Gata cu scuzele!

download - Copie

 DevoționalMeditaţii     Cosmin Frisan  08-10-2018 

O minciună pe care adesea vrăjmașul o folosește pentru a ne lega la ochi și pentru a ne păstra în mediocrație, asta nu este o scuză? Un prieten de-al meu mi-a spus recent că fiul lui nu poate lua note mari la teste. El excelează la teorie, dar când vine vorba de practică, mintea lui devine goală și nu reușește. Acesta a fost motivul pentru care a fost atât de slab în clasa sa.

Pe undeva, această minciună a fost spusă despre fiul său, sau chiar el a decis să spună asta despre el însuși; dar de-a lungul anilor înfrângerea s-a întipărit în mintea lui ca un râu care sculptează în stâncă. Cu timpul, apa va săpa tot mai adânc. Apoi a devenit o realitate care îl împiedica să treacă peste anumite lucruri și în cele din urmă venea cu o scuză.

Scuzele din viețile noastre ne împiedică să stabilim mai mult decât cel mai bun. Se pare că avem mereu o scuză pentru neajunsurile noastre. Întotdeauna avem ceva sau pe cineva pe care-l învinuim pentru viața noastră. Nu este niciodată vina noastră. Ne mărturisim continuu nesiguranța prin alibiuri aparent justificabile. Declarăm că așa se întâmplă întotdeauna cu noi, cu familiile noastre.

Cele mai multe eșecuri provin dintr-o istorie de scuze și o lipsă a dorinței de a persevera.

O ușă închisă nu înseamnă întotdeauna NU. De cele mai multe ori o ușă este închisă pentru că Dumnezeu a deschis o ușă mai mare și mai bună pentru noi. Trebuie să mergem mai departe și să continuăm să batem.

„Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide”. (Matei 7: 7)

Suntem atât de scufundați în trecut și ne-am prins pe tehnicile vechi, încât nu putem vedea speranța, privind doar prin ferestrele murdare ale limitărilor proprii. Suntem limitați de zidurile pe care le construim. Putem să fim atât de țintuiți de scuze, încât chiar ne scuzăm pentru scuzele noastre.

În Biblie ne sunt date multe exemple de astfel de scuze, pornind de la Eva, pretinzând că era vorba doar de vina șarpelui și de abilitatea eronată de a o înșela.

„Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom”. (Geneza 3:13)

Dumnezeu spune destul!

Este timpul să primiți victoria pe care Dumnezeu o are pentru voi. Puteți face toate lucrurile prin Hristos, care vă dă putere! El vă poate da calități supranaturale. El poate face să fii la locul potrivit la momentul potrivit. Dacă vorbești despre viață într-o situație și credință în circumstanțele vieții, iubirea lui Dumnezeu și binecuvântările din cer te vor urmări când nu te vei mai scuza.

Harul lui Dumnezeu îți va da tot ce ai nevoie. În consecință, nu vei avea nevoie de alte raționalizări pentru lipsa victoriei personale în viața ta. Ai încredere în Cuvântul Lui și planurile pe care El le are pentru viața ta! Planul lui Dumnezeu este acesta: El îți va da o nouă speranță și un viitor luminos.

În cele din urmă, succesul va veni când visele îți vor deveni mai mari decât scuzele.

Pune-ți pentru totdeauna într-o cutie și sigilează vechile justificări și scuze improvizate. Îndepărtează ambalajul de „scuză după scuză” care te rețin de la cele mai bune daruri ale lui Dumnezeu. Fii o nouă făptură în Hristos și lăsă promisiunile Sale de mântuire să te încurajeze, să te ridice și să te ierte de scuzele tale!

Prin Hristos, voi sunteți refăcuți și întregiți în fiecare parte a vieții voastre. Nu te mai scuza de visele tale. În schimb, îndeplinește-le. Începe să vorbești despre problemele din viața ta. Lasă promisiunile lui Dumnezeu să se întipărească în inima ta, să declare aceste adevăruri și lasă-le să-ți depășească regretele și raționalizările.

Când renunți la scuzele tale, vei avea rezultate.

,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoşteam şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.” Eu am răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul. Apoi Domnul Şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.” (Ieremia 1: 4-10)

Autor: Nina Keegan

Sursa: CBN Devotions

https://www.stiricrestine.ro/2018/10/08/gata-cu-scuzele/?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/opinii/gata-cu-scuzele/

Etica: Acțiuni exterioare bazate pe motive interioare

download - Copie

 Doina Bejenaru  19-06-2018 

Etica a fost dintotdeauna o provocare pentru mediul de afaceri și cel profesional, și, în ciuda avansărilor și schimbărilor care au avut loc, ar putea fi o și mai mare provocare pentru secolul 21. Termenul „etică” este derivat din cuvântul antic grecesc ethos, care însemna „locul nostru ca ființe umane” sau „locul unde trăim”. În acest sens, termenul ethos sau eticăpoate fi privit ca fiind „casa noastră”.

Aceasta îmi amintește de timpul când tatăl meu ni se adresa nouă ca familie, în timp ce eram adunați în jurul mesei pentru cină. Cu privire la unele acțiuni sau comportamente pe care el le considera inacceptabile, spunea mereu: „Aici, în această casă nu se face așa”. De fapt, el ne informa care sunt „regulile casei”, standardele, practicile și tradițiile pe care noi trebuia să le respectăm.

Evident că pentru noi, oamenii, casa sau locul nostru este casa unde locuim, căsnicia noastră, grupul social în care suntem integrați, societatea unde trăim, orașul nostru, cartierul unde locuim, biserica unde ne închinăm cu alții și compania de unde ne câștigăm existența, sau după cum numește Biblia „pâinea cea de toate zilele”. A trăi conform unui cod etic personal și profesional, înseamnă, de fapt, acțiuni care ne fac să fim „mai acasă”.

Profesorul brazilian Dr. Mario Sergio Cortella a prezentat o conceptualizare excelentă a eticii: „Este un set de principii și valori pe care le folosim ca să răspundem la trei întrebări esențiale din viață: Vreau? Ar trebui să fac? Pot să fac? Sunt lucruri pe care le vrem, dar nu ar trebui (să le avem). Sunt lucruri pe care ar trebui să le facem, dar nu putem. Sunt lucruri pe care le putem face, dar nu vrem”.

Dileme ca aceasta ne invadează viața de zi cu zi și relațiile noastre profesionale și cauzele nevăzute, interioare ale acțiunilor noastre profesionale.

Apostolul Pavel subliniază faptul că atunci când facem ce nu vrem este din cauză că suntem dominați de o forță interioară numită „păcat”: „Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.” (Romani 7:20).

Unul dintre conceptele despre păcat pe care le-am învățat este că păcatul înseamnă „să greșești ținta”. Știm ce trebuie să facem, dar când încercăm să facem, greșim ținta corectă și țintim altceva.

Antidotul divin pentru păcat este iertarea. Atunci când ne recunoaștem păcatele și le mărturisim, Dumnezeu ne va ajuta să le învingem, oferindu-ne iertare, și împuternicindu-ne astfel încât să nu dorim ce nu ar trebui și dăruindu-ne abilitatea de a face ce trebuie: „…El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:8,9).

Totuși, dacă avem principii etice și arătăm un comportament moral, „casa noastră” este mult mai mult decât a avea intenția de a respecta practici, valori și principii bune. Necesită mai mult decât o simplă dorință, sau chiar exersarea dorinței. Este nevoie de o schimbare interioară, o nouă gândire.

În Romani 12:2 ni se spune: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre…„. A ne preface (a fi transformați, n. tr.) nu este ceva ce putem îndeplini noi înșine. Este ceva care, după cum spune Biblia, doar Domnul Isus poate face! Galateni 2:20 ne asigură pe fiecare dintre ucenicii Lui: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.

de Sergio Fortes

Alte știri:

Conferința pastorală – Impact Global – la Băile Herculane

Muşcat de capul tăiat al şarpelui

O provocare cu „palpitații”: renovarea Secției de Pediatrie din Spitalul Atsimo

Ziua a 30-a din 30 de zile de rugăciune: Puterea Simbolurilor

Misionari Români: A fost tipărit primul Nou Testament în limba shekkacho

https://www.stiricrestine.ro/2018/06/19/etica-actiuni-exterioare-bazate-pe-motive-interioare/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/opinii/etica-actiuni-exterioare-bazate-pe-motive-interioare/

EDITORIAL Comentarii pertinente pe marginea potopului biblic

download - Copie

 Doina Bejenaru  19-12-2017

Nu sunt de acord cu aceia care susțin că Biblia este doar o amplă culegere de mituri și legende. Întâi pentru faptul că foarte mulți dintre așa-zișii cunoscători și comentatori, fie că n-au citit-o deloc, vasăzică împrumută și susțin cu ardoare simplele speculații ale mintoșilor ce-și doresc „nemurirea” pe amăgitoarea cale a neuitării lor prin atari teribilisme, fie că au citit-o în pripă și cu detașarea dată de nepasiune, cu toate că Biblia este o carte inepuizabilă, ce-și dezvăluie adevărul și frumusețea doar acelora care revin necontenit la ea.

Apoi, deși n-a fost concepută ca un limitat tratat științific de cei 40 de bărbați inspirați, care au scris-o în aproximativ 1600 de ani, ci ca o inegalabilă călăuză moral-spirituală a omenirii în vederea mântuirii individuale și colective, Biblia conține idei științifice de-o remarcabilă profunzime, idei confirmate de descoperirile arheologice (bunăoară, existența hitiților), acceptate de medicina modernă (alimentația rațională, igiena, tratarea unor afecțiuni) și cu rol fundamental pentru astronomie. De pildă, în cartea Iov 26/7 se afirmă că „[Dumnezeu] întinde nordul deasupra golului, suspendând pământul pe nimic”, iar în Isaia 40/22 ni se face cunoscut că „Există Unul care locuiește deasupra cercului pământului”.

Cât privește aparentele contradicții ale Scripturilor, ele decurg din faptul că scriitorii biblici au abordat în mod diferit același eveniment (variantele, precum cele ale evangheliștilor despre viața pământească și lucrarea Mântuitorului, nu sunt nicidecum contradicții!), deseori putând fi lămurite prin atenta analiză a contextului din care fac parte.

Iar eu spun că nu-i nici contradicție și nici lipsă de respect din partea acelui cititor care purcede de la axioma că toate cele 66 de cărți ale Bibliei au fost integral inspirate și numai în parte revelate (în opinia lui Petre Țuțea, inspirația=favoarea divină, revelația=acțiunea directă a divinității) și care, totuși, descoperă în unele dintre ele că anumite relatări, considerate mituri de unii comentatori, sunt rezultatul împletirii a două sau mai multe variante distincte. Explicația rezonabilă și în ton cu sus-amintita tratare diferită a aceluiași eveniment, nu poate să fie decât următoarea: Tocmai pentru că povestitorii erau inspirați, din venerație față de respectivul act divin și în pofida evidentelor deosebiri de narare, deosebiri cu necesitate generate de specificul moral-spiritual al fiecăruia dintre ei, viitorii copiști și/sau traducători (că vorbim de soferimii și masoreții iudei, de autorii Septuagintei, ai Vulgatei sau ai tălmăcirilor de mai târziu) nu și-au permis decât mici și neesențiale abateri de la textul inițial (cazul soferimilor, condamnați pentru așa ceva chiar de Iisus), străduința și, totodată, satisfacția lor (cazul masoreților, considerați maeștri ai tradiției) fiind aceea că n-au operat nicio modificare în textele copiate și transmise, ci au semnalat abaterile predecesorilor în notele marginale numite masora!

Iată de ce dificila misiune a traducătorilor Scripturilor a constat în aflarea celui mai adecvat corespondent pentru termenii întrebuințați de autori în „textul consonantic” (textul ebraic cu 22 de consoane și fără niciun semn vocalic).

Cum toți bibliștii sunt de acord că Moise, autorul Pentateuhului, a compilat Genesa (Facerea), Samuel a compilat Judecătorii, Ieremia a procedat în chip asemănător cu 1 și 2 Împărați, iar Ezra cu 1 și 2 Cronici, și cum se admite ipoteza unor posibile interpolări după anul 1000 î.e.n., iată motivul pentru care Jean Astruc, catolic și medic de Montpellier, semnalează în cartea sa Conjectures sur les mémoires originaux dont il paroit que Moyse s’est servi pour composer le livre de la Génèse , carte apărută la Bruxelles în anul 1753, regularitatea cu care – ne spune Gabriel Gheorghe în opusculul Mitul potopului. Inadvertențe în interpretarea religioasă (Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982) – „în anumite pasaje din Genesa, Dumnezeu era numit exclusiv Elohim, în timp ce în alte pasaje era numit Iehova”.

Astfel atenționat, la recitirea cu atenție a pasajului despre Noe și potopul universal, constați cu surprindere că afirmația lui Jean Astruc este întemeiată („Sunt capitole întregi unde Dumnezeu se numește Elohim și niciodată Iehova și, dimpotrivă, sunt altele, și acestea nu-s mai puține ca celelalte, unde Dumnezeu nu se numește decât Iehova și niciodată nu i se dă numele de Elohim”) și că, neputând să-i atribuim lui Moise această „stranie și sui-generis inconsecvență” la scrierea unei cărți atât de importante ca Genesa, mult mai logic este să admitem că ea „este alcătuită din două sau trei manuscrise, legate și cusute la un loc din fragmente deosebite, apaținând unor autori diferiți, în care fiecare a dat lui Dumnezeu, nu unul și același nume, ci nume diferite: unul i-a dat numele Elohim, altul Iehova sau Iehova-Elohim” (J. Astruc).

Vasăzică, având în vedere faptul istoric că, după moartea lui Solomon, Iudeea s-a împărțit în Regatul de Nord (al lui Israel) și Regatul lui Iuda, povestirea despre potop este rezultatul amestecului dintre varianta iahvistă (iehovistă) și varianta elohistă: prima este mai veche, aparține cronicarului sau grupului de cronicari din Regatul lui Israel și face referire la Atotputernic prin apelativul Iahve (Adonai), echivalat în românește prin Domnul; cea de-a doua variantă aparține cronicarului sau grupului de cronicari din Regatul lui Iuda și folosește numai apelativul Elohim, tradus în românește prin Dumnezeu.

Se impune o precizare vizavi de apelativele întrebuințate în cele două variante. Deoarece la vechii evrei era foarte răspândită ideea (cu substrat tainic-religios) de-a nu face cunoscut, ba chiar de-a nu pronunța numele Celui la care se închinau, iată motivul pentru care cronicarul israelit utilizează termenul Adonai, iar cel din Regatul lui Iuda evită în mod intenționat să folosească sacrul nume Iahve, mai înainte ca acesta să fi fost comunicat neinițiaților, drept urmare, recurge la apelativul Elohim, de unde derivă atributul „elohist”.

În plus, ne informează Gabriel Gheorghe, care la rândul său îl citează pe scriitorul și comentatorul francez Ernest Renan, redactorul iahvist s-a inspirat atât din Cartea lui Iaschar sau Cartea războaielor lui Iahve (culegere de vechi cântece eroice, mai mult sau mai puțin incluse în Numeri, Iosua și Judecătorii), cât și din Cartea legendelor, scriere considerată „începutul Bibliei” de către eruditul francez și pe care relatarea iahvistă o urmărește cu fidelitate până în punctul unde Dumnezeu se căiește că l-a făcut pe om și ia decicizia să-l nimicească, evident, cu excepția dreptului Noe și a familiei acestuia. În acest punct, ne informează Gabriel Gheorghe, drumurile celor două scrieri se despart: în Cartea legendelor, „Noe figurează ca descoperitor al viței de vie și vinului (…), dar nu se găsește nicio aluzie la potop”, pe când în relatarea iahvistă, Noe – grație sfințeniei sale – devine salvatorul omenirii.

Fără a intra într-o dezbatere privind caracterul universal al potopului biblic (atenție, în împrejurări extraordinare, potrivit voinței divine mai presus de legile obișnuite ale naturii și de logica umană, se pot produce miracole!), pentru că asta ar duce la o prea mare îndepărtare de subiectul prezentului articol, merită subliniate următoarele particularități ale celor două variante:

1)Întrucât legendele sumero-babiloniene despre potop, precum aceea cuprinsă în epopeea lui Ghilgameș, sunt atestate în scris cu circa 1200 înaintea relatării din Genesa, transferul ideatic (imposibil de stabilit cu certitudine când anume a avut loc) nu s-a putut produce decât de la primii spre evrei, nicidecum în sens invers;

2)În timp ce cronicarul iahvist împarte viețuitoarele în curate și necurate, stabilind introducerea în arcă a câte șapte perechi din animalele și păsările curate și a câte unei singure perechi din animalele și păsările necurate (Genesa 7/2-3), cronica elohistă nu conține o atare distincție, așa că prevede introducerea în arcă a câte unei singure perechi (o parte bărbătească și una femeiască) din „tot ce trăiește, din orice făptură” (Genesa 6/19-20);

3)În varianta iahvistă, potopul a durat cu totul și cu totul 101 zile, pe când durata potopului elohist este de 370 de zile (calculele au avut în vedere luna ebraică lunară de 29,5 zile);

4)Dacă în relatarea iahvistă este menționată doar ploaia printre mijloacele întrebuințate de Dumnezeu pentru producerea potopului (Genesa 7/12), relatarea elohistă menționează atât ruperea unor izvoare ale Adâncului, cât și deschiderea stăvilarelor cerului (Genesa 7/11 și 8/12);

5)La sfârșitul potopului, Noe din versiunea iahvistă înalță un altar și aduce o uriașă jertfă (mii de specii) din toate viețuitoarele curate (Genesa 8/20), astfel că „Domnul a mirosit un miros plăcut” (Genesa 8/21), dar versiunea elohistă, unde Noe are la dispoziție doar câte o pereche de viețuitoare, firește că nu pomenește nimic de altar și jertfe.

Aceeași clară delimitare a celor două relatări se constată și în prima parte a Genesei (partea creației propriu-zise). Între versetele 1-31 ale primului capitol și versetele 1-3 ale celui de-al doilea, versiunea elohistă începe cu facerea luminii, pentru ca pe terenul pregătit (cerul, pământul, soarele, luna și stelele, viețuitoarele mării și ale pământului), omul să fie zămislit la urmă, în ziua a șasea („Dumnezeu=Elohim a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu: parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut”), pentru ca între versetele 4-25 din capitolul 2, versiunea iahvistă să înceapă creația cu omul (versetul 7) și să încheie lucrarea Domnului Dumnezeu (Iahve) cu femeia făcută din coasta bărbatului.

Sighetu Marmației,

George  PETROVAI

https://www.stiricrestine.ro/2017/12/19/editorial-comentarii-pertinente-pe-marginea-potopului-biblic/

Mana profetica – Sabia Regelui…

download - Copie

galerie home devotional

Mana profetica – Sabia Regelui…

Am avut o vedenie în care cerul era foarte întunecat – dintr-o dată cerul întunecat a fost luminat de lumina unui fulger și o sabie foarte mare a apărut pe cer. Descărcarea luminoasă provenea de la sabia însăși și lumina era albastră. În timp ce cugetam la această vedenie am auzit următoarele cuvinte: „Voi spinteca întunericul cu Sabia Luminii Mele și în locul lui va fi Puterea Mea și Adevărul…

Haideți să acționăm urgent. Lucrul acesta să ne stârnească și să ne tulbure… Să spunem: Vino, Doamne! Înfruntă vrăjmașii noștri și biruiește-i! Salvează-ne de de cel rău cu Sabia Ta! Salvează-ne, Împăratul nostru!

Citeste mai departe

Mana profetica – Atmosfera…

Dumnezeu a făcut o chemare, atât individuală cât și colectivă, Trupului lui Cristos, pentru a susține o atmosferă spirituală de laudă și mulțumire. Acest lucru favorizează formarea unui climat al prezenței lui Dumnezeu. Pe de altă parte, atunci când susținem o atmosferă spirituală încărcată de păcat și nelegiuire, favorizăm prezența unui climat demonic. Dacă o atmosferă susținută crează un climat, atunci climatul crează o întăritură. Întăritura definește cultura unei îngrădiri. Duhurile demonice luptă să dețină controlul pentru a defini cultura unui credincios, al unui cămin, al unui mediu corporativ sau al unei națiuni. Isus S-a confruntat cu multe feluri de ambianță, însă de fiecare dată le-a provocat prin autoritatea Lui. Dumnezeu cheamă Biserica să se ridice în autoritatea care i-a fost dată și să nu mai lase loc întăriturilor să creeze astfel de culturi!

Citeste mai departe

Mana profetica – Prietenie

Prietenie

M-am trezit în această dimineață și mi-a răsunat în urechi cuvântul „gregar”… era ciudat…astfel că în mintea mea s-a pornit o mulțime de întrebări…

Îți trăiești viața într-un mod expresiv?

Ești sociabil cu cei din jur?

Te închini într-un mod expresiv?

Laudele tale la adresa lui Dumnezeu sunt făcute fără rezerve?

Este felul tău de vorbire prietenos?

Citeste mai departe

Mana profetica – Fii multumit

Lăcomia este o mare problemă a societății noastre moderne. Cei mai mulți oameni doresc să aibă mai mult – unii lucrează mult prea multe ore și prea puțini mai au timp să petreacă cu familia sau să se odihnească. Unii pierd timpul la jocurile de noroc, alții comit fraude și fură. Jocurile de noroc au deschis o ușă pentru setea de bani, o poftă ce nu poate fi astâmpărată și care de multe ori conduce la crime (vezi Isaia 65:11-12). În Evrei 13:5 ni se spune să fim mulțumitori cu ceea ce avem. Cuvântul în limba greacă pentru „mulțumit” înseamnă „a ridica o barieră, a evita cum se cuvine, a fi suficient”. Putem așeza o măsură între noi și poftă, lăcomie sau dorință după posesiuni pământești? Unele cuvinte în ebraică pentru „mulțumit” se traduc cu „a fi acceptat, a îndrepta, a găsi favoare, a îndulci sau a beneficia”. Putem noi mai degrabă să căutăm Împărăția, să îmbunătățim relații stricate, să restaurăm pacea noastră cu Dumnezeu și să umblăm în favoarea Sa? Și la ce ne-ar folosi dacă câștigăm toată lumea dar ne-am pierde sufletele înaintea lui Dumnezeu?

Citeste mai departe

Mana profetica – Onoreaza-L pe Duhul Sfant

Duhul Sfânt ne-a fost dat ca și ajutor, și totuși avem tendința să uităm acest lucru fiind prinși în rutina de fiecare zi. Duhul Sfânt dorește să fie real pentru fiecare dintre voi, cu toate acestea, El nu ve veni cu forța, ci, fiind un gentlemen, va aștepta ca tu să-I permiți accesul. Nu-l lăsa pe diavolul să te înșele cu gândul că lucrurile mari trebuie să le încredințezi lui Dumnezeu, iar tu trebuie să tratezi doar lucrurile mici. Dumnezeu dorește să arunci asupra Lui toate grijile tale, căci jugul Lui este bun și sarcina Lui este ușoară. Isus a venit pentru ca noi, în Numele Lui, să-L chemăm pe Dumnezeu să ne ajute în orice lucru. Dacă îți faci zilnic obiceiul de a-L onora pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, invitându-L să fie parte din viața ta de zi cu zi, vei începe să experimentezi prezența Sa, ca mai apoi să mărturisești intervențiile Sale divine în viața ta.Citeste mai departe

Mana profetica – Discernamantul.

Cuvântul „a discerne” își are originea în cuvântul grecesc anakrinoin, care în Noul Testament înseamnă „a distinge, a deosebi, a examina”. Discernământul este abilitatea de a distinge sau de a judeca drept. Biblia ne spune că regele Solomon era renumit pentru înțelepciunea și discernământul lui, și, de asemenea, apostolul Pavel ne spune să dăm dovadă de discernământ. Ar trebui, așadar, să ne bizuim întotdeauna pe Duhul Sfânt, pentru ca înțelepciunea Sa divină să ne conducă și călăuzească.Citeste mai departe

Mana profetica – Lupta dupa avutie…

Am avut un vis acum câteva zile care m-a afectat profund în duhul. Mă aflam în fața a ceea ce părea a fi „o născocire de plan”… Mă aflam într-un apartament, de la etajul doi al unei clădiri cu apartamente ieftine, foarte mic, dotat cu foarte puțin mobilier. Era acolo o doamnă drăguță, aranjată foarte bine și cu părul lung șaten. Știam în duhul meu că ea nu locuia acolo… era apartamentul altei doamne. Doamna aceasta mi-a spus că a lucrat din greu pentru a câștiga premiul, însă, din greșeală, i-a fost încredințat doamnei căreia îi aparținea acest apartament și că de fapt nu trebuia să fie al ei. S-a îndreptat apoi spre un dulap cu sertare din lemn de culoare închisă și l-a deschis.Citeste mai departe

Mana profetica – Fecioare intelepte…

În timpul meu de rugăciune L-am întrebat pe Domnul cum pot fi eu sigur de alegerea și chemarea mea? Am primit o imagine distinctivă în duhul a acelora care-și umplu constant duhul cu untdelemn. În aceste zile, cea mai mare parte din activitatea noastră este centrată spre a avea impact și uităm într-un fel de „dragostea dintâi”, de Domnul Isus Cristos și relația noastră cu El. Fecioarele înțelepte au fost acelea care s-au pregătit pentru venirea mirelui. Nu putem ști ziua când va veni, dar cu siguranță Dumnezeu ne arată că venirea lui Isus este aproape.

Acesta este un îndemn de a vă verifica nivelul de untdelemn…

Citeste mai departe

Mana profetica – Capacitatea…

Dumnezeu încredințează mai mult acelora care dovedesc capacitatea de a face mai mult cu ceea ce au deja. Fiecare dintre noi am fost binecuvântați cu daruri și talente și cu capacitatea de a le folosi în scopul Împărăției Lui și spre slava Sa. Mulți sunt cei care se plâng că nu au ce face. Ia seama la darurile și talentele cu care Dumnezeu te-a înzestrat și pe măsură ce te încrezi în El, darurile vor începe să-ți facă loc de manifestare. Te încurajez așadar, să folosești ceea ce ți s-a încredințat, căci altfel Dumnezeu va ridica pe altcineva care să poarte mandatul tău. Mă rog să funcționezi la capacitatea maximă la care Dumnezeu te-a chemat.Citeste mai departe

Mana profetica – Primeste Cuvantul

Cuvântul lui Dumnezeu are puterea să elibereze, să înnoiască, să restaureze și să transforme. Dumnezeu eliberează Cuvântul rhema în duhul tău și situația se va schimba, dar pentru asta trebuie să primești Cuvântul și să-l lași să lucreze, să meditezi la el și să-l pui în practică.

Când Cuvântul lui Dumnezeu este eliberat, acesta nu rămâne fără rod, ci împlinește scopul pentru care a fost trimis. Dar dacă noi nu insistăm și nu folosim credința prin Cuvânt, Duhul Sfânt nu are cu cine să colaboreze. Cuvântul va începe să lucreze pentru tine din momentul în care îți vei pune credința în aplicare și te vei concentra asupra Cuvântului.

Citeste mai departe

Mana profetica – Nu te teme…

Duhul de frică este pretutindeni în jurul nostru. El încearcă să pună stăpânire pe noi și să ne controleze, Dumnezeu însă spune: Nu te teme de provocări și circumstanțe, nu te teme de situația care pare sumbră și imposibilă. Încurajează-te, căci Dumnezeu se luptă pentru tine. Același Dumnezeu care S-a luptat de-a lungul secolelor pentru poporul Său, Se luptă și pentru tine deoarece Acest Dumnezeu este același, ieri, astăzi și în veci de veci. Dumnezeu S-a dovedit de încredere în Cuvântul Său… și câtă vreme privirea ți-e ațintită la El, vei vedea biruința.Citeste mai departe

Zacheu – un om mic care a trăit o schimbare mare!

download - Copie

Luca 19

Introducere: Fără nici o îndoială, Luca este atent la context atunci când așează întâmplarea cu Zacheu exact înainte de pilda polilor. În felul acesta, învățătura Domnului Isus despre responsabilitatea noastră financiară în fața lui Dumnezeu iese și mai clar la suprafață.

Întâmplarea cu Zacheu ne dă o pildă de schimbare a atutudinii față de bani, iar pilda polilor generalizează această schimbare la viața tuturor urmașilor lui Christos.

Pe care dorinți să o luăm mai întâi? Eu mă limitez aici la întâmplarea cu Zacheu, un om mic care a trăit o schimbare mare.

I. Și-a schimbat părerea față de Isus Christos și de Dumnezeu

Este una să-L privești pe Isus de la distanță și cu totul alta să-l primești în casa și în viața ta. Curiozitatea și simpatia l-au suit pe Zacheu în dud (sycamor), dar ele au fost doar mugurii unei înfloriri care s-a produs atunci când Domnul Isus a intrat la el în casă. Tu L-ai primit pe Isus Christos la tine acasă? Ce efect a avut venirea Lui în viața ta?

II. Și-a schimbat părerea față de săracii din jur

Săracii existaseră și până atunci în jurul lui Zacheu, dar nu-l preocupaseră. Dintr-o dată, ei au devenit preocuparea lui arzătoare. Oare de ce?

Eu cred că zacheu a început să-i vadă pe oameni prin prisma musafirului, prin prisma lui Dumnezeu. Este tema ,,împăratului“ pe care o va dezvolta Domnul în pilda polilor …

III. Și-a schimbat părerera față de bani.

Omul acesta a ajuns în sfârșit bogat! Până atunci era ,,sărac“ și căuta să-și ascundă goliciunea cu banii adunați. După întâlnirea cu Domnul Isus, bani nu l-au mai tentat. Avea deja ceva mult mai prețios. Era bogat și a putut da din preaplinul inimi lui tuturor celor din jur.

Tu ești sărac și strângi sau bogat și dai?

https://scripturile.wordpress.com/2018/05/05/zacheu-un-om-mic-care-a-trait-o-schimbare-mare/

Pagina Pastorală / Iadul văzut în Vechiul şi Noul Testament /….O faptura noua de Ioan Pribag

download - Copie

Iadul văzut în Vechiul şi Noul Testamentde dr. Warren Vanhetloo, un predicator-învăţător, acum bunic pensionar care trăieşte în Holland, MichiganIadul văzut în Vechiul TestamentSă ne imaginăm că sarcina ta este să explici, unui copil de clasa a şasea, în mod clar, căldura şi puterea bombei atomice care a căzut asupra Hiroşimei. Ţi s-ar permite să foloseşti câteva clipuri vizuale şi diagrame. Curând îşi vei da seama că întâmpini două dificultăţi:

·         Sunt cuvintele şi imaginile suficiente pentru a comunica prin ele magnitudinea căldurii şi puterii implicate? Şi
·         Este în stare copilul de clasa a şasea capabil să înţeleagă conceptele pe care tu intenţionezi să le prezinţi?Acestea sunt problemele pe care Dumnezeu a trebuit să le rezolve pentru a informa umanitatea despre suferinţa iadului, termenii verbali nepotriviţi şi înţelegerea mentală imatură. Soluţiile lui sunt interesante pentru a fi observate. Vorbitorul Său principal în facerea e cunoscut a acelei părţi a realităţii a fost agentul activ al creaţiei, Singurul Său Fiu – Unul mult mai bine calificat pentru aceea slujbă, decât oricare dintre noi am fi calificaţi să spunem despre forţa unei bombe atomice sau cu hidrogen. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a tăinuit informaţia faţă de umanitate până al venirea lui Isus Hristos, ci a dat câteva indicaţii prealabile. continuare aici…

Ce vom face cu Isus?de Cosmin PascuSaptamana Patimilor ne ofera posibilitatea de a reflecta spre trecut. Mai cu precadere, spre Cristos Cel care spunea despre El insusi ca este fiul lui Dumnezeu, si care, cu convingere afirma ca este Dumnezeu. Cu siguranta ca aceasta convingere a fost unul din motivele pentru care a fost crucificat, insa un alt motiv credibil se afla in Ioan 11:47-54, unde Evanghelistul Ioan doreste sa scoata la suprafata seriozitatea acestui caz documentat si inregistrat pe paginile istoriei. In cele ce urmeaza as dori sa privim asupra unor pasi extrem de importanti pentru cei interesati sa predice (si nu numai) acest pasaj in Sapatamana Patimilor. continuare aici…

Ce fel de serviciu divin?de Daniel BranzeiA discuta la nesfarsit despre forma si formatul serviciilor divine din biserici este sinonim cu a discuta preferintele vestimentare. Pe aceasta cale putem aluneca foarte repede spre legalism. Hainele noastre servesc unor principii care stau in spatele scopurilor prestabilite de Dumnezeu (sa ne dea identitate individuala, sa ne tempereze pornirile sexuale si sa ne protejeze (omul este o creatura fara solzi, pene, blana, carapace, etc.) In mod similar, forma pe care o iau serviciile de inchinare din biserici trebuie subordonata intotdeauna unor principii care stau in spatele scopurilor stabilite de Dumnezeu pentru Biserica: aducerea oamenilor la Dumnezeu, integrarea lor in adunarea crestina, maturizarea credinciosilor, manifestarea darurilor pentru slujire, proslavirea prioritara a lui Dumnezeu, prin Christos si Duhul Sfant. continuare aici…

O faptura nouade Ioan Pribag(Gal.6.15)

Omul vechi: omul carnal, omul din afara: defineste fiinta umana nascuta in pacat si nelegiuire, omul apartinand naturii Intaiului Adam, care isi este sie-si dumnezeu. Gen.3.5

Omul nou: omul cu natura Intaiului Adam, nascut din nou din Dumnezeu prin credinta in Isus Hristos, omul duhovnicesc, omul din launtru, o faptura noua.

In articolul anterior ne-am ocupat de scopul ur marit de apostolul Pavel in bisericile Galati ei – “chipul Lui Hristos in credinciosi.” Acum ne ocupam de modul in care se realizeaza acest chip – faptura noua.

Indreptatirea in Hristos are in vedere simbioza intre fapta ispasitoare a Lui Hristos, si fapta credintei omului. Hristos fiind primit prin credinta, tot prin credinta in Hristos se primeste Duhul Sfant – potenta ind umnezeirii omului in toata plinatatea. Duhul Sfant ne constientizeaza ca suntem fii al Lui Dumnezeu, cultiva in noi sentimentul patern de “Tata” al Dumnezeirii. continuare

aici…http://publicatia.voxdeibaptist.org/pastorala_mai09.htm

​Tinerii, un vector puternic de transmitere a coronavirusului, dar dificil de convins / Unii experți văd partea bună: O generație care poate obține mai rapid imunitatea colectivă de R.M. HotNews.ro

download - Copie

Vineri, 7 august 2020, 18:28 Actualitate | Coronavirus

Coronavirus Franta
Foto: DENIS CHARLET / AFP / Profimedia

Coronavirus Franta

Egoiști, iresponsabili și periculoși? Arătați cu degetul de Organizația Mondială a Sănătății și de numeroase autorități publice, tinerii par responsabili de reizbucnirea epidemiei, un public complicat de convins în timpul distracțiilor de vară, scrie AFP.

„Puneți-vă întrebarea: am într-adevăr nevoie să merg la această petrecere?”. După ce a pus direct în discuție tinerii, la finalul lui iulie, OMS a venit cu un nou avertisment joi, prin vocea directorului pentru urgențe sanitare, Michael Ryan, care a făcut apel la simțul de „responsabilitate” al tinerilor.

Venirea vacanțelor și ridicarea restricțiilor a provocat o avalanșă de ieșiri pentru tinerii între 15-25 ani, nerăbdători să se distreze.

Cluburile de noapte sunt acuzate de autorități că sunt adevărate cuiburi de Covid-19. Elveția, una dintre primele țări care au redeschis discotecile, a trăit această experiență.

La Geneva, între 40% și 50% dintre cazurile detectate în ultimele două săptămâni au fost „legate de oameni care au frecventat discotecile și barurile, locuri unde se dansează sau lumea se îmbrățișează”, a afirmat profesorul Didier Pittet, șeful serviciului de prevenție a infecțiilor de la Spitalul Universitar din Geneva.

În alte țări, discotecile sunt închise sau reduse la simple baruri, cu locul de dansat interzis, așa cum este Ibiza, în arhipelagul spaniol Baleare, una dintre capitalele mondiale ale distracției.

Acest lucru nu a impresionat tinerii, care se distrează acum pe străzi, în păduri sau pe plaje.

În apropiere de Manchester, petreceri „raves” au reunit între 2.000 și 4.000 de persoane. La Londra, poliția întrerupe în mod regulat petreceri neautorizate în aer liber iar la Paris, pădurea Vincennes a devenit un loc favorit pentru „free party”.

Organizatorii acestor petreceri techno clandestine, fără măști și fără distanțare socială, cum este Antoine Calvino, „sărbătoarea este vitală (…) Este o evadare și o zonă de toleranță fără egal”.

Carantină sau libertate totală

Și Germania este îngrijorată de ceea ce directorului institutului Robert Koch, Lothar Wieler, denumește „imprudente (…) petreceri sălbatice”. „Chiar dacă este vorba de tineri, statistic mai puțin susceptibili de a contacta forme grave ale bolii, ei își pot infecta familiile”, avertizează el.

Numărul de contaminări, adeseori asimptomatice, crește puternic.

În Canada, persoanele sub 39 de ani constituie de acum majoritatea noilor cazuri. Dar nici ei „nu sunt invincibili” în fața bolii, avertizează direcția de Sănătate publică.

Peste tot, autoritățile încearcă să controleze fenomenul.

Spania dorește o abordare nuanțată: „Tinerii constituie, potrivit epidemiologului ministerului Sănătății Fernando Simon, un grup mai dificil de controlat”, cu „un stil de viață (…) foarte diferit”.

Acesta a sugerat „pedepse” dacă e necesar dar fără „diabolizare”.

Și nu este simplu să te adresezi acestei categorii.

„Ce informație au reținut tinerii?”, se întreabă Mariano Urraco. Întâi, „e carantină+, apoi +e libertate+. Pentru ei, nu e vorba de o libertate supravegheată, ci totală”.

După o campanie de avertizare asupra riscurilor prezentate de „botellones” – practica de a consuma alcool în locurile publice – primăria Madridului a distribuit o reclamă video legată de importanța purtatului măștii, chiar dacă este inconfortabilă.

Reclama arată un grup de tineri care beau bere, apoi o discotecă, o unitate de terapie intensivă și apoi un crematoriu, cu legenda: „Sunt locuri mai încinse decât o mască. Protejează-te, protejează-ne”.

Imunitate de generație

În fața neputinței autorităților, unii propun pragmatismul.

„Lăsați tinerii să se infecteze, doar nu vom trimite armata”, spune Eric Caumes, specialist în boli infecțioase la spitalul Pitié-Salpétrière din Paris.

Deoarece „tinerii nu respectă oricum gesturile barieră”, acesta propune observarea beneficiilor: „Această grupă de vârstă poate obține mai rapid o imunitate colectivă. Dar trebuie protejați cei mai în vârstă, cu măști în interiorul locuințelor”.

„Idealul ar fi ca toți cei sub 30 de ani să fie imunizați natural și protejarea celor peste 50 de ani până la găsirea unui vaccin sau a unui tratament eficient”, concluzionează el.

Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

Aer conditionat

Poți folosi aerul condiționat în timpul pandemiei? Răspunsul OMS

Subiectele zilei

Vineri, 7 August 2020

Avocatul Poporului a atacat la CCR articolele privind internarea obligatorie pentru 48 de ore prevăzută de noua lege a carantinei

Avocatul Poporului a atacat vineri la Curtea Constituțională două articole din noua lege a carantinei referitoare la „izolarea într-o unitate sanitară sau la locație alternativă atașată
citeste tot articolul
Coronavirus în România : 1.378 de noi cazuri raportate în ultimele 24 de ore. Număr record de decese: 50

Alte 1.378 de noi cazuri de COVID-19 au fost raportate în ultimele 24 de ore în România, bilanțul ajungând la 59.273, potrivit datelor publicate vineri de Grupul de Comunicare
citeste tot articolul
Pană masivă de curent în București / Și Palatul Victoria a rămas fără electricitate

O pană masivă de curent s-a produs vineri, în jurul orei 13.00, în București, fiind afectate mai multe cartiere, din trei sectoare, dar și localități din județul Ilfov. Chiar și clădirea
citeste tot articolul
VIDEO LIVETEXT Accident aviatic în India: un avion cu 191 de persoane la bord s-a rupt în două la aterizare / Cel puțin 16 morți și 15 răniți grav

Un avion al companiei Air India Express, cu 191 de pasageri la bord, s-a rupt în două la aterizarea pe aeroportul din Calicut (sud-vestul țării), potrivit Times of India. Avionul efectua o
citeste tot articolul
Cum explică ministrul Justiției lipsa de reacție în cazul dosarului 10 august. Predoiu: M-a costat foarte mult

Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a afirmat că poziția ministrului Justiției față de munca procurorilor trebuie să fie „reținută” în ceea ce privește o eventuală pronunțare
citeste tot articolul
DSP București intră sub conducere militară : Va fi coordonată de generalul-medic Ionel Paul Oprea, care a condus temporar și Spitalul Județean Suceava, în această primăvară

Direcția de Sănătate Publică București intră sub conducere militară, în urma unei decizii a ministrului Sănătății, Nelu Tătaru. DSP București va fi coordonată de generalul-medic Ionel Paul
citeste tot articolul
?Tinerii, un vector puternic de transmitere a coronavirusului, dar dificil de convins / Unii experți văd partea bună: O generație care poate obține mai rapid imunitatea colectivă

Egoiști, iresponsabili și periculoși? Arătați cu degetul de Organizația Mondială a Sănătății și de numeroase autorități publice, tinerii par responsabili de reizbucnirea epidemiei, un public
citeste tot articolul
Business report: Ce diferențe sunt între Prima Casă și noul program de garantare a creditelor. Cele trei mari vulnerabilități ale economiei. Contractul de un miliard de euro

Noua Casă: Ce diferențe sunt între Prima Casă și noul program de garantare a creditelor ? Cele trei mari vulnerabilități ale economiei românești în pandemie ? Piața IT&C din
citeste tot articolul
UPDATE Costică Constanda a blocat conturile Primăriei Capitalei / Reacția Gabrielei Firea

Costică Constanda anunță că blochează conturile Primăriei Capitalei, după ce și a patra oară propunerea de a-i da lui omului de afaceri un teren în Satul Francez astfel încât
citeste tot articolul
Prințul moștenitor al Arabiei Saudite, acuzat că a trimis o echipă de asasini în Canada

Un fost oficial al serviciilor de informații ale Arabiei Saudite care are legături apropiate cu agențiile secrete din Occident l-a acuzat pe prințul moștenitor al regatului saudit, Mohammed bin
citeste tot articolul
Gorj: Un pacient de 84 de ani, vindecat de Covid-19 în spital, a murit acasă, la două ore după externare

Un pacient în vârstă de 84 de ani, din comuna Văgiulești, județul Gorj, tratat de coronavirus în spitalul suport pentru COVID-19, din orașul Târgu-Cărbunești, a murit acasă, la
citeste tot articolul
Erdogan anunță reluarea operațiunilor de explorare a gazelor în estul Mediteranei

Președintele Turciei Recep Erdogan a anunțat vineri că țara sa a reluat operațiunile de explorare a gazelor în estul Mediteranei susținând că Grecia nu și-a respectat angajamentele privind
citeste tot articolul
Politico: Macron le-a oferit elitelor din Beirut un morcov și un termen-limită

Președintele francez Emmanuel Macron a mers în Beirutul devastat oferind un morcov și stabilind un termen-limită, scrie Politico .
citeste tot articolul
Noi emisiuni Tezaur: Românii vor putea împrumuta statul la dobânzi de 3,5 – 4,75% pe an, începând de luni

Românii pot subscrie începând de luni, 10 august 2020, pentru noi emisiuni de titluri de stat destinate exclusiv populației în cadrul Programului Tezaur, cu scadențe la 1, 2,
citeste tot articolul
Gazoductul Ungheni-Chișinău a fost finalizat / Orban: Chiar dacă nu s-a făcut o inaugurare, investiția este gata

Premierul Ludovic Orban a anunțat că a fost finalizat gazoductul Ungheni – Chișinău, însă nu a fost făcută o inaugurare. Premierul susține că va exista posibilitatea furnizării de gaze din
citeste tot articolul
„Sticla acoperea drumul ca gheața. Clădirile erau distruse. Oameni cu ochii pierduți rătăceau pe străzi”. Relatarea unei jurnaliste care a văzut carnagiul din Beirut

Așteptam în clinica veterinară cu câinele meu în vârstă de doi ani, Brownie, pentru a treia sa consultație în 36 de ore fiindcă febra nu voia să îi treacă și nu
citeste tot articolul
Exploziile din Beirut: Președintele libanez evocă „neglijența” sau „o rachetă”

Președintele libanez, Michel Aoun, a afirmat vineri că explozia catastrofală din portul Beirut a fost provocată „fie de neglijență, fie de o intervenție externă”, evocând ipoteza
citeste tot articolul
Biden: Comunitatea hispanică este incredibil de diversă, „spre deosebire de comunitatea afro-americană”

Candidatul democrat pentru președinția Statelor Unite, Joe Biden, a declarat miercuri că membrii comunității hispanice din SUA sunt „incredibil de diverși”, spre deosebire de comunitatea
citeste tot articolul
Robin Hood: Bernie Sanders vrea o taxă de pandemie pentru miliardari / Cât ar avea de plătit Elon Musk, Mark Zuckerberg sau Jeff Bezos

Liderii din domeniul tech și alți miliardari ar putea fi forțați să plătească sute de miliarde de dolari câștigați în timpul pandemiei de COVID-19 potrivit unei legi introduse de
citeste tot articolul
Simona Halep, despre participarea la US Open: „Nu știu încă, nu am decis” / Românca va juca și în proba de dublu la Praga

Simona Halep a plecat, vineri, spre Praga, unde va participa la turneul WTA de săptămâna viitoare și a afirmat că încă nu a decis dacă va participa la US, deși, în condițiile
citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-24217772-tinerii-vector-puternic-transmitere-coronavirusului-dar-dificil-convins-unii-experti-vad-partea-buna-generatie-care-poate-obtine-mai-rapid-imunitatea-colectiva.htm?cfnl=

România trimite în Liban circa 8 tone de materiale medicale destinate tratării victimelor exploziei din Beirut. Două aeronave militare vor decola sâmbătă, având la bord ajutoare și specialiști

download - Copie

DE VLAD PÂRĂU  /   ȘTIRI   /   Publicat: Vineri, 07 august 2020, 22:10   /   Actualizat: Vineri, 07 august 2020, 22:55
Foto: AviatiaMagazin.ro

România trimite în Liban circa 8 tone de materiale medicale destinate tratării victimelor exploziei din Beirut. Două aeronave militare vor decola sâmbătă, având la bord ajutoare și specialiști
ARTICOLE RELAȚIONATE

Proteste antiguvernamentale la Beirut după explozia devastatoare de marți. Sătui de corupție, mii de libanezi cer ca țara lor să treacă sub controlul Franței
Proteste antiguvernamentale la Beirut după explozia devastatoare de marți. Sătui de corupție, mii de libanezi cer ca țara lor să treacă sub controlul Franței
Infernul din Beirut, bilanț provizoriu: Cel puțin 100 de morți, 4.000 de răniți, peste 200.000 de oameni rămași fără locuințe. A fost instituită starea de urgență pentru două săptămâni

Infernul din Beirut, bilanț  provizoriu: Cel puțin 100 de morți,  4.000 de răniți, peste 200.000 de oameni rămași fără locuințe. A fost instituită starea de urgență pentru două săptămâni
Aproximativ opt tone de materiale medicale vor fi oferite autorităților libaneze pentru gestionarea efectelor exploziei produse la un depozit de azotat de amoniu din Beirut, la data de 4 august, acestea urmând să fie transportate spre Liban cu aeronave ale Forțelor Aeriene Române, care vor decola sâmbătă, 8 august, de pe Baza 90 Transport Aerian, a anunțat MApN, citat de Agerpres.

România s-a numărat printre statele care au primit cerere de acordare a asistenței internaționale din partea guvernului libanez, prin activarea Mecanismului European de Protecție Civilă. Astfel, Guvernul României, societatea civilă și reprezentanții diasporei libaneze au răspuns imediat apelului solicitat, iar, prin eforturi comune, o cantitate relevantă de echipamente medicale urmează a fi donate către statul libanez, se arată într-un comunicat transmis vineri de MApN.

În acest demers s-au implicat și Forțele Aeriene Române, punând la dispoziție două aeronave (C-130 Hercules și C-27J Spartan) care să asigure transportul materialelor medicale indispensabile tratamentelor destinate victimelor.

De asemenea, două cadre ale Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU) vor însoți echipajul care va asigura transportul aerian și vor asigura predarea materialelor medicale către autoritățile responsabile din Liban.

Din partea Ministerului Mediului, un membru al echipei de protecție civilă europeană, aflat deja în zona afectată de explozie, sprijină autoritățile în coordonarea forțelor de intervenție și a asistenței internaționale.

