

Irineu, care a trăit pe la anul 180, a scris că Domnul Isus şi Duhul Sfânt sunt cele două braţe pe care Dumnezeu Tatăl le întinde spre noi şi cu care El ne îmbrăţişează.
Imaginea aceasta este extrem de sugestivă şi ea ne ajută să vizualizăm într-un mod corect relaţia noastră cu Sfânta Treime. Apostolul Pavel ne aduce foarte aproape de această imagine vizuală, în Efeseni 3:14-19, unde el scrie că îşi pleacă genunchii înaintea lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, şi se roagă să ne întărim în putere în omul din lăuntru (paralela din Romani 7:22 şi 23 ne arată că pentru Pavel „omul din lăuntru” este „mintea”) prin Duhul Sfânt, aşa încât Cristos să locuiască în inimile noastre şi, ajungând plini de dragostea lui Cristos, să ajungem plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.
Imaginea aceasta a dublei locuiri în noi, ne vine iniţial de la Domnul Isus Însuşi, în Ioan 14:15-23. El ne spune că va ruga pe Tatăl să ni-L trimită pe Duhul Sfânt ca să locuiască în noi, apoi imediat adaugă că şi El Însuşi va veni să locuiască în noi.
Pentru a înţelege fenomenul acesta, trebuie să vedem mai întâi legătura strânsă dintre Fiul lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu. Încă din Vechiul Testament ni se spune despre „Odrasla” care va ieşi din David:
„Duhul Domnului se va odihni peste El…” (Isaia 11: 1-2). Şi:
„Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu în care Îşi găseşte plăcerea sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El…” (Isaia 42: 1). Când Domnul Isus se prezintă în sinagoga din Nazaret consătenilor Săi, o face cu aceste cuvinte tot din Isaia:
„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci M-a uns să aduc veşti bune (Evanghelia) celor nenorociţi…” (Isaia 61:1 citat în Luca 4:18).
Când venim în Noul Testament, citim de la început că Duhul Sfânt a fost instrumentul Tatălui pentru formarea trupului Fiului lui Dumnezeu. Acest lucru i-l explică Mariei îngerul Gavril:
Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine Se va chema Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35).
La botezul Său, Duhul Sfânt S-a coborât peste El în mod vizibil, sub formă de porumbel, ca să fie mărturie pentru oameni că El este Fiul lui Dumnezeu (Luca 3:21-22 şi Ioan 1: 29-34). Ioan Botezătorul adaugă despre El că „El este Cel ce botează cu Duhul Sfânt” (v.33) şi ceva mai târziu ne spune că Fiul lui Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu „fiindcă Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură” (Ioan 3:34), adică, legătura dintre Fiul şi Duhul Sfânt este fără limite, fără bariere, este o unire divină, totală.
Tot ce face Fiul, face în unire cu Duhul Sfânt şi prin puterea Duhului Sfânt. Iată de ce Domnul Isus le spune iudeilor:
„Dar dacă Eu scot demonii cu ajutorul, Duhului lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi” (Mat. 12:28).
Din toate acestea rezultă clar că nu trebuie să încercăm să-I separăm pe Domnul Isus şi pe Duhul Sfânt unul de altul.
În Ioan 1:11-13 ni se spune că cine Îl primeşte pe Fiul este născut din Dumnezeu. Doar un capitol mai încolo, la începutul cap. 3, Domnul Isus îi explică lui Nicodim că naşterea din nou este o naştere „din Duh”.
Prin urmare, când vine Domnul Isus în cineva, vine în acelaşi timp şi Duhul Sfânt şi îl naşte din Dumnezeu.
Aceeaşi imagine a naşterii din nou prin Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt ne-o dă şi Pavel:
„El ne-a mântuit nu prin faptele făcute de noi în dreptate, ci prin naşterea din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
pe care L-a revărsat peste noi din belşug prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru” (Tit 3: 5-6). Observaţi ordinea logică şi cronologică a evenimentelor din acest text: Dumnezeu, prin Isus Cristos, a revărsat din belşug peste noi Duhul Sfânt, care ne-a născut din nou.
