu avea o vorbă care nu am putut-o uita așa de ușor: cei mai mari anticriști sunt teologii de astăzi. Avea dreptate. Ei cunosc adevărul, ei cunosc ceea ce este drept și sfânt, și pot oricând suci lucrurile spre a crea o realitate inexistentă, să ducă pe oameni într-o deviere subtilă și ulterior să creadă și să-l considere a fi drept materie divină.

Doar că în decursul anilor am descoperit că și cei care nu sunt teologi pot produce… propria teologie. Și ei au o tendință de a crea ideologii care sunt respectate și care sunt urmate, și o mare parte din ele au pornit din înțelegerea și citirea greșită a Sfintelor Scripturi. De fapt ei cred că au o teologie corectă, însă este lipsită de o relație cu Dumnezeu și aceasta duce la o… ”ologie”. Ați văzut un orb cum conduce pe alt orb?

Ca să nu vă obosesc prea mult mințile și ochii, voi vorbi concret și deslușit ca să pricepeți. Una din teologiile care ne batjocoresc viața creștină este propagarea învățăturii inexistente despre (purtarea de) batic. Deși Scriptura vorbește despre cultură, despre obiceiuri, despre felul cum oamenii veneau la Templu, ulterior la locul de închinare, nu am întâlnit nicăieri în Sfânta Scriptură vreun enunț clar al Tatălui ceresc, sau al Domnului Isus Hristos, sau măcar un îndemn repetat al Duhului lui Dumnezeu prin care să ne facă să înțelegem și să pricepem clar că Dumnezeu ar dori ca ”muritorii” să vină înaintea Lui cu o anumită postură, cu o anumită vestimentație, cu o anumită coafură și cu anumite podoabe – adăugate sau scoase de pe noi.

Una din învățăturile subtile pe care le-am auzit în cadrul unei mari biserici creștine din România este cănepurtarea de batic împiedică pe Dumnezeu să îți asculte rugăciunea”. Probabil că dacă aș da numele acestei biserici și pastorul ei și-ar da demisia să afle acum că la biserica lui se propagă învățături subtile mascate în aparențe nevinovate, dar care sunt de fapt stupizenii umanist-religioase. Mi se și întoarse stomacul când am auzit un idiot (pardon, nu am putut să spun individ, pentru că el a apărut cu ideea aceasta vagă: a sfințeniei arătate prin purtarea de batic pe capdicționarul definește un idiot ca fiind o persoană care exprimă și denotă stupiditatea, care suferă de debilitate mintală, care este lipsit de inteligență) că predica și susținea cu atâta putere, fermitate și îndrăzneală că dacă nu porți batic pe cap ești decăzut înaintea lui Dumnezeu. Mă uitam în jur să văd de ce nu reacționează nimeni față de nenorocirile care le scotea pe gura sa spurcată acest individ. Nu mi-am putut da seama de ce acest om lipsit de inteligență și care știa să manipuleze ascultătorii folosind o intonație și o privire pătrunzătoare în acea biserică, nu a putut să înțeleagă Epistola lui Pavel către Romani, în care sunt descrise lucrurile atât de clar în ceea ce privește viața de credințământuirea noastră și poziția care o avem în Hristos. Mi-am permis să citez doar 2 versete mai jos:

Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.” (Romani 1:16-17, sublinierile din text îmi aparțin)

Evanghelia lui Hristos este vestea pe care am primit-o de la Dumnezeu: El a trimis pe Fiul Său ca să ne răscumpere din păcate și să ne schimbe starea noastră într-o stare asemenea Lui: neprihănirea lui Hristos, pe care noi o primim prin credință, nu prin batic! Nu a spus niciodată Domnul Isus că rugăciunile noastre nu sunt ascultate pentru că nu respectăm un anumit ritual, că nu ne închidem într-o anumită cămăruță, nici măcar nu a spus că dacă nu folosim anumite exprimări nu am avea rugăciunea ascultată, care să primească apoi răspuns de la Tatăl Ceresc.

Nici măcar Pavel, care a fost unul din cei mai mari teologi ai vremii, nu a putut susține că un anumit stil de îmbrăcăminte împiedică ascultarea rugăciunilor de către Dumnezeu. Oare ce modalitate de rugăciune consideră unii că ar fi corectă pentru Pavel, pentru Isus, pentru… restul bisericii?De fapt cei care susțin cu ardoare învățătura drăcească despre batic sunt și cei care au credința șubredă. Pavel nu vorbea în 1 Corinteni 11 despre felul cum să se roage femeile în secolul 21 și despre ce să predice unii în biserică când nu au timp sau chef să se roage ca Dumnezeu să le descopere revelații divine din Cuvântul Său. Despre acest pasaj am discutat și am tratat interpretarea sa foarte detaliat în această postare. Problema noastră prezentă nu este cu privire la un pasaj care unii îl citesc greșit, ci faptul că un pasaj transmis greșit din Scriptură a fost scos din context și a devenit o teologie care spurcă și care batjocorește pe cei din jur!

Nu o să admită cei din spatele amvoanelor că predică și că susțin această învățătură lumească așa de tare, pentru că nu de la amvoane se predică aceste teologii șubrede și habotnice. Undeva subtil, în locurile tainice și ascunse, în ”bisericuțele” și în ”partidele” din biserici se propagă aceste ideologii demonice cum că Dumnezeu nu îți ascultă rugăciunea dacă nu ai batic pe cap! Aș vrea să văd și eu și să demonstreze Dumnezeu la acea persoană care a susținut și a introdus cu atâta subtilitate în mintea unor copii această ideologie nebiblică, nefondată, nedemnă de crucea lui Hristos, cum poate Dumnezeu să răspundă la rugăciunea oricui, de oriunde, din orice neam, limbă, cu sau fără ceva pe cap!Aș vrea să îi demonstreze Dumnezeu acestui idiot și acelor idioți care cred și propagă această teologie spurcată că credința în Dumnezeu duce pe om la mântuire, și nu purtarea sau nepurtarea de batic pe cap!

A, vreți să vorbim despre a fi decent la rugăciune? Sau vreți să avem o postură sau un anumit tip de coafură atunci când ne rugăm? Atunci să ne tundem toți zero. Dacă tot vreți să faceți o teologie, de ce nu faceți una care este biblică. Să luăm teologia nazireatului și să începem de acolo! Citiți Numeri 6:1-21. Mai citiți-l o dată. Și vedeți dacă înțelegeți ceea ce este scris acolo.

 Jurământul de Nazireat este descris pentru prima dată în Numeri 6:2: „Când un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireat…” Aici Dumnezeu extinde o invitaţie pentru orice bărbat sau femeie care doreşte să intre într-un jurământ de separare intensă faţă de Dumnezeu. Deşi au fost nazireaţi toată viaţa lor, precum Samuel, Samson şi Ioan Botezătorul, majoritatea oamenilor au făcut acest jurământ pentru o perioadă specifică de timp. Consacrarea specială de Nazireat a fost dată celor care vroiau să fie pe atât de aproape de Dumnezeu precum preoţii leviţi, sau cei doreau să se separeu pentru Dumnezeu pentru a realiza o chemare sau o sarcină specială.

În Vechiul Testament, doar bărbaţii din tribul lui Levi puteau fi preoţi. Întreaga naţiune a lui Israel a fost chemată să fie o împărăţie de preoţi, însă numai leviţilor li s-a dat privilegiul special de a trăi vieţile complet absorbite în vocaţia de păzire cu gelozie a purităţii şi administrării închinării lui Dumnezeu. Totuşi, în cadrul jurământului de Nazireat, Dumnezeu deschidea uşa pentru oricine, bărbat sau femeie, din orice trib, care dorea să fie pe atât de radical în devoţiune şi apropiere de Dumnezeu precum erau preoţii. Singura calificare era aceea de a avea o inimă care dorea acest lucru în mod intens. Consacrarea de Nazireat nu era rezervată pentru un club de elită sau pentru câţiva selectaţi, ci era o invitaţie deschisă pentru oricine care avea o inimă cu o foame disperată. Nimeni nu era exclus sau descalificat. Oricine putea alege în mod voit locul de apropiere preotească de Dumnezeu prin a face şi a trăi jurământul de Nazireat. Prin virtutea descendenţei lor tribale, leviţii erau plasaţi sub obligaţia religioasă să se comporte precum acele persoane speciale logodite cu Dumnezeu în dreptul naţiunii. Nazireaţii, însă, abordau în mod spontan, cu bucurie şi în mod voit separarea preoţească şi condiţia de viaţă datorită unei lucrări interioare a harului Duhului lui Dumnezeu. (Extrase din cartea Nazirite DNA, de Lou Engle, co-fondatorul organizaţiei TheCall, o organizaţie care îşi propune să întoarcă inimile americanilor către Dumnezeu prin rugăciune, post şi diferite evenimente)

Vrei să fi plăcut Domnului? Fi plăcut Lui atunci prin ceea ce este scris în Cuvânt, prin a te pune deoparte pentru El. Este o instrucțiune dată de Dumnezeu și este scrisă și confirmată de El și Dumnezeu s-a folosit de cei care s-au consacrat Lui. Nu am auzit încă – și nu cred că voi auzi vreodată – ca Dumnezeu să se folosească de cineva care răstălmăcește Cuvântul lui Dumnezeu pentru a impune o ideologie sau un anumit stil de vestimentație bisericească către copii, către o congregație, către o cultură creștină.

Și pentru că eu însumi sunt martor al propagării subtile al acestei teologii spurcate în biserică, încă din cadrul anilor prunciei – și partea cea mai nenorocită este că acești ”susținători” nu poartă ei înșiși batic pentru că sunt bărbați, și nici nu au o educație biblică, sau teologică aprofundată, deși avem atâtea școli teologice acreditate și recunoscute, dar nu vrea nimeni să mai meargă să învețe Scriptura în aceste zile decât dacă le produce profit sau o carieră de succes – iată ce cuvânt le aduc ca răspuns al batjocoririi care o aduc ei în biserică prin învățăturile și defăimările lor cu batic sau fără batic:

Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu, care este în ceruri(Isus în Matei 18:10, sublinierile din text îmi aparțin)

Astfel de teologii care batjocoresc și care defăimează se introduc încă din pruncie în mintea copiilor noștri. Acolo la școala duminicală se fundamentează pentru ei ce este drept și ce este greșit, depinzând de ceea ce a transmis educatorul, oratorul sau idiotul needucat care le stătea și le povestea prostii și invenții umane. Și Isus a adus această avertizare către toți cei care profită de mințile și de anii de creștere a copiilor pentru că știa că cei care influențează pe un copil în pruncie vor influența destinul lor de mai târziu în viitor.

Oare înțeleptul Solomon a scris aiurea când a spus: ”Învață-l pe copil calea pe care trebuie să meargă, iar când va îmbătrâni nu se va îndepărta de la ea” (Proverbe 22:6)?

Dacă veți citi întregul context al pasajului citat mai sus din Matei 18, veți vedea că Domnul Isus pune accentul pe misiunea Sa: a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. Scopul Său nu a fost ca să creeze o religie, un ritual, o tradiție, ci ca să ne cheme la o relație, să ne răscumpere și să ne facă să fim fii și fiice ale Tatălui Ceresc. 

Păcat că unii răstălmăcesc cuvintele Sale și cuvintele lui Pavel ca să însemne altceva. Închinarea noastră interioară oferită lui Dumnezeu este primită pe altarul lui Dumnezeu indiferent de felul meu de îmbrăcăminte sau de ce port eu pe cap, dacă îmi țin mâinile în buzunar, sau sunt cu ele ridicate, dacă aplaud sau dacă sar sau sunt pe genunchi. Dumnezeu nu se uită la ce izbește ochii omului, El se uită la inimă (1 Samuel 16:7). Dumnezeu nu este ispitit și nu poate fi ispitit de creatura Sa.Atributele Sale arată cine este El de fapt, și noi trăim să reflectăm și să extindem Împărăția lui Dumnezeu aici jos pe pământ. Atributele și Persoana lui Dumnezeu ne arată că noi suntem limitați și El este infinit și închinarea noastră plăcută Lui este cea în duh și în adevăr, nu în tipuri de baticuri și ce tip de încredințări personale avem noi.

Dumnezeu nu acceptă închinarea noastră bazată pe interpretările noastre greșite a dragostei Sale! 

Cei care și-au făcut așa de mult timp să ne nămolească pe noi și pe așa de mulți alți cu teologia stupidă a baticului vor trebui într-o zi să își plece genunchiul și să mărturisească faptul că Isus Hristos este Domnul, prin El este mântuirea, El este singurul mijlocitor între Dumnezeu și om și El este Cel care ascultă rugăciunea, fie că porți sau nu ceva pe cap, fie că impui sau nu cuiva să poarte sau nu ceva pe cap.

Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine. (Psalmul 65:2)

Pentru Numele lui Dumnezeunu mai propagați purtarea de batic în biserică la copii, la adulți la cine vreți voi!Predicați Evanghelia, predicați mântuirea, predicați eliberarea și vindecarea prin jertfa lui Isus Hristos! La asta am fost chemați noi. De asta o să dăm socoteală înaintea lui Dumnezeu. Baticul vostru să ardă în foc împreună cu teologiile spurcate care le-ați introdus subtil în biserica lui Hristos!Pentru că lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. (1 Corintieni 3:13)

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2018/03/teologia-care-te-batjocoreste.html?utm_

7 POSTĂRI POPULARE

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2018/03/teologia-care-te-batjocoreste.html?utm_

Te părăsește Dumnezeu dacă păcătuiești după pocăință?

download

VASILE FILAT

Te părăsește Dumnezeu dacă păcătuiești după pocăință?

ÎNTREBARE:

Am 13 ani și acum ceva vreme am spus rugăciunea că Îl primesc pe Isus ca Mântuitor, dar nu am citit Biblia. Am crezut că e destul. Acum am făcut din nou rugăciunea și mă rog lui Dumnezeu să îmi dea Duhul Sfânt și să mă schimbe după voia Lui. Mi-am cerut iertare pentru păcatele mele, dar am mai păcătuit. Domnul m-a părăsit? Nu mai pot face nimic?

Dragul meu, mă bucur că ai ales să-L urmezi pe Domnul Isus Hristos și ai luat această decizie care este cea mai importantă, pentru că de ea ține nu doar cum îți vei trăi viața pe acest pământ, ci și de locul unde îți vei petrece veșnicia. Tu ai ales un loc bun, ai ales Împărăția lui Dumnezeu unde se poate ajunge doar prin credință în Domnul Isus Hristos.

Dacă ai ales din toată inima să-L urmezi pe Domnul Isus Hristos, El nu te va părăsi și nu te va lăsa, dar și tu trebuie să cauți să-L urmezi în toate. Acum, că doar ai crezut în Dumnezeu, în sens spiritual ești ca un prunc născut de curând și, ca să înveți să trăiești în neprihănire, trebuie să te hrănești cu hrană duhovnicească, cum este scris:

Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul. (1 Petru 2:1–3)
Dumnezeu ți-a dat Duhul Sfânt și cu El ți-a dat puterea să poți lepăda obiceiurile păcătoase de altădată. De la tine se cere să faci un efort, așa cum scrie aici, să lepezi orice răutate, vicleșug, prefăcătorie și orice alt lucru care te-a făcut să cazi din nou în păcat. Deci, leapădă aceste lucruri și trebuie acum să dorești laptele duhovnicesc și curat. Acest lapte duhovnicesc este învățătura sănătoasă din Sfintele Scripturi. Trebuie să citești Biblia și nu puțin, ci să o citești toată de la început până la urmă. Începe cu Noul Testament și apoi citește Vechiul Testament. În același timp, începe să studiezi, căci citirea nu este studierea și de la fiecare creștin se cere să studieze profund Scripturile. Îți recomand să faci rost de cursul “Dumnezeule, exiști?” de Kay Arthur. Acesta este un studiu al Evangheliei după Ioan și în timp ce vei studia vei învăța și deprinderi de bază pentru studierea individuală a Bibliei. Caută neapărat o biserică adevărată, unde oamenii studiază Biblia și vor să trăiască așa cum este scris în ea și alipește-te de această biserică, căci așa a poruncit Isus Hristos ca toți sfinții să fie uniți în El. Acolo, în biserică, vei întâlni oameni ca tine care iubesc pe Dumnezeu și studiază Biblia ca să trăiască o viață sfântă și ei te vor ajuta, se vor ruga pentru tine și pastorul te va sfătui. Dacă locuiești în orașul Chișinău, te invit la Biserica “Buna Vestire” pe care o păstoresc. Adresa noastră este str. Ciocârliei 2/8 și ne adunăm în fiecare duminică la orele 14:00, marți este ora tineretului la 18:00 și joi avem studiu biblic și rugăciune la 17:30. Te vom aștepta cu bucurie acolo și te vom ajuta să crești duhovnicește.

Articole similare:

(VIDEO) De ce simți un gol în inimă?

Ce cale să urmezi pentru o relaţie desăvîrşită cu Dumnezeu?

Se merită să ceri repetat în căsătorie fata care te-a refuzat o dată?

Despre dorința de a deveni scriitoare creștină

Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl sau Domnului Isus Hristos?

A existat tradiția frângerii pâinii înainte de Isus Hristos?

Câți mijlocitori are creștinul?