CELE MAI POPULARE
OPINII

 

PE ACELAȘI SUBIECT
Zeci de mii de oameni au marcat în capitala Germaniei „Sfârșitul pandemiei - Ziua Libertății”, protestând împotriva îngrădirii drepturilor fundamentale sub pretext epidemiologic. Poliția a dispersat mitingul

Zeci de mii de oameni au marcat în capitala Germaniei „Sfârșitul pandemiei – Ziua Libertății”, protestând împotriva îngrădirii drepturilor fundamentale sub pretext epidemiologic. Poliția a dispersat mitingul

ȘTIRI

Legea carantinării, atacată la CCR de Avocatul Poporului: Izolarea în spital este constituțională doar dacă reprezintă ultima soluție și se recurge la ea după epuizarea oricărei alte căi de rezolvare a problemei

Avocatul Poporului a sesizat, vineri, Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate ce face referire la sintagma „izolarea într-o unitate

Avocatul Poporului: Internarea într-o unitate spitalicească nu ar trebui condiționată de testarea COVID-19

Avocatul Poporului a transmis, vineri, că internarea într-o unitate spitalicească nu ar trebui condiționată de testarea COVID-19

Iohannis își cere scuze după ce a prezentat informații eronate despre calculul pentru scenariile de deschidere a școlii și dă vina pe ministrul Sănătății

Administrația Prezidențială a transmis joi seară, printr-un comunicat, că președintele Klaus Iohannis a vorbit în cadrul conferinței de miercuri în baza

Un medic militar a fost numit de ministrul Sănătății în fruntea DSP București: colonelul Ionel Paul Oprea

Secretarul de stat colonel medic Ionel Paul Oprea va coordona Direcția de Sănătate Publică (DSP) a Bucureștiului, în urma unei decizii a ministrului Sănătății

Guvernul nu a dat nici acum măștile gratuite pentru persoanele defavorizate. Un reprezentant al guvernului le recomandă să se protejeze cu FULARE. În plină caniculă

Măștile gratuite pentru persoanele din medii defavorizate încă nu au ajuns la destinație, din cauza unor contestații la licitația de la Ministerul Sănătății.

România trimite în Liban circa 8 tone de materiale medicale destinate tratării victimelor exploziei din Beirut. Două aeronave militare vor decola sâmbătă, având la bord ajutoare și specialiști

Aproximativ opt tone de materiale medicale vor fi oferite autorităților libaneze pentru gestionarea efectelor exploziei produse la un depozit de azotat de amoniu din Beirut, la data de 4 august, acestea urmând să fie transportate spre Liban cu aeronave ale Forțelor Aeriene Române, care vor decola sâmbătă

Încă o victimă a psihozei în care trăim. Bolnavă de cancer, o femeie a fost lăsată să moară pentru că avea coronavirus, medicii refuzând transferul ei la ATI

Sfârșit tragic pentru o femeie din Târgu Jiu bolnavă de cancer, care s-a infectat cu noul coronavirus la Spitalul Fundeni, unde făcea tratament pentru leucemie.

Premierul Ludovic Orban a anunțat finalizarea lucrărilor la gazoductul Ungheni-Chișinău, care conectează Republica Moldova la infrastructura energetică a României, oferindu-le basarabenilor alternativa la gazul rusesc

Premierul Ludovic Orban a anunțat, în cadrul ședinței de Guvern de vineri, finalizarea lucrărilor la gazoductul Ungheni-Chișinău, care conectează Republica Moldova la infrastructura energeică a României, oferindu-le locuitorilor din stânga Prutului o alternativă la dependența de gazul rusesc

153 de români care lucrau la o fermă din Germania unde infectările de coronavirus au proliferat s-au întors în țară, după ce au fost testați de 3 ori

Un număr de 153 de cetățeni români care lucrează la o fermă din regiunea Dingolfing-Landau, Germania, unde s-au confirmat mai multe cazuri de infectare cu coronavirus, și care doresc să revină în țară sunt repatriați, vineri, cu o cursă aeriană de tip charter, pe cheltuiala autorităților germane

CULTURĂ

7 august: Sfânta Teodora de la Sihla. Moaștele sfintei din Carpați se află la Kiev

La 7 august, Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește pe Sfânta Teodora de la Sihla.

7 august: Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul, cel mai mare pictor din epoca Brâncovenilor și a Cantacuzinilor

Marele rugător, isihast și pictor Pârvu Mutu, canonizat de Biserica Ortodoxă pe 6 august 2017 sub numele de Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul de la Mănăstirea Robaia,

8 august: Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului

Biserica Ortodoxă îl pomenește pe 8 august pe Sfântul Ierarh Emilian Mărtrisitorul

https://www.activenews.ro/stiri/Romania-trimite-in-Liban-circa-8-tone-de-materiale-medicale-destinate-tratarii-victimelor-exploziei-din-Beirut.-Doua-aeronave-militare-vor-decola-sambata-avand-la-bord-ajutoare-si-specialisti-162469

AONEWS | 5 august 2020

download - Copie

1. La 15 ani de la părăsirea Fâșiei Gaza, mulți dintre evacuații israelieni nu și-au găsit un cămin – TPS

La 15 ani după ce guvernul israelian, condus atunci de Ariel Sharon, s-a retras din Fâșia Gaza, mulți israelieni care au fost expulzați din casele lor nu și-au găsit nici până în ziua de azi un cămin și un loc stabil.

În vara anului 2005, statul Israel a părăsit Fâșia Gaza și nordul Samariei, moment în care au fost evacuați aproximativ 10.000 de israelieni care locuiau acolo. Oraș după oraș, buldozerele armatei israeliene au mers de la clădire la clădire și le-au demolat.

Înainte de demolare, guvernul a promis că va oferi un pachet complet de relocare și compensare celor care și-au pierdut casele și că toate comunitățile vor fi sprijinite să se restabilească în interiorul Israelului. Cu toate acestea, adevărul este departe de aceste promisiuni.

General Maior (ret.) Yair Naveh, care a comandat retragerea armatei din Samaria de Nord în 2005, a declarant că retragerea unilaterală a Israelului a fost o „greșeală gravă”.

„Nu am realizat niciun beneficiu cu această evacuare. Niciunul. Zero.„ a spus Naveh citat de TPS. Acțiunea de acum 15 ani nu a diminuat deloc terorismul grupării Hamas, ci dimpotrivă, acesta a crescut, la fel ca și numărul de focuri de rachetă trase din Fâșia Gaza, aflată sub controlul său, spre așezările din Israel.

2. Beirut zguduit de o explozie masivă, generând daune considerabile, sursă necunoscută – CBN

O explozie puternică a zguduit capitala Libanului, Beirut și a rănit numeroase persoane, provocând pagube importante.

Suflul exploziei s-a resimțit în mai multe părți ale capitalei și un fum gros s-a ridicat, acoperind cerul orașului. Locuitorii din mai multe cartiere au raportat că geamurile le-au fost sparte și că a căzut din tencuială. Explozia pare a fi localizată în interiorul portului Beirut și a provocat distrugeri substanțiale, spulberând totodată ferestre la kilometri distanță.

Mai mulți martori citați de CBN din apropierea portului Beirut au raportat că au văzut persoane rănite la pământ și distrugeri numeroase până în centrul Beirutului. Unele posturi de televiziune locală au raportat că explozia a fost în portul Beirut, într-o zonă în care erau depozitate petarde.

Amintim că gruparea teroristă Hezbollah are puternice legături în Liban și în Siria, iar tensiunile recente dintre aceasta și Israel s-au accentuat.

3. Israelul și India lansează operațiunea comună de testare a diagnosticului rapid pentru COVID-19 – TPS

Echipa de 20 de medici specialiști israelieni trimiși în India conduc o operațiune fără precedent în lupta împotriva Coronavirusului (COVID-19). Zilele trecute au anunțat implementarea etapelor finale de testare a patru tehnologii avansate pentru diagnosticarea rapidă a Coronavirusului. India este una dintre cele mai afectate țări la nivel global de această pandemie.

Delegația israeliană condusă de Direcția de Cercetare și Dezvoltare a Apărării din Ministerul Apărării din Israel a efectuat o serie de teste pentru a determina eficacitatea unui număr de soluții de diagnostic rapid dezvoltate în Israel.

Echipamentul de ultimă generație a fost donat Indiei de către Ministerul Afacerilor Externe și de către membrii sectorului privat. Această acțiune își propune să ajute India în abordarea crizei de Coronavirus și include ventilatoare exportate în India în urma unei aprobări excepționale.

Cele patru instrumente de diagnostic, testate de către echipele israeliene, pot detecta rapid prezența virusului în organism, de obicei în câteva minute. Capabilitățile de diagnostic rapid sunt cea mai eficientă metodă de a preveni carantina prelungită și ar putea permite redeschiderea economiei globale.

4. Creștinii persecutați se confruntă cu un ultimatum – Abandonează-l pe Dumnezeu sau nu vei primi ajutor pentru Covid – GNA

Reprezentantul organizației Open Doors din Marea Britanie și Irlanda spune că este „inundat” de rapoartele creștinilor din întreaga lume, cărora li se cere să renunțe la credința lor în schimbul ajutorului social pentru COVID-19.

Creștinii din țări precum Bangladesh, India, Sudan și Malaezia, spun că se confruntă cu un ultimatum: trebuie să-și abandoneze credința dacă doresc să primească hrană prin programele de asistență socială naționale sau regionale.

Analistul senior Illia Djadi de la Open Doors privind libertatea religiei și credința în Africa sub-sahariană, spune că cea mai mare problemă din această regiune este că foarte mulți creștini se bazează pe sprijinul comunității lor în mijlocul unei crize ca aceasta. O parte a comunității se întorc împotriva lor și le cer să renunțe la creștinism, altfel nu vor primi niciun fel de ajutor. Chiar și ajutoarele de stat sunt redirecționate în multe situații, în așa fel încât creștinii să nu aibă parte de ele.

Alte informații de actualitate: https://alfaomega.tv/stiri

Pentru a fi la curent cu ultimele știri creștine, urmărește pagina Știrile Alfa Omega: https://facebook.com/StirileAlfaOmega

Ultimele articole – Viața spirituală

  • Ian Green - Despre credinta
    Ian Green – Despre credinta
  • Consecintele spirituale ale pacatului sexual
    Consecintele spirituale ale pacatului sexual
  • Poți trăi o viață lipsită de conflicte - de Joyce Meyer
    Poți trăi o viață lipsită de conflicte – de Joyce Meyer
  • RSP - Despre agenda LGBT, ideologia de gen si cum influenteaza ele pilonii societatii
    RSP – Despre agenda LGBT, ideologia de gen si cum influenteaza ele pilonii societatii
  • Schimbarea care mi-a transformat viața - de Joyce Meyer
    Schimbarea care mi-a transformat viața – de Joyce Meyer
  • Caderea de la credinta
    Caderea de la credinta
  • SOS 3. Putem fi afectati de pacatele stramosilor?
    SOS 3. Putem fi afectati de pacatele stramosilor?
  • Anca Sofronie, Bucuresti - Despre vindecare
    Anca Sofronie, Bucuresti – Despre vindecare

 https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/13096-aonews-5-august-2020

Predicatorul de pe stradă din Seattle | Știre Mapamond Creștin

download - Copie

Unii protestatari din Seattle, Washington nu au fost interesați de mesajul Evangheliei. Urmăriți modul în care au hărțuit un predicator de pe stradă, până când cineva a intervenit.

Predicator de pe stradă: Dacă vreți ca lumea să fie un loc mai bun, atunci începeți cu voi înșivă. Predați-vă viața lui Isus.

Protestatară: Nu ești cu noi. Te rog să ne lași în pace! Te rog să ne lași în pace! Te rog să ne lași în pace! Nu ne mai urmări!

Predicator de stradă: Nu vă urmăresc. Voi mă urmăriți pe mine.

Protestatar: Pleacă! Pleacă!

Predicator: Isus Hristos este Calea, Adevărul și Viața. Numai prin El puteți ajunge în cer. Prin sângele Său vărsat. Aveți nevoie de Isus. Isus a spus că dacă nu sunteți născuți din nou…

Protestatar: Pleacă!

Predicator: Nu veți vedea împărăția lui Dumnezeu.

Protestatar: Pleacă!

Chuck Holton: Care este scopul tău?

Protestatar: Ce?

Chuck Holton: Mă întreb oare care este scopul tău?

Protestatar: Să cinstesc faptul că sunt aici, iar el se amestecă.

Chuck Holton: Te referi la Primul Amendament, la dreptul de a protesta. Despre asta vorbești?

Protestatar: De la care biserică ești?

Chuck Holton: Eu nu locuiesc aici. Nici nu sunt din această țară. Mă întreb dacă dacă despre asta vorbești?

Protestatar: Duminică la biserică…

Chuck Holton: Asta spune Primul Amendament? Îți dă dreptul să îi spui ce să facă sau îți dă dreptul să spui ce ai de spus? Mă întreb, mă întreb dacă îmi poți explica asta. Atâta tot.

Știrea face parte din emisiunea „Mapamond creștin” 838, difuzată în august 2020.

Alte știri aici: https://alfaomega.tv/stiri

Urmărește noua pagină de Facebook Știrile Alfa Omega: https://facebook.com/StirileAlfaOmega

Ultimele articole – înțelegerea vremurilor

  • Realități și Perspective MAGAZIN  4 august 2020
    Realități și Perspective MAGAZIN 4 august 2020
  • Datoria noastră față de Israel  Calea, Adevărul și Viața 658
    Datoria noastră față de Israel Calea, Adevărul și Viața 658
  • Vindecare și restaurare după izolare  Calea, Adevărul și Viața 659  Partea 12
    Vindecare și restaurare după izolare Calea, Adevărul și Viața 659 Partea 12
  • Vindecare și restaurare după izolare  Calea, Adevărul și Viața 659  Partea 22
    Vindecare și restaurare după izolare Calea, Adevărul și Viața 659 Partea 22
  • Punctele de rugăciune ale lunii august 2020  Puterea rugăciunii 9.19
    Punctele de rugăciune ale lunii august 2020 Puterea rugăciunii 9.19

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/13089-predicatorul-de-pe-strada-din-seattle-stire-mapamond-crestin

Vereș Teodor 1941 – 2020, din Orvișele — Istorie Baptistă

Fratele Teodor Vereș s-a născut în ziua de 13 mai 1941 în comuna Orvișele, județul Bihor. Părinții erau credincioși baptiști și se numeau Teodor și Floare.A făcut școala primară în localitatea Tileagd, iar liceul în Aleșd, județul Bihor.Crescând în Biserica Creștină Baptistă, a înțeles că are nevoie de iertarea păcatelor și de mântuirea lui Dumnezeu,… via […]

Dezastru lovește și Dumnezeu parcă tace – 3 opinii

download - Copie

 September 23, 2017

Credit imagine: MEXICO CITY, MEXICO – 19 septembrie 2017: Echipă de salvatori lucrează printre dărâmăturile de după cutremurul de magnitudinea 7.1 care a avut loc pe 19 septembrie 2017 în Mexico City, Mexico. Cutremurul a cauzat multiple fatalități, a distrus clădiri și a dărâmat stâlpi de electricitate în toată capitala. Foto de Rafael S. Fabres/Getty Images (preluat de pe site-ul ChristianHeadlines.com)

„Vom găsi insula noastră distrusă”. Acesta e felul cum un oficial din Puerto Rico a descrisdevastarea cauzată de Uraganul Maria. Între timp, numărul de morțide la cutremurul de marți din Mexico s-a ridicat la cel puțin 237 în această dimineață (21 septembrie 2017, la momentul publicării acestui material, vezi nota de la final).

Biblia pretinde că Dumnezeu „domnește peste toate națiunile” (Psalmul 22:28). Unde este El în Puerto Rico și în Mexico astăzi?

Dezastrele naturale sunt o consecință a Căderii (Romani 8:22). Dar Dumnezeu intervine uneori ca să calmeze furtuna (Matei 8:23-27), sau să oprească șuvoaiele de apă (Iosua 3:14-17). Dar atunci când nu o face, ne rămâne să întrebăm doar de ce.

Și atunci când nici o explicație nu pare să apară la orizont, suntem lăsați să ne mirăm dacă Dumnezeu este cine credem noi că este El. Poate că El nu ne iubește într-adevăr sau că ar avea puterea să ne ajute. E ceva natural să punem astfel de întrebări atunci când lovesc dezastrele naturale.

Luați în considerare următoarele trei opinii:

Unu: Dumnezeu a vorbit, dar noi nu vrem să auzim ceea ce spune El.

Dumnezeu a avertizat pe Faraon înainte să vină plăgile (cf. cu Exod 7:1-7); Isus a avertizat Ierusalimul înainte ca acesta să fie distrus (Matei 24:1-2). Totuși, nu sunt conștient de nici o avertizare profetică înainte de cutremurul din Mexico sau de uraganele care au devastat insulele Caraibe.

Doi: El nu va răspunde întrebărilor puse în mândrie.

Atunci când Iov a pretins că Dumnezeu ar fi greșit, Domnul a răspuns: „Cine este cel ce‑Mi întunecă sfatul, prin cuvântări lipsite de cunoștință?” (Iov 38:2). Mai degrabă decât să se explice pe Sine, Dumnezeu a revelat starea decăzută și finitudinea lui Iov față de a Lui. Și Iov a răspuns cu pocăință (Iov 42:1-6).

S. Lewis„Omul antic l-a abordat pe Dumnezeu (sau chiar Dumnezeii) în timp ce persoana acuzată se apropia de judecătorul său. Pentru omul modern, rolurile sunt chiar inversate. El este judecătorul: Dumnezeu este în boxa acuzaților. El este chiar un judecător amabil; dacă Dumnezeu ar putea avea o apărare rezonabilă pentru că este Dumnezeul care permite război, sărăcie și boală, el este gata să asculte la aceasta. Procesul s-ar putea să se încheie cu achitarea lui Dumnezeu. Dar lucrul important este că omul este pe banca lui și Dumnezeu este în boxa acuzaților.”

Cu toate acestea, Tatăl nostru nu va onora sau promova o astfel de mândrie. Dacă revendicăm răspunsuri din partea Suveranului universului, s-ar putea să așteptăm un timp foarte lung.

Trei: Dumnezeu nu poate explica ceea ce noi nu putem înțelege.

Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, iar căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul” (Isaia 55:8). Un doctor nu poate explica chirurgia unui preșcolar. Există momente când Tatăl nostru ne va explica de ce permite El suferința, doar că noi nu am înțelege revelația Sa.

Iată ceea ce cunosc: după ce punem întrebările noastre, Dumnezeu vrea ca noi să fim parte a răspunsului. Supraviețuitorii Uraganului Maria și ai cutremurului din Mexico au nevoie disperată de mijlocirea noastră în rugăciune și de susținere financiară. Cei care lucrează la reconstrucția Houston-ului și a Floridei au nevoie de ajutorul nostru continuu.

Dwight Moody: „Predicarea de care are nevoie cel mai mult lumea aceasta sunt acele predici în papucii care umblă împreună cu Isus Hristos”.

Ce predică vei predica tu astăzi?

Notă: În timp ce atenția noastră este concentrată pe devastările cauzate de Uraganul Maria și de cutremurul din Mexico, eforturile de ajutorare sunt în derulare în ceea ce a rămas după Uraganul Harvey și Irma. Slujirea noastră este foarte importantă în cadrul reconstrucției din Cuba – reconstrucția de cămine și de vieți. Am călătorit în Cuba de nouă ori și mă rog zilnic pentru frații și surorile mele de acolo. Pentru a afla mai multe despre lucrarea lor acolo, vă invit să faceți un click aici.

Materialul de mai sus este adaptat dintr-un articol scris de Jim Denison (foto alăturat) care este președintele organizației Denison Forum on Truth and Culture, preluat din site-ul Christian Headlines, publicat pe 21 septembrie 2017. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest site.

http://www.canaan.ro/dezastru-loveste-si-dumnezeu-parca-tace-3-opinii/

Declaraţia de la Nashville: Relevanţa sexualităţii creştine în vremurile terifiate de confuzia sexuală în care trăim

download - Copie

 Doina Bejenaru  16-09-2017 

Peste 150 de lideri creştini adunaţi la Nashville au semnat o declaraţie prin care au proclamat poziţia faţă de relevanţa sexualităţii creştine în vremurile de confuzie sexuală pe care le trăim. Cele 14 puncte ale declaraţiei vin cu poziţia biblică a creştinilor faţă de sexualitatea noastră, dar şi ideile propagate pe scară largă care contravin principiilor lăsate de Dumnezeu cu privire la sexualitatea noastră.

„Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem…” Psalmul 100:3

În zorii secolului 21 creștinii evanghelici se găsesc într-o perioadă de tranziție istorică. Astfel cultura occidentală a devenit tot mai post-creștină, s-a angajat într-o revizuire masivă a ceea ce înseamnă a fi o ființă umană.

Într-o largă măsură, spiritul epocii noastre nu mai discerne sau nu își mai găsește plăcerea în frumusețea creației lui Dumnezeu pentru viața umană. Mulți neagă faptul că Dumnezeu a creat ființele umane pentru gloria Sa și că scopurile Sale bune pentru noi includ crearea noastră fizică și personală ca bărbat și femeie. A devenit normal să credem că identitatea umană ca bărbat și femeie nu face parte din planul frumos al lui Dumnezeu, ci că este mai degrabă o expresie a preferințelor autonome ale unui individ. Calea spre bucuria deplină și durabilă prin buna creație a lui Dumnezeu pentru oameni este astfel înlocuită de calea alternativelor de scurtă durată, care mai devreme sau mai târziu ruinează viața umană și îl dezonorează pe Dumnezeu.

Acest spirit secular al epocii noastre reprezintă o mare provocare pentru Biserică. Își va pierde Biserica lui Isus Hristos convingerea biblică, claritatea și curajul și se va contopi în spiritul veacului? Ori se va ține strâns de cuvântul vieții, va lua curaj de la Isus și va proclama fără rușine calea Lui ca și calea vieții? Își va menține mărturia clară, contra-culturală într-o lume care pare a merge spre ruină?

Suntem convinși că a fi creștin în generația noastră înseamnă a declara din nou adevărata istorie a lumii și a scopului nostru în ea – în special ca bărbat și femeie. Scriptura creștină ne învață că nu există decât un singur Dumnezeu, care este Creatorul și Domnul tuturor. Numai Lui, fiecare persoană îi datorează mulțumire, o inimă de laudă și credință totală. Aceasta nu este doar calea glorificării lui Dumnezeu, ci și cunoașterii proprii. Să-l uităm pe Creatorul nostru înseamnă să uităm cine suntem, că ne-a creat pentru Sine. Și că nu ne putem cunoaște cu adevărat pe noi înșine fără să-L cunoaștem cu adevărat pe Cel care ne-a creat. Nu ne-am creat singuri. Nu ne aparținem. Adevărata noastră identitate, ca bărbat și femeie, ne este dată de Dumnezeu. Nu este doar prostesc, ci fără speranță să încercăm să fim ceea ce Dumnezeu nu ne-a conceput să fim.

Credem că proiectul lui Dumnezeu pentru creația Sa și pentru modul Său de mântuire au ca scop să-i aducă Lui cea mai mare glorie și să ne aducă nouă cel mai mare bine. Planul lui Dumnezeu ne oferă cea mai mare libertate. Isus a spus că a venit în lume pentru ca noi să putem avea o viață deplină. El este de partea noastră, nu împotriva noastră. Prin urmare, cu speranța slujirii Bisericii lui Hristos și pentru a mărturisi public intențiile bune ale lui Dumnezeu cu privire la sexualitatea umană relevată în scriptura creștină, prezentăm următoarele aserțiuni și negări.

ARTICOLUL 1 

AFIRMĂM că Dumnezeu a conceput căsătoria ca fiind uniunea de legământ, sexuală, procreativă, pentru toată viața, dintre un bărbat și o femeie, ca soț și soție, menită să semnifice dragostea legământului dintre Hristos și mireasa Lui, Biserica.

NEGĂM că Dumnezeu a proiectat căsătoria pentru a fi o relație homosexuală, poligamă sau poliamoroasă. Negăm, de asemenea, că aceasta este un simplu contract uman, mai degrabă decât un legământ făcut în fața lui Dumnezeu.

ARTICOLUL 2 

AFIRMĂM că voia lui Dumnezeu relevată pentru toți oamenii este castitatea în afara căsătoriei și fidelitatea în cadrul căsătoriei.

NEGĂM că orice afecțiuni, dorințe sau angajamente justifică actul sexual înaintea sau în afara căsătoriei; de asemenea, nu justifică nicio altă formă de imoralitate sexuală.

ARTICOLUL 3

AFIRMĂM că Dumnezeu i-a creat pe Adam și Eva, primele ființe umane, după chipul Lui, egale ca persoane înaintea lui Dumnezeu și distincte ca bărbat și femeie.

NEGĂM că diferențele divin rânduite dintre bărbat și femeie sunt inegale în demnitate și valoare.

ARTICOLUL 4

AFIRMĂM că diferențele divin rânduite dintre bărbat și femeie reflectă creația originală a lui Dumnezeu și că sunt menite pentru binele și prosperitatea oamenilor.

NEGĂM că aceste diferențe sunt rezultatul marii Căderi sau o tragedie care trebuie depășită.

ARTICOLUL 5

AFIRMĂM că diferențele dintre structurile de reproducere masculine și cele feminine sunt parte integrantă a creației lui Dumnezeu pentru concepția de sine ca bărbat sau femeie.

NEGĂM că anomaliile fizice sau condițiile psihice anulează legătura creată de Dumnezeu între sexul biologic și conceperea ca bărbat sau femeie.

ARTICOLUL 6

AFIRMĂM că oamenii născuți cu o dereglare fizică a dezvoltării sexuale sunt creați în imaginea lui Dumnezeu și că au demnitate și valoare egală cu toți ceilalți semeni. Ei sunt recunoscuți de către Domnul nostru Isus în cuvintele Sale, „eunuci, care din pântecele mamei au fost născuți așa”. Ca și toți ceilalți, ei sunt bineveniți ca urmași credincioși ai lui Isus Hristos și ar trebui să-și îmbrățișeze sexul biologic în măsura în care poate fi cunoscut.

NEGĂM că ambiguitățile legate de sexul biologic ale unei persoane fac ca un om să nu poată trăi o viață roditoare într-o supunere voioasă lui Hristos.

ARTICOLUL 7

AFIRMĂM că acceptarea de sine ca bărbat sau femeie ar trebui definită de scopurile sfinte de creație și răscumpărare ale lui Dumnezeu, așa cum este relevat în Scriptură.

NEGĂM că adoptarea unei concepții de sine homosexuală sau transsexuală este în concordanță cu scopurile sfinte de creație și răscumpărare ale lui Dumnezeu.

ARTICOLUL 8

AFIRMĂM că oamenii care experimentează atracție sexuală pentru persoane de același sex pot trăi o viață bogată și plăcută lui Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos, așa cum ei, ca toți creștinii, umblă în puritatea vieții.

NEGĂM că atracția sexuală pentru persoanele de același sex face parte din binele natural al creației inițiale a lui Dumnezeu sau că poziționează o persoană în afara speranței Evangheliei.

ARTICOLUL 9

AFIRMĂM că păcatul distorsionează dorințele sexuale, direcționându-le departe de legământul căsătoriei și către imoralitatea sexuală – o denaturare care include atât imoralitatea heterosexuală, cât și cea homosexuală.

NEGĂM că un tipar de lungă durată a dorinței pentru imoralitatea sexuală justifică un comportament sexual imoral.

ARTICOLUL 10

AFIRMĂM că este greșit să aprobăm imoralitatea homosexuală sau transgenderismul și că această aprobare constituie o deviere esențială de la mărturia și credința creștină.

NEGĂM că aprobarea imoralității homosexuale sau a transgenderismului este o chestiune de indiferență morală, despre care astfel creștinii ar trebui să fie sau nu de acord.

ARTICOLUL 11

AFIRMĂM datoria noastră de a spune adevărul cu dragoste de fiecare dată, inclusiv atunci când vorbim cu unul sau despre altul ca bărbat sau femeie.

NEGĂM orice obligație de a vorbi în așa fel încât să dezonoreze creația imaginii lui Dumnezeu ca bărbat sau femeie.

ARTICOLUL 12

AFIRMĂM că harul lui Dumnezeu în Hristos oferă atât iertare milostivă, cât și putere de transformare și că această iertare și putere îi permit unui urmaș al lui Hristos să renunțe la dorințele păcătoase și să trăiască într-o manieră demnă Domnului.

NEGĂM că harul lui Dumnezeu în Hristos este insuficient pentru iertarea tuturor păcatelor sexuale și pentru a da putere de sfințire fiecărui credincios care se simte atras în păcatul sexual.

ARTICOLUL 13

AFIRMĂM că harul lui Dumnezeu în Hristos le dă posibilitatea păcătoșilor să renunțe la auto-concepțiile transsexuale și prin îndurarea divină să accepte legătura creată de Dumnezeu între sexul biologic și concepția de sine ca bărbat sau femeie.

NEGĂM că harul lui Dumnezeu în Hristos sancționează concepțiile de sine care sunt în antiteză cu voia lui Dumnezeu relevată.

ARTICOLUL 14

AFIRMĂM că Isus Hristos a venit în lume să-i salveze pe păcătoși și că prin moartea și învierea lui Hristos, iertarea păcatelor și viața veșnică sunt disponibile fiecărei persoane care se pocăiește de păcat și se încrede în Hristos ca Mântuitor, Domn și valoare supremă.

NEGĂM că brațul lui Dumnezeu este prea scurt pentru a salva sau că nu poate ierta orice păcătos.

CBMW – Coaliția pentru Sexualitate Biblică

https://www.stiricrestine.ro/2017/09/16/declaratia-de-la-nashville-relevanta-sexualitatii-crestine-in-vremurile-terifiate-de-confuzia-sexuala-in-care-traim/?

Voicu Bojan – Proiectul Isus

download - Copie

Posted on 14 aprilie 2009 by DanutM

bus-station-jesus

Un Isus al contextelor: al religiosului, al mundanului, al derizoriului. Un ready made object exhibat în piaţa de vechituri. Un construct după chipul şi asemănarea noastră. Un bun comun tot mai golit de sens. La ce bun să-l mai cauţi?

Totul a început în ziua în care un bărbat necunoscut, purtând o bască pe cap şi o jachetă maro de fâş cu mânecile cam scurte şi-a făcut o cruce în faţa sinagogii de pe strada Horea din Cluj. Chiar aşa – a ridicat privirea spre cele două turle de tablă gri, murdare şi incerte aidoma cerului sătul de iarna prea lungă. Ţintea cu ochii undeva în sus, căutând parcă spre şarpele de aramă înălţat de Moise în pustie. Şi-a dat jos basca încet, cu mâna stângă, scoţând la iveală un păr rar, lipit perfect de cap, apoi cu dreapta a tras o cruce ca la manualul de religie, mare şi solemnă. Şi a plecat. Cu basca-n mână.

Sau poate a început în ziua în care m-am trezit cu un email de la Jesus. Era vorba de cineva care, bănuiesc, doar semna Jesus şi care, de fapt, încerca să-mi vândă ceva . La superofertă, normal. Mesajul a sfârşit în junk mail, după o clipă de ezitare în care m-am gândit: dar dacă o fi adevăratul Isus? A doua venire a lui Mesia, cea despre care vorbeşte Scriptura, de ce n-ar putea avea loc pe internet? Discret, printr-un mesaj pe email trimis aleşilor. Doar se spune că nimeni nu ştie nici ceasul acela, nici forma venirii. Am respins iute ideea, care s-a dus uşurel pe apa Sâmbetei odată cu o duşcă mare de cafea cu lapte şi puţină miere.

Ori o fi pornit totul chiar în dimineaţa când un martor al lui Iehova mi-a pus în mână, la pachet cu un zâmbet tâmp, revista Treziţi-vă!, având pe copertă un Isus straniu atârnând nu de o cruce, ci legat strâns cu o frânghie, având braţele întinse în sus, prinse de un lemn vertical. Avea o figură de actor american şi dramatismul scenei părea curată butaforie de Hollywood – un Charlton Heston capturat de indieni, cu scalpul încă la purtător, privind vag încrezător în viitor. În fundal, nişte nori de furtună, deloc optimişti. Deşi eram cam inert, sub efectul copertei Treziţi-vă! m-am trezit brusc şi am grăbit pasul.

displayed-jesus

Adevărul e că nici nu mai ştiu bine ziua când am decis că trebuie să-l caut pe adevăratul Isus, acest personaj străin şi totuşi familiar de care ne lovim mereu pe la răspântii de drum, pe care îl zărim cu coada ochiului ici colo: în vitrinele magazinelor de suveniruri, la ţară, prin biserici şi cimitire, agăţat de lănţişorul aurit al unei fete, ce doarme legănat în tren. Sau reactivat de gesturile unor pasageri din autobuz care îşi fac cruce, ca la comandă, tocmai când şoferul bagă în a treia, în dreptul catedralei. Mă întreb pe unde o fi azi de găsit acest Isus rătăcit printre noi? Un ready-made object, cu o faţă construită după chipul şi înfăţişarea noastră, mai mereu răstignit, deşi la fiecare Paşti ni se aminteşte că femeile au găsit mormântul gol. Poate fi azi amestecat undeva prin mulţime, la bătaia anuală pe apa sfinţită de la gerul Bobotezei? Sau pe unde o fi când are loc o mega-evanghelizare pe un stadion şi un pastor american cu dinţi perfecţi tună ceva despre sfârşitul lumii? Sau când moaştele Sfintei X sunt plimbate de colo-colo cu limuzina printr-un cartier de blocuri? Sau la deschiderea de an şcolar când un sobor de preoţi bolboroseşte ceva de neînţeles în zumzet de elevi aşezaţi frumos în careu, dar care stau cu spatele, sporovăiesc de prin vacanţă şi îşi fac poze, doar ca să-şi prezinte unii altora ultimele modele de telefoane mobile?

kitsch-jesus

Sau pe unde s-o fi ascunzând de fapt Isus în luna decembrie – când devine strategia perfectă de marketing? În varianta lui păşunist-pastorală, e brusc reanimat pe toate planurile, semănând pe undeva cu instalaţia de brad la care nu te gândeşti tot restul anului, dar te bucuri când vezi că se mai aprinde. Personajul nostru, altfel enigmatic, devine brusc practic, funcţional – generează emoţii intense, naşte efluvii de bunătate, stoarce lacrimi ce cad pe bărbi false de moşi, împacă familii dezbinate prin reality show-uri.

Apoi, odată cu ultimele artificii din noaptea de Revelion, acest Isus bucălat, acum proaspăt reîncărcat, aburit de respiraţia vitelor din ilustratele primite prin poştă, minunată strategie de marketing a Sărbătorilor, recipient al tuturor semnelor crucilor corect executate, subiect al colindelor, se efasează, se retrage din lume şi dispare cam până primăvara. E un fel de realitate inconsistentă ce aparţine lumii, dar, vorba Scripturii, nu prea se potriveşte chipului ei. De fapt, şi în Evanghelii face la fel, asta e un fel de marcă a lui – când apare, când dispare. La un moment dat, culmea!, dispare până şi din propriul său mormânt. Devine o absenţă localizată destul de vag, undeva dincolo de nori. Cu toate acestea, semnul lui nobiliar rămâne obsedanta cruce – acest scandal necesar pentru evrei şi incomod pentru alte neamuri. O necesitate teologică jenantă în procesul mântuirii, care azi, într-o lume emancipată, trebuie trecută iute cu vederea.

Aşadar, de Paşti, Isus reapare pe firmamentul conştiinţelor cetăţenilor sau, cu alte cuvinte, re-învie. În Ardeal, li se arată mai întâi fraţilor credincioşi maghiari şi celor catolici. Unii chiar organizează procesiuni de purtare a crucii, se mimează răstigniri din acelea cu sutaşi romani cu mături roşii în cap şi tot tacâmul. La români, după noaptea chemării spre a lua lumină urmează nenumărate mese festive. Sfârşitul postului e sinonim cu dezlegarea la colici biliare şi la o veselie nestăpânită. Bărbaţii din Ardeal, în costume sobre, umblă la udat fetele şi se întorc acasă dezlegaţi la cravată şi cam băuţi. Pe mese, pe lângă miei, drob, vin şi cozonaci, feluriţi iepuri ţanţoşi se amestecă la grămadă cu ouă roşii şi ouă kinder cu surprize. Pe micile ecrane, crăciuniţele semi-nude fac acum loc iepuraşelor playboy. În fine, totul se termină cu bine, a treia zi, după Scripturi. Şi Isus dispare iar din decor, de data asta pentru o bucată mai lungă de vreme, până într-o dimineaţă ceţoasă de noiembrie, când angajaţii de la supermarketuri primesc ordin să umple iar rafturile cu globuri.

Cum ziceam, m-am hotărât într-o bună zi să-l caut pe adevăratul Isus. L-am găsit pe te miri unde. L-am şi pierdut de o grămadă de ori, doar ca să-l găsesc iar, ca pe un buletin ce nu stă defel locului în portmoneu. Chiar şi când crezi că l-ai pierdut pentru totdeauna sună un binevoitor la uşă să ţi-l aducă. Te mai şi uiţi la poză să vezi dacă eşti tu. Ca să-l găsesc azi pe acest Isus rătăcitor am citit o seamă de cărţi, am făcut grămadă de fotografii, majoritatea proaste, am îngenuncheat pe la miezonoptici în toiul iernii la o mănăstire, am reconstruit şi fotografiat pe scena unui teatru Cina cea de taină după Leonardo da Vinci cu vagabonzii de la un azil de noapte în rol de apostoli şi cu un Isus de împrumut, fost proprietar de cârciumă. A fost o cină pe cinste, cu pui fripţi, struguri, pâine şi vin.

toalete-jesus

Ca să-l găsesc şi mai bine, am cutreierat o bună bucată de lume, am dat de el prin aeroporturi, gări, agăţat de oglinzi retrovizoare în maşinile de ocazie care m-au purtat aiurea prin deşerturi în Asia sau câmpuri de trestie de zahăr în Caraibe. L-am văzut cu coada ochiului în Las Vegas, când tocmai se crăpa de ziuă, atârnând mare şi greu la gâtul unei prostituate ce mergea agale, pe tocurile ei înalte, spre casă. Ba chiar am dat nas în nas cu el şi în cel mai paradoxal loc cu putinţă – la baza unei pârtii de schi pe care coboram vijelios, undeva în Tirol.

negreni-fair-jesus

Am constatat că Isus e un personaj maleabil, un fel de ceară moale pe care se imprimă volutele amprentelor de pe degetele ce o frământă apăsat. Fiecare epocă şi cultură îl modelează şi îl transformă în funcţie de necesităţile ei istorice. Pentru martirii aruncaţi la fiare din vremea lui Nero, Isus e izbăvirea, limanul. Apoi, toga de mătase a lui Cezar se aliază cu pelerina de hermină papală pentru a crea imperii în numele unui altfel de Isus – unul cu tendinţe imperialiste. Pe vremea cruciadelor devine un cavaler templier neînfricat care trece păgâni prin ascuţişul sabiei. Pe timpul  ciumei medievale devine prilej de dispute teologice (preţ de vreo trei sute de ani), doar ca puţină otravă de şobolani să pună capăt speculaţiilor fără rost. Prin secolul al nouăsprezecelea se înmoaie şi devine un vizionar romantic lipsit de orice note discordante care i-ar putea deranja pe gentilomii rafinaţi, în speţă francezi. În varianta lui americană, la Woodstock, se bălăceşte puţin în noroi devenind un hipiot cu flori în păr, iar în munţii Sierra Maestra din sudul Cubei se transformă într-un revoluţionar cu barbă, coleg de hăţişuri cu Che Guevara.

che-guevara-jesus

Mai nou, pentru contemporani, Isus devine şi mai flexibil: în scaunul dentistului e cel mai bun anestezic, în ziua de examen e formula uitată, la spital e rezultatul negativ al biopsiei, iar pe stadion e golul victoriei. Epoca aceasta gadgetizată şi virtualizată are parte de un Isus discret, fosilizat, reprodus în miriade de forme şi culori şi care, cu cât este vehiculat mai mult, cu atât devine mai străin, mai depersonalizat. Scandalul crucii se disipează pe taraba de vechituri printre alte obiecte inutile sau devine o simplă bijuterie ca toate celelalte, fără identitate, fără semnificaţie, numai bună de aninat de lobul urechii. Multiplicarea imaginii sale în forme cât mai variate conduce la neutralizarea adevărului incomod al patimilor. Reproducerea lui Isus ad infinitum are menirea sfântă de a induce uitarea pe vecie de agonia din ceasul al treilea.

sperietori-jesus

Majoritatea celor care îl caută pe adevăratul Isus ratează mereu întâlnirea, la mustaţă, se întorc de unde au plecat şi refac ciclic drumul – un pelerinaj cam absurd al credinţei într-o ţară fără frontiere ce se descoperă treptat ca fiind nu un simplu teritoriu, ci o Persoană. Mi-am dat seama cu timpul că există totuşi un mare pericol cu acest Isus – de cum începi să-l cauţi, constaţi că te-a găsit el mai întâi. Şi atunci, de-abia dacă mai scapi de el. Se ţine mereu scai. A păţit-o şi un tip, Pavel, undeva pe drumul Damascului, alături de mulţi alţi căutători găsiţi…

Voicu Bojan (Esquire Romania, aprilie 2009). Ilustratiile, Voicu Bojan.

Finalul căzut la editare:

Însă, cel mai mult îmi place de cei doi ucenici îmbufnaţi aflaţi pe un alt drum – cel ce ducea spre Emaus. Se dăruiseră trup şi suflet mişcării acestui autoproclamat Mesia, convinşi fiind că el avea să elibereze lumea de rău şi pe Israel de romani. Crezuseră că iau parte la o aventură fără egal, care avea să dea vieţii lor un sens luminos, dar totul s-a terminat prost, cu o trădare venită chiar din mijlocul ucenicilor şi cu o umilitoare moarte pe cruce. Poveştii îi pusese capac tripla juruinţă a lui Petru, care, bun de gură cum îl ştiau toţi, le-a convins până şi pe slujnice că nu avusese niciodată nimic de-a face cu el.

Şi cum mergeau ei aşa, li s-a alăturat pe cale un străin, care, spre deosebire de pelerinii vorbăreţi dimprejurul cetăţii Ierusalimului, ştia de minune să asculte. Povestesc aşadar cu el, îşi mărturisesc frustrările, apoi se miră cât de bine le tălmăceşte istoria lumii încă de la facerea ei. Dar, cu toate acestea, nu îl recunosc, decât după ce dispare în smoala nopţii. Orbirea aceasta temporară este şi ea un semn distinctiv al căutătorilor găsiţi.

Căutarea continuă. O căutare ce nu are nici un sens dacă nu are tot sensul de pe lume.

https://agorachristi.wordpress.com/2009/04/14/voicu-bojan-proiectul-isus/

Toma – fratele tău

download - Copie

,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune -o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios“ – Ioan 20:27

Sunt indignat! Mai toate discuțiile ,,confidențiale“ din Comitetele bisericilor se ,,scurg“ afară și le afli în curtea bisericii! Este suficient ca bărbații din Comitet să spună acasă ,,doar soțiilor“ lor  că toată lumea află și auzi ecouri venite pănâ și de peste țări și mări! (Nu la noi! Pentru că soțiile de la noi sunt foarte discrete …).

Cam așa mi-am început predica din Duminica Tomei. Am vrut să șochez. Am vrut să creez o anumită stare de spirit în ascultători. Ca să accentuez, am întrebat: ,,V-ați ,,ars“ vreodată spovedindu-vă la un mic grup de rugăciune sau de școală duminicală ca să deveniți apoi subiectul bârfei lor? Cum pot oare oamenii să răspândească așa de repede veștile rele?“

De fapt, doream să le pun o întrebare și-i pregăteam psihologic.

Am continuat: ,,Cum de a putut Ioan să-l vorbească de rău pe Toma? Nu știau despre incident decât cei unsprezece. Acum știe toată lumea! Este Ioan, om bănuit a fi fost foarte credincios și smerit, un om de scandal, un om căruia îi place să-i batjocorească pe alții? Din cauza lui, de două mii de ani, lumea îi spune celui greșit ,,Toma necredinciosul“! Majoritatea nici nu știu că acest om a murit moarte de martir în India? Știu doar de îndoiala credinței lui … Știu pentru că le-a spus-o Ioan …“

Într-o predică de-a sa, Mariu Lucan, păstor la San Bernardino a spus că ,,Toma necredinciosul“ nici nu este o expresie din Biblie, ci doar rodul plăcerii unora de a exagera lucrurile. ,,Într-un parc, a spus el, un copil a luat cheile de la mașină din poșeta mamei, s-a urcat la volan, a pornit motorul și a lovit mașina de lângă el. ,,Cineva“ s-a grăbit să dea un telefon tatălui copilului și să-i spună:

,,Vino repede! Copilul tău a mers cu mașina și a făcut un accident groaznic. Mașina voastră și o altă mașină sunt zob! Vino repede!“

Îngrozit, în imaginația lui, bărbatul și-a văzut deja copilul mort. A fugit cât de repede a putut până în parc. Acolo însă n-a văzut nici urmă de accident. Oamenii stăteau liniștiți la soare, iar mașina lui doar o zgâriase puțin pe cea așezată lângă ea în parcare …“ Accidentul teribil fusese doar în mintea celui pus pe exagerare și spectacol.

Punct ochit, punct lovit! Cei ce m-au ascultat duminică erau furioși sau cel puțin descumpăniți. Nu mai știau precis ce să creadă despre Ioan …

În fiecare an, în duminica aceasta mă transform în apărătorul lui Toma. În predica de dimineață le-am adus ca martor pe Ioan Botezătorul, care și-a trimis ucenicii să-L întrebe pe Domnul Isus: ,,Tu ești Acela sau să așteptăm pe altul?“ (Mat. 11:2-19). Au fost cuvinte de îndoială, dar nimeni nu s-a gândit vreodată să-l poreclească cu pecetea ,,Ioan Botezătorul necredinciosul“ … Domnul Isus i-a luat apărarea și l-a numit de fapt ,,cel mai mare dintre toți cei născuți din femeie“. Dacă un astfel de om a trecut prin crize de îndoială, oare ce avem toți cu Toma? De ce ne luăm în fiecare an de el?

Nu, nu cred că Ioan l-a vorbit de rău pe Toma. Cred că noi interpretăm greșit un text frumos și-l coborâm pe Toma sub nivelul necredințelor noastre ca să ne simțim mai bine, mai virtuoși, mai ,,cum trebuie să fim“.

Motivul pentru care Ioan a ales, singurul dintre cei patru evangheliști, să amintească despre Toma este unul … glorios. Ioan îl așează pe Toma în ,,apex“-ul, în punctul culminant spre care și-a direcționat tot conținutul scrierii sale.

Pentru ce și-a scris Ioan evanghelia?

La data la care s-a apucat de scris, toate celelalte evanghelii erau deja în circulație. Apăruseră chiar și altele. Majoritatea îl prezentau pe Isus din Nazaret drept ,,un om iluminat de divinitate“, peste care s-a pogorât logosul cu ocazia inițierii prin botez și de la care a plecat Logosul divin cu puține clipe înaintea morții, când răstignitul a spus: ,,Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul“.

Ioan a văzut cum diavolul pervertește evanghelia și caută să-L arunce pe Isus Christos la lada cu vechituri a istoriei, printre alți oameni remarcabili, dar toți … morți. Și Ioan a luat o hotărâre: ,,Nu! Atâta timp cât trăiesc eu nimeni n-are voie să facă așa ceva! Am să rescriu viața Domnului Isus din punct de vedere al divinității Sale. Am să dovedesc tuturor că Isus Christos n-a fost un om, ci a fost Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat.“

Acesta este scopul cât se poate de clar, de limpede și de declarat al Evangheliei lui Ioan:

,,Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui“ (Ioan 20:30-31).

Când se vor judeca cărțile de literatură ale istoriei, evanghelia lui Ioan va fi așezată printre cele mai reușite și mai ,,inspirate“ piese scrise vreodată.

Ioan își grupează argumentele pledoariei sale în trei grupe: (1) minunile pe care le-a făcut Isus, (2) cuvintele pe care le-a rostit Isus și (3) concluziile celor care i-au văzut minunile și i-au ascultat cuvintele. Ca să-și împlinească scopul, Ioan alege șapte personaje (septada lui Ioan!) prin gura cărora Dumnezeu a dat lumi declarații despre divinitatea lui Isus Christos. Iată-le:

  • Ioan Botezătorul (1:34)
  • Natanael (1:49)
  • Petru (6:69)
  • un orb care a fost vindecat (9:35–38)
  • Marta (11:27)
  • Toma (20:28)

și apostolul Ioan (20:31).

