Există Dumnezeu?De Marilyn Adamson

Există Dumnezeu?

Există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Vei găsi mai jos câteva motive clare şi sincere care ne fac să credem că există Dumnezeu.

De Marilyn Adamson

Nu-i aşa că ţi-ar plăcea ca măcar o dată să vină cineva la tine şi să îţi arate clar dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Fără nicio forţare din partea nimănui. Fără afirmaţii de genul: „Trebuie să crezi şi gata”. Ei bine, iată, încerc aici să îţi ofer câteva motive care sugerează existenţa lui Dumnezeu.

Dar mai înainte aş vrea să te gândeşti puţin… Când vine vorba de posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, Biblia spune că unii oameni au văzut suficiente dovezi, dar că aleg să înăbuşe adevărul despre Dumnezeu.1 Pe de altă parte, acelora care vor să ştie dacă există Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi le spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi; dacă Mă veţi căuta cu tot dinadinsul, Mă voi lăsa găsit.”2 Înainte de a analiza datele referitoare la existenţa lui Dumnezeu, răspunde-ţi la întrebarea: „Dacă Dumnezeu chiar există, aş vrea să-L cunosc?” Iată apoi câteva motive care ne pun pe gânduri…

1. Există Dumnezeu? Complexitatea planetei noastre ne indică existenţa unui Creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl şi menţine în viaţă astăzi.

Ar putea fi date multe, poate nenumărate, exemple care reflectă „mâna” creatoare a lui Dumnezeu. Dar iată aici doar câteva:

Planeta noastră… Are dimensiuni perfecte. La suprafaţa Pământului există un strat subţire de gaze, în cea mai mare parte azot şi oxigen, strat care se înalţă doar cam 80 km deasupra suprafeţei planetei. Dacă Terra ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil să aibă atmosferă, cum este cazul planetei Mercur. Dacă ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar conţine hidrogen liber, cum este pe Jupiter3. Din câte se ştie, Terra este singura planetă a cărei atmosferă este alcătuită dintr-un amestec de gaze perfect pentru a susţine viaţa vegetală, animală şi umană.

Terra se afla la distanţa perfectă de Soare. Gândeşte-te puţin la diferenţele de temperatură pe care le întâlnim aici; să zicem, în mare, de la -20 °C la +40 °C. Dacă Terra s-ar afla puţin mai departe de Soare, am îngheţa cu toţii. Dacă s-ar afla mai aproape de Soare, cât de puţin, am arde. Chiar şi o modificare neînsemnată a poziţiei Terrei faţă de Soare ar face imposibilă viaţa pe planeta noastră. Ei bine, Terra rămâne însă la această distanţă perfectă de Soare în timp ce se învârteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproape 100.000 de km/h. Totodată se roteşte şi în jurul propriei axe, făcând ca întreaga suprafaţă a planetei noastre să fie încălzită şi răcită cât este nevoie în fiecare zi.

Şi Luna, satelitul nostru, are mărimea perfectă… şi se află la o distanţă perfectă faţă de Terra, cu atracţia sa gravitaţională. Luna creează fluxul şi alte mişcări importante ale oceanelor – astfel încât apele oceanice să nu stagneze – şi în acelaşi timp împiedică vastele oceane să inunde uscatul4.

Apa… Deşi este incoloră, inodoră şi insipidă, totuşi nicio vietate nu poate supravieţui fără ea. Plantele, animalele şi oamenii sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din apă (cam două treimi din trupul uman este apă). Vei vedea imediat de ce caracteristicile apei o fac să fie atât de propice vieţii.

Este o diferenţă de temperatură foarte mare între punctul de fierbere şi cel de îngheţ al apei. Apa ne îngăduie să trăim într-un mediu cu schimbări de temperatură, menţinându-ne în acelaşi timp organismul la o temperatură constantă de 37 °C.

Apa este un solvent universal. Această proprietate a sa face ca mii de substanţe chimice, minerale şi nutritive să poată fi transportate în tot trupul nostru şi în cele mai mici vase de sânge5.

În plus, apa este neutră din punct de vedere chimic. Fără să influenţeze componenţa substanţelor pe care le transportă, apa îngăduie ca medicamentele, alimentele şi mineralele să fie absorbite şi folosite de către organism.

Apa are o tensiune superficială deosebită. Aşa se face că apa din plante poate să curgă în sus, învingând forţa gravitaţiei, transportând apa şi substanţele hrănitoare până în vârful celor mai înalţi copaci.

Datorită faptului că apa îngheaţă de sus în jos şi pluteşte, peştii pot trăi chiar şi iarna.

Cam 97% din apa planetei se află în oceane. Dar aici, pe Terra, există un sistem care îndepărtează sarea din apa oceanică şi apoi o distribuie pe toată suprafaţa planetei. Prin procesul de evaporare, se înlătură sarea din apa oceanică şi se formează norii; aceştia sunt mişcaţi cu uşurinţă de către vânt, împrăştiind astfel apa pe deasupra Pământului, pentru hidratarea vegetaţiei, a animalelor şi a oamenilor. Acest sistem de furnizare a apei şi de purificare a ei, de reciclare şi refolosire, ajută la menţinerea vieţii pe planeta noastră6.

Creierul omenesc… Procesează simultan un volum impresionant de informaţii. Creierul tău primeşte informaţii referitoare la toate culorile şi obiectele pe care le vezi, la temperatura din jurul tău, la presiunea cu care apasă picioarele pe podea, la sunetele din jurul tău, la cât de uscată îţi e gura, chiar şi cum simţi tastatura la degete. Creierul înregistrează şi procesează toate emoţiile, gândurile şi amintirile. Totodată el urmăreşte încontinuu funcţiile trupului, cum ar fi ritmul în care respiri, mişcarea pleoapelor, senzaţia de foame şi mişcările muşchilor mâinilor.

Creierul uman procesează peste un milion de mesaje pe secundă7. Creierul analizează importanţa tuturor acestor informaţii, sortându-le pe cele relativ lipsite de însemnătate. Această funcţie de filtrare îţi îngăduie să te concentrezi şi să acţionezi cu eficienţă. Creierul funcţionează altfel decât celelalte organe. Se caracterizează prin inteligenţă, prin capacitatea de a raţiona, de a provoca sentimente, de a visa şi de a planifica, de a acţiona şi de a comunica cu ceilalţi oameni.

Ochiul omenesc… Poate deosebi între 7.000.000 de culori diferite. Focalizează automat imaginea şi poate urmări nu mai puţin de 1,5 milioane de mesaje simultan.8 Evoluţia se concentrează asupra mutaţiilor şi schimbărilor survenite la organismele existente. Cu toate acestea, evoluţia singură nu poate explica pe deplin apariţia ochiului sau a creierului, adică apariţia organismelor vii, dintr-o materie lipsită de viaţă.

2. Există Dumnezeu? Universul a început să existe la un moment dat. Ce anume i-a provocat apariţia?

Oamenii de ştiinţă sunt convinşi că universul a apărut în urma unei explozii uriaşe de energie şi lumină, căreia îi zicem acum „Big Bang”. Acesta a fost începutul a tot ce există. Începutul universului, al spaţiului, chiar şi al timpului.

Astrofizicianul Robert Jastrow, care se descrie drept agnostic, afirma: „În acea primă clipă a fost plantată sămânţa a tot ce s-a întâmplat în univers; toate stelele, toate planetele şi toate fiinţele vii au apărut în urma evenimentelor puse în mişcare în momentul exploziei cosmice… Atunci a apărut universul şi nu putem afla ce anume i-a provocat apariţia.”9

Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică, spunea că în momentul acelei explozii: „temperatura universului era în jur de o sută de mii de milioane (1011) °C” şi că „universul era plin de lumină”.10

Universul n-a existat dintotdeauna. A avut un început. Dar ce i-a provocat apariţia? Oamenii de ştiinţă n-au nicio explicaţie pentru această explozie bruscă de lumină şi materie.

3. Există Dumnezeu? Universul funcţionează după nişte legi ale naturii imuabile. Oare de ce ?

Deşi viaţa pare în mare măsură nesigură, sunt atât de multe elemente pe care putem conta zi de zi: gravitaţia rămâne la fel, cafeaua fierbinte lăsată pe masă se răceşte, planeta se învârteşte tot în 24 de ore, iar viteza luminii nu se schimbă, nici pe Terra, nici în galaxiile îndepărtate.

Dar cum se face că putem identifica legi ale naturii care nu se schimbă niciodată? Cum se face că avem un univers aşa de sistematic, aşa de trainic?

„Cei mai renumiţi savanţi au fost şocaţi de această ciudăţenie. Nu există o necesitate logică pentru care universul să respecte legi, darămite o lege care să respecte regulile matematice. Oamenii de ştiinţă sunt uimiţi, deoarece recunosc că nu e obligatoriu ca universul să funcţioneze astfel. Ne putem închipui imediat un univers în care condiţiile se schimbă imprevizibil de la o clipă la alta, chiar şi un univers în care apar şi dispar elemente.”11

Richard Feynman, laureat al Premiului Nobel pentru electrodinamica cuantică, spunea: „Nu ştim de ce natura are caracter matematic… Chiar faptul că există legi ale naturii este un soi de minune.”12

4. Există Dumnezeu? Codul ADN influenţează, programează comportarea celulelor.

Orice instruire, orice învăţătură, orice pregătire se face cu un scop. Cel ce scrie un manual de instrucţiuni o face cu un scop. Ştiai că fiecare celulă din corpul nostru conţine un cod foarte detaliat, asemenea unui program miniatural de computer? După cum ştii probabil, un astfel de program este alcătuit din 1 şi 0 şi poate arăta cam aşa: 110010101011000. Succesiunea de cifre spune programului ce să facă. Codul ADN din celulele noastre aduce foarte mult cu acesta. Este alcătuit din patru substanţe chimice, pe care cercetătorii le abreviază A, T, G şi C. De pildă, acestea pot fi aranjate în celula umană astfel: CGTGTGACTCGCTCCTGAT. Şi fiecare celulă conţine trei miliarde de astfel de „litere”!

Ei bine, după cum ne putem programa telefoanele să dea bipuri în anumite situaţii, la fel programează ADN-ul celula. ADN-ul este, practic, un program de trei miliarde de litere care condiţionează celula să acţioneze într-un anumit fel. Este un manual de instrucţiuni.13

Şi ce este aşa de nemaipomenit aici? Trebuie să ne întrebăm… Cum a ajuns acest program cu informaţii în fiecare celulă din corpul omenesc? Căci nu sunt doar nişte substanţe chimice şi atât. Sunt nişte substanţe chimice cu informaţii, care codifică în termeni foarte amănunţiţi cum se va dezvolta fizic persoana respectivă.

Şi din moment ce este vorba de informaţii programate, atunci ies din discuţie cauzele biologice sau naturale. E imposibil să existe informaţii atât de precise fără să fi fost incluse în mod intenţionat.

5. Există Dumnezeu? Ştim că există fiindcă în mod constant caută să ne atragă la El şi vrea să aibă o relaţie cu noi.

Pe vremuri nu credeam în existenţa lui Dumnezeu. Şi nu ştiu cum se face că, precum toţi ceilalţi atei, eram foarte deranjată de faptul că unii credeau totuşi în El. Ce se întâmplă cu ateii… de folosesc atât de mult timp, atâta atenţie şi energie, căutând să combată ceva ce ei nici nu cred că există?! Ce ne determină să facem asta? Când eram atee, îmi închipuiam că o fac fiindcă îmi pasă de acei sărmani oameni naivi… că o fac pentru a-i ajuta să-şi dea seama că îşi pun nădejdea în ce nu trebuie. Ca să fiu sinceră, mai aveam încă un motiv. Când îi provocam la întrebări pe credincioşi, eram în adâncul meu curioasă să văd dacă mă pot convinge că au dreptate. Căutam să fac acest lucru în parte şi deoarece doream să mă eliberez de „enigma Dumnezeu”. Dacă le puteam dovedi în mod decisiv că greşesc, atunci îmi puteam lua gândul de la subiectul acesta şi-mi puteam vedea de viaţa mea.

Nu mi-am dat seama însă care era adevăratul motiv pentru care eram atât de frământată de subiectul „Dumnezeu”… fiindcă El Însuşi îl aducea la lumină. Am ajuns să înţeleg însă că Dumnezeu vrea să fie cunoscut. Ne-a creat ca să-L cunoaştem. Ne-a înconjurat cu dovezi ale existenţei Sale şi ne pune chiar sub ochi această chestiune a existenţei Sale. Parcă nu puteam să nu mă gândesc la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. De fapt, chiar în ziua când m-am hotărât să recunosc că Dumnezeu există, mi-am început rugăciunea astfel: „OK, ai câştigat!” Poate că motivul subtil pentru care ateii sunt deranjaţi de cei care cred în Dumnezeu este că Dumnezeu este Cel care nu îi lasă în pace.

Nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Malcolm Muggeridge, autor de lucrări filosofice, scria: „Aveam impresia că într-un fel sau altul, în îndelungile mele căutări, eu eram cel urmărit”. C. S. Lewis îşi amintea: „…noapte de noapte, ori de câte ori îmi luam gândul de la munca mea, chiar şi pentru o clipă, simţeam apropierea constantă, neostoită, a Aceluia pe care, îţi spun sincer, nu-mi doream să-L cunosc. În cele din urmă, am avut parte tocmai de acel lucru de care mă temusem îngrozitor. Am cedat şi am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat; cred că în clipa aceea nu exista în toată Anglia un păcătos întors la credinţă, care să fie mai nefericit şi mai reticent ca mine”.

După aceea Lewis a scris o carte intitulată „Surprins de bucurie”, ca urmare a faptului că L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu nu aveam niciun fel de aşteptări… în afară de aceea de a fi cinstită şi de a recunoaşte pe drept existenţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, de-a lungul lunilor care au urmat momentului recunoaşterii lui Dumnezeu, am devenit tot mai uimită de dragostea Sa pentru mine.

6. Există Dumnezeu? Spre deosebire de celelalte revelaţii ale lui Dumnezeu, Iisus Hristos este imaginea cea mai clară şi mai directă sub care ni S-a descoperit Dumnezeu.

De ce Iisus? Analizează puţin toate religiile majore ale lumii şi vei vedea că Buddha, Mahomed, Confucius şi Moise s-au considerat toţi învăţători sau profeţi. Niciunul dintre ei nu a pretins vreodată că ar fi egal cu Dumnezeu. Dar, în mod surprinzător, Iisus Hristos a susţinut că este egal cu Dumnezeu. Aceasta Îl deosebeşte de toţi ceilalţi. El a spus că există Dumnezeu şi chiar acum vă uitaţi la El. Când vorbea despre Tatăl Său din ceruri, nu vorbea despre cineva separat de El, ci despre cineva cu care era într-o unitate extrem de strânsă, necunoscută oamenilor. Iisus spunea că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl şi cine crede în El crede în Tatăl.

El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”14 El a susţinut că are o putere pe care o are doar Dumnezeu: de a le ierta păcatele oamenilor, de a-i elibera de obiceiurile păcătoase, de a le da o viaţă bogată şi viaţă veşnică în ceruri. Spre deosebire de alţi învăţători, care îi determinau pe oameni să se concentreze asupra cuvintelor lor, Iisus îi conducea pe oameni spre Sine. El n-a spus: „Urmaţi cuvintele Mele şi veţi găsi adevărul.” Ci: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”15

Ce probe a adus Iisus Hristos pentru a dovedi că este Dumnezeu? A făcut ceea ce oamenii nu pot face. A făcut minuni. A vindecat pe bolnavi… orbi, şchiopi, surzi; chiar a înviat şi doi oameni din morţi. A dovedit că are putere asupra lucrurilor… a înmulţit mâncarea într-atât încât au putut mânca pe săturate câteva mii de oameni. A făcut minuni şi în ce priveşte natura… a mers pe apă, a poruncit unei furtuni puternice să înceteze. Oamenii de pretutindeni mergeau după El fiindcă le îndeplinea nevoile şi făcea minuni. El le-a zis oamenilor că, dacă nu vor să creadă ceea ce le spune, ar trebui să creadă în El măcar fiindcă văd minunile pe care le face.16

Iisus Hristos ne-a arătat că Dumnezeu este blând, plin de dragoste, conştient de egoismul şi de defectele noastre şi că totuşi… Îşi doreşte din suflet o relaţie cu noi. Hristos ne-a revelat că, deşi Dumnezeu consideră că suntem păcătoşi şi că merităm să fim pedepsiţi, totuşi dragostea Sa pentru noi a biruit, făcându-L să Se gândească la alt plan pentru scăparea noastră. Dumnezeu Însuşi a luat chip de om şi a primit în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre. Ţi se pare ridicol sau absurd? Poate… dar cunosc mulţi taţi care, dacă ar fi posibil, ar face bucuroşi schimb de locuri cu copilul lor aflat pe patul de spital, din cauza cancerului. Biblia spune că motivul pentru care Îl putem iubi pe Dumnezeu este că… El ne-a iubit mai întâi.

Iisus a murit în locul nostru, pentru ca noi să putem fi iertaţi. Dintre toate religiile din lume, veţi vedea ca numai prin Iisus le întinde Dumnezeu o mână oamenilor, deschizându-le astfel calea unei relaţii personale cu El. Iisus ne arată dragostea lui Dumnezeu, care caută să ne împlinească nevoile şi să ne atragă la Sine. Datorită morţii şi învierii lui Iisus, astăzi ni se oferă o viaţă nouă. Putem primi iertarea de păcate, putem fi total acceptaţi şi iubiţi de către Dumnezeu. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”17 Iată-L, aşadar, pe Dumnezeu în acţiune!