Cu ce rugăciuni să te rogi pentru soţul plecat la război?

https://moldovacrestina.md/pacat-dupa-pocainta/

TAXATOR LA POARTA RAIULUI

BIBLIA

De-a lungul istoriei religia a fost un motiv serios de ceartă, conflicte, ură, crime, războaie și alte acțiuni negative duse în numele religiei. Creștinismul nu a făcut excepție, ci s-a încadrat în același trend. Totul este pentru că unii oameni se cred autorizați să împartă după concepțiile lor, sau după modul lor de înțelegere, Sângele Mântuitorului, care este singura cale de acces în ceruri. Așa că, marii lideri religioși afirmă sus și tare că, la ei este cea mai perfectă combinație de acces în ceruri. De aici până la vărsare de sânge în numele credinței, nu a fost mult.

Din păcate și în zilele noastre situația e tot cam așa. Ce s-a schimbat totuși, este legislația și obligația supunerii față de legi omenești, pentru că dacă nu ar fi asta, cred că s-ar face și azi multe crime ”în numele Domnului”. Știu persoane, conversez cu persoane care nu s-ar gândi de două ori înainte de a te ucide în numele religiei, dacă ar avea voie. Până una alta, se mulțumesc să ucidă cu vorba. Astfel aud credincioși dorind moartea sau schilodirea celor ce nu cred ca ei, aud credincioși dorind pierzarea veșnică a dușmanilor lor, aud credincioși dorind condamnarea eternă a unor păcătoși față de care ei au antipatii mai mari sau repulsie. Recent cineva mi-a spus: ”Mă, dacă va fi vreun fost homosexual mântuit în cer, eu fac cerere să mă duc în iad”, dar persoana e fostă practicantă a curviei și curvia este în opinia sa ”acceptabilă”, în comparaţie cu homosexualitatea.

Uite așa, unii din noi alegem să ne postăm taxatori la poarta raiului. Fără să ne pună Dumnezeu în asemenea posturi, fără să existe un asemenea post, fără să gândim matur, noi primim sau respingem oameni în cer. Îmi aduc aminte de o situație tragicomică în care o soție, foarte evlavioasă, venită la consiliere spunea că ea va cere lui Dumnezeu să nu primească în cer nici un bărbat care a dorit să facă sex cu soția sa pentru plăcerea lui și chiar s-a rugat în prezența mea pentru asta, cu o ură în glas cum rar mi-a fost dat să aud. De fapt, a început să se roage că am oprit-o.

Zilele trecute iar am auzit de două cazuri de acest gen. Oameni care își zic că sunt creștini de soi și care se bucură de răul altora, că ar fi de fapt pedeapsa lui Dumnezeu, întrucât acei oameni odată, cu ani în urmă, i-au ofensat pe ei, preasfinții. Un alt caz este al unui ”mai mare” dintr-un cult neoprotestant, care reproșa sus și tare că el ar face parte din biserica lui Hristos și că ceilalți, pleava, păcătoșii, nu pot înțelege și nici nu au cum intra. Și din păcate cazurile sunt așa de multe că aș putea să le înșir în pagini bune, dar nu e a bine. Dumnezeu nu a înființat un post de taxator la poarta raiului și nici măcar nu mă va întreba pe mine sau pe tine cine are voie. Nici nu ne va întreba ce pedeapsă să dea lui cutare sau cutare, cum am auzit de vreun an de zile de la cineva. Cine ne-a învățat pe noi așa ceva?

Situația e mai mult tragică decât comică. E tragică pentru că, din păcate, oamenii deși își zic pocăiți, deși zic că studiază scriptura, ajung să creadă o grămadă de baliverne. Într-o zi plângeam în cabinetul de consiliere în prezența unei familii care avea mari probleme de dinamică conjugală, din cauza învățăturilor eronate, bazate pe mai știu eu ce profeții tâmpite și complet nebiblice, ale unor oameni vrednici de dispreț. Oameni buni, trebuie să ne trezim și să ne ghidăm viața exclusiv după Scriptură și să lăsăm deoparte ORICE altă învățătură. Sunt timpuri foarte sensibile, sunt momente dramatice pe care le trăiește umanitatea, apele sunt tulburi și în aceste condiții singurul mod de trai este SOLA SCRIPTURA. În astfel de condiții, nu mai poți da credibilitate profeților moderni, oricât de vestiți ar fi ei, mai ales nu putem da crezare profeților apăruți peste noapte, care pretind a vorbi în Numele Domnului.

Am ajuns să avem între noi, oameni cu ură în inimă și ei să ne fie lideri. Am ajuns să avem între noi, oameni plini de dorință de răzbunare, îmbrăcată evlavios, și ei să ne fie modele. Sincer, îmi dau lacrimile când scriu asta pentru că văd depărtarea imensă de caracterul Cristic. Nu sunt susținătorul ideilor că toată lumea va fi mântuită până la urmă, dar să spui că, tu îi vei trimite pe unii în iad că așa e drept, să spui că ”vor ajunge ei în mâna ta” când va fi judecata, să spui că vei fi fără milă cu ei la judecată  e deja prea mult. Unde e creștinismul? Unde e Cristos?

Dragilor, accesul în cer se face doar pe baza Sângelui Mântuitorului și a prezenței Duhului Sfânt ca pecete primită odată cu legământul încheiat. Nimeni nu va fi portar la rai. Atâta vreme cât Hristos va spune ”Veniți!” nici un ”șmecheraș” spiritual nu se va putea ”lua de voi”. De fapt, ei se prea poate să fie în altă parte atunci, dacă nu se pocăiesc. O, ce binecuvântare avem că Dumnezeu nu a lăsat lucrarea de mântuire în seama oamenilor ci a făcut-o El, prin moartea Fiului Său. Dumnezeu să aibă milă de noi și nu uitați, nu dați crezare la nimeni și la nimic în afară de Sfânta Scriptură! Vor apărea tot mai mulți ”șmecherași” spirituali, nu vă luați după ei, credeți Scriptura.

Scris de: Teofil Gavril – www.filedinjurnal.ro

Taxator la poarta raiului

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/taxator-la-poarta-raiului/

Documente şi date din Istoria Bisericii de Nicolae Moldoveanu

download

Pagina de Istorie

 

Adevăr Istoric

 

2. Nicolae MoldoveanuRUGĂCIUNEA

 Fără a mai arăta felul de rugăciune şi mulţumire al apostolilor şi creştinilor amintiţi în Noul Testament, dăm mai jos câteva din rugăciunile şi mulţumirile primilor creştini, slujindu-ne şi acestea ca model, pe lângă cele arătate de Sfânta Scriptură, în vechea carte “învăţătura celor doisprezece apostoli”, găsim următoarea rugăciune, cu ocazia Cinei Domnului.

 Pentru pâine:

Noi îţi mulţumim, Tatăl nostru, pentru viaţă şi cunoştinţele pe care ni le-ai dăruit nouă prin Isus, Robul Tău. Slavă Ţie în veci ! Cum această pâine frântă a fost răspândită pe munţi, a fost adunată şi s-a făcut una, aşa să se adune şi ecclesia (adunarea) Ta de la toate marginile pământului întru împărăţia Ta, căci a Ta este slava şi puterea prin Isus Hristos în veci!”

 Pentru pahar:

Mulţumim Ţie, Tatăl nostru, pentru viţa sfântă David, robul Tău, pe care Tu ai descoperit-o nouă, prin Isus, Robul Tău. Slavă Ţie în veci!”

 Ca încheiere: “Mulţumim Ţie Părinte Sfânt, pentru Numele Tău cel Sfânt, pentru care Tu ai gătit loc în inima noastră şi pentru cunoştinţa, credinţa şi nemurirea, pe care Tu ni le-ai descoperit nouă prin Isus, Robul Tău! Hrană şi băutură ai dat oamenilor, ca ei să-Ţi mulţumească Ţie. Iar pe noi ne-ai învrednicit de hrană dumnezeiască pentru viaţa pământească prin Fiul Tău. Pomeneşte, Doamne, pe ecclesia (adunarea) Ta, mântuieşte-o de tot răul şi o deşteaptă la iubirea Ta; adun-o din cele patru vânturi în împărăţia Ta, gătită de Tine! Căci a Ta este puterea şi slava în veci. Să vie harul şi să treacă lumea aceasta! Osana Dumnezeului lui David! Cine-i sfânt să se apropie la aceasta, cine nu, să se pocăiască! Maranata! Amin!” (A. P. Lopuhin, Istoria Biblică, voi. 6, pag. 181; Farrar, Primele zile ale creştinismului, vol. 1, pag. 178 -179). Aminul de la urmă îl rostea toată adunarea.

 Desigur, creştinii nu se roagă numai la Cina Domnului, ci însăşi viaţa lor este o permanentă stare de rugăciune, o neîntreruptă legătură cu Dumnezeu prin rugăciune. Aceasta este de fapt starea creştină normală.

 Fer. Augustin, (o rugăciune a lui): “Vezi, Tată, priveşte şi vezi şi fie ca sub privirea îndurării Tale să găsesc har bătând la poartă înaintea Ta şi să pătrund tot adâncul cuvintelor Tale. Te rog prin Domnul nostru Isus Hristos, Fiul Tău, Omul cel de-a dreapta Ta, Fiul Omului, pe care L-ai întărit Mijlocitor între Tine şi noi, prin care ne-ai căutat pe noi cei ce nu Te căutam pe Tine; prin Cuvântul Tău, prin care ai făcut toate, între care şi pe mine, zic prin Fiul Tău Unic, prin care ai chemat la înfiere poporul credincioşilor, între care şi pe mine: Te rog prin El, care şade de-a dreapta Ta şi Te roagă pentru noi, întru care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. Aceste comori le caut în cărţile Tale.” (Confesiuni, Cartea a XI, II, 3 – 4).

 Fer. Augustin, face lumină în privinţa rugăciunii la mijlocitorii între om şi Dumnezeu, spunând: “Pe cine aş putea găsi care să mă împace cu Tine? Oare ar trebui să mă rog îngerilor? Cu ce rugăciune? Cu ce taine? Mulţi au încercat aceste lucruri şi au căzut în dorinţa unor curioase viziuni şi au fost demni să aibă iluzii…” (Confesiuni, Cartea a X-a, XLII, 67).

 Şi continuă: “Dar adevăratul Mijlocitor, pe Care, prin milostivirea Ta cea ascunsă, L-ai arătat şi L-ai trimis oamenilor, pentru ca prin pilda Lui, oamenii să înveţe smerenia, Acel Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul Isus Hristos, a apărut între păcătoşii muritori şi Nemuritor.” (Confesiuni, Cartea a X-a, XLIII, 68).

 Tertulian spune: “Adorăm pe Dumnezeu prin Hristos.” (Apologeticum XXI, pag. 118).

 Sf. Ioan Gură de Aur, având în vedere cele de la Romani 8: 34, scrie: “Deci pentru ce introduceţi pe îngeri mijlocitori? (Dar pe Maica Domnului şi pe toţi sfinţii? n.n.) (Col. Omil. 4, pag. 48).

 Sf. Ioan Gură de Aur. La Dumnezeu nu e aşa, căci de El poţi să te rogi fără mijlocitori; fără bani, fără cheltuială, El îţi împlineşte rugămintea. E de ajuns să-L chemi în inima ta, să-I aduci lacrimi şi El îndată vine de-L poţi aduce lângă tine…” (Predici despre pocăinţă, Predica a IV-a, pag. 38, trad. Şt. Bezdechi, Sibiu 1938).

 Sf. Ioan Gură de Aur. Să ne supunem, dar, şi să nu ne rugăm de fală, nici împotriva duşmanilor şi nici să nu-L învăţăm pe Dumnezeu cum să ne ajute…” (Predici despre pocăinţă, Predica a IV-a, pag. 38, trad. Şt Bezdechi, Sibiu 1938).

 Sf. Ioan Gură de Aur. Să facem rugăciunile nu prin mişcările corpului, nu cu plecarea capului, ci cu bună dispoziţie sufletească… cu frângere de inimă şi cu lacrimi neprefăcute.” (Citat de Lopuhin în Comentarii la Ev. după Matei, pag. 160, Bucureşti, 1948).

 Sf. Ioan Gură de Aur. Dumnezeu nu ţine seama de nici un fel de loc, pentru că El cere doar inimă cucernică.” (Omilia V asupra Anei, 6).

 Sf. Ioan Gură de Aur, adunând poporul în biserică în fiecare zi, se ruga împreună cu ei şi-i învăţa din Sfânta Scriptură. Iată una din rugăciunile sale la sfârşitul unei predici: “O Doamne, care nu vrei moartea păcătosului, ci îndreptarea şi viaţa lui, îndură-Te şi ne stai în ajutor la scaunul de judecată al Hristosului Tău, ca, prinzând noi curaj, să ajungem în împărăţia cerului, spre slava Ta, căci Ţie Ţi se cade mărirea, împreună cu Fiul Tău unul născut şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea în vecii vecilor. Amin.”

 Sf. Maxim Mărturisitorul: În vremea rugăciunii alungă din minte şi înţelesurile simple ale lucrurilor omeneşti şi vederea tuturor celor create, ca nu cumva, încărcat cu închipuire, să cazi de la Cel neasemănat…” (Filocalia, voi. II, pag. 86).

 Econom P. Vintilescu: Din a doua jumătate a sec. al II-lea şi până în a doua jumătate a sec. al IV-lea, formula cu care se încheiau rugăciunile creştinilor era: «Slavă Tatălui prin Fiul, în Sfântul Duh».” (Cultul şi ereziile, pag. 65).

După rânduiala cultului ortodox, numai rugăciunile statornicite în scris sunt valabile.

 Canonul 25 al Sinodului ţinut la Hippo în anul 393 (aprobat de Sinodul al III-lea de la Cartagina din anul 397) prescrie: “Nimeni să nu se servească de formule de rugăciuni străine, dacă nu a luat în această privinţă mai întâi avizul fraţilor competenţi.”

 În Pidalion, canonul 114, este mai categoric: “Nu trebuie să se întrebuinţeze decât formulare (formule) de rugăciuni examinate de sinod şi strânse odinioară în colecţie de bărbaţi competenţi.” (pr. Petru Vintilescu, Liturghierul explicat, pag. 13 – 14, Ed. Inst. Biblic şi de Misiune Ortodoxă Bucureşti, 1972).

 Policarp, ucenic al ap. Ioan, a rostit următoarea rugăciune, înainte de a se urca pe rugul unde avea să fie ars: “Părinte al lui Isus Hristos, Fiul Tău binecuvântat şi mult iubit, prin mijlocirea căruia am primit harul de a Te cunoaşte, Dumnezeul îngerilor şi al puterilor cereşti, creatorul drepţilor ce vieţuiesc înaintea Ta, îţi mulţumesc pentru că mi-ai făcut onoarea de a mă pune în această zi şi în această oră în numărul martirilor Tăi şi pentru că-mi dai partea la paharul Fiului Tău, pentru a mă învia în trup şi în suflet la viaţă veşnică. Primeşte-mă astăzi ca jertfă plăcută şi serveşte în mine adevărul făgăduinţelor Tale. Te laud, Te binecuvântez, Te măresc prin Isus Hristos, Fiul Tău care este Preot în veac, prin care şi cu care Ţi se cuvine mărire în toţi vecii în Sfântul Duh, amin !” (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, pag. 113).

 Ceea ce este de remarcat în aceste rugăciuni şi mulţumiri, e că toate se adresează Tatălui prin Domnul Isus. Aşa făceau şi apostolii şi toţi creştinii de la început.

 Aşa să facem şi noi!

 Origen: Dăm mărire lui Dumnezeu după puterea noastră prin Hristos cel împreună slăvit în Sfântul Duh. Ce înseamnă aceasta? O profesiune de subordonare şi arianistă în formulele liturgice ale Bisericii, în primele secole? Desigur că nu. Atunci era obiceiul Bisericii de a adresa Tatălui rugăciunea în Numele Fiului sau prin Fiul, obicei, care îşi urcă originea şi temeiul în Noul Testament… Nu trebuie să pierdem din vedere vârsta, la care se afla Biserica în această epocă dinaintea primului sinod ecumenic (325), când liturghia se prezenta ca un tip uniform. Până acum, singura putere sufletească în convertirea creştinilor şi singura compatibilă religiei fusese credinţa. Ea luase o formă condensată şi sumară în formele cultului.

S-au făcut imputări de “subordiţionism” lui Origen lui Dionisie cel Mare, lui Atenagora (+177), lui Teofil (+186), lui Tertulian 220 – 240), lui Lucian (+312). (ec. Petre Vintilescu, Cultul şi ereziile, pag. 42 – 44, Piteşti, 1926).

http://publicatia.voxdeibaptist.org/istorie_iul08.htm

VIDEO Rusia finalizează construcția unei catedrale imense în care apar portretele lui Putin, Stalin și Serghei Lavrov, alături de mesajul „Crimeea este a noastră!”

download

de R.M.     HotNews.ro
Luni, 27 aprilie 2020, 17:42 Actualitate | Internaţional
Catedrala fortelor armate din Rusia
Catedrala fortelor armate din Rusia
Foto: Captura YouTube
Rusia finalizează construcția unei imense biserici ortodoxe decorate cu mozaicuri care îl reprezintă pe Vladimir Putin și Iosif Stalin și care ar trebui terminată în mai, pentru a sărbători 75 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste, scrie AFP.

Situată pe teritoriul parcului militar „Patriot” din apropiere de Moscova, Catedrala forțelor armatei este un adevărat panteon al gloriei liderilor Rusiei, ale căror chipuri sunt reprezentate alături de Dumnezeu, Fecioara Maria și alți sfinți.

Dedicată victoriei URSS în al Doilea Război Mondial, catedrala ortodoxă glorifică și „faptele de arme ale poporului rus” precum anexarea peninsulei ucrainene Crimeea în 2014, a explicat ministerul rus al Apărării.