Privită din acest context, întâmplarea cu Toma nu mai este o vorbire de rău, ci o înălțare! Ea reprezintă momentul culminant al tuturor mărturiilor, căci ,,Domnul meu și Dumnezeul meu“ este cea mai formidabilă mărturisire de credință din istorie! Toma nu este mai prejos decât noi, ci deasupra noastră! Pronunțate după înviere, aceste cuvinte conțin o constatare copleșitoare, o declarație care ne influențează și ne inflamează pe toți. Este scânteia din care a pornit focul de miriște care s-a răspândit apoi în toată lumea.

Ioan și-o păstrează pentru sine pe cea de a șaptea mărturie despre divinitatea lui Isus Christos. Mesajul este inexorabil: ,,Degeaba s-au convins toși aceștia, dacă nu m-aș fi convins eu însumi. Ce au făcut alții mă poate impresiona, dar numai ceea ce fac eu mă …mântuie.

În felul acesta, Evangheliei lui Ioan continuă să fie, de două mii de ani, o provocare personală pentru toți cititorii ei, pentru mine și pentru … tine.

În afară de pasajele în care apare menționat alături de ceilalți apostoli (Matei 10:3; Marcu 3:18; Luca 6:15; Ioan 21:2; Fapte 1:13), Toma apare individual în doar patru pasaje, fiecare cu însemnătatea lui specială.

Toma – geamănul –  John 11:16

Ciudat este că nicăieri nu ni se spune numele celui cu care a fost Toma geamăn. Oare de ce? Hmmmm …

Cu cât mă gândesc mai mult ci atât văd în această omisiune un mesaj care mă privește personal. Cred din ce în ce mai convins că acest Toma a fost geamăn cu mine … Poate și cu tine. În orice caz a fost frate geamăn cu tatăl băiatului care și-a adus fiul la Domnul Isus pentru vindecare: “Cred, Doamne, ajută necredinței mele!“ (Marcu 9:24).

Toma este prototipul credinciosului necredincios, a credinciosului care are limite peste care nu poate să treacă ușor, a credinciosului care se îndoiește. Tocmai de aceea sunt din ce în ce mai convins că Duhul Sfânt nu ne-a lăsat să știm numele celui care i-a fost “geamăn“. Tu poți pune numele tău în dreptul numelui lipsă. Eu l-am pus foarte convins pe al meu.

Toma curajosul –  John 11:16

Dualitatea credință-necredință ne lasă să fim când puternici, când neputincioși. Toma a avut și el momentele lui de sclipire. Omul acesta nu a  fost lipsit de curaj și nici de devotament.

Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: ,,Haidem să mergem şi noi să murim cu El!“

De câteva zile, Maria și Marta trimiseseră Domnului chemarea lor urgentă. Lazăr era pe moarte și aveau nevoie urgentă de El. Ucenicii au văzut însă cu mirare că Domnul ,,Își face de lucru“, parcă vrând intenționat să fie prea ocupat ca să se ducă. Majoritatea lor începuseră să creadă că era vorba de o teamă justificată. Iudeii căutaseră nu de mult

să-l asasineze, iar Lazăr, Marta și Maria erau în Iudeea, foarte aproape de Ierusalim … tacit, ucenicii i-au dat dreptate și nu l-au zorit să meargă. Numai că Domnul i-a surprins iar ci hotărările Sale. La două zile după ce primise chemarea din Betania, Domnul s-a hotărât brusc să meargă.

,,Haidem să ne întoarcem în Iudea.“ ,,Învăţătorule“, I-au zis ucenicii, ,,acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?“  – Ioan 11:7-8

Răspunsul dat de Domnul Isus le-a arătat din nou că El gândește altfel decât ei și că întârzierea nu fusese o problemă de frică, ci una de călăuzire specială venită partea lui Dumnezeu:

,,Isus a răspuns: ,,Nu sînt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentrucă vede lumina lumii acesteia;  dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentrucă n’are lumina în el.“  După aceste vorbe, le -a zis: ,,Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn“   – Ioan 11:9-11

Convinși că Domnul poate pune diagnostice de la distanță, ucenicii s-au bucurat să afle că Lazăr are șanse de vindecare:

Ucenicii I-au zis: ,,Doamne, dacă doarme, are să se facă bine“ – Ioan 11:12

Nu-l înțeleseseră însă nici de data aceasta, așa că Domnul le-a spus pe față:

Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.  Atunci Isus le-a spus pe faţă: ,,Lazăr a murit. Şi mă bucur că n’am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el“ – Ioan 11:13-15

Este clar că dialogul era rupt. Ucenicii nu puteau să înțeleagă cuvintele Domnului Isus. Ei știau ce știau ei. El știa ce știa El. Cel mai mult îi încurca acum această alăturare dintre moartea lui Lazăr și posibilitatea lor de a merge la el. În mod normal, cine moare nu mai este acolo unde-i este trupul. Domnul nu putea face această greșeală! Singurul raționament posibil era că Domnul era pregătit să meargă în Iudeia, unde va fi omorât și=i anunța acum că se vor întâlni cu Lazăr … dincolo de moarte. Cuvintele lui vorbeau de un fel de încercare a credinței .. Lazăr pune doi  cu doi împreună și pentru el fac patru. Simplu și curajos, el rostește:

,,Haidem să mergem şi noi să murim cu El!“ – Ioan 11:16

Bineînțeles că Toma făcuse un raționament strmb și ajunsese la o concluzie proastă. Avea să înțeleagă mai târziu noul limbaj al lui Isus: moartea este un somn, iar învierea ca o deșteptare. Ceea ce avea sî se întâmple cu Lazăr era o lecție practică despre aceasta. Admirăm totuși curajul lui Toma. El fusese gata să moară alături de Isus sub persecuție. De fapt, așa avea să o și sfârșească mai tărziu …

Toma neștiutorul – Ioan 14:5

,,Doamne“, I -a zis Toma, ,,nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într’acolo?“

Este evident că Toma, asemenea multora dintre noi, a fost un om lipsit de sofisticare; curajos, dar greu de cap și zăbavnic la trecerea dincolo de pragul lumii materiale, spre dimensiunile flexibile ale priceperii spirituale. Acest handicap al lui i-a prilejuit însă Domnului să facă unele din cele mai extraordinare afirmații ale misiunii Sale. Toma a fost ,,geamănul“ nostru, manifestând în preajma lui Christos limitările cu care ne luptăm fiecare dintre noi.  Mulțumim lui Dumnezeu pentru Toma. Fără lipsa lui de pătrundere spirituală n-am fi ajutați și noi astăzi de lămuririle lui Christos:

,,Isus i -a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.  Dacă m’aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi deacum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut“ – Ioan 14:6-7

Nedumeririle lui Toma i-au prilejuit Domnului aceste veritabile revelații divine. Curajul cu care și-a manifestat lipsa de pricepere i-a dat îndrăzneală și lui Filip:

,,Doamne“, i -a zis Filip, ,,arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns“ – Ioan 14:8

Iar lămurirea mustrătoare primită de Filip a primit un răspuns de care aveam nevoie astăzi toți:

Isus i -a zis: ,,De atîta vreme sînt cu voi, şi nu M’ai cunoscut, Filipe? Cine M’a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ,Arată-ne pe Tatăl?`   Nu crezi că Eu sînt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe cari vi le spun Eu, nu le spun dela Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-Mă că Eu sînt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea – Ioan 14: 9-11

Toma este o dovadă că omul firesc nu poate primi lucrurile Duhului, cum va spune mai târziu apostolul Pavel (1 Cor. 2:6-16). Știind acestea, Domnul Isus îi promite lui Toma și lui Filip că va veni o vreme când Duhul îi va ajuta pe cei credincioși să pătrundă lesne în dimensiunile vieții spirituale:

Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe cari le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decît acestea; pentrucă Eu mă duc la Tatăl:  şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentruca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămînă cu voi în veac;  şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.

Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentrucă Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sînt în Tatăl Meu, că voi sînteţi în Mine, şi că Eu sînt în voi. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.`

Care este însă secretul pentru primirea acestui Duh al lui Dumnezeu? Aceasta a vrut să afle, alături de Toma și de Filip, Iuda, nu vânzătorul:

,,Iuda, nu Iscarioteanul, I -a zis: ,,Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?“ Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvîntul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvîntul, pe care -l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M’a trimes.  V’am spus aceste lucruri cît mai sînt cu voi.  Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care -L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu“ – Ioan 14:22-26

Toma – singuraticul –  Ioan 20:24

Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd a venit Isus.    

Cel mai rău lucru pe care-l putem face atunci când avem probleme este să ne ascundem în singurătatea suferinței. Rupt de părtășia ucenicilor, Toma a fost muncit de gândurile lui deznădăjduite. Ne putem închipui foarte ușor raționamentele lui: ,,Dacă Isus a murit, atunci El n-a fost cine au crezut ei că este, Fiul lui David, Mesia cel așteptat în lume. Dcaă n-a fost cine sperau ei, anii aceștia de ucenicie au fost un timp pierdut degeaba.“ Fiind un om practic, Toma era hotărât să nu mai piardă vremea în continuare și n-a mai fost atras să stea împreună cu ceilalți ucenici. Foarte adesea însă, această “pierdere de vreme“ în părtășia sfinților ne prilejuiește întâlniri miraculoase cu … Domnul.

Toma – raționalistul convertit la credință – Ioan 20:28

Drept răspuns, Toma I -a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!“- Ioan 20:28

Pentru că a ales singurătatea în locul părtășiei, Toma s-a pedepsit sibgur, lipsindu-se de una din întâlnirile cu Cel înviat. A aflat despre ea de la ceilalți, dar … s-a îndoit.

Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd a venit Isus.  Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ,,Am văzut pe Domnul!“ Dar el le -a răspuns: ,,Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede“ – Ioan 20:24-25

Ce mare trebuie să fi fost supărarea ucenicilor când le-a spus că nu-i crede! Pe Toma l-a auzit însă și … altcineva:

După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le -a zis: ,,Pace vouă!“   Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune -o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.“

Toma a fost surprins de câteva lucruri. Mai întâi, Domnul Isus a apărut între ei “din senin“, fără să deschidă o ușă, așa … prin ziduri. Apoi a fost faptul că acum putea să îl pipăie și să se convingă de realitatea ființei Sale. Domnul nu era doar o “apariție“, o fantomă a unei iluzii colective! Cel mai mult l-a lovit însă pe Toma faptul că, deși nu fusese de față, Domnul știa ceea ce el spusese. În mustrarea primită, Toma primește dovada indiscutabilă că Cel înviat este deasupra firii. El poate spune acum că anii de ucenicie n-au fost doar un timp pierdut, ci o adevărată și uimitoare umblare cu Dumnezeu:

Drept răspuns, Toma I -a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Rațiunea lui Toma a capitulat în fața .. dovezilor! Mintea noastră, limitată la dimensiunile experienței personale, pătrunde greu dincolo de cortina lucrurilor ,,pipăite“ cu simțurile noastre. Putem spune din nou că ,,Geamănul“ nostru ne-a înlocuit într-o experiență necesară. Toma s-a îndoit atunci pentru ca niciunul dintre noi să nu mai trebuiească să o mai facă astăzi. Slăbiciunea lui este întărirea noastră, iar promisiunea făcută lui este realitatea experiențelor noastre, trăite prin … credință:

,,Tomo“ i -a zis Isus, ,,pentrucă M-ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut“ – Ioan 20:29      

https://scripturile.wordpress.com/2017/04/22/toma-fratele-tau/

Adevăr Istoric Documente şi date din Istoria Bisericii de Nicolae Moldoveanu

download - Copie

Pagina de Istorie

Adevăr Istoric

Documente şi date din Istoria Bisericii  de Nicolae Moldoveanu

<s™an class=”FontStyld61″>

  1. SĂRBĂTORILE

“Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face.” (Romani 14:6).

Primele sărbători la creştini au fost duminica şi sâmbăta. (Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universale, vol. 2, pag. 232).

Duminica (întâia zi a săptămânii) este o sărbătoare creştină pe când sâmbăta (sabatul) este o sărbătoare evreiască, din orânduirea Vechiului Aşezământ, care era totuşi respectată de creştinii iudei. Creştinilor dintre neamuri nu le-a fost împunsă.

Despre ziua întâi a săptămânii, cunoscută sub numele de “zi domnească”, Ignatie vorbeşte într-o epistolă a sa (ep. Magnezieni IX, 1) ca despre ziua “În care a răsărit viaţa noastră, adică a înviat Hristos.” Tot el zicea: “Creştinii nu sabatizează”, adică nu trebuie să ţină sabatul. Mărturiile despre serbarea duminicii sunt multe: Iustin Martirul (Apologia l, 67), Meliton de Sardes, Dionisie al Corintului, Tertulian, etc. Uneori este amintită cu numele ei păgân: dies solis (“ziua soarelui”). Duminica era ţinută ca zi de repaus. (Tertulian, Atenagora, De oratore 20). (Istoria Bisericii Universale).

Canonul 29 al sinodului din Loadicea anatemizează pe cei care urmează iudeilor şi nu vor să lucreze sâmbăta. (Teofilact, Comentarii la Evrei, vol. 3, pag. 431).

Interesant de analizat un gând al lui Origen: “Pe când mana nu se da iudeilor în ziua Sabatului, Cuvântul lui Dumnezeu, această mană cerească se pogoară în fiecare Duminică asupra creştinilor.” (pr. O. Musceleanu, Origen, Comentariu la Exod. Omilia a VII-a, 5, pag. 224).

Dar – întrebăm noi – numai duminica se pogoară lumina Cuvântului lui Dumnezeu peste creştini? Celelalte zile ale săptămânii ale cui sunt? Mare atenţie!

Atât duminica cât şi sâmbăta ca sărbători, erau ţinute de creştini fără nici o obligaţie: cine nu ţinea sărbătoare, nu era silit. Cu sec. al IV-lea însă, lucrurile s-au schimbat. “Constantin ordonă ca ziua Domnului, care este ziua mântuirii, să fie destinată rugăciunii… Ordonă ca sâmbăta şi duminica să fie sărbătorite în onoarea tainelor ce le-a săvârşit Dumnezeu în aceste zile.” (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, pag. 436; I. Georgescu, Istoria Bisericii Universale; Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universale, vol. 2, pag. 228).

Duminica a fost rânduită ca sărbătoare în statul roman în anul 321, de către împăratul Constantin.

“Constantin învaţă pe toţi soldaţii săi a observa ziua duminicii, care se numeşte şi “ziua soarelui”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, pag. 437).

Jean Vertemont: “Sărbătorile noastre, abia creştinate, sunt o reminiscenţă, o prelungire a vechilor tradiţii păgâne în care se regăsesc bucuriile serbate primăvara pentru a slăvi reînvierea şi toamna pentru a slăvi dărnicia naturii.” (Dicţionar al mitologiilor indo-europene).

Asterie al Amasei scrie: “Pentru creştini şi pentru cei ce iubesc studiul Sfintei Scripturi, frumoasă pereche formează aceste două zile sâmbăta şi duminica, pe care timpul, prin rotaţie, le aduce în fiecare săptămână. Ca nişte mame sau ca nişte guvernante ale bisericii, aceste zile strâng la un loc poporul…” (Omilii şi predici, pag. 107).

Istoria nu spune nimic despre vreo sărbătoare până la certurile despre adevăratul timp pentru ţinerea vinerii mari şi pastele -, certuri care au tulburat biserica în sec al II-lea. (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 1, pag. 61).

Pr. O. Musceleanu: “Adevăratele sărbători constau în împlinirea datoriilor, în a se ruga neîncetat; creştinii deşi ţin unele sărbători – duminica, ziua de Paşti şi Cincizecimea, totuşi adevăratul creştin în toate zilele anului este unit cu Dumnezeu prin cuvintele, faptele şi cugetările sale.” (Origen, Contra lui Celsus, pag. 87 -88).

Origen, meditând asupra celor din Romani 14:6, scrie: “Creştinul desăvârşit ţine ziua de pregătire, pregătindu-se în fiecare zi; de asemenea ţine ziua Pastelor, mâncând continuu carnea Cuvântului, iar ziua Rusaliilor, rugându-se zilnic pentru revărsarea Duhului… Un creştin nedesăvârşit ţine literal duminica; un creştin desăvârşit o ţine, trăind fără încetare o viaţă sfântă, neţinând în seamă sărbătorile săptămânale sau anuale.”

Fer. Augustin: “Iar celor ce ne acuză de a fi contrari Legii Vechiului Testament, întrucât nu practicăm prescripţiile ei cu privire la Sabat, la sărbătoarea Pastelor, azimi, etc., le răspundem: “Găsind în El (în Hristos) odihna noastră, noi observăm cu adevărat Sabatul… Pastele noastre – acestea sunt Hristos; sinceritatea şi adevărul, iată azimile noastre… Toate îşi au împlinirea în Hristos, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit.” (Adversus Iudeos, I, 2, vol. 42, col. 52).

Mircea Eliade, vorbeşte de “procesul de păgânizare a creştinismului primitiv”. (De la Zalmoxis la Gengis Khan, Bucureşti, 1980, în prefaţă).

Paştele

Cele dintâi discuţii pascale s-au produs la prima jumătate a sec. al II-lea. Unii ţineau sărbătoare, alţii nu ţineau. (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 137). Tot pe timpul acela, unii serbau răstignirea ca şi învierea: Pastele răstignirii şi Pastele învierii. (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 138). Cu privire la data serbării pastelor, se obişnuia ziua de 14 Nisan, zi în care evreii obişnuiesc să mănânce mielul pascal, indiferent în ce zi cădea. Alţii erau de părere că trebuie serbat numai duminica. (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, pag. 161 – 163). Pentru a stabili acest lucru s-a hotărât o adunare a tuturor episcopilor mai însemnaţi, însă nu s-a ajuns la nici o înţelegere, rămânând ca fiecare să serbeze cum crede, numai să fie pace. (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, pag. 164 – 165).

Sinodul de la Arelate (314) a hotărât ca toţi creştinii să ţină Pastele “Într-o zi şi un timp în toată lumea” (canon 1), iar Sinodul – ecumenic (325), a stabilit apoi ca ziua Pastelor să fie prima duminică după lună plină de după echinocţiul de primăvară, 21 martie. (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 139; A. P. Lopuhin, Istoria Biblică, voi. pag. 178).

“Cea mai veche urmă pozitivă despre existenţa Pastelor o aflăm în Biserica Ortodoxă Română în «Aşezămintele Soborului celui mare ţinut de mitropolitul Sava Brancovici la anul 1675» în care la punctul 3 scrie: “Care popă va da pastile să le poarte mirenii pe de afară, de nu le va da cu mâna lui, să i se ia popia.” (Ciprian, Acte şi fragmente, Blaj, 1855, pag. 146, publicat în Revista Teologică pag. 138, Sibiu, 1910).

Alături de principala accepţie culturală – bucurie pentru învierea lui Isus Hristos – Pastele are însă în lumea satului românesc o semnificaţie mult mai complexă. Totdeauna la începutul primăverii, ea se suprapune peste data unor străvechi practici de fertilitate şi fecunditate performate în vechime la echinocţiul de primăvară (echivalentul Anului Nou pentru multe dintre popoarele vechi) pentru asigurarea unui cadru benefic (optim) de dezvoltare a vieţii umane şi vegetale.

Vopsitul şi “împistritul” ouălor ocupă un loc important în pregătirile de Paşte întrucât ele sunt nu numai un simbol creştin al patimilor lui Isus ci reprezintă şi un dar de afecţiune reciprocă pe care tinerii şi-l ofereau în aceste zile, cât şi un simbol străvechi al credinţelor privitoare la fecunditate, care atribuiau oului valoare de emblemă a universului.

Obiectul unei tradiţii practicate în satele bucovinene, în duminica Paştelui este “Udatul” sau “Stropitul”. Acesta este un obicei prin care feciorii urează fetelor, când le stropesc cu apă, sănătate şi prosperitate iar ele îi răsplătesc cu ouă “împistrite”. Simbol al unei afecţiuni reciproce, oul devine în cadrul acestui obicei un însemn plurivalent, el exprimând nu numai sentimentele fetei, ci şi talentul său de a reda aceste trăiri, în limbajul străvechi al semnelor plastice.

În aceeaşi ordine de idei se înscriu şi cocăturile rituale: pasca, cozonaci, “babele”, “moşii”, “Învârtitele”, plăcintele, colacii şi prescurile care sunt făcute de toate gospodinele în sâmbăta Paştelui. Investite cu valori simbolice, legate de semantica grâului, aceste produse erau preparate din aluat dospit iar pregătirea lor presupunea un întreg ceremonial. Alesul grâului, măcinatul, cernutul făinii prin site speciale, frământatul, dospitul şi coptul reprezentau etape parcurse cu religiozitate după canonul unei tradiţii milenare, întrucât de respectarea fiecărei etape depindea nu numai succesul bucatelor, ci şi al recoltei viitoare.

Dintre fripturi, cea mai importantă pentru valoarea sa simbolică este cea de miel (Mielul Paştelui) sau de purcel care după ce s-au înjunghiat şi curăţat, se frig întregi. În unele localităţi din Banat există credinţa ca după consumare, oasele mielului să se îngroape la rădăcina unui măr tânăr pentru ca familia să fie tot anul sănătoasă şi tânără.

Odată finalizate pregătirile din gospodărie şi cele culinare, sătenii obişnuiau să practice în sâmbăta Paştelui sau chiar în dimineaţa duminicii de paşte (Banat) un interesant ritual de purificare a propriei fiinţe, prin spălarea feţei şi a trupului cu apă dintr-un râu. Cunoscută în numeroase sate româneşti sub numele de “Scăldat” această practică se întâlneşte pe întreg cuprinsul ţării. Incantaţiile versificate, rostite de tineri cu acesta ocazie, relevă semnificaţiile apotropaice ale apei, menită a-i “spăla” şi “curăţa”: “De toate făcăturile/ De toate aruncăturile/ de minciuni/ Şi de urâciuni/ Pentru a rămâne mândru şi curat/ Cum Maica Domnului m-a lăsat! ca firul de grâu/ Ca vinul, ca aurul/ Şi ca argintul/între tot norodul!”

Îmbinare aproape imposibil de delimitat, a elementelor creştine cu reprezentările mitologice ale ideologiei precreştine şi necreştine, “Sărbătoarea Paştelui” a reunit la noi, într-un ceremonial complex şi original, atât normele bisericii creştine cât şi practicile de proporţie profilactică şi apotropaică, specifice gândirii populare de la începutul activităţii umane.

“Sărbătoarea Pastelor, la creştini, a fost stabilită de episcopi, adunaţi în mai multe sinoade.” (Eusebiu de Cezarea, Istoria Bisericească, Cartea a V-a, XIII, 2-3).

Sf Atanasie cel Mare, vorbind despre stabilirea sărbătorii Pastelor la creştini, în sinodul – de la Niceea (325), zice: “Episcopii au scris despre Paşte: «Părutu-s-au cele ce urmează». Iar despre credinţă n-au scris: «Părutu-s-a», ci: «Aşa crede Biserica universală». Şi îndată au mărturisit cum cred ca să arate că cugetarea lor nu e nouă, ci apostolică şi că cele ce le-au scris nu s-au născocit de ei, ci sunt aceleaşi pe care le-au învăţat apostolii.” (Epistola despre sinoade, V, în Părinţi şi scriitori bisericeşti, vol. 16, pag. 111, Bucureşti, 1988).

“Cine ascultă în taină (duhovniceşte) cele rânduite cu privire la Paşte, se va ospăta din Mielul Hristos, căci: «Pastele noastre Hristos S-a jertfit.» (1 Cor. 5:7). Şi ştiind cum este trupul Cuvântului şi aflând că este: «Adevărata mâncare» (Ioan 6: 55), se împărtăşeşte din El, căci a ascultat în taină (duhovniceşte) cuvintele despre Paşte.” (Origen, Scrieri alese, partea întâi, pag. 412, Ed. Inst. Biblic şi. de Misiune al Bis. Ortodoxe, Bucureşti, 1981).

În legătură cu obiceiurile practicate în preajma şi în timpul sărbătorilor, precum şi creştinarea populaţiei din ţara noastră, redăm ce scrie istoricul Vlad Georgescu: “După anul 313, anul recunoaşterii religiei creştine în tot imperiul, această populaţie trebuie să fi fost în mare măsură creştinată; spre deosebire de alte popoare, creştinismul daco-roman nu este un creştinism oficial, nu se impune prin misionari, ci este un creştinism popular, răspândit spontan prin numeroase comunităţi creştine existente de-a lungul Dunării.” (Istoria Românilor, Bucureşti, 1992).

Un alt istoric şi slavist român scrie: “Istoria noastră n-a văzut o dramatică dezrădăcinare a vechilor zei, ci păstrarea păgânismului popular cu unele adaptări la creştinism, până în zilele noastre. Religia păgână populară românească se trage din preistorie, de exemplu, îngroparea păpuşii de lut, caloianul, venerarea idolilor de pământ preistorici. Şi astăzi avem jertfa cocoşilor albi care se dau preotului la înmormântări, întruchipând jertfe aduse pe altarele zeilor. Serbarea naturii cu copii îmbrăcaţi cu frunze verzi, ca în cultele panteiste, jocul ritual în jurul focului şi altele sunt rămăşiţele acestui cult popular păgân, împărtăşit şi de alte popoare. Această religie şi numai pe ea a aflat-o creştinismul la ivirea sa în Dacia. N-au fost temple dărâmate, nici idoli sfărâmaţi, n-a fost nici o luptă, nici chiar în conştiinţa oamenilor, ci poporul de la sate, păstrându-şi vechile obiceiuri, nu vedeau o contrazicere între vechea şi noua credinţă. Poporul s-a plecat în faţa soliei noi care i se aducea şi a păşit în biserică aducând cu el în faţa altarelor şi riturile sale preistorice.” (Petre P. Panaitescu, Introducere la Istoria Culturii Româneşti, pag. 102-103).

În orice adevăr amestecat cu minciuna, biruinţa o câştigă minciuna.

Orice adevăr evanghelic – chiar curat fiind – dacă este primit numai cu mintea, fără pocăinţă şi întoarcere personală la Dumnezeu, nu face nici o schimbare în om, ci îl lasă mai departe în moartea păcatului.

Despre Paşte vezi şi îndrumătorul Creştin, nr. 2/1987, pag. 6.

Teofania

Teofania (Arătarea Domnului, Epifania, Bobotează – pr. Victor Aga, Simbolica Biblică şi creştină – Dicţionar enciclopedic – cu istorie, tradiţii legende, folclor, Timişoara, 1935), se serba în ziua de 6 ianuarie. Era numită şi sărbătoarea celor trei magi. (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 297; Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universale, vol. 2, pag. 229 – 230).

Crăciunul

Ca şi etimologie a cuvântului “Crăciun” unii susţin că termenul vine de la cuvântul albanez kro-cul, care înseamnă “butuc” (probabil un butuc de lemn care ardea în foc, în legătură cu o ceremonie în cinstea sărbătorii naşterii soarelui.

Mai este şi părerea că provine de la latinescul calatio, care înseamnă: “înştiinţare” despre un eveniment deosebit. Ar mai fi şi cuvântul creatio (tot latin), însemnând “creare”, “naştere”, “producere” (noua creaţie). Adam cel nou – Hristos.

“Crăciunul, la români, este o sărbătoare de foarte veche tradiţie. Iniţial (la geto-daci) ea era legată de cultul soarelui, respectiv de solstiţiul de iarnă, prilej cu care se aprindeau focuri “vii” sau rituale pe vetre şi dealuri, în credinţa că acestea declanşează eliberarea energiei solare, creşterea puterii calorice a soarelui atât de “rece” în cea mai scurtă zi a anului. Obiceiul s-a practicat şi de către români până la începutul secolului nostru, arzându-se pe vatră în noaptea dinaintea Crăciunului un butuc gros, în jurul căruia se petrecea. “Butucul Crăciunului” sau “Buşteanul Crăciunului” se mai ardea în urmă cu un secol atât în Mărginimea Sibiului, (ex. Orlat) cât şi în Ţara Făgăraşului (ex. Şi nea Veche). Iată ce scrie Romulus Si mu în “Monografia comunei Orlat” publicată în 1895: “Încă de prin post se văd unii oameni umblând după un butuc, care-l pun pe foc în noaptea de Crăciun, ca să ţină până la ziuă.” Datina este cunoscută şi la macedoromâni, albanezi, slavii sudici şi italieni. Macedoromânii (aromânii) numesc acest butuc “cărstun”, iar albanezii “kerkuni”, ceea ce ridică întrebarea dacă nu cumva numele sărbătorii creştine vine de la termenul ce desemnează buşteanul (lemnul) ars în ceremonialul nopţii de Crăciun. În acest caz românescul Crăciun (ca şi crăci) aparţine fondului autohton (traco-dac) al limbii noastre.

În primele decenii ale acestui secol practica arderii “butucului Crăciunului” a fost înlocuită cu o alta de factură mai nouă, împodobirea “pomului de Crăciun” în care se aprind în seara de Crăciun lumânări (şi artificii). “Pomul” este de obicei un brad (alb), mai rar un molid, simbol (ca şi alte conifere) ale vieţii, trăiniciei, vitalităţii. Prin răspândirea rapidă a obiceiului (se pare de origine central-europeană) s-a ajuns ca în prezent să fie sacrificaţi, numai în România milioane de brazi anual, spre a fi podoabă de Crăciun în casele noastre, în şcoli, grădiniţe, cămine de copii, întreprinderi şi instituţii, restaurante, hoteluri etc.” (C. Drăgulescu, “O, brad frumos” ziarul Radical, Sibiu, 22 dec. 1990).

Crăciunul (Naşterea Domnului), ca sărbătoare, a fost introdusă în anul 336, în apus, iar în răsărit a fost introdusă de Grigore de Nazianz şi Ioan Gură de Aur. Ziua acestei sărbători era 6 ianuarie în răsărit şi 25 decembrie în apus, căutând a se înlocui vechea sărbătoare păgână “Naşterea soarelui biruitor”, care se serba tot la 25 decembrie. Creştinii ziceau că e vorba de “Soarele biruitor al dreptăţii” (Mal. 4:2). Mai târziu şi creştinii din răsărit au sărbătorit naşterea Domnului tot la 25 decembrie. Armenii însă serbează şi astăzi tot la 6 ianuarie. (Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universale, vol. 2, pag. 229; Istoria Bis. vol. 1, pag. 155 şi 298).

“Sărbătoarea Crăciunului – spune pr. prof. Ion Bria – a fost introdusă întâi la Roma în anul 354, iar apoi în Antiohia, poate după sinodul de la Efes din anul 431.” (Taina mântuirii în Hristos: întruparea, Telegraful Român, Sibiu, 1985, nr. 47 – 48, pag. 1).

Prof. Spiridon Cândea spune: “Se ştie că în Răsărit sărbătoarea Naşterii Domnului n-a fost cunoscută decât la sfârşitul sec. al IV-lea.” (Ortodoxia, dec. 1963, pag. 482, Cultul creştin şi unitatea Bisericii lui Isus Hristos).

“Ciclul sărbătorilor de iarnă la români: Crăciunul, Anul Nou, Epifania (Bobotează) şi Carnavalul pe de o parte şi de altă parte, ciclul aceloraşi sărbători greco-romane: Brumalia, Dionysiacele, Saturnalele, Larentarele, Compitalele, Calendele lui Ianuarie, pun în evidenţă, după datele folclorului mitic special al romanilor, sursele, contaminările, analogiile frapante şi influenţele suferite de sărbătorile studiate şi importanţa lor pentru studiul mitologiei române.”

“…Crăciunul relevă numeroase reminiscenţe folclorice de ordin mitologic, deoarece este sinteza tuturor solemnităţilor, superstiţiilor şi riturilor ciclului păgân al, sărbătorilor de iarnă, consacrate cultului soarelui şi, totodată, cultului morţilor…”

“…Moştenirea mitologică a românilor se amestecă cu tradiţiile mitologice mediteraneene greco-romane şi traco-greceşti pentru a supravieţui presiunii creştinismului oriental…”

“…Poporul a gândit mitic creştineşte… Folclorul religios este în fond un fel de folclor mitic care emană dintr-o concepţie religioasă distinsă… Sărbătorile de iarnă ale ciclului creştin reflectă fondul mitic autohton al popoarelor din Europa” (Romulus Vulcănescu, Mitologia română, pag. 47-48,69, Bucureşti, 1985).

“…La obârşia fiecărei sărbători din creştinism, stă o sărbătoare din Legea Veche – Vechiul Testament -, iar uneori coincide şi cu una a antichităţii romane, creştinismul adaptând cu multă chibzuinţă, unele vechi tradiţii necreştine în propriile sale realităţi şi cerinţe spirituale.” (“Sărbători domneşti” în ziarul România Liberă din 14 nov. 1992, pag. Lumea creştină, Anagnost).

Diac. prof. Emilian Vasilescu: “…În vreme ce sărbătorile celor mai multe religii necreştine au un caracter naturistic, sărbătorile creştine se referă la persoanele Sfintei Treimi, la Maica Domnului şi la sfinţii cei mai aleşi. În special sărbătorile creştine ortodoxe se prezintă ca adevărate actualizări, ca trăirea în prezent a actelor mântuirii, fapt din care credincioşii trag puteri spirituale nebănuite. Căci pentru ei nu se sărbătoreşte “amintirea” Naşterii Domnului, a Botezului, sau a învierii, ci Mântuitorul însuşi “se naşte”, “se botează”, “Învie”, umplându-le sufletele de emoţia participării la adevărate teofanii.” – arătări ale Domnului. (Istoria Religiilor, pag. 407, ed. a II-a, Bucureşti, 1980).

Acelaşi lucru îl spune şi despre frângerea pâinii. În potir nu e pâine şi vin, ci carne şi sânge.

Ce zice însă învăţătura apostolilor (Noul Testament) despre aceste lucruri? Ore nu este important să ştim?

Mai redăm un articol în legătură cu sărbătoarea Crăciunului:

“De ce este Crăciunul la 25 decembrie?

Dacă anul naşterii lui Hristos este mai mult sau mai puţin contestat, nimeni nu este în măsură să dovedească că El S-a născut în ziua de 25 decembrie. Şi totuşi aceasta este data stabilită de aproape două milenii, deşi au fost şi alte propuneri pentru ziua naşterii Domnului cu multe secole în urmă.

Cea mai veche atestare certă a Crăciunului este cea a calendarului filocalian emis la Roma în anul 336. Pe tabla cu numele “Deposito martirum” se poate citi: “VIII kal. ian. natus Christus in Betleem Iudee” – VIII kal. ian. fiind a opta zi din calendarele lui ianuarie, adică 25 decembrie.

Încă de la sfârşitul sec. al III-lea s-a stabilit ca toată Biserica să celebreze naşterea lui Hristos: în Occident la 25 decembrie, iar în Orient la 6 ianuarie. Mai târziu cele două date au fost combinate în una singură.

Mulţi autori afirmă că data Crăciunului a fost stabilită la 25 decembrie deoarece atunci era solstiţiul de iarnă; alţi autori spun că solstiţiul era la 25 decembrie abia în sec. al IV-lea. Dar, aşa cum echinocţiul de primăvară nu a căzut la 21 martie în anul 325 în timpul Conciliului de la Ni ceea, tot aşa nici 25 decembrie nu a fost nici odată ziua solstiţiului de iarnă. În sec. al IV-lea acesta era în 20 sau 21 decembrie. Calculele stabilesc că în 25 decembrie ar fi fost data începutului iernii tocmai între anii 400 şi 213 înainte de naşterea lui Hristos. Şi atunci cum se explică faptul că această dată a fost asociată cu Ziua Naşterii Domnului?

Există mai multe explicaţii posibile. Se pare astfel, că 25 decembrie este o adaptare creştină a sărbătorii romane a începutului iernii. Mai mult sau mai puţin toleraţi în sec. al III-lea, persecutaţi apoi de Diocleţian, creştinii şi-au putut serba oficial sărbătorile abia sub domnia lui Constantin, primul împărat creştin, la care însă credinţa păstra un oarecare respect tradiţional cultului Soarelui, în particular cultul lui Mithra. Şi iată de ce prima atestare certă a Crăciunului datează din anul 336, la un an înaintea morţii lui Constantin. El este cel care a legiferat Conciliul de la Niceea asupra datei Paştelui, a declarat duminica zi de sărbătoare şi tot el a impus şi ziua de 25 decembrie drept zi a Naşterii Domnului, creştinând astfel o veche sărbătoare păgână a reînnoirii naturii.

De sărbătoarea numită “Crăciunul”, pe lângă cele arătate mai sus se leagă şi “Colindul”.

Cuvântul colind îşi are originea în latinescul calendae, care înseamnă: “a striga”, “a anunţa cu voce tare” şi se leagă de prima zi a lunii, care la romani era întâmpinată cu cântări şi veselie.

Mai există şi cuvântul colenda, tot de origine latină, legat de primenirea calendarului (calendele) la strămoşii noştri de pe Tibru. S-ar părea, după cum ne spune cuvântul, că obiceiul datează la noi tocmai din această epocă, (vezi şi “Coliridianele” la – Partide şi erezii -, “Colindul” la -Diverse-).

Legat de “colind”, obicei practicat de romani şi de greci – deci, obicei păgân -, Asterie al Amasiei, în “Omilii şi predici”, pag. 97, descrie acest obicei păgânesc, în culorile cele mai urâte: “Dacă ieşi în stradă ai numai neplăceri, dar nici dacă stai în casă nu eşti scutit de neplăceri. Oameni de rând şi cerşetori, scamatori şi dansatori, împărţiţi în grupe şi cete, tulbură fiecare casă; sub pretextul că te felicită şi-ţi urează an nou, rămân fără să-şi piardă răbdarea la uşile negustorilor, până ce cel asediat plictisit, dă argintul ce-l are, ba chiar şi ceea ce n-are. Se apropie de uşi pe rând, venind unii după alţii, şi până noaptea târziu nu te poţi odihni din pricina răului acestuia. Un grup urmează altui grup, strigătul strigătului, paguba pagubei.”

“Obiceiul colindatului de tip păgân aparţine Calendelor lui Ianuarie, zeului latin Ianus Geminus.

Sărbătoarea Naşterii Domnului, prăznuită la început la 6 ianuarie odată cu Epifania, apoi, din sec. al IV-lea, la 25 decembrie înlocuieşte principalele sărbători păgâne din ciclul de iarnă… Cântecele îndătinate la sărbătoarea calendelor sunt înfierate de Augustin drept “cântece neruşinate”, iar mersul colindătorilor din casă în casă, cu cete zgomotoase, dedându-se la beţii, este criticat de Asterie al Amasiei.

 De la necunoaşterea adevărului vin rătăcirile în gândire şi în trăire. Cine a primit un adevăr stricat, greu mai poate primi adevărul aşa cum este el. Pe lângă multele neadevăruri cuprinse în colinde, iată unul cu totul aparte, arătat în articolul: “Duhul creştin al colindelor româneşti”, publicat în ziarul Telegraful Român, 1982, nr. 45-48, pag. 3: “…E interesant de remarcat cum la un moment dat creatorul popular uită că acţiunea se desfăşoară în Ţara Sfântă şi aduce evenimentul Naşterii Mântuitorului pe plaiurile române. Astfel Maica Domnului caută loc să nască: “Pângă Murăş”. Ca să scape de Irod, nu fuge în Egipt, ci “Pruncu în braţe că-ş lua,/ Cărăruia-ş d-apuca,/ Cărăruia drept la munţi,/ Drept la munţi, la munţi cărunţi.” Ca traseu al călătoriei Fecioarei Măria, se indică Transilvania…”

Biserica creştină a folosit metoda înlocuirii sărbătorilor şi practicilor păgâne, cu sărbători şi practici creştine.

Colindele sunt importante pentru ideile patriotice pe care le cuprind prezentând originea, viaţa şi obiceiurile poporului nostru, dragostea pentru glia străbună, vitejia şi eroismul poporului român…” (lector dr. Cezar Vasiliu, Studii Teologice, 1981, nr. 1 – 2, pag. 155-156, Serbarea colindelor).

“Colindele, dăruirile şi alte obiceiuri de Ajun şi de Crăciun sunt rămăşiţe de datini romane, păgâne, înrădăcinate şi adoptate în înţeles creştinesc spre a exprima bucuria naşterii… Înainte de Crăciun sunt zilele cele mai scurte şi nopţile cele mai lungi, însemnând că omenirea înainte de venirea Domnului a dăinuit întunericul idolatriei, care a început să ia sfârşit odată cu venirea Mântuitorului, şi zilele se mai lungesc şi se mai luminează de la Crăciun înainte. Păgânii în acest timp aveau sărbătorile soarelui, care dă putere de viaţă lumii materiale. Pentru contrabalansarea acestor sărbători pătrunse şi în creştinism, s-a instituit sărbătoarea Naşterii în decembrie, căci soarele cunoştinţei cu lumina sa şi cu căldura dragostei sale a înviorat lumea şi-i dă viaţă sufletească…” (pr. Victor Aga, Simbolica biblică şi creştină – Dicţionar enciclopedic – cu istorie, tradiţii, legende, folclor, Timişoara, 1935, pag. 217).

Ciclul sărbătorilor de iarnă cuprinde şi Anul Nou de care se leagă “Pluguşorul”. Iată ce spune Vasile Adăscăliţei, în cartea “Istoria unui obicei: Pluguşorul”, Ed. Junimea, Iaşi, 1987, pag. 104-105: “Ivit din substratul precreştin, laic (în multe din componentele sale), ca şi colinda propriu-zisă, Pluguşorul a fost supus lent şi îndelung unor presiuni religioase cu rezultate puţine şi nesemnificative… împăcând stângaci tradiţiile creştine cu cele păgâne…”

Pr. Victor Aga scrie limpede: “Rămăşiţe de datini păgâne romane, ce s-au familiarizat în creştinism. Romanii tocmai pe la sfârşitul lui decembrie, serbau Saturnaiiile şi Brumaliile, umblând unii pe la alţii cu cântări, cu urări de anul nou şi petrecând în desfătări. Creştinismul nu le-a putut înlătura, ci le-a adoptat şi le-a dat un caracter creştinesc. (Simbolica biblică şi creştină – Dicţionar enciclopedic – cu istorie, tradiţii, legende, folclor, Timişoara, 1935, pag. 71).

Despre sărbători vezi şi: Telegraful Român, 1979, nr. 47-48, pag. 4; prof. Nicolae Petrescu, Explicarea apostolelor duminecale, pag. 69 -70; Revista Teologică, Sibiu, 1994, nr. 4, pag. 99 -102).

</s™an>

http://publicatia.voxdeibaptist.org/istorie_mai09.htm

Pavel Nicolescu: Un Dumnezeu mare care folosește lucruri mici

download - Copie

RELATED ARTICLES

Pavel Nicolescu: Un Dumnezeu mare care folosește lucruri mici

Povestea unei polițiste infiltrate într-o rețea de traficanți spusă de Adriana Săftoiu: Și-a dat seama că nu de traficanți trebuie să se ferească, ci de unii colegi

download - Copie

de DG     HotNews.ro
Joi, 6 august 2020, 12:57 Actualitate | Esenţial

Masina de politie

Masina de politie
Foto: Digi24.ro
Deputatul liberal Adriana Săftoiu trage un semnal de alarmă cu privire la complicitatea care există între unii polițiști și rețele de traficanți de persoane, invocând povestea unei tinere polițiste care reușise să adune probe împotriva capilor unei rețele, dar a fost nevoită să renunțe după ce s-a trezit cu o coroană funerară pe mașină și alte mesaje de amenințare.

”Polițistă, tânără, infiltrată într-o rețea de trafic de persoane. A absolvit facultatea de psihologie şi a lucrat într-un DGASPC (păstrez anonimatul din motive lesne de înțeles). Se decide să dea examen la Academia de poliție, ia examenul, absolvă şi e angajată în sistem, hotârătă să se dedice destructurării traficului de minore. Infiltrată între traficanţi, deconspiră o întreagă rețea la nivelul județului unde lucra. Fix în ziua în care îi oferă pe tavă pe capii rețelei, la câteva ore, acasă fiind, aude alarma mașinii. Se uită pe geam. Pe mașină – o coroană funerară. În cutia poștală, mesaj: Renunță acum, dacă nu vrei să ne ocupăm de copilul tău”, a relatat deputatul, pe pagina sa de Facebook.

Săftoiu spune că foarte puțini știau că este infiltrată în rețea și unde locuiește, deducând că cei care au amenințat-o sunt chiar polițiști.

”Doar câteva persoane știau că e infitrată. Extrem de puține. La fel de puține știau unde locuiește. Şi totuși, la câteva ore după ce respectivii sunt reținuți, este amenințată. A renunțat și s-a retras. Și-a dat seama că nu de traficanți trebuie să se ferească, ci chiar de unii colegi. Am ascultat și am tăcut. Dar las aici încă o mărturie despre ceea ce nu vrem să vedem”, a mai scris deputatul.

Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

Aer conditionat

Poți folosi aerul condiționat în timpul pandemiei? Răspunsul OMS

Subiectele zilei

Joi, 6 August 2020

Facebook elimină o mică rețea de conturi pro-Trump cu baza în România

Facebook Inc a spus joi că a eliminat recent o mică rețea de conturi care opera din România și care promova campania de realegere a președintelui Donald Trump cu articole despre sprijinul
citeste tot articolul
Exploziile din Beirut: Cum o oprire neprogramată în port a dus la un dezastru

Substanțele chimice care au provocat exploziile mortale în portul Beirut au ajuns în capitala Libanului acum șapte ani pe un vas aflat în proprietatea unui rus, iar potrivit
citeste tot articolul
Coronavirus în România: 1.345 de noi cazuri în ultimele 24 de ore, bilanțul a ajuns la 57.895

Alte 1.345 de noi cazuri de COVID-19 au fost raportate în ultimele 24 de ore în România, bilanțul ajungând la 57.895 , potrivit datelor publicate joi de Grupul de comunicare
citeste tot articolul
Povestea unei polițiste infiltrate într-o rețea de traficanți spusă de Adriana Săftoiu: Și-a dat seama că nu de traficanți trebuie să se ferească, ci de unii colegi

Deputatul liberal Adriana Săftoiu trage un semnal de alarmă cu privire la complicitatea care există între unii polițiști și rețele de traficanți de persoane, invocând povestea unei tinere
citeste tot articolul
Covid-19: Bolnavii asimptomatici sau cu puține simptome ar putea beneficia de o imunitate legată de limfocitele T (studii)

Ar putea fi unii oameni protejați împotriva Covid-19 în ciuda unui test serologic negativ sau fără să fi contactat niciodată boala? O imunitate încă puțin înțeleasă, bazată
citeste tot articolul
7 luni fără Euthyrox, cel mai căutat medicament din România. Coșmarul celor 500 de mii de pacienți ignorați de Ministerul Sănătății

A trecut mai bine de o jumătate de an de când Euthyrox, un medicament vital pentru 500 de mii de pacienți români cu afecțiuni tiroidiene, care costă doar 10 lei cutia, este greu sau
citeste tot articolul
„Cazul meu rămâne o enigmă medicală. Am contractat coronavirusul după luni de izolare strictă”. Mărturia unei tinere din SUA care a făcut totul pentru a evita COVID-19

Am crezut cu adevărat că folosind suficient dezinfectant și izolându-mă social voi putea evita coronavirusul, relatează Hayley Peterson, o femeie din statul american Virginia pentru Business
citeste tot articolul
DOCUMENT Lista marilor investiții prioritare: 160 de proiecte, în valoare de peste 216 miliarde de lei

Ministerul Finanțelor a întocmit lista proiectelor de investiții publice semnificative prioritizate, în baza datelor transmise de către 9 ministere, potrivit unui memorandum care ar urma
citeste tot articolul
Klaus Iohannis își cere scuze pentru comunicarea eronată a unei formule de calcul privind reluarea cursurilor preuniversitare, dar subliniază că aceasta nu a fost comunicată corect de Ministerul Sănătății

Președintele Klaus Iohannis și-a cerut joi scuze, după ce în conferința de presă de ieri a prezentat eronat o formulă de calcul privind reluarea cursurilor preuniversitare, dar precizează că
citeste tot articolul
Orban: După cum arată datele, părem că am oprit creșterea cazurilor de coronavirus

Premierul Ludovic Orban a susținut joi că, după cum arată datele la zi, creșterea numărului de cazuri de COVID-19 în România pare a fi fost oprită prin măsurile adoptate de autorități,
citeste tot articolul
După 30 de ani de politică, Tăriceanu își încearcă norocul la Primăria Capitalei pentru prima dată

Liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, va candida la Primăria Generală a Capitalei, au decis, joi, membrii Biroului Politic al formațiunii.
citeste tot articolul
VIDEO Cum l-au primit libanezii pe Emmanuel Macron în Beirut: „Vă rugăm, ajutați-ne!”. „Revoluție!”

O mulțime de libanezi adunată în jurul lui Emmanuel Macron într-un cartier devastat de exploziile de marți a cerut ajutor pentru demiterea clasei politice aflate la putere în
citeste tot articolul
VIDEO Beirut, un oraș în ruine: Căutări pentru găsirea supraviețuitorilor. Au sosit ajutoare din toată lumea

Cursa pentru găsirea unor supraviețuitori rămași sub dărâmături continuă joi în Beirut, după puternicele explozii de marți care au făcut până acum 135 de morți și 5.000 de răniți, și
citeste tot articolul
Dan Dungaciu: În viitoarea ordine mondială vom avea doi actori principali. Întrebarea va fi: Pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata?