Naşterea din Dumnezeu este lucrarea lui Dumnezeu, pe care El o face prin Cristos şi prin Duhul Sfânt.
Apostolul Pavel întotdeauna Îi vede pe Domnul Isus şi pe Duhul Sfânt lucrând împreună.
Iată în Efeseni capitolul 2: „Căci prin El (prin Cristos) şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl într-un Duh” (v.18). Şi ceva mai departe:
„Şi prin El (prin Cristos) şi voi sunteţi zidiţi împreună ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu prin Duhul” (v.22).
Când Pavel îşi explică marele lui succes în lucrarea misionară o face prin aceste cuvinte: „Căci n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru pe care să nu-l fi făcut Cristos prin mine… prin puterea Duhului Sfânt” (Romani 15: 18-19).
Să mai adăugăm la toate acestea, ceea ce ne scrie apostolul Petru: „Dumnezeiasca lui putere ne-a dăruit tot (ce ne este necesar) pentru viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care el ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi ai firii dumnezeieşti” (2 Petru 1:3-4).
Textul acesta este de importanţă crucială pentru viaţa noastră cu Dumnezeu.
Cheia stă în a înţelege ce sunt „făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe”, care poate fi pus în cuvinte moderne astfel: promisiunile Lui inexprimabil de mari şi inestimabil de preţioase!
Ca să vedem care sunt acestea, ne ducem la discursul lui Petru de la ziua Cincizecimii, şi de acolo aflăm (versetele 30-31) că prima promisiune a fost Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu, care tocmai a fost instalat (întronat) la dreapta lui Dumnezeu, iar din versetul 33 aflăm că a doua promisiune a fost Duhul Sfânt.
În vechime, Dumnezeu Tatăl a făcut omenirii două promisiuni: că li-L va da pe Fiul Său şi că le va da Duhul Său. Acestea sunt promisiunile lui Dumnezeu inexprimabil de mari şi inestimabil de preţioase.
Şi acum uitaţi-vă la celelalte două afirmaţii cruciale:
Prima: Când Dumnezeu vi L-a dat pe Fiul Său şi v-a dat Duhul Său cel Sfânt, v-a dat tot ce vă trebuie pentru a putea trăi o viaţă sfântă, o viaţă după voia lui Dumnezeu.
A doua: Când aveţi în voi pe Fiul lui Dumnezeu şi pe Duhul lui Dumnezeu, aţi devenit părtaşi ai naturii lui Dumnezeu! Aceasta nu înseamnă că noi am fost îndumnezeiţi, ci înseamnă că dacă Domnul Isus şi Duhul Sfânt, care sunt parte din Dumnezeire, locuiesc în voi, înseamnă că aţi venit în contact direct cu „firea dumnezeiască”, sau cu natura divină. Ele nu devin ale voastre în mod separat de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt. Voi, prin Isus şi prin Duhul, sunteţi în atingere cu natura divină. O mai mare apropiere de Dumnezeu ca aceasta nu poate fi gândită.
De ce le spunem aici toate acestea?
Fiindcă numai astfel putem înţelege ce ne-a pus Dumnezeu la dispoziţie ca să putem împlini cele trei chemări ale Lui:
Voi să fiţi sfinţi ca Mine!
Voi să fiţi desăvârşiţi ca Mine!
Voi să fiţi asemenea chipului Fiului Meu!
Dar nu este suficient să le vizualizăm şi să le înţelegem. Trebuie să învăţăm să trăim în unire directă şi intimă şi practică cu Domnul Isus şi trebuie să învăţăm să trăim sub călăuzirea directă şi clară a Duhului Sfânt în mintea noastră.
Iată de ce am scris două eseuri separate.
Unul se întitulează
Unirea cu Cristos
Cum a fost ea realizată şi cum trăim în ea şi Duhul Sfânt
Cum trăim sub călăuzirea Lui
Dumnezeu a pus în noi din Însăşi Fiinţa Lui: pe Fiul Său şi pe Duhul Său.