Cu o înălțime de aproape 100 de metri și șase cupole aurite, catedrala va fi a treia cea mai mare din Rusia, potrivit unui purtător de cuvânt al ministerului.

Ca titlu de comparație, Catedrala Mântuirii Neamului din București are o înălțime de 120 de metri.

Piesa centrală a edificiului este o serie de mozaicuri în culori care reproduc, printre altele, chipurile lui Stalin, Vladimir Putin și alți demnitari ai statului rus, precum ministrul Apărării, Serghei Șhoigu, ministrul de Externe Serghei Lavrov și șeful Consiliului Național de Securitate Nikolai Patrușev.

Pe un alt mozaic este scris sloganul „Crimeea este a noastră!”, o frază folosită de la anexarea din 2014.

Turla clopotniță are o înălțime de 75 de metri, pentru a marca 75 de ani de la victoria asupra Germaniei naziste. Treptele catedralei au fost construite cu elemente topite din tancurile și avioanele germane.

Chiar dacă biserica va fi gata până în 9 mai, tradiționala defilare militară din Piața Roșie a fost amânată de Vladimir Putin din cauza noului coronavirus.

Istoricul Serghei Briun a criticat proiectul, în paginile ziarului Vedomosti, vorbind despre o „parodie a istoriei statului rus” și subliniind paradoxul de a afișa într-o catedrală portretul lui Stalin, care a inițiat o campanie de persecutare a clericilor.

Biserica ortodoxă rusă a insistat însă asupra faptului că Stalin conducea țara în momentul victoriei asupra celui de-al Treilea Reich.

Subiectele zilei

Subiectele zilei

Marti, 28 Aprilie 2020

 

Monica Anisie: Toate situațiile școlare vor fi încheiate cu două note/ Nu se vor mai da teze/ Evaluarea Natională începe pe 15 iunie, Bacalaureatul pe 22 iunie

Monica Anisie, ministrul Educației, a declarat, luni seară, că Evaluarea Natională va începe pe 15 iunie, iar Bacalureatul va începe pe 22 iunie cu probele scrise și va continua cu probele
citeste tot articolul
Ludovic Orban, despre relaxarea restrictiilor în etape: Parcurile ar putea fi deschise / Fără concerte și restaurante deschise / Ar putea exista și posibilitatea de a merge la munte/mare

În primul rând vor dispărea restricțiile privind circulația în interiorul localităților, dar se vor păstra reguli clare pentru circulația în afara localității, fără ca acestea
citeste tot articolul
Coronavirus în România: Bilanțul deceselor a ajuns la 646 / Vârstnicii vor putea ieși din case și dimineața și seara / Iohannis: Grădinițele, școlile și universitățile nu se redeschid

Bilanțul deceselor asociate cu coronavirusul a ajuns luni, în România, la 646, după anunțarea a 27 de noi victime. Raportarea de astăzi de la prânz a urcat numărul de cazuri la
citeste tot articolul
Coreea de Nord: Cine este Kim Yo-jong, misterioasa femeie care ar putea deveni următorul lider al țării

Speculațiile privind starea de sănătate a dictatorului nord-coreean, Kim Jong-un, au determinat guvernele și analiștii să speculeze cu privire la persoana care i-ar putea urma la conducerea țării. Un
citeste tot articolul
VIDEO O nouă ordonanță militară: Marcel Vela anunță relaxarea restricțiilor pentru persoanele peste 65 de ani

Ministrul de Interne, Marcel Vela, a anunțat luni relaxarea restricțiilor de deplasare impuse pentru persoanele peste 65 de ani. Astfel, aceste persoane vor putea ieși în afara locuințelor
citeste tot articolul
VIDEO Reprezentanții Asociației Școlilor Particulare din România cer Guvernului un set de măsuri pentru deschiderea școlilor în siguranță: Acolo unde școlile își permit de ce nu am începe?

Reprezentanții Asociației Școlilor Particulare din România cer Guvernului să creeze un set de măsuri pentru deschiderea școlilor în siguranță, iar școlile care pot să le aplice, să
citeste tot articolul
Iulian Cristache , de la Asociația părinților, cere redeschiderea creșelor și grădinițelor

Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, cere redeschiderea creșelor și grădinițelor deoarece părinții care nu au cu cine să își lase copiii sub 12 ani
citeste tot articolul
De la inimă la intestine, toate organele atacate de coronavirus

Nu numai plămânii și inima: infecția provocată de noul coronavirus SarsCoV2 este o boală sistemică ce afectează întregul organism, dăunând vaselor de sânge, rinichilor,
citeste tot articolul
Coronavirus în lume: Numărul de cazuri a trecut de 3 milioane / Rusia a depășit China la numărul de infecții

Numărul de cazuri de coronavirus raportate în lume a trecut luni de pragul de 3 milioane, iar cel al deceselor asociate cu Covid-19 de 210.000, în condițiile în care, de asemenea,
citeste tot articolul
VIDEO Rusia finalizează construcția unei catedrale imense în care apar portretele lui Putin, Stalin și Serghei Lavrov, alături de mesajul „Crimeea este a noastră!”

Rusia finalizează construcția unei imense biserici ortodoxe decorate cu mozaicuri care îl reprezintă pe Vladimir Putin și Iosif Stalin și care ar trebui terminată în mai, pentru a
citeste tot articolul
?VIDEO Testul Elanului cu mașini electrice: Tesla Model 3, BMW i3s, Nissan LEAF și altele

Mașinile electrice au bateriile amplasate în podea, ceea ce este un beneficiu pentru manevrabilitate, însă apare o problemă legată de masa totală ridicată, care face adesea ca majoritatea
citeste tot articolul
Miniștrii Turismului din UE au ajuns la un acord cu privire la „pașapoartele Covid-19”

„Turismul a înregistrat un declin imens și neașteptat…din cauza pandemiei de coronavirus”, a declarat ministrul croat al Turismului, Gari Cappelli, care a prezidat videoconferința,
citeste tot articolul
Acuzată că e pacientul zero care a adus virusul în China, viața i-a fost dată peste cap de promotorii teoriilor conspiraționiste

Maatje Benassi, o rezervistă din Armata Statelor Unite, a devenit ținta unei teorii conspiraționiste care pretinde că a adus noul coronavirus în China. Acuzațiile false care se răspândesc
citeste tot articolul
Belgienii, îndemnați să mănânce cartofi prăjiți de două ori pe săptămână, pentru a rezolva problema surplusului de stocuri

Fermierii belgieni și-au îndemnat concetățenii să vină în ajutorul lor și să mănânce cartofi prăjiți de două ori pe săptămână, pentru a rezolva astfel problema unui stoc
citeste tot articolul
Hormonii sexuali feminini i-ar putea ajuta pe bărbați în lupta cu COVID-19

Hormonii sexuali feminini ar putea să îi ajute pe bărbați în lupta cu boala COVID-19. Este o ipoteză a cercetătorilor americani, care au remarcat că boala a ucis mai mulți bărbați
citeste tot articolul
Alertă în Marea Britanie privind o complicație gravă în rândul copiilor ce ar putea fi asociată cu coronavirusul

Medicii Sistemului Național de Sănătate (NHS) din Marea Britanie au fost avertizați să fie atenți la o complicație rară dar periculoasă în rândul copiilor care poate avea legătură cu
citeste tot articolul
SUA: Joe Biden rămâne mult mai puțin vizibil decât Trump în ciuda unui sprijin puternic

Izolat la locuința sa de mai bine de o lună și vizat de o acuzație de agresiune sexuală, candidatul democrat la Casa Albă Joe Biden rămâne puțin vizibil într-o țară centrată pe criza
citeste tot articolul
Patriarhia Română: Obligativitatea educației sexuale, un atentat asupra inocenței copiilor

Patriarhia Română susține că orele de educație pentru sănătate, inclusiv de educație sexuală pentru copii, ar trebui să fie opționale, potrivit basilica.ro. ”Considerăm că încadrarea
citeste tot articolul
Suceava: Un cal furat a ajuns din nou la proprietarul de drept pentru că avea obiceiul să muște. Dosar penal pentru hoți, plus amendă că au plecat la furat fără declarație pe proprie răspundere

Un cal furat în timpul nopții de la un proprietar din comuna suceveană Râșca și ajuns în cursul dimineții următoare la noul proprietar, în urma unui schimb făcut cu hoții, avea
citeste tot articolul
Bancul zilei: Turism la munte

Fericit că s-au redeschis hotelurile, un turist creștin hotărăște să meargă la munte. Neavând prea multe lucruri de făcut într-o zi merge în drumeție de capul său.
citeste tot articolul
Mutua Madrid Open Virtual Pro: Sorana Cîrstea, victorii cu Johanna Konta și Elina Svitolina

?Jucătoarea română de tenis Sorana Cîrstea a obținut victorii contra britanicei Johanna Konta și a ucrainencei Elina Svitolina, luni, în primele sale meciuri din Grupa a 2-a a
citeste tot articolul
FOTO Cadoul „otrăvit” al grecului: Ce i-a făcut Tsitsipas lui Kyrgios de ziua acestuia – „Ești un idiot”

Stefanos Tsitsipas a postat luni pe contul personal de Facebook o fotografie în care apare cu un carton pe care e scris un număr de telefon și mesajul: „Sună-mă!”. A fost de fapt
citeste tot articolul

Prof. Mircea Miclea: Suntem obsedați de siguranță sanitară legată de COVID-19 și ignorăm orice altceva. Pentru că doar urgențele se tratează, sute de bolnavi de inimă, cancer, diabet mor cu zile! Celelalte boli au luat o pauză și doar covid-19 există?

download

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Luni, 27 aprilie 2020, 10:35   /   Actualizat: Luni, 27 aprilie 2020, 10:48

Prof. Mircea Miclea: Suntem obsedați de siguranță sanitară legată de COVID-19 și ignorăm orice altceva. Pentru că doar urgențele se tratează, sute de bolnavi de inimă, cancer, diabet mor cu zile! Celelalte boli au luat o pauză și doar covid-19 există?

ARTICOLE RELAȚIONATE

 Cinci întrebări în plină pandemie COVID-19

Cinci întrebări în plină pandemie COVID-19

 22 de efecte ale Covid 19 care vor amplifica represiunea, iobăgia, atomizarea societății, reducerea selectivă a populației și globalizarea – Pandemia, o scurtătură către statul sclavagist mondial (3)

22 de efecte ale Covid 19 care vor amplifica represiunea, iobăgia, atomizarea societății, reducerea selectivă a populației și globalizarea – Pandemia, o scurtătură către statul sclavagist mondial (3)

Asistăm la ascensiunea unei noi religii: cea a Siguranței, iar lucrurile firești au început să fie considerate periculoase, scrie Mircea Miclea, profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, fost ministru al Educației. Amintind că înainte, o furtună de vară era doar o furtună de vară, dar acum are are coduri de periculozitate, Miclea spune că în timpul pandemiei noua religie a siguranței „s-a răspândit și mai mult în mințile noastre, cu o viteză mai mare decât cea a coronavirusului”. Și asta pentru că, susține Miclea, „oamenii și societățile sunt la fel. Unii vor să fie ca boilerele: să fie în siguranță, chiar dacă fierb în interior. Alții preferă să fie ca avioanele: să poată zbura, chiar dacă riscurile sunt mari”. Prin urmare, scrie fostul ministru al Educației, acum ne așteaptă o alegere: „ce vrem să fim, boilere sau avioane?”

„O nevoie firească, de a ne simți în siguranță, s-a transformat într-o religie! Are tot mai mulți adepți: unii, pentru că își pot justifica prin ea propriile spaime, alții, pentru că prin ea își pot vărsa ura și frustrările, iar alții, pentru că pot obține câștiguri frauduloase, dar fabuloase, de pe urma ei. Cultul excesiv al siguranței poate fi însă dezastruos, atât pentru individ, cât și pentru societate. El inhibă realizarea altor nevoi, la fel de firești: de relații proximale cu semenii noștri, de a fi liberi, de a avea realizări personale. Cu cât ne apărăm mai mult, cu atât ne dezvoltăm mai lent. Ajungem să ne protejăm, cu costuri tot mai mari, un mod de viață tot mai lipsit de valoare. De aceea, transformarea siguranței dintr-o nevoie într-un cult trebuie contracarată prin analiză critică. Fac aici începutul, gândind câteva aspecte.

Reprezentarea, în mintea noastră, a pericolului, e altceva decât pericolul. Ca orice fenomen complex, pericolul, indiferent care, are mai multe aspecte, poate fi privit din mai multe perspective. Ne apropiem de reprezentarea corectă a pericolului prin integrarea perspectivelor asupra lui. Dacă ne uităm acum la ce ni se spune despre COVID-19, apare că suntem în preajma Apocalipsei. Ni se prezintă zilnic date absolute, care se cumulează cu cele din ziua precedentă. Toate graficele (despre persoanele infectate sau decedate) arată o creștere înfricoșătoare. Dar, dacă raportăm exact aceleași date la datele din alte țări sau dacă raportăm mortalitatea COVID-19 la milionul de locuitori și comparăm cu alte rate de mortalitate (de cancer, de accidente auto, de gripă sezonieră, de tulburări cardiace, de accidente cerebrovasculare), semnificația datelor se schimbă. Arată că ne confruntăm cu un pericol, dar care este mai mic decât altele cu care ne-am obișnuit și, în niciun caz, nu e anticamera Apocalipsei. Diferența este aceea dintre un adevăr care paralizează și un adevăr care zidește, cum s-ar spune în limbaj teologic. Așadar, să nu punem botu’, să nu consideram o perspectivă, un decupaj tendențios asupra pericolului ca fiind pericolul real. Să ne uităm și în alte părți, nu doar acolo unde ni se indica cu degetul de către „autorități”  și, mai ales, să integrăm perspectivele, informațiile. Prin gândire critică și integrare ne vom apropia mai mult de adevăr și, cum zice Cartea, adevărul ne va face liberi!

Relația dintre măsurile de siguranță și starea de siguranță este non-liniară. Adepții cultului siguranței vin cu o idee simplistă (care, tocmai de aceea, intră ușor în mintea oamenilor), care susține că, cu cât vom lua mai multe măsuri de siguranță, cu atât vom fi mai în siguranță. Fals! Relația este non-liniară. Doar până la un punct plusul de măsuri de siguranță duce la o stare de siguranță mai bună, după care costurile pe care le incumbă și excesul lor le fac disfuncționale. Este firesc să ne spălăm pe mâini, de pildă, pentru a ne proteja de virusuri sau de microbi. Dar, dacă facem acest lucru excesiv, ajungem la tulburare obsesiv-compulsivă, care ne ruinează viața, cariera și relațiile relevante! Așadar, orice măsură de siguranță suplimentară trebuie judecată riguros, în funcție de circumstanțe. Carl von Clausewitz, un general prusac, scria în celebra lui carte Despre război că cine se apără mereu nu poate câștiga niciodată!”.

Citiți textul integral AICI.

OPINII
Valerian Stan

Zodia virusului și altele (VIII)

de Valerian Stan

Pe concetățenii UDMR-iști îi simpatizez între mai multe altele și pentru că unii ca Băsescu și Iliescu n-ar fi avut loc printre ei în veacul veacurilor. 

 

Geza Molnar, cel mai reputat epidemiolog clujean: „Epidemia de COVID 19 din România se apropie de final. Ciclul epidemic trece în 6 – 8 săptămâni”

Epidemiologul Geza Molnar a explicat pentru MEDIAFAX că pandemia în România este în platou, și că evoluează în dinți de fierăstrău,

Ministrul Educației a explicat cum vor avea loc Evaluarea Națională și Bacalaureatul. Elevii din anii terminali merg la școală în grupuri de maxim 10 persoane

Ministrul Educației a explicat cum se va desfășura anul școlar pentru elevii care vor merge la școală, după anunțul Președintelui Iohannis de astăzi.

Patriarhia Română, reacție la legea care obligă copiii să ia parte la ore de educație sexuală: Reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață

Patriarhia Română afirmă că a militat pentru caracterul opțional al orelor de educație sexuală, ce vor cuprinse în noile programe pentru viață și sănătate, conform unei legi adoptate în luna martie, a.c.

Varujan Vosganian (ALDE) ar dori debarcarea Guvernului Orban de către Parlament, după 15 mai: „Cred că ar fi argumente pentru o moțiune de cenzură, dar nu ca o mișcare politică, ci ca una argumentată pe situația reală din țară”

Varujan Vosganian, vicepreședinte ALDE, a vorbit luni, în exclusivitate pentru DC News, despre scenariul depunerii unei moțiuni de cenzură împotriva Guvernului Orban, după ridicarea stării de urgență

Decizie judecătorească împotriva măsurilor de restrângere a circulației persoanelor și a comerțului cu amănuntul, aplicată dar contestată de Guvern în Cehia

După ce Tribunalul Administrativ din Praga a declarat joi ilegale limitările decise ca urmare a pandemiei de coronavirus, Guvernul ceh a abolit în decurs de câteva ore toate îngrădirile libertății de mișcare

Coridoare speciale pentru călătorii și așa-numitele Pașapoarte COVID-19 sunt câteva dintre măsurile propuse de Miniștrii Turismului din statele membre UE pentru salvarea sezonului turistic 2020

Miniștrii Turismului din Uniunea Europeană au discutat luni despre modul în care pot ajuta acest sector afectat de pandemia de coronavirus și au căzut de acord să introducă așa-numitele „pașapoarte Covid-19”, precum și să analizeze posibilitatea deschiderii unor coridoare speciale pentru călătorii

Poeta și jurnalista Clara Mărgineanu a trecut la cele veșnice la doar 47 de ani

Jurnalista și poeta Clara Mărgineanu,fostă jurnalistă TVR și poetă a trecut la cele veșnice duminică, la vârsta de 47 de ani, a anunțat regizorul Cornel Mihalache pe facebook.