Principalul element care va configura viitoarea ordine mondială, cu toate simplificările de rigoare, va fi modul în care te raportezi la cei doi actori principali, respectiv SUA și China, a
citeste tot articolul
Popa (BNR): Cred că mai există potențial de relaxare; mă gândesc la rezervele minime obligatorii în valută

Banca Centrală mai are potențial de relaxare, respectiv rezervele minime obligatorii (RMO) în valută, iar în privința ratei dobânzii de politică monetară cred că trebuie să
citeste tot articolul
VIDEO Belarus: Manifestație de susținere pentru Tihanovskaia, opozanta lui Lukașenko la prezidențiale

Cel puțin 5.000 de oameni s-au adunat joi seară la Minsk pentru a o sprijini pe Svetlana Tihanovskaia, candidată la alegerile prezidențiale și principalul rival al președintelui Alexandr Lukașenko
citeste tot articolul
?VIDEO Imagini din Clinica de Neurologie a Spitalului Județean din Cluj, publicate de Emanuel Ungureanu: În subsol colcăie șobolanii, gunoiul și mucegaiul au peste 100 de ani

Imagini din Clinica de Neurologie a Spitalului Județean din Cluj-Napoca au fost făcute publice astăzi de deputatul USR Emanuel Ungureanu, vicepreședintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților.
citeste tot articolul
A evadat în ’74, pe când Nixon era implicat în scandalul Watergate. A fost prins după 46 de ani de fugă

”FBI-ul vă va găsi, indiferent cât timp va dura sau cât veți fugi”: Un fugar a fost arestat în Statele Unite după 46 de ani, relatează AFP.
citeste tot articolul
Proiect de summit european extraordinar în 24-25 septembrie: Pe agendă – China, Turcia și Brexit

Un summit european extraordinar este planificat 24 – 25 septembrie, pe agendă figurând relațiile dificile cu China și Turcia, au anunțat joi surse europene, citate de AFP.
citeste tot articolul
Liga 1: Dinamo scapă de retrogradare – FRF a mărit numărul echipelor la 16 din sezonul următor

Comitetul de Urgență al Federației Române de Fotbal a decis, joi, după consultarea online a membrilor Comitetului Executiv, majorarea numărului echipelor din Liga I de la 14 la 16
citeste tot articolul

Punctele de rugăciune ale lunii august 2020 Puterea rugăciunii 9.19

download - Copie

În luna ianuarie, în primele 3 zile ale lunii (1-3 ianuarie), a fost un apel la rugăciune și post pentru noi personal, pentru Biserica Domnului din țara noastră și pentru România, pentru:

• întoarcerea noastră, a Bisericii, a locuitorilor spre Dumnezeu. Un post de smerire și rededicare, în care ne pocăim de căile noastre rele și chemăm Numele Domnului peste noi, peste Biserică și țară: Tată vie Împărăția TA, facă-se Voia TA, precum în cer, așa și pe pământ – în viețile noastre și în România ÎN ACEST AN

• poziționarea și alinierea inimilor creștinilor, pentru alinierea țării în acord cu planurile lui Dumnezeu – pentru acest nou an. STABILITATEA țării, pentru PACEA și PROTECȚIA ROMÂNIEI, în interior și la granițe!

• desprinderea inimilor de valorile lumii acesteia, care ne țin legați (Luca 21:34) (îmbuibări-materialism, îngrijorări-frica).

• perseverență, răbdare în încercări (anduranță) pentru poporul Domnului

• loialitate față de Domnul și în relații (în familii și Biserica lui Hristos). Anul acesta va fi un an de test al loialității noastre

• sfințirea inimilor și vorbirii noastre-va fi foarte important ce vorbim, cum Îl mărturisim pe Isus Hristos!

• revărsarea Duhului Sfânt peste noi și țara noastră-un an al trezirii

Începând cu luna martie, au fost 7 săptămâni înainte de Paști (6 martie-17 aprilie) și 7 săptămâni între Paști și Rusalii (20 aprilie-7 iunie), în care ne-am rugat stăruitor pentru izbăvire de pandemie, pentru protecție, pentru țară și Biserică.

Au fost săptămâni în care ne-am rugat la ora 21, cât mai mulți, în unitate! Ne amintim că sărbatoarea Paștelui a fost una în singurătatea caselor noastre-așa cum au fost evreii la scoaterea lor din Egipt.

După această perioadă, când restricțiile au început să fie ridicate, ne-am găsit cu toții în efervescența de a ne relua activitățile, viețile, ca înainte de martie. S-a dat drumul la circulația între localități din iunie, și am început să alergăm.

Domnul m-a făcut să înțeleg că relaxarea măsurilor de restricție din țară au dus la RELAXAREA noastră spirituală și am lăsat garda jos în ce privește rugăciunea!

Vedem consecințe ale nevegherii noastre în jur și este doar harul Domnului care nu a îngăduit situații mai grele în România. (Au fost furtuni violente în țară, epidemia se extinde din nou, economia țării suferă mari pierderi- situație care afectează pe toți locuitorii țării, bisericile se confruntă cu limitări mari)

În luna iulie, în situația votării legii carantinării, Domnul a îngăduit o întârziere în procedura de votare și ne-a dat un timp de mobilizare la rugăciune (zilele de 16-17-18 iulie) pentru ca legea să fie corectată și să fie o lege mai bună. Dar a fost pentru noi un AVERTISMENT major, ca pe fondul nevegherii Bisericii, apar situații nedorite cu repeziciune și cu consecințe grele pentru toți (legi abuzive, situații grele în țară). Domnul ne cheamă la ACȚIUNE (rugăciuni care să împiedice ridicarea unor astfel de situații), nu la a REACȚIONA la o situație dificilă.

Apelul Domnului pentru noi, Biserica lui Hristos din România, este că NU AVEM VOIE SĂ NE RELAXĂM ÎN VIAȚA DE RUGĂCIUNE și ÎN STRÂNGEREA CUVÂNTULUI ÎN INIMILE NOASTRE! Să nu mai lăsam garda jos! SĂ strângem rândurile, în UNITATE!! Suntem chemați înapoi, pe zidurile națiunii, în veghere, în rugăciune și post, cu atât mai mult că vedem că Ziua Domnului se apropie! SĂ NE RUGĂM NEÎNCETAT!!

Prin călăuzirea Duhului Sfânt, am relansat apelul de rugăciune pentru România, în fiecare seară, la ora 21:

În fiecare seară la ora 21,

să NE UNIM într-un timp de rugăciune pentru Biserică și România – până la VENIREA DOMNULUI

pentru TREZIRE SPIRITUALĂ și TRANSFORMAREA ROMÂNIEI, pentru PROTECȚIA ȚĂRII ȘI A POPULAȚIEI ROMÂNIEI

pentru alinierea României și a Bisericii Domnului la VOIA lui Dumnezeu pentru noi

pentru un NOU ÎNCEPUT pentru Biserică și pentru România

Vizionează emisiunea, aplică Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu în viața ta și mărturisește-L și altora.

Edițiile anterioare îți stau la dispoziție aici: https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/romania-puls-spiritual

Alte materiale edificatoare îți stau la dispoziție aici: https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/romania-puls-spiritual

Îți dăm întâlnire:

– pe Youtube: https://www.youtube.com/user/alfaomegatv

-pe site: https://alfaomega.tv/

– pe Facebook: https://www.facebook.com/pg/alfaomegatv/posts

– pe Instagram: https://www.instagram.com/alfaomegatv/

-pe canalul de televiziune Alfa Omega TV

Ultimele articole – Viața spirituală

Soldații israelieni rămân în alertă de-a lungul graniței de nord a Israelului, după izbucnirea unor lupte în zonă. După cum ne-a spus și ambasadorul Israelului la ONU, Israelul vrea ca Libanul să preia controlul asupra grupării Hezbollah. Israelul a avertizat Libanul că trebuie să împiedice atacurile grupării Hezbollah în Israel, altfel va suporta consecințele. Am transmis un mesaj clar guvernului libanez: Trebuie neapărat să preluați controlul în sudul Libanului. Dacă veți permite grupării Hezbollah să atace comunitățile noastre, vom riposta și va fi dureros.

Citeste mai departe

SUA sub asediu | Știre Mapamond Creștin

De mai multe luni, orașele din America se află sub asediu. Inițial, oamenii au protestat pașnic din cazua morții unui bărbat de culoare arestat de poliție. Însă organizarea protestelor a fost preluată de grupuri cu un plan sinistru. Protestele s-au transformat într-un asalt împotriva instituțiilor din America, printre care se află și biserici. Cine se află cu adevărat în spatele acestor acțiuni? Dale Hurd de la CBN explică.

Citeste mai departe

Un episcop a fost dat dispărut | Știre Mapamond Creștin

Cazul episcopului chinez care a fost trimis la închisoare de guvernul comunist din China pentru mai multe decenii a ajuns în atenția Congresului din Statele Unite. Episcopul James Su Zhimin a petrecut 40 de ani în închisoare deoarece a refuzat să se supună guvernului chinez. Însă episcopul, care ar avea 88 de ani nu a mai fost văzut de ani de zile și există această temere potrivit căreia el nu ar mai fi în viață. Membru al Congresului american, Chris Smith, a vorbit despre întâlnirea sa cu epsicopul Su, care a avut loc cu mulți ani în urmă.

Citeste mai departe

Arheologii au descoperit o biserică antică | Știre Mapamond Creștin

O biserică de 1.300 de ani, descoperită recent, oferă informații despre istoria creștinismului în Galileea. Biserica a fost adusă la suprafață de Autoritatea de Antichități din Israel și conține un mozaic elaborat și bine conservat. Porivit echipei, trei încăperi adiacente găsite lângă biserică dovedesc faptul că acest complex mare ar putea să fi fost o mănăstire. Descoperirea a adus la suprafață o comunitate vibrantă de adepți ai lui Hristos care a trăit acolo în perioada bizantină. Biserica este situată în apropierea Muntelui Tabor unde, potrivit tradiției creștine a avut loc schimbarea la față a lui Isus. Pe același munte, Dumnezeu le-a vorbit lui Moise și lui Ilie.

Citeste mai departe

Imagine rară a unui tunel săpat de Hezbollah și descoperit de IDF | Știre Jerusalem Dateline

Siria a acuzat Forțele aeriene israeliene că ar fi vizat câteva zone de lângă Damasc, în noaptea zilei de 21 iulie. Un oficial militar citat de televiziunea de stat spunea că avioanele de luptă israeliene au întreprins un atac și antiaerienele din Siria au doborât mare parte a rachetelor. El mai spunea că atacul a provocat doar stricăciuni materiale, dar mai târziu s-a aflat că a ucis și un lider major al Hezbollah, ceea ce a crescut temerile că Hezbollah ar putea reacționa violent la granița de nord a Israelului.

Citeste mai departe

Cine a fost în spatele atacurilor din Natanz? | Știre Jerusalem Dateline

O serie de explozii recente în Iran au făcut ca mulți să se întrebe dacă aceste incidente nu sunt cumva un sabotaj la adresa regimului iranian. Una din aceste explozii a căpătat mai multă atenție decât celelalte. Între evenimentele misterioase au fost și un incendiu într-un șantier naval și o explozie la o conductă de gaze. Deși nu au apărut dovezi clare că aceste explozii ar fi rezultatul vreunui sabotaj, jurnalistul de investigații Ronen Bergman ne spune că dovezile sunt clare în ce privește explozia de la ansamblul nuclear de la Natanz.

Citeste mai departe

Reforme religioase în Sudan | Știre Mapamond Creștin

Cei care părăsesc islamul pentru creștinism sau pentru orice altă credință pot fi condamnați la moarte în multe țări musulmane. Cu puțin timp în urmă, exact așa au stat lucrurile și în Sudan, situat în partea de nord a Africii. Însă noul guvern al țării a anulat această lege controversată. Recent, Geroge Thomas de la CBN a stat de vorbă despre acest eveniment extraordinar cu vice-președintele Comisiei Americane pentru Libertatea Religioasă Internațională.

Citeste mai departe

Un baschetbalist turc ia atitudine împotriva pasului făcut de Erdoğan | Știre Mapamond Creștin

Pentru prima dată în aproape 90 de ani, moscheea Sfânta Sofia din Istanbul, Turcia, a găzduit rugăciuni musulmane. Această inițiativă face parte dintr-o viziune mai largă, menită să extindă influența președintelui Erdoğan în regiune și în lumea musulmană. Fapta lui Erdoğan este criticată atât de lideri de talie mondială, cât și de o vedetă a baschetului american care este musulman. Șeful biroului de știri CBN din Orientul Mijlociu, Chris Mitchell ne va spune motivul pentru care vedeta a luat atitudine.

Citeste mai departe

Guvernatorul Californiei interzice studiile biblice | AO NEWS

După ce săptămănile trecute guvernatorul Californiei, membru al Partidului Democrat, Gavin Christopher Newsom, a interzis programele religioase în bisericile californiene, mai multe biserici și fundații au făcut un front comun de luptă împotriva acestei decizii. Motivând creșterea alarmantă a cazurilor de Covid 19, guvernatorul Californiei a emis un ordin legislativ ca toate bisericile să-și suspende serviciile publice.

Citeste mai departe

Interviu în exclusivitate cu ambasadorul Israelului la ONU | Știre Jerusalem Dateline

Danny Danon a fost ambasadorul Israelului la ONU vreme de cinci ani. Am discutat cu ambasadorul Danon în cadrul unui interviu în exclusivitate, în timp ce își încheie mandatul în acea arenă globală dură. El ne-a spus că deși mulți spun că Israelul a pierdut ocazia de a-și declara suveranitatea asupra Iudeii și Samariei, adică a Cisiordaniei, încă mai este timp pentru a demara această acțiune istorică.

Citeste mai departe

Biserici atacate | Știre Mapamond Creștin

Așa cum ne-a spus Dale Hurd de la CBN, bisericile se află printre ținte. În luna iulie, mai bine de cinci biserici și instituții catolice au fost atacate și au fost vandalizate statui care Îl reprezentau pe Isus și pe Fecioara Maria. Au avut loc și incidente mai grave. În Orlando, un om a dat foc unei biserici în timp ce enoriașii participau la o slujbă în interiorul bisericii. În nordul Californiei, este posibil să fie vorba de o incendiere premeditată în cazul unei biserici veche de 249 de ani, care a fost grav afectată. Biserica face parte dintr-o rețea misionară, fondată de părintele Juniper Serra. El e considerat un simbol al opresiunii în rândul activiștilor indigeni. Statuile și momumentele înălțate în amintirea sa au fost deteriorate sau dărâmate. Pe canalul de știri Fox, la ”Tucker Carlson’s Show”, Eric Metaxas, prezentator creștin de radio, spune că atacurile dezvăluie un adevăr îngrijorător despre protestatari.

Citeste mai departe

Reconciliere rasială în SUA | Știre Mapamond Creștin

Will Ford și Matt Lockett nu s-au gândit că vor lupta împreună pentru a eradica rasismul din America. Însă ei cred că Dumnezeu i-a adus împreună în mod miraculos pentru a îndeplini acest scop. Ei sunt un exemplu pentru unitatea și dragoste frățească pentru care au luptat, în ciuda unei revelații surprinzătoare. Paul Strand de la CBN vine cu detalii.

Citeste mai departe

Săpăturile arheologice descoperă elemente din vremea împăratului Ezechia Știre Jerusalem Dateline

Săpăturile arheologice efectuate în Ierusalim descoperă elemente din vremea împăratului Ezechia. Săpăturile efectuate lângă ambasada SUA din Ierusalim au deschis de fapt un sit arheologic masiv și unic, datând din vremea regelui Ezechia și a împăraților lui Iuda. După cum ne relatează Julie Stahl, corespondenta CBN în Orientul Mijlociu, situl pare să facă legătura dintre vechi și nou.

Citeste mai departe

Un musulman critică decizia Turciei de a converti Sfânta Sofia în moschee | Știre Jerusalem Dateline

Unul din simbolurile principale ale creștinismului din Orientul Mijlociu este Sfânta Sofia din Istanbul. Odată, cea mai mare biserică a creștinătății, a fost transformată în moschee pentru mulți ani. În ultimii 100 de ani a devenit muzeu, dar mai devreme în această lună, președintele turc Recep Erdogan a transformat-o din nou în moschee și pe 24 iulie, Sfânta Sofia a fost deschisă pentru rugăciunile musulmanilor.

Citeste mai departe

Knesset: Israel monitorizează antisemitismul online, dar nu ia măsuri | AO NEWS

Israel monitorizează mediul online și strânge probe pentru antisemitism, dar nu luptă suficient să-l înlăture, este concluzia unui raport al comisiei Aliyah sau Emigrare și Absorbție din Knesset, Parlamentul Israelian, prezentat zilele trecute. O masură prezentată președintelui comitetului, David Bitan este să întreprindă măsuri.

Citeste mai departe

Atac aerian în Siria | Știre Mapamond Creștin

Israelului îi este atribuit un raid aerian împotriva unor ținte iraniene în Siria săptămâna trecută. Observatorul pentru Drepturile Omului cu sediul în Marea Britanie a spus: ”Raidul a lovit stații ale guvernului și ale miliției iraniene din Siria. În urma raidului au murit cel puțin cinci luptători susținuți de Iran și șapte soldați sirieni.” Israelul comentează rar astfel de incidente, însă în ultimele două luni Siria a acuzat Israelul de cel puțin opt raiduri pe teritoriul său. Tot în această perioadă au avut loc o serie de explozii misterioase în Iran, care au zguduit în ultimele săptămâni centre pentru îmbogățirea uraniului, centrale electrice și alte locuri periculoase.

Citeste mai departe

Joel Rosenberg vorbește despre anexarea Iudeii și a Samariei | Știre Mapamond Creștin

Luni de-a rândul, știrea cea mai impotantă în Israel a fost o posibilă anexare a Iudeii și a Samariei, cunoscută ca și Cisiordania. Însă țara a ajuns în carantină din cauza pandemiei și crizei din guvern și se pare că acest subiect a fost uitat. Autorul de succes și expertul în Orientul Mijlociu, Joel Rosenberg susține anexarea și recent a spus echipei de știri de la CBN că o întîrziere s-ar putea să nu fie un lucru rău.

Citeste mai departe

Boko Haram face noi victime în Nigeria | Știre Mapamond Creștin

În statul Borno din Nigeria, musulmanii radicali au executat cinci bărbați în fața camerei pentru a-i avertiza pe musulmanii care se convertesc la creștinism. Potrivit Morningstar News, întregistrarea a fost postată pe YouTube înainte să fi fost ștearsă. Un localnic din Borno a identificat doi bărbați. Unul dintre ei era angajat al unei organizații umanitare, iar celălalt era agent de securitate, ambii membri ai bisericilor locale. Într-o înregistrare precedentă, creștinii au identificat persoanele care i-au răpit. Ei fac parte dintr-o facțiune a grupului Boko Haram pe nume Calipha.

Citeste mai departe

AONEWS 29 iulie 2020

1. Armata israeliană își repoziționează forțele și închide drumurile de pe granița cu Libanul în încercarea de a anticipa un posibil atac din partea Hezbollah – TPS

Citeste mai departe

Mii de oameni Îl acceptă pe Isus Hristos în mijlocul COVID-19 | AO NEWS

Iranul se confruntă zilele acestea cu două mari probleme grave. Prima problemă: proteste ale populației împotriva guvernului, care prin deciziile sale politice a dus economia sub nivelul de subzistență. A doua problemă este legată de coronavirus. Deși nu se cunoaște cu exactitate numărul de infectări, există totuși rapoarte independente care arată că o mare parte din populație este infectată, și anume, cu mult peste cifrele oficiale.

Citeste mai departe

Știrile Alfa Omega, o sursă credibilă de informare ! Știre Mapamond Creștin

Cantitatea de știri care circulă în prezent în lume este foarte mare, însă nu toate reflectă realitatea. Fenomenul „fake news” se răspândește cu rapiditate într-o lume a tehnologiei și este nevoie de selecția informațiilor. În acest context, Alfa Omega TV încearcă să ofere oamenilor știri credibile care să aducă o perspectivă creștină asupra evenimentelor actuale. Cea mai nouă platformă prin care sunt difuzate informații din România și din lume este pagina de facebook Știrile Alfa Omega.

Citeste mai departe

Conflict cu Hezbollah | Știre Mapamond Creștin

Armata israeliană este în alertă maximă de-a lungul graniței de nord a Israelului după ce acolo a izbucnit un conflict armat. S-au auzit sunetele exploziilor și ale mitralierelor între Israel și Hezbollah, după ce tensiunile au escaladat. Potrivit Israelului, ciocnirile au început după ce o celulă teroristă a organizației Hezbollah s-a infiltrat la graniță. După acest incident, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că Israelul monitorizează situația și politica țării, care este evidentă.

Citeste mai departe

Crește numărul persoanelor infectate cu noul coronavirus în Israel | Știre Mapamond Creștin

Israelul a întrecut Statele Unite în ce privește numărul persoanelor infectate cu noul coronavirus pe cap de locuitor, potrivit raportului întocmit de Universitatea Oxford. Săptămâna trecută, Israelul a înregistrat în jur de 210 cazuri noi de COVID-19 la 1 milion de locuitori. Între timp, Statele Unite au înregistrat 198 de oameni la 1 milion de locuitori. Însă, rata mortalității în Israel este mult mai mică față de majoritatea altor țări. Peste 68.000 de oameni au fost infectați în Israel și mai bine de 490 de oameni au murit. Liderii depun eforturi pentru a ține sub control al doilea val al viruslui. Potrivit spitalelor mari din Israel, acestea sunt arhipline cu pacienți noi.

Citeste mai departe

Israelul și India lansează operațiunea de testare a diagnosticului rapid pentru COVID-19 | AO NEWS

Echipa de 20 de medici specialiști israelieni trimiși în India conduc o operațiune fără precedent în lupta împotriva Coronavirusului (COVID-19). Zilele trecute au anunțat implementarea etapelor finale de testare a patru tehnologii avansate pentru diagnosticarea rapidă a Coronavirusului. India este una dintre cele mai afectate țări la nivel global de această pandemie.

Citeste mai departe

Soapy – un dispozitiv menit să învețe oamenii să se spele corect pe mâini | Știre Jerusalem Dateline

Israelul vine cu o nouă inovație pentru combaterea COVID-19 printr-o metodă avansată de spălare a mâinilor. Încă de la începutul crizei ni s-a spus despre importanța spălării mâinilor. Julie Stahl, corespondenta CBN în Orientul Mijlociu, ne prezintă o inovație israeliană care ne arată cât de bine ne descurcăm.

Citeste mai departe

Descoperire arheologică | Știre Mapamond Creștin

Israelul a adus la suprafață o descoperire arheologică importantă de pe vremea regelui Ezechia și al fiului său Manase chiar în Ierusalim. Excavatoarele au descoperit un centru de genul unui depozit vechi de 2.700 de ani, folosit pentru activitățile guvernului din împărăția lui Iuda. Înăuntru s-au găsit 120 de mânere de recipiente cu urme de sigiliu scris în ebraică. Multe dintre inscripții spun, citez: ”Aparțin regelui.” Ei au mai găsit statuete de lut folosite pentru închinarea la idoli. Acest fapt se potrivește cu povestirea biblică.

Citeste mai departe

UE „poartă o responsabilitate semnificativă pentru terorismul palestinian„ | AO NEWS

Itamar Marcus, directorul Palestinian Media Watch, a acuzat Uniunea Europeană că este „complet iresponsabilă pentru finanțarea ONG-urilor palestiniene, precum și a Autorității Palestiniene în sine și poartă o responsabilitate semnificativă pentru terorismul palestinian. Până în ziua de azi, nu există nicio restricție europeană care să interzică Autorității Palestiniene să transmită mai departe finanțări din banii europeni către organizații teroriste.”

Citeste mai departe

Chevron devine jucător principal pe piața energetică israeliană | AO NEWS

Societatea comercială Chevron Corporation a anunțat luni că a încheiat un acord definitiv cu compania Noble Energy, pentru a achiziționa toate acțiunile rămase ale Noble Energy într-o tranzacție cu o valoare totală de 5 miliarde de dolari. Noble Energy este un operator principal al instalațiilor de gaze de pe coasta Israelului și a jucat un rol esențial în descoperirea și dezvoltarea câmpurilor masive de gaz natural din Tamar și Leviathan din Israel.

Alfa Omega TVSusține producția de știri creștine

Prin platforma pe care o avem prin Alfa Omega TV, vă prezentăm evenimente și știri internaționale sau din România din perspectivă creștină, ajutându-vă să înțelegeți mai bine vremurile în care trăim. Însă toate acestea costă. Dacă doriți să vedeți mai multe articole de acest fel, ajutați-ne financiar să continuăm.

 

https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/romania-puls-spiritual/13075-punctele-de-rugaciune-ale-lunii-august-2020-puterea-rugaciunii-9-19


Realități și Perspective MAGAZIN 4 august 2020

download - Copie

În cadrul emisiunii REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE MAGAZIN veți putea urmări un grupaj de știri realizat de colaboratorii noștri de la studioul din Ierusalim al TV7, un grupaj de informații despre recentele revolte din Ierusalim și Tel Aviv, despre acuzația adusă Uniunii Europene și despre persecuțiile tot mai numeroase ale creștinilor din India.Tot atunci veți afla că viața lui Jackie din Thailanda a fost schimbată radical, că în Bolivia se reconstruiesc biserici și că Xiong Yan, supraviețuitorul coronavirusului din Wuhan, e hotărât să continue lupta pentru Slava lui Dumnezeu.

În final veți urmări Romanian Television Network Chicago cu scurtul lor grupaj de știri.

Așadar, fiți alături de noi marți seara, la orele 20.00, la REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE MAGAZIN!

 

Ultimele articole – crestinul si societatea

  • Biserica și societatea de Laviniu Gabor
    Biserica și societatea de Laviniu Gabor
  • Tinerii și Biserica, azi și mâine - Interviu cu Lucian Bălănescu
    Tinerii și Biserica, azi și mâine – Interviu cu Lucian Bălănescu
  • Apostolii reconcilierii - Valorile creștine și părinții Uniunii Europene
    Apostolii reconcilierii – Valorile creștine și părinții Uniunii Europene
  • COVID-19: Lecții pentru Biserică - Interviu cu Lucian Chiș
    COVID-19: Lecții pentru Biserică – Interviu cu Lucian Chiș
  • OPORTUNITĂȚILE Pandemiei - Interviu cu Costel Grămadă
    OPORTUNITĂȚILE Pandemiei – Interviu cu Costel Grămadă
  • Când o treime din populația lumii moare
    Când o treime din populația lumii moare
  • Biserica după COVID-19 - editorial de Sorin Pețan
    Biserica după COVID-19 – editorial de Sorin Pețan
  • Pandemia și eternitatea de Aurel Avram, pastor, Biserica Speranța Timișoara
    Pandemia și eternitatea de Aurel Avram, pastor, Biserica Speranța Timișoara

https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/rsp/13081-realitati-si-perspective-magazin-4-august-2020

TU investești în sufletul tău? | Virgil Dan

download - Copie

Virgil Dan este pastor la Biserica „Eclesia” din Cluj-Napoca Unde ne mai poți vedea: – pe Facebook: https://www.facebook.com/alfaomegatv/ -pe site: https://alfaomega.tv/ – pe Instagram: https://www.instagram.com/alfaomegatv/ -pe canalul de televiziune Alfa
Omega TV Materiale asemănătoare găsești aici: https://alfaomega.tv/intelegereavremu…

ULTIMELE ARTICOLE

Realități și Perspective MAGAZIN  4 august 2020

Realități și Perspective MAGAZIN 4 august 2020

În cadrul emisiunii REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE MAGAZIN veți putea urmări un grupaj de știri realizat de colaboratorii noștri de la studioul din Ierusalim al TV7, un grupaj de informații despre recentele revolte din Ierusalim și Tel Aviv, despre acuzația adusă Uniunii Europene și despre persecuțiile tot mai numeroase ale creștinilor din India.

Datoria noastră față de Israel  Calea, Adevărul și Viața 658

Datoria noastră față de Israel Calea, Adevărul și Viața 658

De unde titlul emisiunii? De ce am avea o datoria față de Israel, cine suntem „noi” și ce presupune datoria menționată afli urmărind emisiunea al cărei invitat este Vali Paul.

Vindecare și restaurare după izolare  Calea, Adevărul și Viața 659  Partea 12

Vindecare și restaurare după izolare Calea, Adevărul și Viața 659 Partea 12

Pastorii Cladiu Lăpădat și Remus Runcan oferă învățătură și se roagă pentru cei care confruntăm cu probleme în contextul tulbure care ne-a luat pe nepregătite.

Vindecare și restaurare după izolare  Calea, Adevărul și Viața 659  Partea 22

Vindecare și restaurare după izolare Calea, Adevărul și Viața 659 Partea 22

Pastorii Cladiu Lăpădat și Remus Runcan oferă învățătură și se roagă pentru cei care confruntăm cu probleme în contextul tulbure care ne-a luat pe nepregătite.

Punctele de rugăciune ale lunii august 2020  Puterea rugăciunii 9.19

Punctele de rugăciune ale lunii august 2020 Puterea rugăciunii 9.19

În luna ianuarie, în primele 3 zile ale lunii (1-3 ianuarie), a fost un apel la rugăciune și post pentru noi personal, pentru Biserica Domnului din țara noastră și pentru România, pentru:

Realități și Perspective MAGAZIN  28 iulie 2020

Realități și Perspective MAGAZIN 28 iulie 2020

În cadrul emisiunii Realități și Perspective Magazin veți putea urmări un grupaj de știri realizat de colaboratorii noștri de la studioul din Ierusalim al televiziunii finlandeze TV7, veți afla despre celebrarea Organizației Open Doors International, despre familiile creștine sărace din China și despre organizația O.M., care, în ciuda Covid-19, continuă să se implice în întreaga lume.

Pocăința de idolatrie  Puterea Rugăciunii 9.17

Pocăința de idolatrie Puterea Rugăciunii 9.17

Pornind de la profeții Hagai și Ezechiel, abordăm problema atitudinii creștinului față de Dumnezeu în fiecare zi, dar mai ales în contextul „clătinărilor” majore, dintre care cea mai semnificativă e a doua venire a Domnului Isus.

Repere spirituale  Realități și perspective 123, cu Marius Birgean  18 iulie 2020

Repere spirituale Realități și perspective 123, cu Marius Birgean 18 iulie 2020

Încotro ne îndreptăm acum? Pastorul Marius Birgean (de la Biserica „Emanuel”, din Timișoara) analizează evenimentele majore ale lunii iulie 2020 din perspectivă creștină.

Ar trebui Israelul să dividă Ierusalimul astfel încât palestinienii să aibă propria capitală în estul orașului?

Ar trebui Israelul să dividă Ierusalimul astfel încât palestinienii să aibă propria capitală în estul orașului?

Israelul a făcut oferte asemănătoare în 2000 și în 2008, însă liderii palestinieni au refuzat. Divizarea Ierusalimului nu este un proces simplu.

Fură Israelul apă de la palestinieni?

Fură Israelul apă de la palestinieni?

Israelul se află în fruntea inovațiilor privind dezvoltarea durabilă a apei și e un lider în căutarea soluțiilor regionale complete pentru a administra această resursă vitală, dar insuficientă.

E Israelul vinovat de epurare etnică și genocid?

E Israelul vinovat de epurare etnică și genocid?

Acestea sunt injurii dezumanizatoare și care incită la ură împotriva isreaelienilor.

Este statul evreu, prin definiție, un stat rasist și nedemocratic?

Este statul evreu, prin definiție, un stat rasist și nedemocratic?

Evreii, atât cei laici, cât și cei religioși, sunt oameni care au dreptul la autodeterminare. Rasistă este negarea unui drept, de altfel, acordat tuturor oamenilor legați între ei prin identitate și moștenire comune.

Înființarea Statului Israel: o nedreptate la adresa palestinienilor?

Înființarea Statului Israel: o nedreptate la adresa palestinienilor?

Printr-un act de justiție care a intrat în istorie, comunitatea internațională a recunoscut că, după milenii de expulzii și persecuții, evreii aveau dreptul la autodeterminare în străvechiul lor teritoriu.

Sunt evreii din Israel coloniști europeni albi?

Sunt evreii din Israel coloniști europeni albi?

Evreii sunt originari din Israel, locul de proveniență al identității și a culturii lor unice. Prezența lor acolo este atestată documentar și însumează o perioadă de peste 3 000 de ani.

PROMO Realități și Perspective Magazin  14 iulie 2020

PROMO Realități și Perspective Magazin 14 iulie 2020

În cadrul emisiunii REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE MAGAZIN, veți afla informații despre descoperirile cercetătorlor de la Universitatea Ben-Gurion din Negev, despre presupunerea britanicilor cu privire la prveniența Covid 19 și despre noul set de restricții din California impuse de Covid 19. Tot atunci aflăm cum se închină creștinii din Kiev în pandemie și cum sunt protejate femeile din Anglia, care suferă în urma unui avort.

Realități și Perspective MAGAZIN  14 iulie 2020

Realități și Perspective MAGAZIN 14 iulie 2020

În cadrul emisiunii REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE MAGAZIN, vei afla informații despre descoperirile cercetătorlor de la Universitatea Ben-Gurion din Negev, despre presupunerea britanicilor cu privire la proveniența COVID-19 și despre noul set de restricții din California impuse din cauza noului coronavirus. Tot atunci afli cum se închină creștinii din Kiev în pandemie și cum sunt protejate femeile din Anglia, care suferă în urma unui avort.

Restaurarea relației cu Domnul  Puterea rugăciunii 9.16

Restaurarea relației cu Domnul Puterea rugăciunii 9.16

De ce să ne analizăm viața și cum putem avea o relație corectă și sfântă cu Dumnezeu aflăm în cadrul ediției curente a emisiunii „Puterea rugăciunii”.

Realități și perspective MAGAZIN  7 iulie 2020

Realități și perspective MAGAZIN 7 iulie 2020

Pentru început, în această ediție a REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE MAGAZIN, aflăm de la TPS că un parlamentar israelian participă la conferința Hamas-Fatah pentru declararea războiului împotriva Israelului, iar Catedrala Hagia Sophia este posibil să fie declarată moschee.

Cum putem auzi vocea lui Dumnezeu  Puterea rugăciunii 9.14, cu Nușa Paul

Cum putem auzi vocea lui Dumnezeu Puterea rugăciunii 9.14, cu Nușa Paul

O componentă esențială a vieții de creștin este cunoașterea profundă a lui Dumnezeu. Pentru a Îi recunoaște vocea, e nevoie să ai o relație cu El. Urmărește emisiunea până la capăt pentru aprofundarea cunoștințelor desre rugăciune.

Despre rugăciune  Puterea rugăciunii 9.12, cu Nușa Paul

Despre rugăciune Puterea rugăciunii 9.12, cu Nușa Paul

Mirela Pețan discută împreună cu Nușa Paul despre importanța cultivării unei vieți de rugăciune.

IULIE 2020 | Punctele de rugăciune | Puterea rugăciunii 9.15

IULIE 2020 | Punctele de rugăciune | Puterea rugăciunii 9.15

În luna iulie continuăm să ne rugăm împreună pentru populația României și pentru Biserica Domnului din țara noastră. Vă încurajăm să mijlocim în fiecare seară, de la 21:00, și să postim în zilele de vineri pentru națiunea în care Dumnezeu a hotărât să ne naștem.

Învățăm din perioada de izolare | Realități și perspective 122, cu Lucian Chiș și Cristian Șoimaru

Învățăm din perioada de izolare | Realități și perspective 122, cu Lucian Chiș și Cristian Șoimaru

Împreună cu invitații Lucian Chiș și Cristian Șoimaru, ambii pastori, încercăm să conturăm câteva lecții extrase din perioada de izolare. Dintre subiectele abordate enumerăm: provocarea creștinilor de a învăța închinarea în intimitate, lucrurile delicate ce ies la iveală când suntem sub presiune și importanța apartenenței la o biserică locală.

Începutul durerilor  Realități și perspective 121 cu Adiel Bunescu, Alina  Dinu Onea

Începutul durerilor Realități și perspective 121 cu Adiel Bunescu, Alina Dinu Onea

Împreună cu invitații, Adiel Bunescu, Alina și Dinu Onea, încercăm să conturăm o perspectivă biblică asupra vremurilor pe care le trăim. Analizăm provocările cu care suntem confruntați, discutăm despre nevoile bisericii care au ieșit la iveală în contextul pandemiei și vorbim despre lucrarea lui Dumnezeu. Nu trecem cu vederea importanța înțelegerii identității creștine în situații de presiune. De asemenea, răspundem la întrebarea: „Cum să facem față schimbărilor care provoacă un dezechilibru emoțional?”.

Realități și perspective MAGAZIN  23 iunie 2020

Realități și perspective MAGAZIN 23 iunie 2020

Pentru început, în această ediție veți putea urmări grupajul de știri realizat de colaboratorii noștri de la studioul din Ierusalim al televiziunii finlandeze TV7, după care câteva informații preluate de la Global News Alliance, conform căruia, în urma Uraganului Dorian, localnicii nu au reușit nici până în prezent să revină la o viață normală, echipa mobilă de interventie rapidă a fundației creștine Billy Graham își continuă lucrarea de slujire în Minneapolis, iar Samaritans Purse se ocupă să pună la dispoziția celor din Kenya case sănătoase.

Realități și Perspective MAGAZIN  16 iunie 2020

Realități și Perspective MAGAZIN 16 iunie 2020

Vă prezentăm grupajul de știri realizat de colaboratorii noștri de la studioul din Ierusalim al televiziunii finlandeze TV7.

Să înțelegem vremurile  Realități și perspective 118, cu Aurel AVRAM

Să înțelegem vremurile Realități și perspective 118, cu Aurel AVRAM

Tudor Pețan discută cu pastorul Aurel Avram (de la biserica „Speranța” din Timișoara) despre descifrarea timpului în care trăim.

Realități și perspective MAGAZIN | 10 iunie 2020

Realități și perspective MAGAZIN | 10 iunie 2020

Noi știri din cele patru „colțuri” ale lumii! Pace, stress, libertate religioasă, persecuție, teamă, politică, creștinism! Urmărește emisiunea dacă te interesează ce se întâmplă pe glob.

Biserica după COVID-19 | Realități și perspective 119, cu Viorel Iuga

Biserica după COVID-19 | Realități și perspective 119, cu Viorel Iuga

Câteva idei extrase din emisiune: „Lăsați piața să fie piață, și Biserica să fie Biserică”. „Unii spun: „creștinii se pot hrăni și singuri din Scriptură, nu e nevoie să meargă la biserică”. În acest caz, se pot închide și brutăriile, iar oamenii să își facă pâine singuri, acasă”. „Când Domnul Isus îi oferă cuiva mântuirea, acel om devine fratele nostru, oricât de diferit ar fi”.

Globalism și subiecte sensibile în biserică | Pastor Cristian Șoimaru

Globalism și subiecte sensibile în biserică | Pastor Cristian Șoimaru

În contextul globalismului, ideile circulă în ritm accelerat. Atât ideile bune, cât și cele rele, ajung rapid în orice colț al lumii. Așa se naște tendința de a crede aproape orice lucru nou, pe când alții încep să respingă tot ce nu e tradițional.

Biserica are nevoie de Evanghelie! | Pastor Adiel Bunescu

Biserica are nevoie de Evanghelie! | Pastor Adiel Bunescu

Suntem evanghelici, cum putem spune că avem nevoie de Evanghelie?

Biserică sau adunare? Rolul Duhului Sfânt | Pastor Constantin Grămadă

Biserică sau adunare? Rolul Duhului Sfânt | Pastor Constantin Grămadă

„Duhul Sfânt ne folosește pentru slăvirea lui Hristos și edificarea Bisericii Sale. Biserica Lui nu își va pierde niciodată ungerea, însoțirea, autoritatea și puterea Duhului Sfânt. Nu mă refer la cei care vin la adunările creștine, ci la Trupul Domnului Isus Hristos, format din credincioși născuți din nou, botezați cu Duhul Sfânt.

Nevoi urgente ale bisericii | Pastor Cristian Barbosu

Nevoi urgente ale bisericii | Pastor Cristian Barbosu

„Am identificat 3 nevoi ale bisericii.

Prima: nevoia de a ieși din amorțeală.

Botezul cu Duhul Sfânt | Calea, Adevărul și Viața 654, cu Aurel Avram

Botezul cu Duhul Sfânt | Calea, Adevărul și Viața 654, cu Aurel Avram

„Duhul Sfânt trebuie să fie o realitate zilnică în viața credinciosului”.

Realități și Perspective MAGAZIN | 03 iunie 2020

Realități și Perspective MAGAZIN | 03 iunie 2020

Separatism, subversiune, rasism, vandalism! Problemele lumii par să se agraveze. Cine e responsabil și cine trebuie să acționeze pentru îndreptarea lucrurilor? Unde se află dreptatea?

Biserica după COVID-19  Calea, Adevărul și Viața 655, cu Răzvan Mihăilescu

Biserica după COVID-19 Calea, Adevărul și Viața 655, cu Răzvan Mihăilescu

În contextul actual vedem din ce în ce mai limpede că venirea Domnului se apropie. Prin urmare, ne gădim la iminenta răpire. Cum ar trebui să ne trăim viața pentru a fi siguri că vom fi răpiți?

DOUĂ PROMISIUNI: Semnele vremurilor, cu Willem J. J. Glashouwer | Episodul 20 /52

DOUĂ PROMISIUNI: Semnele vremurilor, cu Willem J. J. Glashouwer | Episodul 20 /52

Domnul supraveghează istoria de la început până la sfârșit. Sau invers: De la urmă, El privește înapoi și supraveghează prezentul și începutul. Scopul final este magnetul care atrage istoria către acest scop. Scopul final este venirea Împărăției și venirea Regelui acestei Împărății. O forță care împinge și trage spre sfârșit, iar prin acest sfârșit urmează un nou început.

Punctele de rugăciune ale lunii iunie 2020  Puterea rugăciunii 9.13

Punctele de rugăciune ale lunii iunie 2020 Puterea rugăciunii 9.13

V-am pregătit o nouă ediție a emisiunii „Puterea Rugăciunii”, în care prezentăm punctele de rugăciune propuse pentru luna iunie 2020. Distribuie mai departe, unirea în rugăciune a cât mai multor creștini e deosebit de puternică.

Ieșirea din criză și nevoia de evaluare | Realități și perspective 117

Ieșirea din criză și nevoia de evaluare | Realități și perspective 117

Împreună cu invitatul din platou, pastorul Aurel Avram, de la biserica penticostala Speranța din Timisoara, și prin contribuțiile pastorului Vasilică Croitor, de la biserica Betleem din Medgidia, se analizează starea Bisericii din Romania afectată de perioada de izolare. Este abordată și nevoia de a folosi acest timp de criză pentru evaluarea stării spirituale a fiecărui credincios și pentru a identifica puncte în care este necesara schimbarea la nivel de individ și biserica.

Realități și perspective MAGAZIN, 26 mai 2020

Realități și perspective MAGAZIN, 26 mai 2020

Rusia reacționează la retragerea Statelor Unite din tratatul internațional, Taiwanul nu vrea să fie condus de China, imigranții fără documente sunt expulzați, o femeie alăptează copii din spitale, ale căror mame au fost ucise. Mai multe știri afli ascultând întregul program.

Cine este Duhul Sfânt pentru mine? | Calea, Adevărul și Viața 653, cu Aurel Avram

Cine este Duhul Sfânt pentru mine? | Calea, Adevărul și Viața 653, cu Aurel Avram

„Există o dimensiune a prezenței Duhului Sfânt în viața oricărui credincios”!

Despre genocidul armean, la Realități și perspective MAGAZIN | 19 mai 2020

Despre genocidul armean, la Realități și perspective MAGAZIN | 19 mai 2020

Genocidul armean, ancheta decesului unui oficial chinez, rugăciuni pentru Iran, statul de drept în Ungaria, prima femeie la conducerea Băncii Centrale Japoneze – am amintit doar câteva dintre temele prezentate mai pe larg în cadrul ediției curente a „Realități și Perspective MAGAZIN”.

Calea Adevarul și Viața 652 - Rugaciuni din Israel

Calea Adevarul și Viața 652 – Rugaciuni din Israel

Rugăciuni din Ierusalim pentru România și Israel, înălțate de-a lungul timpului de Alfa Omega TV: ne rugăm pentru împlinirea planului Domnului cu cele două națiuni și întreaga lume.

Lepădarea de credință I Calea, Adevărul și Viața 651, cu Fănel Șerban

Lepădarea de credință I Calea, Adevărul și Viața 651, cu Fănel Șerban

Despre ce credință e vorba? De ce anume ne putem lepăda? Pe cine ar trebui să intereseze subiectul de azi? La ce se referă apostazia?

Repere istorice, semnificații contemporane  Realități și perspective 116, cu Marius Birgean

Repere istorice, semnificații contemporane Realități și perspective 116, cu Marius Birgean

Împreună cu Marius Birgean, pastor timișorean, analizăm evenimente majore din perspectivă creștină.

Realități și perspective MAGAZIN  12 mai 2020

Realități și perspective MAGAZIN 12 mai 2020

Încălcarea libertăților civile, procese dăunătoare, uși deschise la Washington și Teheran: iată o mică parte din subiectele abordate în cadrul ediției prezente a emisiunii „Realități și perspective Magazin”.

100 de ani de la Conferința de la San Remo  Realități și perspective

100 de ani de la Conferința de la San Remo Realități și perspective

Află de ce e important să știi despre rezoluția din 1920 și de ce e trecută cu vederea.

Puterea Rugăciunii 9.11, cu Lidia Mihăilescu (partea a 2-a)

Puterea Rugăciunii 9.11, cu Lidia Mihăilescu (partea a 2-a)

În cadrul emisiunii anterioare, invitata Lidia Mihăilescu ne-a transmis revelația pe care a primit-o de la Dumnezeu cu privire la pandemie. Conform acesteia, pandemia este un atac demonic îngăduit de Dumnezeu și care prefigurează venirea Antihristului. Ridicarea lui, însă, nu va avea loc imediat. Astăzi aflăm că rugăciunile noastre nu trebuie să aibă drept unic scop oprirea efectelor COVID-19, ci corectarea unor măsuri greșite adoptate de către autorități.

Locul României în Allyah  Willem J. J. Glashower

Locul României în Allyah Willem J. J. Glashower

Situația politică actuală este…

Israel, popor creat sau ales de Dumnezeu  Willem J. J. Glashower

Israel, popor creat sau ales de Dumnezeu Willem J. J. Glashower

Noi citim Biblia, care, apropo, a fost scrisă de niște evrei ! Atât Vechiul, cât și Noul Testament au fost scrise de evrei. Isus era evreu ! De fapt, este evreu, fiindcă a înviat, trupul Lui omenesc, primit de la mama Sa nu a rămas îngropat în pământ. Când va reveni în slavă, tot evreu va fi.

Ierusalim, capitala Israelului  Willem J. J. Glashower

Ierusalim, capitala Israelului Willem J. J. Glashower

Dumnezeu i-a făcut niște promisiuni incredibile Israelului. El a încheiat legăminte veșnice cu Avraam referitoare la Țara Promisă, la domnia casei lui David, la preoția leviților, la orașul Ierusalim situat pe pământ. Au mai fost și alte legăminte.

De ce să sprijinim Israelul  Willem J. J. Glashouwer

De ce să sprijinim Israelul Willem J. J. Glashouwer

Suntem o generație specială, căci asistăm la un miracol: întoarcerea poporului evreu în Țara Promisă. Anul acesta, sărbătorim 70 de ani de la crearea statului Israel în 1948. Acum ne aflăm în 2018, deci sunt 70 de ani. Ei se întorc din toate colțurile lumii, iar noi îi putem ajuta. Cum se întorc?

Aliyah, întoarcerea evreilor în Israel  Willem J. J. Glashower

Aliyah, întoarcerea evreilor în Israel Willem J. J. Glashower

Citind din Isaia 43, primele cinci versete, vedem că Dumnezeu spune: Eu îi voi aduce înapoi din nord, sud, est și vest ! Când auziți asta, așezați-vă cu picioarele în Israel, în Ierusalim, apoi priviți pe harta lumii, la nord, sud, est și vest !

România, din perspectivă spirituală  Marie-Louise Weissenbock

România, din perspectivă spirituală Marie-Louise Weissenbock

Alfa Omega se află în România, așa că aș vrea să mă adresez românilor, creștinilor din România, mai ales mijlocitorilor din România.

Drepturile legale ale Israelului la Ierusalim | Andrew Tucker

Drepturile legale ale Israelului la Ierusalim | Andrew Tucker

Înainte de vizita prințului William, ambasada britanică a creat valuri când a declarat că Orașul Vechi din Ierusalim reprezintă teritoriu palestinian sub ocupație.