Prin Ei, Dumnezeu Însuşi vine în noi. Noi suntem îmbrăţişaţi în Sfânta Treime.
Dar noi trebuie să facem efortul să învăţăm totul despre fiecare din Ei şi apoi să facem efortul să învăţăm cum să trăim în mod real, practic cu fiecare dintre Ei, adică cu Fiul şi cu Duhul Sfânt.
Nimic nu este mai important în lumea aceasta!!!
Lucrările de după înălţare ale lui Isus Hristos de Dr. Benjamin Cocar

Deşi Isus Hristos s-a înălţat la Ceruri, Biblia ne descoperă faptul că El continuă să lucreze în dreptul nostru. Pavel ne spune că Hristos a fost pus în locul cel mai înalt, Efeseni 1:20-23; Filipeni 2:9-11.
În calitatea de Cap al Trupului Său:
- El a format trupul – prin a trimite Duhul Fapte 1:5; 2:33; 1 Corinteni 12:13
- Lui îi pasă de trupul Său
- El îl sfinţeşte, Efeseni 5:26
- În hrăneşte sau îl aduce la maturitate, Efeseni 5:29
- Îl păstrează, Efeseni 5:29
- El dă daturi trupului, Efeseni 4:7-13
Apostoli
Profeţi
Evanghelişti
Pastori
Învăţători
- Domnul Isus îşi împuterniceşte trupul, Ioan 15:1-10
- El face mijlocire pentru noi, Evrei 7:25
- El pregăteşte un loc pentru noi, Ioan 14:1-3
XIV. A doua venire a lui Isus Hristos
Există două stagii ale venirii Domnului, Răpirea şi Revelaţia sau Parusia.
Răpirea Bisericii, 1 Tesaloniceni 4:13-18; 1 Corinteni 15:52
- Evenimentele care au loc la răpire
- Revenirea lui Isus
- O înviere
- O răpire
- O reuniune
- O reasigurare
- Timpul răpirii
- Anterior necazului
- În mijlocul necazului
- Înaintea „necazului lui Iacov”
- După necaz
A doua venire a lui Isus Hristos, Apocalipsa 19:11-16; Matei 24
- Evenimentele care vor avea loc la a doua venire
- Hristos se va revela pe sine ca Rege al regilor şi Domn al domnilor
- Toţi duşmanii lui Israel vor fi distruşi
- „Rămăşiţa” va fi salvată
- Se va inaugura Împărăţia Milenială
- Timpul celei de-a doua veniri
- Oricând, amilenism
- După mileniu, posmilenism (nu 1000 de ani literali)
- Înainte de Mileniu
Ce ne învaţă Biblia
- Apocalipsa 3:10 „Nu ştie ceasul”
- 1 Tesaloniceni 1:9-10
- 1 Tesaloniceni 5:9
- Apocalipsa 6-18 Se pare că Biserica „lipseşte”
Se pare că Răpirea Bisericii va avea loc înaintea „Marelui Necaz”, şi deci înainte de Mileniu.
Au existat multe perioade în istoria Bisericii care pot fi caracterizate ca perioade de „necaz”, dar nici una nu a corespuns cu descrierea găsită în Apocalipsa.
Nu există nici un motiv pentru Biserică să fie în lume în timp ce lumea este pedepsită pentru păcatele ei. Biserica este „Mireasa” şi Isus Hristos nu va permite ca Mireasa Sa să „sufere” alături de lumea nemântuită.
Interpretarea lui Apocalipsa joacă un rol important în ajungerea la concluzia corectă. Dacă s-ar aplica o metodă alegorică la toată Apocalipsa sau doar la anumite porţiuni, atunci ea poate însemna orice şi în cele din urmă nimic.
Împărăţia milenială a lui Isus Hristos
Odată cu sosirea Regelui, Apocalipsa 19:11-16, inaugurarea Împărăţiei Sale este iminentă.