Există Dumnezeu? Dacă vrei să afli răspunsul, caută să afli cât mai multe despre Iisus Hristos. Biblia ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”18

Deşi Îi stă în putere să ne oblige să credem în El, totuşi Dumnezeu n-o face. Dimpotrivă, ne pune la dispoziţie suficiente dovezi ale existenţei Sale, ca să alegem singuri să-I răspundem: distanţa perfectă a Terrei faţă de Soare, proprietăţile chimice deosebite ale apei, creierul uman, ADN-ul, numărul mare de oameni care confirmă faptul că Îl cunosc pe Dumnezeu, dorinţa – care ne macină inima şi mintea – de a afla dacă există Dumnezeu, dorinţa lui Dumnezeu de a Se lăsa găsit prin Iisus Hristos. Dacă vrei să ştii mai multe despre Iisus şi despre motivele care te îndeamnă să crezi în El, te rog să citeşti „Dincolo de credinţa oarbă”.

Dacă vrei să începi o relaţie cu Dumnezeu chiar acum, o poţi face.

Trebuie să iei singur această hotărâre; nimeni nu te obligă s-o faci. Însă dacă vrei să fii iertat de către Dumnezeu, dacă vrei să ai o relaţie personală cu El, se poate chiar acum, rugându-L mai întâi să îţi ierte păcatele şi să vină în viaţa ta. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”19 Dacă vrei să faci acest pas, dar nu eşti sigur ce anume să-I spui, iată aici o rugăciune după care te-ai putea lua: „Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc că ai murit pentru păcatele mele. Tu-mi cunoşti viaţa şi ştii că am nevoie să fiu iertat de păcate. Te rog chiar acum să mă ierţi şi să vii în viaţa mea. Vreau să Te cunosc cu adevărat. Vino, Te rog, în viaţa mea acum. Îţi mulţumesc că ai dorit şi doreşti să ai o relaţie personală cu mine. Amin.”

De acum Dumnezeu consideră relaţia Sa cu tine permanentă. Iisus a spus despre toţi aceia care cred în El: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”20

Având în vedere toate cele de mai sus, putem trage concluzia că există Dumnezeu, că este plin de dragoste şi că poate fi cunoscut în mod personal, de aproape.

►	Tocmai L-am chemat pe Iisus în viaţa mea (urmează câteva informaţii utile)…
►	Poate vreau să-L chem pe Iisus în viaţa mea; vă rog, spuneţi-mi mai multe despre acest lucru…
►	Am o întrebare…

Credință

Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu

Cum poţi începe o relaţie cu Dumnezeu? Decizia ta.

Ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni?

Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Dincolo de credinţa oarbă

O scurtă analiză a vieţii lui Iisus Hristos…

Cine a fost Iisus?

Viaţa lui Iisus Hristos pe scurt, prin intermediul unor fragmente preluate din Biblie…

Cunoaşterea Divinităţii

Oare chiar se poate spune că toate religiile din lume sunt la fel?

A spus vreodată Iisus că este Dumnezeu?

Investighează aceste afirmaţii interesante…

Filmul IISUS

Video  
Filmul IISUS (Română)

De ce poţi să ai încredere în Biblie

Cum putem şti că Biblia pe care o avem astăzi este demnă de încredere?

Vreau mai mult

Afla cum sa obtii mai mult de la tine si de la viata, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Cum se poate explica Trinitatea?

„Ce îmi puteţi spune despre doctrina Trinităţii, a Sfintei Treimi?”

Cine este Duhul Sfânt?

„Am văzut numele / sintagma aceasta în mai multe locuri pe site-ul vostru.”

 

https://www.everystudent.ro/a/exista.html

„Învaţă-ne să ne rugăm!” Laurențiu Moț – 11 IULIE 2020

Aproape tot românul știe Rugăciunea Domnească, învăţat de bunica sau de vreun părinte. Dar puţini știu că aceasta vine ca răspuns la rugămintea ucenicilor adresată lui Iisus de a-i învăţa să se roage.

Pare ciudat, la prima vedere, ca niște tineri adulţi, cum erau apostolii pe-atunci, să aibă nevoie de o asemenea lecţie de bază. Nu știm cât de duși pe la sinagogă erau sau cât de bine s-au ocupat părinţii de instruirea lor în cele sufletești. Dar este clar din cererea lor și din practica din zilele noastre că mulţi oameni nu primesc îndrumare religioasă practică. Este scopul acestui articol să umple o parte din acest vid, în mod special în ce privește practicarea rugăciunii private. Cum trebuie să ne rugăm? Cum arată rugăciunea în raport cu cele învăţate de Iisus?

Motivaţia cererii

Nu ni se spune cum se ruga Iisus, dar faptul că, atunci „când a isprăvit rugăciunea”, ucenicii I-au cerut să-i înveţe cum să se roage (vezi Luca 11:1) arată că motivaţia cererii lor are legătură cu observarea devoţiunii lui Iisus faţă de Dumnezeu, care le-a determinat dorinţa de a-I urma exemplul.

Înainte de pasajul cu Rugăciunea Domnească, citim la evanghelistul Luca povestea a două surori, Marta și Maria. Ele îi găzduiau pe Iisus și pe ucenicii Săi. În timp ce Marta, sora mai mare, este gospodina perfectă, prinsă în vâltoarea serviabilităţii totale, Maria apare stând la picioarele lui Iisus (poziţia ucenicului în cultura timpului), ascultând. Marta este indignată până acolo încât Îl dojenește pe Iisus pentru aparenta Sa indiferenţă faţă de lipsa de implicare a Mariei. Răspunsul Învăţătorului șochează: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua” (Luca 10:41-42). Spiritul de sacrificiu al Martei nu poate concura cu devoţiunea netulburată a Mariei.

În acest sens trebuie văzută și viaţa de rugăciune a lui Iisus. Ucenicii au observat probabil că El nu se roagă pe fugă, cum fac cei mai mulţi. Au observat probabil că, indiferent ce presiune apasă asupra Lui, cu niciun chip nu Se va priva de căutarea plină de calm după Tatăl ceresc.

Pasajul de după cel cu Rugăciunea Domnească are și el ceva de spus despre ce au observat ucenicii la Iisus când Se ruga. Este vorba despre o parabolă menită să sublinieze necesitatea de a-I cere lui Dumnezeu Duhul Lui Sfânt. Pilda spune că un om primește vizita (neanunţată) nocturnă a unui prieten. Obiceiul ospitalităţii orientale cerea să-l omenești pe oaspete cu o masă bună când sosește.[1] Dar gazda nu are pâine. Așa că apelează la un vecin. Fiind noapte, e ușor de intuit deranjul, așa că vecinul încearcă să-l refuze pe cel care cere. Dar acesta din urma insistă până când obţine pâinile necesare. Dacă nu pentru prietenie, măcar pentru rușinea de a-l refuza și tot îi va da ce are nevoie (Luca 11:8).[2] (Într-adevăr era o rușine în culturile orientale antice să refuzi un ajutor atunci când puteai să îl dai.[3])

Iisus concluzionează că exact cu același gând trebuie să ceară și ucenicii Săi Duhul lui Dumnezeu – pentru (re)numele Său, Dumnezeu le va onora cererea. Primirea Duhului Sfânt nu este ca primirea unui obiect material. Este mai degrabă împărtășire cu Divinitatea. Este gradul cel mai înalt de apropiere de Dumnezeu. Cea mai importantă cerere. Ucenicii au observat probabil că pe Iisus Îl interesează mai mult să se bucure de legătura strânsă cu Tatăl Său ceresc decât să obţină foloase materiale de pe urma rugăciunilor Sale. Iar aceasta era, din nou, ceva foarte diferit de căutările oamenilor. Din păcate, noi vrem în general de la Dumnezeu, nu pe Dumnezeu.

Rugăciunea Domnească

Răspunsul lui Iisus la rugămintea ucenicilor capătă forma Rugăciunii Domnești. Trebuie să remarcăm faptul că această rugăciune sugerată de Iisus este model atât pentru rugăciunea publică (vezi contextul la Matei 6:9-13), cât și pentru rugăciunea privată (așa cum arată contextul la Luca). Ce învăţăm de aici despre rugăciune? Dacă vorbim de formă, ei bine, este o rugăciune scurtă, așa cum îi stă bine unei rugăciuni publice; este concisă, așa cum trebuie să arate o rugăciune adresată unui Dumnezeu atotcunoscător (Matei 6:32); este cuprinzătoare, cum și trebuie, având în vedere scurtimea ei și Persoana căreia I se adresează (statutul ei); este și o rugăciune liberă, nu una memorată, mecanică.

Cred însă că cel mai important este conţinutul. Rugăciunea Domnească are trei părţi: Dumnezeu, nevoile zilnice, problema păcatului și a ispitei. Concizia acestei împărţiri te face să realizezi cât de mult poţi spune în cuvinte puţine. Așezarea acestor trei părţi ne ajută să observăm că materialul este înghiţit de spiritual. Nevoile zilnice sunt încadrate de Dumnezeu și de rezolvarea problemei păcatului. Să le parcurgem pe scurt.

Cu privire la Dumnezeu, Iisus ne învaţă să avem mereu în vedere onoarea Sa, venirea Împărăţiei Sale și împlinirea voinţei Sale. Acest preambul este o precauţie cu care ar trebui să înceapă orice rugăciune. Nu mă refer la cuvinte aici, ci la conţinut. Realmente ar trebui să fim mai preocupaţi de renumele lui Dumnezeu, de împărăţia viitoare și de voia Lui. Acestea ne-ar feri de prea multa preocupare de persoana proprie, de viaţa aceasta și dorinţele personale. Rugăciunea este un drum cu prioritate pe care intrăm cedându-I lui Dumnezeu prioritatea.

Cea de-a doua parte a Rugăciunii Domnești conţine singura cerere cu caracter material. Cuvântul-cheie nu este cuvântul „pâine”. Putem cere orice. Putem cere sănătate, memorie la examen, un partener potrivit, o mașină bună sau orice altceva. Cuvântul-cheie este acela care este în general tradus cu termenul „zilnică (cea de toate zilele)”. Dar în greaca nou-testamentară, termenul este epiousios, care s-ar traduce cu „pentru fiinţă”.[4] Adjectivul se referă la ceea ce e necesar pentru viaţă. Așadar putem cere în esenţă orice, dar acest orice trebuie să fie necesar pentru viaţă. Această limitare este menită să descurajeze căutări efemere și lipsite de o adevărată valoare.

Ultima parte a rugăciunii se concentrează pe păcat și ispită. Ni se sugerează să cerem iertare, premisa fiind aceea că nu există niciun om fără păcat (Romani 3:10). Dar iertarea din partea lui Dumnezeu este direct proporţională cu iertarea pe care noi le-o oferim oamenilor care ne-au greșit (Matei 6:14-15). Aici se vede că rugăciunea e menită să ne așeze pe coordonate corecte și din punctul de vedere al relaţiilor umane.

Rugăciunea lui Iisus ne trimite și către rezolvarea problemei păcatului, care implică ceva mai mult decât căpătarea iertării pentru păcate trecute. Suntem invitaţi să ne rugăm pentru ca ușa ispitei să rămână închisă. Sensul versetului: „Nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău” este că, dacă Dumnezeu nu ne păzește, nu avem nicio șansă în faţa răului. De aceea, „nu ne duce…” cere ca noi să nu ne complăcem într-o falsă siguranţă, ci să ne așezăm într-o postură de dependenţă faţă de Dumnezeu.

În concluzie, formal vorbind, rugăciunea creștină trebuie să fie concisă, cuprinzătoare în ceea ce cere și liberă. Din punctul de vedere al conţinutului, rugăciunea biblică începe cu Dumnezeu și lumea viitoare. Continuă cu cele vremelnice, mai exact cu cele necesare. Și se încheie cu cele sufletești, în care cerem din partea Cerului iertare pentru păcatul înfăptuit și protecţie faţă de răul care ne pândește.

Footnotes

[1]„John Nolland, Luke 9:21-18:34, Word Biblical Commentary 35B, Word, Incorporated, Dallas, 2002, p. 624.”

[2]„Unii cititori ai acestei parabole citesc istorisirea din perspectiva celui care cere. Dar, din punct de vedere lingvistic și cel al contextului apropiat, se poate citi și din perspectiva vecinului deranjat. În acest caz, nu e vorba de stăruinţa supărătoare a celui care cere pâini, ci de rușinea celui care ar refuza un ajutor. Vezi I. Howard Marshall, The Gospel of Luke: A Commentary on the Greek Text, The New International Greek Testament Commentary, Paternoster Press, Exeter, 1978, p. 465.”

[3]„«Nu zice aproapelui tău: „Du-te și vino iarăși; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai» (Proverbele 3:28).”

[4]„ În literatura de specialitate, există mai multe propuneri. Adjectivul epiousios se poate referi la pâinea necesară existenţei, la cea de azi, la cea de mâine sau la cea viitoare (escatologică). Pentru alte detalii, vezi William Arndt, Frederick W. Danker, Walter Bauer, A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, University of Chicago Press, Chicago, 2000, p. 376-377.”

Spiritualitate

Mercur retrograd. Ieșirea de sub zodia neputinţei

ALINA KARTMAN – 15 IULIE 2020

În faţa măreţului necunoscut, împăraţii romani care au stăpânit imperii se găseau la fel de neputincioși precum un descendent oarecare din România de azi care își citește cu sfinţenie horoscopul, în fiecare dimineaţă, la cafea.

Interviuri

Lobby

ADRIAN BOCĂNEANU – 12 IULIE 2020

Kellye Nunley și-a început cariera ca stagiar în relaţie cu Congresul american și a lucrat în câteva organizaţii, având ocazii remarcabile să interacţioneze cu oameni extrem de importanţi și să promoveze cauze foarte nobile.

Rugăciune

„Învaţă-ne să ne rugăm!”

LAURENȚIU MOȚ – 11 IULIE 2020

Aproape tot românul știe Rugăciunea Domnească, învăţat de bunica sau de vreun părinte. Dar puţini știu că aceasta vine ca răspuns la rugămintea ucenicilor adresată lui Iisus de a-i învăţa să se roage.

Rugăciune

Rugăciunea de mijlocire

FLORIN LĂIU – 7 IULIE 2020

Ce au oare protestanţii cu mijlocirea sfinţilor? Dacă, atunci când trăiau pe pământ, sfinţii mijloceau la Dumnezeu pentru semenii lor, este oare posibil ca, după ce au intrat în rai, să rămână învăluiţi în sfântă nepăsare?

Credință

Marea mirare

NICU BUTOI – 5 IULIE 2020

Vorbeam cu cel pe care îl numesc „dom’ Profesor” și l-am întrebat: „Știu că aţi avut rezerve să vă botezaţi; de ce aţi ales să o faceţi, până la urmă? Care a fost elementul hotărâtor?”

Religie

Rugăciunea de mulţumire și de laudă

CORINA MATEI – 4 IULIE 2020

Scena biblică aflată la îndemână, atunci când ne gândim la recunoștinţă și la lipsa de recunoștinţă, este cea a vindecării celor zece leproși, dintre care numai unul, samaritean, se întoarce să-I mulţumească Mântuitorului, închinându-I-se și „slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.” (Luca 17:15,16).

Spiritualitate

În vremuri nesigure, liniștea sufletească este pentru aici și pentru acum

CARMEN LĂIU – 1 IULIE 2020

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)

Credință

Doctorul care a vindecat ura

ANDREEA IRIMIA – 30 IUNIE 2020

Atunci când războiul îţi ucide nu unul, ci trei copii, mai poate să-ţi rămână ceva în afară de ură?

Boli

Ce ne învaţă copiii care se află în faţa morţii

ADRIAN BOCĂNEANU – 28 IUNIE 2020

Pe parcursul a două emisiuni1 am discutat cu Johnnathan Ward despre îndelungata sa carieră de capelan. Pentru mulţi ani, dr. Ward a fost capelan militar, așa că am deschis teme dificile, cum ar fi: Prezenţa unui capelan creștin în armată înseamnă aprobarea de către Dumnezeu a operaţiunilor militare? Cum slujește un capelan militar în condiţii…

Har

Și mie mi-a fost frică de Dumnezeu

ALINA KARTMAN – 27 IUNIE 2020

Am citit Parabola talanţilor (sau a minelor, cum o intitulează Luca) de mai multe ori și am înţeles-o diferit la momente diferite din experienţa mea. La ultima lectură, am întâlnit un comentariu privind omul care primise un singur talant și care a ales să îl îngroape. Autoarea Ellen White scria că „Domnul dorește ca poporul…

Creștinism

Iubirea: viaţa trăită cu puterea prezenţei interioare a lui Dumnezeu

ALEKSANDAR S. SANTRAC – 26 IUNIE 2020

Conceptul biblic de iubire nu se reduce la o simplă poruncă morală, la o expresie interpersonală a celui mai profund sentiment sau la cea mai înaltă virtute ori împlinire a tuturor poruncilor lui Dumnezeu ca semn al apartenenţei la o comunitate de credinţă pură moral și doctrinal. Prezenţa revelaţiei lui Dumnezeu este factorul care compune…

Păcat

Enigma răului

ROBERTO BADENAS – 20 IUNIE 2020

Răul este un intrus în creaţia desăvârșită a lui Dumnezeu. Folosim termenul de „căzut” pentru a descrie starea omenirii după ce și-a folosit libertatea de alegere pentru a comite răul și folosim termenul de „păcat” pentru a descrie starea fiinţelor umane care sunt despărţite de Dumnezeu. Ne putem opune consecinţelor acestei situaţii, dar nu avem…

Teologie

Niciodată pe măsură. Un articol imperfect despre perfecţionism

ALINA KARTMAN – 10 IUNIE 2020

Capătul drumului perfecţionistului creștin nu este perfecţiunea, ci ateismul. Pentru că povara privirii imaginate ca fiind constant nemulţumită a lui Dumnezeu este prea mult de dus pentru orice om.

Credință

Nevoia de certitudine

CORINA MATEI – 7 IUNIE 2020

„Privindu-ne din afară, este dificil să luăm în serios viaţa pe care o trăim. Această pierdere a încrederii, precum și încercarea de a o recăpăta, constituie problema sensului vieţii.” (Thomas Nagel, Perspectiva de nicăieri

Credință

Ce facem cu vinovăţia?

