BY BARZILAIENDAN on JUNE 17, 2014 • ( 9 )
V-am mărturisit nu de mult că anul acesta, de sărbătorile legate de Cincizecime, m-a fascinat un text, o expresie, care s-a legat de mine și nu mi-a dat pace.
Ce-au primit ucenicii la Rusalii ?
De Cincizecime, anul acesta m-a fascinat un text, o expresie, care s-a legat de mine și nu mi-a dat pace. Mi se întâmplă câteodată și cred că nici voi nu sunteți străini de trăirile acestea. Citesc texte pe care aproape le știu pe dinafară și, dintr-o dată, unul se leagă de sufletul meu, se lipește de mine ca timbrul de scrisoare și nu-mi dă pace. Vine la mine ziua, vine la mine seara și nici noaptea nu mă lasă în pace.
Una din întrebările cărora nu le-am găsit răspuns încă este aceasta: ,,De ce pogorârea Duhului Sfânt peste ucenici la Cincizecime este echivalată nu cu dobândirea de înțelepciune/cunoaștere sau cu abilitatea de a vorbi, ci cu primirea de ,,putere“ (dynamin δύναμιν) ?
,,Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului“ (Fapte 1:8)
Nedumerirea pare risipită doar parțial în mărturia lui Pavel din 1 Cor. 2:1-5
,,Cît despre mine, fraţilor, cînd am venit la voi, n’am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n’am avut de gînd să ştiu între voi altceva decît pe Isus Hristos şi pe El răstignit. 3Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentruca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu“
În cazul lui Pavel, mărturia vorbește în continuare despre importanța ,,înțelepciunii“ primită de la Dumnezeu, dar pasajul subliniază, prin structura sa, primordialitatea ,,puterii de la Dumnezeu“. Intuiesc într-un fel că este vorba despre ceva ce a avut și a manifestat și DSomnul Isus:
,,După ce a sfîrşit Isus cuvîntările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor“ (Mat. 7:28-29)
Problema:
De data aceasta a fost vorba despre cuvântul ,,putere“ din promisiunea făcută de Domnul Isus ucenicilor:
,, …Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului“ (Fapte 1:8).
Pogorârea Duhului Sfânt, botezarea cu Duhul Sfânt este exprimată, dintre toate metaforele posibile (și nu sunt puține) cu primirea unei puteri …
Nu a fost vorba de puterea de a scoate demoni sau de a vindeca, pentru că pe aceasta o primiseră și o experimentaseră deja și se bucuraseră de ea în mod vinovat, mai mult decât s-au bucurat că numele lor fusese scris în ceruri (Luca 10:20). Puterile semnelor și minunilor mai fuseseră dăruite și altor oameni din istorie (Moise, Ilie, Elisei, etc.),, ele
n-ar fi fost o ,,noutate“.
Nu a fost vorba nici de ,,puterea“ ca ,,autoritate“ delegată de la Christos, pentru că și pe aceasta o primiseră deja, când fuseseră făcuți reprezentanți/ambasadori cu dreptul de a lega și de a dezlega soarta oamenilor (Mat. 18:18).
Despre ce fel de putere a fost vorba oare atunci?
Am primit comentarii excelente la întrebarea mea și m-ați ajutat să fac câțiva pași în direcția dorită. De obicei, atunci când răspunsul este cel bun mi se liniștește sufletul. Încă nu mi s-a liniștit.
Intuițiile mele:
Intuiesc că acest botez cu Duhul Sfânt a fost un fel de început, o nouă geneză, o nouă viață sau un nou nivel al vieții, pe care nu-l experimentaseră până atunci și nici nu l-ar fi putut experimenta înainte de moartea și învierea Domnului Isus.
Intuiesc iar și că această putere este manifestarea unei relații noi cu Christosul cel înviat, pentru că mi-a răsunat în urechi ecoul acelui misterios și încă inexplicabil verset despre relațiile dintre Christos și oameni după înviere:
,,2Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.“ – 33Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară“ (Ioan 12:32-33).
Intuiesc și că promisiunea pogorârii Duhului vestea un prag, trecerea la un alt nivel de părtășie între Creator și creaturile răscumpărate:
,,Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească ceice vor crede în El. Căci Duhul Sfînt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit“ (Ioan 7:39).
