Închide

Scara devenirii hristice

download - Copie

ib-ro.org

Pentru mine, auto-izolarea este mană venită din cer. Da, îmi lipsesc frații, familia și nepoții. Mi-e dor să-i văd față în față pe prieteni și pe vecini. Cu toate acestea, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-a căzut curentul și că nu mi s-a stricat computerul. Încerc să finalizez un volum tematic pe care l-am intitulat Scara devenirii hristice. Ce altceva ar trebui să ne preocupe în astfel de vremuri decât să creștem în asemănare cu Mirele nostru ceresc?

În zilele care urmează, m-am gândit să întredeschid ușa și să vă las să aruncați o privire rapidă asupra lucrurilor pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru a modela în noi chipul lui Hristos. Fac lucrul acesta gândindu-mă și la faptul că, deși au trecut cele două săptămâni de auto-izolare, încă nu se vede luminița de la capătul tunelului. Oare cât va mai dura?

Situația în care ne aflăm mă face să mă întreb de ce pune Dumnezeu laolaltă în familie oameni atât de diferiți? Diferențele le suportăm mai ușor atunci când viața curge normal. Ne sculăm de dimineață, ne bem cafeaua împreună (eventual), ne luăm rămas bun, ieșim pe ușă ca să ne întoarcem, obosiți, după-masa târziu. 

În iureșul vieții, reușim să ne evităm unii pe alții, pentru ca, ani mai târziu, după ce ne-a rămas cuibul gol, să constatăm cu tristețe că suntem doi străini. Am fost prea ocupați pentru ca Dumnezeu să-Și fi atins scopul pentru care ne-a pus laolaltă.

De data aceasta, în înțelepciunea și dragostea Sa, Dumnezeu ne-a adus în situația în care să fim obligați să petrecem timp împreună. 

Acum, întrebarea nu este cum să evităm certurile și divorțul, ci cum să-L lăsăm pe Duhul lui Dumnezeu să zidească în noi chipul lui Hristos. Desigur, El face acest lucru folosindu-se de diferențele dintre noi, dacă acceptăm provocarea Scripturii de a urca, cu Duhul Sfânt de mână, scara devenirii hristice. O astfel de scară așază Pavel înaintea noastră în Epistola către Coloseni:

12Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. 13Îngăduiți-vă unii pe alții, și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, așa iertați-vă și voi. 14Dar  mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. 15Pacea lui Cristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători. 16Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră. 17Și orice  faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl (Coloseni 3:12-17).

Ce incredibilă provocare pentru fiecare dinte noi și pentru relațiile din familiile noastre!

În zilele acestea, Dumnezeu ne-a adus în situația în care nu putem (sau nu ar trebui să putem) fugi unul de celălalt. Mai mult, suntem obligați să ne frecăm unul de colțurile celuilalt de dimineața până seara. Ne aflăm în atelierul lui Dumnezeu, dar El nu va lucra în noi și între noi decât dacă acceptăm să intrăm în jug cu El și să urcăm scara devenirii hristice.

Nu știm cât va dura situația de față și cât timp vom fi obligați să rămânem în acest atelier al lui Dumnezeu. 

Știm însă că „pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați” (Rom. 8:29)!

Scara devenirii hristice este gândită de Dumnezeu conform tiparului după care am fost creați. 

Astfel, pe fiecare treaptă a ei se îngână caracterul cu conduita. Putem avea o părere bună despre noi înșine, realitatea însă se arată în relații.

Vă invit, dar, în această aventură a devenirii hristice! Cum ar fi ca în zilele care urmează să ne oprim în dreptul fiecăreia dintre virtuțile ce compun treptele scării și să încercăm să urcăm spre Acela care ne așteaptă în vârful ei, spre Dumnezeu?

Data viitoare ne vom opri în fața provocării de a accepta o ciudată îmbrăcare, nu a omului exterior, ci a celui interior. După cum vom vedea, totul trebuie să înceapă cu un „transplant de cord”, pentru că din inimă ies izvoarele vieții. 

Pe curând…

Beni Fărăgău 

https://mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/13366

VIDEO Municipiul Suceava și alte opt comune din jur intră în carantină totală. Decizia luată prin Ordonanța militară nr 6. DOCUMENT

download - Copie

de Redactia     HotNews.ro
Luni, 30 martie 2020, 22:52 Actualitate | Coronavirus

Marcel Vela
Marcel Vela
Foto: Captura video
Municipiul Suceava și opt comune limitrofe intră în carantină totală, potrivit unei ordonanțe militare (nr. 6) adoptate luni seară și anunțate de ministrul de interne, Marcel Vela.

Cele opt comune care intră în carrantină totală sunt Adâncata, Salcea, Ipotești, Bosanci, Moara, Șcheia, Pătrăuți și Mitocu Dragomirnei.

În acest moment, toate căile de acces sunt securizate de Armată și Poliție.