NICU BUTOI – 1 IUNIE 2020

Nicio altă instanţă pe pământ nu poate judeca un om așa de eficient cum o face sau ar trebui să o facă propria lui conștiinţă. Înainte și îndată după ce răul a fost comis începe „nemilosul“ proces.

Religie

Poduri înșelătoare și rugăciuni mai bune

LAURENTIU NISTOR – 16 MAI 2020

Punţile par să fi fost pentru români emblema stresului existenţial. În faţa unei situaţii-limită, românul, în înţelepciunea sa populară, recomandă chiar și un pact cu diavolul, dar, spune tot românul, doar până se trece „puntea”.

Rugăciune

Iubirea în acţiune: Corrie și Betsie ten Boom

ANDREEA IRIMIA – 10 MAI 2020

De multe ori nu avem răbdare să așteptăm răspunsul la rugăciuni, iar alteori nici măcar nu știm când l-am primit. Pentru familia ten Boom, răspunsul la unele rugăciuni a venit 100 de ani mai târziu.

Rugăciune

Rugăciunea și prezenţa din spatele tăcerii

NOREL IACOB – 9 MAI 2020

Cuvintele „Dumnezeu nu mă ascultă! Nu îmi răspunde!” reprezintă esenţa uneia dintre cele mai tulburătoare plângeri. Există oare un răspuns suficient de bun încât să ne scoată din negura unei asemenea îndoieli, permanent actuale?

Liber arbitru

Dilema răului

CARMEN ALINA NEDELCU – 6 MAI 2020

„Bine faceţi să căutaţi ceea ce căutaţi, dar aceasta nu se află acolo unde căutaţi voi. În ţinutul morţii, voi căutaţi viaţă fericită: ea nu se află acolo. Cum poate să fie viaţa fericită undeva unde nici măcar nu există viaţă?” (Sfântul Augustin, Confesiuni)

Convertire

Pandemia ne face altfel de oameni

MARIUS ANDREI – 3 MAI 2020

În Europa, 1 persoană din 20 suferă în prezent de depresie și 1 persoană din 4 va trece printr-un episod depresiv la un moment dat în viaţă. Tulburarea depresivă majoră afectează aproximativ 5% din populaţia Statelor Unite.

Biblie

Rugăciune de criză și criza rugăciunilor noastre

NOREL IACOB – 2 MAI 2020

Coboram de pe vârful Omu alături de câteva zeci de tineri. Nu fusese un traseu ideal și eram în întârziere faţă de planul originar. Era aproape 9 seara și mai aveam încă 3-4 ore de mers până la tabără. Pădurea făcea și mai dens întunericul care începea să îmbrace muntele și, încet-încet, minţile noastre.

 

„Învaţă-ne să ne rugăm!”

Albinele şi muştele

Posted on ianuarie 7, 2011 | Comentarii închise la Albinele şi muştele

Cu mai mulţi ani în urmă, într-o dimineaţă frumoasă de vară stăteam în grădina casei la rugăciune şi meditaţie. După timpul de citire şi meditaţie asupra textului biblic pentru ziua respectivă am mai zăbovit puţin în grădină. Pe când admiram frumuseţea florilor în lumina plăcută a dimineţii, atenţia mi-a fost captată de o mulţime de albine ce zburau de la o floare la alta. Apoi am observat în colţul grădinii, înspre poartă, un roi de muşte la tomberonul de gunoi.

Mi s-a părut interesant că în curtea mea erau în acelaşi timp albine şi muşte. Urmărind mai atent comportamentul albinelor şi muştelor am observat că albinele sunt atrase de flori, iar muştele de gunoi.

După o vreme, rând pe rând, şi albinele şi muştele şi-au luat zborul şi au plecat din curte. În timpul acesta, gândul mi-a zburat la un dialog imaginar al albinelor şi muştelor cu un străin de dincolo de gard care ar fi fost curios să afle câte ceva despre casa noastră.

Străinul curios:

–       De unde veniţi?

Albinele şi muştele:

–       Din curtea lui Paul Negruţ.

Străinul curios:

–       Ce are în curte?

Albinele:

–       Are flori multe, încărcate de polen şi miere.

Muştele:

–       Are un tomberon plin de gunoi!

Străinul curios:

–       Voi cu ce v-aţi ales din vizita aceasta?

Albinele:

–       Suntem încărcate de polen şi miere. Ne ducem repede la stup să depozităm ce am adunat şi ne vom întoarce cât putem de repede, pentru că în grădină mai sunt multe flori.

Muştele:

–       Şi noi suntem încărcate de gunoi şi microbi şi mergem pe la alte case să împrăştiem ce am adunat, şi când vom avea timp ne vom întoarce.

În cugetarea mea am ajuns la concluzia că întotdeauna albinele caută flori, pentru că sunt interesate să adune miere, iar muştele caută gunoaie şi răspândesc microbi şi mizerie. Chiar dacă, pentru o vreme, albinele şi muştele se întâlnesc în câte-o grădină, sunt separate pentru totdeauna de natura şi lucrarea lor. Albinele rămân albine şi întotdeauna adună miere, apoi merg la alte albine în stup ca să împărtăşească ce-au adunat. Muştele rămân tot muşte şi întotdeauna sunt atrase de gunoaie, apoi răspândesc mizerie şi microbi.

În vremea de acum, albinele şi muştele pot fi întâlnite în tot felul de locuri reale sau virtuale. Dar întotdeauna oamenii înţelepţi au făcut deosebire între albine şi muşte, între miere şi mizerie.

Pentru anul 2011, Sfânta Scriptură ne îndeamnă să nu coborâm standardele sufletului nostru la lucruri mai prejos decât mierea, ci să înaintăm spre lucrurile desăvârşite ale lui Dumnezeu:

Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri (Ps. 19: 7-10).

Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! Prin poruncile Tale mă faci mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea (Ps. 119: 101-105).

Din toată inima vă doresc un An Nou plin de bogăţiile Cuvântului lui Dumnezeu!

Paul Negruţ

Această meditaţie este o prelucrare după o cunoscută fabulă.

https://negrutpaul.wordpress.com/2011/01/07/albinele-si-mustele/

Cina Domnului, celebrarea întregii Biserici sau eveniment privat? Paul Negrut

Introducere

După decretarea stării de urgență și suspendarea întrunirilor religioase, a apărut necesitatea identificării modalităților adecvate pentru viața spirituală și activitatea pastorală în bisericile baptiste. Un loc aparte în aceste căutări îl ocupă timpul potrivit, locul potrivit și modalitatea biblică de celebrare a Cinei Domnului. Mai precis, există două posibilități de analizat:

• Bisericile să aștepte până când Dumnezeu va deschide ușa ca Cina Domnului să fie celebrată de către toți credincioșii prezenți;
• Biserica să celebreze Cina Domnului pe internet – tele-Cină/Cina on-line, sau fiecare familie separat acasă – Cina privată/familială.

În data de 3 aprilie am prezentat înaintea Comitetului Executiv al Uniunii Bisericilor Baptiste din România argumentele biblice/teologice împotriva transformării Cinei Domnului în tele-Cină. În acest material aș dori să prezint argumentele biblice/teologice împotriva transformării Cinei Domnului în Cină privată – fiecare familie separat.

Unul dintre susținătorii acestui model este Beniamin Fărăgău1, care în data de 3 aprilie 2020 a postat un mesaj pe pagina de Facebook a Bisericii Baptiste Iris din Cluj Napoca, mesaj care oferă câteva argumente teologice în favoarea celebrării Cinei Domnului în familie. Poziția teologică a lui Beniamin Fărăgău se sprijină însă pe patru erori: una hermeneutică și trei de natură teologică.

Aceste erori au fost observate imediat, printre alții, de Corin Mihăilă2 și Dorin Hnatiuc,3 care au atras atenția asupra acestor erori pe un grup de discuții al unor pastori baptiști. Pentru că este vorba despre învățături și practici diferite de învățătura și practica bisericilor creștine baptiste din Romania cu privire la Cina Domnului, voi proceda la o analiză teologică mai amplă a argumentelor lui Beniamin Fărăgău, pornind de la observațiile celor doi colegi menționați.

Cum se interpretează Scriptura? Eroarea hermeneutică

În orice sistem teologic echilibrat doctrina trebuie sa stea la temelia practicii și nicidecum practica să devină izvor de doctrină. Pentru credincioșii baptiști, izvorul doctrinei este Sfânta Scriptură. Deosebirile apar atunci când este vorba de hermeneutică, adică de interpretarea Scripturilor, și de aceea este important să stabilim de la bun început regulile hermeneutice fundamentale care stau la baza unei înțelegeri corecte a textului Scripturii. Vorbind despre revelația progresivă a Scripturilor, McQuillkin afirmă că interpretarea corectă acordă prioritate descoperirilor mai noi față de cele mai vechi și în virtutea acestui raport una dintre primele reguli de baza ale hermeneuticii biblice este că Vechiul Testament se interpretează în lumina Noului Testament, și nu invers.4 În acest sens, Dorin Hnatiuc notează:

„Greșeala lui Beniamin Fărăgău, și de data asta ca și în alte studii, este una hermeneutică. Nu Noul Testament se interpretează în lumina/umbra Vechiului Testament, ci Vechiul Testament în lumina Noului Testament. Lumina adusă asupra umbrei, nu umbra asupra luminii” (Hnatiuc).

Așa cum subliniază Klyne Snodgrass, argumentul pe care se fundamentează această regulă este faptul că în Isus Hristos avem revelația deplină a lui Dumnezeu.5 Vorbind despre Vechiul Testament, în Coloseni 2:16-17 apostolul Pavel afirmă că acolo avem umbra lucrurilor viitoare și nu adevărata înfățișare. Acest adevăr este subliniat și în Evrei 8:5, 9:9-12; 10:1. Prin urmare, calea corectă din punct de vedere hermeneutic este să pornim de la „adevărata înfățișare a lucrurilor” către ”umbră”, și nu invers.

În istoria bisericii, acest principiu hermeneutic a fost clar enunțat încă din vremea lui Augustin, în Comentariul la Predica de pe munte: „Noul Testament este ascuns în Vechiul, iar Vechiul Testament este descoperit în Noul.”6 În acest sens, Tom Hicks notează:

„Augustin s-a referit la faptul că Vechiul Testament conține imagini și tipologii acoperite de umbră și care sunt descoperite clar in Noul Testament. Cu alte cuvinte, Noul Testament explică Vechiul Testament. Și Reformatorii Protestați și Puritanii s-au uitat la Noul Testament ca fiind cel care guvernează interpretarea Vechiului Testament.”7

În baza acestui principiu, Matt Slick afirmă că interpretarea Noului Testament în lumina Vechiului Testament este eronată.

„Trebuie să înțelegem că revelația finală a lui Dumnezeu – Noul Testament – este cel care aduce lumină peste înțelesul Vechiului Testament… Această abordare este foarte importanta datorită faptului ca apar multe doctrine false atunci când Noul Testament este subordonat interpretării Vechiului Testament ”8

Ori, așa cum se poate observa, tocmai această eroare hermeneutică stă la baza demersului explicativ al lui Beniamin Fărăgău cu privire la Cina Domnului:

„Să ne aducem aminte însă că Domnul Isus a instituit Cina Domnului în contextul Cinei Pascale. Asta înseamnă că El a luat implicit principiile care guvernau sărbătorile iudaice, chiar dacă Cina Domnului se încărca cu un conținut nou9, pentru că prin moartea și învierea Sa, El a împlinit prefigurările acestor sărbători” (Fărăgău).

Mai precis, dânsul susține că pentru a înțelege corect Cina Domnului – adică sărbătoarea Noului Legământ (Testament) – trebuie să apelăm la principiile care guvernează Cina Pascală, adică sărbătoarea Vechiului Legământ (Testament). Astfel, în loc ca „lumina” Cinei Domnului să explice „umbra” sau „prefigurările sărbătorilor iudaice”, Beniamin Fărăgău apelează la „prefigurări” pentru înțelege „înfățișarea adevărată.” Trebuie subliniat, așa cum vom vedea, că întreaga argumentație cu privire la Cina privată se construiește cu ajutorul unei hermeneutici greșite.

Continuitatea și/sau discontinuitatea dintre Vechiul Testament și Noul Testament.

Prima eroare teologică se observă în afirmația că diferența între Cina Pascală și Cina Domnului ar fi dată doar de „un conținut nou”, care trebuie înțeles în tiparul iudaic al Vechiului Testament. Interpretarea unui eveniment din Noul Testament după tiparului Vechiului Testament ridică o problemă mult mai complexă. În lucrarea, The Study of Theology. From Biblical Interpretation to Contemporary Formulation, Richard A. Muller atrage atenția asupra faptului că modul în noua comunitate a credinței Noului Testament a preluat, a reinterpretat, atribuind a nouă semnificație, și a aplicat tradiția specifică poporului Israel stabilește cadrul înțelegerii continuității și discontinuității dintre cele două testamente.10 Corin Mihăilă a sesizat acest aspect și notează:

„Cina Domnului este un moment deosebit în viața credinciosului și a Bisericii și de aceea suntem obligați să reflectăm asupra practicii ei în condițiile vremurilor în care trăim. Ceea ce propun în următoarele paragrafe este să reflectăm asupra practicării Cinei privind la teologia biblică și în special la ceea ce se numește continuitatea și/sau discontinuitatea dintre Vechiul Testament și Noul Testament în lumina lui Cristos” (Mihăilă).

Simpla decupare a unui eveniment din Vechiul Testament, Cina Pascală, pentru a afirma corespondența sa cu un alt eveniment din Noul Testament, Cina Domnului, după o hermeneutică de tip copy/paste, nu ține cont de relația complexă dintre cele două testamente, așa cum afirmă iarăși Corin Mihăilă:

„Când vorbim despre Cina Domnului în relația cu masa pascală din Vechiul Testament, trebuie să procedăm așa cum se procedează cu orice practică din Vechiul Testament, și anume, trebuie să ținem cont de continuitatea și/sau discontinuitatea dintre Vechiul Testament și Noul Testament în lumina evenimentului Cristos. Trebuie să ne punem întrebările următoare: care sunt acele aspecte care se transferă din Vechiul Testament în Noul Testament; care sunt acele aspecte care nu se transferă din Vechiul Testament în Noul Testament; și care sunt acele aspecte care suferă transformare trecând din Vechiul Testament în Noul Testament. Reflectăm asupra practicării Cinei privind la teologia biblică și în special la ceea ce se numește continuitatea și/sau discontinuitatea dintre Vechiul Testament și Noul Testament.” (Mihăilă)

În acest sens, John Piper susține că, dincolo de continuitatea planului lui Dumnezeu cu omul și cu întreaga creație, sunt alte aspecte esențiale care schimbă modul în care credincioșii Noului Testament se raportează la legile Vechiului Testament. Astfel:

• Prin moartea Lui pentru păcatele noastre, Hristos a pus capăt întregului sistem al jertfelor din Vechiul Testament (Evrei 7:25-27);
• A format un nou popor al lui Dumnezeu alcătuit nu doar din evrei, ci din toate popoarele,fără deosebire (Matei 28:19, Apocalipsa 7:9);
• A reafirmat planul lui Dumnezeu de la creație descoperit cu mult înaintede Legea Vechiului Testament (Marcu 10:5);
• Prin moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus, urmată de coborârea Duhului Sfânt a deschis o ușă nouăpentru relația omului cu Dumnezeu (Romani 7:4-6).11

De asemenea, Cliff Leitch, afirmă că:

„Legea lui Moise a reglementat aproape fiecare aspect al vieții în perioada Vechiului Testament. Dar odată cu venirea lui Hristos, Dumnezeu a stabilit un nou legământ al credinței și dragostei cu oamenii. Creștinilor nu li se mai cere să îndeplinească regulile Vechiului Testament cu privire la pedeapsa pentru crime, războaie, sclavie, dietă, circumcizie, jertfe, sărbători, ținerea Sabatului, ritualuri de purificare, etc. Și totuși, învățăturile etice și morale ale lui Isus și ale apostolilor Săi cer standarde mult mai înalte decât cele din Vechiul Testament.”12

Așa cum se poate observa, în virtutea presupoziției că Vechiul Testament explică Noul Testament, Beniamin Fărăgău nu ia în considerare aspectele de continuitate/discontinuitate dintre cele două testamente și supralicitează continuitatea între Cina Pascală și Cina Domnului.

Cina Domnului și Cina Pascală se sărbătoresc după aceleași principii?

A doua eroare teologică decurge în mod firesc din prima, adică din presupoziția că între Cina Pascală și Cina Domnului este continuitate. McQuillkin afirmă că atat doctrina cât și celebrarea Cinei Domnului nu pot fi înrădăcinate în nimic altceva decât „cuvântul autoritar al lui Hristos.”13 Acest aspect este subliniat și de Corin Mihăilă:

„Fără să pretind că am făcut un studiu aprofundat din această perspectivă, cel puțin putem spune inițial că în mare parte nu se păstrează mai nimic neschimbat la trecerea de la masa pascală la Cina Domnului. Iată câteva din lucrurile care nu se transferă sau se transferă transformate:

– Nu mai luăm pâine nedospită și ierburi amare, pentru că nu mai au același mesaj simbolic pentru noi; acum luăm pâine și vin, care simbolizează trupul și sângele lui Cristos;

– Nu mai sărbătorim ieșirea din Egipt, ci salvarea noastră prin moartea lui Cristos, Mielul fără cusur, prin a cărui sânge vărsat suntem feriți de mânia viitoare și nu de moartea fizică adusă de îngerul morții;

– Desigur că există asemănări între practica Vechiului Testament și a Noului Testament și de aceea Cristos a putut construi Cina pe masa pascală (ex., ambele vorbesc despre un miel sacrificat prin al cărui sânge omul a fost salvat de moarte, Cristos fiind Mielul suprem și desăvârșit, care ne salvează de la moartea finală printr-o jertfă adusă o dată pentru totdeauna; Cristos este împlinirea mesei pascale), dar cu toate asemănările, discontinuitatea și transformările pe care le aduce Cina Domnului la masa pascală ne ajută să înțelegem că masa pascală nu mai este un ghid pentru noi în ce privește practicarea Cinei Domnului. Ghidul este practica Noului Testament. Cristos a împlinit masa pascală și astfel a lăsat-o în urmă; de acum sărbătorim Cina Domnului așezată pe ce a făcut Cristos și nu pe ceea ce s-a întâmplat în Vechiul Testament.” (Mihăilă)

Mai departe, Dorin Hnatiuc menționează două aspecte teologice în legătură cu deosebirile dintre Cina Pascală și Cina Domnului.