Siria: Prețurile produselor alimentare s-au dublat în ultimul an, fiind de 14 ori mai mari decât media prețurilor de dinainte de război, anunță Programul Alimentar Mondial (PAM) din cadrul ONU

Prețurile produselor alimentare s-au dublat într-un an în Siria și au ajuns la un nou record, echivalând cu de 14 ori media prețurilor de dinainte de începutul războiului în urmă cu nouă ani

EXTERNE

Letonia are doar 12 morți și doar 800 de persoane infectate, deși NU a blocat economia. Rețeta succesului, explicată de premierul leton

Secretul succesului Letoniei în lupta cu pandemia, fără a opri economia, așa cum s-a întâmplat în restul lumii, este explicat de premierul țării.

Rudy Giuliani îi acuză pe Obama și pe imunologul-șef din SUA: ”Au finanțat în 2017 laboratorul din Wuhan. Dacă acesta se dovedește a fi locul de unde provine virusul, noi am fost cei care am dat banii!”

Fostul primar al New York-ului, Rudy Giuliani,  lansează acuzații la adresa lui Barack Obama și a lui Anthony Fauci, imunologul-șef al SUA

Prima vaccinată! Ce spune primul voluntar din Marea Britanie care a primit un vaccin experimental împotriva coronavirusului

Unul dintre primii voluntari din Marea Britanie care a primit o doză de vaccin experimental împotriva coronavirusului anunță că se simte bine

CULTURĂ

28 aprilie: Sfinții Iason și Sosipatru

Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru – au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel. Sfântul Iason era din Tars (Cilicia – Asia Mică), ajungând mai târziu episcop aici, iar Sosipatru era din Ahaia (Grecia) și a ajuns episcop în Iconia (Asia Mi

https://www.activenews.ro/stiri/Prof.-Mircea-Miclea-Suntem-obsedati-de-siguranta-sanitara-legata-de-COVID-19-si-ignoram-orice-altceva.-Pentru-ca-doar-urgentele-se-

Scrisoarea a 118 medici din România către deputați: „Vă solicităm, cu argumente medicale, științifice și etice, sa respingeți la vot proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie a persoanelor”

download

DE ANDREI NICOLAE  /   ȘTIRI, SĂNĂTATE   /   Publicat: Luni, 27 aprilie 2020, 18:25   /   Actualizat: Marţi, 28 aprilie 2020, 15:23

Scrisoarea a 118 medici din România către deputați: „Vă solicităm, cu argumente medicale, științifice și etice, sa respingeți la vot proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie a persoanelor”

ARTICOLE RELAȚIONATE

Alexandru Rafila cere URGENTAREA unei legi a vaccinării „care să ajute la atingerea țintelor OMS - de 95% acoperire vaccinală”

 Alexandru Rafila cere URGENTAREA unei legi a vaccinării „care să ajute la atingerea țintelor OMS – de 95% acoperire vaccinală”

Vaccinarea obligatorie. O perspectivă incorectă politic

 Vaccinarea obligatorie. O perspectivă incorectă politic

Vaccinarea obligatorie. O perspectivă incorectă politic

 Câteva mituri despre antivacciniști

Cătălin Ivan: Mă opun categoric vaccinării obligatorii pentru că decizia privind sănătatea proprie și a copiilor trebuie să rămână la nivelul individual și familial

 Cătălin Ivan: Mă opun categoric vaccinării obligatorii pentru că decizia privind sănătatea proprie și a copiilor trebuie să rămână la nivelul individual și familial

În condițiile în care s-au intensificat discuțiile despre o posibilă adoptare a Legii Vaccinării Obligatorii a Persoanelor, 118 medici români reuniți în cadrul Asociației „Medici pentru Consimțământ Informat” au redactat o scrisoare deschisă adresată deputaților și pe care ActiveNews o va reda în exclusivitate.

În textul lor, medicii le cer deputaților „să respingă proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie a persoanelor în România(PLx 399/2017)”. Aceștia precizează că „nu suntem împotriva vaccinării în sine, suntem împotriva obligativității vaccinării, suntem pentru consimțământul informat al pacientului”.

În sprijinul memoriului lor, medicii aduc argumente medicale, legislative dar și etice.

Dintre acestea, spicuim: „Siguranța vaccinurilor este o problemă reală, recunoscută chiar de organizația mondială a sănătății;

legislația actuală a UE permite punerea pe piață a vaccinurilor după o procedură simplificată de studii preclinice;

frecvența și tipul reacțiilor adverse postvaccinale sunt practic imposibil de evaluat cu acuratețe dar și că vaccinurile sunt produse biologice cu înalt potențial de contaminare genetică”

De asemenea, medicii atrag atenția că „proiectul de lege transformă vaccinarea dintr-un act medical într-un act pur administrativ”, că „îngrădește exprimarea opiniei profesionale a medicilor, asistenților medicali și farmaciștilor” dar și că „proiectul de lege prevede vaccinarea obligatorie a personalului medical cu un număr necunoscut de vaccinuri, lăsând deschisă posibilitatea condiționării exercitării profesiei medicale de statusul vaccinal”.

Reamintim că la începutul lunii martie, 50 de medici, între care dr. Vasile Astărăstoae și dr. Pavel Chirilă, au semnat un text asemănător.  Din motive de siguranță, dar și pentru a proteja identitatea celorlalte cadre medicale de eventuale presiuni din partea anumitor persoane din comunitatea medicală, nu vom dezvălui identitatea celorlalți  semnatari. Numele acestora, precum și datele de identificare de pe parafă, apar însă pe scrisoarea care a fost trimisă parlamentarilor.

Proiectul Legii Vaccinării Obligatorii a fost adoptat de Senat în octombrie 2017.

Comisia pentru Sănătate a Camerei Deputaților a votat pentru adoptarea proiectului vaccinării obligatorii, în martie 2020, după o ședință stabilită pe ascuns, unde nici măcar parlamentarii care depuseseră amendamente la proiect nu au fost invitați.

Proteste naționale împotriva legii vaccinării au avut loc în România pe 7 martie, la care au luat parte mii de persoane în mai multe orașe.

Iată textul scrisorii celor 118 medici:

CĂTRE MEMBRII CAMEREI DEPUTAȚILOR ȘI PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Semnatarii prezentei, medici cu drept de liberă practică din România, considerăm că avem o datorie profesională și de conștiință să vă solicităm să respingeți proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie persoanelor în România (PLx 399/2017).

Nu suntem împotriva vaccinării în sine, suntem împotriva obligativității vaccinării, suntem pentru consimțământul informat al pacientului.

 Contrar aparenței, nu există consens în medicină referitor la siguranța și eficacitatea vaccinurilor.

Iată argumentele:

SIGURANȚA VACCINURILOR ESTE O PROBLEMĂ REALĂ, RECUNOSCUTĂ CHIAR DE ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂȚII

În decembrie 2019, în cadrul summitului global al Organizației Mondiale a Sănătății referitor la siguranța vaccinurilor, numeroși experți internaționali au ridicat probleme legate de scăderea încrederii populației în vaccinare și lipsa studiilor adecvate referitoare la siguranța vaccinurilor 1. Vaccinurile sunt injectate în primul rând persoanelor sănătoase,dar în prospectele vaccinurilor sunt enumerate multiple reacții nedorite, ce pot apărea după injectare 2, 3, 4. Unele dintre acestea sunt boli invalidante permanente: convulsii, paralizii, encefalopatii (afectări ale creierului), șoc anafilactic. Chiar dacă aceste efecte nu apar la absolut toate persoanele vaccinate, la nivelul de cunoaștere medicală actual, nu avem metode să prevedem cu exactitate care persoane sunt vulnerabile și vor dezvolta efecte nedorite și care nu. Chiar și efectuând analize medicale înainte de vaccinare, nu avem certitudinea identificării tuturor persoanelor care riscă dezvoltarea reacțiilor adverse postvaccinale.

Efectul rezultat este că se previne o boală infecto-contagioasă, dar se creează alte boli cronice, cu evoluție imprevizibilă pe termen lung.

 LEGISLAȚIA ACTUALĂ A UNIUNII EUROPENE PERMITE PUNEREA PE PIAȚĂ A VACCINURILOR DUPĂ O PROCEDURĂ SIMPLIFICATĂ DE STUDII PRECLINICE

Legislația actuală a Uniunii Europene prevede că punerea pe piață a unui nou vaccin se face pe baza unui dosar în care studiile clinice sunt făcute de însuși producătorul acelui vaccin. Întregul proces este unul pur birocratic, studiile producătorului nu sunt confirmate de către o terță instituție independentă 5.

În studiile de siguranță făcute înainte de punerea pe piață, niciun vaccin nu este comparat cu placebo. Toate studiile compară lotul care primește vaccinul nou cu un lot martor care primește un alt vaccin deja înregistrat pe piață, produs de obicei de aceeași companie. Ambele loturi de copii primesc în plus și toate celelalte vaccinuri din schema de vaccinare pentru vârsta respectivă. De obicei, rezultatele studiilor conchid că nu s-au înregistrat mai multe reacții adverse în lotul vaccinat față de lotul martor 6.

În plus, vaccinurile beneficiază de o versiune simplificată a studiilor preclinice în care nu se consideră necesare studii de farmacocinetică, de carcinogenicitate (capacitatea de a induce cancer) și nici de genotoxicitate (capacitatea de a induce mutații genetice) 6.

FRECVENTA SI TIPUL REACTIILOR ADVERSE POSTVACCINALE SUNT PRACTIC IMPOSIBIL DE EVALUAT CU ACURATEȚE

Unul din principalele contra argumente aduse fricii de efecte adverse postvaccinale este că acestea apar „foarte rar”. Adevărul este însă că frecvența reacțiilor adverse postvaccinale este imposibil de evaluat cu acuratețe.

În multe din prospectele vaccinurilor aflate pe site-ul oficial al Agenției Naționale a Medicamentului 2, 3, 4, reacțiile adverse sunt clasificate în două categorii:

–         Reacții adverse evidențiate din studii preclinice, realizate înainte de punerea pe piață a vaccinului; urmărirea persoanelor vaccinate se oprește după aproximativ 30 zile;

–         Reacții adverse apărute după punerea pe piață a vaccinului; acestea se evaluează prin raportare continuă în sistemul național electronic de înregistrare a reacțiilor adverse.

Studii internaționale au arătat că reacțiile adverse sunt în general subraportate într-o proporție de 1/100 (una din o sută reacții adverse apărute este raportată în sistemul electronic în SUA) 7.

VACCINURILE SUNT PRODUSE BIOLOGICE CU ÎNALT POTENȚIAL DE CONTAMINARE GENETICĂ

Pentru producția industrială a vaccinurilor, virusul vaccinal este cultivat pe:

  • culturi de celule animale(virusul polio pe celule VEROconf. prospectului 3, adică celule de rinichi de maimuță, iar virusul rujeolic pe embrion de pui de găină) 4
  • celule diploide umane, adică embrion uman avortat (vaccinul rubeolic este cultivat pe                  celuleMSC-5 conf. prospectului, ceea ce înseamnă celule pulmonare de embrion uman avortat) 4.

Se știe că virusurile în general au o structură genetică simplă și versatilă; ele au capacitatea de a îngloba material genetic din celulele pe care sunt cultivate în propriul lanț de ADN sau ARN și de a-l transporta apoi în interiorul organismului care primeste vaccinul. În acest fel, vaccinurile în general constituie o cale de introducere de material genetic străin în sângele persoanelor vaccinate.

Conform standardelor actuale, contaminarea genetică acceptată este definită la maxim 10 nanograme de ADN străin pe doza de vaccin 8Este dovedit științific că materialul genetic străin introdus direct în sânge, declanșează la om oncogeneză (cancer) 9și boli autoimune (scleroză multiplă, lupus, psoriazis, autism).

VACCINURILE CONȚIN ADJUVANȚI CHIMICI TOXICI PENTRU OM

Conform prospectelor, în compoziția vaccinurilor există: hidroxid de aluminiu, fosfat de aluminiu, thimerosal (compus al mercurului), formaldehidă, squalene, etc. Este dovedita științific translocarea aluminiului de la locul de injectare în creier15 și în alte organe, ca și toxicitatea aluminiului14și mercurului asupra sistemului nervos uman; există multe studii care ridică problema legăturii între acestea și autism14, demența Alzheimer18, boli neurologice16, 17.

VACCINURILE CU VIRUS VIU ATENUAT NU AU EFICIENȚĂ 100% DIN CAUZA TENDINȚEI NATURALE A VIRUSURILOR DE A REALIZA MUTAȚII GENETICE

Epidemii apar periodic în interiorul populațiilor cu rata foarte înaltă de vaccinare din cauza tendinței naturale de mutație genetică a virusurilor. Când o populație este supusă vaccinării în masă, apare fenomenul numit „presiune imunitară”. Virusul este supus unei presiuni imunitare care îl determină să creeze o mutație genetică. Aceasta este explicația epidemiilor periodice de rujeolă sau gripă în populații cu rată înaltă de vaccinare, mai degrabă decât mult-condamnata scădere a ratei de vaccinare în populație!

PERSOANELE VACCINATE CU VIRUS VIU ATENUAT POT DEZVOLTA CHIAR BOALA ÎMPOTRIVA CĂREIA SUNT VACCINATE ȘI POT TRANSMITE ALTOR PERSOANE VIRUSUL VACCINAL

Ni se tot spune că dacă vaccinăm peste 90-95% din populație eradicăm anumite boli infecțioase virale prin întreruperea circulației virusului sălbatic în populație. Se știe că persoanele vaccinate cu virus viu atenuat (rujeolă, rubeolă, oreion, gripă) pot dezvolta boala împotriva căreia sunt vaccinate 10, 11, chiar dacă într-o formă presupus mai ușoară. Ele elimină virusul pe căile naturale timp de până la 28 zile după vaccinare 12, 13 și sunt potențial contagioase în acest timp. De aici, de exemplu, interdicția persoanelor care au primit transplant de organe (au imunitate scăzută pentru că primesc medicație imuno-supresoare) de a se vaccina și de a veni în contact cu persoane vaccinate cu virus viu atenuat în primele 6 luni după transplant.

Din această perspectivă, întreruperea circulației unui virus sălbatic este puțin probabilă prin vaccinare!

PROIECTUL DE LEGE TRANSFORMĂ VACCINAREA DINTR-UN ACT MEDICAL ÎNTR-UN ACT PUR ADMINISTRATIV

Vaccinarea este un act medical, este un proces individual, pe care orice medic îl parcurge cu fiecare pacient în parte, pentru că fiecare pacient are particularitățile lui. Pacientul investește medicul și actul medical al vaccinării cu o anume încredere și cu anumite așteptări.

Dacă vaccinarea devine obligatorie prin lege, tot acest proces va dispărea. Vaccinarea se transformă dintr-un act medical într-un act administrativ. Medicul va fi obligat prin lege să administreze vaccinuri unui pacient obligat și el să le primească. Încrederea care trebuie să existe în relația dintre medic și pacient va dispărea. Văzând că nu găsește un partener de dialog în medicul său, pacientul își va părăsi medicul, va recurge la alte mijloace de informare și va lua decizii în consecință.

PROIECTUL DE LEGE ÎNGRĂDEȘTE EXPRIMAREA OPINIEI PROFESIONALE A MEDICILOR, ASISTENȚILOR MEDICALI ȘI FARMACIȘTILOR

La art. 59 din proiectul de lege, găsim precizarea că „personalul medico-sanitar și farmaceutic, indiferent de specialitate” are obligația „să furnizeze informații corecte, dovedite științific, legate de vaccinuri și activitatea de vaccinare”. Comisia pentru sănătate și familie a aprobat o formă ușor nuanțată a acestui articol, încercând să-i îndulcească caracterul vădit coercitiv, dar a păstrat la art. 71 prevederea conform căreia nerespectarea prevederilor art. 59 „constituie abatere disciplinară gravă” care se sancționează de către Colegiul Medicilor din România, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, Colegiul Famaciștilor din România și Colegiul Medicilor Dentiști din România.

În proiectul de lege se dorește ca personalul medical să adopte o poziție de consens privind necesitatea vaccinării obligatorii a întregii populații și, mai mult, se prevede și soluția pentru eventualele opinii profesionale contrare spiritului de obligativitate: sancționarea medicilor / farmaciștilor respectivi!

În contextul coercitiv al proiectului de lege, sintagma „informații corecte, dovedite științific” pe care personalul medical este obligat să le furnizeze, lasă loc de interpretare pentru că știința nu și-a spus ultimul cuvânt în domeniul vaccinării. Dacă un medic, pe baza experienței clinice personale sau în urma studiului literaturii științifice, ar ridica o problemă legată de siguranța sau de eficacitatea unui vaccin, ar face-o tocmai în spiritul jurământului lui Hipocrate, din grijă pentru pacient.

Acest lucru ar constitui o opinie profesională legitimă pentru un membru al personalul medico-sanitar!