Spiritul anisemit în Europa | Marie-Louise Weissenbock

Spiritul anisemit în Europa | Marie-Louise Weissenbock

Un lucru trist în Europa e faptul că antisemitismul e în creștere iarăși. Conform statisticilor, în Austria, unde trăiesc eu, situația e la fel de rea ca în 1938, procentajul de antisemitism fiind la fel. Așadar, este o situație serioasă. Desigur că antisemitismul poate apărea sub diferite forme.

Mărturie personală | Marie-Louise Weissenbock

Mărturie personală | Marie-Louise Weissenbock

Povestea mea e puțin neobișnuită.

Celelalte națiuni și relația cu Israelul | Marie-Louise Weissenbock

Celelalte națiuni și relația cu Israelul | Marie-Louise Weissenbock

Știm că Dumnezeu a creat și a ales Israelul, dar El iubește toate națiunile. De fapt, Dumnezeu a ales Israelul ca să fie o binecuvântare pentru toate popoarele. Dragostea lui Dumnezeu oferă mântuire întregii lumi. Israelul este instrumentul ales de Dumnezeu pentru a binecuvânta toată lumea.

Ce înseamnă pentru România mutarea ambsadei la Ierusalim | Andrew Tucker

Ce înseamnă pentru România mutarea ambsadei la Ierusalim | Andrew Tucker

Declarația lui Trump a ridicat întrebarea: „Care e semnificația mutării ambasadei la Ierusalim ? De ce e important ? De ce ar trebui ca țările să facă asta ?”

Planul lui Dumnezeu pentru națiuni | Andrew Tucker

Planul lui Dumnezeu pentru națiuni | Andrew Tucker

Trebuie să înțelegem un aspect foarte important din Biblie. Probabil că mulți nu au fost învățați despre asta. E vorba de planul lui Dumnezeu cu neamurile. În Geneza scrie despre modul cum Dumnezeu a creat neamurile. Când a fost potopul din vremea lui Noe. Dumnezeu i-a salvat pe Noe și pe familia acestuia. Cei trei fii ai lui Noe s-au înmulțit în 70 de neamuri, după cum citim în Geneza 9 și 10. Dumnezeu are un plan pentru acele neamuri. Face parte din planul de mântuire. Acele națiuni au încercat să construiască turnul Babel, dar Dumnezeu a intervenit. Le-a spus că ei încearcă, de fapt, să se facă remarcați pe pământ. Așa că El a împrăștiat neamurile în toată lumea. Le-a dat limbi diferite și le-a trimis în părți diferite ale lumii. Apoi, l-a chemat pe Avraam să meargă din Babilon în Canaan. I-a promis că prin el va crea un popor care va fi o binecuvântare pentru neamuri. I-a spus că toate națiunile vor fi binecuvântate prin el.

Perspectiva creștină a unui jurist asupra conflictelor din Orientul Mijlociu | Andrew Tucker

Perspectiva creștină a unui jurist asupra conflictelor din Orientul Mijlociu | Andrew Tucker

Eu am crescut în Australia și de 25 de ani locuiesc în Olanda. Sunt căsătorit. Soția mea e olandeză. Tatăl ei a înființat lucrarea Christians for Israel.

Mutarea ambasadei unei țări la Ierusalim | Andrew Tucker

Mutarea ambasadei unei țări la Ierusalim | Andrew Tucker

În data de 6 decembrie 2017, președintele Trump a făcut o declarație foarte cunoscută, anume că SUA a decis să-și mute ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim.

Declarația Balfour | Andrew Tucker

Declarația Balfour | Andrew Tucker

Cu aproximativ 100 de ani în urmă, în 31 octombrie 1917, la finalul Primului Război Mondial, după prăbușirea Imperiului Otoman, puterile aliate au început să câștige războiul. E vorba de Marea Britanie, Franța, Italia, chiar și SUA cu Japonia au participat în Primul Război.

Dumnezeu are un plan cu mine | Calea, Adevărul și Viața 650, cu pastorul Vali Paul

Dumnezeu are un plan cu mine | Calea, Adevărul și Viața 650, cu pastorul Vali Paul

Dumnezeu are un plan cu mine | Calea, Adevărul și Viața 650, cu pastorul Vali Paul

Mă calific pentru RĂPIRE? | Calea, Adevărul și Viața 649, cu Fănel Șerban

Mă calific pentru RĂPIRE? | Calea, Adevărul și Viața 649, cu Fănel Șerban

Iată-ne la a 2-a ediție din seria „Înțelegerea vremurilor”! Contiuăm să discutăm cu Fănel Șerban, de la Biserica „Punctul Zero” din Brașov.

Puterea Rugăciunii 9.10 | Invitată: Lidia Mihăilescu

Puterea Rugăciunii 9.10 | Invitată: Lidia Mihăilescu

Ți-am pregătit o ediție SPECIALĂ a emisiunii „Puterea rugăciunii”!

Realități și Perspective MAGAZIN  05 mai 2020

Realități și Perspective MAGAZIN 05 mai 2020

Medici cubanezi și trafic de persoane, școli deschise în toiul pandemiei, suspendarea exporturilor de cereale, penurii alimentare – iată o parte dintre subiectele abordate azi la „Realități și Perspective MAGAZIN”.

Timp pentru decizii | Calea, Adevărul și Viața 648

Timp pentru decizii | Calea, Adevărul și Viața 648

Vorbim despre decizii importante în sezonul sărbatorilor pascale și în timpul epidemiei și izolării, printre care: acordarea de timp pentru familie și educația copiiilor, analiza priorităților, a timpului de rugăciune și slujire. Dar cea mai importantă decizie e cea de a Îl urma pe Hristos, care mântuie și vindecă.

Vremurile în care trăim  Calea, Adevărul și Viața 646, cu Fănel Șerban

Vremurile în care trăim Calea, Adevărul și Viața 646, cu Fănel Șerban

O primă emisiune introductivă dintr-o serie de dialoguri care încearcă să ne ajute să întelegem vremurile în care trăim din perspectivă biblică.

Șansa unui nou început | Calea, Adevărul și Viața 646

Șansa unui nou început | Calea, Adevărul și Viața 646

Sărbătorile au fost lăsate de Dumnezeu în Scripturi să ne amintească anumite lucruri și să marcheze evenimente. Dar sărbătorile trec, noi rămânem, și e foarte importantă atitudinea pe care o adoptăm în urma celebrărilor.

COVID-19: Controverse, control și cuvinte bune | Lucian Chiș

COVID-19: Controverse, control și cuvinte bune | Lucian Chiș

Îl asculți pe Lucian Chiș, președintele Federației Bisericilor Creștine Autonome din România

Ce ne spune învierea lui Isus Hristos?  Lucian Chiș

Ce ne spune învierea lui Isus Hristos? Lucian Chiș

Îl asculți pe Lucian Chiș, președintele Federației Bisericilor Creștine Autonome din România

Ce urmează după COVID-19? | Nelu Chiriță

Ce urmează după COVID-19? | Nelu Chiriță

Nelu Chiriță e pastor la Biserica „Speranța”, Galați.

DEOSEBIT: Isaia 53: 1-6, recitat de Edi Kifor

DEOSEBIT: Isaia 53: 1-6, recitat de Edi Kifor

Alte resurse pentru copii (și nu numai) găsiți aici: http://carteacartilor.tv/

Să ne aducem aminte de Isus Hristos | Sami Caba

Să ne aducem aminte de Isus Hristos | Sami Caba

Sami Caba este pastor la Biserica „Râul Trezirii” din Arad.

Restricție la rugăciune? | Sami Caba

Restricție la rugăciune? | Sami Caba

Sami Caba este pastor la Biserica „Râul Trezirii” din Arad.

Atitudinea Bisericii după Paște | Liviu Axinte

Atitudinea Bisericii după Paște | Liviu Axinte

Asculți un mesaj din partea pastorului Liviu Axinte, de la biserica „Elim” din Piatra Neamț.

Efectele jertfei lui Hristos | Florin Pop

Efectele jertfei lui Hristos | Florin Pop

Care sunt efectele sacrificiului lui Isus Hristos și ce impact au aspura noastră?

Repetiție pentru viitor | Claudiu Lăpădat

Repetiție pentru viitor | Claudiu Lăpădat

Claudiu Lăpădat este pastor la Biserica „Sfânta Treime” din Timișoara.

Cât de mult contează ca Dumnezeu să îți vorbească în vremuri de criză | Liviu Axinte

Cât de mult contează ca Dumnezeu să îți vorbească în vremuri de criză | Liviu Axinte

Asculți un mesaj din partea pastorului Liviu Axinte, de la biserica „Elim” din Piatra Neamț.

Scenarii de viață | Dinu Onea

Scenarii de viață | Dinu Onea

Dinu Onea este pastor la Biserica Credinței din Baia Mare

TU investești în sufletul tău? | Virgil Dan

TU investești în sufletul tău? | Virgil Dan

Virgil Dan este pastor la Biserica „Eclesia” din Cluj-Napoca

Realități și Perspective MAGAZIN | 22 aprilie 2020

Realități și Perspective MAGAZIN | 22 aprilie 2020

O nouă ediție în care vă prezentăm știri și reportaje din întreaga lume.

Rugăciune până la Rusalii, 2020 | Puterea rugăciunii 9.9

Rugăciune până la Rusalii, 2020 | Puterea rugăciunii 9.9

O nouă dimensiune a umblării cu Domnul în toiul apăsării și lipsei de răbdare.

Chemare la rugăciune zilnică de la ora 21, până la Cincizecime

Chemare la rugăciune zilnică de la ora 21, până la Cincizecime

În fiecare seară la ora 21

Pe ce se să te concentrezi în vremuri de strâmtorare | Daniel Cocar

Pe ce se să te concentrezi în vremuri de strâmtorare | Daniel Cocar

Credința în Isus Hristos te provoacă să începi să gândești înțelept. Credința în Isus Hristos îți produce o gândire pozitivă și categoric vei începe să ai o mentalitate pozitivă, sentimente pozitive și o trăire pozitivă. În încheierea mesajului meu din acest moment ține cont: focusează-te pe Isus Hristos și în vremuri bune, dar și în vremuri rele: Daniel Cocar, pastor al bisericii „Factorul Plus” din Timișoara.

De ce este Isus mai important decât religia | Daniel Cocar

De ce este Isus mai important decât religia | Daniel Cocar

„Osana” e mai mult decât o laudă, înseamnă „Mântuiește-ne acum”.

De ce cred eu că Isus e Fiul lui Dumnezeu | Daniel Cocar

De ce cred eu că Isus e Fiul lui Dumnezeu | Daniel Cocar

Credința în Isus Hristos te provoacă să începi să gândești înțelept. Credința în Isus Hristos îți produce o gândire pozitivă și categoric vei începe să ai o mentalitate pozitivă, sentimente pozitive și o trăire pozitivă. În încheierea mesajului meu din acest moment ține cont: focusează-te pe Isus Hristos și în vremuri bune, dar și în vremuri rele: Daniel Cocar, pastor al bisericii „Factorul Plus” din Timișoara.

Resurse dumnezeiești pentru vremurile actuale | Aurelian Barbu

Resurse dumnezeiești pentru vremurile actuale | Aurelian Barbu

Iubirea e ascultare necondiționată, nu o emoție deosebită. „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu” – nu pentru toți oamenii – ci pentru cei care Îl iubesc. Există credincioși lumești, car ei nu trăiesc după chemarea și scopul lui Dumnezu, ci după mersul lucrurilor, împlinind dorințele și poftele lor. Frica ucide credința.

Hristos a înviat! | Iosif Țon

Hristos a înviat! | Iosif Țon

mai multe resurse crestine gasiti pe site-ul https://alfaomega.tv/

Etichete: israelintelegerea vremurilororientul mijlociuislamcampanie tematica

Noua religie atee din Apus

download - Copie

Iraționalul atacă lumea prin tradiție rațională a vestului. E o orbire iscată de vedeniile unei noi religii atee, propovăduite de fruntașii actualei revoluții culturale neomarxiste.

    Trecut decapitat: soclul distrusei statui a lui Cristofor Columb din Baltimore (picture-alliance/Baltimore Sun/K. M. Ferron)

Trecut decapitat: soclul distrusei statui a lui Cristofor Columb din Baltimore

Atenția unui public suprasaturat de știri se epuizează rapid. Chiar fulgerător, căci internautul e în căutare permanentă de frisoane. Or, și-ar putea procura lesne palpitații, urmărind crimele comise de regimurile autoritare sau totalitare. Ori protestând contra martirizării creștinilor africani.

În hăul iraționalului

Cum se explică, într-o societate care-și clamează neobosit moralitatea, disproporția dintre indiferența șocantă, imorală, față de un genocid, precum cel comis asupra uigurilor, și atenția maximă atribuită unor subiecte banale sau rezolvate, în bună măsură, de pildă prin arestarea și punerea sub acuzație a polițiștilor în custodia cărora a murit George Floyd?

Cum se explică insistenta sanctificare în massmedia a unor figuri ca Greta Thunberg, ecologista radicală, care a îmbrățișat mai nou și doctrina „woke” și e stăruitor comparată cu Isus? Și ce hram poartă obsesia condamnării permanente și pentru te miri ce, în presa apuseană, a micului stat evreu, în timp ce dușmanii teroriști care-și clamează dorința de a-l distruge, exterminându-i populația, se bucură de îngăduință, de critici blajine și de absurde justificări?

Se cască aici vădit un abis al iraționalității. Deloc tipic pentru o lume iudeo-creștină întemeiată de religii azi clasice și marcată de iluminism și de revoluțiile științifică și informațională, acest hău irațional n-ar trebui să aibă drept de cetate și, mai ales, de privilegii, în vestul secularizat și democratic. Și totuși, e sursa tipicelor lui excrescențe maligne.

Democrația, cancerul care corupe și religia

Aceste protuberanțe cancerigene, care, neamputate la timp, produc metastaze, sunt, în corpul politic al democrațiilor, mișcările totalitare. Netratate la timp, salvaționismele, care demontează prezentul demonizat în numele unui viitor mesianic, clădesc un viitor ce riscă să provoace, precum nazismul și comunismul, hecatombe de victime.

Nu altfel se arată a fi tumoarea aparent inexplicabilă a îngăduinței sau a indiferenței, manifestate față de tiranii ucigașe. Indiferent dacă profită de aceste manifestări de sminteală dictatura chineză ori totalitarismul de sorginte islamistă, îngăduința și nepăsarea față de crimele tiraniilor moderne, cărora li se substituie rele reale sau imaginare din trecut, le cauționeaza teroarea, suprimarea libertății și mutilarea demnității omului.

Acest iraționalism face casă bună și cu evacuarea credinței din cetatea în care D-zeu e declarat „mort”, dimpreună cu imperativul moral al Decalogului Său, și cu nevoia acută de Dumnezeu, cu nevoia de transcendență a omului, magistral descrisă de psihiatrul Viktor Frankl. Care vobea de „patologia” a ceea ce se numește „Zeitgeist”, „spiritul timpului”. Și de „paraclinice” nevroze colective.

Potrivit lui, omul e mai religios decât bănuiește uneori el însuși. Nu arareori, rușinat de ea și condiționat de prestigiul pozitivismului și de autoritatea elitelor laice, omul postmodern e ispitit să-și refuleze religiozitatea.

Or, foamea lui de transcendență îmi pare a crește pe măsură ce secularizarea societăților progresează impetuos, iar religia de tip clasic e discreditată în numele unei trufașe, dar părelnice lucidități. Lăsat fară speranță calmantă în lumea de apoi și părăsit în vidul existențial ivit prin suprimarea dimensiunii sale spirituale, omul se vede cuprins și destabilizat de angoase și nevroze. Trăiește în provizorat, fatalism și depresie. De aici la gândirea colectivistă nu mai e, potrivit lui Viktor Frankl, decât un pas. Următorul îl face pe om să cadă în genunea fanatismului.

În lumea secularelor democrații apusene, frica de libertate și responsabilitate ia proporții, alimentată fiind de propagande, de presiunile și de concesiile politice ale unor elite lașe, de ispita aderării la fanaticele construcții doctrinare ale perdanților frustrați ai pariurilor acestei lumi tot mai complexe și, ca atare, mai înspăimântătoare.

Cultura anihilarii si natura ei religios-totalitară

Eric Hoffer explica persuasiv acest mecanism, tipic pentru mișcările de masă, de regulă religioase ori naționaliste. Ce autojustificări să găsească oare frustrații, invidioșii, angoasații într-o lume liberă, care le oferă toate șansele și resursele, dar în care au eșuat sau riscă să eșueze jalnic?

Reacția multor tineri educați ai unei modernități antinaționaliste și antireligioase e dictată de necazul care-i chinuie. Vor mima ateismul și-și vor clama aderența la globalism, dar vor cotiza, uneori inconștient, la altă ideologie totalitară, pseudoreligioasă. Vor găsi încă înainte de-a claca vinovatul viitorului lor insucces nu doar „în celălalt”, ci și în lumea care-l tolerează. Îi vor demoniza celei meritocratice prezentul. I-l vor  interpreta fals, spre a-și explica prospectiva neizbândă și a o anula preventiv. În acest scop se autoanihilează ca indivizi liberi și responsabili. Se autidizolvă prin unirea în mișcări de masă colectiviste și fanatice, promițând (adesea în conjuncție cu un presupus trecut glorios) un viitor în care indivizii, și deci și ei înșiși, să fie anihilați.

Acest viitor colectivist e prezentat ca apt să tămăduiască societatea de presupusele ei racile. Se propune deci eliminarea hibelor și bubelor ei. Evreii, în nazism. Burghezia, în comunism. Necredincioșii, în islamism. Mai nou, partitura „păduchilor” de suprimat s-a atribuit prezumtivului „rasism structural” al albilor creștini și heterosexuali, caracterului presupus „patriarhal” și reacționar al societății „privilegiilor” și „suprematismului alb”, promovat chipurile fatal de nereformabile „structuri de putere”, pernicioase și revolute, care s-ar opune progresului, salvării ecologice și justiției sociale, fiind obligatoriu să fie desființate pe loc.

Iată pretextele „culturii anihilării”. Doctrina „woke” tinde să înlocuiască argumentul cu emoția și să substituie gândirii sentimentul umilinței. E o credință ce rescrie istoria, spre a anihila o cultură și o memorie promovând libertatea si toleranța, astfel încât „societatea victimizării” să-i distrugă celei a „demnității” coloana vertebrală instituțională și ce a mai rămas intact din valori și gânditori, din universități și presă, din poliții, economii și demnitari neobedienți. Se netezește astfel calea edificării unor regimuri totalitare? Desigur. Ce regimuri? Contează mai puțin, căci sunt interșanjabile.

Împreună cu anticapitalismul ecologic și antidemocratia islamistă, cu relativismul și corectitudinea politică, această doctrină servește ca bază ideologică revoluției culturale neomarxiste demarate în universitățile americane.

Rătăcirea nordului și fanatismul religios al ateului

Pretextele ei sunt atrăgătoare pentru intelectualul postmodern. Care tinde să fie laic, antinaționalist și însetat de aer curat și justiție socială. Dar e și nevrozat nu doar de secularizare, ci și de conformitatea reclamată de elite, care și-au pierdut și ele busola morală ori și-au rătăcit-o, ferindu-se, din comoditate, prostie ori lașitate, să-și regăsească nordul. Confuzia pe care o întrețin facilitează nu doar apariția și masificarea insului „woke” căzut pradă fanatismului unei religii atee, ci și formarea „alianței temporare dintre elite și gloată”, evocată de Hannah Arendt în „Originile Totalitarismului”.

Contrareligia ivită astfel e nihilistă. Pare nesângeroasă, dar e, potențial, nu mai puțin implacabilă și crudă decât inchiziția sau iacobinismul. Despre asemenea religii seculare s-a scris abundent, dar insuficient, în trecut. Vladimir Tismaneanu relua în 2012, într-o carte omonimă, formula lui Leszek Kołakowski a „diavolului în istorie”, despre „tragediile rezultate din ambiţiile…nesăbuite de a forţa cursul istoriei în numele unor idealuri abstracte, menite să rezulte în comunităţi politice perfecte, totalmente non-contradictorii”. Tot el amintea de cartea istoricului franco-maghiar Francois Fejto intitulată „Dieu, l’homme et son diable”, ca și de Aurel Kolnai, „care nota, în 1952, că a combate comunismul, „Răul cel mai presant, era…sarcina majoră impusă umanității civilizate”.

Ce propune contrareligia „woke”? Anticivilizația. O presupusă izbăvire fundamentată pe antioccidentalism, antidemocrație, antiamericanism și, nu arareori, pe antisemitism. Fiindcă democrațiile sunt imperfecte și resimțite de noii fanatici a fi sursa vexărilor lor. Iar cea americană și israeliană sunt simboluri ale rezilienței și eficienței unei lumi libere alcătuite din națiuni pluraliste, religioase, capitaliste și tolerante, care s-au impus în pofida tuturor contradicțiilor, câștigând pariuri improbabile, în ciuda unor dușmani formidabili.

E deci verosimilă teza ziaristului american Matti Friedman, potrivit căruia noua religie ”woke” s-a experimentat, inițial, în strâmba și militanta abordare mediatică a conflictului pentru Țara Sfânta, în care jurnalismul, inconturnabil antiisraelian și propalestinian, s-a transformat în activismul dominând azi și presa mainstream, și percepția elitelor globale.

Interesant e că tocmai protestantismul de sorginte puritană al lumii anglosaxone pare, azi, credința cea mai vulnerabilă în fața macroagresiunii fundamentalismului identitar. Cert e că religiile clasice nu imunizează, protejând automat de tentații totalitare, cum au probat fascismele catolice, integrismul hindus, iar în România episodul legionar. În fine, tentativele de modernizare orientale, de pildă iraniană sau turcă, trec prin tiranii neoimperiale susținute doctrinar de recursul la fundamentalism religios.

Nu se va găsi răspuns dilemelor moderne decât prin abordarea lor comprehensivă. Una care să țină seama de dimensiunea spirituală a omului, refuzând unilateralismul interpretărilor pozitiviste.

https://www.dw.com/ro/noua-religie-atee-din-apus/a-54451883

De ce nu se arată Dumnezeu?

download - Copie

 Poteraș Ionuț  11-08-2018 

Comentatorul conservator american Matt Walsh, într-o postare recentă pe blogul său, pune următoarea întrebare: „De ce nu se arată Dumnezeu lumii? De ce pare că El se ascunde de noi?”

Faptul că nu îl vedem pe Dumnezeu este argumentul numărul unu pe care îl aduc ateii când spun că Dumnezeu nu există. Dacă Dumnezeu există, şi El este acea persoană plină de iubire şi atotputernicie despre care se vorbeşte în Biblie, atunci de ce nu se arată oamenilor, mai ales unei lumi care pare că se îndepărtează tot mai mult de credinţa în El şi îmbrăţişează valorile secularismului?!

„El ar putea să apară deasupra cerului, în toată gloria Lui, şi să ne spună: „Bună! Eu sunt Dumnezeu! Eu exist! Comportaţi-vă aşa cum vreau Eu.” Poate un astfel de eveniment ar convinge oamenii de existenţa lui Dumnezeu, mai mult decât ar putea să o facă o carte veche de 2000 de ani.”

Totuşi lucrurile nu se întâmplă în acest fel, iar noi, se pare, suntem chemaţi să trăim într-o lume plină de incertitudine şi suferinţă. Cum poate fi explicat acest lucru?

Walsh spune apoi că mulţi creştini argumentează, şi pe bună dreptate, că totuşi Dumnezeu nu este ascuns, pentru că există relatări despre Dumnezeu care s-a arătat unor oameni care au experimentat fenomene supranaturale, au avut o viziune, sau au fost martorii unor minuni sau vindecări. Dumnezeu s-a arătat în carne şi oase pe acest pământ unde a trăit, a murit şi înviat şi apoi s-a arătat unor martori în timp ce se ridica la ceruri.

Totuşi, dacă Dumnezeu poate să se arate unor oameni, de ce o face atât de puţin şi atât de rar?

Cu alte cuvinte, de ce nu se arată Dumnezeu în fiecare dimineaţă, precum Soarele? De ce nu cheamă creaţia Sa la o viaţă care să fie mai apropiată de voia Sa?

Probabil că cel mai bun răspuns la un asemenea demers este acela că Dumnezeu nu doreşte ca noi doar să credem în El, ci El vrea ca noi să-l iubim.

Dumnezeu este dragoste şi ceea ce doreşte El de la noi este să-l iubim cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul.

Dacă tot ce ar vrea Dumnezeu este credinţă şi ascultare din partea noastră, atunci poate că un anunţ ceresc din partea unei fiinţe supranaturale ar fi cea mai bună cale de a realiza acest lucru. Însă dacă Dumnezeu vrea ca noi să-l iubim, atunci nici un semn ceresc, nici un spectacol divin şi nici un miracol nu ne-ar putea determina să-l iubim. Ne-ar face probabil să ne temem de El, să-l admirăm, să ascultăm de El şi chiar să ne închinăm înaintea Lui, însă nu ar putea produce dragoste.

În dragoste nu este frică, şi dragostea desăvârşită izgoneşte frică. Frică are cu ea pedeapsă şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. (1 Ioan 4:18).

Dragostea este dragoste atunci când cel care iubeşte alege să facă acest lucru şi nu este forţat de cineva.

Dacă nu-l iubim cu adevărat pe Dumnezeu şi vrem doar să-l vedem aşa cum este El, atunci probabil că ar fi puţine şanse să dezvoltăm o dragoste pentru divinitate după aceea. Am fi atât de copleşiţi de către frumuseţea Lui, atât de consumaţi de către maiestatea Lui, atât de înspăimântaţi de puterea Sa, atât de cuprinşi de teamă şi de veneraţie că nu ar mai fi nici o posibilitate să găsim liniştea şi calmul necesare pentru a crea o atmosferă în care chiar poţi alege să iubeşti. Dumnezeu nu este nici în furtună, nici în cutremur, nici în foc , ci într-un susur blând şi subţire. (1 Împ 19:12)

„Dacă Dumnezeu ni s-ar arăta atunci nu am mai avea nici o şansă din acel moment. Am fi pur şi simplu extaziaţi de cât de minunat este El, probabil am cădea înaintea Lui că apostolul Ioan în viziunea din Apocalipsă, am tremura, ne-am văita sau plânge…Dar să-L iubim?! Singurii care îl vor iubi pe Dumnezeu când îl vor vedea sunt cei care l-au iubit înainte să-l fi văzut.”

Dumnezeu ni se revelează suficient de mult cât să putem să începem să-l iubim.

Dragostea este ca o sămânţă îngropată în pământ, care creşte şi se înalţă în întuneric, fără să vadă lumina Soarelui. Nici nu poate fi altfel, sămânţa care este expusă fără să aibă timp să crească şi să dezvolte o rădăcină se va usca.

Trebuie să-l învăţăm iubim pe Dumnezeu fără să-l vedem şi doar aşa vom putea fi veşnic îndrăgostiţi de el.

Sursa: Faithwire.com

https://www.stiricrestine.ro/2018/08/11/de-ce-nu-se-arata-dumnezeu/?ut

Charlie Gard: „e vremea să mori”!

download - Copie

 Vio Pop  16-07-2017 

„Charlie, it’s time to die”! („Charlie, a venit vremea să mori”!) Aceasta a fost sentinţa dată pe 27 iunie de Curtea Europeană a Drepturilor Omului micuţului britanic Charlie Gard. Sentinţa este un act de agresiune la adresa lui Charlie şi a vieţii, o insultă pentru cetăţenii Uniunii Europene care cred în viaţa şi că cel care o dă şi o ia este Dumnezeu.

E o decizie înfiorătoare şi teribilă. Una iresponsabilă. Mereu şi mereu, noi cetăţenii statului de drept, fie în Romania ori în alte democraţii, acordăm judecătorilor un respect deosebit. Îi punem pe un piedestal şi presupunem că deciziile lor sunt înţelepte, echilibrate şi dincolo de oricare reproş. Şi asta chiar dacă ele sunt deficitare, ca şi în cazul lui Charlie Gard.

Tindem să avem aceste opinii mai ales despre judecătorii din Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Îi considerăm elita intelectuală şi jurisprudenţială a Europei, crema societăţii, oameni înţelepţi care, după mulţi ani de şcoală, presupunem că discern diferenţa dintre bine şi rău şi ştiu cum să interpreteze Convenţia Europeană a Drepturilor Omului să dea decizii bune pentru noi, oamenii de rând. De data asta, însă, CEDO a gafat. A condamnat la moarte un copil inocent folosind limbajul drepturilor omului şi împachetându-şi decizia în termeni elocvenţi. Nu putem, deci, decât să ne exprimăm dezamăgirea şi indignarea, dar şi nădejdea că astfel de decizii rele nu vor mai fi repetate.

Decizia CEDO

Câteva paragrafe, cât şi limbajul folosit de CEDO în cazul lui Charlie Gard, sunt deosebit de îngrijorătoare,  pentru că ele pot fi aplicate nu doar copiilor nenăscuţi care suferă de boli ori malformaţii fizice ori psihice, dar şi copiilor născuţi şi adulţilor care suferă de boli incurabile. De câteva ori Decizia CEDO foloseşte termenul „manifestly ill-founded”, adică „de loc bine întemeiată”, acţiunea judecătorească intentată de părinţii lui Charlie pentru a-i salva viaţa. (Paragrafele 87, 98, 103 si 125) Principiul fundamental cu care CEDO se confruntă în Decizia Gard e: cine are autoritatea ultimă să decidă când serviciile medicale necesare copiilor suferinzi de boli aparent incurabile sunt sistate? CEDO ne asigură că principiul suprem care decide răspunsul la această întrebare a „interesul suprem al pacientului”, ori, în Cazul Gard, al copilului. Sunt trei entităţi care au autoritatea să decidă: părinţii, medicii, şi statul. Ele sunt în competiţie, iar tribunalele, zice CEDO, trebuie să acorde rolul decizional cel mai important autorităţilor, adică statului. (Paragraful 107) În alte cuvinte, statul, nu părinţii, decide care e interesul suprem al copilului. În cazul lui Charlie, statul britanic a decis că e în interesul lui suprem să moară nu să trăiască, pe când părinţii că e în interesul lui suprem să trăiască.

Paragraful 107 probabil e mai greu de înţeles pentru cetăţenii fără specialitate în materie de drept ori ştiinţe politice. Pe înţelesul tuturor, el spune că nu noi, cetăţenii ori părinţii, avem ultimul cuvânt de spus când se sistează intervenţiile medicale pentru salvarea vieţii copiilor noştri, ci statul. Asta, în opinia noastră, este încă un exemplu al confiscării de către statul secular a dreptului fundamental al părinţilor de a decide când copiii lor, confruntaţi cu boli incurabile, mor. CEDO a trecut dincolo de orice limită a bunului simt validând aceasta ierarhie între stat şi părinţi. Decizia Gard dovedeşte lipsa de integritate şi onestitate intelectuală a judecătorilor care au scris decizia.

Povestea lui Charlie Gard

Cine e Charlie Gard? Povestea micuţului Charlie e bine cunoscută. Băieţelul are doar un an, suferă de o boala aparent incurabila, dar medicii de bună credinţă din America şi Europa care încă cred în valoarea vieţii s-au oferit să-şi dubleze eforturile, fără plată şi pe cheltuiala lor,  pentru a salva viaţa acestui micuţ şi inocent cetăţean al Uniunii Europene.

Povestea micuţului Charlie a făcut înconjurul lumii în doar câteva săptămâni. Efectiv nu exista nicio publicaţie în lume care să nu fi scris câteva rânduri despre el. Mai puţin au scris ziarele de mare circulaţie occidentale care după cum se ştie preferă să promoveze eutanasia şi avortul decât viaţa. Povestea lui Charlie a făcut înconjurul lumii datorită dedicaţiei părinţilor lui, a creştinilor britanici şi al celor din America, cât şi a Vaticanului. Petiţii au fost lansate, una dintre ele ajungând la aproape 400.000 de semnături, care cer insistent autorităţilor britanice să permită micuţului Charlie să ajungă în America pentru a fi tratat acolo cu scopul de a i se salva viaţa. Spre ruşinea tribunalelor britanice şi a Prim Ministrului britanic, Theresa May, Preşedintele Trump s-a oferit să faciliteze intrarea cât mai grabnică a micuţului Charlie în America pentru a i se salva viaţa. Oameni de bună credinţă din toată lumea au donat peste 1,6 milioane de dolari pentru salvarea vieţii micuţului Charlie. De asemenea, pe 4 iulie un grup de europarlamentari din 15 ţări, printre care şi dl Laurentiu Rebega din Romania, au emis o Scrisoare Deschisă în care critică decizia iresponsabilă emisă de CEDO. Scrisoarea acuză CEDO de subminarea celui mai valoros şi fundamental drept uman – dreptul la viaţă, eşafodul tuturor celorlalte drepturi şi libertăţi, dreptul cu care ne începem viaţa şi care ne facilitează exercitarea tuturor celorlalte drepturi până la moarte.

Rezoluţia legiuitorilor americani

Dincolo de Atlantic, pe 7 iulie doi congressmeni americani au anunţat că vor introduce o iniţiativă legislativă specială în Congresul American care să acorde micuţului Charlie rezidenţă permanentă în Statele Unite. Frapează îndeosebi o frază din comunicatul de presa al celor doi americani care insistă că „părinţii au dreptul să decidă interesul suprem al copilului lor”. Comunicatul de presa îl puteţi citi AICI.

Legiuitorii americani nu au ales frazeologia asta la întâmplare. Ea separă, într-un sens, oile de capre şi indică o deficienţă majoră a statului secular şi a instituţiilor seculare care îşi ghidează acţiunile după principiile secularismului lipsit de compasiune şi de orice influenţă creştină. Statul secular şi instituţiile lui seculare, în special tribunalele, au devenit anti-umane, izolate de interesele cotidiene ale oamenilor de rând. Ele promovează moartea în detrimentul vieţii, avortul în locul procreării, eutanasia în locul salvării ori prelungirii vieţii omului. Cetăţenii Uniunii Europene trebuie să fie îngrijoraţi de asta. Pentru că CEDO, adică instituţia supremă care le hotărăşte soarta, şi-a dat de data asta arama pe faţă – statul, nu noi, oamenii de rând, ori Dumnezeu, decide când ni se termină viaţa. Sentinţa o dă statul nu părinţii. Statul secular s-a extins enorm de mult de câteva decenii încoace şi parcă nu mai exista nimeni care să îi stea în cale ori să i se împotrivească. Cu cât autoritatea statului secular şi a instituţiilor lui se extinde, cu atât mai mult drepturile şi libertăţile noastre se restrâng. Intr-o proporţie directă. Tocmai acesta este unghiul din care noi am ales să discutăm subiectul: care e autoritatea supremă privind decizia morţii copiilor noştri confruntaţi cu boli incurabile, părinţii ori statul şi instituţiile lui, adică tribunalele şi spitalele? În opinia noastră răspunsul este clar şi ferm – părinţii!

Să citim cu atenţie ce spune Rezoluţia celor doi legiuitori american: „Iniţiativa noastră legislativă va sprijini dreptul părinţilor de a alege interesul suprem al fiului lor, acordând lui Charlie dreptul la rezidenţa permanentă în SUA pentru a primi tratamentul medical de care are nevoie să i se salveze viaţa. E oare potrivit ca acest băieţel să fie condamnat să moară pentru ca o entitate terţă, care ignoră doleanţele părinţilor privind soarta copilului, crede că poate să decidă că moartea iminentă e în interesul suprem al băiatului?”

Unul din cei doi parlamentari americani care au introdus legislaţia Gard este dl Trent Franks. Dl Franks este cunoscut şi comunităţii românilor din America pentru că a sprijinit şi eforturile noastre pentru eliberarea copiilor familiei Bodnariu din mâinile Barnevernetului.

Statul decide când murim

Cuvintele alese cu grija care punctează Rezoluţia descriu cât se poate de plastic conflictul dintre statul secular şi părinţi când e vorba de familie, viaţa de familie, şi drepturile parentale. Câteva întrebări se impun în contextul acesta? Cine are dreptul să decidă momentul morţii pentru copiii noştri? Statul ori noi, părinţii care i-am adus pe lume? Ce e mai de preţ în societate, banii ori viaţa fiinţei umane? Exista o ierarhie a drepturilor şi dacă da, care sunt, sau care ar trebui să fie, drepturile pe care societatea ar trebui să le plaseze în vârful piramidei drepturilor? Unde, în această piramidă, se află drepturile parentale?

De mulţi ani repetăm acest mesaj şi vă atenţionăm privind drepturile parentale. Statul secular ni le subminează, iar noi nu ni le exercităm. Iar dacă noi credem în viaţă, statul crede în moarte. Pentru statul secular o persoană bolnavă e o povară financiară şi statul face tot ce poate pentru a împinge cât mai repede pe cei suferinzi de boli incurabile spre mormânt. Moartea cât mai grabnică a suferinzilor înseamnă un câştig financiar pentru stat. Şi deoarece, într-o măsură mai mare în Europa Occidentală ca în Romania ori în Statele Unite, statul acoperă majoritatea cheltuielilor medicale, el îşi arogă şi autoritatea de a determina momentul morţii pentru cei suferinzi de boli incurabile. Acel moment nu e momentul morţii naturale ci unul ales de stat şi validat de deciziile judecătoreşti ale tribunalelor care sprijină avortul, eutanasia, suicidul asistat şi tot ce este anti-familie şi anti-uman. Statul decide când opreşte ajutorul medical şi când murim. Statul secular şi instituţiile lui au devenit noii tirani, cei care ne vorbesc de drepturi, dar ne vor moartea. Ne vorbesc frumos. Ne vorbesc de un „drept la moarte cu demnitate”, iar din această frază decurg toate abuzurile cu care ne confruntăm. Lui Charlie, zic autorităţile, trebuie să i se permită să „moară cu demnitate”, o frază folosită şi pentru a justifica eutanasierea bolnavilor şi a vârstnicilor.

Noi, cetăţenii, părinţii, am devenit irelevanţi în acest proces decizional. În ţările occidentale statul numeşte comisii de etică care decid dacă procedurile medicale îşi mai au rostul ori daca e în interesul suprem al copiilor ori adulţilor suferinzi să mai trăiască. La urma urmelor, principiul „de ce să se mai chinuiască atâta”? predomină în gândirea lor. Aceste comisii îşi înţeleg rostul: economisirea fondurilor publice. Ignoram faptul că risipim banii finanţând servicii de avort, eutanasie, ori operaţiile pentru schimbarea sexului de la un sex la altul din fondurile publice. Pentru aceste scopuri distrugătoare bani sunt, dar pentru a salva viaţa unui cetăţean inocent al Uniunii Europene nu. Aceşti micuţi cetăţeni nu beneficiază de drepturi ori decizii favorabile din partea tribunalelor, dar adulţii care trăiesc vieţi decadente, iresponsabile, frivole, bizare, pline de vicii şi de alta natură – da. Şi asta în numele dreptului la autonomia personală. Recunoaştem că părinţii nu sunt de obicei experţi în mediul medical, spre deosebire de comisiile de etică. Dar ei sunt experţi într-un domeniu mai important pentru societate decât comisiile de etică ori statul – compasiune, dragostea pentru fiinţele umane, preţuirea vieţii.

Părinţii – autoritatea supremă

Părinţilor trebuie să li se recunoască autoritatea supremă să decidă dacă din punct de vedere medical copiii lor suferinzi de boli incurabile trăiesc ori mor. Înţelegem clar şi interesul statului şi al medicilor. Statul are obligaţia de a asigura şi promova binele public, inclusiv acela de a proteja copiii de abuz. La fel, medicii posedă libertatea de conştiinţă care cuprinde şi dreptul de a refuza tratament medical care nu îşi mai are niciun rost. În cazul lui Charlie, însă, medicii, statul şi tribunalele au făcut un pas şi mai agresiv – medicii din SUA s-au oferit să acorde tratament medical copilului. Nu e nicio pierdere pentru statul britanic ori medicii britanici să dea copilului o şansă să supravieţuiască, mai ales că asta nu va costa statul britanic niciun ban. La urma urmelor toate bolile curabile azi au fost, cândva, incurabile. Dacă societatea nu ar fi încercat să vindece bolile incurabile acum câteva sute de ani pentru ca, în opinia medicilor de atunci ar fi fost în zadar, acele boli ar fi rămas incurabile până astăzi.

Părinţii sunt autoritatea supremă pentru că ei, nu statul, au adus copilul pe lume, i-au dat identitatea care o posedă, şi între ei şi copil există o unitate biologică indestructibilă. Din aceste motive ei sunt şi autoritatea supremă când e vorba de decizii privind interesul suprem al copilului. Familia posedă, ori ar trebui să se bucure din partea statului, de o anumită autonomie internă unde deciziile părinţilor privind copiii lor nu pot fi date la o parte decât dacă sunt iraţionale şi vatăsmă copiii. Decizia CEDO a subminat autonomia parentală a familiei Gard.

Pentru Știri Creștine, AFR

https://www.stiricrestine.ro/2017/07/16/charlie-gard-e-vremea-sa-mori/?

Educatie si creativitate (3)

download - Copie

Posted on 24 mai 2008 by DanutM

Creativitate şi învăţare

Aşa cum spuneam mai sus, deşi există anumite înclinaţii şi înzestrări înnăscute în fiecare dintre noi, creativitatea poate fi învăţată şi dezvoltată. Aceasta nu se poate realiza însă dacă sistemul pedagogic dominant este unul care accentuează conformismul şi reproducerea servilă a informaţiilor transmise de educator.

Este adevărat că stimularea creativităţii, a originalităţii şi a gândirii critice presupun o serie de riscuri pe cere educatorul trebuie să şi le asume, conştient fiind că rezultatul final merită un asemenea preţ. Un educator incompetent, nesigur pe disciplina pe care o predă sau care are o slabă imagine de sine se va simţi în general ameninţat de manifestările de nonconformism, implicite comportamentului creativ şi va avea puţine şanse de a induce în studenţi o atitudine relaxată, absolut esenţială în creativitate.

De asemenea, o atitudine rigidă, dominatoare, care exclude dialogul, întrebările şi în general interacţiunea va induce în studenţi un sentiment de autoapărare şi va conduce la inhibarea capacităţilor lor creative.

Pe de altă parte, nici eliminarea oricăror standarde şi restricţii nu este benefică pentru stimularea şi cultivarea creativităţii, deoarece în asemenea condiţii studenţii devin nesiguri şi şovăitori, temându-se tot timpul că riscă să încalce vreo regulă necunoscută. Trasarea precisă a limitelor şi explicarea raţiunii acestora va induce în mult mai mare măsură în studenţi o atmosferă deschisă şi stabilă emoţional, decât atitudinea exagerat de permisivă a educatorului.

Pentru ca dimensiunea creativă a educaţiei să devină mai mult decât un ideal frumos, este imperios necesară sacrificarea prejudecăţilor, eliminarea miturilor care au consfinţit şi au dat legitimitate în ultimele secole unui învăţământ conformist, egalitarist şi uniformizator. Iată care sunt câteva dintre aceste mituri:

  1. cultul studentului mediu– orientarea educaţiei la un nivel mediu, adeseori absolut teoretic, în loc de a adapta şi a personaliza procesul de instrucţie la nivelul real al studenţilor;
  2. exaltarea memorării şi a reproducerii fidele a cunoştinţelor memorate, (reprezentând de cele mai multe ori opinia profesorului asupra problemei tratate) ca model suprem al scopului educaţiei, în detrimentul aprecierii imaginaţiei şi a intuiţiei;
  3. valoarea de fetiş a programei, care este tratată cu mai multă deferenţă decât tratează un credincios cartea sa sfântă, în loc de a privi programa ca un simplu cadru de referinţă;
  4. încrederea exagerată în metodele tradiţionale, în paralel cu subestimarea şi suspectarea din principiu a oricărei noi abordări în educaţie;
  5. supraestimarea valorii docimologice a notelor, ca formă supremă şi infailibilă de evaluare a însuşirii de către studenţi a cunoştinţelor predate.

Acestea, şi multe altele asemenea lor, sunt veritabile piedici în calea înnoirii unui sistem de educaţie anchilozat, care pe zi ce trece devine tot mai anacronic, mai incapabil să se adapteze la schimbările rapide cu care ne confruntăm în societatea globalizată în care trăim la ora actuală. Momentul schimbării bate insistent la uşă.

Din nefericire marea majoritate a educatorilor formaţi în şcoala conformismului comunist pare incapabilă de a lansa o reformă reală a învăţământului românesc. În acelaşi timp, orice iniţiativă, pare să se lovească de zidul opacităţii birocratice care domină autoritatea educaţională din România, de la Ministerul Educaţiei Naţionale, până la ultimul director de şcoală. Şi totuşi reforma este inevitabilă. Va fi oare cine s-o facă?

Speranţa noastră se îndreaptă către acei puţini, care au rezistat asaltului nivelator al ideologiei, păstrându-şi şira spinării dreaptă, către cei care nu şi-au vândut conştiinţa pentru „un blid de linte” şi care au avut curajul, cu orice preţ, de a-şi păstra demnitatea de dascăli. Lor le revine responsabilitatea şi ei sunt singurii care au autoritatea morală de a determina schimbarea.

https://agorachristi.wordpress.com/2008/05/24/educatie-si-creativitate-3/#more-100

Pagina de Teologie Persoane în relaţii (2) Relaţiile Fiului cu Tatăl Său de Iosif Ţon / Pilde şi Minuni de Dr. Benjamin Cocar

download - Copie

Pagina de Teologie

Persoane în relaţii (2) Relaţiile Fiului cu Tatăl Său de Iosif Ţon

Iosif Ton

Omul este o persoană şi aceasta înseamnă că este o fiinţă în relaţii cu alte fiinţe. Felul de relaţii pe care le stabileşte o persoană cu alte persoane este definitoriu, deoarece relaţiile, adică, atitudinea faţă de alte persoane şi modul în care tratează alte persoane, arată ce fel de caracter are acea persoană, sau ce fel de structură lăuntrică are ea.

Omul este o persoană care are nevoie de relaţii cu alte persoane. El nu poate exista ca persoană fără relaţii. Iar când relaţiile cu alte persoane sunt armonice, sunt frumoase şi reciproce, persoana se simte împlinită şi este fericită. Aşadar, omul are nevoie de relaţii; capacitatea lui de a intra în relaţii şi de a întreţine relaţii armonice îi arată caracterul, structura lăuntrică, iar succesul în relaţii îi dă fericirea. Prin urmare, de la început până la sfârşit, totul în viaţa omului se decide în relaţiile sale cu alte fiinţe umane.

De unde să ştim atunci care sunt relaţiile cele mai bune şi cum putem noi să intrăm în astfel de relaţii şi apoi să menţinem astfel de relaţii? Acestea sunt întrebări cruciale pentru fiecare om care trăieşte în această lume.

Răspunsul pe care l-am dat deja la aceste întrebări stă în aceste două cuvinte: relaţii trinitariene. În eseul precedent am arătat cum se relaţionează cele trei Persoane din Sfânta treime una cu alta. Fiindcă destinul nostru este să fim fii ai lui Dumnezeu, dacă acceptăm invitaţia pe care ne-o face în acest sens Sfânta Treime, modelul nostru trebuie să fie Fiul lui Dumnezeu. Trebuie să ne uităm cu mare atenţie şi băgare de seamă la relaţiile în care trăieşte Fiul cu Tatăl Său şi să învăţăm şi să ne însuşim acest fel de relaţii. Apostolul Pavel ne cheamă să facem să fie şi în noi gândul (gândirea) care era în Cristos Isus (Filipeni 2:5). Iar apostolul Petru ne spune chiar să ne înarmăm cu acest fel de gândire (1 Petru 4:1). Dacă ne uităm bine la aceste texte descoperim că gândirea lui Cristos amintită în ele nu se referă la ceva principii filosofice, ci se referă la relaţiile pe care le are Fiul cu Tatăl Său.

Atunci, cum gândea Fiul? Cum se relaţiona El cu Dumnezeu Tatăl? Există mai multe texte în Sfânta Scriptură care ne dau răspunsul la aceste întrebări. Le vom analiza pe rând şi totalitatea lor ne va da gândirea Domnului nostru.

Primul şi cel mai fundamental este Ioan 5:18-30. Isus a fost acuzat că, numindu-L pe Dumnezeu Tatăl Său, „Se făcea deopotrivă cu Dumnezeu” (în greacă, cuvântul pentru „deopotrivă” este isos – de la care avem isoscel – care înseamnă „egal”). Domnul Isus nu neagă că este egal cu Dumnezeu, ci doar le explică ce înţelege El prin egalitatea cu Dumnezeu şi, mai ales, ce relaţii există între Sine şi Tatăl Său.