Primul:

„Masa Pascală îi păzea pe cei din poporul Israel de îngerul morții. Cina Domnului de ce anume ne păzește? De covid19? De ce așa grabă să o luăm în luna aceasta?” (Hnatiuc)

Al doilea:

„Domnul Isus nu a făcut nici o legătură explicită între paștele evreiesc și Cina Domnului. Chiar a instituit ceva cu totul nou, pentru Legământul cel nou! Nu Cina Domnului este ”Paștele nostru”, ci Cristos” (1 Cor. 5.7-8), așa cum menționează apostolul Pavel: Măturați aluatul cel vechi, ca să fie o plămădeală noua, cum și sunteți, fără aluat; căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimele curăției și adevărului” (1 Corinteni 5:7-8).(Hnatiuc)

În concluzie, observăm că Cina Domnului a schimbat nu doar înțelegerea Cinei Pascale din perspectiva mesianică, ci a proclamat sfârșitul ei și înlocuirea cu Cina Domnului, sau Cina Noului Legământ, iar aceasta se celebrează după doctrina și practica Noului Testament și nu după doctrina și practica Cinei Pascale din Vechiul Testament.

Devine familia biologică a celor credincioși Biserică în baza preoției universale?

A treia eroare teologică a lui Beniamin Fărăgău este în domeniul eclesiologiei și are două aspecte:

1. Familia biologică a celor credincioși devine Biserică;

„Dacă toate sărbătorile iudaice – de la Sabat la Jubileu – erau ale Domnului, Cel sărbătorit trebuia să fie Domnul Însuși. Apoi, sărbătorile erau și trebuiau să fie celebrate comunitar. Dacă primul principiu poate fi respectat în contextul în care ne aflăm, pentru a ne putea apropia de Masa Domnului trebuie să clarificăm cel de-al doilea principiu, legat de aspectul comunitar.” (Fărăgău)

și

„În una din primele postări, plecând de la actul Creației, am afirmat că trebuie să definim Casa Domnului pe trei planuri: individul, familia și comunitatea. Acest ultim aspect ne este interzis astăzi. Da, nu putem să ne adunăm în locașurile de rugăciune, dar știm că acolo unde doi sau trei sunt adunați în Numele Domnului Isus, este prezent și El în mijlocul lor. Familia creștină ar putea fi deci locul în care cele două principii desprinse din sărbătorile Vechiului Testament să poată fi împlinite.” (Fărăgău)

Pentru a justifica transferul Cinei Domnului în familie, Beniamin Fărăgău apelează la aceeași hermeneutică eronată și redefinește comunitatea eclesială a Noului Testament în termenii familiei biologice de la Cina Pascală, apelând la sintagma Casa Domnului.

Este adevărat că sintagma Casa Domnului are o încărcătură polisemantică și apare în mai multe locuri în Scriptură cu referire la: locul în care o singură persoană se întâlnește cu Dumnezeu, (Iacov la Betel, Geneza 28:17), Cortul Întâlnirii sau Templul din Ierusalim, trupul celui credincios (1 Corinteni 6:19) sau Biserica (metafora eclesială 1 Corinteni 3:16, Efeseni 2:19-21), dar nici în Exod 12 și nici într-un alt loc din Scriptură nu apare semnul de egalitate între familia biologică a Vechiului Testament și Biserica Noului Testament. Mai mult, nu există semn de egalitate nici măcar între Adunarea poporului Israel din Vechiul Testament și Biserica Noului Testament. De asemenea, nicăieri în Biblie nu găsim suport pentru a afirma că fiecare familie biologică din Israel, care a sărbătorit Cina Pascală, a fost considerată Casa Domnului, așa cum susține Beniamin Fărăgău.

Dar să revenim la ce ne învață Scriptura. Am afirmat că Cina Domnului a fost instituită în contextul Cinei Pascale. Oare timp de șaisprezece secole, masa de Paști nu a fost o sărbătoare a familiei? Iată ordinul de instituire Praznicului Paștelui:

„Domnul a zis lui Moise și lui Aron în țara Egiptului: Vorbiți întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă” (Exod 12:1,3, s.n.).

Masa Pascală se sărbătorea așadar, în familie. Și atunci, ca și acum, nimeni nu putea ieși din casă, pentru că îngerul morții trecea prin toată țara. Cu alte cuvinte, aspectul comunitar era redus la familie. În același context se sărbătorea și Sabatul. Mai există însă un aspect important de menționat. Toate familiile, deși izolate unele de altele, erau totuși în părtășie, pentru că în fiecare casă familiile erau adunate în jurul mielului pascal sau a mesei de Sabat. În același timp.” (Fărăgău)

Trecând peste faptul că unitatea a fost în jurul poruncii divine și nu a mielului, pentru că fiecare familie a avut mielul ei, în timp ce Biserica are un singur Miel, ne întoarcem la observația lui Corin Mihăilă:

„… între masa pascală și Cina Domnului nu există o continuitate directă în ce privește practica; chiar și aspectele concrete din spatele simbolurilor sunt diferite; iar ceea ce comunică simbolurile este ceva diferit decât ceea ce simbolurile comunicau la masa pascală. Astfel, Cina nu se ia în familie, ci în adunare.” Nu mai este sărbătorită în familia biologică, ci în familia spirituală, familia biologică devenind secundară în Noul Testament (aici se poate aduce un argument mai lung din Noul Testament care arată prioritatea familie spirituale asupra familiei biologice, fără desigur a o neglija pe cea biologică). În Noul Testament, Cina Domnului se lua în comunitatea creștină, în cadrul meselor de dragoste (i.e., agape) și nu în familie (vezi obligația creștinilor de a aștepta pe frați să ajungă înainte de a frânge pâinea).” (Mihăilă)

De fapt, Însuși Domnul Isus a făcut deosebire între familia biologică și familia spirituală atunci când rudele lui au considerat că „și-a ieșit din minți” (Marcu 3:21), iar mama și frații lui au venit să-L ducă acasă.

„El a răspuns: Cine este mama Mea și frații Mei? Apoi, aruncându-și privirile peste cei ce ședeau împrejurul Lui: „Iată”, a zis El, „mama Mea și frații Mei” Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră și mamă” (Marcu 3:31-35).

Deosebirea dintre familia biologică și cea spirituală este afirmată din nou și atunci când Petru a întrebat ce vor primi aceia care au lăsat totul și L-au urmat pe El? Domnul îl asigură că în familia spirituală vor primi mult mai mult decât a pierdut în familia biologică. (Marcu 10:28-30).

Un alt argument care confirmă faptul că Domnul Isus nu a instituit Cina Domnului în familia biologică, după principiile Cinei Pascale, este tocmai faptul că El Însuși a instituit Cina Noului Legământ în părtășia cu ucenici – familia spirituală – nu familia biologică. Fără să țină cont de aceste deosebiri, Beniamin Fărăgău face un salt hermeneutic eronat de la Sărbătoarea Pascală a Vechiului Testament în familia biologică, la Biserica Noului Testament.

„Să venim acum în Noul Testament. În Ziua Cincizecimii, „la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătură frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2:41-42). Cum se practicau aceste lucruri? Iată ce spune Luca: „Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi” (46a). Acolo se bucurau de învățătura apostolilor. Dar textul continua: „Frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă” (46b). Frângerea pâinii era ocazia curățirii inimii și a celebrării bucuriei pe care o simțea cel iertat. Înainte ca Cina Domnului să se instituționalizeze, aceasta era celebrate în familie, unde capul familiei îndeplinea rolul de preot. Familia creștină era locul în care se manifesta legătura frățească, se frângea pâinea și se înălțau rugăciuni. Desigur, aceasta nu excludea aspectul comunitar mai larg (Fapte 20:7 și 1 Cor.11:17-34).” (Fărăgău)

Invocarea textului din Fapte 2:46 ca bază biblică pentru celebrarea Cinei Domnului de către fiecare familie în parte după modelul din Exod 12 încalcă altă regulă hermeneutică, și anume, fiecare text trebuie interpretat în contextul imediat și apoi corelat cu alte texte care vorbesc despre același lucru într-un context mai îndepărtat. Ce ne spune contextul apropiat despre adunările din casă a primilor creștini?

După Înălțarea Domnului, citim in Fapte 1:15 că erau „adunați laolaltă aproape o sută douăzeci”, iar „în Ziua Cincizecimii erau toți împreună în același loc” (Fapte 2:1). După coborârea Duhului Sfânt, „toți cei ce credeau, erau împreună la un loc și aveau toate de obște (Fapte 2:44), iar puțin mai târziu după amenințările din partea Sanhedrinului citim: „După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor… când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat toți glasul împreună….După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați” (Fapte 4:23,24, 31). Tiparul acestor adunări continua în Fapte 4:32-35, 6:2, iar în Fapte 12, după ce Petru este eliberat în mod miraculos din temniță „s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde erau mulți adunați laolaltă și se rugau” (12:12).

Așa după cum se poate observa, contextul în care a funcționat prima Biserică a fost unul comunitar – adunați mereu laolaltă cu toate lucrurile în comun. Prin urmare, sensul textului din 2: 46 – „Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, și luau hrana, cu bucurie și curăție de inimă” – este unul comunitar. După rugăciunea de la Templu (3:1), ei se duceau la locurile de adunare, adică la casele spațioase ale celor credincioși, unde avea loc Cina Domnului (frângerea pâinii) în contextul meselor de dragoste specifice primilor creștini.14

Din aceste texte reiese clar faptul că modul de celebrare a Cinei Domnului al primilor creștini nu este cel din Exod 12 – adică fiecare acasă la el, ci în comuniunea Bisericii adunată în acest scop, chiar dacă pentru o vreme s-au folosit case mai spațioase, mai mari, până la apariția locurilor consacrate, în afara sinagogilor. Acest mod de celebrare se regăsește apoi si Fapte 20:7, nu ca urmare a „instituționalizării Cinei”, așa cum afirmă Beniamin Fărăgău, ci în rânduiala care a fost de la început.

2. Preoția universală a credincioșilor și slujirile eclesiale

În final Beniamin Fărăgău ajunge la punctul central al mesajului – celebrarea Cinei Domnului de către fiecare familie în propria casă, unde capul familiei este preot.

„Înainte ca Cina Domnului să se instituționalizeze, aceasta era celebrată în familie, unde capul familiei îndeplinea rolul de preot. Familia creștină era locul în care se manifesta legătura frățească, se frângea pâinea și se înălțau rugăciuni. Desigur, aceasta nu excludea aspectul comunitar mai larg (Fapte 20:7 și 1 Cor.11:17-34).

Oare nu cumva ne cheamă Dumnezeu să ne întoarcem la origini? El Și-a dorit întotdeauna să fie prezent și sărbătorit acolo unde doi sau trei sunt adunați în Numele Lui. Situația nou creată ridică întrebări pe care nu ni le-am fi pus altădată, când ne adunam să ne bucurăm împreună.

Cum ar fi ca în prima zi a săptămânii sau în Joia Mare să ne pregătim să-L sărbătorim pe Domnul, frângând pâinea în familiile noastre? Capul familiei ar putea să se întrebe astfel în ce măsură și-a luat în serios rolul de preot. Iar, dacă s-ar întâmpla să avem în familie copii care încă nu s-au întors la Domnul, de data aceasta, ei nu vor putea sta pierduți în băncile adunării, ci vor fi cu noi în jurul Mesei Domnului, o ocazie extraordinară de a le vorbi despre semnificația acestui moment. Cine știe dacă Dumnezeu nu le va întoarce astfel inimile înspre El?” (Fărăgău)

Concepția lui Beniamin Fărăgău cu privire la faptul că înainte de „instituționalizarea Cinei Domnului”, (adică înainte de Fapte 20:7 și 1 Cor. 11:17-34), fiecare cap de familie îndeplinea rolul de preot, iar familia biologică era contextul eclesial (comunitar) necesită clarificarea învățăturii despre preoția universală. În acest sens, J.V. Fesko notează:

Doctrina preoției tuturor credincioșilor afirmă că toți credincioșii în Hristos au parte de preoția Lui; de aceea nu există o clasă specială de oameni care mediază cunoașterea, iertarea, și iertarea lui Hristos celorlalți credincioși, ci toți credincioșii au dreptul și autoritatea să citească, să interpreteze și să aplice învățăturile Scripturii.15

Doctrina preoției universale susține că toți credincioșii, fără deosebire, participă în preoția lui Hristos, Marele Preot. Din această perspectivă nu există deosebire între bărbat și femeie, sau tineri și bătrâni. Deosebirile sunt în sfera rolurilor stabilite de Dumnezeu atât în familie, cât și în Biserică. De aceea, Fesko precizează că pe lângă binecuvântarea preoției universale, Hristos a dat, de asemenea, Bisericii Sale daruri: apostoli, proroci, evangheliști, păstori și învățători.

Păstorii și învățătorii Bisericii sunt preoți la fel ca ceilalți din trupul lui Hristos, dar Duhul i-a înzestrat în mod unic cu daruri în așa fel ca să poată echipa Biserica pentru a crește în har și proclamarea Evangheliei.16

În viața Bisericii, în contextul preoției universal, Domnul Isus, Capul Bisericii a rânduit prin Duhul Sfânt slujitori cu responsabilități speciale, în baza standardelor spiritual/morale precizate în 1 Timotei 3 si Tit 1. Acest adevăr a fost subliniat de Reformatori atunci când, în contextul unei atitudini critice față de clericalismul catolic medieval, au afirmat în baza textului din 1 Petru 2:9, că fiecare credincios are acces liber la Dumnezeu prin Cuvânt și rugăciune și, de asemenea, are responsabilitatea de a mărturisi Evanghelia altora. Dar cu niciun chip, preoția universală a tuturor nu înseamnă privatizarea fiecărui credincios cu preoția lui, sau în cuvintele lui Winthstrop S. Huston, „fiecare bărbat să facă din pălăria lui o biserică.17”

Proclamând preoția fiecărui cap de familie în contextul Cinei Domnului, Beniamin Fărăgău încalcă atât principiile preoției universale cât și rolurile specifice din familie și Biserică. Mai precis, el transferă rolul slujitorilor din familia spirituală în familia biologică și, prin aceasta, deschide ușa înspre privatizarea Cinei Domnului, după modelul – fiecare cap de familie cu „biserica din pălăria lui.”

Implicații practice

Confuziile și erorile teologice promovate de Beniamin Fărăgău au urmări practice. Mai întâi, familia biologică imaginată de el în termenii unui tată evlavios, cunoscător al Scripturilor, cu o soție evlavioasă și copii ascultători, care stau într-o casă spațioasă și care, în vreme de pandemie, au pe lângă pâine și o sticlă de vin, nu este reprezentativă pentru toate familiile bisericilor baptiste din Romania. Realitatea este mult mai complexă: soți credincioși cu soții nemântuite și copii necredincioși; soții credincioase cu soți și copii necredincioși; copii (unul sau mai mulți) credincioși cu părinți și frați necredincioși; bărbați sau femei în vârstă și singuri; tineri singuri (băiat sau fată), etc., Vă rog să vă imaginați situația fiecărui gen de familie atunci când sunt îndemnați să celebreze Cina Domnului după modelul Cinei Pascale… Cu o experiența pastorală îndelungată, Dorin Hnatiuc sesizează faptul că acest model, departe de a celebra Cina Domnului în unitatea Bisericii – comunitar , produce haos:

• Să o luăm fiecare cum poate, din rațiuni pur pragmatice, doar să respectăm o tradiție pe care o considerăm nebiblică? Dacă nu/da, de ce?
• Dacă în vreme de pandemie Cina poate fi dată de oricare membru acasă, nu o va putea oare da din nou – acasă sau la ”Biserică” – și după trecerea crizei? De ce acum da și atunci nu?
• Pot surorile cu soți necredincioși sau singure să dea acum Cina Domnului? Dacă da, atunci vor mai putea și după criză?
• Poate fi dată Cina cu vinul fiecăruia și pâinea fiecăruia acum, dar atunci după criză de ce să luăm din aceeași pâine și același vin / rod al viței?
• Pot lua și copiii Cina Domnului acasă? De ce nu, doar la Cina Pascală a mâncat toată familia?
• Soția creștină/credincioasă va da și soțului necreștin/necredincios Cina Domnului? Sau invers, soțul credincios soției necreștine? Atunci au mîncat și cei care n-au crezut ce credea capul familiei, ca să scape …
• Dacă duminica viitoare, când nu e ziua planificată de Biserică pentru Cina Domnului, o familie va vrea să repete experiența aceasta acasă – poate? De ce nu? Pe baza cărei reguli? Că doar rămâne valabil argumentul spiritual: chiar dacă este fiecare acasă, suntem într-o continuă părtășie?
• De acum încolo, când va trece criza, și o biserică locală este la Cina Domnului, pot cei de acasă – din motive justificate sau nu, pot să-și administreze singuri Cina Domnului acasă, ”deodată” cu biserica locală adunată laolaltă?(Hnatiuc)
• Unde scrie în Biblie că Cina Domnului trebuie celebrată o dată pe lună? Ce se întâmplă dacă nu o luăm?