Sosirea Regelui este exact cum a descris-o El: personală, vizibilă, glorioasă, puternică, şi cu cetele de îngeri, Matei 24:25-30; 25:31.
Apocalipsa 20:2-7 declară de 6 ori perioada de „o mie de ani”
Satan este legat pentru o mie de ani, 20:2
Naţiunile nu vor fi înşelate pentru o mie de ani, 20:3
Sfinţii martirizaţi vor domni cu Hristos pentru o mie de ani, 20:4
Restul celor morţi nu vor mai învia decât după ce se termină cei o mie de ani, 20:5
Toţi cei care au parte la prima înviere vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi vor domni cu Hristos o mie de ani, 20:6
Satan va fi dezlegat după cei o mie de ani, 20:7
„Fiara” va fi înfrântă, Apocalipsa 19:20, şi legată pentru 1.000 de ani, Apocalipsa 20:1-3
De ce va fi legat satan?
- Dacă va exista vreodată o Împărăţie a lui Dumnezeu pe pământ, o domnie caracterizată de absenţa totală a războiului, a bolii şi a morţii ar trebui să fie evident faptul că într-o astfel de împărăţie nu poate exista loc pentru şarpele cel vechi, marele înşelător al neamurilor.
- satan a pricinuit boala asupra oamenilor, Iov 2:7
- satan a pricinuit moartea, Evrei 2:14
- satan are controlul asupra lumii demonice, Matei 12:22-26
- Petiţiile din rugăciunea Domnului vor fi răspunse, „Vie împărăţia Ta”, şi „ne scapă de cel rău”, Matei 6:10, 13
- Împlinirea va fi pe deplin nu în parte
- Naţiunile vor fi eliberate de satan pentru 1000 de ani
- Legarea va constitui o demonstrare concluzivă a responsabilităţii personale a omului pentru propria sa depravare
- Satan este originatorul a mult rău din cadrul omenirii decăzute, dar el nu poate fi acuzat cu tot acesta.
- Alibiul din Eden, „şarpele m-a amăgit”, va fi anihilat (vezi Matei 7:21-23)
Aspecte ale Împărăţiei Mileniale
Aspectul spiritual
Acesta este aspectul fundamental
Ioan 3:3
Ezechiel 36:24-28
Isaia 12:1-6
Zaharia 9:9
Nu trebuie să cădem în dualismul Platonic şi să înlocuim gândul de „intangibil” cu „spiritual”. O binecuvântare spirituală în gândirea biblică poate fi uneori tangibilă în totalitate sau materială (cf. trupul spiritual glorificat al sfinţilor, 1 Corinteni 15:44). Astfel o împărăţie spirituală poate să fie în acelaşi timp pământească şi literală.
Aspectul etic
Isaia 40:3-4
Isaia 32:5
Isaia 42:3
Acesta implică o reajustare a valorilor morale, un obiectiv mondial al standardului de drept, şi o apreciere clară a adevăratei moralităţi.
Aspectul social
Mica 4:4
Isaia 65:21-22
Isaia 61:4
Dreptatea socială completă va fi restaurată. Războiul va fi abolit, justeţea economică va fi realizată, locurile pustii vor fi reînnoite.
Aspectul fizic
Isaia 4:5-6
Ezechiel 34:26
Amos 9:13
Isaia 11:6-8
Isaia 33:24; 35:5-6
Psalmul 91:10-12
Unele din binecuvântările fizice sunt un climat benefic, fertilitate în agricultură şi rodnicie, schimbări în lumea animală, eliminarea bolii şi a deformării, şi libertate faţă de pericolele ordinare ale vieţii.
Aspectul politic
Isaia 2:4
Psalmul 48:1-2
Va exista o autoritate internaţională – însăşi Regele. Va exista o capitală politică internaţională – Ierusalimul. Disputele dintre naţiuni vor fi încheiate cu dreptate.