PROIECTUL DE LEGE PREVEDE VACCINAREA OBLIGATORIE A PERSONALULUI MEDICAL CU UN NUMĂR NECUNOSCUT DE VACCINURI, LĂSÂND DESCHISĂ POSIBILITATEA CONDIȚIONĂRII EXERCITĂRII PROFESIEI MEDICALE DE STATUSUL VACCINAL

Art. 13 litera c) din proiectul de lege precizează căvaccinarea va fi obligatorie pentru personalul medical. Nu se precizează însă ce vaccinuri, câte și cu ce frecvență vor fi administrate personalului medicallăsând practic deschisă posibilitatea ca această listă să fie continuu îmbogățită cu toate noile vaccinuri care apar pe piață.

Iată, chiar în prezent, apariția îmbolnăvirilor Covid19! Mass media anunță în mod repetat că se studiază intens crearea unui vaccin împotriva SARS-Cov-2. Cel mai probabil, odată produs, vaccinul va fi în primul rând introdus pe lista de vaccinuri obligatorii pentru personalul medical, considerat a priori expus la îmbolnăvire. Având în vedere experiența din alte țări, există riscul ca angajarea și menținerea în profesie a personalului medical să fie condiționată de administrarea vaccinurilor obligatorii.

Pentru toate cele enumerate mai sus, vă solicităm să respingeți proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie a persoanelor în România (Plx 399/2017).

BIBLIOGRAFIE 

  1.  OMS. Summitul global privind siguranța vaccinurilor, 2-3 decembrie 2019.
    https://www.who.int/news-room/events/detail/2019/12/02/default-calendar/global-vaccine-safety-summit
    https://www.youtube.com/watch?v=AjvJ1xfwDOw
  2. Prospect vaccin Tetraxim – reactii adverse la pct. 4.8.
    http://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_4490_30.03.12.pdf
  3. Prospect vaccin Imovax Polio – reactii adverse la pct. 4.8.
    http://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_4596_27.04.12.pdf
  4. Prospect vaccin Priorix – reactii adverse la pct. 4.8.
    http://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_4820_20.07.12.pdf
  5. DIRECTIVA 2001/83/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI DIN 6 NOIEMBRIE 2001 DE INSTITUIRE A UNUI COD COMUNITAR CU PRIVIRE LA MEDICAMENTELE DE UZ UMAN.
    https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/files/eudralex/vol-1/dir_2001_83_cons2009/2001_83_cons2009_ro.pdf
  6. European Medicines Agency. Comitee for Human Medicinal Products. Note for Guidance on the Clinical Evaluation of Vaccines.
    https://www.ema.europa.eu/en/documents/scientific-guideline/note-guidance-clinical-evaluation-vaccines_en.pdf
  7. Lazarus, Ross. Electronic Support for Public Health – Vaccine Adverse Event Reporting System.
    https://digital.ahrq.gov/sites/default/files/docs/publication/r18hs017045-lazarus-final-report-2011.pdf
  8. WHO Technical Report Series. Annex 3. Recommendations for the evaluation of animal cell cultures as substrates for the manufacture of biological medicinal products and for the characterization of cell banks.
    https://www.who.int/biologicals/vaccines/TRS_978_Annex_3.pdf
  9. Hilleman MR.  History, precedent, and progress in the development of mammalian cell culture systems for preparing vaccines: Safety considerations revisited. J Med Virol 1990 May;31(1):5-12.
    http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/jmv.1890310104/abstract
  10. Strebel PM, Aubert-Combiescu A.et al. Paralytic poliomyelitis in Romania, 1984-1992. Evidence for a high risk of vaccine-associated disease and reintroduction of wild-virus infection. Am J Epidemiol. 1994 Dec 15;140(12):1111-24.
  11. Strebel PM et al. Epidemiology of poliomyelitis in the United States one decade after the last reported case of indigenous wild virus-associated disease. Clin Infect Dis. 1992 Feb; 14(2): 568-79.
  12. Kaic B, Gjenero-Margan I et al. Spotlight on measles 2010: Excretion of vaccine strain measles virus in urine and pharyngeal secretions of a child with vaccine associated febrile rash illness, Croatia, March 2010.
    http://www.eurosurveillance.org/content/10.2807/ese.15.35.19652-en
  13. Priorix-Tetra. Rezumatul caracteristicilor produsului, pg.3. https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_11722_24.04.19.pdf
  14. Mold M, Umar D, King A, Exley C. Aluminium in brain tissue in autism. J Trace Elem Med Biol. 2018 Mar; 46:76-82.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/29413113

  1. Gherardi RK, Eidi H, Crépeaux G, Authier FJ, Cadusseau J. Biopersistence and brain translocation of aluminum adjuvants of vaccines. Front Neurol. 2015 Feb 5;6:4.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25699008

  1. Gherardi RK, Crépeaux G2, Authier FJ. Myalgia and chronic fatigue syndrome following immunization: macrophagic myofasciitis and animal studies support linkage to aluminum adjuvant persistency and diffusion in the immune system. Autoimmun Rev. 2019 Jul;18(7):691-705

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/31059838

  1. Aoun Sebaiti M, Kauv P, Charles-Nelson A, Van Der Gucht A, Blanc-Durand P, Itti E, Gherardi RK, Bachoud-Levi AC, Authier FJ. Cognitive dysfunction associated with aluminum hydroxide-induced macrophagic myofasciitis: A reappraisal of neuropsychological profile. J Inorg Biochem. 2018 Apr;181:132-138

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/29079320

  1.  Mirza A, King A, Troakes C, Exley C.Aluminium in brain tissue in familial Alzheimer’s disease.J Trace Elem Med Biol. 2017 Mar;40:30-36.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28159219

CELE MAI POPULARE

https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Scrisoarea-a-118-medici-din-Romania-catre-deputati-%E2%80%9EVa-solicitam-cu-argumente-medicale-stiintifice-si-etice-sa-

De ce a păstrat Cristos semnele răstignirii după înviere?

PREDICA de DUMINICA: Bebe Ciauşu

V-ați întrebat vreodată de ce a păstrat Domnul Isus rănile răstignirii după înviere? Toma a fost unul dintre ucenicii care a pierdut primele întâlniri cu Fiul lui Dumnezeu înviat. Obișnuim să îl poreclim necredincios, dar oare cum suntem noi?

Vă invităm să vedem cinci argumente ca răspuns la această întrebare împreună cu pastorul Bisericii Baptiste din Ineu, Bebe Ciaușu.

30 de zile 2020 | Ziua #4: Nubienii din Egipt și Sudan

Abu Ali a crescut ca un musulman tradițional într-un sat nubian la sud de Aswan, Egipt. Crescând, a început să descopere sufismul – o formă mistică a islamului în care musulmanii urmăresc înțelegerea mai profundă a iubirii și a adevărului divin, prin experiența personală și directă cu dumnezeu.

Abu Ali petrecea ore întregi de meditație zilnică, tânjind după o viziune a lui Dumnezeu. În orice caz, dezamăgirea legată de sufism, împreună cu expunerea la Evanghelie, l-au adus în cele din urmă la Isus.

Nubienii se află printre cele mai vechi civilizații pe care le cunoaștem. Până în secolul al VI-lea după Hristos, ei înființaseră trei regate în Valea Nilului. Toate aceste trei regate au îmbrățișat creștinismul, formând cele mai vechi Biserici africane. Răspândirea islamului în secolul al XIII-lea a dus treptat la dispariția creștinilor, iar astăzi au mai rămas numai foarte puțini creștini nubieni.

Din cele două milioane de nubieni, 99 % sunt adepții islamului sunit. Cu toate acestea, mulți oameni, ca și Abu Ali, sunt atrași de sufism, în încercarea lor de a-L experimenta tot mai mult pe Dumnezeu. Unele dintre conceptele sufiste îi fac mai receptivi la Evanghelie.

Șomajul ridicat, parțial din cauza construcției barajului înalt Aswan (finalizat în anul 1970 și inaugurat în anul următor), a făcut ca mii de nubieni să plece la muncă în Statele Golfului Persic și în Arabia Saudită, ca să le poată asigura traiul familiilor lor de acasă. În locurile unde muncesc, mulți au intrat sub influența islamului conservativ Wahhabi. Această influență a produs schimbări în practica religioasă, în comportamentul și în îmbrăcămintea lor, pe care le-au adus și în patria lor, creând astfel și mai multă opoziție față de creștinism.

Cum să ne rugăm:

  1. Roagă-te din Fapte 22:14-15 pentru nubieni, ca să se întoarcă la credința lor veche și să formeze biserici noi.
  2. Roagă-te pentru acei nubieni care se află sub influență sufistă sau wahhabistă – ca să aibă o întâlnire autentică cu Isus.
  3. Roagă-te pentru numărul tot mai mare de creștini care s-au dus să împărtășească Evanghelia printre nubieni.

Biserica Angliei lansează o linie telefonică specială pentru rugăciune

 Cosmin Frișan  27-04-2020 12:26:52

Arhiepiscopul de Canterbury a lansat o linie telefonică gratuită, deschisă 24 de ore pe zi pentru închinare și rugăciune destinată în special celor care nu au acces la internet.

Justin Welby a spus că linia telefonică, numită „Daily Hope”, este disponibilă de duminică, 26 Aprilie, și va aduce lauda și închinarea în casele oamenilor pe toată perioada în care clădirile bisericilor sunt închise din cauza coronavirusului.

„Sunt mulți oameni în țara noastră fără acces la internet, este important să îi sprijinim pe cei care se simt singuri și izolați, indiferent de vârstă. Serviciul Daily Hope le va permite oamenilor să asculte imnuri, să se roage să asculte cuvinte care să le ofere confort și speranță, în special în acest sezon”, spus Justin Welby.

Mii de biserici au ales serviciile de streaming și au creat grupuri de rugăciune online din 17 martie, de când serviciile  au fost suspendate. Potrivit Oficiului pentru Statistică Națională, în 2019, 7,5% dintre adulți nu au folosit niciodată internetul, inclusiv 2,5 milioane de persoane cu vârsta peste 75 de ani.

Persoanele care sună la numărul 0800 804 8044 vor auzi un salut din partea arhiepiscopului și pot alege apoi dintr-o serie de opțiuni ce anume vor să audă, imnuri, rugăciuni, devoționale și sfaturi despre Covid-19.

Liderii bisericii au declarat de asemenea un număr mult mai mare de persoane care preferă să acceseze serviciile online de rugăciune decât să meargă la biserică, chiar și în perioadele normale. Site-urile web permit oamenilor să localizeze bisericile din apropiere, care se folosesc de live streaming pentru a face publice programele, iar BBC a transmis predici și cântări bisericești în fiecare duminică de când a început izolarea.

Unii anglicani proeminenți au susținut că bisericile ar trebui să rămână deschise, spunând că închiderea lor pot dăuna sănătății  spirituale a oamenilor.

SURSA | TheGuardian

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/27/biserica-angliei-lanseaza-o-linie-telefonica-speciala-pentru-rugaciune/?

Fărâme de Veșnicie: O taină luminată

Apologetică, Educatie, Important

Doina Bejenaru  27-04-2020 17:49:56

În momentul respectiv, nu fusesem pregătită pentru acea întrebare. Fiind studentă la teologie și religie, eram obișnuită să mi se ceară să-mi apăr și să-mi explic teologia, însă acum eram pusă în fața unei situații diferite. Vorbeam cu cineva despre niște temeri mai vechi de-ale mele – o tulburare de nutriție și o imagine total greșită despre aspectul meu, care nu-mi dădeau pace. Îi explicam persoanei că am reușit să trec peste aceste frici cu ajutorul unei credințe care mi-a adus speranța într-o lume ce se află dincolo de orice teamă, o lume unde orice rană va fi vindecată, iar lacrimile nu vor mai fi. Răspunsul său m-a coborât foarte rapid de pe piedestalul meu de speranță. „Care este teologia ta privind trupul?”m-a întrebat el. „Cum vorbește Dumnezeu prezenței tale fizice, chiar acum?” Habar n-aveam cum să răspund. Cum mă însoțise trupul meu până acum, în viață și credință? Nu eram sigură că se întâmplase acest lucru.

Partea fizică nu prea este luată în considerare de cei ocupați cu cele spirituale. Pentru creștin, însă, cele două sunt unite fără echivoc, prin mila Domnului, iar studierea acestui aspect ne pune pe făgașul unei lumi de speranță. Ce înseamnă faptul că Cristos a venit în această lume în trup, cu măduvă și cu tendoane cu tot? Ce înseamnă faptul că evenimentele tragice ale Săptămânii Mari, pe care tocmai am lăsat-o în urmă, s-au întâmplat în trup? Ce înseamnă faptul că veștile învierii, care s-au răspândit foarte iute, n-au luat-o pe calea cea mai facilă, susținând că Isus pur și simplu a înviat din morți din punct de vedere spiritual? Au mâncat și au băut alături de El. I-au atins rănile de moarte. Au susținut din răsputeri că Isus se întorsese de la ororile crucii, în trup înviat.

Ce înseamnă faptul că creștinii spun că Isus este Fiul înălțat al lui Dumnezeu, mijlocind prin trup omenesc, ființă în trup care acum șade la dreapta Tatălui? Ce are de-a face trupul sfârtecat și înviat al lui Cristos cu trupul meu astăzi? Iată întrebările pe care biserica le ține aproape, fizic și atent, chiar dacă despărțirea modernă a spiritualului de fizic, a cerurilor de pământ, a ceea ce este acum de ceea ce va fi, le-a transformat în întrebări foarte dificile, care trebuie să ne pună pe gânduri. Acum, mai mult ca oricând, acestea sunt ideile care merită cercetate din nou.

Spun acest lucru pentru că avem o speranță unică dacă este să ne comparăm cu celelalte religii: Dumnezeu în trup. Dumnezeu într-un trup înviat. Promisiunea clară pe care a primit-o creștinul este uniunea cu nimeni altul decât însuși Cristos cel întrupat. În credință și prin Duhul Sfânt, suntem uniți cu același trup care s-a aflat pe cruce și apoi a fost pus în mormânt, cel care a mâncat cu tovarășii săi și a umblat cu cei respinși – atât înainte cât și după propria moarte. Suntem uniți cu un trup care a fost rănit și batjocorit, mort și înviat, un trup care reprezintă promisiunea umană și fizică a învingerii temerii de moarte. În privința teologiei trupului, Noul Testament spune totul foarte clar: „Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos.”(1)

După cum se vede, descrierea biblică a Dumnezeului care vine să recreeze toate lucrurile este mult mai „pământească” decât aș fi vrut eu să cred odinioară, același lucru fiind valabil și în dreptul altora, fie că sunt critici sau susținători ai creștinismului. Oricât de privat și de irelevant, oricât de detașat și de impasibil am vedea creștinismul sau chiar pe Cristos însuși, este clar faptul că avem o credință cu menirea de a ne ajuta să primim și să experimentăm aceste taine luminate: Dumnezeu în trup, răscumpărând totul chiar acum, orice împrejurare zilnică ce ne murdărește viața în trup.

Cristos, care a venit și a murit, fiind înviat în trup mijlocitor nu este nici pe departe o promisiune neînsemnată. A fost aproape de lumea materială pentru re-crearea căreia a venit pe pământ. A suferit și a murit în trup. Și rămâne un trup adevărat și viu, care se va întoarce să șteargă orice lacrimă din ochii noștri. Trupul lui Cristos, pe care biserica îl prezintă tuturor de-a lungul Săptămânii Mari și după aceea, reprezintă ceva mai uman, mai real decât noi înșine. Spre această realitate ne cheamă Isus; aceasta este realitatea în care vrea să ne transforme și pe care ne-o propovăduiește. Prezența reală a lui Cristos adaugă o oarecare dimensiune cerească vieții noastre. A o descrie ca altceva decât o dimensiune care ne oferă călăuzire aici și acum, în trupul nostru real și în lumea care ne înconjoară, înseamnă să înțelegem greșit darul care ni s-a oferit.

Departe de a fi un subiect de discutat în alte vremuri și în alt loc, criza globală în care ne aflăm ne cheamă să îmbrățișăm această idee. Cum ne poate vorbi Dumnezeu prezenței noastre fizice chiar acum? Cum însoțește trupul tău părtășia ta cu Dumnezeu și întrebările pe care le ai pentru El? Gândește-te la Cristos, care a umblat prin lume în trup de om, care a îngenuncheat în rugăciune, care și-a îndreptat fața spre patimile crucii și care și-a dat trupul, ca să-l salveze pe al tău. Cristos, care astăzi este înviat și regenerat, este aici și ne cheamă chiar și astăzi spre această taină luminată.

*Acest text a fost redactat de Jill Carattini, editor al programului Fărâme de veșnicie la Ravi Zacharias International Ministries, Atlanta, Georgia.

(1)   1 Corinteni 15:21-22.

Sursa: RZIM România

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/27/farame-de-vesnicie-o-taina-luminata/?

Isus din evanghelii (11) — Persona

Inițial publicat pe Alteritas: Pericopa biblică despre moartea și învierea lui Lazăr a fost îndelung analizată de diverși gânditori, teologi și filosofi, apărători și critici ai creștinismului din diverse perioade istorice. Pentru orice cititor, indiferent de generație, acest tablou complex din viața lui Isus rămâne la fel de atractiv și de intrigant. Nu este… via Isus […]

Este Apocalipsa adevărată?

Tronul Ceresc din Apocalipsa

Anastasia Filat26 februarie 2016 Doctrine  7

Întrebare:

Credeți că cartea Apocalipsa este adevărată? De ce?