Aşadar, cum înţelege Isus egalitatea Lui cu Dumnezeu? Ca să înţelegem răspunsul Lui, trebuie ca mai întâi să ne ducem înapoi la ceea ce s-a întâmplat în grădina Eden în Geneza 3. Acolo, şarpele le spune primilor doi oameni că dacă vor mânca din pomul interzis lor de Dumnezeu vor fi ca Dumnezeu (discuţia, deci, este despre egalitatea cu Dumnezeu). Din întreaga discuţie rezultă că şarpele insinuează că a fi ca Dumnezeu înseamnă să fii într-o poziţie în care nimeni nu mai este deasupra ta, nimeni nu-ţi mai poate porunci ceva şi, prin urmare, faci tot ce vrei tu. În cazul lor, Adam şi Eva nu mai trebuie să asculte de Dumnezeu, ci de propria lor judecată şi raţiune: dacă pomul este bun de mâncat, este frumos la privit şi de dorit şi de dorit ca să deschidă mintea, să fie liberi să dea curs atracţiei şi dorinţei şi să nu-L mai asculte pe Dumnezeu. Această independenţă de Dumnezeu şi supremaţie a dorinţei proprii şi a gândirii proprii, le insinuează şarpele, înseamnă a fi ca Dumnezeu.

Aceasta este înţelegerea satanică a egalităţii cu Dumnezeu. Acum, să vedem ce răspunde domnul Isus la acuzaţia că se face egal cu Dumnezeu. El spune trei lucruri despre Fiul, care prin natură este egal cu Dumnezeu, dar care prin modul în care înţelege El poziţia Sa de Fiul înţelege să se relaţioneze într-un anumit mod cu tatăl Său:

1.     Fiul nu face nimic de la Sine Însuşi (v.19);

2.     Fiul nu face decât ce-L vede pe Tatăl că face(v.19); şi

3.     Fiul face în toate numai voia Tatălui (v.30).

Să le analizăm pe rând.

1.     Fiul este atât de ataşat de Tatăl Său încât nu poate să conceapă să facă ceva independent de Tatăl Său. Teoretic desigur că El ar putea să se smulgă din dependenţa de Tatăl Său şi să facă ceva numai de la Sine, dar aceasta ar fi o negare a unităţii dintre Sine şi Tatăl Său, o negare a naturii Lui de Fiu! Să ne aducem aminte că atunci când Domnul Isus defineşte relaţia dintre Sine şi noi şi o compară cu relaţia dintre o viţă şi mlădiţa ei, El adaugă: „Căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5). Desigur că noi putem să facem acţiuni separat de El, dar când le facem ne negăm unitatea cu El, ne călcăm în picioare natura de fraţi ai Lui şi de fii ai lui Dumnezeu. Dependenţa de Dumnezeu, ataşamentul total faţă de Dumnezeu, refuzul oricărui gând de a face ceva separat sau independent de Dumnezeu este atitudinea şi gândirea fundamentală a Fiului lui Dumnezeu. Şi aceasta trebuie să fie atitudinea şi gândirea fundamentală a fiilor lui Dumnezeu.

2.     Este tendinţa înnăscută în fiecare fiu să-şi imite părinţii. Este unul dintre cele mai fundamentale instincte cu care ne năştem. A refuza să fie ca părinţii săi este ceva străin firii oricărui copil. Abia mult mai târziu în viaţă, când începe să se definească personalitatea proprie în opoziţie cu orice altă personalitate, tânărul decide dacă vrea să mai urmeze modelul părinţilor săi, sau îşi alege alte modele. Aceasta mai ales atunci când ajunge la concluzia că părinţii nu sunt modele demne de urmat. Tatăl Domnului Isus este Persoana desăvârşită, Modelul ideal pe care dacă-L cunoşti cu adevărat, nu poţi să nu-L iubeşti, nu poţi să nu doreşti să fii ca El. Când Domnul Isus ne spune că „Fiul nu face decât ce-L vede pe Tata că face”, El ne vorbeşte ca unul care Îl cunoaşte pe deplin pe Tatăl, care este pe deplin convins că a-L imita pe Tatăl Său înseamnă a urma Modelul Suprem în toate privinţele imaginabile. Când iubeşti cu toată fiinţa pe cineva, imitarea acelei fiinţe nu este numai o pornire din străfunduri, ci este şi o bucurie şi o împlinire totală.

3.     Fiul este o persoană, adică are voinţă proprie. Dar, din spiritul Lui de dependenţă totală de Tatăl Său şi din pornirea Lui din adâncuri de a-L imita pe Tatăl Său se naşte bucuria de a accepta voinţa Tatălui Său şi de a o adopta ca pe propria Sa voinţă. Când accepţi de bună voie şi din convingere şi din dragoste să faci din voia altcuiva voia ta nu-ţi ucizi persoana (căci centrul şi esenţa persoanei este voinţa), ci o faci să înflorească şi să rodească. A accepta în libertate să faci din voia lui Dumnezeu voia ta este un act de înţelepciune, un act de iubire şi un act prin care descoperi adevărata împlinire.

Al doilea text care ne arată relaţia dintre Fiul şi Tatăl Său este Filipeni 2:3-11. În inima acestui text (v.5) se află chemarea către noi să avem acelaşi fel de a gândi pe care îl are Cristos. Textul începe cu chemarea ca în smerenie să-i privim pe alţii ca fiind mai sus ca noi şi să căutăm foloasele lor nu pe ale noastre, căci – continuă logica textului – aşa a gândit Cristos! Într-adevăr, măcar că el era egal cu Dumnezeu, S-a golit de Sine, a luat chip de sclav, L-a ascultat pe Tatăl Său până la moarte de cruce şi astfel a arătat că oamenii sunt atât de sus în ochii lui Dumnezeu, atât de preţioşi pentru Dumnezeu încât merită ca El Însuşi să-Şi dea viaţa în locul lor. Deci, El S-a smerit, i-a privit pe alţii mai sus ca pe Sine, a căutat nu folosul Lui ci folosul lor şi a murit în locul lor! De aceea L-a înălţat Tatăl în  cea mai înaltă poziţie din tot universul (v.9-11).

Prin toate acestea ni se explică şi ce înseamnă smerenie. În primul rând, smerenie înseamnă să te aşezi pe locul cel mai de jos cu putinţă pentru ca de acolo să-i vezi pe toţi oamenii ca fiind mai sus ca tine. Şi dacă ei sunt mai sus, tu eşti slujitorul lor, tu cauţi folosul lor, tu te investeşti pentru ei şi te cheltuieşti pentru ei. În al doilea rând, smerenie înseamnă ascultare. Adică accepţi să ai pe cineva deasupra ta şi să faci din voinţa lui voinţa ta: Şi am văzut că dacă Acela este Dumnezeu, a accepta să te smereşti înaintea Lui, adică a accepta să se facă nu voia Ta ci voia Lui este cea mai mare înţelepciune de care poţi da dovadă. Căci smerenia care te duce la ascultare – chiar dacă te face sclavul altora – te duce în final la cea mai mare înălţare imaginabilă!

Un alt text care ne aduce lumină în modul în care trebuie să ne relaţionăm cu Dumnezeu ni-L oferă chiar Domnul Isus. Să ţinem mai întâi cont de faptul că Domnul Isus este cel care ne-a învăţat să-I spunem lui Dumnezeu „Tată” şi ne-a învăţat că noi suntem fiii Lui. Chiar dacă în Vechiul Testament găsim conceptul că Dumnezeu este Tatăl poporului Israel, conceptul acesta se referea numai la Israel ca popor, nu era individualizat în aşa fel încât fiecare persoană să înveţe să practice o relaţie cu Dumnezeu de fiu cu Tatăl său. Domnul Isus a introdus conceptul acesta prin învăţătura că prin El (prin Isus) şi prin Duhul Sfânt suntem născuţi din nou, suntem născuţi de sus, suntem născuţi din Dumnezeu (Ioan 3:3-5 şi 1:11-13). Ei bine, acest Isus care ne învaţă că suntem născuţi din Dumnezeu şi că suntem fii ai Lui şi că el este Tatăl nostru, ne dă următoarea învăţătură care pentru mulţi poate fi contradictorie: „Cine dintre voi, care are un sclav care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: Vino îndată şi aşază-te la masă?

Nu-i va zice mai de grabă: Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?

Va rămâne el îndatorat faţă de sclavul acela, pentru că sclavul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.

Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: Suntem nişte sclavi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.” (Luca 17: 7-10).

Textul acesta capătă şi mai multă lumină când aflăm că în antichitate un tată avea drept de stăpân absolut asupra copiilor săi, până acolo încât putea vinde un copil ca sclav, sau, dacă fiul nu-l asculta, putea cere ca acel fiu să fie ucis cu pietre. Concepţia aceasta este vizibilă şi în Vechiul Testament.

Totul depindea atunci de ce fel de om era cel ce-ţi era tată. Putea să fie un om rău şi să te trateze ca pe o marfă (copiii erau pentru unii doar o sursă de câştig), sau putea să fie bun şi să stabilească cu tine relaţii de preţuire şi de dragoste. De aici şi bucuria imensă care era în Israel că Dumnezeul care i-a ales şi care li S-a revelat la Sinai este bun (Exod 34:5-6) şi se poartă cu poporul Său cu gingăşie, răbdare şi bunătate.

Domnul Isus ne învaţă să-I spunem lui Dumnezeu „Tatăl nostru…”, dar ne învaţă să adăugăm imediat: „Sfinţească-Se Numele Tău”, adică „Să fii onorat”, „Să fii respectat”, „Să ţi se dea cinstea cuvenită” şi ne învaţă să adăugăm imediat că vrem să fie Împăratul nostru (să se instaleze Împărăţia Lui în noi) şi să se facă voia Lui în noi aşa cum se face în ceruri!

Relaţia noastră cu Dumnezeu trebuie să fie una de intimitate şi de dragoste ca între un fiu şi Tatăl său, dar trebuie să fie în acelaşi timp din partea noastră şi o atitudine de respect, de supunere şi, mai ales, de ascultare.

În greacă, pentru a exprima noţiunea de slujire cuiva aveai cuvântul diakoneo. Când îi slujeai cuiva cu diakoneo, îi slujeai fie din mărinimie, fie din amabilitate, fie pentru bani. Este extrem de important să ştim că niciodată în Noul testament slujirea lui Dumnezeu nu este exprimată prin diakoneo. Când este vorba de slujire lui Dumnezeu se foloseşte fie cuvântul latreo, fie cuvântul douleo. Acest verb din urmă vine de la substantivul doulos, care înseamnă sclav. Cel ce slujeşte cu diakoneo condescende să slujească. Cel ce slujeşte cu douleo nu are de ales, căci el este proprietatea lui Dumnezeu şi trebuie să facă ce-i cere Stăpânul. Nouă, celor ce ne-am unit cu Cristos ni se spune direct că nu mai suntem ai noştri, ci am fost cumpăraţi cu un preţ (cu viaţa Fiului lui Dumnezeu dată pentru noi) şi deci trebuie să ne supunem Proprietarului nostru şi să ascultăm de El ( vezi 1 Corinteni 6:17-19).

Paradoxul cel mai minunat în Sfânta Scriptură este că atunci când „ne vindem” sau ne lăsăm „cumpăraţi”, adică ne dăruim total şi absolut lui Dumnezeu, ca sclavi ai Lui ca să se facă voia Lui în noi, descoperim că am intrat în adevărata libertate!

Când Fiul ne face liberi suntem cu adevărat liberi (Ioan 8:36) şi El ne face liberi învăţându-ne să fim fii ai lui Dumnezeu cu mentalitate de sclavi care Îl slujesc pe Tatăl lor în dumnezeiască dragoste, situaţie care este dumnezeiască libertate.

Mai adaug un text esenţial pentru tema noastră. În Matei 11:27, Domnul Isus le face ucenicilor acest anunţ uluitor: „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu”!

Imaginează-ţi că ai fi tu în locul Lui şi că ţi-ai anunţa prietenii (şi duşmanii!): „Aflaţi că Dumnezeu tocmai a pus tot universul în mâinile mele şi de acum sunt eu stăpân peste toate, inclusiv peste voi toţi!”

Imaginează-ţi care ar fi imediat următorul tău gând? Care ar fi următoarea ta atitudine? Cum te-ai descrie acum pe tine? Stai şi imaginează-ţi o asemenea situaţie şi gândurile care ţi-ar veni în minte.

Apoi, să mergem mai departe la relatarea lui Matei despre Isus. Acesta, îndată ce-i anunţă pe ucenici despre acest fapt uluitor de mare, adaugă: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă… şi învăţaţi de la Mine, căci eu sunt blând şi smerit cu inima” (Matei 11:28-29).

În momentul în care stă cu universul în mâini, gândul lui este la cei trudiţi şi împovăraţi si apoi se descrie pe sine, în fiinţa lui cea mai lăuntrică („inima”), ca fiind blând şi smerit!

Ca să înţelegem cât de nemaiauzită este descrierea aceasta de Sine, trebuie să mergem înapoi în antichitate şi să cunoaştem mentalitatea acelei vremi. Pe la anul 330 înainte de Cristos, Aristotel a scris un manual de etică în care a enumerat virtuţile cele mai importante pe care trebuie să le aibă un om: înţelepciune, prudenţă, dreptate şi curaj. Tot acolo Aristotel spune că smerenia este numai pentru sclavi! Blândeţea nu era nici ea ţinută în mare cinste!

Nu este uluitor să vedem că Fiul lui Dumnezeu îşi descrie atitudinea lui interioară definitorie prin aceşti termeni dispreţuiţi de lume: blândeţea şi smerenia?!

Am introdus aici conceptul de relaţii trinitariene, prin care definim relaţiile care există între persoanele din Sfânta Treime – relaţii care produc absolută fericire. În cadrul acestor relaţii, ceea ce trebuie să ne intereseze pe noi sunt relaţiile pe care le are Fiul cu Tatăl Său, deoarece şi noi suntem chemaţi să intrăm ca fii în relaţii cu Sfânta Treime.

Am vorbit apoi de compatibilitate. Aceasta este un potenţial: este capacitatea de a intra în relaţii cu Sfânta Treime. Pentru ca această capacitate (sau potenţialitate) să devină realitate, noi trebuie să învăţăm un singur nou concept: relaţii! Şi anume, felul de relaţii pe care le are Fiul cu Tatăl Său.

În Romani 8:29 ni se spune că din veşnicie (de la acel Sfat sau Consiliu când Sfânta Treime a decis crearea noastră după chipul şi asemănarea Lor) Dumnezeu a decis ca noi „să fim conformaţi asemenea chipului Fiului Său” (termenul grec este symmorphous, care înseamnă „formaţi împreună”, termen care poate fi redat prin „conformaţi”).

A fi asemenea chipului Fiului înseamnă a învăţa şi a practica, în mod normal, natural, din întreaga fiinţă, acelaşi fel de relaţii pe care le-am văzut la Fiul. De acest fel de relaţii devenim capabili numai dacă ne înnoim felul de a gândi şi dacă ne înarmăm cu felul de gândire al lui Isus. Dar în modul cel mai adânc symmorphous înseamnă că după chipul Domnului Isus ne formăm numai împreună cu Fiul, adică numai în unire cu Fiul. Numai învăţând să fim una cu El şi trăind în această unire cu El suntem schimbaţi în acelaşi chip cu al Lui, din treaptă în treaptă, prin Duhul Sfânt (2 Corinteni 3:18).

Pilde şi Minuni de Dr. Benjamin Cocar

I. INTRODUCERE

Dr. Luca, scriitorul a două cărţi din Noul Testament, scrie în Fapte 1:1 despre ceea ce a „început să facă… şi să înveţe” Isus.

Pildele şi Minunile vor acoperii o parte a ceea ce a învăţat şi făcut El.

Pildele sunt miracole în cuvinte, Miracolele sunt pilde în acţiune.

Miracolele ne învaţă despre forţele Creaţiei; Pildele formele Creaţiei.

El a folosit multe pilde pentru a învăţa, şi a făcut multe minuni.

Este important să analizăm pildele şi să învăţăm de la cel mai mare Învăţător, căci pildele nu sunt ilustrările din predicarea lui Isus, ele sunt predicarea. Aproximativ 35% din spusele lui Hristos înregistrate sunt pilde. De asemenea, vom observa şi câteva din minunile Lui pentru a crede pretenţiile Sale că El ESTE Dumnezeu, Ioan 20:30-31.

Pildele şi minunile nu sunt ceva unic la Isus, cu siguranţă că el era Maestrul folosirii pildelor ca o modalitate de a învăţa, şi El a făcut mai multe minuni decât oricine altcineva.

Este necesar să studiem pildele deoarece, căci tot farmecul (Fiul Risipitor, Samariteanul Milostiv) şi simplicitatea lor au avut de suferit o soartă de interpretare greşită în biserică, alături de cartea Apocalipsei.

Miracolele au reprezentat un canal al revelaţiei lui Dumnezeu, însă în decursul istoriei, minunile au fost „explicate”, respinse, abuzate, etc. Este de o mare importanţă pentru credincioşii din acest secol să aibă o pledoarie apologetică pentru minuni.

II. DEFINIŢIA UNEI PILDE

Definiţia Şcolii Duminicale: O povestire pământească cu un înţeles ceresc, sau o povestire cerească cu un înţeles pământesc.

Definiţia Dicţionarului: O povestire alegorică scurtă, desemnată să transmită un anumit adevăr sau o lecţie morală.

Pilda ca metodă literară: aceasta poate fi înţeleasă ca o comparaţie extinsă. Comparaţia este exprimată şi subiectul precum şi lucrul comparat sunt explicate mai în detaliu, acestea fiind separate. (O comparaţie foloseşte în mod tipic cuvintele precum sau ca şi.)

Desemnarea Biblică

În Vechiul Testament

____ mashal

1. Proverb, 1 Samuel 24:13, Ezechiel 18:2-3; Proverbe 1:1, 10:1

2. Pilda, 2 Samuel 12:1-4, 14:1-11; Isaia 5:1-7

3. Alegorie, Ezechiel 24:2-5, 17:2-10, 20:49-21:5

4. Zicătoare, satiră, ironie, cuvânt de batjocură, Habacuc 2:6; Numeri 21:27-30; Deuteronom 28:37; 1 Împăraţi 9:7

6. Discurs, Numeri 23:7, 18; 24:3, 15, 20, 21, 23

7. Ghicitoare, Psalmul 49:4; Proverbe 1:6

8. Înţelepciune etică, Iov 27:1, 29:1

O pildă din Vechiul Testament includea o varietate mult mai largă de concepte decât simplele povestiri care conţineau adevăruri morale sau spirituale.

În Noul Testament

παραβoλη parabolee

1. Proverb, Luca 4:23

2. Metaforă de vorbire figurativă, Marcu 7:14-17; Luca 5:36-38; Marcu 2:21-22; Matei 9:16-17

3. Ghicitoare, Marcu 3:23

4. Ilustraţie, Marcu 13:28

5. Pilda, Matei 13:33

Verbul grecesc παραβαλλω înseamnă „a arunca sau a pune alături de ceva”. O pildă este ceva pus alături de altceva pentru scopul comparaţiei.

Ce este o pildă?

A. Trebuie să fim conştienţi de faptul că termenul ebraic/aramaic pentru pildă, şi corespondentul său din greacă sunt termene extinse şi pot fi folosite pentru orice de la un proverb până la o alegorie înflorită. Înţelesul extins al pildei se poate referi la orice vorbire neobişnuită sau izbitoare, orice spusă întunecată intenţionată să stimuleze gândirea.

B. Pilda poate fi folosită în orice povestire cu două nivele de înţeles, literal şi figurativ, care funcţionează precum vorbirea religioasă şi etică.

C. Pilda poate fi folosită tehnic în studiile moderne pentru a se face distincţia dintre alte tipuri de povestiri precum comparaţia, povestirea exemplară şi alegoria.

III. CLASIFICAREA PILDELOR

A. Lockyer a analizat peste 250 de pilde din Biblie!

1. Tărâmul spiritual

Pilde asociate cu cerul, iadul, heruvimi, îngeri

2. Fenomenul natural

Pilde conectate cu soarele, lumina, fulgerul, cutremurele, focul, norii, furtuna, ploaia

3. Natura animată

Pilde relatate de creaturi – cai, fiare, lei, vulturi, cămile, boi, oi, miei, lupi, asini, vulpi, porci, căini, capre, peşti, păsări, şerpi.

Pilde ilustrate de plante şi pomi, spini, ciulini, smochini, măsline, sicomor, migdal, struguri, crini, anason, mentă, viţă, cedru, rug de chimion.

Pilde simbolizate de metale – aur, argint, alamă, fier, tinichea.

4. Viaţa umană. Seria de ilustraţii parabolice este foarte largă.

Fizică – carnea, sângele, ochi, ureche, mâini, picioare, foame, sete, somn, boală, râs, plâns, moarte.

Domestică – case, felinare, scaune, mâncare, cuptor, gătit, pâine, sare, naştere, mame, soţii, surori, fraţi, copii, serviciu, căsătorie, comori.

Pastorală – câmpuri, văi, păstori, oi, stăpâni, sol, sămânţă, arătură, semănat, creştere, recoltă, vii.

Comercială – pescar, croitor, constructor, comerciant, talanţi, bani, datorii.

Civilă – sclavie, robie, violenţă, judecată, pedeapsă, taxe.

Socială – căsătorie, ospitalitate, ospeţe, călătorii, saluturi.

Religioasă – cort, templu, milostenii, post, rugăciune, sabat.

(Herbert Lockyer, All the Parables of the Bible Grand Rapids: Zondervan Publishing House, 1963, pp. 22-23).

B. Kistemaker spune că a categorisi pildele poate fi oarecum arbitrar şi, în unele instanţe chiar forţată.

1. Pilde despre natura: semănătorul, sămânţa care creşte în secret, grâul şi mărăcinii, smochinul fără rod, smochinul care înfloreşte.

2. Pilde despre muncă şi plată: lucrătorii din vie, talantul, administratorul isteţ.

3. Casatorii şi ocazii festive/solemne: copiii care se joacă în piaţă, cele zece fecioare, cina cea de taină, banchetul de nuntă.

4. Pilde despre pierdut şi găsit: oaia pierdută, moneda pierdută, fiul pierdut.

C. Blomberg

1. Pilde simple de trei puncte

2. Pilde complexe de trei puncte

3. Pilde de două puncte

4. Pilde de un punct

Pildele subdivizate în trei categorii:

a. asemănări

b. pilde de potriviri

c. povestiri cu exemple  (Blomberg, „Interpreting the Parables,” p. 73)

Sunt pildele alegorii?

Pildele sunt comparaţii extinse, alegoriile sunt metafore extinse în formă narativă.

Sf. Augustin a oferit exemplul clasic de alegorizare cu interpretarea sa a pildei Samariteanului milostiv (Luca 10:30-37).

Pentru circa 19 secole această abordare a persistat. Voci periodice au făcut apel la o oprire. Chrysostom, Aquinas şi Calvin sunt exemple notabile din perioade patristice, medievale şi respectiv de reformă, însă ei nu au putut să evite în mod consistent alegoria în exegezele lor (Blomberg, p. 31).

O alegorie diferă de o pildă în aceea că o pildă păstrează în mod tipic povestirea distinctă de interpretarea sau aplicaţiei ei, în timp ce alegorie împleteşte povestirea şi înţelesul ei.

Alegoria = o deviză retorică aplicabilă multor genuri literare care oferă o dimensiune simbolică unui text.

Alegorizarea = atribuirea unui text ascuns, înţelesuri adesea anacronistice pe care autorul nu le-ar fi intenţionat vreodată

Alegorizaţia = expansiunea de alegorizare şi împodobire a unui text care original a fost deja o alegorie într-o formă mai simplă (Hans-Josef Klauck in Blomberg, p. 44).

Din punct de vedere interpretativ, pildele şi alegoriile diferă într-un punct major: într-o pildă există un centru, şi detaliile sunt semnificative doar pe măsură ce se relatează faţă de centru; într-o alegorie există în general câteva puncte de comparaţie, nu neapărat centrate în jurul unei idei.

Pildele lui Isus sunt alegorii şi ele sunt autentice. Ele sunt alegorii nu în faptul că fiecare detaliu din pilde stau pentru ceva, ci în faptul că cel puţin câteva detalii din fiecare pildă funcţionează în mod metaforic pentru a indica spre un al doilea nivel de înţeles din povestire. În mod specific, pildele ilustrează diferite aspecte ale împărăţiei lui Dumnezeu (Blomberg, p. 133).

…………………………….

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)

PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)

ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)

HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)

SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)

BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)

COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)

ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos – Biserica)

ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare – sfârşitul)
Newsletter gratuit!
Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologie_mai09.htm

Președintele Academiei Române: „Autoritățile ar trebui să spună clar și precis că normalitatea este școala față în față și nu școala online. Un învățător face mai mult decât 10 laptopuri”

download - Copie

DE VLAD PÂRĂU  /   ȘTIRI   /   Publicat: Miercuri, 05 august 2020, 21:29   /   Actualizat: Miercuri, 05 august 2020, 22:18

Președintele Academiei Române: „Autoritățile ar trebui să spună clar și precis că normalitatea este școala față în față și nu școala online. Un învățător face mai mult decât 10 laptopuri”

ARTICOLE RELAȚIONATE

Acad. Ioan Aurel Pop: Nu suntem la capătul istoriei, dar cred că am pierdut busola. Mulți oameni, amețiți de ghiftuirea materială, cred că lumea e o imensă scenă iar ei joacă o piesă de teatru scrisă tot de ei. Globalizarea, consecința acestei „semeții”
Acad. Ioan Aurel Pop: Nu suntem la capătul istoriei, dar cred că am pierdut busola. Mulți oameni, amețiți de ghiftuirea materială, cred că lumea e o imensă scenă iar ei joacă o piesă de teatru scrisă tot de ei. Globalizarea, consecința acestei „semeții”

Acad. Ioan Aurel Pop, despre fervoarea demolării: Pentru prejudecățile și faptele noastre nu au cum să fie vinovate cărțile, filmele, statuile sau oamenii din trecut, ci educația greșită, anturajul nepotrivit, ignoranța și prostia
Acad. Ioan Aurel Pop, despre fervoarea demolării: Pentru prejudecățile și faptele noastre nu au cum să fie vinovate cărțile, filmele, statuile sau oamenii din trecut, ci educația greșită, anturajul nepotrivit, ignoranța și prostia

Președintele Academiei Române, prof. dr. Ioan Aurel Pop, a criticat planul elaborat miercuri de oficialii din învățământ, avertizând că, prin generalizarea alternaivei digitale a demersului pedagogic, riscăm să ne îndreptăm spre îndobitocirea tinerilor, potrivit Observator News.

„Eu am spus că școala online, în acest moment, este o alternativă necesară, dar ar fi o mare eroare să o generalizăm pentru că suntem în fața unei situații-limită și riscăm să confundăm excepția cu regula. Autoritățile ar trebui să spună clar și precis că normalitatea este școala față în față și nu școala online. Dacă nu scoatem în evidență acest aspect temporar riscăm să dăm impresia că această criză se va prelungi la nesfârșit. […] Nu ne putem juca cu generalizările. Un învățător face mai mult decât 10 laptopuri”, a opinat academicianul Ioan Aurel Pop, la Observator.

Ministrul Educației, Monica Anisie, a anunțat miercuri că școala va începe la 14 septembrie, existând 3 scenarii de desfășurare a cursurilor. În cel mai sumbru dintre acestea, „dacă situația epidemiologică va fi una foarte dificilă, atunci se ia decizia ca pentru 14 zile să fie suspendate cursurile și să continue școala în sistem online”, a explicat Monica Anisie.

După cum ActiveNews a relatat anterior, prof. dr. Ioan Aurel Pop s-a pronunțat în favoarea școlii clasice și înainte de anunțarea deciziei oficiale privind variantele de desfășurare a noului an școlar: „Cum să ne imaginăm noi că vom face școală la distanță? Cum să ne imaginăm noi că este corect un masterat făcut online? Să transmiți acest lucru ca și cum ar fi ceva normal mi se pare o exagerare și o lipsă de respect pentru acest popor. Școala trebuie făcută față în față”, sublinia luni președintele Academiei Române.

CELE MAI POPULARE
OPINII

Restaurare cu buldozerul

În trei cuvinte, imaginea unui popor care se preface, la nesfârșit, că mai are o șansă. Că va fi și altfel decât azi. Că restaurarea țării se va termina la timp și că vizitatorii, cuminți, vor plăti bilet întreg și vor admira, metru cu metru, minunea.

PE ACELAȘI SUBIECT
Academicianul Ioan Aurel Pop: „Cum să ne imaginăm noi că vom face școală la distanță? Să transmiți acest lucru ca și cum ar fi ceva normal mi se pare o exagerare și o lipsă de respect pentru acest popor. Școala trebuie făcută față în față”

Academicianul Ioan Aurel Pop: „Cum să ne imaginăm noi că vom face școală la distanță? Să transmiți acest lucru ca și cum ar fi ceva normal mi se pare o exagerare și o lipsă de respect pentru acest popor. Școala trebuie făcută față în față”

RECOMANDĂRILE NOASTRE

https://www.activenews.ro/stiri/Presedintele-Academiei-Romane-%E2%80%9EAutoritatile-ar-trebui-sa-spuna-clar-si-precis-ca-normalitatea-este-scoala-fata-in-fata-si-nu-scoala-online.-Un-invatator-face-mai-mult-decat-10-laptopuri-162450

Ce spune Scriptura despre cadouri cu ocazia diferitor sărbători?

download - Copie

 Doina Bejenaru  28-03-2018 

Se apropie sărbătorile… din nou, ce bine  Nu de puține ori am auzit: „Nu este bine să sărbătorim, cel puțin nu acum, pentru că am fi ca și lumea…” sau „Să dai și să primești cadouri cu ocazia anumitor sărbători este greșit” (ca să nu spun păcat).

Oare Scriptura ce spune despre acest subiect? Domnul Dumnezeu este de acord cu sărbătoarea?! Dar dacă dau un cadou celui drag sau primesc un cadou de la cineva cu ocazia unei sărbători?!

Până la urmă dincolo de părerea subiectivă a fiecăruia, ceea ce contează cu adevărat este ce spune Biblia!

Îmi aduc aminde că eram la RVE Suceava și răspundeam în direct la întrebări. Cineva a sunat si a întrebat pe un ton foarte apăsat și grav: „Este păcat să dăm și să primim cadouri!?” A fost mai mult o afirmație decât o întrebare… pe moment am fost încurcat, nu din pricina greutății întrebării sau a lipsei răspunsului ci… întrebarea, mi se părea cel puțin ciudată!

Dragii mei, pentru mine există Cineva care mi-a făcut cele mai multe și minunate cadouri: DUMNEZEU. Iar cel mai minunat cadou pe care l-am primimit de la Dumnezeu este mântuirea! Avem un Dumnezeu care iubește să ne dea daruri… „darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” Romani 6:23

„Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”  Matei 7:11 (lucruri bune… slavă Domnului, eu îmi doresc și am nevoie de muuulte lucruri bune!!!)
„…apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” Fapte 2:38
și lista poate continua…

Posibil ca unii să scrâșnească din dinți când vor citi aceste rânduri, dar dragul meu, dacă nu îți place să sărbătorești, dacă nu îți place să primești și să dai daruri (ceea ce mi se pare cel puțin ciudat), este treaba ta, numai nu mă obliga și pe mine să o fac.

Eu voi sărbătorii și voi primii și voi da daruri în continuare :)!

Binențeles conteaza unde, cum, de ce, cu cine și când o faci…!

Mai jos, în câteva minute, într-un mod destul de stângaci veți găsi răspuns la această întrebare:

„Este păcat să sărbatăresc, dar să dau și să primesc cadouri?”

Realizat de Daniel Popescu și Vlad Breană

Jurnal de Rugăciune pentru Biserica Persecutată

 31 Martie 2018  

Eritrea – o țară nouă din Africa …

 31 Martie 2018  

https://www.stiricrestine.ro/2018/03/28/ce-spune-scriptura-despre-cadouri-cu-ocazia-diferitor-sarbatori/?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/opinii/ce-spune-scriptura-despre-cadouri-cu-ocazia-diferitor-sarbatori/

Azi!?! Da, chiar azi!

download - Copie

 Doina Bejenaru  01-06-2018 

Azi nu poate fi ieri și nu are cum să fie nici mâine. Deși ar fi putut fi oricare altă zi, astăzi este azi. Ieri s-a dus și mâine nu ne aparține… Când e azi, acum ai timp, dispui de o șansă în plus să faci ceea ce n-ai făcut ieri sau poate ce n-ai făcut niciodată.

Ieri e vechi, e chiar foarte vechi pentru că nu se va mai întoarce vreodată. Dacă ieri ai trăit bucurii, necazuri sau provocări, ele au fost pentru ieri. Influența sau ecoul lor se poate auzi și astăzi, însă pentru ceea ce a fost ieri tu nu mai poți face sau schimba nimic, decât poate doar viziunea pentru mâine… Dacă te-ai opri puțin, doar puțin și dacă te-ai gândi bine, ți-ai da seama că în tot parcursul tău, azi, sau momentele astea –  sunt cele mai prețioase, cele mai singure între ieri și mâine.

Ieri e vechi, azi e nou și pe mâine nu a apucat nimeni, dar chiar nimeni să-l vadă, pentru de fiecare dată se transformă în azi. Azi poți face foarte multe pentru ziua în curs, bineînțeles, în timpul care ți-a mai rămas din ea. Dacă ieri ți-ai pus încrederea în Domnul, azi în cine sau în ce ți-ai pus încrederea? Dacă ieri nici măcar nu te-ai gândit la acesta și îl lași și pe astăzi să treacă, crezi că o vei face mâine?

Ziua de azi contabilizată în timpul nostru, este de 12 ore pe timp de zi, 12 ore pe timp de noapte, în total 24 de ore sau 1440 de minute și până „azi” – cel de mâine, la aceeași oră, minut, secundă, vor fi trecut 86,400 de secunde pe care le vei fi risipit sau câștigat, însă pentru fiecare din ele într-o zi, Dumnezeu îți va cere socoteală.

Dacă cele 86,400 de secunde s-ar transforma în bani, în euro/dolari/lei, ți-ai mai permite să pierzi vreo secundă din cele care ți s-au dat?

Unii cred că azi nu se mai sfârșește niciodată și se aruncă spre tot felul de plăceri infime sau investesc în amuzamentul ieftin, scuzându-se că de vreme ce mâine nu va mai fi, trebuie să profite „din plin” de astăzi. Biblia descrie aceasta – o pură nebunie, pentru că până la urmă nici o zi nu este a noastră, toate sunt ale Domnului. Viața e mai mult decât hrana și trupul este mai mult decât îmbrăcămintea (Luca 12:23). Nimeni nu s-a compus singur și nimeni nu are suflare de la sine. Acestea ne-au fost date, și sunt pentru un timp scurt, pentru un timp foarte scurt chiar, pentru că suntem creați ca să trăim veșnic.

Pentru fiecare zi, Dumnezeu își reînnoiește binecuvântările Sale. Soarele răsare și apune, nu la porunca ta, ci la porunca Lui. Frigul sau căldura de afară, nu vin după voința ta ci sunt lăsate după voința Lui. Numai când stai de vorbă cu El îți poți da seama de binecuvântările Lui.

Alții cred că azi este singura zi pe care o au la dispoziție ca și cum mâine nu ar mai fi și ca și cum nu ar mai fi altă zi. Aleargă de dimineața până seara, adună mult, mai mult decât au nevoie și fără să își dea seama tot ce adună cade prada ruginei, moliei sau hoților. În toată această alergătură Dumnezeu nu este în gândurile lor și acest lucru este trist, chiar foarte trist.

Biblia spune că celor neprihăniți, El le dă pâinea ca prin somn (Psalmul 127:2). Da, neprihăniții trebuie să muncească, trebuie să fie responsabili, însă ei știu să profite de un „azi” pentru a sta de vorbă cu Domnul și pentru a investi în cele veșnice.

Mai sunt unii care au timp să facă toate lucrurile, însă nu azi. Pentru ei totdeauna „mâine” este cel mai potrivit moment. Mâine o să se pocăiască, mâine o să-și programeze timpul mai bine, mâine o să facă lucrurile pe care nu le-au făcut ieri sau nici măcar azi nu au apucat să le facă. Mâine vor avea timp să le facă pe toate. Biblia, în acest caz dă un exemplu –  furnica ce lucrează și strânge, dar nu o face pe ultima sută de metri și nu se responsabilizează mâine.

Nu știu care este perspectiva ta sau din ce categorie faci parte. Nu știu ce e mai important pentru fiecare: ieri, azi sau mâine, știu însă că azi este totuși o zi foarte importantă.

Dacă ești părinte, azi trebuie să petreci timp cu copilul sau copii tăi. Dacă încă îți mai trăiesc părinții, fie că ai 15 ani, fie că ai 20, 40 de ani sau mai mult, sună-i și spune-le că-i iubești, spune-le că îi prețuiești și chiar mulțumește-le pentru sacrificiile lor oricât de banale ți s-ar părea.

Dacă ești copilul Domnului, azi trebuie să vorbești cu El și să-L lași ca El să-ți vorbească prin Duhul Sfânt, prin sfântul Său Cuvânt. Dacă nu Îl cunoști pe Dumnezeu, sau mai bine zis – dacă nu Te cunoaște, ce mai aștepți? Caută să-L descoperi și El se va lăsa descoperit. Pentru că inima celor ce Îl caută și devin transformați de El, au parte de bucuria prezenței Lui experimentează bucuria părtășiei cu El, dincolo de bucuria de a trăi o viață morală, curată și eficientă.

În gramatica bibilică nu se vorbește decât despre timpul prezent. Se vorbește despre timpul de ieri, timpul de azi și de timpul de mâine, dar din perspectiva prezentului continuu. Prezentul de ieri, azi și de mâine – și chiar de n-ar fi posibil acest lucru să fie prezentat sub forma aceasta, comparat cu eternitatea/veșnicia, timpul nostru nu e decât un timp scurt aici, înainte de eternul azi în împărăția cerurilor, sau în chinul cel veșnic.

Dacă nu îl cunoști pe Dumnezeu în mod personal sau nu vrei să Îl cunoști pe El cât mai ai șansa și cât mai ești în viață, azi va deveni un ieri etern în care ai fi putut face ceva; un etern lipsit prezenta Lui Dumnezeu – în chinul cel veșnic, fără ca regretul și căința să mai poată remedia ceva, fără nici o șansă unui Salvator și fără pic speranță pentru Acesta să te transforme. Un mâine dincolo de viața aceasta, pe care și-L imaginează unii oameni fără de Dumnezeu, nu e nicidecum însoțit de cele mai nobile trăiri pe care le poți avea și pe care le poți exploata în materie de cunoaștere a lui Dumnezeu. Șansa aceasta îți este în timpul lui „azi” din viața aceasta.

Biblia ne vorbește despre un „azi” în care Hristos s-a jertfit pentru noi, vorbește despre un „azi” în care ne cheamă pe fiecare să dăm socoteală de modul în care răspundem sacrificiului Lui.

Azi suntem chemați la părtășie cu El, să-L cunoaștem mai mult, azi să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută și desăvârșită înaintea Lui. Azi e un timp important. Nu lasă nimic din ceea ce poți face azi pe mâine-le de care s-ar putea niciodată să nu mai ai parte!

Nu fac sau am făcut pledoarie pentru un simplu cuvânt, pentru „azi”- ci pentru oportunitatea pe care o avem, pentru acest fapt real că timpul de care dispunem trebuie să fie răscumpărat și să-l investim în lucrurile eterne.

Azi dacă auzi glasul Lui nu îți împietri inima. Azi să rămânem cu inima deschisă. Azi să Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu!

Autor: Andrei Mereuță

https://www.stiricrestine.ro/2018/06/01/azi-da-chiar-azi/?utm_source=feedburner&utm_medium=

Un virusolog chinez CONFIRMĂ teoriile ‘conspiraționiștilor’ — B a r z i l a i – e n – D a n

Un virusolog chinez CONFIRMĂ teoriile ‘conspiraționiștilor’: COVID-19, produs în laborator de armata Chinei comuniste Autor: Loredana Codruț Publicat: 05/08/2020 10:56 Actualizat: 05/08/2020 11:14 Dezvăluiri bombă care aruncă în aer tot ce se credea despre coronavirus. Li-Meng Yan, virusolog chinez și doctor la Southern Medical University – o universitate afiliată armatei Chinei comuniste, susține că noul […]

CUM TREBUIE SĂ ÎNTÂMPINĂM GREUTĂȚILE VIEȚII, PĂSTOR CORNEL GHIȚĂ

download - Copie

„Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel când într-altul…” Iov 33:14

În viața pe care o trăim pe pământ, fiecare dintre noi purtăm porția noastră de greutăți și de suferințe pe care Dumnezeu o îngăduie fiecăruia. Dacă ai ajuns la o vârstă și nu știi ce este boala, suferința, lipsa, dă slavă lui Dumnezeu. În mod sigur, fiecare vom avea parte de perioade grele în viață. De aceea este bine ca în momente ca acestea, când stăm liniștiți lângă cuvântul lui Dumnezeu, să strângem adevărurile sfinte, iar atunci când va trebui să trecem prin furtuni, să ne aducem aminte de învățăturile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Să nu alunecăm și să nu spunem lucruri nepermise despre Dumnezeu. Niciodată nu trebuie să spunem că Dumnezeu este nedrept. El este drept întotdeauna.

Dumnezeu ne curățește și modelează caracterul nostru prin suferință. Totuși, trebuie înțeles că Dumnezeu nu-Şi găsește plăcerea în a ne vedea suferind. Ca să putem declara, în orice împrejurare a vieții, că Dumnezeu este drept, avem nevoie de credință. Prin suferință Dumnezeu ne maturizează și ne învață să-i înțelegem pe oamenii care trec și ei, la rândul lor, prin suferință.

Dumnezeul nostru ne iubește, iar această iubire nu o putem înțelege. Nu trebuie să fim orbiți de prezentul care este trecător. Noi suntem copiii Celui Atotputernic, avem o nădejde și un viitor. Să nu pierdem din vedere realitatea: DUMNEZEU ESTE DREPT, ESTE BUN, ESTE ATOTPUTERNIC ȘI PLIN DE DRAGOSTE. SLAVĂ ȚIE, DOAMNE.

Păstor Cornel Ghiță

ALTE ARTICOLE

Mana profetica – Inselaciune…

download - Copie

Mana profetica – Inselaciune…

Nu te lăsa înșelat de vrăjmaș prin pofta firii pământești și pofta ochilor. Vrăjmașul poate face lucrurile să apară atât de ademenitoare și de dorit, și totuși, nu e decât o iluzie; nu este nimic real; este o minciună pentru că diavolul este un mincinos. Să nu poftești lucrurile din lume, ci mai degrabă să dorești ceea ce vine din Duhul Sfânt, acele lucruri care sunt eterne. Amintește-ți că Isus a fost încercat și ispitit de diavolul și deși El era 100% om, a biruit ispitele. Și tu îl vei birui pe vrăjmaș, pentru că Cel ce este în tine este mai tare decât cel ce este în lume.

Verset biblic: 1 Ioan 2:16 – „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.”

© Ruach Ministries

 

Mana profetica – Ridica-te pentru inchinare!

Domnul cheamă toți închinătorii de la nord până la est. Pe cei ce cântă, pe chitariști, pianiști, dansatori, tobari, etc. Îi cheamă pe toți închinătorii să se închine și să se trezească din somn. Cântați cântările bucuriei, cântările laudei, cântările iubirii. Arată-i Regelui Regilor cât de mult Îl iubești. Ridicați-vă, închinătorilor, și izbucniți într-un mod nou de închinare. Este timpul să se trezească profeții, muzicienii, învățătorii, evangheliștii, apostolii, predicatorii, voi toți aceia ce ați adormit de atâta vreme, este timpul să vă închinați în Duh și Adevăr.  Vă provoc pe voi, toți care ați adormit, să vă treziți și să umblați în chemarea voastră profetică. Sunteți aici pentru a vă închina. Ridicați-vă de la nord, ridicați-vă de la est. În unitate ne vom închina și ne vom ruga Domnului nostru Isus, care a înviat dintre cei morți.

Citeste mai departe

Mana profetica – Teama de Domnul…

Când eram tânăr în credință, credeam că frica de Domnul este asemănătoare cu teama de ceva rău, cu teama de a nu fi omorât sau chiar cu teama de un păianjen. Mai târziu, am realizat că frica de Domnul are de-a face cu venerarea, cu teama reverențioasă față de Cel care a creat toate lucrurile, Cel care vede totul și cunoaște totul. Am început să înțeleg că frica de Domnul este începutul înțelepciunii (Proverbe 9:10), duce la viață (Proverbe 19.23) și este o comoară (Isaia 33:6). Nu demult am ascultat mesajul unui foarte cunoscut învățător al Cuvântului lui Dumnezeu care a spus că frica de Domnul are o dublă înțelegere. Da, frica de Domnul înseamnă venerare si teamă reverențioasă, dar în același timp înseamnă teama de a nu-L pierde pe Preaiubitul noastru.

Citeste mai departe

Mana profetica – Ridica-te si intra in stapanire!

Iosua a știut prin Duhul că Dumnezeu îi va da orice loc unde va călca talpa piciorului lui. El a fost un om care trăia prin credință! Indiferent cum arată lumea ta astăzi, Dumnezeu ți-o va da în stăpânire! Ridică-te astăzi și exercită-ți autoritatea prin Duhul împotriva oricărui obstacol! Nu te lăsa intimidat de frică, neliniște, vrăjitorie, sărăcie, boală sau orice altceva îți stă în față! Astăzi, biruința este a ta! Ridică-te și intră în stăpânire!

Verset biblic: Iosua 1:8 – ”Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”

© Ruach Ministries

Mana profetica – Confruntarea

Pentru noi, cei ce suntem angajați într-un război spiritual, este important să înțelegem că pe măsură ce căutăm ungerea prin care să-l biruim pe vrăjmaș, nu putem învăța lecții mai valorease ca acelea desprinse din confruntarea lui Isus Hristos cu diavolul în pustie. Înțelegând confruntarea lui Isus din pustie, împuternicirea pe care o căutăm, nu vine întotdeuna pe fondul unei stări de confort, ci de confruntare crucială. Isus Și-a întemeiat Împărăția prin cuvântul scris! În timp ce trebuia să-i reziste vrăjmașului, Isus a decretat Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate supremă în viața Sa. În timpul strădaniilor noastre de a-l birui pe vrăjmaș, haideți să ne amintim că autoritatea noastră supremă stă în „Cuvântul scris”!

Citeste mai departe

Mana profetica – Onoare…

Dumnezeu ne-a chemat să slujim în Împărăția Sa. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus, pentru a ne arăta calea, pentru a fi modelul pe care să-l urmăm. Haideți așadar să nu umblăm după titluri în lucrare, după onoare și slavă, ci să urmărim chemarea pentru viața noastră, lucrarea înaltă a slujirii ce vine împreună cu chemarea.

Verset biblic: Ioan 13:12-17 – ”După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi, Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.”

© Ruach Ministries

Mana profetica – O inima curata…

„Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule”, era rugăciunea lui David înaintea lui Dumnezeu. Sunt atât de multe lucruri pe care le cerem de la Domnul. Nu le primim, pentru că motivațiile noastre sunt greșite. Le cerem pentru un scop egoist, pentru împlinirea care vine din dorințele firești. Scopurile noastre nu-L glorifică pe Dumnezeu. Sunt atât de multe lucruri pe care Domnul ar dori să ni le ofere, însă ochii noștri sunt îndreptați spre cele firești și nu spre cele spirituale. Când începem să privim cu ochii Duhului, concentrarea pe dorințele noastre se diminuează, iar inima noastră începe să se schimbe. Apoi, putem cere, și ceea ce vom cere va fi dintr-o inimă schimbată, nu dintr-un duh firesc. În acel moment situația se va schimba.

Citeste mai departe

Mana profetica – Rugaciunea la locul de munca…

Dumnezeu dorește să transforme locul tău de muncă într-un loc unde toți să se poată bucura de beneficiile mânturii. Printr-o angajare permanentă în rugăciune, nu va exista națiune, organizație, oraș, guvern, căsnicie sau condiție personală care să nu fie impactată de puterea ei răscumpărătoare. Rugăciunea MUTĂ MUNȚII!!!!

Adu-ți aminte să te rogi pentru aceia care în mod răutăcios abuzează sau se folosesc de alți oameni. Când te rogi, deschizi posibilități noi nu doar pentru tine, ci și pentru alții. Noi trebuie să legăm succesul nostru de succesul tuturor, pentru ca la vremea potrivită să ne bucurăm de roade împreună.

Citeste mai departe

Mana profetica – Vis important!