Întrebările ar putea continua, cu aspecte mai delicate, imaginându-ne situații ca atunci când cei nemântuiți fumează, înjură, ascultă manele, se uită la televizor, etc., Iată dar cum încă o dată se poate demonstra că o teologie greșită deschide ușa pentru un hățiș eclesial din care nu vom putea ieși ușor. Și toată această fragmentare a Bisericii este generată de faptul că nu avem răbdarea și maturitatea spirituală să așteptăm în rugăciune, smerenie și pocăință vremea în care Dumnezeu va aduce ziua să celebrăm toți împreună în același loc Cina Noului Legământ.

Rămâne însă o altă întrebare legitimă care necesită răspuns: Oare nu este Cina privată atunci când este dusă acasă la bolnavi? În mod cert nu. Vizitarea bolnavilor acasă este clarificată de Iacov în contextul slujirii pastorale (Iacov 5: 14-16). Prezența slujitorilor, recunoscuți și așezați în slujire după rânduiala Scripturii, acasă la cel bolnav, reprezintă recunoașterea faptului că acesta este parte a Bisericii și atunci când „un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el” (1 Cor. 12:26). În felul acesta, Biserica își exprimă părtășia prin Cuvânt, rugăciune și Cina Domnului cu „mădularul ”care suferă. Vizita acasă la bolnavi nu este un act individual, privat al fiecărei familii, ci o exprimare a comuniunii întregii Biserici cu persoana în suferință. Iacov surprinde acest aspect comunitar atunci când stabilește rolul prezbiterilor Bisericii în viața spirituală a celor bolnavi în formula „mărturisiți-vă unii altora…, rugați-vă unii pentru alții”(Iacov 5:14-16). În baza acestei înțelegeri a responsabilității pastorale față de cei în suferință, bisericile baptiste și-au exprimat dragostea și unitatea trupului lui Hristos și prin vizita la bolnavi. Impactul acestei slujiri pastorale a contribuit la întărirea credinței celor bolnavi, și de multe ori la întoarcerea la Dumnezeu a celor nemântuiți din familie.

Sper că această evaluare teologică asupra pericolului de a transforma Cina Domnului într-un act privat al unor familii și, pe cale de consecință, de a introduce haosul și dezbinarea în Biserica Domnului, să fie folositoare și mă rog ca Duhul lui Dumnezeu să lucreze la claritate doctrinară și unitate duhovnicească în toate bisericile baptiste.

Paul Negrut

Vicepreședinte responsabil cu educația,

Uninunea Bisericilor Creștine Baptiste din Romania

Note:

1 Acest articol nu este o polemică personală cu Beniamin Fărăgău, de care mă leagă o prietenie de peste 40 de ani, ci este o dezbatere teologică despre Cina Domnului.

2 I-am cerut permisiunea lui Corin Mihăilă să citez din ceea ce a postat pe grupul respectiv. Cu precizarea că ideile expuse acolo nu sunt rezultatul unui studiu exhaustiv, Corin Mihailă și-a dat acordul pentru citatele incluse în acest articol.

3 Am primit permisiunea lui Dorin Hnatiuc să folosesc în acest articol câteva dintre ideile postate pe grupul amintit.

4 J. Robertson McQuillkin, An Introduction to Hermeneutics. Understanding and Applying the Bible, Moody Press, Chicago, 1983, p. 197.

5 Klyne Snodgrass, „The Use of the Old Testament in the New”, in David Alan Black and David S. Dockery, eds., New Testament Criticism & Interpretation, Zondervan, Grand Rapids, 1991, pp. 409-428.

6 Cf. Steven Jonathan Rummelsburg, „St. Augustine’s Commentary on the Sermon on the Mount”, în https://catholicexchange.com/st-augustines-commentary-on-the-sermon-on-the-mount/ (Accesat 07 aprilie, 2020.)

7 Tom Hicks, „Hermeneutics: New Testament Priority”, in https://founders.org/2016/05/26/hermeneutics-new-testament-priority/ (Accesat, 06 aprilie, 2020).

8 Matt Slick, „The New Testament interprets the Old Testament, not the other way around”, în https://carm.org/the-new-testament-interprets-the-old-testament-not-the-other-way-around (Accesat 06, aprilie, 2020.)

9 Am scris unele cuvinte cu fonturi BOLD pentru a sublinia rolul lor în text.

10 Richard A. Muller, The Study of Theology. From Biblical Interpretation to Contemporary Formulațion, in Moses Silva (General Editor), Foundations of Contemporary Interpretation, Zondervan, Grand Rapids, 1996, pp. 578-592.

11 John Piper, „Five Ways Jesus Changes our Relationship to the Old Testament”, in https://www.desiringgod.org/interviews/five-ways-jesus-changes-our-relationship-to the-old-testament/ (Accesat 07 aprilie, 2020).

12 Cliff Leitch, „What Does the Bible Say about the Old Testament Law? In https://www.christianbiblereference.org/faq_OldTestamentLaw.htm/ (Accesat 07 aprilie, 2020).

13 J. Robertson McQuillkin, An Introduction, p. 253.

14 Vezi F.F. Bruce, The Book of Acts, Eerdmans, Grand Rapids, (Twelfth printing), 1976, pp. 79-81; I. Howard Marshall, Acts, IVP, Leicester, England, (Reprinted), 1987, pp. 83-85; John R.W. Stott, The Message of Acts, IVP, Leicester, England, 1990, pp.82-85.

15 J.V. Fesko, „The Priesthood of All Believers”, in https://www.thegospelcoalition.org/essays/the-priesthood-of-all-believers/ (Accesat 08 aprilie, 2020).

16 J.V. Fesko, „The Priesthood.”

17 Cf. Timothy George, „The Priesthood of All Believers”, in https://www.firstthings.com./web-exclusives/2016/10/the-priesthood-of-all -believers/ (Accesat 08 aprilie, 2020).

https://negrutpaul.wordpress.com/2020/04/14/cina-domnului-celebrarea-intregii-biserici-sau-eveniment-privat/

Europa trebuie să se pregătească pentru un „cocktail” devastator de gripă și coronavirus

de I.B.     HotNews.ro

Miercuri, 15 iulie 2020, 20:55 Actualitate | Coronavirus

Dezinfectie coronavirus
Foto: Scott Keeler / Zuma Press / Profimedia
Pe termen mai lung, continentul trebuie să se pregătească pentru a face față unei interacțiuni, sub forma unui „cocktail” devastator, cu gripa sezonieră din toamnă, a avertizat miercuri Comisia Europeană, potrivit AFP.

„Sunt raportate de focare în creștere în multe state membre. Pregătirea este esențială, în special înainte de lunile de toamnă și de iarnă”, a declarat comisarul european pentru sănătate Stella Kyriakides.

„Trebuie să ne protejăm economiile, societățile și cetățenii noștri împotriva unui nou val, precum cel pe care l-am experimentat în lunile anterioare și împotriva interacțiunii gripei sezoniere cu Covid-19. Eu numesc acest lucru un efect de cocktail” , a insistat ea.

Subiectele zilei

Joi, 16 Iulie 2020

DOCUMENTE Guvernul a adoptat hotărârea pentru prelungirea stării de alertă, fără noi restricții / Până la votul Parlamentului, hotărârea nu va include și condițiile de carantină și izolare – UPDATE Guvernul va adopta în ședința de miercuri seară hotărârea privind prelungirea stării de alertă în România cu alte 30 de zile, premierul Ludovic Orban precizând că aceasta

citeste tot articolul

Oficial: Mircea Negulescu, acuzat că a falsificat probe în două dosare. Fostul procuror ar fi determinat martori să facă denunțuri și declarații mincinoase Fostul procuror de la DNA Ploiești Mircea Negulescu a fost reținut miercuri de procurorii Secției de investigare a infracțiunilor din justiție (SIIJ) pentru modul în care a instrumentat două

citeste tot articolul

Cum s-a plimbat dosarul 10 august între trei Parchete, timp de aproape 2 ani / Cronologia faptelor / Jurist: Vor fi trași la răspundere cei mai nesemnificativi actori, jandarmii fără grade Peste 700 de oameni au fost răniți sau au inhalat gaze lacrimogene în 10 august 2018, la mitingul diasporei. La aproape doi ani, timp în care dosarul s-a plimbat între trei Parchete,

citeste tot articolul

Românii care merg în Ungaria vor fi testați obligatoriu la intrarea în țară. Care sunt excepțiile / Condițiile care se aplică la frontiera ungară începând de astăzi Persoanele care intră în Ungaria din statele incluse de autoritățile ungare în zona galbenă, zonă în care se află și România, sunt testate obligatoriu la punctul de trecere a

citeste tot articolul

Reuters: Un deepfake folosit recent arată că s-a depășit o nouă graniță a dezinformării Oliver Taylor, student la Universitatea din Birmingham din Anglia, are douăzeci și ceva de ani, cu ochi căprui și un zâmbet ușor rigid. Două ziare care au publicat textele sale spun că au

citeste tot articolul

Curtea Constituțională respinge contestația Guvernului și dă undă verde dublării alocațiilor pentru copii Seizarea Guvernului Orban privind dublarea alocațiilor pentru copii a fost respinsă miercuri de Curtea Constituțională. Astfel, CCR a decis că este constituțională legea prin care era respinsă

citeste tot articolul

Europa trebuie să se pregătească pentru un „cocktail” devastator de gripă și coronavirus Pe termen mai lung, continentul trebuie să se pregătească pentru a face față unei interacțiuni, sub forma unui „cocktail” devastator, cu gripa sezonieră din toamnă, a avertizat miercuri

citeste tot articolul

Coronavirus în lume: Mâine am putea primi vești bune despre vaccinul Oxford / Tokyo a ajuns sub cod roșu Numărul cazurilor de coronavirus raportate în lume a ajuns, miercuri, la aproape 13,5 milioane, iar cel al deceselor asociate cu Covid-19 au trecut de 580.000, în condițiile în care

citeste tot articolul

NYT: Surprinse într-o ‘spirală ideologică‘, Statele Unite și China se îndreaptă spre un Război Rece Relațiile sunt în cădere liberă. Întrucât cele două puteri se confruntă pe terenul tehnologiei, al teritoriilor și al supremației, ele se izbesc de același risc, disputele

citeste tot articolul

Inima concernului german Continental bate cu sincope, se anunță restructurări și concedieri „Inima noastră bate pentru un ecosistem sănătos, al mobilității”, a declarat președintele Consiliului de administrație al grupului german Continental, la adunarea anuală a acționarilor,

citeste tot articolul

HĂRȚI Zonele din București care se scufundă cu până la 1 cm pe an / Deplasarea terenului în orașe din țară precum Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Constanța sau atomocentrala de la Cernavodă O serie de hărți realizate pe baza datelor satelitare culese pe o perioadă de cinci ani dezvăluie mai multe de zone din România care se scufundă cu câțiva centimetri pe an. Harta

citeste tot articolul

Israel: Prins între coronavirus și proteste de amploare, Netanyahu împarte bani la toată lumea Primul ministru Benjamin Netanyahu a anunțat, miercuri, un plan pentru acordarea de subvenții guvernamentale pentru toți israelienii, pe fondul creșterii furiei publice față de gestionarea slabă a

citeste tot articolul

Planul de relansare al UE: Franța crede că un acord ”este posibil în acest weekend” Franța consideră că este „posibil și de dorit” încheierea unui acord privind planul de redresare al UE în cadrul summitului european de vineri și sâmbătă, în ciuda

citeste tot articolul

?CM 2022: FIFA a anunțat programul competiției Fanii fotbalului vor avea ocazia fără precedent de a urmări la televizor și patru meciuri pe zi, răspândite într-un interval de 11 ore, în faza grupelor Cupei Mondiale 2022 din

citeste tot articolul

Repusă în funcția de șefă a Oficiului de Cadastru Iași, după ce tocmai a fost condamnată definitiv pentru abuz în serviciu Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a repus-o în funcția de director al Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași pe Narciza Nedelcu, informează Ziarul de

citeste tot articolul

Un ordin secret emis de Donald Trump permite CIA să lanseze atacuri cibernetice -Yahoo News Agenția Centrală pentru Informații (CIA) a efectuat o serie de operațiuni cibernetice ofensive împotriva Iranului și a altor ținte în virtutea unei ordonanțe secrete emise în 2018 de

citeste tot articolul

Justiția socială, faza pe înghețată: Un producător danez schimbă numele „Eschimos” al unuia din produsele sale Un producător de înghețată danez a anunțat miercuri că va renunța la numele „Eskimo” (Eschimos) pentru unul din produsele sale în caz că ofensează inuiții sau alte persoane

citeste tot articolul

AUDIO Doi comedianți ruși i-au făcut o farsă telefonică președintelui reales al Poloniei La scurt timp după realegerea sa ca președinte al Poloniei, Andrzej Duda a fost nevoit să facă față unei farse telefonice în care l-au atras doi cunoscuți comedianți ruși, a relatat miercuri

citeste tot articolul

Jocurile Olimpice de tineret din 2022 au fost amânate pentru 2026 Comitetul Internațional Olimpic (CIO) și comitetul din Senegal au ajuns la un acord pentru amânarea Jocurilor Olimpice de tineret de vară din 2022, de la Dakar, pentru 2026.

citeste tot articolul

Liga 2, play-off: UTA Arad vs Petrolul Ploiești 1-1 / Lupta pentru promovare continuă Formația UTA Arad a remizat, miercuri, pe teren propriu, scor 1-1, cu echipa Petrolul Ploiești, într-un meci din prima etapă a play-off-ului Ligii a 2-a.

citeste tot articolul

EXCLUSIV Aproape jumătate din cazurile active de COVID-19 s-au pierdut în statisticile oficiale / Toate datele privind pacienții cu coronavirus din România

La aproape 2 ani de la violențele din Piața Victoriei, DIICOT clasează parțial dosarul 10 august / Șefii Jandarmeriei, scoși de sub urmărire penală

HĂRȚI Zonele din București care se scufundă cu până la 1 cm pe an / Deplasarea terenului în orașe din țară precum Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Constanța sau atomocentrala de la Cernavodă

https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-24175601-europa-trebuie-pregateasca-pentru-cocktail-devastator-gripa-coronavirus.htm?cfnl=

Marea Britanie, SUA și Canada susțin ciberatacii ruși în centrele de cercetare Covid-19

De Zachary Cohen , Luke McGee și Alex Marquardt , CNN

Actualizat 1324 GMT (2124 HKT) 16 iulie 2020

Conceptul de infracțiuni informatice, hacking și tehnologie – hacker de sex masculin în cod de cameră întunecată, care scrie cod sau utilizează un program de virus pentru atacul cibernetic; Shutterstock ID 1083511010; Loc de munca: –

(CNN)Actorii cibernetici ruși vizează organizațiile implicate în dezvoltarea vaccinului împotriva coronavirusului, potrivit unui nou avertisment al oficialilor de securitate americani, britanici și canadieni de joi, care detaliază activitatea unui grup de hackeri rus, numit APT29, care poartă și numele „ducii „sau” Ursul confortabil. „

Un aviz publicat de Centrul Național de Securitate Cibernetică din Regatul Unit (NCSC) detaliază activitatea grupului rusesc de hacking și solicită în mod explicit eforturile de a viza organizațiile de cercetare și dezvoltare a vaccinurilor din SUA, Marea Britanie și Canada.

„Campania APT29 de activitate rău intenționată este în desfășurare, cu precădere împotriva țintelor guvernamentale, diplomatice, think tank, servicii medicale și de energie pentru a fura proprietatea intelectuală valoroasă”, se arată într-un comunicat al consultativului.

Cozy Bear este unul dintre cele două grupuri de hacking legate de informațiile rusești despre care se crede că a accesat sistemele interne ale Comitetului Național Democrat în perioada premergătoare alegerilor americane din 2016, dar anunțul de joi este prima dată când acest grup a fost numit în legătură cu ciberatacii legate de pandemia coronavirusului.

SUA și Marea Britanie avertizează hackerii susținuți de stat în spatele valului de ciberataci care vizează răspunsul la coronavirus

Autoritățile americane, britanice și canadiene au emis mai multe avertismente cu privire la atacurile cibernetice susținute de stat împotriva organizațiilor implicate în răspunsul la coronavirus în ultimele luni.

În aprilie, CNN a raportat, de asemenea, un val din ce în ce mai mare de ciberataci asupra agențiilor guvernamentale americane și a instituțiilor medicale care conduc răspunsul pandemic de către statele naționale și grupurile criminale.

Spitalele, laboratoarele de cercetare, furnizorii de servicii medicale și companiile farmaceutice au fost toate lovite, au spus oficialii la acea vreme.

Departamentul de Sănătate și Servicii Umane – care supraveghează Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor – a fost, de asemenea, lovit de un val de greve zilnice, un oficial cu cunoștință directă a atacurilor a declarat anterior CNN, adăugând că Rusia și China au fost principalele vinovații.

„Agenția Națională de Securitate (ANS), împreună cu partenerii noștri, rămân feriți în angajamentul său de a proteja securitatea națională prin emiterea colectivă a acestui aviz critic pentru cibersecuritate, deoarece actorii străini continuă să profite de pandemia COVID-19 în curs”, a declarat directorul pentru cibersecuritate NSA, Anne Neuberger, a declarat joi într-o declarație.

„APT29 are o istorie îndelungată în direcționarea organizațiilor guvernamentale, diplomatice, de tip think-tank, de asistență medicală și de energie pentru câștig de informații, astfel încât încurajăm toată lumea să ia în serios această amenințare și să aplice atenuările emise în consultanță”, a spus ea.

NCSC, care este autoritatea tehnică principală a Regatului Unit în domeniul securității cibernetice și parte a sediului central al comunicațiilor guvernamentale (GCHQ) al Regatului Unit, a apreciat că APT29 „funcționează aproape cu siguranță ca parte a serviciilor de informații rusești”.

„Încearcă să fure tot”. Răspunsul coronavirus american lovit de hackerii străini

Această evaluare este susținută și de partenerii de la Canadian Communication Security Establishment (CSE), Departamentul SUA pentru Securitate Internă (DHS) Agenția de Securitate a Infrastructurii Cybersecurity (CISA) și Agenția Națională de Securitate (NSA), a declarat NCSC.