Aspectul eclesiastic
Zaharia 6:12-13
Isaia 56:7
Ezechiel 40-48
Isaia 61:6
Zaharia 5:1-4
Zaharia 14:17-19
Va fi un rege-preot, un centru internaţional de închinare în templul milenar complet cu o preoţie, diferite festivaluri de pelerinaj şi sacrificii animale, şi primatul religios al naţiunii Israelului.
Organizarea Împărăţiei Mileniale
Regele şi Soţia Sa – Biserica
Isaia 32:1
Apocalipsa 3:21
Sfinţii Vechiului Testament şi Martirii din Necazul cel mare
Isaia 32:1
Geneza 13:15//Fapte 7:5
Ezechiel 37:24-25; 34:23-24; Ieremia 30:9; Osea 3:5
Hagai 2:23
Maleahi 3:16-17
- Israelul cel viu, „Rămăşiţa”
Isaia 60:3
Isaia 60:5-6
Isaia 60:10
Isaia 61:5-6
Neamurile vii, „Naţiunile mântuite”
Matei 25:34
XVI. Chestiuni contemporane în Hristologie
Millard Erickson în cartea sa The Word Became Flesh [Cuvântul a devenit Trup, n. tr.] enumeră câteva din chestiunile contemporane din Hristologie:
Hristologia de liberare
„Hristologia de liberare” este mai mult o mişcare decât o teologie. Teologie de liberare este predominantă în America Latină, dar poate fi găsită şi în Africa, Asia (India şi Filipine), Statele Unite, şi „teologia politică Europeană nu este un verişor prea distant” (Roger S. Haight, An Alternative Vision: An Interpretation of Liberation Theology Mahwah, NJ: Paulist, 1985, p. 15).
Teologia de liberare a apărut ca un efort de a relata învăţăturile credinţei creştine către vieţile celor săraci şi oprimaţi.
Hristologia neagră
Fenomenul cunoscut drept teologia neagră are multe aspecte diferite. Aceasta are mai multe varietăţi şi nuanţe decât majoritatea tipurilor de teologie de liberare.
Punctul de început al teologiei negre este experienţa neagră.
Liberarea din opresiune
„O dimensiune majoră (dacă nu chiar şi întreagă) a activităţii lui Dumnezeu în lume este eliberarea celor oprimaţi. Teologia apare dintr-o astfel de experienţă a unor astfel de oameni, în acest caz al comunităţii de negri. Scopul teologiei este de a informa şi de a-i inspira pe aceştia să se ridice şi să se elibereze pe ei înşişi.
Construirea de poduri (teologia balanţei)
Mesia cel Negru
Hristologia feministă
Această Hristologiei împărtăşeşte multe caracteristici ale teologiei Americano-Latine şi a teologiei negre.
În fond pentru toţi teologii feminişti punctul de început este experienţa umană. Începutul nu este cu Dumnezeu şi transcendentul. „Autoritatea spirituală a bisericii-femeie se bazează pe experienţa harului uimitor al lui Dumnezeu şi a prezenţei eliberatoare în mijlocul străduinţelor noastre pentru justeţe, libertate şi întregirea tuturor. Aceasta nu se bazează doar pe experienţa femeilor ci şi pe experienţa femeilor care se luptă pentru eliberarea din opresiunea patriarhală”.
Respingerea Hristolatriei
Isus ca gând valoros nu ca unicul divin
Isus ca un Campion al femeilor
Isus ca un feminist
Hristologia funcţională
Hristologiştii funcţionali precum şi mulţi alţi cercetători ai Noului Testament, folosesc tehnici de criticism de formă şi criticism de stilizare pentru a încerca să izoleze cuvintele lui Isus faţă de interpretările introduse de comunitatea bisericii timpurii şi de scriitorii Evangheliei.
- Hristologia Universalistă
- Hristologia de Proces
- Hristologia Postmodernă
- Hristologia Mitologică
- Hristologia Narativă
http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologie_apr09.htm
Apreciază:
Apreciază Încarc...