Seara trecută m-am trezit îndurerat și oarecum tulburat, în urma unui vis care a fost foarte grăitor. Visul a fost așa:

Domnul mi-a arătat o imagine a Trupului lui Hristos. Trupul prezent era acoperit de găuri negre de diferite mărimi. Părea că aceste găuri au apărut după ce cineva/ceva a mâncat din carnea trupului. M-am trezit imediat. Nu a fost o imagine plăcută. În timp ce mă rugam Domnul mi-a vorbit astfel: „Acesta este duhul din spatele „doctrinei dracilor”! Și anume, diferite doctrine care se învață astăzi în biserică. Duhul înșelăciunii care cuprinde astăzi biserica. Așa apare Trupul lui Hristos în domeniul spiritual, ca și rezultat al acțiunilor acestor duhuri. Dumnezeu vorbește Bisericii Sale astfel: Trebuie să fim atenți să nu ne lăsăm prinși, îngăduindu-i vrăjmașului să ne înșele, ci să începem să luăm în considerare felul în care umblăm în această vreme. Făcând așa vom evita judecata ce va veni, căci El se va întoarce să-Și ia Mireasa fără pată și fără zbârcitură!

Verset biblic: Matei 24:24-25 – „Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, că v-am spus mai dinainte.”

© Ruach Ministries

Mana profetica – Fii focalizat!

Când te depărtezi de la calea pe care Domnul a ales-o pentru tine, El va interveni cu siguranță pentru a te aduce înapoi, pentru că te iubește așa de mult. Nu rătăci pe o cale care duce la distrugere, unde diavolul așteaptă să dărâme zidul tău de protecție și astfel să te atace. Nu lăsa lucrurile trecătoare ale acestei lumi să te seducă. Apropie-te în schimb de Dumnezeu, căci cu cât petreci mai mult timp în prezența Lui, cu atât te vei asemăna mai mult cu El.

Verset biblic: Psalmul 139:1-3 – „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.”

© Ruach Ministries

Mana profetica – Batalia spirituala

Ungerea pentru BIRUINȚA în bătălia spirituală o primim atunci când suntem supuși lui Dumnezeu, când ne ÎMPOTRIVIM vrăjmașului și când rămânem FERMI pe poziția pe care Dumnezeu ne-a așezat! Ia decizia de a umbla în puterea lui Dumnezeu!

Verset biblic: Matei 4:6-7 – ”şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră”. De asemenea este scris, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.”

© Ruach Ministries

 

https://alfaomega.tv/devotional?start=968

Educatie si creativitate (2)

download - Copie

Posted on 21 mai 2008 by DanutM

Determinarea şi cultivarea capacităţii creative a studenţilor

Nu fiecare fiinţă umană are din punct de vedere ereditar aceeaşi capacitate creativă. Coeficientul de inteligenţă (până la nivelul 120) joacă un rol important în acest proces. Dincolo de acest nivel determinanţi sunt factorii de personalitate: fluiditatea şi flexibilitatea gândirii, echilibrul afectiv, perseverenţa, originalitatea, capacitatea de a rezista spiritului gregar etc. Un alt factor determinant îl reprezintă nivelul şi varietatea cunoştinţelor, precum şi predominanţa factorilor psihici non-verbali care îşi au sediul în emisfera dreaptă a creierului.

Dat fiind că este o caracteristică atipică şi calitativă, nivelul de creativitate al unui student nu poate fi determinat prin metode cantitative. Pentru evidenţierea lui trebuie utilizate teste specifice, experimente, şi chestionare adecvate.

În acelaşi timp însă, nivelul de creativitate al unui anume student nu este o constantă absolută, ci el poate creşte prin stimulare adecvată sau poate scădea prin neîntrebuinţare şi necultivare. Creativitatea poate şi trebuie să fie cultivată, atât în activităţile şcolare, cît şi în cele extraşcolare.

Metode şi procedee creative

  1. Brainstorming-ul sau asaltul de idei este o metodă de rezolvare creativă a unor probleme, care a fost elaborată de Osborne. Ea are la bază principiul asocierii libere a ideilor şi constă în emiterea de către membrii unui grup, fără inhibiţii şi evaluări de vreun fel, a unor posibile soluţii la o problemă enunţată anterior de către moderator. Ideile enunţate sunt înregistrate şi evaluate apoi de către participanţi sau de către o comisie formată în acest scop.
  2. Sinectica este o metodă concepută de Gordon şi constă din asocierea unor elemente diverse, aparent fără legătură între ele, în vederea elaborării unor idei noi.
  3. Panelul este o metodă interactivă în care în faţa unei audienţe avizate sunt invitaţi un număr de specialişti reprezentând diverse puncte de vedere asupra problemei puse în discuţie. După prezentarea de către fiecare dintre specialişti a propriei poziţii, urmează o serie de discuţii între ei, pentru clarificarea punctelor de apropiere şi a elementelor care diferă în fiecare abordare. În final se oferă participanţilor posibilitatea de a pune întrebări şi de a formula propriile lor poziţii cu privire la problema care a ocazionat dezbaterea.

Procedee de stimulare a imaginaţiei

Osborne, ca de altfel şi alţi specialişti în domeniu, au consemnat o serie de procedee de stimulare a gândirii creative. Dintre acestea, cele mai importante sunt următoarele:

  1. utilizarea– căutarea unui număr cît mai mare de întrebuinţări ale unui obiect, în stare originară sau modificată;
  2. analogia– explorarea asemănărilor între un anumit obiect şi altele;
  3. adaptarea– imaginarea felurilor în care putem adapta un anume obiect unor noi utilizări;
  4. modificarea – enumerarea modurilor în care poate fi modificat un anume obiect pentru a i se putea conferi noi întrebuinţări;
  5. amplificarea – găsirea de noi elemente care i se poate adăuga unui obiect pentru ca acesta să capete noi utilizări;
  6. substituirea – căutarea unor soluţii pentru înlocuirea unui obiect în vederea împlinirii aceloraşi nevoi de întrebuinţare;
  7. inversarea – abordarea unei probleme dintr-o perspectivă complet nouă, opusă celei tradiţionale.

https://agorachristi.wordpress.com/2008/05/21/educatie-si-creativitate-2/

 Definiţia Gnosticismului Octavian C. Obeada Preşedintele Misiunii Vox Dei

download - Copie

Pagina de Apologetică

 

Octavian C. Obeada Pagina de Apologetică este realizată de

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

Eroarea, într-adevăr, nu este niciodată expusă în deformarea ei goală, ca nu cumva, fiind astfel expusă, să fie deodată detectată. Aceasta însă este ornată cu şiretenie într-o haină atractivă, ca prin această formă exterioară, să o facă să apară pentru cel neexperimentat (pe cât de ridicolă pară să fie expresia) mai adevărată decât adevărul în sine” (Irineu, Împotriva Ereziilor 1.2).

Cuvântul „erezie” provine de la grecescul hairesis, care înseamnă „alegere”, sau „sciziune”. La început termenul de erezie nu purta cu sine înţelesul negativ pe care îl are acum. Dar, pe măsură ce biserica timpurie a crescut în scopul şi influenţa ei în zona Mediteraneană, diferiţi învăţători au propus idei controversate cu privire la Hristos, Dumnezeu, mântuire, şi alte teme biblice. Devenise necesar pentru biserică să determine ce era şi nu era adevărat conform Bibliei. De exemplu, Arius de Alexandria (320 d. Hr.) a învăţat că Isus era o creaţie. Era aceasta adevărat? Era aceasta important? Ulterior au apărut alte erori. Docetiştii au învăţat că Isus nu era uman. Modaliştii au negat Trinitatea. Gnosticii au negat întruparea lui Hristos. Din necesitate, biserica a fost forţată să se confrunte cu aceste erezii prin a proclama ortodoxia. Şi prin a face astfel, a adus condamnare asupra acestor erezii şi ereticii au devenit o realitate.

În acest număr:

 Definiţia Gnosticismului  [pagina 1]
De ce Biblia Baptista este Diferita? – de Caius Obeada  [pagina 2]

Definiţia Gnosticismului

Doctrina mântuirii prin cunoştinţă. Această definiţie, bazată pe etimologia cuvântului (gnosis „cunoştinţă”, gnostikos, „binele în cunoaştere”), este corectă atât cât merge de departe, dar dă doar una, deşi probabil cea predominantă, dintre caracteristicile sistemelor Gnostice de gândire. În timp ce iudaismul şi creştinismul, şi aproape toate sistemele păgâne, susţin că sufletul îşi atinge finalul său potrivit prin ascultarea minţii şi voinţei faţă de Puterea Supremă, cum ar fi, credinţa şi faptele, este deosebit de specific pentru Gnosticism că acesta pune mântuirea sufletului doar în posesia unei cvasi-intuitive cunoştinţe a tainelor universului şi a formulei magice indicative a acestei cunoştinţe. Gnosticii erau „oamenii care ştiau”, şi cunoştinţa lor odată i-a făcut o clasă superioară de fiinţe, a căror statut prezent şi viitor era esenţial diferit de acela al celor care, pentru orice motiv, nu ştiau. O definiţie mai completă şi una istorică a Gnosticismului ar fi:

Un nume colectiv pentru un mare număr de secte foarte variate şi panteist-idealiste, care au înflorit o perioadă înainte de Era Creştină până în secolul cinci, şi care, în timp ce împrumută frazeologia şi unele dintre poruncile principalelor religii ale vremii, şi în special ale creştinismului, a susţinut că materia este o deteriorare a duhului, şi întregul univers o depravare a Divinităţii, şi învăţa că finalul tuturor fiinţelor este învingerea grosolăniei materiei şi întoarcerea către Spiritul-Părinte, a cărui întoarcere ei susţineau că este inaugurată şi facilitată prin apariţia unui anumit Mântuitor trimis de Dumnezeu.

Oricât de nesatisfăcătoare ar fi această definiţie, obscuritatea, multitudinea şi sălbatica confuzie de sisteme Gnostice cu greu va permite o altă definiţie. Mai mult, mulţi cărturari ar susţine că fiecare încercare de a da o descriere generică sectelor Gnostice este o muncă pierdută.

ORIGINEA

Începuturile Gnosticismului au fost multă vreme o chestiune de controversă şi încă sunt în mare parte un subiect de cercetare. Cu cât sunt studiate mai mult aceste origini, cu atât mai departe ele par să se retragă în trecut. Întrucât mai înainte Gnosticismul a fost considerat în mare parte o corupere a creştinismului, acum se pare clar că primele urme ale sistemelor Gnostice pot fi deosebite cu câteva secole înainte de Era Creştină. Originea sa estică a fost deja susţinută de Gieseler şi Neander; F. Ch. Bauer (1831) şi Lassen (1858) au căutat să dovedească relaţia sa cu religiile din India; Lipsius (1860) a indicat spre Siria şi Fenicia ca fiind căminul său, şi Hilgenfeld (1884) prin acesta s-a conectat cu Mazdeismul târziu. Joel (1880), Weingarten (1881), Koffmane (1881), Anrich (1894), şi Wobbermin (1896) au căutat să explice ridicarea Gnosticismului prin influenţa filozofiei greci platonice şi a misterelor greceşti, în timp ce Harnack l-a descris ca o „acută elenizare a creştinismului”. Totuşi, pentru ultimii douăzeci şi cinci de ani, tendinţa cărturarilor s-a mutat constant spre a dovedi originile pre-creştine orientale ale Gnosticismului. La al Cincilea Congres al Orientaliştilor (Berlin, 1882) Kessler a adus legătura dintre Gnosis şi religia Babiloniană. Totuşi, după acest nume din urmă, el nu s-a referit doar la religia originală din Babilonia, ci la religia sincretică care a apărut după cucerirea Cirului. Aceeaşi idee este adusă în al săi „Mani” şapte ani mai târziu. În acelaşi an F.W. Brandt a publicat a lui „Mandiäische Religion.” Această religie Mandaeană este formă atât de inconfundabilă de Gnosticism încât se pare dincolo de orice îndoială că Gnosticismul a existat independent de aceasta, şi anterior lui, creştinismului. În ani mai recenţi (1897) Wilhelm Anz a subliniat similaritatea apropiată între astrologia Babiloniană şi teoriile Gnostice despre Hebdomad şi Ogdoad. Deşi în multe exemple speculaţii despre Babilonienele Astrallehre au mers dincolo de cărturarii cumpătaţi, totuşi în acest exemplu specific deducţiile făcute de Anz par solide şi de încredere. Cercetările din aceeaşi direcţie au fost continuate şi introduse la o scară mai largă de W. Bousset, în 1907, şi conduse spre rezultate descoperite cu grijă. În 1898 s-a făcut încercarea de M. Friedländer de a urmări Gnosticismul în iudaismul pre-creştin. Opinia lui că termenul rabinic Minnim nu îi denumea pe creştini, după cum se credea în general, ci Gnosticilor Antinomiani, nu a găsit acceptare universală. De fapt, E. Schürer a adus suficiente dovezi pentru a arăta că Minnim este exact echivalentul dialectic Armaean pentru ethne. Cu toate acestea, eseul lui Friedländer îşi păstrează valoarea lui în urmărirea tendinţelor puternic antinomiane cu coloratură Gnostică pe teritoriu evreiesc. Nu puţini cărturari au lucrat ca să găsească sursa teoriilor Gnostice pe sol elenistic şi, specific, Alexandrin. În 1880 Joel a căutat să dovedească că germenul tuturor teoriilor Gnostice era de găsit în Plato. Deşi aceasta poate fi eliminată ca o exagerare, o anumită influenţă greacă asupra naşterii, dar în special asupra creşterii Gnosticismului, nu poate fi negată. În literatura Trismegistică, aşa cum este punctat de Reitzenstein (Poimandres, 1904), găsim că acesta este ciudat de înrudit cu Gnosticismul. Originea sa egipteană a fost apărată de E. Amélineau, în 1887, şi ilustrată de A. Dietrich, în 1891 (Abraxas Studien) şi 1903 (Mithrasliturgie). Relaţia filozofiei lui Plotinus cu Gnosticismul a fost descoperită de C. Schmidt în 1901. Faptul că gândul Alexandrin a avut o parte cel puţin în dezvoltarea Gnosticismului creştin este clar din faptul că volumul literaturii Gnostice pe care o posedăm vine la noi din surse egiptene (coptice). Faptul că această parte nu a fost una predominantă, totuşi, recunoscută de O. Gruppe în a lui „Griechische Mythologie und Religionsgeschichte” (1902). Este adevărat că misterele greci, după cum G. Anrich a indicat în 1894, a avut mult în comun cu Gnosticismul ezoteric; dar rămâne următoarea întrebare, în cât de departe aceste taine greceşti, după cum sunt cunoscute nouă, au fost produsul autentic al gândului grec, şi nu mult mai degrabă datorită influenţei covârşitoare a orientalismului.

Deşi originile Gnosticismului sunt încă în mare parte învelite în obscuritate, atât de multă lumină a fost revărsată pe problemă de muncile combinate ale multor cărturari încât este posibil să dăm următoarea soluţie tentativă: Deşi Gnosticismul ar putea părea la prima vedere doar un simplu sincretism aiurit al aproape tuturor sistemelor religioase din antichitate, acesta are în realitate un adânc principiu-rădăcină, care asimilat în fiecare sol care este necesar pentru viaţa şi creşterea lui; acest principiu este pesimism filozofic şi religios. Este adevărat, Gnosticii şi-au împrumutat terminologia lor aproape în întregime din religiile existente, dar ei doar au folosit-o pentru a ilustra măreaţa lor idee a răului esenţial al acestei existenţe din prezent şi datoria de a scăpa de aceasta prin ajutorul farmecelor magice şi a unui Mântuitor super-uman. Orice au împrumutat ei, acest pesimism ei nu l-au împrumutat – nu din gândirea greacă, care a fost o recunoaştere bucuroasă şi un omagiu faţă de frumosul şi nobilul din această lume, cu o desconsiderare studiată a elementului tristeţii; nu din gândirea egipteană, care nu a permis speculaţiilor sale elaborate cu grijă despre răsplată şi judecată în tărâmul de jos pentru a arunca o tristeţe asupra acestei existenţe prezente, ci a considerat universul creat sau evoluat sub înţelepciunea prezidată de Thoth; nu din gândirea iraniană, care susţinea că deţine supremaţia absolută a lui Ahura Mazda şi doar permiteau lui Ahriman o parte subordonată în creaţie, sau mai degrabă o contra-creaţie, a lumii; nu din gândirea indiană Brahminică, care era panteism pur şi simplu, sau Dumnezeu locuind înăuntru, nici identificat cu, universul, mai degrabă Universul existând ca fiind în contradicţie cu Dumnezeu; nu, în final, din gândirea semitică, căci religiile semitice erau ciudat de reticente faţă de soarta sufletului după moarte, şi vedeau toată înţelepciunea practică în adorarea lui Baal, Marduk, sau Assur, sau Hadad, ca ei să poată trăi mult pe acest pământ. Acest pesimism rostit, deplângând existenţa întregului univers ca o corupţie şi o calamitate, cu o fierbinte dorinţă de a fi eliberat de trupul acestei morţi şi o speranţă nebună că, dacă noi doar am şti, am putea prin câteva cuvinte mistice să dezlegăm vrăjile blestemate ale acestei existenţe – aceasta este fundaţia întregii gândiri Gnostice. Aceasta are acelaşi sol-părinte ca budismul; dar budismul este etic, el se străduieşte să îşi obţină finalul pentru stingerea tuturor dorinţelor; Gnosticismul este pseudo-intelectual, şi se încrede exclusiv în cunoştinţa magică. Mai mult, Gnosticismul, plasat în alte împrejurimi istorice, s-a dezvoltat de la început pe ale direcţii decât budismul.

Când Cir a intrat în Babilon în 539 î.Cr., s-au întâlnit două măreţe luminii de gândire şi a început, atât cât cunoaştem noi, sincretismul în religie. Gândirea iraniană a început să se amestece cu civilizaţia antică a Babilonului. Ideea marii lupte între rău şi bine, veşnic continuând în acest univers, este ideea părinte a Mazdeismului, sau dualismul iranian. Acesta, şi existenţa imaginată a nenumăratelor duhuri, îngeri şi deve intermediare, ca fiind convingerea care a biruit mulţumirea Semitismului. Pe de altă parte, încrederea de nezguduit, în astrologie, persuasiunea că sistemul planetar a avut o influenţă fatalistă asupra afacerilor acestei luminii, s-a ţinut pe picioare pe terenul din Haldea.

Măreţia celor şapte – Luna, Mercur, Venus, Marte, Soarele, Jupiter şi Saturn – sacrul Hebdomad, simbolizat de milenii de turnurile teatrale din Babilonia, rămân nediminuate. Într-adevăr, ei au încetat să mai fie adorate ca zeităţi, dar ei au rămas archontes şi dynameis, conducătorii şi puterile a căror forţă aproape irezistibilă a fost ameninţate de om. Practic, ei au fost schimbaţi din zei în deve, sau duhuri rele. Religiile invadatorilor şi a celor invadaţi au făcut un compromis: credinţa astrală din Babilon era adevărată, dar dincolo de Hebodomad a fost lumina infinită în Ogdoad, şi fiecare suflet uman a trebuit să treacă de influenţa adversă a zeului sau a zeilor din Hebdomad înainte ca acesta să poată să se ridice spre singurul Dumnezeu bun de dincolo. Această ridicare a sufletului prin sferele planetare spre cerul de dincolo (o idee necunoscută chiar pentru speculaţiile antice Babiloniene) a început să fie conceput ca o luptă cu puterile adverse, şi a devenit prima şi predominanta idee din Gnosticism. Al doilea mare component al gândirii Gnostice este magia, în mod potrivit numită astfel, adică, puterea ex opere operato de nume, sunete, gesturi şi acţiuni ciudate, după cum de asemenea amestecul elementelor pentru a produce efecte total disproporţionate faţă de cauză. Aceste formule magice, care au provocat râs şi dezgust pentru cei din exterior, nu sunt o corupţie târzie şi accidentală, ci o parte esenţială de Gnosticism, pentru că ele se găsesc în toate formele de Gnosticism creştin şi tot astfel în Mandaeism. Nici o gnoză nu a fost în esenţă completă fără cunoştinţa formulelor, care, odată pronunţate, erau nimicirea puterilor ostile mai înalte. Magia este păcatul original al Gnosticismului, nici nu este dificil să ghicim de unde este moştenit. Într-o anumită măsură aceasta s-a format în parte din fiecare religie păgână, în special tainele antice, totuşi miile de table magice dezgropate în Asiria şi Babilonia ne arată unde era de găsit cea mai mare creştere a magiei. Mai mult, termenii şi numele din cel mai timpuriu Gnosticism poartă o similaritate inconfundabilă faţă de sunetele şi cuvintele semitice. Gnosticismul a ajuns timpuriu în contact cu iudaismul, şi acesta trădează o cunoştinţă a Vechiului Testament, dacă doar să o respingă sau să împrumute câteva nume din acesta. Considerând coloniile evreieşti puternice, bine-organizate şi înalt culturalizate din valea Eufratului, acest contact timpuriu cu iudaismul este perfect natural. Probabil ideea Gnostică a Răscumpărătorului nu este legată cu speranţele Mesianice Evreieşti. Dar din prima concepţie Gnostică a unui Mântuitor este mai mult super-uman decât cea a iudaismului popular; al lor Manda d’Haye, sau Soter, este cumva o manifestare imediată a Divinităţii, un Rege al Luminii, un Æon (Aion), şi o emanaţie a Dumnezeului bun. Când Gnosticismul a intrat în contact cu creştinismul, care trebuie să se fi întâmplat aproape imediat la apariţia lui, Gnosticismul s-a aruncat cu o ciudată rapiditate în formele de gândire creştine, a împrumutat nomenclatura sa, l-a recunoscut pe Isus ca Mântuitor al lumii, a simulat sacramentele lui, a pretins că fie o revelaţie ezoterică a lui Cristos şi a Apostolilor Lui, au inundat lumea cu Evangheliile apocrife, şi Fapte, şi Apocalipse, pentru a-şi dovedi pretenţia sa. În timp ce creştinismul a crescut în şi în afara Imperiului Roman, Gnosticismul s-a răspândit ca o ciupercă la rădăcina sa, şi a pretins să fie singura formă adevărată de creştinism, nepotrivită, într-adevăr, pentru mulţimea vulgară, ci pusă de o parte pentru cei dăruiţi şi aleşi. Astfel rangul a fost creşterea sa otrăvitoare încât a părut un pericol din efectul său cu totul înăbuşitor al creştinismului, şi cei mai timpurii Părinţi şi-au dedicat energiile lor pentru a-l dezrădăcina. Deşi în realitate spiritul Gnosticismului este în întregime străin faţă de cel al creştinismului, atunci a părut pentru cei creduli doar o modificare sau un rafinament al acestuia. Când a fost domiciliat pe pământ grec, Gnosticismul, puţin schimbându-şi terminologia sa barbară şi semitică şi dând numele sale greci „emanatons” şi „syzygies”, suna cumva ca neo-Platonismul, deşi acesta a fost puternic respins de Plotinus. În Egipt închinarea naţională şi-a lăsat urma mai mult asupra practicii Gnostice decât asupra teoriilor sale.

În tratarea originilor Gnosticismului, cineva ar putea fi ispitit să menţioneze Manichaeismul, ca un număr de idei Gnostice au părut să fie împrumutate din Manichaeism, unde ele sunt evident acasă. Aceasta, totuşi, cu greu ar fi corect. Manichaeismul, conectat istoric cu Mani, fondatorul său, nu ar fi putut apărea mult mai devreme decât anul 250 d.Cr., când Gnosticismul era deja în declin rapid. Totuşi, Manichaeismul, în multe dintre elementele sale datează cu mult înaintea celui care este acceptat în mod comun ca fiind fondatorul său; dar atunci acesta este o dezvoltare paralelă cu gnoza, mai degrabă decât una din sursele sale. Uneori Manichaeismul este chiar clasat ca o formă de Gnosticism şi desemnat Gnoză Parsee, ca deosebit de Gnoza Siriană şi Egipteană. Această clasificare, totuşi, ignoră faptul că cele două sisteme, deşi ele au în comun doctrina răului din materie, pornesc din principii diferite, Manichaeismul din dualism, în timp ce Gnosticismul, ca un panteism idealist, continuă din concepţia materiei ca o deteriorare graduală a Divinităţii.

DOCTRINE

Datorită numărului mare şi a divergenţei teoriilor Gnostice, o expoziţie detaliată în acest articol ar fi nesatisfăcătoare şi confuză şi până într-un anumit grad chiar falsă, de vreme ce Gnosticismul niciodată nu a posedat un nucleu al unei doctrine stabile, de orice fel de depositum fidei în jurul unui număr variat de dezvoltări şi erezii sau secte care ar putea fi grupate; cel mult a avut câteva idei conducătoare, care sunt mai mult sau mai puţin urmăribile în diferite şcoli. Mai mult, o idee corectă a doctrinelor Gnostice poate fi obţinută din articolele despre lideri şi faze ale gândirii Gnostice (de exemplu, BASILIDES; VALENTINUS; MARCION; DOCETAE; DEMIURGE). Aici vom indica doar câteva faze principale de gândire, care pot fi considerate ca fiind chei şi care, deşi nu se potrivesc cu toate sistemele, vor deschide majoritatea tainelor gnozei.

(a) Cosmogonia

Gnosticismul este un Panteism puţin deghizat. La început a fost Adâncul; Plinătatea Fiinţei; Ne-fiinţa Dumnezeu; Primul Părinte, Monad, Omul; Prima Sursă, Dumnezeul necunoscut (Bythos pleroma, ouk on theos, propator, monas, anthropos, proarche, hagnostos theos), sau prin orice alt nume prin care ar putea fi numit. Acest nedefinit infinit Ceva, au gândit că i se pot adresa prin titlul Dumnezeul Bun, dar, precum Tad al Brahmei hinduşilor, „Marele Necunoscut” al gândirii moderne. Totuşi, Dumnezeul Necunoscut, a fost la început o spiritualitate pură; materia încă nu exista. Această sursă a tuturor fiinţelor face să emane (proballei) din sine un număr de forţe spirituale pure. În diferitele sisteme, aceste emanaţii sunt numite diferit, clasificate, şi descrise, dar teoria emanaţiei în sine este comună de asemenea tuturor formelor de Gnosticism. În Gnoza Basilidiană ei sunt numiţi fii (uiotetes), în Valentinianism ei formează perechi antitetice sau „syzygies” (syzygoi); Adâncul şi Tăcerea produc Mintea şi Adevărul; acestea produc Raţiunea şi Viaţa, acestea din nou Omul şi Statul (ekklesia). Potrivit lui Marcus, ei sunt numere şi sunete. Acestea sunt rădăcinile primare ale Æonilor. Cu ierarhii de fertilitate tulburătoare de Æoni sunt astfel produse, uneori până la numărul de treizeci. Aceşti Æoni aparţin lumii pur ideale, lucrul în sine, inteligibile, sau super-sensibile; ei sunt imateriali, ei sunt idei întruchipate. Împreună cu sursa din care ei emană formează pleroma. Tranziţia de la imaterial la material, de la noumenal la sensibil, este înfăptuită printr-o deficienţă; potrivit altora este pasiunea femeii Æon Sophia; potrivit altora, este marele păcat al Marelui Archon, sau Æon-Creatorul Universului. Finalul întregii Gnoze este metanoia, sau pocăinţa, nimicirea păcatului existenţei materiale şi întorcerea la Pleroma.

(b) Mitul Sophia

În mai marele număr al sistemelor Gnostice, un rol important este jucat de Æonul Înţelepciunea – Sophia sau Archamoth. Într-un anumit sens ea pare să reprezinte principiul feminin suprem, după cum de exemplu în sistemul Ptolemaic, în care mama celor şapte ceruri este numită Achamoth, în sistemul Valentinian, în care el se numeşte Sophia, Înţelepciunea de sus, este deosebită de el kato Sophia, sau Archamoth, prima fiind principiul feminin al lumii lucrurilor în sine, şi în sistemul Archotian, unde găsim o „Graţioasă Mamă” (el este măsurat he photeine), şi în care dincolo de cerurile Archonilor el este măsurat panton şi spre deosebire de Barbelognosis, în care femeia Barbelos este corespondentul Tatălui Necunoscut, care de asemenea apare printre Ophiţii descrişi de Irineu (Adv. Haeres., III, vii, 4). Mai mult, rugăciunea Eucharistică din Faptele lui Thomas (capitolul 1) pare să se adreseze acestui principiu feminin suprem. Sugestia lui W. Bouset, că Sophia Gnostică nu este nimic altceva decât o deghizare pentru Dea Syra, marea zeiţă Istar, sau Astartea, pare vrednică de consideraţie. Pe de altă parte, Æon Sophia de obicei joacă un alt rol; ea este he Prouneikos sau „Cea Voluptoasă”, odată o zeiţă virgină, care prin căderea ei din puritatea originală este cauza lumii materiale păcătoase. Una dintre cele mai timpurii forme ale acestui mit este găsită în Gnoza Siminiană, în care Simon, Puterea cea Mare, o găseşte pe Helena, care în timpul celor zece ani când a fost o prostituată în Tir, dar care este ennoia lui Simon, sau înţelegerea lui, şi pe care ucenicii săi au adorat-o sub forma lui Atena, zeiţa înţelepciunii. Potrivit sistemului lui Valentinus, după cum este descris de Hippolytus (Cartea VI, xxv-xxvi), Sophia este cea mai tânără dintre cei douăzeci şi opt de æoni. Observând multitudinea de æoni şi puterea de a-i naşte, ea se grăbeşte înapoi în adâncimile Tatălui, şi încearcă să-l întreacă prin producerea de descendenţi fără raport sexual conjugal, dar numai proiectează un avort, o substanţă fără formă. Din această cauză ea este alungată afară din Pleroma. Potrivit sistemului Valentinian aşa cum este descris de Irineu (op. Cit., I) şi Tertulian (Adv. Valent., ix), Sophia naşte o pasiune pentru însuşi Primul Părinte, sau mai degrabă, sub pretextul dragostei ea caută să-l cunoască, pe Cel Imposibil de Cunoscut, şi să înţeleagă măreţia lui. Ea ar fi trebuit să sufere consecinţa cutezanţei ei prin dizolvarea finală în imensitatea Tatălui, dacă n-ar fi fost Spiritul Graniţei. Potrivit lui Pistis Sophia (capitolul xxix) Sophia, fiica lui Barbelos, a locuit iniţial în cel mai înalt cer, sau al treisprezecelea, dar ea este sedusă de demonul Authades prin intermediul unei raze de lumină, pe care ea a greşit-o crezând că este o emanaţie de la Primul Tată. Authades a momit-o astfel în Haosul de sub cei doisprezece Æoni, unde ea a fost închisă de puterile rele. Potrivit acestor idei, materia este roada păcatului lui Sophia; acesta, totuşi, a fost doar o dezvoltare Valentiniană; în speculaţiile mai vechi existenţa materiei este presupusă tacit ca fost veşnică cu Pleroma, şi prin păcatul ei Sophia cade din ţinutul luminii în Haos sau în ţinutul întunericului. Totuşi, acest dualism original, a fost învins de spiritul predominant al Gnosticismului, panteistic emanaţionist. Mitul Sophia este cu desăvârşire absent din sistemele Basilidiane şi cele înrudite. Se sugerează, cu o mare verosimilitate, că mitul egiptean al lui Isis a fost sursa originală a „înţelepciunii inferioare” Gnostice. În multe sisteme această Kato Sophia este clar deghizată din Înţelepciunea Superioară menţionată mai sus; cum ar fi, de exemplu, în formula magică pentru morţi menţionată de Irineu (op. cit., I, xxi, 5), în care răposatul trebuie să se adreseze astfel archonilor ostili: „Sunt un vas mai preţios decât femeia care v-a funcţie. Dacă mama voastră ignoră sursa de unde provine, eu însumi ştiu, şi cunosc de unde sunt eu şi invoc pe incoruptibila Sophia, care este în Tatăl, mama mamei voastre, care nu are nici tată nici soţ. Un bărbat-femeie, născut dintr-o femeie, te-a făcut, fără a o cunoaşte pe mama ei, ci doar gândindu-se ea singură. Dar eu o invoc pe mama ei.” Aceasta este de acord cu sistemul descris amănunţit de Irineu (op. cit., I, iv-v), unde Sophia Achamoth, sau Înţelepciunea Inferioară, fiica Înţelepciunii Superioare, devine mama Demiurgului; ea fiind Ogdoad, fiul ei Hebdomad, ei formează un corespondent al cerescului Ogdoad în Pleromata. Aceasta este în mod evident o încercare stângace de a topi într-unul două sisteme radical diferite, cel Basilidian şi cel Valentinian; ignoranţa Marelui Archon, care este ideea centrală a Basilidianilor, este transferat aici lui Sophia, şi sistemul hibrid se sfârşeşte într-o confuzie tulburătoare.

(c) Soteriologia

Mântuirea Gnostică nu este doar o răscumpărare individuală a fiecărui suflet uman; este un proces cosmic. Aceasta este întoarcerea tuturor lucrurilor la ceea ce au fost înainte ca fisura în sfera Æonilor să aducă materia în existenţă şi a închis o anumită parte din Lumina Divină în răul Hyle (Hyle). Această eliberare a scânteilor este procesul mântuirii; când toată lumina a părăsit Hyle, acesta va fi ars, distrus, sau va fi un fel de iad veşnic pentru Hylicoi. În Basilidianism a Treia Filiaţie este captivă în materie, şi este salvată gradat, acum că, cunoştinţa existenţei sale a fost adusă la primul Archon şi apoi la al Doilea Archon, la fiecare prin Fiul său respectiv; şi vestea a fost răspândită de la un capăt la celălalt al Hebdomad de către Isus fiul Mariei, care a murit pentru a răscumpăra a Treia Filiaţie. În Valentianism procesul este extraordinar de elaborat. Când această lume a fost formată din Sophia ca o consecinţă a păcatului ei, Nous şi Aletheia, doi Æoni, prin porunca Tatălui, a produs doi noi Æoni, Cristos şi Duhul Sfânt; aceştia restaurează ordinea în Pleroma, şi în consecinţă toţi Æonii împreună produc un nou Æon, Isus Logos, Soter, sau Cristos, pe care ei îl oferă Tatălui. Cristos, Fiul lui Nous şi Aletheia, are milă de substanţa nereuşită născută din Sophia şi îi dă esenţă şi formă. După care Sophia încearcă să se ridice din nou la Tatăl, dar în zadar. Acum Æonul Isus-Soter este trimis ca al doilea Mântuitor, el se uneşte pe sine cu omul Isus, fiul lui Maria, la botezul său, şi devine Mântuitorul oamenilor. Omul este o creatură a Demiurgului, un compus din suflet, trup şi duh. Mântuirea lui constă în întoarcerea pneuma sau spiritului său în Pleroma; sau dacă el este doar un psihicist, nu un Gnostic deplin, sufletul lui (psyche) se va întoarce la Achamoth. Nu există nici o înviere a trupului. (Pentru mai multe detalii şi diferenţe vezi VALENTINUS.)

În Marcionism, cea mai dualistă fază a Gnosticismului, mântuirea consta în posesia cunoştinţei Dumnezeului Bun şi respingerea Demiurgului. Dumnezeul Bun s-a arătat pe sine în Isus şi a apărut ca om în Iudea; pentru a-l cunoaşte, şi a deveni pe deplin liber de jugul Creatorului Lumii sau Dumnezeul din Vechiul Testament, este sfârşitul întregii mântuiri. De aceea, Mântuitorul Gnostic, este cu totul diferit de cel creştin. Pentru că Mântuitorul Gnostic nu mântuieşte. Gnosticismului îi lipseşte ideea de ispăşire. Nu există nici un păcat care să fie ispăşit, cu excepţia că ignoranţa este acel păcat. Şi în nici un sens rasa umană nu beneficiază de un Mântuitor prin suferinţele lui suplinitoare. În final, el nu afectează imediat şi activ pe nici un suflet uman individual prin puterea harului sau să-l atragă spre Dumnezeu. El a fost un învăţător, el a adus odată în lume adevărul, singurul care poate mântui. După cum o flacără aprinde petrolul, tot astfel lumina Mântuitorului aprinde sufletele predispuse care se mişcă în jos pe râul timpului. Despre un Mântuitor care cu dragoste umană şi Divină caută păcătoşii ca să-i mântuiască, Gnosticismul nu ştie nimic.

Mântuitorul Gnostic nu are o natură umană, el este un æon, nu un om; el doar a părut a fi un om, după cum cei trei Îngeri care l-au vizitat pe Avraam au părut a fi oameni. (Pentru o expoziţie detaliată vezi DOCETAE.) Æon Soter este adus în cea mai ciudată relaţie cu Sophia: în unele sisteme el este fratele ei, în altele fiul ei, în altele din nou soţul ei. El este uneori identificat cu Cristos, uneori cu Isus; uneori Cristos şi Isus sunt acelaşi æon, uneori ei sunt diferiţi; uneori Cristos şi Duhul Sfânt sunt identificaţi. Gnosticismul a făcut ce a putut mai bine pentru a utiliza conceptul creştin de Duhul Sfânt, dar niciodată nu a reuşit pe deplin. Ea l-a făcut pe Horos, sau Methorion Pneuma (Horos, Metherion Pneuma), Spiritul Graniţei, Mirosul Dulce al Filiaţiei a Doua, un tovarăş æon cu Cristos, etc., etc. În unele sisteme el este lăsat afară cu totul.

(d) Escatologia

Este meritul cărturarilor recenţi că au dovedit că escatologia Gnostică, constând în lupta sufletului cu archeonii ostili în încercarea lui de a ajunge la Pleroma, este simpla ridicare a sufletului, în astrologia babiloniană, prin tărâmul celor şapte planete spre Anu. Origen (Contra Celsum, VI, xxxi), referindu-se la sistemul Ophitic, ne dă numele celor şapte archoni ca Jaldabaoth, Jao, Sabaoth, Adonaios, Astaphaios, Ailoaios, şi Oraios, şi ne spune că Jaldabaoth este planeta Saturn. Astaphaios este dincolo de orice îndoială planeta Venus, după cum există bijuterii Gnostice cu o figură feminină şi legenda ASTAPHE, a cărei nume este folosit şi în vrăjile magice ca numele unei zeiţe. În sistemul Mandaean Adonaios reprezintă Soarele. Mai mult, Sf. Irineu ne spune: „Sanctam Hebdomadem VII stellas, quas dictunt planetas, esse volunt.” De aceea, este sigur să luăm cele şapte nume Gnostice de mai sus ca desemnând cele şapte stele, apoi considerate planete,

Jaldabaoth (Copilul lui Haos? – Saturn, numit „faţă de Leu”, leontoeides) este cel mai depărtat, şi de aceea conducătorul şef, şi mai departe Demiurgul prin excelenţă.

Jao (Iao, probabil de la Jahu, Jahveh, dar posibil de asemenea de la strigătul magic iao în taine) este Jupiter.

Sabaoth (titlul din Vechiul Testament – Dumnezeul Oştirilor) a fost înţeles greşit; „al oştilor” a fost crezut a fi un nume propriu, de aici Jupiter Sabbas (Jahve Sabaoth) a fost Marte.

Astaphaios (luat din tablele magice) a fost Venus.

Adonaios (de la termenul evreiesc pentru „Domnul”, folosit despre Dumnezeu; Adonis al sirienilor reprezintă soarele de Iarnă în tragedia cosmică a lui Tamuz) era Soarele.

Ailoaios, sau uneori Ailoein (Elohim, Dumnezeu), Mercur.

Oraios (Jaroah? sau lumină?), Luna.

În forma elenizată a Gnosticismului fie toţi fie câteva dintre aceste nume sunt înlocuite de vicii personificate. Authadia (Authades), sau Îndrăzneală, este descrierea evidentă a lui Jaldabaoth, Demiurgul îndrăzneţ, care are faţa unui leu ca Archon Authadia. Din Archeonii Kakia, Zelos, Phthonos, Errinnys, Epithymia, cel din urmă reprezintă evident Venus. Numărul şapte este obţinut prin punerea unui proarchon sau şef archon la cap. Faptul că aceste nume sunt doar o deghizare pentru Sancta Hebdomas este clar, pentru că Sophia, mama lor, reţine numele lui Ogdoas, Octonatio. Ocazional cineva se întâlneşte cu Archon Esaldaios, care este evident El Shaddai din Biblie, şi el este descris ca Archonul „numărul patru” (harithmo tetartos) şi trebuie să reprezinte Soarele. În sistemul Gnosticilor menţionat de Epiphanius găsim, ca Şapte Archoni, Iao, Saklas, Seth, David, Eloiein, Elilaios, şi Jaldabaoth (sau nr. 6 Jaldaboath, nr. 7 Sabaoth). Dintre aceştia, Saklas este demonul şef al Manichaeismului; Elilaios este probabil legat cu En-lil, Bel din Nippur, zeul antic din Babilonia. În aceasta, ca în mai multe alte sisteme, urmele celor şapte planete au fost ascunse, dar cu greu au fost cu totul şterşi. Ceea ce a tins să şteargă cel mai mult distincţia înşeptită a fost identificarea lui Dumnezeu a evreilor, Dătătorul Legii, cu Jaldabaoth şi denumirea lui ca Creatorul Lumii, în timp ce anterior cele şapte planete împreună au condus lumea. Totuşi, această confuzie, a fost sugerată chiar de faptul că cel puţin cinci dintre cei şapte archoni au purtat nume din Vechiul Testament pentru Dumnezeu – El Shaddai, Adonai, Elohim, Jehovah, Sabaoth.

(e) Doctrina Omului Preistoric

Speculaţiile cu privire la Omul Preistoric (Protanthropos, Adam) ocupă un loc proeminent în mai multe sisteme Gnostice. Potrivit lui Irineu (I, xxix, 3) Æon Autogenes emit adevăratul şi perfectul Anthrôpos, de asemenea numit Adamas; el are un ajutor, „Cunoştinţa Perfectă”, şi primeşte o forţă irezistibilă, pentru ca toate lucrurile să se odihnească în el. Alţii spun (Irineu, I, xxx) că există o lumină binecuvântată şi nepieritoare şi nesfârşită în puterea lui Bythos; acesta este Tatăl tuturor lucrurilor care este invocat ca Primul Om, care, cu a lui Ennœa, emite „Fiul Omului”, sau Euteranthrôpos. Potrivit lui Valentinus, Adam a fost creat în numele lui Anthrôpos uimeşte demonii prin frica de omul pre-existent (tou proontos anthropou). În syzygiile Valentiniane şi în sistemul marcosian întâlnim al patrulea (original al treilea) loc Anthrôpos şi Ecclesia. În Pistis Sophia Æonul Jeu este numit Primul Om, el este supraveghetorul Luminii, mesagerul Primului Precept, şi constituie forţele Heimarmene. În Cărţile despre Jeu acest „măreţ Om” este Împăratul comorii Uşoare, el este înscăunat mai presus de toate lucrurile şi este scopul tuturor sufletelor. Potrivit Naassenilor, Protanthropos este primul element; fiinţa fundamentală înaintea deosebirii sale în indivizi. „Fiul Omului” este aceeaşi fiinţă după ce a fost individualizat în lucrurile existente şi astfel s-a scufundat în materie. De aceea, Anthrôpos-ul Gnostic, sau Adamas, după cum este uneori numit, este un element cosmogonic, mintea pură deosebită de materie, mintea concepută substanţial ca emanând de la Dumnezeu şi încă neîntunecată prin contactul cu materia. Această minte este considerată ca raţiunea umanităţii, sau umanitatea în sine, ca o idee personificată, o categorie fără trup, raţiunea umană născută ca Sufletul-Lumii. Această speculaţie despre Anthrôpos este dezvoltată complet în Manichaeism, unde, de fapt, ea este baza întregului sistem. Dumnezeu, în pericolul puterii întunericului, creează cu ajutorul Duhului, cele cinci luminii, cele doisprezece elemente, şi Omul Veşnic, şi îl face pe el să se lupte cu întunericul. Dar acest Om este cumva învins de rău şi absorbit de întuneric. Universul prezent este în durerile eliberării Omului captiv de puterile întunericului. În Predicile Clementine Anthrôpos-ul cosmogonic este amestecat ciudat cu figura istorică a primului om, Adam. Adam „a fost profetul adevărat, pătrunzând în toate erele, şi grăbindu-se să se odihnească”; „Cristos-ul, care a fost de la început şi este mereu, care a fost veşnic prezent în fiecare generaţie într-o manieră ascunsă într-adevăr, totuşi mereu prezent”. De fapt, pentru a folosi un limbaj modernist, Adam a fost Divinitatea universală în lume şi mereu manifestându-se pe sine faţă de conştiinţa celor aleşi. Aceeaşi idee, cumva modificată, apare în literatura ermetică, în special „Poimandres”. Ea este prelucrată cu grijă de Philo, şi face o deosebire ingenioasă între fiinţa umană creată prima „după imaginea şi asemănarea lui Dumnezeu” şi figurile istorice ale lui Adam şi Eva create după aceea. Adam kat eikona este: „Ideea, Genul, Caracterul, aparţinând lumii, al Înţelegerii, fără trup, nici bărbătesc nici femeiesc; el este Începutul, Numele lui Dumnezeu, Logosul, nemuritorul, nepieritorul” (De opif. mund., 134-148; De conf. ling.,146). Aceste idei în literatura din Talmudism, Philonism, Gnosticism, şi Trismegistic, toate vin dintr-o sursă, dezvoltarea târzie Mazdeană a Gayomarthians, sau închinătorul faţă de Super-Omul.

(f) Barbelo

Figura Gnostică, apărând într-un număr de sisteme, Nicolaiţii, „Gnosticii” din Epifanius, Setianii, sistemul „Evangelium Mariae” şi cei din Irineu, I, xxix, 2 sq., rămâne într-o anumită măsură o enigmă. Numele barbelo, barbeloth, barthenos nu a fost explicat cu siguranţă. În orice caz ea reprezintă principiul feminin suprem, este de fapt cea mai înaltă Divinitate în aspectul său feminin. Barbelo are majoritatea funcţiilor unei Sophia după cum este descris mai sus. Atât de proeminent a fost locul ei printre unii dintre Gnostici încât unele şcoli au fost denumite ca Barbeliotae, Barbelo închinători ai Barbelognostici. Ea este probabil nimeni alta decât Lumina-Fecioară a lui Pistis Sophia, thygater tou fotografii sau simplu Fecioara, parthenos. În Epifanius (Haer., xxvi, 1) şi Philastrius (Haer., xxxiii) Parthenos (Barbelos) pare identic cu Noria, care joacă un rol măreţ ca soţie fie a lui Noe fie a lui Set. Sugestia, că Noria este „Fecioara”, parthenos, Istar, Atena, Înţelepciunea, Sophia, sau Archamoth, pare vrednică de consideraţie.

Rituri

Noi nu suntem atât de bine informaţi despre partea practică şi ritualică a Gnosticismului după cum suntem cu privire la partea sa doctrinală şi teoretică. Totuşi, relatarea lui Irineu despre Marcosiani, relatarea lui Hippolytus despre Elcesaites, porţiunile liturgice din „Acta Thomae”, unele pasaje din Pseudo-Clementine, şi mai presus de toată literatura Coptică Gnostică şi Mandaeană ne oferă cel puţin o anumită pătrundere în practicile liturgice.

(a) Botezul

Toate sectele Gnostice aveau acest rit într-un anumit fel; în Mandaeism botezul zilnic este una dintre marile practici ale sistemului. Formula folosită de creştinii Gnostici pare să fi variat foarte mult faţă de cea plăcută lui Cristos. Marcosianii au spus: „În [eis] numele Tatălui necunoscut al tuturor, în [eis] Adevăr, Mama tuturor, în el, care a venit jos pe Isus [eis ton katelthonta eis Iesoun]”. Elcesaites au spus: „În [en] numele marelui şi înaltului Dumnezeu şi în numele Fiului său, marele Rege”. În Irineu (I, xxi, 3) găsim formula: „În numele care a fost ascuns de orice divinitate şi domnie şi adevăr, care [nume] Isus Nazarineanul l-a pus în regiunile luminii” şi multe alte formule, care erau uneori pronunţate în ebraică sau aramaică. Mandaeanii au spus: „Numele Vieţii şi numele Manda d’Haye este numit peste tine”. În legătură cu Botezul Sphragis era de o mare importanţă; în ceea ce consta sigiliul sau semnul cu care ei au fost marcaţi nu este uşor de spus. Exista de asemenea tradiţia unui nume fie prin rostire fie prin înmânarea unei table cu un cuvânt mistic pe ea.

(b) Confirmarea

Ungerea candidatului cu mir, sau alifie parfumată, este un rit Gnostic care umbreşte importanţa botezului. În „Acta Thomae”, astfel susţin unii cărturari, s-a înlocuit pe deplin botezul, şi a fost singurul sacrament al iniţierii. Totuşi aceasta nu este încă dovedit. Marcosianii au mers atât de departe încât să respingă botezul creştin şi să înlocuiască cu un amestec de ulei şi apă pe care ei îl turnau peste capul candidatului. Prin confirmare Gnosticii nu intenţionau atât de mult încât să dea Duhul Sfânt ca un sigiliu al candidaţilor împotriva atacurilor archonilor, sau să îi îndepărteze prin mirosul dulce care este mai presus de toate lucrurile (tes uter ta hola euodias). Balsamul era cumva presupus a fi curgând din Pomul Vieţii, şi acest pom era din nou legat mistic cu Crucea; pentru că mirul este în „Acta Thomae” numit „misterul ascuns în care Crucea ni se arată”.