Din toate cărțile Bibliei se pare că Apocalipsa este cartea cea mai discutată și cea mai puțin studiată pe motiv că pare a fi imposibil de înțeles și de aceea este și cea mai răstălmăcită carte din Biblie. Este adevărat că mesajul cărții Apocalipsa este foarte greu de înțeles și nu este întâmplător. Pe de o parte, ea este “descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.” (Apocalipsa 1:1), iar pe de altă parte cuvântul “a făcut cunoscut” din acest verset înseamnă a arăta prin semne, a da de înțeles:

Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan. (Apocalipsa 1:1)

Din acest motiv și este greu de înțeles această carte, totuși nu este imposibil și să nu uităm că ea este descoperirea lui Dumnezeu și nu acoperirea. Plus că noi ca și creștini avem responsabilitatea să transmitem integral mesajul acestei cărți, având avertizarea în caz că evităm să vorbim despre cele scrise în ea sau dacă dăm tâlmăciri greșite:

Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta. “Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curînd.” Amin! Vino, Doamne Isuse. (Apocalipsa 22:18-20)

Voi aduce două argumente de ce cred că Apocalipsa este adevărată:

Se potrivește foarte bine cu prorociile Vechiului Testament

Am menționat mai sus că Apocalipsa este o carte greu de înțeles, fiindcă mesajul ei a fost transmis prin semne ca noi să pricepem. De fapt, semnele prezentate în cartea Apocalipsa își găsesc înțelesul, în cea mai mare parte nu în ea însăși, ci în textele din Vechiul Testament și, de fapt, cartea Apocalipsa, ca nici una alta dovedește că autorul întregii Scripturi este Dumnezeu. Dacă faci o bună observare a Apocalipsei și apoi cauți textele paralele și asemănătoare în Vechiul Testament, vei rămâne uimit cât de clară ajunge să fie această carte! De fapt, cartea Apocalipsa, începând cu capitolul 4,  este o descriere amănunțită a celei de a șaptezecea săptămâni a lui Daniel, despre care găsim scris la Daniel 9:24-27.

De trei ori se adeverește că aceste cuvinte “sunt vrednice de crezut și adevărate”

Se pare că acest mesaj a fost șocant și pentru apostolul Ioan și spre sfârșitul cărții de trei ori i s-a confirmat că aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate. Prima dată acest lucru îl adeverește îngerul:

Apoi mi-a zis: „Scrie:Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!” Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină- te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei. “) (Apocalipsa 19:9-10)

Nu știm care este motivul pentru care a dorit apostolul Ioan să se arunce la picioarele îngerului, dar a vrut să o facă după ce îngerul i-a spus să scrie lucrurile care le-a văzut și le-a auzit în cer, motiv pentru care am putea presupune că în inima lui Ioan apăruse o umbră de neîncredere sau îndoială cu privire la veridicitatea a ceea ce vede în vedenie.

A doua oară Dumnezeu repetă această afirmație:

Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis:„Iată, Eu fac toate lucrurile noi. “ Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt vrednice de crezut şi adevărate. (Apocalipsa 21:5)

și a treia oară aceeași afirmație o face din nou îngerul:

Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sînt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimes pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, cari au să se întîmple în curînd. (Apocalipsa 22:6)

Deci, eu cred că cartea Apocalipsa este adevărată și o predau cu mare plăcere și bucurie și-I mulțumesc Domnului, că prin Duhul Său cel Sfânt mi-a descoperit lucrurile viitoare după promisiunea sa:

Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan 16:13)

Pentru o cunoaștere mai profundă a subiectului, vă recomand să studiați cursul Apocalipsa în patru părți, care poate fi procurat la librăria „Învățătură din Cuvânt”.

Vă recomand următoarele articole la același subiect:

https://moldovacrestina.md/veridicitatea-apocalipsei/

Elemente esenţiale ale Noului Legământ de Iosif Ton

Pagina de Teologie

Iosif Ton

Prin Vechiul Legământ se înțelege legământul încheiat de Dumnezeu cu poporul Israel la Sinai (Exod 24:1-8). Prin acest legământ, Dumnezeu se obliga să-i ducă pe israeliți în Canaan și acolo să-i binecuvinteze și să-i apere de dușmani.

Poporul Israel a încălcat în mod sistematic acest legământ, până când Dumnezeu îi anunță că nu se mai consideră nici El legat și, în consecință, îl lasă pe Nebucadnețar să le cucerească țara și să-i ducă în robia babiloniană.

Cu ocazia acestui anunț dureros, Dumnezeu anunță însă și faptul că în viitor El va introduce un Nou Legământ: „Iată vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou.

Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor, zice Domnul.

Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune legea mea în lăuntrul lor și o voi scrie în inima lor și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

Niciunul nu va mai învăța pe aproapele său, sau pe fratele său, zicând: „Cunoaște pe Domnul!”  Ci toți mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia 31:31-34)

Această proorocie a împlinit-o Fiul lui Dumnezeu în seara dinainte de răstignire, când a luat un pahar și a zis: „…acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor”  (Matei 26: 28).

Dumnezeu spune categoric că noul legământ nu este ca cel vechi, ci este diferit, este nou nu numai în timp, ci nou în esența lui.

În ce constă această noutate? Înainte de a ne uita la elementul de noutate enunțat chiar în textul citat mai cus din Ieremia, este util să ne uităm că în Ieremia Dumnezeu nu se oprește la enunțul acesta, ci mai adaugă și alte informații despre noul legământ.

Iată ce adaugă El în 32:39-40:

„Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de mine totdeauna, spre fericireea lor și a copiilor lor. Voi încheia cu ei un legământ veșnic că nu mă vă mai întoarce de la ei, ci le voi face bine și le voi pune în inimă frica de Mine, ca ei să nu se depărteze de Mine.”

Promisiunea unei inimi noi va reapare într-o proorocie a lui Ezechiel și o vom comenta mai târziu. Acum să ne uităm la o altă promisiune pe care o face Dumnezeu în contextul acesta al noului legământ:

“În zilele acelea și în vremile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită care va înfăptui dreptatea și judecata în țară…

David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel…

Dacă puteți să rupeți legământul Meu cu ziua și legământul Meu cu noaptea, așa încât ziua și noaptea să nu mai fie la vremea lor, atunci se va putea rupe și legământul Meu cu robul Meu David, așa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe scaunul lui de domnie…”(Ieremia 33: 15, 17, 20-21).

Iată acum promisiunea făcută prin Ezechiel:

„Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți poruncile mele” (Ezechiel 36:26-27).

Să ne amintim că promisiunea aceasta a turnării Duhului Sfânt peste oameni a mai fost făcută de Dumnezeu și prin profetul Ioel:

“După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voștri vor visa visuri și tinerii voștri vor vedea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul meu în zilele acelea” (Ioel 2: 28-29).

Să căutăm să sistematizăm aceste promisiuni ale lui Dumnezeu făcute în contextul anunțului despre noul legământ. Cea mai extraordinară și mai spectaculară promisiune îi este făcută lui David că un fiu al lui va sta totdeauna pe tronul lui Israel. Dacă ne uităm bine în istorie, promisiunea aceasta nu a fost implinită în cursul celor  trei mii de ani, de când a fost făcută. A doua promisiune este aceea că Dumnezeu va pune Duhul Său în toți oamenii din noul legământ.

Acum, să mergem în Faptele Apostolilor, la capitolul doi, unde ni se relatează evenimentele din Ziua Cincizecimii, și ni se redă discursul apostolullui Petru, care explică aceste evenimente:

„Fiindcă David era prooroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise (îi promisese) cu jurământ că va ridica pe unul dintre urmașii săi pe scaunul lui de domnie,

despre învierea lui Cristos a proorocit și a vorbit el când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în locuința morților și trupul lui nu va vedea putrezirea.

Dumnezeu a înviat pe acest Isus și noi suntem martoii Lui.

Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința (promisiunea) Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți.

Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea până ce voi pune pe toți dușmanii Tăi sub picioarele Tale.

Să știe bine dar toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi” (Faptele apostolilor 2:30-36).

Vedem, așadar, că Dumnezeu a făcut două promisiuni extraordinare – pe Domnul nostru Isus Cristos și pe Duhul Sfânt – și că aceste promisiuni s-au împlinit exact așa cum au fost făcute.

Acum, să mergem la a doua epistolă a lui Petru, și să vedem cum explică el aceste două promisiuni speciale ale lui Dumnezeu:

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot (ce ne trebuie) în ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și prin puterea Lui,

prin care El ne-a dat făgăduințele (promisiunile) Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași ai firii dumnezeiești“ (2 Petru 1: 3-4).

Noi știm deja că “promisiunile Lui nespus de mari și scumpe” (spus mai pregnant, promisiunile lui inexprimabil de mari și inestimabil de prețioase) sunt Însuși Fiul Său și Însuși Duhul lui Dumnezeu! Și lucrul acesta este atât de real încât atunci când Fiul lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu sunt în noi, natura lui Dumnezeu este în noi, și astfel noi suntem în atingere cu natura lui Dumnezeu, suntem părtași la natura lui Dumnezeu.

 Domnul Isus Însuși a fost cel care a definit acest fenomen drept naștere din nou (Ioan 3: 3-8), sau, cum o numește apostolul Ioan în introducerea Evangheliei sale, naștere din Dumnezeu (Ioan 1:11-13). Tot apostolul Ioan ne mai spune că cel născut din Dumnezeu are în sine sămânța lui Dumnezeu (1 Ioan 3: 10).

Acesta este cel mai extraordinar fenomen din istoria umană! El  a fost anunțat de Dumnezeu când a anunțat noul legământ și el a început să se întâmple de la venirea Domnului Isus și a Duhului Sfânt și de la introducerea prin Ei a noului legământ.

Fiindcă este un fenomen atât de extraordinar și fiindcă el ne privește direct, trebuie să facem efortul intelectual și spiritual de a-l înțelege, de a-i pătrunde toate adâncurile și de a-i cuprinde toate dimensiunile.

Să ne întoarcem, deci, la Ieremia și la Ezechiel și să vedem celelalte promisiuni făcute de Dumnezeu în legătură cu noul legământ.

Iată promisiunea esențăală, scrisă de Ieremia: „Voi pune Legea Mea în lăuntrul lor, o voi scrie în inima Lor” (Ieremia 31:33).

Când cei șaptezeci de învățați evrei au tradus Vechiul Testament în limba greacă (așa numita Septuaginta, făcută pe la aproximativ 250 înainte de Cristos), ei au tradus lăuntrul cu  mintea . În Epistola către Evrei se citează din Septuaginta și iată atunci cum sună promisiunea lui Dumnezeu:

„Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: voi pune legile mele  în mintea lor și le voi scrie în inimile lor” (Evrei 8: 10). Repetat astfel:

„Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor” (Evrei 10:16).

În Ezechiel, promisiunea unei inimi noi este combinată cu promisiunea punerii Duhului Sfânt în noi: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din voi inima de piatră și vă voi da o inimă de carne.

Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele” (Ezechiel 36: 26-27)

Apostolul Pavel păstrează legătura aceasta dintre inima nouă și Duhul Sfânt în felul următor: „Voi sunteți arătați a fi epistola lui Cristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne…

Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, care ne-a făcut să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului, căci litera omoară, dar Duhul dă viață”  (2 Corinteni 3; 3, 5-6).

Pentru apostolul Pavel schimbarea survenită este atât de radicală încât el vorbește despre un om vechi și despre un om nou: „Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât  v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut”  (Coloseni 3: 9-10).

Mai mult, el folosește pentru această radicală schimbare termenul de făptură nouă, care în original este o nouă creație: „Căci dacă este cineva în Cristos, este o făptură (ktisis – creație) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate s-au făcut noi”  (2 Corinteni 5:17).

Schimbările care se produc în cel ce, prin Cristos și prin Duhul Sfânt, intră în noul legământ nu ar putea fi descrise prin cuvinte mai mari decât cele folosite în textele de mai sus. Noi trebuie să le luăm așa cum sunt și să nu încercăm să le diminuăm  conținutul și forța prin interpretări metaforice care să le golească de conținut (lucru pe care îl fac mulți trologi evanghelici).

Mai de grabă, dacă spunem că credem că Biblia este Cuvântul inspirat și fără greșeală al lui Dumnezeu, trebuie să ne întrebăm dacă în noi există aceste schimbări, sau nu există? Și dacă nu le putem detecta în noi, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva (logica textelor ne-o impune!)   noi nu suntem în noul legământ, adică nu suntem una cu Cristos, Duhul Sfânt nu locuiește în noi, noi nu suntem născuți din Dumnezeu, poruncile Lui nu sunt scrise in mintea și în inima noastră, noi nu ne-am dezbrăcat de omul c el vechi și nu ne-am îmbrăcat în omul cel nou și nu suntem o nouă creație!

Fiindcă noul legământ este scris în inimă și în minte, trebuie să vedem cum se schimbă acestea prin unirea cu Domnul isus și cu Duhul Sfânt.

Domnul Isus spune despre centralitatea inimii:

“Căci din lăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, adulterurile, curviile, uciderile, furturile, lăcomiile vicleniile, înșelăciunile, faptele rușinoase, ochiul rău, blasfemia, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri ies din lăuntru și spurcă pe om” (Marcu 7:21-23).

Vă mărturisesc că până mai zilele trecute mă uitam sceptic la asemenea discuții despre inimă, deoarece consideram acest organ drept o simplă pompă de împins sângele în organism și consideram că totul despre inimă trebuie înțeles metaforic și că toată atenția noastră trebuie să fie îndreptată spre minte. Dar cine oare nu gândea ca mine în epoca modernă?

Ei bine, zilele trecute am citit cu mare interes o carte apărută recent, întitulată Kingdom Triangle (Triunghiul Împărăției) cu subltilul  Recover the Christian Mind, Renovate de Soul, Restore the Spirits Power (Să recâștigăm gândirea creștină, să renovăm sufletul, să restaurăm puterea Duhului), scrisă de J.P. Moreland, unul dintre cei mai buni filosofi evanghelici de astăzi. În această carte, printre altele, Moreland ne aduce următoarea știre din lumea științăfică:

„Interesant, un curent de gândire științific pornit de la descoperiri recente aruncă lumină asupra învățăturii biblice despre miezul unei persoane și despre relația acestuia cu organul inimii. Neurologii au descoperit că inima are propriul ei sistem nervos pe care îl numesc creierul din inimă. Într-un sens literal inima gândește pentru sine. Aproximativ patruzeci de mii de neuroni se află în inimă, un număr de neuroni egal cu cel aflat în cteva subregiuni importante din creier.

Inima trimite semnale la diferite părți din creier, inclusiv la amigdală (un grup de neuroni din lobii temporali ai creierului care se ocupă cu procesarea reacțiilor emoționale și cu memorizarea lor). Amigdala este specializată în memoria emoțiilor puternice și ea este folosită de suflet pentru a procesa informația pentru semnificația ei emoțională. Influențând amigdala și alte regiuni din creier, savanții cred că bătăile inimii nu sunt numai niște zvâcniri mecanice ale unei pompe harnice, ci sunt un limbaj inteligent care influențează semnificativ  modul în care percepem lumea și în care reacționăm la lume. Unii savanți vorbesc de inteligența inimii, un șuvoi inteligent de conștiință și de percepție, un izvor intuitiv de înțelepciune și de înțelegere clară care îmbrățișează atât  inteligența mintală cât și cea emoțională.

Vorbind în termeni biblici, sufletul este persoana, dar sufletul are două facultăți, una de cunoaștere intelectuală și alta de percepție intuitivă, și fiecare dintre acestea este asociată cu o altă parte a trupului:  respectiv creierul și inima.  Astfel creierul și inima lucrează împreună ca să ne modeleze gândurile, emoțiile, stările și atitudinile. Dat fiind faptul că o persoană este un singur sine, nu două, cu un singur suflet, este evident că eu, sufletul, folosește și mintea (asociată cu creierul) și miezul intuitiv cel mai profund (asociat cu organul inimii) ca să gândească, să vadă și să simtă despre lume” (pag. 159-160).

În eseul următor ne vom ocupa de omul bun și de omul rău, inima bună și inima rea, în învățătura Domnului Isus.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologie_iul08.htm

Inpolitics: Dacă site-urile închise pentru „fake news” sunt atît de periculoase, să ne așteptăm ca guvernanții să găsească o metodă prin care cenzurarea presei să poată avea loc oricînd, în orice condiții?

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Duminică, 26 aprilie 2020, 20:38   /   Actualizat: Duminică, 26 aprilie 2020, 20:40

Inpolitics: Dacă site-urile închise pentru „fake news” sunt atît de periculoase, să ne așteptăm ca guvernanții să găsească o metodă prin care cenzurarea presei să poată avea loc oricînd, în orice condiții?

ARTICOLE RELAȚIONATE

Ep. Ignatie al Hușilor despre Învierea în vremea molimei din aprilie 2020: Creștinii din lumea întreagă au sărbătorit Învierea cu biserici închise, cu o elită a seculariștilor, care au răspândit fake news-ul că virusul nimicitor îi preferă pe ortodocși!

Ep. Ignatie al Hușilor despre Învierea în vremea molimei din aprilie 2020: Creștinii din lumea întreagă au sărbătorit Învierea cu biserici închise, cu o elită a seculariștilor, care au răspândit fake news-ul că virusul nimicitor îi preferă pe ortodocși!

Manipulare în numele … luptei împotriva „fake news”

Manipulare în numele … luptei împotriva „fake news”

Ortodoxinfo este noul site suspendat de ANCOM în contextul stării de urgență

Ortodoxinfo este noul site suspendat de ANCOM în contextul stării de urgență

Într-un articol din Inpolitics, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob explică de ce site-urile de presă închise în ultima perioadă pentru „fake news” sau cenzurarea unor materiale de presă reprezintă un moment periculos pentru România. Jurnalistul sublinază că această măsur luată în vreme de pandemie nu este prevăzută  pe lista celor opt libertăți constituționale care urmau să fie restrînse pe durata stării de urgență, conform decretului prezidențial, nefiind și cele prevăzute la art.30 din Constituție. Decret care stipulează că ”Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”, că ”Cenzura de orice fel este interzisă” ori că ”Nici o publicație nu poate fi suprimată”.