„Condamnăm aceste atacuri disprețuitoare împotriva celor care lucrează vital pentru combaterea pandemiei coronavirusului”, a declarat directorul de operațiuni al NCSC, Paul Chichester, într-un comunicat. „Lucrând cu aliații noștri, NCSC se angajează să protejeze activele noastre cele mai critice, iar prioritatea noastră în acest moment este să protejăm sectorul sănătății.”

Comunicatul de presă a declarat că NCSC a avertizat anterior că grupurile APT (Advanced Persistent Amenintări) au vizat organizațiile implicate atât în ​​răspunsurile naționale cât și internaționale Covid-19.

APT29 folosește o varietate de instrumente și tehnici, inclusiv phishing de suliță și malware personalizat cunoscut sub numele de „WellMess” și „WellMail”, potrivit NCSC.

Raportul a concluzionat că: „APT29 este probabil să continue să vizeze organizațiile implicate în cercetarea și dezvoltarea vaccinului COVID-19, deoarece încearcă să răspundă la întrebări suplimentare de informații referitoare la pandemie.”

Donie O’Sullivan de la CNN a contribuit la acest raport

https://edition.cnn.com/2020/07/16/politics/russia-cyberattack-covid-vaccine-research/CNN

PĂZIŢI-VĂ DE HOŢII DE COPII !

Printre noi exista hoti de copii. Subiectul il atingem ocazional in editiile informative AFR de marti, dar politica oficiala de furt a copiilor in Norvegia ne impune discutarea mai detaliata a subiectului. In lume se fura copii. Sunt furati in China unde in special sunt vizate fetele. Politica copilului unic promovata in China in ultimii 30 de ani a rezultat in uciderea prin avort a nu mai putin de 30 de milioane de fetite. Doar pe motivul ca Dumnezeu le-a creat fetite. Rezultatul este ca astazi 30 de milioane de barbati chinezi de varsta casatoriei nu isi afla mirese. Penuria de fete a dus la rapirea lor, in special in zonele rurale ale Chinei, unde fermierii vor mirese pentru baietii lor. Atit de acut a devenit furtul fetelor in China incit parintii se dedau la masuri extreme pentru a le proteja. Acum un an, de exemplu, a facut inconjurul lumii poza unui tata plecat in vacanta cu fiica lui, cei doi tinindu-se legati cu catuse pentru ca fiica sa nu-i fie rapita. [Detalii:https://www.lifesitenews.com/opinion/viral-photos-of-little-girl-and-her-dad-capture-why-china-is-a-ticking-time%5D Fetele sunt furate si in Nepal si India unde penuria de fete e la fel de acuta.

Barnevernetul si el fura copii. De la parintii responsabili care ii aduc pe lume pentru a-i da celor care nu au copii pentru ca ii avorteaza, nu vor sa-i aduca pe lume, ori practica stiluri de viata incompatibile cu procrearea. Exista insa o mare diferenta intre China, India, si Nepal, pe de o parte, si Barnevernetul Norvegiei Secolului XXI. In China furtul copiilor e pedepsit cu moartea, pe cind in Norvegia, tara semnatara a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, furtul copiilor e legal, compensat financiar, si facut in numele pretinselor interese superioare ale copilului furat.

Din nefericire, insa, Norvegia nu e singura tara din lume unde statul fura copiii. Marea Britanie face la fel. Sansele au facut ca tocmai luna aceasta cind scrisesem mult despre furtul copiilor in Norvegia, sa dam peste un articol privind o practica identica si la fel de inumana in Marea Britanie: autoritatile iau copiii de la mamele care sufera de depresie dupa nasterea copilului. E vorba de asa numita „post-partum depression”. Articolul a fost publicat pe 6 februarie de prestigioasa si credibila publicatia britanica The Spectator. El reda marturia trista a unei familii tintita de catre autoritati pentru a i se lua copilul pentru ca mama suferea de depresie post-natala. Articolul, intitulat in engleza Beware the Baby Snatcher, poate fi citit aici:http://www.spectator.co.uk/2016/02/why-many-mothers-with-post-natal-depression-now-fear-social-services/. A fost tradus, abreviat si editat pentru cititorii nostri de Parintele Emil Ember, AFR Baia Mare. Ii multumim.

Feriți-vă de răpitorii de bebeluși: cum pot serviciile de asistență socială să îți ruineze familia

Bebelușul George [numele fictiv al copilului] s-a născut într-o familie fericită. Mama și tatăl lui îl îndrăgeau mult. El locuiește într-o căsuță dintr-un sat frumos din Sussex, cu sora lui de șase ani care îl adoră și cu bunica lui care locuiește în apropiere. Ambii părinți au servicii bune și camera lui este plină de jucării. Pentru început, George a avut un start bun în viață. Doar când mama lui a fost diagnosticată cu depresie post-natală, perspectivele lui George au fost marcate de tristețe. Nu pentru că mama lui era în depresie, ci fiindcă în această eră paranoidă post-bebeluș autoritățile nu îți mai acordă nicio șansă. Cel mai mic semn că o mamă nu se descurcă și ei se năpustesc pregătiți să o șteargă cu bebelușul.

Când Rosie [numele fictiv al mamei copilului] și-a dat seama prima data că este în depresie, a presupus că doctorul va fi capabil să o sfătuiască pentru ca ea să se descurce. Ea știa ca una din zece mame suferă de depresie post-natală, deci se aștepta să fie înțeleasă și ajutată. In schimb, starea ei a însemnat cod roșu de alarmă pentru autorități. După aceea, Rosie și-a umplut jurnalul cu vizitele diverselor organisme: serviciile de asistență socială, lucrători de la protecția copilului, specialiști în sănătate mentală, care i-au oferit un mic sprijin practic, dar care au făcut-o să se simtă hăituită. Curând, a apărut sugestia ca George – pe atunci în vârstă de șase luni – să fie luat din familie. Fără surprindere, această sugestie a făcut-o să se simtă mai rău și în consecință i s-a dat un cocktail de calmante tari. Nu exista nicio altă opțiune în afară de medicamente, potrivit autorităților. Autoritățile o supravegheau și îi puteau lua sânge pentru a verifica dacă își lua medicamentele, în caz contrar, George ar fi fost luat din familie.

Acest gen de amenințări camuflate au ajuns la un astfel de nivel încât Rosie a început să simtă că într-adevăr nu era capabilă să aibă grijă de George, chiar dacă bebelușul ei era bine. George era bine hrănit, îmbrăcat cu haine curate, dormea bine și era îngrijit când se trezea noaptea. El era un bebeluș fericit, fără să știe că statul era cu ochii pe el.

Date statistice ingrijoratoare

Din nefericire, temerea lui Rosie că bebelușul ei ar putea să îi fie luat în orice moment era departe de a fi paranoică. În decembrie (2015 n.n.), a apărut informația care arăta o mare creștere a preluării nou-născuților de către stat: de la 802 bebeluși în anul 2008 la 2018 în anul 2013. Știrea confirma că este în vogă o nouă tendință de a acționa timpuriu. Sursele arătau că jumătate din bebeluși au fost preluați de la mame care mai aveau și alți copii. Dar celelalte? Dacă sunt mii de mame ca Rosie care au nevoie doar de puțină încurajare?

Este greu să afli cine sunt săracele mame pentru că tribunalele unde se iau aceste decizii sunt secrete. Nu este implicat nici un juriu, deci soarta copilului – și a familiei – este de obicei pecetluită de un judecător sau de o mână de magistrați care hotărăsc pe baza unor probabilități, nu ca tribunalul penal care ia decizii in conformitate cu standardul „beyond a resonable doubt”, adica „dincolo de orice îndoială”. Restricțiile în vigoare și revelarea procedurilor curții sau chiar a procesului sunt ilegale. Apelurile sunt de asemenea foarte dificil de făcut. Familiile sunt destrămate în spatele ușilor închise, iar cultura secretului protejează copiii implicați, dar și autoritățile. O asemenea discreție înseamnă că noi presupunem că toți bebelușii care sunt preluați sunt de fapt progeniturile unor gunoaie sau mame adolescentine cu iubiți violenți. Dar Rosie nu se încadrează în acest tipar și nici alte multe mame care și-au pierdut astfel copiii, dacă e să ne luăm după ce scrie pe internet.

În discuțiile online unde anonimatul permite mamelor să se exprime liber, sunt multe cazuri despre teama că serviciile de asistență socială – sau SS (serviciile sociale) – îți vor lua copilul dacă soliciți și cel mai mic ajutor. Zvonuri despre obiectivele de performanță privind adopțiile se învârt pe aici, pe de o parte, iar membrii ai noului SS, ocazional, le neagă. Este adevărat că nu mai există obiective de performanță din 2008 încoace. Dar până atunci existau și recompense financiare pentru aranjarea „adopțiilor forțate”. Cu greu ne poate surprinde faptul că unele mame sunt ingrijorate pentru ele însele. Interesant este și faptul că Rosie zice că, la niciuna dintre întâlniri, nu s-a sugerat ca și fiica ei să fie preluată. Autoritățile păreau interesate doar de George. Rosie era convinsă că aceasta se datora faptului că este mult mai ușor să găsești un cămin adoptiv pentru un bebeluș rotofei și îmbujorat.

Sumele mari implicate

Deși nu mai există cote, lumea adopțiilor și a custodiilor poate fi profitabilă. După cum arată un raport din 2012 darea în custodie a devenit o industrie profitabilă. Costul mediu de întreținere a fiecăruia dintre cei 65.000 de copii pe atunci în plasament în Anglia era de 37.000 de lire sterline, cu o notă de plată anuală de 2,4 milioane de lire sterline. Potrivit datelor din registre la Foster Care Associates, cea mai mare agenție de custodii din Regatul Unit, a avut profit de peste 5 milioane de lire sterline în 2014. Cât despre părinții care iau în custodie copii, aceștia pot câștiga 400 de lire sterline de copil pe săptămână. Mai sunt plățile pentru ceilalți angajați din sistemul de „protecție a copilului” – genul de experți cu care s-a întâlnit Rosie. Oare banii sunt un stimulent pentru a transforma probleme mici sau ușor de rezolvat în situații din care un copil trebuie salvat?

Poate că unul dintre cele mai alarmante elemente ale noii mode de a înlătura bebelușii din familiile lor naturale este lipsa de grijă pentru mamele disperate după ce și-au pierdut copilul. Potrivit profesorului Karen Broadhurst, care a condus cercetarea despre nou-născuții preluați de stat: „problema-cheie este că Anglia nu are nimic statuat pentru sprijinul familiilor cărora le-a fost luat copilul”. Până la preluarea copilului, sistemul funcționează la viteză maximă, după cum a descoperit Rosie. Dar după ce copilul a fost preluat, foarte puțin ajutor îți este oferit. Imaginează-ți că propriul copil îți este smuls din familie, și vei descoperi că acești muncitori asidui ai statului nu mai dau o ceapă degerată pe starea ta. Dacă îți mai iei sau nu pastilele – nu mai contează pentru ei.

Întotdeauna vor fi copii care cu adevarat vor fi în situații de risc, și serviciile de asistență socială au cu siguranță o muncă grea. Dar ceea ce au nevoie familii ca cea a lui Rosie este sprijinul, nu despărțirea. Rosie este o mamă bună. Depresia ei posta-natală s-a diminuat acum și pentru că ea s-a luptat din greu să dovedească faptul că merită, George este în continuare cu ea. Pentru alte familii, insa, finalurile sunt probabil tragice.

www.alianta-familiilor.ro

PAZITI-VA DE HOTII DE COPII!

https://ardeleanlogos.wordpress.com/moralitate/paziti-va-de-hotii-de-copii/

Parlamentul European recomandă statelor să recunoască adopția copiilor de către cuplurile unisex

de Alianța Familiilor din România

Parlamentul European a adoptat pe 2 februarie o rezoluție care solicită celor 28 de state membre să-și recunoască reciproc certificatele de adopție în mod automat. Sub pretenția că astfel ajută părinți și copii deopotrivă, ascunsă în text stă intenția periculoasă de a obliga statele membre să recunoască de facto adopțiile de copii în cuplurile de același sex, chiar dacă acestea sunt ilegale în țara respectivă.

Rezoluția a fost adoptată cu 533 de voturi la 41, cu 72 de abțineri.

Deși Tratatul de funcționare al Uniunii nu permite PE să aibă inițiative legislative direct, rezoluțiile – care, reamintim, nu au putere de obligativitate – pot solicita Comisiei, adevăratul organ legislativ, să inițieze o astfel de procedură.

Rezoluția PE propune un Certificat European de Adopție pentru a grăbi procesul de recunoaștere automată și cere Comisiei să propună reguli pentru reglementarea în toate statele a recunoașterii automate a „adopției interne”, adică aceea în care copiii și adoptatorii sunt rezidenți în aceeași țară.

Eurodeputații solicită de asemenea „standarde comune minime” pentru definirea unor „bune practici”. Aceasta este una dintre modalitățile utilizate de lobby-ul homosexual pentru a-și promova agenda prin reglementări administrative în loc de dezbateri deschise.

Propunerea de rezoluție a fost făcută la inițiativa eurodeputatului polonez Tadeusz Zwiefka. Acesta a solicitat Comisiei să „ia măsuri în domeniul recunoașterii certificatelor de adopție domestice, așa încât familiile cu copii adoptați să aibă o certitudine legală atunci când se mută într-un alt stat membru.”

Parlamentul pretinde că actualmente familiile cu copii adoptați din țara lor de rezidență sunt supuși unor obstacole juridice și administrative atunci când se mută dintr-o țară în alta, mai ales în domeniul educației sau al asigurării sănătății. De asemenea consideră că „reguli diferite pot afecta negativ drepturile copiilor, inclusiv dreptul la viața de familie, nediscriminare, dreptul la moștenire și dreptul la naționalitate. De asemenea reglementările diferite ar putea avea impact asupra abilității și dorinței adoptatorului de a-și exercita dreptul la libertatea de mișcare.”

Toate acestea sună bine. În teorie. În fapt, este o altă tentativă a eurobirocraților de a aliena statele și guvernele naționale de un drept al lor – acela de a reglementa adopția în propria țară – mutând reglementările la nivel de Uniune. Și, în plus, așa cum este mereu cazul, agenda homosexualistă de la Bruxelles nu doarme: o astfel de armonizare va conduce, inevitabil, la recunoașterea forțată, contrar legislației naționale, a „dreptului” cuplurilor unisex de a adopta copii.

http://www.culturavietii.ro/2017/02/09/parlamentul-european-recomanda-statelor-sa-recunoasca-adoptia-copiilor-de-catre-cuplurile-unisex/?

Oroarea de la Rotherham

Un raport publicat de o inspectoare pentru afaceri sociale dezvăluie că între 1997 şi 2013 aproape 1.400 de minore au fost victimele abuzurilor sexuale în oraşul industrial Rotherham, din Yorkshire. Tinerele au fost violate, torturate, ameninţate sau victime ale exploatării sexuale de bărbaţi de origine pakistaneză.

Gabriela Anghel

Actualizat: 22.09.2014 – 21:44

Un raport publicat de o inspectoare pentru afaceri sociale dezvăluie că între 1997 şi 2013 aproape 1.400 de minore au fost victimele abuzurilor sexuale în oraşul industrial Rotherham, din Yorkshire. Tinerele au fost violate, torturate, ameninţate sau victime ale exploatării sexuale de bărbaţi de origine pakistaneză. Raportul dezvăluie „acte sordide”, dar şi o „indiferenţă deliberată a poliţiei”, care a sufocat afacerea de teamă că ar putea fi acuzată de rasism. Odată dezvăluit public, scandalul se află în centrul dezbaterilor politice, au fost declanşate anchete şi se anunţă demisii şi procese. Tăvălugul abia s-a pornit.

După afacerea Jimmy Saville, animator vedetă la BBC în anii 1960 şi predator sexual nebănuit până la moartea sa, în 2011, o afacere de abuz sexual şochează din nou Anglia. Din 1997 până în 2013, 1.400 de minore au fost abuzate sexual şi maltratate de bande de predatori musulmani fără ca aleşii, serviciile sociale sau poliţia să intervină.

Scandalul abuzurilor sexuale contra minorelor la Rotherham a „explodat” la 26 august , când a fost publicat raportul alcătuit de Alexis Jay, fost inspector pentru afaceri sociale, iar săptămâna trecută a luat o turnură politică. Ministrul britanic de Interne, Theresa May (conservator), a cerut demisia laburistului Shaun Wright, delegat la poliţia din York-shire. Câteva ore mai înainte fusese publicat un raport ce dezvăluia cecitatea şi lipsa acţiunii autorităţilor locale faţă de activităţile la scară amplă a reţelelor de predatori sexuali în oraşul industrial Rotherham. În cursul a 16 ani, 1.400 de minore au fost livrate acestora de către bande compuse în principal din bărbaţi de origine pakistaneză. Nici deputaţii, nici serviciile sociale, nici poliţia, deşi informate, nu au acţionat pentru stoparea „oribilelor abuzuri” ale căror victime erau copile între 11 şi 16 ani. Cele 159 de pagini ale documentului conţin mărturii paralele despre coborârea în infern a adolescentelor manipulate pentru a deveni sclave sexuale şi despre inacţiunea tuturor instituţiilor destinate să le protejeze. În fundal, jena aleşilor laburişti faţă de o criminalitate etnică şi „omerta” în sânul comunităţii pakistaneze. De altfel, partidul laburist a suspendat patru consilieri la Rotherham.

Alexis Jay a fost însărcinată să ancheteze, în urmă cu un an, dezvăluirile făcute de Times despre teribilele fapte. Publicaţia descria cazuri de „copii stropiţi cu benzină şi ameninţaţi că vor arde de vii, ameninţaţi cu arme sau forţaţi să asiste la violuri violente şi ameninţaţi că vor avea aceeaşi soartă dacă vorbesc”. Unele dintre minore erau „trimise în alte oraşe din nordul Angliei pentru a fi exploatate, răpite, bătute şi intimidate”. „Este dificil de descris natura înfricoşătoare a abuzurilor suferite de aceste micuţe victime”, concluzionează raportul. Victimele bandelor de pakistanezi aveau vârste cuprinse între 11 şi 16 ani, fiind în special fete „britanice albe”, dar cele mai recente sunt şi de origine pakistaneză, din Kaşmir, şi romă.