(c) Împărtăşania

Este remarcabil că se cunoaşte atât de puţin despre substitutul Gnostic pentru Împărtăşanie. Într-un număr de pasaje citim despre frângerea pâinii, dar în ce consta aceasta nu este uşor să determinăm. Folosirea sării în acest ritual pare să fi fost importantă (Clem., Hom. xiv), pentru că citim clar cum sfântul Petru a frânt pâinea Împărtăşaniei şi „punând sare pe ea, mai întâi a dat-o mamei şi apoi nouă”. Există mai departe o mare asemănare, deşi fără siguranţă, că Împărtăşania la care se face referire în „Acta Thomae” era doar o frângere a pâinii fără folosirea potirului. Acest punct este puternic contrazis, dar contrarul cu greu poate fi dovedit. Este dincolo de îndoială că Gnosticii adesea substituiau vinul cu apă (Acta Thomae, Botezul lui Mygdonia, capitolul cxxi). Ce formulă de consacrare era folosită nu ştim, dar pâinea era cu siguranţă semnată cu Crucea. Trebuie să fie notat că Gnosticii numeau Împărtăşania prin termeni creştini de jertfă – prosphora, „jertfă”, Thysia (II bk. of Jeû, 45). În Cărţile Coptice (Pistis Sophia, 142; II Jeû, 45-47) găsim o lungă descriere a unor ceremonii aparent ale Împărtăşaniei făcute de Isus Însuşi. În acestea focul şi tămâia, două ploşti, şi de asemenea două potire, unul cu apă, celălalt cu vin, şi sunt folosite mlădiţe. Cristos îi încoronează pe Apostoli cu coroane de măsline, îl imploră pe Melhisedec să vină şi să schimbe vinul în apă pentru botez, pune ierburi în gurile şi mâinile Apostolilor. Dacă aceste acţiuni într-un anumit sens reflectă ritualul Gnosticismului, sau sunt doar imaginaţii ale autorului, nu se poate hotărî. De asemenea se pare că Gnosticii au folosit uleiul sacramental pentru vindecarea bolnavilor, şi chiar morţii erau unşi de ei pentru a fi predaţi în mod sigur şi invizibil în tranzitul lor prin domeniile archonilor.

(d) Nymphôn

Ei aveau un sacrament Gnostic special al camerei miresei (nymphon) în care, prin anumite acţiuni simbolice, sufletele lor erau căsătorite cu îngerii din Pleroma. Detaliile ritualurilor lor nu sunt încă cunoscute. Tertulian fără îndoială au făcut aluzie la ei în cuvintele „Eleusinia fecerunt lenocinia”.

(e) Vocalele magice

O proeminenţă extraordinară este dată rostirii vocalelor: alfa, epsilon, eta, iota, omicron, upsilon, omega. Se presupune că Mântuitorul şi ucenicii Lui în mijlocul propoziţiile lor au izbucnit în trăncăneală interminabilă doar de vocale; vrăjile magice au venit jos la noi constând din optzeci de vocale; pe amulete de şapte vocale, repetate potrivit tuturor felurilor de artificii, formează o inscripţie foarte obişnuită. În timpul ultimilor ani aceste vocale Gnostice, atât timp un mister, au fost obiectul unui studiu atent al lui Ruelle, Poirée, şi Leclercq, şi se poate considera dovedit că fiecare vocală reprezintă una din cele şapte planete, sau archoni; că cele şapte împreună reprezintă Universul, dar fără consoane ele reprezintă Idealul şi Infinitul care nu este încă închis şi limitat de materie; că ele reprezintă o scară muzicală, probabil ca tonul Gregorian 1 re-re, sau d, e, f, g, a, b, c, şi multe foi Gnostice de vocale sunt de fapt o partitură de muzică. Dar cercetarea acestui subiect doar a început. Printre Gnostici, Ophiţilor le plăcea să îşi reprezinte speculaţiile lor cosmogonice prin diagrame, cercuri în cercuri, pătrate, şi linii paralele, şi alte figuri matematice combinate, cu nume scrise în ele. Cât de mult au fost folosite aceste diagrame sacre ca simboluri în liturghia lor, nu ştim.

ŞCOLILE DE GNOSTICISM

Gnosticismul nu avea nici o autoritate centrală nici pentru doctrină nici pentru disciplină; considerat ca întreg nu a avut nici o organizare similară cu organizaţia vastă a Bisericii Catolice. Acesta a fost doar o largă conglomerare de secte, din care Marcionismul singur a încercat într-un anumit fel să rivalizeze constituţia Bisericii, şi chiar Marcionismul nu a avut nici o unitate. Nici o altă clasificare a acestor secte nu este posibilă decât potrivită cu tendinţa principală de gândire. De aceea putem distinge Gnostici: (a) Sirieni sau Semitici; (b) Elenistici sau Alexandrini; (c) dualişti; (d) antinomieni.

(a) Şcoala Siriană

Această şcoală reprezintă cea mai veche fază de Gnosticism, deoarece Asia de Vest a fost locul de naştere al mişcării. Se poate spune că Dositheus, Simon Magus, Menander, Cerinthus, Cerdo, Saturninus Iustin, Bardesanites, Sevrians, Ebionites, Encratites, Ophites, Naassenes, Gnosticii „faptelor lui Thomas”, Setianii, Peratae, Cainiţii aparţin acestei şcoli. Elementele cele mai fantastice şi genealogii elaborate şi syzygies de æoni ale Gnozei târzii încă sunt absente în aceste sisteme. Terminologia este cumva o formă barbară de Semitic; Egiptul este numele simbolic pentru ţinutul sclaviei sufletului. Opoziţia dintre Dumnezeul bun şi Creatorul Lumii nu este veşnică sau cosmogonică, deşi există o opoziţie etică puternică faţă de Iehova Dumnezeul Evreilor. El este ultimul dintre cei şapte îngeri care au stilizat această lume din materia etern pre-existentă. Îngerii demiurgi, încercând să creeze omul, au creat doar un vierme mizerabil, căruia Dumnezeul Bun, totuşi, i-a dat scânteia vieţii divine. Regula Dumnezeului evreilor trebuie să treacă, pentru că Dumnezeul bun ne cheamă în slujba lui directă prin Cristos Fiul său. Noi ascultăm Divinitatea Supremă prin abţinerea de la mâncărurilor de carne şi de la căsătorie, şi prin ducerea unei vieţi ascetice. Astfel a fost sistemul lui Saturninus din Antioh, care a învăţat în timpul domniei lui Hadrian (c. 120 d.Cr.). Naassenes (de la Nahas, cuvântul ebraic pentru şarpe) erau închinători la şarpe ca un simbol de înţelepciune, pe care Dumnezeul evreilor au încercat să-l ascundă de oameni. Ophiţii (ophianoi, de la ophis, şarpe), care, când a fost transplantat pe sol Alexandrin, a furnizat ideile principale din Valentinianism, a devenit una dintre cele mai răspândite secte de Gnosticism. Deşi nu erau strict închinători la şarpe, ei recunoşteau şarpele ca simbol al emancipării supreme, Achamoth sau Înţelepciunea Divină. Ei erau stilizaţi Gnostici prin excelenţă. Setianii au văzut în Set părintele tuturor oamenilor spirituali (pneumatikoi); în Cain şi Abel părintele oamenilor psihici (psychikoi) şi hylici (hylikoi). Potrivit lui Peratae există o trinitate a Tatălui, Fiului, şi Hyle (Materia). Fiul este Şarpele Cosmic care a eliberat-o pe Eva din puterea conducerii lui Hyle. Universul pe care l-au simbolizat ei printr-un triunghi împrejmuit într-un cerc. Numărul trei este cheia tuturor misterelor. Există trei principii supreme: cel ne-generat, cel din sine generat, cel generat. Există trei logoi, din zei; Mântuitorul are o natură întreită, un trup întreit, o putere întreită, etc. Ei sunt numiţi Peretae (peran) pentru că ei au „traversat” din Egipt, prin Marea Roşie a generaţiei. Ei sunt evreii adevăraţi, de fapt (cuvântul vine din înţelesul ebraic „a traversa”). Peratae au fost întemeiaţi de Euphrates şi Celbes (Acembes?) şi Ademes. se spune despre acest Euphrates, a cărui nume este probabil legat de numele Peratae în sine, că el este fondatorul Ophiţilor menţionaţi de Celsus cam în 175 d.Cr. Cainiţii au fost numiţi aşa pentru că ei l-au venerat pe Cain, şi Esau, şi Sodomiţii, şi Core, şi Iuda, pentru că ei toţi au rezistat Dumnezeului evreilor.

(b) Şcoala Elenistă sau Alexandrină

Aceste sisteme au fost mai abstracte, şi filozofice, şi în sine consistente decât cele Siriene. Nomenclatura Semitică a fost aproape în întregime înlocuite prin nume greci. Problema cosmogonică a întrecut toate proporţiile, partea etică a fost mai puţin proeminentă, ascetismul mai puţin strict silit. Cei doi mari gânditori ai acestei şcoli au fost Basilides şi Valentinus. Deşi născut în Antioh, în Siria, Basilides a întemeiat şcoala lui în Alexandria (c. 130 d.Cr.), şi a fost urmat de fiul său Isidorus. Sistemul său a fost cel mai consistent şi mai sobru emanaţionism pe care l-a produs vre-odată Gnosticismul. Şcoala lui nu s-a răspândit niciodată atât de mult precum următoarea a fi menţionată, dar în Spania ea a supravieţuit timp de mai multe secole. Valentinus, care a învăţat la început în Alexandria şi apoi în Roma (c. 160 d.Cr.), a elaborat un sistem de dualitate sexuală în procesul emanaţiei; o serie lungă de perechi de bărbaţi şi femei de idei personificate este folosită pentru a fi un pod peste distanţa de la Dumnezeul necunoscut spre această lume prezentă. Sistemul său este mai mult confundat decât Basilidianismul, în special deoarece el este tulburat prin intruziunea figurii sau figurilor lui Sophia în procesul cosmogonic. Fiind Ophitism în mască egipteană, acesta poate pretinde a fi adevăratul reprezentant al spiritului Gnostic. Reducerea la absurd a acestor speculaţii nestrunite poate fi văzută în Pistis Sophia, care este lumina fecioarelor, paralemptores, sfere, Heimarmene, treisprezece æoni, comori de lumină, regate ale interiorului, regate ale dreptei şi ale stângii, Jaldabaoth, Adamas, Mihail, Gabriel, Cristos, Mântuitorul, şi tainele fără număr vârtejul din trecut şi se întorc ca vrăjitoarele într-un dans. Impresia creată asupra aceluiaşi cititor poate fi descrisă potrivit doar în cuvintele lui „Jabberwocky”: „gyre şi gimble şi wabe”. Învăţăm de la Hippolytus (Adv. Haer. IV, xxxv), Tertulian (Adv. Valent., iv) şi Clemens Alex. (titlul Exc. Ex Theod.) că există două şcoli principale de Valentinianism, cea Italiană şi cea Anatoliană sau Asiatică. În şcoala italiană erau învăţători notabili: Secundus, care a împărţit Ogdoad din Pleroma în două sferturi, Dreapta şi Stânga; Epiphanes, care a descris aceste sferturi ca Monotes, Henotes, Monas, şi To Hen; şi posibil Colorbasus, dacă nu cumva numele lui este o citire greşită a lui Kol Arba „Toţi Patru”. Dar cei mai importanţi erau Ptolemy şi Heracleon. Ptolemy este în special cunoscut ca faimos prin scrisoarea lui către Flora, o domnişoară nobilă care i-a scris lui ca Prom Prezbiter (Texte u. Unters., N.S., XIII, Anal. z. alt. Gesch. d. Chr.) pentru a explica înţelesul Vechiului Testament. Acest Ptolemy a împărţit numele şi numerele æonilor în substanţe personificate în afara divinităţii, după cum relatează Tertulian. El a fost dedicat studiilor Biblice, şi a fost un om cu o imaginaţie nestrunită. Clemens Alex. (Strom., IV, ix, 73) îl numeşte pe Heracleon cel mai remarcabil învăţător al şcolii Valentiniene. Origen dedică o mare parte din comentariul său cu privire la Sf. Ioan pentru a lupta împotriva comentariului lui Heracleon despre acelaşi Evanghelist. Heracleon a numit sursa tuturor fiinţelor ca fiind Anthrôpos, în loc de Bythos, şi a respins nemurirea sufletului – însemnând, probabil, doar elementul psihic. El aparent a stat mai aproape de Biserica Catolică decât Ptolemy şi a fost un om cu o judecată mai bună. Tertulian menţionează alte două nume (Valent., iv), Theotimus şi (De Carne Christ, xvii) Alexander. Şcoala Anatoliană a avut un învăţător proeminent Axionixus (Tertull., Adv. Valent., iv; Hipp., Adv. Haer., VI, 30), care îşi avea colegiul său la Antioh cam în anul 220 d.Cr., „cel mai credincios ucenic al maestrului”. Theodotus ne este cunoscut doar din fragmentul din scrierile lui păstrate de Clement din Alexandria. Marcus, sistemul Vrăjitorului, o speculaţie amănunţită cu cifruri şi numere, este dat de Irineu (I, 11-12) şi de asemenea de Hippolytus (VI, 42). Relatarea lui Irineu despre Marcus a fost respinsă de Marcosiani, dar Hippolytus afirmă că ei au făcut astfel fără motiv. Marcus a fost probabil un egiptean şi un contemporan al lui Irineu. Un sistem asemănător cu cel al Marcosianilor a fost alcătuit de Monimus arabul, căruia Hippolytus îi dedică capitolele de la 5 la 8 al Cărţii VIII, şi care este menţionat doar de Theodoret alături de el. Hippolytus este corect în numirea acestor două imitaţii Gnostice mai degrabă al lui Pitagora decât al creştinilor. Potrivit Epistolelor lui Julian Apostatul, colegiul Valentinan a existat în Asia Mică până în vremea lui (d. 363).

(c) Şcoala Dualistă

Un anumit dualism a fost într-adevăr congenital în Gnosticism, dar totuşi rar a învins acesta tendinţa principală a Gnosticismului, şi anume Panteismul. Totuşi, aceasta a fost cu siguranţă cazul în sistemul lui Marcion, care a distins între Dumnezeul din Noul Testament şi Dumnezeul din Vechiul Testament, ca între două principii veşnice, primul fiind Bun, agathos; al doilea doar diakaios, sau drept; totuşi chiar Marcion nu a dus acest sistem la consecinţele sale finale. El poate fi mai degrabă considerat ca un înainte mergător al lui Mani decât un pur Gnostic. Trei dintre ucenicii lui, Potitus, Basilicus, şi Lucanus, sunt menţionaţi de Eusebiu ca fiind fideli faţă de dualismul maestrului lor (H.E., V, xiii), dar Apelles, ucenicul său principal, deşi el a mers mai departe decât stăpânul său în respingerea Scripturilor Vechiului Testament, s-a întors la monoteism prin considerarea faptului că profeţiile din Vechiul Testament nu sunt un zeu, ci un înger rău. Pe de altă parte, Syneros şi Prepon, de asemenea ucenicii săi, au postulat trei principii diferite. Un fel de dualism diferit a fost învăţat de Hermogenes la începutul secolului doi la Carthage. Oponentul Dumnezeului bun nu a fost Dumnezeul evreilor, ci Materia Veşnică, sursa tuturor relelor. Acest Gnostic a fost combătut de Theophilus din Antioh şi de Tertulian.

(d) Şcoala Antinomiană

Deoarece o lege morală dată de Dumnezeul evreilor, şi opoziţia faţă de Dumnezeul evreilor era o datorie, călcarea legii morale ca să ofenseze darea ei era considerată o obligaţie solemnă. O astfel de sectă, numită Nicolaiţi, a existat în vremuri apostolice, principiul lor, potrivit lui Origen, era parachresthai te sarki. Carpocrates, pe care Tertulian (De animâ, xxxv) îl numeşte vrăjitor şi adulter, a fost un contemporan al lui Basilides. Cineva putea scăpa de puterile cosmice doar prin descărcarea de obligaţiile sale faţă de acestea printr-un comportament ruşinos. A desconsidera toate legile şi a se scufunda pe sine în Monad prin amintirea pre-existenţei cuiva în Unitatea Cosmică – astfel era Gnoza lui Carpocrates. Fiul său Epiphanius a urmat doctrina tatălui său atât de aproape încât el a murit ca o consecinţă a păcatelor lui la vârsta de şaptesprezece ani. Viziunile antinomiane au fost mai departe susţinute de Prodiciani şi Antitactae. Un exemplu nu mai mult înspăimântător de imoralitate nebună poate fi găsit doar în cel menţionat, Pistis Sophia, practicat de unii Gnostici. Sfântul Iustin (Apol., I, xxvi), Irineu (I, xxv, 3) şi Eusebiu (H.E., IV, vii) clarifică faptul că, „reputaţia acestor oameni a adus infamie asupra întregii rase de creştini”.

LITERATURA

Gnosticii au dezvoltat o activitate literară uluitoare, care a produs o cantitate de scrieri care a depăşit cu mult producţia literară Catolică. Ei au fost cei mai prolifici în sfera ficţiunii, fiind sigur să spunem că trei pătrimi din romanele creştine timpurii despre Cristos şi ucenicii Lui au emanat din cercuri Gnostice. În afară de aceste romane – adesea crude şi greoaie – ei aveau ceea ce pot fi numite tratate „theosofice” şi revelaţii ale unui caracter mistic mai înalt. Acestea sunt cel mai bine descrise ca un strigăt stupefiant de bombasticism din când în când întrerupte de câteva cuvinte de sublimitate reală. Traine remarcă cu dreptate: „Oricine citeşte învăţăturile Gnosticilor respiră într-o atmosferă de febră şi are fantezia că se află într-un spital, printre pacienţi în delir, care sunt pierduţi în privirea îndelungată a gândirii lor fertile şi care îşi fixează ochii lor lucitori pe spaţiul gol” (Essais de crit. et d’histoire, Paris, 1904). De aceea, literatura Gnostică posedă puţină sau nici o valoare intrinsecă, oricât de mare este valoarea ei pentru istorie şi psihologie. Este de o importanţă fără egal în studiul împrejurimilor în care a apărut prima dată creştinismul. Cantitatea mare a acesteia din nefericire nu mai există. Cu excepţia unor traduceri coptice şi câteva versiuni corectate sau Siriene Catolicizate, avem doar un număr de fragmente din ceea ce odată trebuie să fi format o librărie mare. Majoritatea acestei literaturi se va găsi catalogată sub numele autorilor Gnostici în articolele BASILIDES; BARDESANES; CERINTHUS; MARCION; SIMON MAGUS; PTOLEMY; VALENTINUS. Vom enumera în următoarele paragrafe doar lucrările Gnostice anonime şi astfel de scrieri nu sunt atribuite nici unuia dintre autorii de mai sus.

Nicolaiţii posedau „câteva cărţi sub numele de Jaldabaoth”, o carte numită „Nôria” (soţia mistică a lui Noe), profeţia lui Barcabbas, care era un prezicător printre Basilidieni, o „Evanghelie a Desăvârşirii”, şi un fel de apocalipsă numită „Evanghelia lui Eva” (Epiph., Adv. Haer., xxv, xxvi; Philastr., 33). Ophiţii aveau „mii” de apocrife, aşa cum ne spune Epiphanius; printre acestea el menţionează în special: „Întrebări despre Maria, mare şi mică” (unele dintre aceste întrebări există probabil în Pistis Sophia); de asemenea multe cărţi sub numele „Set”, „Revelaţiile lui Adam”, Evanghelii Apocrife atribuite apostolilor; o Apocalipsă a lui Elias, şi o carte numită „Genna Marias”. Dintre aceste scrieri unele revelaţii ale lui Adam şi Set, opt la număr, există probabil într-o traducere armenă, publicată în colecţia Mechitaristă a apocrifelor Vechiului Testament (Veneţia, 1896). Vezi Preuschen „Die apocryph. Gnost. Adamschr.” (Giessen, 1900). Cainiţii aveau o „Evanghelie a lui Iuda”, o „Ridicare a lui Pavel” (anabatikon Paulou) şi altă carte, despre care nu ştim titlul, dar care, potrivit lui Epiphanius, a fost plină de răutate. Prodicians, potrivit lui Clem. Alex., aveau apocrife sub numele Zoroaster (Strom., I, xv, 69). Antinomianii aveau un apocrifon „plin de insolenţă şi răutate” (Strom., III, iv, 29; Origen, „In Matth,”, xxviii). Naassenii aveau o carte din care Hippolytus citează pe larg, dar căreia nu îi ştim titlul. Aceasta conţinea un comentariu asupra textelor Bibliei, imnuri şi Psalmi. Peratae aveau o carte similară. Setianii aveau „Parafrazarea lui Set”, constând în şapte cărţi, explicatorii ale sistemului lor, o carte numită, sau „Străinii”, o „Apocalipsa lui Adam”, o carte atribuită lui Moise, şi alţii. Archontianii aveau o carte mică şi una mare intitulată „Simfonia”; aceasta posibil există în a lui Pitra „Analecta Sacra” (Paris, 1888). Gnosticii atacaţi de Plotinus aveau apocrifa atribuită lui Zoroaster, Zostrian, Nichotheus, Allogenes (Cartea Setiană „Allogeneis”?), şi alţii.

În plus faţă de aceste scrieri următoarele apocrife au evident paternitate Gnostică:

„Evanghelia celor Doisprezece” – Aceasta este prima la care face referire Origen (Hom. I, în Luca), este identică cu Evanghelia Ebioniţilor, şi de asemenea este numită „Evanghelia după Matei”, deoarece în ea Cristos se referă la Sf. Matei la persoana a doua, şi autorul vorbeşte despre ceilalţi Apostoli şi el însuşi ca „noi”. Această Evanghelie a fost scrisă înainte de anul 200 d.Cr., şi nu are nici o legătură cu aşa numita Evrei Sf. Matei sau Evanghelia după Evrei.

„Evanghelia după Egipteni”, adică ţara creştină Egipt, nu Alexandrinii. Aceasta a fost scrisă cam în anul 150 d.Cr. şi se face referire la ea de Clem. Alex. (Strom., III, ix, 63; xiii, 93) şi Origen (Hom. I, în Luca), şi a fost folosită mult în cercurile non-catolice. Există doar mici fragmente în Clem. Alex. (Strom. and Excerp. ex Theod.). Unii oameni s-au referit la Oxyrhynchus „Logia” şi la papirusul Coptic de la Strasburg ca fiind această Evanghelie, dar aceasta este doar o simplă presupunere.

„Evanghelia lui Petru”, scrisă cam în anul 140 d.Cr. în Antioh (vezi DOCETAE). O altă Evanghelie Petrină, vezi descrierea despre Ahmin Codex.

O „Evanghelie a lui Matthias” scrisă cam în anul 125 d.Cr., folosită în cercuri Basilidiane (vezi BASILIDES).

O „Evanghelie a lui Filip” şi o „Evanghelie a lui Toma”. Potrivit lui Pistis Sophia, cei trei Apostoli Matei [citeşte Matthias], Toma, şi Filip au primit o însărcinare Divină de a relata toate revelaţiile lui Cristos după Învierea Lui. Evanghelia lui Toma trebuie să fi fost de o mărime considerabilă (1300 linii); parte din ea, într-o recesie epurată, este posibil existentă în o data populară, dar vulgară şi nebunească, „Poveşti despre Copilăria Domnului Nostru prin Toma, un filozof Israelit”, dintre care două greci, după cum există o versiune latină, una siriană, şi una slavonă.

„Faptele lui Petru” (Praxis Petrou), scrisă cam în anul 165 d.Cr. Mari fragmente din această lucrare au fost păstrate nouă în original în greacă şi de asemenea într-o traducere latină sub titlul de „Martirajul Sfântului Apostol Petru”, la care traducerea în latină adaugă, „a Lino episcopo conscriptum”. Porţiuni mai mari ale acestui apocrifon sunt traduse în aşa numita „Actus Petri cum Simone”, şi tot astfel în versiunile Sahidică şi Slavonă, Arabă, şi Etiopiană. Aceste fragmente au fost adunate de Lipsius şi Bonnet în „Acta apostolorum apocr.” (Leipzig, 1891), I. Deşi aceste revizuiri ale „Faptelor lui Petru” au fost cumva Catolicizate, caracterul lor Gnostic este inconfundabil, şi ele sunt de valoare pentru simbolismul Gnostic.

Strâns legate de „Faptele lui Petru” sunt „Faptele lui Andrei” şi „Faptele lui Ioan”, acestea trei au probabil acelaşi autor, un anumit Leucius Charinus şi au fost scrise înainte de anul 200 d.Cr. Ele au venit la noi într-o serie de revizuiri Catolice şi în diferite versiuni. Pentru Faptele lui Andrei, vezi Bonnet, „Acta”, ca mai sus (1898), II, 1, pp. 1-127; pentru „Faptele lui Ioan”, ibid., pp. 151-216. Pentru a găsi forma primitivă Gnostică în tulburătoarea varietate şi multitudine de fragmente şi modificări este încă o sarcină pentru cărturari.

De o supremă importanţă pentru înţelegerea Gnosticismului sunt „Faptele lui Toma”, deoarece ele au fost păstrate în întregimea lor şi conţin cel mai timpuriu ritual, poem şi speculaţie Gnostică. Ele există în două revizuiri, cea greacă şi cea siriană. Se pare cel mai probabil, deşi nu este sigur, că originalul a fost sirian; se sugerează că ele au fost scrise cam în anul 232 d.Cr., când au fost duse moaştele lui Sf. Toma în Edessa. Cele mai valoroase sunt cele două rugăciuni de Consacrare, „Oda Înţelepciunii” şi „Imnul Sufletului”, care sunt inserate în naraţiunea siriană, şi care lipsesc în Faptele Greci, deşi există textele greci independente ale acestor pasaje (versiunea siriană cu traducerea în engleză de W. Wright, „Apocr. Acts of the Apost.”, London, 1871). „Imnul Sufletului” a fost tradus de multe ori în engleză, în special, de A. Bevan, „Texte şi Studii”, Cambridge 1897; cf. F. Burkitt în „Jurnal de Studii Teologice” (Oxford, 1900). Cea mai completă ediţie a Faptelor Greceşti este a lui M. Bonnet în „Acta”, ca mai sus, II, 2 (Leipzig, 1903; vezi BARDESANES). Fapte, deşi scrisă în slujba Gnosticismului, şi plină de cele mai ciudate aventuri, nu sunt în întregime fără un trecut istoric.

Există un număr de alte apocrife în care cărturarii au pretins că găsesc urme ale autorităţii Gnostice, dar aceste urme sunt în mare parte vagi şi nesatisfăcătoare. În legătură cu aceste apocrife Gnostice fără îndoială trebuie să menţionăm Predicile Pseudo-Clementine. Este adevărat că acestea sunt mai deseori clasate sub literatura iudaistă decât cea strict Gnostică, dar afinitatea lor faţă de speculaţiile Gnostice este cel puţin o primă privire atât de aproape şi legătura lor cu Cartea lui Elxai (cf. ELCESAITES) atât de general recunoscute încât nu pot fi omise într-o listă de scrieri Gnostice. Dacă teoria susţinută de Dom Chapman în „Data Clementinelor” (Zeitschrift f. N. Test. Wiss., 1908) şi dacă articolul CLEMENTINES în Enciclopedia Catolică este corect, şi în consecinţă Pseudo-Clemens este un cripto-Arian care a scris în anul 330 d.Cr., „Predicile” încă ar putea fi cel puţin de o anumită valoare în studiul Gnosticismului. Dar teoria lui Dom Chapman, deşi este ingenioasă, este prea îndrăzneaţă şi încă prea nesusţinută, pentru a justifica omiterea „Predicilor” în acest loc.

O mare parte, dacă nu cea mai mare, din literatura Gnostică, care a fost salvată de la distrugerea scrierilor Gnostice, este păstrată în trei manuscrise coptice, de obicei numite Askew, Bruce, şi Manuscrisul Akhmim. Manuscrisul Askew, din secolul cinci sau şase, conţine lungul tratat „Pistis Sophia”, adică Credinţa-Înţelepciune. Aceasta este o lucrare în patru cărţi, scrisă între anul 250 şi 300 d.Cr.; totuşi a patra carte, este o adaptare a unei lucrări mai timpurii. Primele două cărţi descriu căderea Æonului Sophia şi mântuirea ei de către Æonul Soter; ultimele două cărţi descriu originea păcatului şi a răului şi nevoia de pocăinţă Gnostică. De fapt întregul este un tratat despre pocăinţă, deoarece ultimele două cărţi doar aplică în practică exemplul de pocăinţă stabilit de Sophia. Lucrarea constă dintr-un număr de întrebări şi răspunsuri între Cristos şi ucenicii Săi bărbaţi şi femei în care sunt introduse cinci „Ode ale lui Solomon”, urmate de o adaptare mistică a aceloraşi. Deoarece în mare parte întrebările sunt puse de Maria, Pistis Sophia este probabil identică cu „Întrebările lui Maria” menţionate mai sus. Manuscrisul conţine de asemenea pasaje din „Cartea Mântuitorului”. Monotonia îngrozitoare a acestor scrieri poate fi realizată doar de cei care le-au citit. O traducere engleză a traducerii latine a versiunii copte, care în sine este o traducere a celei greceşti, a fost făcută de G.R.S. Mead (London, 1896). Papirusul lui Bruce este datat cam la fel cu manuscrisul pe pergament al lui Askew şi conţine două tratate:

Cele două cărţi ale lui Jeû, prima speculativă şi cosmogonică, a doua practică, şi anume, învingerea puterilor lumii ostile şi asigurarea mântuirii prin practicarea unor anumite ritualuri: această carte din urmă este denumită „Despre Marele Logos potrivit tainei”.

Un tratat cu titlu necunoscut, deoarece primele şi ultimele pagini sunt pierdute. Această lucrare are un caracter pur speculativ şi are o mare vechime, scrisă între anii 150 şi 200 d.Cr. în cercurile Setiane sau Archontiane, şi conţine o referinţă la profeţii Marsanes, Nikotheus, şi Phosilampes.

Nu există nici o traducere completă în engleză a acestor tratate; totuşi, unele pasaje sunt traduse în lucrarea menţionată anterior a lui G.R.S. Mead „Fragmente ale unei Credinţe Uitate”. Amândouă manuscrisele lui Bruce şi Askew au fost traduse în germană de C. Schmidt (1892) în „Texte u. Unters” şi (1901) în Berlin „Părinţii Greci”. Există o traducere latină a lui „Pistis Sophia” de Schwartze şi Petermann (Berlin, 1851) şi una franceză a Manuscrisului Bruce de Amélineau (Paris, 1890). Manuscrisul Akhmim din secolul cinci, găsit în 1896, şi acum în Muzeul Egiptean de la Berlin, conţine o „Evanghelie a lui Maria”, numită în documente „Un Apocrifon al lui Ioan”: această Evanghelie trebuie să fie ce mai veche, deoarece Sf. Irineu, cam în anul 170 d.Cr., s-a folosit de ea în descrierea lui făcută Barbelo-Gnosticilor;

o „Sophia Jesu Christi”, conţinând revelaţii ale lui Cristos după Învierea Lui;

o „Praxis Petri”, conţinând o relatare fantastică a minunii făcute asupra fiicei lui Petru. Studiul Gnosticismului este întârziat grav de inexplicabila întârziere în publicarea acestor tratate; pentru aceşti treisprezece ani trecuţi avem doar o scurtă relatare a acestui manuscris publicat în „Sitzungsber. d. k. preus. Acad.” (Berlin, 1896), pp. 839-847.

Acest bilanţ al literaturii Gnostice ar fi incomplet fără o referire la un tratat în general publicat printre lucrările lui Clement din Alexandria şi numit „Excerpta ex Theodoto”. Acesta constă dintr-un număr de paragrafe Gnostice făcut de Clement pentru propriul său uz cu ideea unei viitoare respingeri; şi, cu notele lui Clement şi remarcile asupra aceluiaşi, formează o antologie foarte confuză. Vezi O. Bibelius, „Studien zur Gesch. der Valent.” în „Zeitschr. f. N. Nest. Wiss.” (Giessen, 1908).

Gnosticismul oriental ne-creştin ne-a lăsat cărţile sacre ale Mandeanilor, şi anume,

„Genzâ rabâ” sau „Marea Comoară”, o colecţie mare de diferite tratate cu date diferite, unele probabil la fel de târzii precum secolul nouă, unele mai timpurii, probabil, în secolul trei. Genzâ a fost tradusă în latină, de Norberg (Copenhagen, 1817), şi cele mai importanta tratate în germană, de W. Brandt (Leipzig, 1892).

Kolasta, Imnuri şi Instrucţiuni despre botez şi călătoria sufletului, publicată în Mandaeană de J. Euting (Stuttgart, 1867).

Drâshê d’Jahya, o biografie a lui Ioan Botezătorul „ab utero useque ad tumulum” – după cum o numeşte Abraham Echellensis – nu este publicată.

Gnosticismul Alexandrian non-creştin este perceptibil în literatura Trismegistică, publicată în traducerea engleză de G.R.S. Mead (London şi Benares, 1902, trei volume). Gnosticismul specific evreu nu a lăsat nici o operă literară, dar speculaţiile Gnostice au un ecou în mai multe lucrări evreieşti, cum ar fi Cartea lui Enoh, Zohar tratatul Talmudic Chagiga XV. Vezi Gförer, „Philo”, Vol. I, şi Karppe, „Etudes sur. ore. nat. d. Zohar” (Paris, 1901).

COMBATEREA GNOSTICISMULUI

De la început Gnosticismul s-a întâlnit cu cea mai hotărâtă opoziţie din partea Bisericii Catolice. Ultimele cuvinte ale bătrânului Sf. Pavel în Prima lui Epistolă către Timotei sunt luate de obicei ca referindu-se la Gnosticism, care este descris ca „Inovaţii profane de cuvinte şi opoziţii ale cunoştinţei fals numite aşa [antitheseis tes pseudonomou gnoseos – antitezele aşa numitei Gnoze] pe care unii care au practicat-o au greşit în ceea ce priveşte credinţa”. Cel mai probabil folosirea de către Sf. Pavel a termenilor Pleroma, æonii acestei lumi, archonul puterii văzduhului, în Efeseni şi Coloseni, a fost sugerată de abuzul făcut de Gnostici faţă de aceşti termeni. Alte aluzii faţă de Gnosticism în Noul Testament sunt posibile, dar nu pot fi dovedite, cum ar fi, Tit 3:9; 1 Timotei 4:3; 1 Ioan 4:1-3. Primul scriitor anti-Gnostic a fost Sf. Iustin Martirul (165 d.Cr.). A lui „Syntagma” (Syntagma kata pason ton gegenemenon aireseon), multă vreme crezută pierdută, este substanţial conţinută în „Libellus adv. omn. haeres”, de obicei ataşată lucrării lui Tertulian „De Praescriptione”; cel puţin aşa este teza lui J. Kunze (1894) care este larg acceptată. Din tratatul anti-Gnostic despre Înviere al lui Sf. Iustin (Peri anastaseos) fragmente considerabile există în lucrarea lui Methodius, „Dialog despre Înviere” şi în lucrarea lui Sf. Ioan Damascene „Sacra Parellela”. Lucrarea lui Sf. Iustin „Compendiu împotriva lui Marcion”, citată de Sf. Irineu (IV, vi, 2; V, xxvi, 2), este posibil identică cu a lui lucrare „Syntagma”. Imediat după Sf. Iustin, Miltiades, un filozof creştin din Asia Mică, este menţionat de Tertulian şi Hippolytus (Adv. Valent., v, şi Eus., H.E., V., xxviii, 4) că a combătut Gnosticii şi în special Valentinianii. Scrierile lui sunt pierdute. Theophilus din Antioh (185 d.Cr.) a scris împotriva ereziei lui Hermogenes, şi de asemenea un tratat excelent împotriva lui Marcion (kata Markionos Logos). Cartea împotriva lui Marcion probabil există în „Dialogus de rectâ in Deum fide” de Pseudo-Origen. Pentru Agrippa Castor vezi BASILIDES. Hegesippus, un palestinian, a călătorit traveled de la Corint la Roma, unde a ajuns sub Anicetus (155-166), pentru a afirma credinţa sănătoasă şi ortodoxă din tradiţia Apostolică. El s-a întâlnit cu mulţi episcopi pe drumul său, care toţi învăţau aceeaşi credinţa şi în Roma el a făcut o listă a papilor de la Petru la Anicetus. În consecinţă el a scris cinci cărţi de Amintiri (Upomnemata) „într-un stil foarte simplu, dând adevărata tradiţie a doctrinei Apostolice”, devenind „un campion al adevărului împotriva ereziilor nelegiuite” (Eus., H.E., IV, vii sqq., xxi sqq.). Din această lucrare au rămas doar câteva fragmente, şi acestea sunt mai degrabă istorice decât teologice. Rhodon, un ucenic al lui Tatian, Philip, Episcop de Gortyna în Creta, şi un anume Modestus a scris împotriva lui Marcion, dar scrierile lor sunt pierdute. Irineu (Adv., Haer., I, xv, 6) şi Epiphanius (xxxiv, 11) citează un scurt poem împotriva Valentinianilor Orientali şi a vrăjitorului Marcus de autor „bătrân” dar necunoscut; şi Zachaeus, Episcop de Cezarea, se spune că ar fi scris împotriva Valentinianilor şi în special Ptolemy.

Dincolo de orice comparaţie cea mai importantă lucrare anti-Gnostică este cea a lui Irineu, Elegchos kai anatrope tes psudonymou gnoseos, de obicei numită „Adversus Haereses”. Aceasta este alcătuită din cinci cărţi, evident nu scrise toate deodată; primele trei cărţi cam în anul 180 d.Cr.; ultimele două cam cu o duzină de ani mai târziu. Cea mai mare parte a primei cărţi a venit la noi în originalul grec, restul este o traducere foarte veche şi neliniştitor apropiată de latină, şi unele fragmente în siriană. Sf. Irineu i-a cunoscut pe Gnostici din întâlnirea lui personală şi din scrierile lor şi oferă descrieri amănunţite a sistemelor lor, în special cele ale Valentinianilor şi ale Barbelo-Gnosticilor. Un test foarte bun cu privire la felul în care Sf. Irineu a folosit sursele sale Gnostice se poate face prin compararea noii găsite „Evangelium Mariae” cu Adv. Haer., I, xxiv. Numeroase încercări de a-l discredita pe Irineu ca un martor s-au dovedit a fi eşecuri (vezi SAINT IRANAEUS). În afară de marea lui lucrare, Irineu a scris o scrisoare deschisă către preotul roman Florinus, care s-a gândit să se alăture Valentinianilor; şi când nefericitul preot a devenit apostat, şi a devenit Gnostic, Irineu a scris pe socoteala lui un tratat „Despre Ogdoad”, şi de asemenea a scris o scrisoare către Papa Victor, implorându-l să îşi folosească autoritatea împotriva lui. Există doar câteva pagini din aceste lucrări. Eusebiu (H. E., IV, xxiii, 4) menţionează o scrisoare a lui Dionysius din Corint (c. 170) către Nicomediani, în care el atacă erezia lui Marcion. Scrisoarea nu mai există. Clement din Alexandria (215 d.Cr.) doar indirect a combătut Gnosticismul prin apărarea Gnozei creştine adevărate, în special „Paedagogos”, Bk. I, „Stromateis”, Bk. II, III, V, şi în aşa-numita carte a opta sau „Excerpta ex Theodoto”. Origen nu a dedicat nici o lucrare în mod exclusiv pentru respingerea Gnosticismului dar cele patru cărţi ale lui „Despre Primele Principii” (Peri archon), scrise cam în anul 230, şi păstrate nouă doar în anumite fragmente greceşti şi o traducere latină liberă scrisă de Rufinus, este practic o respingere a dualismului Gnostic, Doectism, şi Emanationism. Cam în anul 300 un autor sirian necunoscut, uneori eronat identificat cu Origen, şi adesea numit prin pseudonimul literar Adamantius, sau „Omul de Oţel”, a scris un lung dialog din care titlul este pierdut, dar care este desemnat de obicei prin cuvintele, „De rectâ in Deum fide”. Acest dialog, de obicei împărţit în cinci cărţi, conţine discuţii cu reprezentanţi a două secte de Marcionism, de Valentinianism, şi de Bardesanism. Scriitorul plagiază în mare parte din Theophilus din Antioh şi Methodius din Olympus, în special dialogul anti-Gnostic al celui din urmă, „Despre Voinţa Liberă” (Peri tou autexousiou).

Cel mai mare polemist anti-Gnostic din Biserica Primară este Tertulian (b. 169), care practic şi-a dedicat viaţa lui pentru a combate această sumă înspăimântătoare a tuturor ereziilor. Nu trebuie să menţionăm decât titlurile lucrărilor lui anti-Gnostice: „De Praescriptione haereticorum”; „Adversus Marcionem”; a book „Adversus Valentinianos”; „Scorpiace”; „De Carne Christi”; „De Resurrectione Carnis”; şi în final „Adversus Praxeam”. Un depozit de informaţii mai degrabă decât o respingere este marea lucrare a lui Hippolytus, scrisă cândva după anul 234 d.Cr., odată numită „Philosophoumena” şi atribuită lui Origen, dar după descoperirea Cărţilor IV-X, în 1842, cunoscute prin numele dacă este autorul său adevărat şi este titlul său adevărat, „Respingerea Tuturor Ereziilor” (katapason aireseon elegchos). Publicarea Manuscrisului Athos de E. Miller (Oxford, 1851) a revoluţionat studiul Gnosticismului şi a redat lucrări publicate anterior datei învechite şi aproape fără valoare. Pentru studenţii în Gnosticism această lucrare este la fel de indispensabilă ca aceea a lui Sf. Irineu. Există o traducere engleză de J. MacMahon în „Librăria Ante-Niceneană” (Edinburgh, 1868). Hippolytus a încercat să dovedească că tot Gnosticismul a fost derivat dintr-o filozofie păgână; speculaţiile lui pot fi desconsiderate, dar, deoarece el a fost în posesia unui număr mare de scrieri Gnostice din care el citează, informaţiile lui sunt nepreţuite. Deoarece el a scris la aproape cincizeci de ani după Sf. Irineu, a cărui ucenic el a fost, el descrie o dezvoltare mai târzie a Gnozei decât cea descrisă de Episcopul de Lyons. În afară de marea lui lucrare, Hippolytus a scris, mulţi ani anterior (înainte de 217), un mic compendiu împotriva tuturor ereziilor, dând o listă a acestora, treizeci şi două la număr, de la Dositheus la Noetus; de asemenea un tratat împotriva lui Marcion.

Deoarece, de la începutul secolului patru, Gnosticismul era în declin rapid, era o nevoie mai mică de campioni ai ortodoxiei, deoarece există un lung interval între dialogul lui Adamantius şi „Panarion” a lui Sf. Epiphanius, începută în anul 374. Sf. Epiphanius, care în tinereţea lui a fost dus în cel mai apropiat contact cu sectele Gnostice în Egipt, şi în special Phibioniştii, şi probabil chiar, după cum susţin unii, a aparţinut el însuşi acestei secte, este încă o autoritate de primă clasă. Cu o uluitoare sârguinţă el a adunat informaţii despre toate părţile, dar acceptarea lui nesăbuită şi prea credulă a multor detalii cu greu poate fi scuzată. Philastrius din Brescia, cu câţiva ani mai târziu (383), a dat Bisericii latine ceea ce Sf. Epiphanius a dat celei greci. El a numărat şi a descris nu mai puţin de o sută douăzeci şi opt de erezii, dar a luat cuvântul într-un sens cumva larg şi vag. Deşi dependent de „Syntagma” lui Hippolytus, relatarea lui este în întregime dependentă de cea a lui Epiphanius. Un alt scriitor latin, care probabil a trăit la jumătatea secolului cinci în Galia de Sud, şi care probabil este identic cu Arnobius Tânărul, a lăsat o lucrare, în general numită „Praedestinatus” constând în trei cărţi, în prima el descrie nouăzeci de erezii de la Simon Magus până la Praedestinationişti. Din nefericire această lucrare conţine multe afirmaţii îndoielnice şi fabuloase. La ceva vreme după Consiliul de la Calcedon (451) Theodoret a scris un „Compendiu despre Fabulele Eretice” care este de o considerabilă valoare pentru istoria Gnosticismului, pentru că ea oferă o cale concisă şi obiectivă a istoriei ereziilor de pe vremea lui Simon Magus. Cartea lui Sf. Augustin „De Haeresibus” (scrisă cam în 428) este prea dependentă de Philastrius şi Epiphanius pentru a fi de o mare valoare. Printre scriitorii anti-Gnostici trebuie în final să-l menţionăm pe neo-Platonistul Plotinus (d. 270 d.Cr.), care a scris un tratat „Împotriva Gnosticilor”. Aceştia au fost evident cărturari care au frecventat colegiul său, dar a căror pesimism oriental şi fantastic a fost neîmpăcat cu viziunile lui Plotinus.

CONCLUZIE

Încercarea de a picta Gnosticismul ca o măreaţă mişcare a minţii umane spre cel mai nobil şi mai înalt adevăr, o mişcare într-un fel paralelă cu cea a creştinismului, a eşuat în totalitate. Aceasta a fost abandonată de cărturari nepărtinitori noi precum W. Bousset and O. Gruppe, şi este de regretat că aceasta a fost înnoită de un scriitor englez, G. R. S. Mead, în „Fragmente ale unei Credinţe Uitate”, o lucrare amăgitoare şi incultă, care în ţările vorbitoare de engleză ar putea întârzia sobra şi adevărata apreciere a Gnosticismului după cum a fost acesta în fapt istoric. Gnosticismul nu a fost o avansare, ci un regres. El s-a născut în mijlocul ultimelor dureri ale cultelor şi civilizaţiilor dispărute din Asia vestică şi Egipt. Deşi elenizate, aceste ţări au rămas orientale şi semitice în esenţa lor. Acest spirit oriental – Attis din Asia Mică, Istar din Babilonia, Isis din Egypt, cu ştiinţa astrologică şi cosmogonică a lumii Asiatice – prima rană înconjurată de Ahuramazda în Est, şi apoi copleşită de măreţia Divină a lui Isus Cristos în Vest, numită un armistiţiu de fuziunea acestor deopotrivă a Parseeismului şi creştinismului cu sine. Acesta a încercat să facă pentru Est ceea ce Neo-Platonismul a încercat să facă pentru Vest. În timpul a cel puţin două secole acesta a fost de un real pericol pentru creştinism, deşi nu atât de mare precum unii scriitori moderni ne-ar face să credem, ca şi când simpla suflare ar fi schimbat destinurile Gnosticilor, ca fiind împotriva creştinismului ortodox. Lucruri similare se spun despre Mithraism şi neo-Platonism ca împotriva religiei lui Isus Cristos. Dar aceste afirmaţii au mai multă picanterie decât adevăr obiectiv. Creştinismul a supravieţuit, şi nu Gnosticismul, pentru că cel dintâi a fost cel mai potrivit – incomensurabil, ba nu, infinit. Gnosticismul a murit nu întâmplător, ci pentru că i-a lipsit puterea vitală în sine; şi nici o măsură de literatură theosophistică, curgând din pieţele engleze şi germane, nu poate da viaţă la ceea ce a pierit de defecte intrinseci şi esenţiale. Este uimitor că cei doi campioni ai creştinismului împotriva Gnosticismului – Hegesippus şi Irineu – au expus atât de clar metoda de luptă care era singura posibilă, dar care de asemenea singura a fost suficientă pentru a asigura victoria în conflict, o metodă pe care Tertulian cu câţiva ani mai târziu a explicat-o ştiinţific în a lui „De Praescriptione”. Deopotrivă Hegesippus şi Irineu au dovedit că doctrinele Gnostice nu aparţineau acelui depozit de credinţă care a fost învăţată de adevărata succesiune de episcopi în episcopiile primare ale creştinismului; amândoi în concluzii triumfătoare au întocmit o listă de Episcopi din Roma, de la Petru la episcopul roman din vremea lor; deoarece Gnosticismul nu a fost învăţat de acea Biserică cu care creştinii de pretutindeni trebuie să fie de acord, acesta s-a auto-condamnat. Un verdict drept al Gnosticilor este cel al lui O. Gruppe (Ausführungen, p. 162): circumstanţele perioadei le-a dat o anumită importanţă. Dar ele nu au fost niciodată o forţă vie, nici în istoria generală nici în istoria creştinismului. Gnosticismul merită atenţie pentru că arată ce menţionează mentalităţile pe care creştinismul le-a găsit în existenţă, ce obstacole a trebuit să biruiască pentru a-şi menţine propria viaţă; dar „acesta nu a fost niciodată un mijloc de progres mintal”.

J.P. ARENDZEN

http://publicatia.voxdeibaptist.org/apologetica_mai09.htm