O încercare de formulare:
Am putea oare să spunem că au existat TREI manifestări ale puterii dumnezeiești în creația de pe pământ: facerea lumii, facerea omului și facerea unor făpturi noi prin botezul cu Duhul Sfânt?
Am putea oare să spunem că există aceste trei niveluri de existență: zoe (zoologie-viața naturii), bios (biologie-viața umană) și ,,viața de înviere“, viața celor ,,născuți din nou“ sau ,,de sus“. Am putea spune oare că Biserica este ceea ce se înțelege prin expresia,,comunitatea întâilor născuți“ dintr-o nouă creație? Am putea scoate din botezul de la Rusalii evenimentul exegetat de Pavel prin afirmația ,,dacă este cineva în Christos este o făptură (creație) nouă“ (2 Cor. 5:17).
Am putea oare să spunem că ,,puterea“ de la Rusalii este cea ,,nemaipomenit de mare“ despre care le vorbea apostolul Pavel efesenilor?
,,Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor“ (Efes. 1:17-21).
Același Dumnezeu care i-a suflat primului Adam din pământ suflarea ce ade viață în nări, a mai suflet o dată peste creatura Sa la Cincizecime. Primul Adam a foast făcut ,,un suflet viu“ (Gen. 2:7). Al doilea Adam, Christos, a fost făcut prin înviere ,,un duh dătător de viață“ (1 Cor. 15:45).
Am putea oare spune ca Sadhu Sundar Sing și Watchman Nee că Biserica își trăiește acum viața cea nouă în această ,,putere a învierii“ ? Am putea spune că, după Rusalii, nu ceea ce putem face este important, ci ceea ce am devenit, ceea ce suntem, ceea ce trăim, ceea ce am fost făcuți părtași (acel ,,făcuți părtași Duhului Sfânt“ din Evrei 6:4) ?
Am putea oare spune că cei botezați la Rusalii au fost trecuți într-un prag superior al existenței, fiind (măcar parțial) singurii care pot ,,gusta“ încă de pe acum ,,puterile veacului viitor“ (Evrei 6:5) ?
Argumente:
1. Viața creștină, în dimensiunile și împlinirile ei, este prezentată de Pavel ca o părtășie cu experiențele puterii învierii lui Christos:
,,Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi s -L cunosc pe El şi puterea învierii Lui …“ (Filip. 3:8-10).
,, fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi“ (Col. 2:12)
,, Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celuice ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, …“ (2 Petru 1:3).
,, … aducînd roade în tot felul de fapte bune, şi crescînd în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, …“ (Col. 1:10-11).
- Viața creștină este descrisă într-o terminologie de ,,putere“. Apostolul Pavel ne spune că, înainte de venirea Duhului, aveam cunoștința binelui și răului, aveam dorința de a face binele, dar ne lipsea ,,puterea“ (Rom 7:18). El merge mai departe numind viața creștinului drept o viață trăită sub ,,legea Duhului de viață“, care ne face să trăim la un palier superior celorlalți oameni de pe pământ:
,,Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sînt pămîntesc, vîndut rob păcatului. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească, pentrucă, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
,,Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului. 2În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii“ (Rom. 8:1)
,,Voi însă nu mai sînteţi pămînteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui“ (Rom. 8:9).
- Același apostol Pavel deplânge decadența din bisericile din ,,vremurile de la urmă“ în aceiași termeni ai ,,lipsei de putere“: Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu; avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia“ (2 Tim. 3:1).
P.S. – Există o interpretare veche care spune că lumea a fost făcută de Dumnezeu din patru elemente fundamentale: apă, foc, vânt și pământ (le găsiți în primul capitol al Eclesiastului) și tot patru elemente au trebuit să fie prezente și la Rusalii, momentul începerii ,,facerii din nou“: s-a auzit un vânt, au apărut niște limbi de foc, oameni făcuți din pământ au fost botezați după convertire în apă.
Printr-o interesantă ,,coincidență“, trei din elementele fundamentale ale creației sunt amintite și de apostolul Petru într-un pasaj care vorbește despre creația unor lumi succesive: ,,Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei, şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi“ (2 Petru 3:5-7).
https://barzilaiendan.com/2014/06/17/ce-au-primit-ucenicii-la-rusalii/
Blog Creștin Ardelean Viorel 