Cu toate aceste, continuă jurnalistul, pentru a se pune botniță presei, măsură greu de corelat cu restul măsurilor anti coronavirus, s-a recurs la un artificiu prin care, după cum s-a putut vedea în ultimele zile, a  început închiderea unor site-uri.

„Așa că s-a recurs la o șmecherie murdară, balcanică: în locul restricționării fățișe a libertății presei, s-a băgat, într-un capitol separat, intitulat ”Măsuri de primă urgență cu aplicabilitate directă”, un articol, 91, care prevede că:

În situația propagării unor informații false în mass-media și în mediul on-line cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire, instituțiile și autoritățile publice întreprind măsurile necesare pentru a informa în mod corect și obiectiv populația în acest context.

Furnizorii de servicii de găzduire și furnizorii de conținut sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea într-o rețea de comunicații electronice ori stocarea conținutului, prin eliminarea acestuia la sursă, dacă prin conținutul respectiv se promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire”.

Capitolul sus-menționat face, în ansamblul lui, obiectul unei sesizări de neconstituționalitate a OUG 1/1999 privind starea de urgență din partea Avocatului Poporului, pentru că e vorba de o procedură profund nelegală, care permite președintelui să legifereze efectiv.

În plus, art.91, cum spuneam, nici măcar nu poate pretinde că derivă din măsurile de limitare a drepturilor omului stabilite de președinte.

O dublă încălcare a normelor statului de drept”, scrie jurnalistul.

BTI admite că „există anumite derapaje ale presei (incitarea la violență, la discriminare, rasismul etc) care sunt sancționate de Constituție și de legi, pe bună dreptate”, dar susțune că dincolo de acestea  „nu trebuie să existe alte restricții, la cheremul unor oficialități care nici măcar nu acționează la vedere, vezi cazul celebru al Grupului de suport condus de Raed Arafat, care are componența secretizată.

Democrație e atunci cînd te bați pentru libertatea altuia de a spune chestii pe care nu le agreezi”.

Potrivit jurnalistul, în cazul pandemiei, există o graniță fină între scenarii conspiraționste și realitatea brutală.

„Teza că virusul a fost creat artificial și slobozit în lume cu oarece interese politico-economice nu e susținută pînă acum de dovezi, deci rămîne cu eticheta de conspiraționistă. Și dacă, ipotetic vorbind, într-o zi se va dovedi că așa a fost?Libertatea de exprimare include și dreptul de a vehicula scenarii oricît de tîmpite. Și care la un moment dat pot părea ridicole și chiar periculoase; istoria a dovedit adesea, însă, că mari ”conspirații” s-au dovedit reale.

După mintea lui Iohannis & comp, ar trebui reduși la tăcere toți cei care cred că pămîntul e plat ori că există extratereștri, pentru că asemenea teorii pot panica populația (dacă ne invadează??)”, mai scrie jurnalistul.

Textul integral poate fi citit AICI.

ȘTIRILE ZILEI

Covid 19 si trombozele – mesaj de la un medic hematolog, de Dr. Mihaela Andreescu

Ca medic hematolog, am întâlnit frecvent în practică curentă o serie de cazuri interesante de sindrom

Inpolitics: Dacă site-urile închise pentru „fake news” sunt atît de periculoase, să ne așteptăm ca guvernanții să găsească o metodă prin care cenzurarea presei să poată avea loc oricînd, în orice condiții?

Într-un articol din Inpolitics, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob explică de ce site-urile de presă închise în ultima perioadă pentru „fake news”

Drept la replică: Ce ne-a făcut Hristos cel înviat?

Textul ce urmează, intitulat „Ce ne-a făcut Hristos cel Înviat?”, semnat de Rucsandra Cioc (profesoară de limba

ȘTIRI

Ortodoxinfo este noul site suspendat de ANCOM în contextul stării de urgență

Redacția paginii web Ortodoxinfo.ro și-a notificat cititorii sâmbătă noaptea că ANCOM a blocat și acest portal de informații, după ce în cursul zilei de vineri au fost suspendate site-urile Justițiarul.ro și România-veche.ro.

Procurorii stau cu ochii pe achizițiile de materiale sanitare. Procurorul general, Gabriela Scutea: „Urmărim felul în care se desfășoară achizițiile publice în perioada stării de urgență”

Achetatorii urmăresc din mai multe surse modalitatea în care se desfășoară achizițiile publice în perioada stării de urgență, a subliniat

Alexandru Rafila și epidemiologii îi vor pe copii la școală, cât mai curând: „Cursurile trebuie reluate. Părinții trebuie să aibă încredere să își trimită copiii la școală”

În ciuda protestelor din partea unor lideri politici, epidemiologii trag un semnal de alarmă și spun că elevii trebuie să se întoarcă în clase, cât mai curând.

Doliu în lumea cinematografiei. Regizorul Mircea Mureșan, autorul serialului „Toate pânzele sus”, a trecut la cele veșnice

Regizorul, actorul și scenaristul Mircea Mureșan a trecut, vineri, la cele veșnice, la vârsta de 91 de ani.

SRI: Circulă un virus care accesează aplicațiile de Internet banking. Atenție la mesaje de tipul „Detalii secrete despre COVID-19”

În contextul asociat pandemiei de SARS-CoV-2 a fost identificată o campanie de distribuire de malware care vizează furtul de credențiale

Asociațiile de elevi atrag atenția asupra pericolului reluării cursurilor după încheierea stării de urgență

Mai multe asociații de elevi atrag atenția asupra „pericolului” pe care îl presupune reluarea cursurilor după finalizarea stării de urgență

Zodia virusului și altele (VIII)

Pe concetățenii UDMR-iști îi simpatizez între mai multe altele și pentru că unii ca Băsescu și Iliescu n-ar fi avut loc printre ei în veacul veacurilor.

Germania solicită Poloniei să-și adapteze normele de carantină la trecerea frontierei pentru a le permite celor 125 mii de lucrători transfrontalieri să meargă zilnic la muncă în orașele germane limitrofe graniței

Un oficial guvernamental german a cerut relaxarea restricțiilor de călătorie impuse de Polonia, într-o scrisoare făcută publică la o zi după o demonstrație a sute de lucrători transfrontalieri împiedicați să meargă zilnic la locul de muncă din țara vecină

Reacție dură a Ministrului ungar de Externe la adresa Ambasadorului României la Budapesta. Marius Lăzurcă i-a luat apărarea unei deputate din Opoziție, nemulțumite de trimiterea unor ajutoare sanitare către maghiarii din România

Ministrul ungar de Externe, Péter Szijjártó, l-a criticat, sâmbătă, pe ambasadorul român la Budapesta, Marius Lăzurcă, după ce acesta a trimis un mesaj de susținere unei deputate a Opoziției maghiare despre care afirmă că a fost atacată într-o dezbatere în Parlamentul de la Budapesta, după ce a cerut explicații cu privire la

O televiziune din Hong Kong susține că liderul nord-coreean Kim Jong-un ar fi murit, după ce surse din presa japoneză relataseră că acesta s-ar afla în stare vegetativă. Oficiali din Coreea de Sud și China infirmă ipoteza

Mai multe surse chineze citate de diferite publicații din Marea Britanie și SUA afirmă că liderul Nord Coreean Kim Jong Un ar fi decedat sâmbătă seara

Prințul Mihai Dimitrie Sturdza a decedat sâmbătă la Paris, fiind în vârstă de 86 de ani. Strănepotul domnitorului Mihail Vodă Sturdza a trăit în exil din 1964, activând ca diplomat, redactor politic la Radio Europa Liberă și publicist

Prințul Mihai Dimitrie Sturdza a decedat la Paris, sâmbătă, 25 aprilie 2020, fiind în vârstă de 86 de ani, informează pe social media Filip-Lucian Iorga-Bărbulescu, directorul Institutului Cultural Român (ICR)

Boris Johnson s-a recuperat complet după COVID-19! De luni se întoarce în fruntea guvernului britanic

Boris Johnson s-a refăcut complet în urma îmbolnăvirii cu noul coronavirus și va reveni luni la muncă, a anunțat sâmbătă o purtătoare de cuvânt

S-a stins din viață generalul Constantin Lucescu, avocatul soților Ceaușescu în procesul din decembrie 1989

Generalul Constantin Lucescu, avocatul care i-a reprezentat și apărat pe soții Ceaușescu în procesul din 25 decembrie 1989, a murit

Zeci de români ar urma să plece în Austria cu un tren special, pentru a avea grijă de vârstnici. Ministrul Transporturilor neagă un astfel de acord între București și Viena

Ministrul austriac pentru afaceri europene a declarat că între România și Austria există chiar și un acord în acest sens și că primul tren care ar urma să transporte îngrijitori români ar pleca din Timișoara, pe data de 2 mai.

Prognoze sumbre. Ministrul Agriculturii: „Peste criza coronavirus se suprapune o secetă extremă. Vor fi consecințe în lanț asupra prețurilor”. PSD cere guvernului să declare stare de calamitate în agricultură

Agricultorii se confruntă cu probleme uriașe în această perioadă, fie din cauza pandemiei de coronavirus, care îi împiedică pe mulți să vândă

EXTERNE

Consultantul politic Roger Stone îl acuză pe Bill Gates că ar fi creat coronavirusul pentru vaccinări obligatorii și microcipuri

Dacă Bill Gates va livra un vaccin contra coronavirusului, eu nu îl voi administra. Este afrimația consultantului politic Roger Stone,

Sminteală: Stalin și alte simboluri comuniste apar pe pereții noii Catedrale a Armatei Ruse de lângă Moscova

Biserica Ortodoxă a Rusiei a stârnit controverse între credincioși după ce a aprobat pictarea unor lideri politici în cadrul noii Catedrale a Forțelor Armate Ruse de lângă Moscova, între care și fostul dictator sovietic Iosif Stalin, informează RT.

Guvernul Viktor Orban obține credite preferențiale de la chinezi. Ungaria și China au semnat un acord de împrumut pentru proiectul feroviar Budapesta-Belgrad

Calea ferată dintre Budapesta și Belgrad se va finaliza până în 2025, datorită unui acord de împrumut, deosebit de avantajos

CULTURĂ

26 aprilie: 33 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl. Începutul unui coșmar care a durat ani de zile

Considerat cel mai grav din istorie, accidentul nuclear de la Cernobîl, produs pe 26 aprilie 1986.

26 aprilie, Ziua mondială a proprietății intelectuale

Sărbătorită anual, la 26 aprilie, Ziua mondială a proprietății intelectuale

26 aprilie: Poetul, medicul, rugătorul mistic și deținutul politic Vasile Voiculescu

Vasile s-a născut la 27 noiembrie 1884, la Pârscov/Buzău, în familia negustorului Costache Voicu și a soției sale…

27 aprilie: Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului

Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului este pomenit în calendarul creștin ortodox la data de 27 aprilie.

26 aprilie: Sf. Sfințit Mc. Vasilevs, episcopul Amasiei; Sf. Glafira; Sf. Mc. Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis

Sfântul Sfințit Mucenic Vasilevs, episcopul Amasiei, pomenit în calendarul creștin ortodox la 26 aprilie, a fost episco

https://www.activenews.ro/stiri/Inpolitics-Daca-site-urile-inchise-pentru-%E2%80%9Efake-news-sunt-atit-de-periculoase-sa-ne-asteptam-ca-guvernantii-sa-

Drept la replică: Ce ne-a făcut Hristos cel înviat? de Rucsandra Cioc

DE ACTIVENEWS  /   ȘTIRI, SOCIAL   /   Publicat: Sâmbătă, 25 aprilie 2020, 22:02   /   Actualizat: Luni, 27 aprilie 2020, 12:38

Drept la replică: Ce ne-a făcut Hristos cel înviat?

  FOTO: https://aleteia.org/

ARTICOLE RELAȚIONATE

Ep. Ignatie al Hușilor despre Învierea în vremea molimei din aprilie 2020: Creștinii din lumea întreagă au sărbătorit Învierea cu biserici închise, cu o elită a seculariștilor, care au răspândit fake news-ul că virusul nimicitor îi preferă pe ortodocși!

 Ep. Ignatie al Hușilor despre Învierea în vremea molimei din aprilie 2020: Creștinii din lumea întreagă au sărbătorit Învierea cu biserici închise, cu o elită a seculariștilor, care au răspândit fake news-ul că virusul nimicitor îi preferă pe ortodocși!

Reportaj din Noaptea de Înviere: Cum s-a luminat Titanul, unul dintre cele mai mari cartiere din București, cu sau fără voie de la Poliție

 Reportaj din Noaptea de Înviere: Cum s-a luminat Titanul, unul dintre cele mai mari cartiere din București, cu sau fără voie de la Poliție

Textul ce urmează, intitulat „Ce ne-a făcut Hristos cel Înviat?”, semnat de Rucsandra Cioc (profesoară de limba română la un liceu din Capitală) este un drept la replică față de articolul „Dumnezeu există”, semnat de Cristian Tudor Popescu (CTP) pe siteul republica.ro. (redacția)

Ce ne-a făcut Hristos cel Înviat? 
de Rucsandra Cioc

Hristos a înviat, bucuria mea! Așa îi întâmpina Sfântul Serafim de Sarov pe cei care veneau la el să îi ceară ajutorul, fie că sosirea acestor vizitatori era în perioada pascală, fie în afara ei.

Această mărturisire de bucurie străbate veacurile, așa cum Domnul  Însuși ne-a promis: „Voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui.” Mulți sunt aceia care au încercat să înăbușe acest anunț al Învierii. De la Nero, Dioclețian, până la Lenin, Stalin și alți persecutori ai creștinilor. Și totuși, iată că lumea întreagă și-a stabilit numărătoarea anilor începând de la Nașterea Lui, iar mărturisirea Învierii nu s-a stins nicio clipă, oricât de mult și-ar fi dorit persecutorii. Unul dintre acești mari prigonitori este și Saul, care înainte de convertirea sa (devenind apostolul Pavel) îi ura pe creștini din toată inima. El este cel care a participat la primul martiriu, stând pe margine și ținând hainele celor care l-au omorât cu pietre pe Sfântul Ștefan. Dar lui Saul i s-a arătat Domnul, printr-o lumină puternică, pe drumul Damascului. Și s-a auzit un Glas, grăindu-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești?

Oare nu ni s-ar aplica și nouă această întrebare, rostită cu blândețe și durere? Români, români, de ce Mă prigoniți? Poporul Meu, ce am făcut vouă? Sau cu ce v-am supărat?

Cum este posibil ca în perioada pascală să apară în presă (și din plin chiar și pe această platformă – republica.ro, n.r.) atât de multe articole prin care Îl prigonim pe Domnul? Ce ne-a făcut nouă Hristos cel înviat? Ne-a promis bucurie, viață veșnică, Iubire care nu cade. Ne-a dat liber arbitru, libertate adevărată și tocmai de aceea ne rabdă și ne lasă a semăna fie binele, fie răul, cum vom dori noi. Ne-a îmbrățișat chiar și când (sau mai ales când) păcătuim mai înverșunat. Marii prieteni ai lui Iisus sunt niște mari păcătoși (vameși și desfrânate), dar nu pentru a-i menține în acea stare, ci pentru a-i chema spre bucurie. Ne oferă putere, încredere, tămăduire, curaj. Toate darurile bune, toate lacrimile șterse, îndemnându-ne ca și noi să ștergem lacrimile de pe chipul aproapelui, așa cum Sfânta Veronica a șters îndureratul Său Chip, pe Golgota. Pentru toate acestea, să Îl urâm? Ce ne-a făcut El, ca să primească din partea noastră, din nou, răstignirea?

Aceste cuvinte sunt scrise în special ca un răspuns la articolul „Dumnezeu există. Noi nu existăm”, o întristătoare și sumbră poziție nihilistă apărută pe acest site. Întristătoare nu atât pentru Biserică, cât pentru noi, ca neam (deși putem spune că și neamul face parte din Biserică). Ce s-a întâmplat cu neamul acesta, cu ”poporul binecredincios”, așa cum se spune la Sfânta Liturghie, când preotul se roagă pentru țară? Ce s-a întâmplat cu poporul binecredincios, de a ajuns să se înrăiască și să uite binefacerile Domnului asupra sa? Nu amintesc despre binefacerile istorice, despre faptul că e un miracol că mai vorbim românește în acest spațiu. Ci de acele binefaceri personale și de zi cu zi. Conștiința fiecăruia ne spune, negreșit, că tot ceea ce suntem și tot ceea ce avem mai bun, de la El este. Sfântul Maxim Mărturisitorul afirma că Domnul se face cunoscut, la un moment dat, fiecărui om, în conștiința sa.