Laburiştii, în vizor

Afacerea de la Rotherham, care survine după mai multe scandaluri similare, a provocat o emoţie cu atât mai vie cu cât pune în cauză instituţii – serviciile sociale, poliţie, municipalitate – însărcinate cu protecţia minorilor. Un purtător de cuvânt al premierului Cameron a calificat drept „consternante” „eşecurile responsabililor locali” şi a promis că „cei care au exploatat copii vor fi trimişi în justiţie”. Raportul doamnei Jay denunţă, de asemenea, eşecurile colective „flagrante” ale aleşilor locali care nu au dorit să ridice contra lor comunitatea pakistaneză. Publicarea documentului a provocat demisia preşedintelui consiliului oraşului, laburistul Roger Stone, iar municipalitatea Rotherham a emis un comunicat prin care a prezentat scuze „celor care au fost abandonaţi în timp ce aveau nevoie de ajutor”.

Un deputat local a declarat că fostul guvern laburist l-a silit să ceară scuze pentru că îşi exprimase preocupările asupra musulmanilor. The Independent on Sunday a dezvăluit că un comitet din Camera Comunelor examinează ce ştia Guvernul Tony Blair despre scandalul de la Rotherham încă în 2001, după ce au apărut mai multe dovezi privind eforturile guvernului laburist de a calma comunităţile musulmane. Între timp, un fost ministru a afirmat că a fost ameninţat cu demiterea de şeful său, pe atunci ministru de Externe, Jack Straw, pentru că ceruse musulmanilor din Marea Britanie să aleagă între „calea britanică sau modelul teroriştilor”, după ce un tânăr originar din Yorkshire încercase să omoare israelieni prin detonarea unei bombe într-un bar din Tel Aviv, în 2003. Fostul ministru Denis MacShane a declarat că a fost constrâns să accepte retragerea observaţiilor sale, fiind avertizat că riscă să bulverseze relaţiile comunitare.

Surse dezvăluie că în iulie 2001 revolte rasiale la Bradford, Burnley şi Rochdale au marcat o turnură în modul în care Guvernul Blair a răspuns comunităţii musulmane din Marea Britanie, depunând apoi eforturi de a minimiza exemplele de lipsă de uniune.

În 2004, un documentar difuzat de Channel 4 prezenta o anchetă privind afacerea de pedofilie a bandelor din Rotherham. Brusc, la cererea şeful poliţiei oraşului, documentarul a încetat să mai fie difuzat. În 2003, o deputată, Ann Cryer, a evocat afacerea Rotherham şi a fost considerată „rasistă”.

Indiferenţă deliberată

Între 2002 şi 2003 au fost făcute cel puţin trei rapoarte „care nu puteau fi mai clare în descriere” despre ceea ce se petrecea în Rotherham. Primul a fost „anulat” pentru că responsabilii nu au dat crezare cifrelor, celelalte au fost pur şi simplu „ignorate”. Responsabilii serviciilor sociale „păreau să considere că era vorba de fapte punctuale” şi erau „reticenţi să identifice originile asiatice ale vinovaţilor de teamă că vor fi consideraţi rasişti”. Dar angajaţii din serviciile sociale afirmă că au primit de la superiorii ierarhici ordinul să nu facă nimic. În ce priveşte poliţia din Yorkshire, nu a considerat prioritar acest dosar şi multe dintre victimele minore erau dispreţuite.

„Conspiraţia tăcerii” nu a fost spulberată până în noiembrie 2010, când s-a dezvăluit că poliţia din Derbyshire a efectuat o anchetă de infiltrare, numită „Operaţiunea retriever” şi a arestat 13 membri ai unei bande musulmane ce exploata sexual peste 100 de tinere fete.

Iar condamnarea, în 2010, la pedepse grele cu închisoarea a cinci bărbaţi descrişi de justiţie ca fiind „predatori sexuali” a pus proiectorul asupra Rotherhamului. Ei manipulau psihologic adolescente, pentru ca apoi să le exploateze sexual. Alte afaceri comparabile au izbucnit în mai multe oraşe britanice şi Times publica în 2012 documente confidenţiale ce stabileau inacţiunea serviciilor sociale şi a poliţiei în regiunea Rotherham. În 2013, Times descria „abuzuri endemice asupra adolescentelor vulnerabile de către bărbaţi mai în vârstă, majoritatea de origine pakistaneză”.

Poliţia din South Yorkshire a anunţat o anchetă total independentă şi imparţială asupra situaţiei din Rotherham, care va examina rolul poliţiei şi al consiliului municipal în oribilul scandal de abuz sexual asupra copiilor.

Fundaţia Barnardo

Prioritar, pakistanezii sunt principalii actori ai violurilor şi abuzurilor asupra copiilor, dar nu sunt singurii musulmani care au perpetuat adevărate orori asupra minorelor. Din aceste bande criminale care operau la Rotherham fac parte şi afgani, şi arabi din diferite naţiuni. În mijlocul acestui scandal tronează o mare asociaţie britanică de caritate în favoarea copiilor – Barnardo, în fruntea căreia se află un englez de origine pakistaneză, Javed Khan. La începutul anchetei a fost pus la curent cu afacerile acestor bande de violatori pedofili, dar nu a considerat necesar să urmărească totul. Într-un interviu pentru Sky News, Javed Khan a explicat că nu a dorit să ceară demisia şefului poliţiei din Rotherham, în pofida laxismului evident de care dăduse dovadă în ce priveşte violurile în masă asupra copiilor.

În urmă cu câteva săptămâni, pentru a regla un vechi litigiu funciar între pakistanezi, Javed Khan s-a deplasat în localitatea pakistaneză Haveli Bengal, înconjurat de opt oameni înarmaţi. S-au tras focuri de armă şi Javed Khan a ajuns în arestul poliţiei locale.

Potrivit unui raport asupra acestei istorii semnat de Peter McLoughlin, „pentru aceste bande musulmane pedofile, micile fetiţe albe britanice sunt «carne facilă» şi consacră o mare parte fundaţiei pentru copii Barnardo, care a văzut lumina zilei în 1866. Veniturile ei actuale sunt de 250 milioane euro din care o bună parte este furnizată de guvernul britanic, adică de contribuabili. Un document din 2011, aparţinând unui cadru al fundaţiei, Martin Narey, se referă la subiectul copiilor maltrataţi – „După experienţa noastră, ştim că în unele regiuni originea etnică poate avea un rol şi deci poate deveni o problemă în violurile copiilor. Dar în alte domenii această etnicitate nu este o problemă”.

Intervievat de BBC şi Guardian despre subiectul violurilor asupra copiilor, Narey a răspuns: „Nu cred că este un comportament unic al pakistanezilor. (…) În această afacere asistăm la un război rasial. Aceşti pakistanezi şi arabo-musulmani vizează aproape exclusiv micuţe britanice albe, «carne facilă»”.

Laurențiu Mușoiu0 comentarii

14.07.2020 – 14:21

Masca sanitară care respiră singură, pentru blonda din tine

Pentru divele blonde, nu neapărat din cauza culorii părului, au motive de bucurie. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu0 comentarii

14.07.2020 – 13:09

Unii cu masca, alții cu masca(rada)

În timp ce foarte mulți români aleargă după măști sanitare, pentru a se proteja de noul coronavirus, alții au ales, în schimb mascarada. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

14.07.2020 – 12:28

Ca să-și păstreze stilul și în pandemie, Ruby are nevoie să-și tatueze o mască pe față

Interpreta de manele moderne Ruby trebuie să se adapteze vremurilor de pandemie mondială COVID-19. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

13.07.2020 – 15:46

Teodorovici vrea să spargă C(i)olacu PSD, în timp ce Ponta îl trage în ape tulburi

Opoziția înoată lent prin Parlament, iar Partidul Social Democrat (PSD) pare să plutească în derivă, cu actuala sa conducere interimară. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

12.07.2020 – 18:57

Când ai putea să crezi CĂ COVIDU’ nu există

În spațiul public se dezbat tot mai multe ipoteze despre noul coronavirus. …citeste tot

Eugen Cișmașu

Actualizat: 11.07.2020 – 12:27

Primarul Vasluiului își face campanie electorală cu noile benzi de circulație pentru bețivi

Vasile Pavăl are ca și asigurat următorul mandat la conducerea Primăriei din Vaslui după ce, în această vară, a luat decizia de a construi benzi exclusive de circulație pentru unii dintre cetățenii care asigură specificul zonei: bețivii. …citeste tot

Eugen Cișmașu

11.07.2020 – 09:55

Turist băștinaș pe litoralul românesc: studiu de (ne)caz

Îl poţi admira vara în autobuzele litoralului, în toată splendoarea şi autenticitatea lui mioritică. Uşor recognoscibil, după burta revărsată peste bermude, slip sau chiloţi, plus şlapii tradiţionali, purtaţi eventual cu şosete. …citeste tot

Eugen Cișmașu

Actualizat: 11.07.2020 – 09:58

Patriarhia le construiește enoriaşilor piste semaforizate pentru sezonul de toamnă al pelerinajelor

Patriarhia a început să construiască din această vară, în toate oraşele ce fac parte din circuitul turistic al moaştelor, piste semaforizate pentru sezonul de toamnă al pelerinajelor în patru labe. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

09.07.2020 – 12:18

Cârciuma “La Șică Mandolină”, primul restaurant redeschis de Guvern

Este oficial! Guvernul a redeschis primul restaurant. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

Actualizat: 09.07.2020 – 11:40

Mihai Tudose găsit aprins la fașp, dar nu de la COVID-19

Tatăl fostului premier, actual europarlamentar, Mihai Tudose, a fost confirmat cu noul coronavirus. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

Actualizat: 08.07.2020 – 15:34

Firea și Nicușor Dan se bat pe suzeta de la creșă, iar Ponta abia așteaptă să o sugă

Candidatul, teoretic, susținut de USR-PLUS PNL la alegerile locale, pentru funcția de primar general, Nicușor Dan, a luat o decizie inspirată și a dus lupta dintre el și edilul Gabriela Firea acolo unde îi este locul: la grădiniță. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

08.07.2020 – 14:41

Bendeac, în al nouălea cer: Toate tinerele de la terase îi cer acum numărul

Restricțiile impuse de autorități, în contextul pandemiei COVDI-19, mai ales în zona HORECA, au adus și beneficii mari pentru unele persoane. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

07.07.2020 – 16:24

Vandici, îngrijorată că ospătărițele au ajuns să fie mai vânate de paparazzi decât ea

Foarte multe dive de televiziune tabloidă, precum Andreea Mantea, Ilinca Vandici sau Daniela Crudu au ajuns să fie invidioase pe ospătărițele care servesc la terasele din Centrul Istoric sau din Mamaia. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

07.07.2020 – 16:04

Profetul Petrescu, balaurul și ardelenii

Complotul intergalactic îndreptat împotriva formației CFR 1907 Cluj este mai puternic ca oricând, atrage atenția antrenorul Feroviarilor, Dan Petrescu. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

06.07.2020 – 14:06

Firea exersează plagiatul, pentru duelul cu Ponta

Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a luat în serios posibilitatea ca Victor Ponta să îi fie adversar la alegerile locale din acest an. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

05.07.2020 – 15:23

Hoții care au șefuit birourile europarlamentarilor, găsiți morți… de beți, în camera lui Băsescu

Poliția din Bruxelles crede că a reușit să găsească hoții care au spart mai multe birouri din Parlamentul European. …citeste tot

Laurențiu Mușoiu

Chirica și pandemia din rândul edililor

Apropiații politic sunt îngrijorați de starea de sănătate a primarului municipiului Iași, Mihai Chirică. …citeste tot

Eugen Cișmașu

Actualizat: 05.07.2020 – 10:42

Top 10 legende despre Comisarul Berbeceanu, care au semănat panică printre băieții deștepți din PNL!

10 sunt legendele de notorietate care circulă în PNL pe seama Comisarului Traian Berbeceanu, și care i-au băgat în febre, ”frezoane” și transpirații pe băieții deștepți ai partidului, din pricina vehiculatei numiri a onorabilului în fruntea brigăzii de control al integrității. …citeste tot

Eugen Cișmașu

Actualizat: 04.07.2020 – 12:01

Un buzoian a demolat parterul blocului în care locuiește folosind un banal cuptor cu microunde!

Un buzoian în vârstă de 26 de ani a provocat ieri o adevărată deflagrație care distrus parterul blocului în care locuiește, după ce a încercat să își prepare un sandwich la cuptorul cu microunde. …citeste tot

Eugen Cișmașu

Actualizat: 04.07.2020 – 11:45

Un pacient Sanador, trezit după comă, a redevenit inconștient după ce a aflat valoarea facturii!

Un pacient Sanador, trezit după 2 ani de inconștiență, a reintrat în comă după ce a văzut factura de spitalizare! …citeste tot

http://romanialibera.ro/actualitate/international/oroarea-de-la-rotherham-350673

Orientarea sexuală, interzisă în noua Constituţie?

Constitutia-RomanieiCetatenii tarii, fara deosebire de apartenenta religioasa, politica ori etnica, au aflat, marti 4 iunie, cu stupoare, regret si frustrare ca, la un vot de 18 la 2, Comisia de revizuire a Constitutiei a adoptat un amendament, propus de PNL, pentru includerea in Constitutia Romaniei a nediscriminarii pe baza de orientare sexuala. Acesta este un eveniment unic in istoria Romaniei. Stiam ca propunerea aceasta a fost adoptata mai intii de Forumul Constitutional al dlui Pirvulescu, dar ne-a luat prin surprindere adoptarea lui de Comisia de Revizuire, si mai ales marginea de vot atit de mare cu care a fost adoptat.

Articolul aparut in MediaFax da urmatoarele detalii: Discriminarea pentru orientarea sexuală, interzisă în noua Constituţie: Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat, marţi, un amendament propus de senatorul PNL Tudor Chiuariu, prin care sunt completate în legea fundamentală criteriile pentru care este interzisă discriminarea, inclusiv culoare, orientare sexuală sau trăsătură genetică. Membrii Comisiei au adoptat, cu 18 voturi “pentru” şi două voturi “împotrivă”, amendamentul depus de Chiuariu, la articolul 4, alineatul 2, astfel: “România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică sau socială, trăsătură genetică, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală este interzisă”. În forma actuală a Constituţiei, acest alineat prevede: “România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială”. http://www.mediafax.ro/stirile-zilei/discriminarea-pentru-orientarea-sexuala-interzisa-in-noua-constitutie-10924086

Cum au reactionat parlamentarii? Toni Grebla: Orientarea sexuala nu este definitiva. Este inutil sa treci in Constitutie asa ceva. Poporul roman este tolerant, dar nu cred ca trebuie sa treci in legea fundametala pentru ca se intelege ca astfel vom aproba casatoriile intre toate sexele Ciprian Nica, PSD: Credem ca articolul care este in Constituie este destul de acoperitor, este suficient si permite tuturor sa se manifeste. Reprezentantul Forumului Constitutional: Cheia acestui articol este cuvantul discriminare; Crin Antonescu: Acest articol care este unul protector si pentru heterosexuali pentru ca problema se poate pune si invers, nu acum, nu aici dar pe viitor. Sa clarificam acest articol domnul Chiuariu ca nu permite casatoria intre orice fel de sexe; Tudor Chiuariu: Nu face referire la asta acest articol, are rolul de protectie, nici o persoana sa nu fie discriminata pe orice criterii in orice imprejurare. Nu e vorba numai de homosexuali ci si despre heterosexuali care pot fi discrimnati, care se pot afla intr-o anumita circumstanta. Acest articol nu da nastere unor drepturi cum ar fi legalizarea casatorie intre aceleasi sexe; Reprezentantul Avocatului Poporului: Acesta amendament asa cum spunea domnul Chiuariu ofera o protectie si din punctul nostru de vedere este binevenit.

Ce credem noi

De multi ani am atentionat publicul, candidatii la parlament si parlamentarii, ca principiul nediscriminarii pe baza de orientare sexuala este foarte periculos si ca, daca va fi adoptat si aplicat literalmente, va rezulta in distrugerea libertatii religioase, a libertatii cuvintului, a libertatii de asociere, a libertatii de constiinta, a generatiei tinere, a Romaniei. Nu au luat aminte, iar cetatenii i-au votat pe parlamentarii care au adoptat amendamentul, fara discernamint, cu toate ca am atras atentia cu insistenta in toamna anului trecut sa nu o faca. Dauna inca nu este facuta, si inca avem sansa sa o prevenim. Astazi ne facem datoria si va atragem atentia din nou, cu toata seriozitatea, sa nu permiteti nediscriminarea orientarii sexuale sa fie introdusa in Constitutie.

Revolutia sexuala despre care am scris de ani de zile cauta sa se institutionalizeze. Orice revolutie, dupa ce castiga batalia, se institutionalizeaza si distruge institutiile vechiului regim. Revolutia sexuala se conforma din plin acestui principiu. Dar Romania este un exemplu prea timpuriu al acestei incercari de institutionalizare si unul foarte surprinzator. Doar saptamina trecuta am comentat sondajul international al religiozitatii si ateismului care clasifica Romania pe locul 6 in lume privind religiozitatea. La ce ne ajuta acest nivel ridicat de religiozitate daca nu este reflectat in legile si institutiile tarii? Institutionalizarea revolutiei sexuale in Constitutia Romaniei va rezulta in dezinstitutionalizarea religiei si a bisericii, asa cum deja s-a petrecut in tarile scandinave.

In plus, daca noi, cetatenii Romaniei vom valida noua Constitutie, vom transforma Romania in una din putinele tari ale lumii care au adoptat nediscriminarea orientarii sexuale in Constitutie. A facut-o Africa de Sud dupa abolirea regimului de aparatheid, care a rezultat, curind dupa aceea, in legalizarea casatoriilor homosexuale acolo. Si Constitutia Boliviei interzice discriminarea orientarii sexuale, dar in acelasi timp interzice casatoriile homosexuale. Iar acum citiva ani Ecuadorul a inserat si el nediscriminarea orientarii sexuale in constitutie. Atit in Bolivia cit si in Ecuador aceste amendamente au fost promovate de guverne de stanga si de stanga internationala. Romania, guvernata de o stanga radicala, se afla in aceasi pozitie.

Aici, insa, stanga romana ar trebui sa invete din experientele socialistilor din Ecuador. Cu citeva zile in urma presedintele socialist al Ecuadorului a denuntat casatoriile homosexuale si adoptiile copiilor de catre homosexuali. Le-a etichetat o aberatie a naturii umane, o “moda” tranzitorie, care nu trebuie imitata distrugind astfel vietile copiilor. A numit inserarea parteneriatelor homosexuale in constitutia ecuadoriana o “prostie” (“foolishness”) si a criticat stanga internationala pentru ca promoveaza casatoriile homosexuale. [Nota AFR: detalii aici

http://www.lifesitenews.com/news/socialist-president-of-ecuador-rejects-homosexual-marriage-and-adoption-as%5D

In Europa, trei tari interzic nediscriminarea orientarii sexuale in constitutie: Suedia, Elvetia, si Portugalia. In Suedia si Portugalia casatoriile homosexuale au fost deja legiferate. Familia a fost distrusa. Dezintegrarea morala a tinerei generatii a devenit, se pare, ireversibila. In Germania homosexualii au incercat sa introduca nediscriminarea orientarii sexual in constitutie dar fara succes. Intrebare pentru cetatenii Romaniei: veti ingadui ca Romania sa fie a patra tara din Europa si a saptea tara din lume care sa includa nediscriminarea orientarii sexuale in Constitutie? Dorim sa ne plasam in virful clasamentului mondial privind nediscriminarea homosexualilor? Faptul ca suntem aproape in varful clasamentului privind avortul nu este destul? Nu este asta o tragedie nationala, una rusinoasa? Mai avem nevoie de inca una? Intr-o Romanie care se numeste crestina si unde 99% din locuitorii tarii se declara crestini?

In plus, daca vom ingadui ca nediscriminarea orientarii sexuaea sa fie inclusa in Constitutie vom fi cu multi pasi inaintea Curtii Europene a Drepturilor Omului. Nici macar CEDO nu a facut pasii pe care Comisia de Revizuire in Romania a facut-o marti. Principiul nediscriminarii orientarii sexuale a aparut pentru prima data in Tratatul de la Amsterdam in 1989, dar interzicea doar nediscriminarea la locul de munca. De atunci pina azi aceasta a ramas singura interdictie de nediscriminare pe baza de orientare sexuala care e in vigoare la nivel unional. Amendamentul propus marti va pune Romania cu zeci de ani inaintea Uniunii Europene, va transforma Romania din cea mai crestina tara a Europei in varful de lance al miscarii homosexuale din Europa. Dincolo de ocean, in SUA nu exista, nici pina astazi, o lege federala care sa interzica discriminarea orientarii sexuale. Exista doar la nivel de state, dar inca jumatate din statele americane refuza sa inscrie aceasta forma de nediscriminare in legile lor.

Intrebarea este, de ce? Sa stie oare americanii ceva ce noi romanii nu stim? Fara indoiala. Caci in statele unde nediscriminarea orientarii sexuale a fost adoptata, libertatilor celorlalti au scazut. Pastori, preoti, crestini sunt dati in judecata, afara de la lucru, din universitati, ori li se inchid afacerile pentru ca refuza sa casatoreasca homosexuali ori pentru ca se exprima impotriva homosexualitatii. Dar SUA nu e singurul exemplu. In Canada libertatea religioasa a fost mai in intregime anihilata de principiul nediscriminarii. Elevii sunt indoctrinati in revolutia sexuala. In Marea Britanie aproape ca nu trece o saptamina sa nu auzim ca un crestin a fost data afara de la lucru, in judecata, expulzat din universitate, ori chiar arestat pentru ca se pronunta impotriva homosexualitatii. Preoti, pastori si clerici din Romania: pericolul acesta bate la usa Romaniei acum. E vremea sa luati atitudine. E vremea sa va spuneti cuvintul. E vremea sa calauziti natiunea romana sa-si afirme moralitatea multiseculara.

Material publicat de Alianta Familiilor din România

Orientarea sexuală, interzisă în noua Constituţie?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/moralitate/orientarea-sexuala-interzisa-in-noua-constitutie/

OMUL EXPLOATAT DE OM : SCLAVIA DIN ZILELE NOASTRE

Omul exploatat de om: sclavia din zilele noastre

Nicu Pârlog | 15.10.2014 |

Omul exploatat de om     (Foto: Shutterstock)+ZOOM

Galerie foto (3)

Chiar şi în prezent, cu toate mijloacele moderne de cercetare şi estimare, nimeni nu cunoaşte cu exactitate numărul persoanelor obligate la o viaţă de sclav. Experţii şi cercetătorii acestui fenomen-plagă, care este sclavia modernă, estimează că la ora la care citim acest articol, există între 21-30 milioane de sclavi. Adică unul din 280 de oameni este sclav în toată accepţiunea termenului. Şi se pare că acest fenomen este pe cai mari, odată ce sclavia este în creştere continuă de la an la an, fiind alimentată de sărăcie, foamete, războaie şi lipsa educaţiei şi drepturilor elementare ale unei fiinţe omeneşti.

Explicaţii, cifre, cauze

Deşi pare cumva desuet, sau chiar incredibil pe alocuri, sclavia aşa cum o ştim din cele mai vechi timpuri nu doar că a supravieţuit până în prezent, dar înfloreşte sub forme care mai de care mai neaşteptate. Şi odată cu creşterea numărului locuitorilor planetei (am depăşit cifra celor 7 miliarde de locuitori), a crescut proporţional şi numărul sclavilor, astfel încât la ora actuală există în lume mai mulţi sclavi decât negrii africani capturaţi şi vânduţi în trecut în cele două Americi.

În mod oficial, regimul sclavagist şi sclavia nu sunt recunoscute în nicio ţară din lume. Ultima ţară care a abolit în mod oficial sclavia a fost Mauritania, unde în anul 1985, sclavia a fost abolită printr-un decret prezidenţial. Cu toate aceasta, de abia în luna august a anului 2007, parlamentul Mauritaniei a adoptat legea care în mod oficial face ca obiectul sclaviei să fie considerat o infracţiune care se pedepseşte cu maximum 10 ani de închisoare, însă şi în prezent aproximativ 4, 7% din populaţia acestei ţări africane trăiesşte în regim clar de sclavie.

Însă în pofida realităţilor oficiale, sclavia există în ilegalitate, fapt care nu o periciliteaază deloc, ba chiar prosperă în zona economiei subterane a fiecărei ţări din lume (inclusiv România). Prin urmare, sclavia modernă a ajuns o adevărată industrie internaţională cu un profit uriaş de circa 35 miliarde $ generat anual.

Raportul din anul 2013 al Global Slavery Index, un for care monitorizează sclavia la nivel mondial, dezvăluie că aproximativ 76% din totalul sclavilor de pe planetă provin şi trăiesc în 10 ţări. Cei mai mulţi sclavi din lume trăiesc în India, unde 14 milioane de oameni, adică peste 15 din populaţia ţării, au statut de adevăraţi sclavi. Pe locul doi la numărul de sclavi este China, unde trăiesc aproape 3 milioane de sclavi, lista ruşinii fiind urmată în ordine descrescătoare de Pakistan cu 2,1 milioane de nefericiţi, Nigeria, Etiopia, Rusia, Thailanda, Congo, Myanmar şi Bangladesh.

O bătrână fără adăpost cerşeşte pe strada Khreschatyk din Kiev (Ucraina), 14 Aprilie 2013    (Foto: OlegD / Shutterstock)

Totuşi, cum vremurile diferă semnificativ, şi sclavia din prezent este diferită semnificativ în unele aspecte, comparativ cu sclavia de acum câteva sute de ani. La ora actuală există într-adevăr mai mulţi sclavi decât în vechime, dar la nivel social, proporţional aceştia sunt mai puţini decât în trecut. În plus, nimeni nu mai apără sclavia în mod oficial, cum se întâmpla pe vremuri.

Cu toate acestea, sclavia continuă să înflorească nestingherită cu toate că este pretutindeni în afara legilor. Existenţa sclaviei în orice societate din prezent alimentează corupţia şi o altă listă lungă de infracţiuni, unele dintre acestea fiind deosebit de grave. Puterea liderilor interlopi care se ocupă cu recrutarea, traficul şi vinderea fiinţelor umane, este în strânsă legătură cu formele de guvernământ şi puterea executivă a ţărilor în cauză.

Vrem nu vrem, sclavia continuă să existe atât timp cât guvernele permit acest lucru sau nu fac nimic concret pentru eradicarea ei completă. Majoritatea cercetătorilor fenomenului sclaviei moderne susţin că această formă extremă de oprimare este permisă din cauza corupţiei autorităţilor executive şi guvernamentale.

Cu toate că pare greu de crezut, în mulţe părţi ale lumii, cumpărarea şi deţinerea de sclavi este o afacere mai ieftină decât pare, şi în anumite circumstanţe, poate genera profituri economice substanţiale. La urma urmei, dacă nu ar fi fost aşa, sclavia ar fi dispărut de la sine.

Sclavia modernă este atât de ieftină la nivel de investiţie şi costuri, încât cercetătorul Kevin Bales susţine că preţul unui sclav din zilele noastre este în medie mai scăzut decât preţul cu care acum 2-3 sute de ani era cumpărat un negru din Africa. Sclavia a devenit aşadar o investiţie atractivă deoarece proprietarii şi traficanţii de sclavi trebuie să plătească doar hrana şi hainele victimelor. Iată cum sclavia în sine, a ajuns să fie mai ieftină şi mai profitabilă în multe aspecte, decât angajarea şi plătitul celei mai ieftine forţe de muncă valabile pe piaţă.

Sclavia modernă este deci îndeajus de profitabilă pentru ca multe guverne corupte din ţările Lumii a Treia să o permită tacit, chiar dacă este scoasă în afara legislaţiei internaţionale prin numeroase tratate. Cifrele istorice ne revelează un adevăr crud. Dacă în anul 1809, proprietarii de sclavi din Statele Unite au cumpărat sclavi africani în valoare totală de doar 40.000 $ la nivelul dolarilor din prezent, doar în decursul anului 2009 s-au vândut în lumea întreagă sclavi în valoare de 9 miliarde $.

Evident, sclavia din zilele noastre este în mare parte un efect secundar al sărăciei generalizate şi al mizeriei vieţii de zi cu zi în care trăiesc miliarde de oameni. În aceste condiţii era de aşteptat ca ţările unde lipseşte educaţia, prosperitatea economică, libertatea de expresie şi aplicabilitatea legii, să fie cele mai mari furnizoare de sclavi.

Capetele Hidrei

La ora actuală, sclavia nu este prezentă doar sub forma în care o persoană deţine o altă persoană ca pe un obiect, sau animal de muncă, având drept de viaţă şi de moarte asupra lui. Ei bine, nu doar asta!

Sclavia de azi este asemenea unei Hidre a răului, cu multe capete de acţiune, fiecare dintre acestea fiind imposibil de ucis definitiv. Sunt multe ramuri şi specializări ale sclaviei. Probabil cea mai răspândită formă este munca forţată. Acest aspect vizează milioanele de oameni răpiţi, vânduţi şi cumpăraţi pentru a fi folosiţi îndeosebi ca forţă gratuită de muncă. Aceşti oameni duc o existenţă cumplită, căci au parte de mâncare puţină şi de proastă calitate, nu beneficiază de îngrijire medicală şi nu pot fugi de la stăpâni

. Viaţa oricărui astfel de nefericit nu valorează mai nimic, căci dacă moare, proprietarul cumpără altul poate la un preţ încă mai ieftin decât cel plătit pentru cel proaspăt decedat. Foarte mulţi sclavi de muncă sunt copii, unii dintre ei născuţi sclavi din părinţi sclavi. La finele secolului trecut, numai în India existau aproximativ 15 milioane de copii care purtau lanţul greu al sclaviei.

O altă categorie de oameni care riscă să ajungă sclavi de muncă sunt muncitorii imigranţi care sunt obligaţi să plătească astfele mari sume de bani traficanţilor care i-au introdus în ţări mai bogate decât cele de baştină. Foarte mulţi astfel de muncitori sunt transformaţi pe loc în sclavi prin confiscarea paşaportului şi a tuturor actelor, alături de bătăi şi alte forme de violenţă. La fel, există situaţia în care mulţi imiganţi sunt ţinuţi abuiziv şi ilegal în captivitate pentru a munci fără plată.

Una dintre cele mai cumplite forme de sclavie este aceea în care copiii sunt răpiţi sau vânduţi ca sclavi sexuali sau sunt obligaţi să devină soldaţi în războaiele celor mari, cum este cazul Armatei de Rezistenţă a Domnului, o grupare rebelă armată din Uganda care se foloseşte de copii drept soldaţi şi scuturi umane.

Alte forme extrem de periculoase şi înjositoare de sclavie sunt sclavia sexuală şi aşa numit-a sclavie maritală, în care femeile sunt răpite şi obligate să se căsătorească cu forţa, sau sunt vândute drept viitoare „soţii”. Prostituţia forţată este o formă de sclavie sexuală foarte evidentă în Statele Unite, ţările occidentale europene şi ţările din Orientul Mijlociu. Este cea mai frecventă şi evidentă formă de sclavie umană în ţările Europei de Est şi în sud-estul Asiei. Printre ţările care conduc detaşat în topul exportului de carne vie se numără Republica Moldova şi Laos.

Sclavia din zilele noastre    (Foto: Shutterstock)

Foarte multe fete şi femei din ţările sărace sunt răpite, înşelate, traficate şi vândute în Occidentul bogat pentru a ajunge ulterior nişte simple obiecte sexuale consumabile. Industria vânzării de mirese pentru a deveni proprietăţi totale ale viitorilor soţi, este o afacere transnaţională deosebit de prosperă şi înfloritoare. Acest fenomen este foarte frecvent în India, China, unele ţări din Asia Centrală şi Indochina, precum şi în multe state occidentale.

Vânzarea de mirese şi mariajele forţate fac însă parte din cultura şi tradiţiile sociale locale a unor întinse regiuni din Asia şi Africa. De fapt, aceste aspecte sunt în esenţa lor nimic altceva decât forme de sclavie care afectează anual milioane de fete şi femei. Deseori, când familiile sărace din aceste părţi ale lumii nu-şi mai pot permite să-şi întreţină copiii, fetele sunt vândute (uneori le vîrste fragede) bărbaţilor din familii mai bogate şi mai puternice. Aceşti viitori soţi sunt de regulă cu mult mai vârstnici decât fetele.

Miresele fără voie sunt obligate să trăiască în casele soţilor cu unicul scop de a le satisface acestora toate poftele. Foarte adesea, aceste nefericite ale sorţii suferă abuzuri, bătăi, umilinţe şi violenţe sexuale greu de imaginat.

În afara sărăciei şi a mizeriei materiale, sclavia modernă mai este alimentată şi de alte cauze. Una dintre acestea este lipsa oricărei alternative existenţiale. Victimele sclaviei au adesea de ales între a se lăsa vânduţi ca nişte vite sau a muri pur şi simplu de foame. Sărăcia acţionează de fiecare dată ca o barieră de netrecut în faţa teoreticei libertăţi de mişcare a victimelor sclaviei.

Însă o mare cauză a sclaviei este reprezentată de însăşi creşterea necontenită a populaţiei umane pe Terra. Acest fenomen fără precedent creeazp nu numai o intensificare a luptei pentru resurse, dar şi o categorie uriaşă de oameni care nu-şi găsesc altfel de lucru, implicit nu se pot autosusţine într-un mod onorabil.

Acestor realităţi dure se adaugă faptul că ţările sărace nu au mijloacele şi instituţiile care să stopeze sclavia. În astfel de ţări, poliţia şi justiţia fie nu au putere, fie sunt prea corupte, fie sunt deopotrivă şi slabe şi corupte, aşa că aceste insitituţii oficiale nu constituie în niciun caz nişte bariere eficiente contra sclaviei sau traficului de persoane.

În faţa unor asemenea realităţi, se conturează din nefericire un viitor asigurat pentru sclavia umană şi restul cortegiului funebru de abuzuri care o însoţesc.

Însă specia umană este în esenţa ei una imprevizibilă, iar potenţialul fiinţelor umane nu trebuie niciodată subestimat. La urma urmei, istoria omenirii este plină de situaţii în care sclavii s-au revoltat şi s-au eliberat

Tag-uri: sclavie | modern | moldova | vanzare | prostitutie | mirese | trafic de fiinte umane

A fost identificat ultimul supravieţuitor al sclaviei. ”Ea reprezintă doar o singură voce, dar este reprezentativă pentru toţi cei care au fost uitaţi”

POVESTEA TRAGICĂ a femeilor care preferă să se sinucidă decât să fie răpite şi violate de jihadiştii Statului Islamic – VIDEO

Omul exploatat de om: sclavia din zilele noastre

Când animalele sălbatice dispar, sclavia şi violenţa iau amploare

Capoeira: luptă, libertate şi spectacol în stil brazilian

Moldova este ţara cu cel mai mare nivel al sclaviei în Europa. Ce loc ocupă România? (GALERIE FOTO)

Biserica Scientologică este cercetată pentru trafic uman, sclavie şi violenţă

http://www.descopera.ro/cultura/13386679-omul-exploatat-de-om-sclavia-din-zilele-noastre?