Este interesant că în articolul deja menționat, nu este negată istoricitatea lui Iisus. Nici nu s-ar putea, pentru că există izvoare istorice, iar a nega existența Sa reală, e ca și cum am nega-o pe cea a lui Alexandru cel  Mare, Traian, Decebal, Mihai Viteazul. Nici pe aceia nu i-am văzut, dar știm că au existat, datorită atestărilor documentare. Dar articolul neagă Dumnezeirea lui Iisus, pornind de la șoapta de pe cruce: ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”. Autorul menționează strigătul lui Iisus, prin care El își arată teama, singurătatea pe cruce, suferința și omenitatea deplină. Pentru că, într-adevăr, Hristos a fost om deplin, dar și Dumnezeu deplin. Dar autorul articolului nu mai menționează că ultimele cuvinte ale lui Iisus pe cruce au fost: „Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu.” Și, ceva mai înainte, i-a spus tâlharului pocăit: „Adevărat grăiesc ție: astăzi vei fi cu Mine în rai.” Acestea nu mai sunt cuvintele Omului singur pe cruce, supus suferinței și celei mai batjocoritoare morți din acele timpuri. Sunt cuvintele unui Dumnezeu Atotputernic, Fiu al Tatălui, care are puterea de a ne duce și pe noi în rai, alături de Sine. Hristos Își dă duhul în mâinile Tatălui și promite raiul nu unui drept, nu unui călugăr care bate sute de metanii pe zi, ci unui tâlhar la drumul mare. Dar acest tâlhar a făcut ceva esențial: s-a căit, a arătat milă față de un nevinovat și, totodată, și-a mărturisit vina (”noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă nu a făcut nici un rău.”) Dacă Hristos a strigat pe cruce „Eli, Eli, lama sabahtani?” este pentru că el și-a arătat singurătatea ca om. Dar Fiul lui Dumnezeu nu era singur, întrucât mântuirea se realizează prin voința Tatălui, cu participarea Fiului și prin Taina Sfântului Duh. Ca om, El a suferit plata păcatului în locul nostru, deci și singurătatea.

Despre restul articolului, nu voi spune multe. E un sumbru poem cosmic, ce are frumusețea lui (pentru că semnatarul e un om de talent, acest talant fiindu-i dat tot de Sus). Dar cu toată frumusețea lui sumbră, nu înseamnă că articolul este și adevărat. Asta ne așteaptă? 70-80 de ani (în cel mai bun caz), urmați de stingere, de anihilare completă? Asta suntem, un mănunchi de vene, de țesut, oase și epidermă? Creierul – un organ ca oricare altul, inima, la fel, iar sufletul – nicăieri? Cum se face însă că nu primesc palme, ci poate doar o vorbă, dar sufletul mă doare? (sau ce mă doare – creierul?). Cum se face că epiderma mea nu simte îmbrățișări, ci poate doar o altă vorbă, iar sufletul tresaltă de bucurie? Cum se face că primesc o floare și mă emoționez, poate, de bucurie? (Acesta e efectul unei flori, potrivit biologilor? Asta e funcția sa? Oare nu sufletul reacționează, de fapt?) Unde este sufletul? Desigur, nu putem pune degetul pe el. Unde este Dumnezeu? Unde se sfârșește Universul? Unde este Raiul? Răspunsurile acestea au fost date, în parte, de oamenii de știință: unii creștini, alții atei. Dar fiecare dintre noi, dacă este sincer cu el însuși, primește răspunsurile acestea privind în adâncul său, în conștiința sa. Dumnezeu nu a făcut aceste lucruri evidente, pentru a nu ne forța libertatea. Ne-a lăsat inclusiv libertatea de a-L ignora sau chiar, Doamne ferește, de a-L batjocori. Dacă El ar fi lăsat în lume evidențe copleșitoare ale existenței Sale, porunca lui de a-L iubi pe El și pe aproapele ar fi fost urmată doar din frică. Și ce iubire mai e aceasta, din frică?

Filosoful Soren Kierkegaard spunea că Dumnezeu nu este un papagal roșu. El nu S-a arătat omenirii într-un mod ostentativ, tocmai pentru că nu vrea să-L urmăm din frică față de puterea și slava Lui. El ne vrea ucenici ai Săi doar din dragoste și ne respectă libertatea, cu delicatețe: „Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine.”

Post scriptum. Unii duhovnici afirmă că noi toți cei care facem parte din Biserică, în chip tainic, suntem chemați la a fi lucrători pentru ea, pentru Mireasa lui Hristos. Cu toții ar trebui să fim mai rugători, să arătăm mai multă dragoste pentru aproapele. Câte rugăciuni spunem oare zilnic pentru frații noștri, pentru țară? Câtă milă arătăm dând nu bani, nu hrană, ci altceva și mai de preț –  timpul nostru pentru a ne ruga unii pentru alții? Să lăsăm câteva clipe televizorul, internetul, bucuriile familiei și să facem sacrificiul de a trimite energia unui gând bun, a unei cereri pentru aproapele nostru, sau chiar pentru vrăjmaș. Vom fi răsplătiți și noi, și acela, cu mângâierea și bucuria nepieritoare a harului.

În toate bisericile și mănăstirile, preoții și călugării își pleacă genunchii în aceste zile și se roagă mai puternic, inclusiv pentru izbăvirea de boli molipsitoare. Dar noi, mirenii? Ne rugăm suficient? Arătăm iertare, dragoste pentru aproapele nostru, pentru cel pe care îl considerăm, poate, necredincios – deși numai Dumnezeu știe pe fiecare? Sfinții ne învață să nu judecăm pe nimeni, deoarece poate azi îi vedem cuiva păcatul, dar nu îi știm tainica pocăință. Nu știm ce va aduce ziua de mâine pentru el, cum poate se va ridica precum sfântul Moise tâlharul, sau Maria Egipteanca, sau Sfânta Evdochia.

Hristos a înviat!

CELE MAI POPULARE
OPINII
Andrei Dîrlău

E timpul unificării laicatului: un Forum Ortodox Român e mai necesar ca oricând

de Andrei Dîrlău

Câteva gânduri într-o Vineri a Patimilor cum n-am mai trăit niciodată. Mă uit în jur și ne văd mai dezbinați ca oricând. 

PE ACELAȘI SUBIECT

https://www.activenews.ro/stiri-social/Drept-la-replica-Ce-ne-a-facut-Hristos-cel-inviat-161195

Despre Unirea Hupostatis – HRISTOS, Dumnezeu și om – Alex Ghiță și Andrei Croitoru

ON APRIL 27, 2020 BY GEORGEIN CREDINTA,

Ce trebuie să înțelegem că reprezintă persoana lui  Isus Hristos ca om și ca Dumnezeu, în unitate, dar și în momentul jertfei Sale sau acum când e la dreapta Tatălui în cer

Ipostas, este un termen preluat din limba greacă, vine de la hupostatis;  hupo, care înseamnă sub și statis care înseamnă stare, adică sub stare. În limbajul lui Aristotel făcea referință la substanță, la esență.

Vasile cel Mare dinamizează acest termen și spune că hupostatis – ipostasul, este ceva care are subzistență, el subzistă, are independeță, e de o anumită esență și, încercând să definească Sfânta Treime, Vasile cel Mare, spunea că Dumnezeirea este o singură usia (esență) și trei ipostasuri.

Confuzia care a urmat vine de la folosirea limbii latine, săracă în limbaj teologic, teologii nu puteau explica persuasiv termenii profunzi din limba greacă.

Echivalentul pentru hupostatis, în latină, a devenit prosopon care înseamnă înfățișare, arătare (cum îl vezi pe un om). Așa că hupostatis a devenit practic nimic altceva decât persoană, așa că atunci când vorbim despre Dumnezeire, de exemplu despre trinitate, spunem că este o singură esență divină și trei persoane sau trei ipostasuri, o singură “Ființă” și trei persoane (ușor confuză exprimarea). Și, când vorbim despre unirea ipostatică, în aceeași termeni discutăm, în sensul în care înțelegem că o singură Persoană, persona Fiului lui Dumnezeu, Hristos, posedă două naturi, deci cele două naturi sunt unite; și ceea ce face unirea aceasta este o singura Persoană, cu două naturi.  Vorbim de o singură Persoană, în care sunt două naturi.

Așa se face că au apărut și multe erezii în înțelegerea biblică a Persoanei Domnului Isus, a lui Hristos, Mântuitorul nostru. Cum se predică la Biserica Genesis Londra (iar cei care îi urmăresc predicile lui Florin Antonie acceptă greșeala), iar pastorul nu are în aceste aspecte o teologie clară, spunând totuși că e o taină, vizavi de versetul “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“ (Mat.27:46) – vezi video de mai jos.

În consecință, împotriva unor erezii de felul acesta a  apărut ceea ce numim CREZ.

Iată un CREZ autentic, care ne poate da o bună îndrumare:

CREZUL ATANASIAN

( secolul al V-lea, scris împotriva ereziilor lui Arie)

Înainte de toate, cine vrea sa fie mântuit este necesar să țină credința creștină  universală. Credința, care dacă nu este ținută întreagă și neștirbită, omul piere neîndoielnic pe veșnicie.

Iar credința crestină universală este aceasta, că noi ne închinăm unui singur  Dumnezeu în Trinitate, iar Trinității în unitate; fără a confunda Persoanele si fără a diviza făptura (Dumnezeirii). Căci există o singură Persoană a Tatalui, o alta a Fiului, si o alta a Duhului Sfânt. Însă Dumnezeirea Tatălui, a Fiului si a Duhului Sfânt este întru totul una: egală în glorie, co-eternă în mărire. La fel cum este Tatăl, este si Fiul, si la fel este si Duhul Sfânt. Tatăl necreat, Fiul necreat, si Duhul Sfânt necreat. Tatăl infinit, Fiul infinit, si Duhul Sfânt infinit. Tatăl etern, Fiul etern, si Duhul Sfânt etern.  Și totusi Ei nu sunt trei Eterni, ci un singur Etern. La fel cum nu sunt trei Infiniti, nici trei Necreati, ci unul singur Necreat, si unul singur Infinit. În acelasi fel, Tatăl este atotputernic, Fiul este atotputernic, si Duhul Sfânt, atotputernic. Totusi, nu sunt trei Atotputernici, ci Unul Singur. Cum Tatal este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, si Duhul Sfânt este Dumnezeu. Si totusi nu sunt trei Dumnezei, ci Un Singur Dumnezeu. Cum Tatăl este Domn, Fiul este Domn si Duhul Sfânt este Domn. Si totusi nu sunt trei Domni, ci Un Singur Domn. Căci astfel suntem obligati de către adevărul crestin să recunoastem fiecare Persoană ca fiind ea însăsi Dumnezeu si Domn. Astfel ne este interzis de către credința crestină universală să spunem ca există trei dumnezei, sau trei domni.

Tatăl nu este făcut din nimic: nici creat, nici născut. Fiul este doar al Tatălui: nu este nici făcut (conceput), nici creat, ci născut. Duhul Sfânt este al Tatalui si al Fiului: nu este nici făcut, nici creat, nici născut, ci purcede. Astfel, există un singur Tată, nu trei tați; un Fiu, nu trei fii, un Duh Sfânt, nu trei duhuri sfinte.

In această Trinitate nici o Persoana nu este înaintea celeilalte, sau după cealaltă; nici una nu este mai mare sau mai mică decât cealaltă.  Ci toate trei Persoanele sunt împreuna co-eterne si co-egale.

Astfel că în toate lucrurile, cum este spus mai înainte, să se aducă închinare Unității în treime si Treimii în unitate.

Astfel trebuie sa creadă despre Trinitate cel ce vrea să fie mântuit.

Pe deasupra, este necesar ca pentru mântuirea vesnică, omul să creadă de asemenea cu statornicie în întruparea Domnului nostru Isus Christos. Căci dreapta credință este că noi credem si mărturisim că Domnul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu si om. Dumnezeu de natura Tatălui, născut înainte de întemeierea lumii, si om dupa natura mamei Lui, născut in lume. Dumnezeu desăvârsit si Om desăvârsit, cu suflet rațional si carne omenească.  Egal cu Tatăl, privitor la Dumnezeirea Lui si inferior Tatălui, in ceea ce priveste umanitatea Lui. Care deși este Dumnezeu si om, totusi nu sunt doi, ci un Christos. Unul, nu prin convertirea Dumnezeirii în trup, ci prin luarea (asumarea) omenescului în Dumnezeire. Unul, pe de-a întregul, nu prin amestecarea naturii, ci prin unitatea Persoanei. Căci asa cum sufletul rational si carnea omeneasca alcătuiesc un singur om, tot asa Dumnezeu si omul sunt una în Christos.

Care a suferit pentru mântuirea noastră, a coborât în locuința morților si a înviat a treia zi din morți. El s-a înaltat la cer, s-a asezat la dreapta Tatălui, de unde va veni pentru a judeca viii si mortii. La a cărui venire toti oamenii vor învia în trupurile lor si vor da socoteală pentru faptele lor. Cei ce au făcut binele, vor intra în viața vesnică, iar cei ce au făcut răul, vor merge în focul vesnic.

Aceasta este credința creștină universală  în care dacă un om nu crede cu statornicie si neclintire, nu poate fi mântuit.

(Pentru mai multe materiale in limba romana, apasa aici.)

https://armoniamagazineusa.com/2020/04/27/despre-unirea-hupostatis-hristos-dumnezeu-si-om-alex-ghita-si-andrei-croitoru/

FRANȚA: Consiliul Național al Evanghelicilor din Franța în videoconferință cu Emmanuel Macron

 Cosmin Frișan  25-04-2020 19:26:58

Consiliul Național al Evanghelicilor din Franța (CNEF) a participat la o consultare cu președintele Republicii, Emmanuel Macron, și cu alți lideri religioși, în cadrul unei videoconferințe în data de 21 aprilie, în prezența ministrului de interne Christophe Castaner.

Prin directorul general Clément Diedrichs, CNEF a abordat mai multe puncte sensibile pentru evanghelici cum ar fi: căsătorii, acțiuni sociale, tineret, atenție specială persoanelor în vârstă etc.

Clément Diedrichs a adus în discuție și „discriminarea de care a avut parte atât Biserica ‘Porte Ouverte’ din Mulhouse (care se consideră a fi focarul coronavirusului în Franța) cât și alți creștini evanghelici din Franța”, a declarat CNEF într-un articol pe blogul acestora.

Christophe Castaner a amintit faptul că președintele Emmanuel Macron a susținut încă de la prima întâlnire avută cu cultele evanghelice din 23 martie, „un discurs ferm pentru prevenirea stigmatizării”.

CNEF a menționat de asemenea dorința mai multor cupluri de a se putea căsători civil, măcar într-un cerc restrâns și fără un număr mare de persoane. S-a discutat și marea problemă a creștinilor evanghelici din Franța, și anume redeschiderea bisericilor. Dacă Emmanuel Macron a spus că lăcașurile de cult vor rămâne închise și după 11 mai, ziua anunțată că fiind ziua începerii „perioadei de relaxare” a restricțiilor, problema va fi revizuită trei săptămâni mai târziu, în funcție de rezultatul graficului de stopare al pandemiei. În timp ce unele adunări s-ar putea redeschide la jumătatea lunii iunie, ținându-se cont în continuare de măsurile de distanțare în vigoare, niciun eveniment major nu se va putea realiza în această vara.

În numele CNEF, Clément Diedrichs a cerut ca păstorii să poată ieși din locuințe fără nicio restricție, „pentru a răspunde nevoilor individuale ale membrilor comunităților creștine evanghelice cât și ale tuturor celorlalți oameni”. Răspunzând interogatoriului CNEF privind taberele de vară, ministrul Christophe Castaner a lămurit că „vacanțele de vară nu vor fi că și cele de dinainte” și că un cadru va fi specificat în două săptămâni de la dată videoconferinței din 23 Aprilie.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, a anunțat că măsurile de izolare vor fi prelungite până pe 11 mai, iar evenimentele publice sunt interzise până la jumătatea lui iulie.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, spune că este vital ca oamenii să rămână în casele lor cel puțin până pe 11 mai: „Adunările publice, restaurantele, cafenelele, hotelurile, teatrele, săile de spectacol, cinematografele și muzeele rămân închise în acest moment.

Festivalurile și evenimentele care adună un public numeros ar putea să fie reluate la jumătatea lui iulie. La jumătatea lunii mai vom evalua situația și vom reveni cu alte detalii”, a spus Macron, citat de Get French Football News.

În Franța s-au înregistrat până acum 136.779 de cazuri de COVID-19, dintre care 4.188 în ultimele 24 de ore. Mai multe decât în Spania sau Italia. Aproape 15.000 de francezi și-au pierdut viața până în acest moment.

SURSA | Evangueliques.info

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/25/franta-consiliul-national-al-evanghelicilor-din-franta-in-videoconferinta-cu-emmanuel-macron/?

Meditația Zilei cu Sorin Cigher – Ziua #43: Cu întârziere, dar nu prea târziu

 Doina Bejenaru  26-04-2020 08:00:20

Ioan 20:24-29

A aflat și Toma că Domnul Isus este viu. S-a arătat multora în cele opt zile, dar Toma a lipsit de la întâlnirea cu Domnul Isus. A întârziat, a contestat, a cerut dovezi palpabile, de acolo i se trage porecla, Toma necredinciosul. Cu toate că a dispărut o vreme, s-a întors, pentru că nu i-a plăcut separat de frați. Aici era locul lui, între ucenici; nu-i stătea bine plecat, era o contradicție între ce a învățat, cum a fost instruit și deciziile pe care le lua acum.

Putea cineva să-l tragă la răspundere, unde a dispărut, unde a întârziat așa de mult? Nu, nu cred că era cineva care să-l judece prea aspru, nici măcar Domnul Isus nu o face!

Săptămâna aceasta a fost de chin pentru el. Era confruntat cu mesajul primit și ideile sale preconcepute. Voia să înțeleagă totul pe cale rațională. Filozofia lui a început să dea rateuri. Construcția lui, temperamentul, personalitatea erau direcționate spre logică; tot ce depășea logica, era exclus. Oare cum și-a petr