De asemenea, se instituie pe perioada stării de urgență o zonă de protecție, ca perimetru de siguranță în jurul localităților carantinate, formată din toate celelalte unități teritoriale administrative din județul Suceava.

Decizia vine ca urmare a faptului că din cele 2.109 cazuri confirmate, 593 sunt în Suceava.

„Din cele 2.109 cazuri, 593 se află în municipiul Suceava. În urma analizei INSP și în urma discuțiilor, am considerat din punct de vedere medical că trebuie luate măsuri suplimentare în zona Sucevei”, a spus Raed Arafat.

CONSULTĂ AICI ORDONANȚA MILITARĂ NR.6 CARE INSTITUIE CARANTINA TOTALĂ LA SUCEAVA

În zona carantinată este permisă intrarea, respectiv ieșirea pentru:

  • a) transportul de marfă, indiferent de natura acestuia, a materiilor prime și resurselor necesare desfășurării activităților economice în zona carantinată, precum și a aprovizionării populației;
  • b) persoanele care nu locuiesc în zona carantinată dar care desfășoară activități economice sau în domeniul apărării, ordinii publice, securității naționale, sanitar, situațiilor de urgență, administrației publice locale, asistenței și protecției sociale, judiciar, serviciilor de utilitate publică, energetic, agriculturii alimentației publice, alimentării cu apă, comunicațiilor și transporturilor.

Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, precum și operatorii economici din domeniul transportului feroviar de persoane, nu vor comercializa bilete/abonamente sau alte titluri de călătorie pentru transportul călătorilor în zona carantinată.

„Conducerea MAI, Guvernul României, asigurăm cetățenii din Suceava de toată susținerea noastră. În aceste momente, unitatea românilor ne va face mai puternici și mai încrezători că vom învinge”, a declarat ministrul de Interne, Marcel Vela.

 

Subiectele zilei

Marti, 31 Martie 2020

VIDEO Municipiul Suceava și alte opt comune din jur intră în carantină totală . Decizia luată prin Ordonanța militară nr 6. DOCUMENT

Municipiul Suceava și opt comune limitrofe intră în carantină totală, potrivit unei ordonanțe militare (nr. 6) adoptate luni seară și anunțate de ministrul de interne, Marcel Vela. Coronavirus
citeste tot articolul
13 noi decese în România din cauza coronavirusului, toate din Suceava / Bilanțul morților a ajuns la 65

Bilanțul morților în România din cauza coronavirusului a ajuns luni seară la 65, după ce au fost anunțate 13 noi decese. Toate cele 13 persoane, cu vârste cuprinse între 40
citeste tot articolul
Ordonanța privind amânarea ratelor la credite, în Monitorul oficial. Ce prevede în cazul persoanelor fizice și firmelor

Ordonanța de urgență așteptată de multă lume privind amânarea plății ratelor la credite a fost publicată în Monitorul Oficial. Aceasta prevede că ratele creditelor pot fi suspendate, la
citeste tot articolul
Financial report Furnizorii britanici de utilități cer sprijin guvernamental pentru a putea amâna plata facturilor. Premierul grec cere miniștrilor și parlamentarilor să doneze jumătate din salariu. Covid-19 pare să încetinească

Grupurile energetice solicită sprijin guvernamental pentru a putea amâna plata facturilor populației și firmelor. Ar fi nevoie de 100 milioane de lire pe lună ? Le Temps: Coronavirusul și
citeste tot articolul
Medicii pot elibera rețete online și pot da consultații la distanță, prin telefon sau online. Se renunță la cardul de sănătate pe perioada stării de urgență

Medicii de familie le vor putea trimite pacienților rețetele pe mail sau prin alte mijloace electronice și îi vor putea consulta prin telefon sau online, iar pacienții vor putea merge cu
citeste tot articolul
Cum îți administrezi firma în timp de criză Covid-19: Bogdan Herea, CEO Pitech Plus, invitat online #deladistanță, marți, 31 martie, ora 12

Bogdan Herea, CEO Pitech Plus, va participa marți, 31 martie de la ora 12.00, la o intalnire online realizata la distanță și va răspunde întrebărilor cititorilor despre efectele crizei
citeste tot articolul
VIDEO Coronavirus în România: 2.109 cazuri de îmbolnăvire, din care 593 în Suceava / Textul integral al ordonanței militare nr.6 care instituie carantina totală în zonă

2.109 cazuri de îmbolnăvire cu coronavirus au fost confirmate până luni seară în România, din care 593 la Suceava, astfel că în municipiul Suceava și în 6
citeste tot articolul
Ce se întâmplă cu ITP-urile care expiră în perioada stării de urgență? „ NU se prelungește valabilitatea” / Ce trebuie să facă cei afectați

Valabilitatea Inspecției Tehnice Periodice a autovehiculului nu se prelungește dacă aceasta expiră pe parcursul stării de urgență în care sunt impuse măsurile restrictive privind circulația
citeste tot articolul
Subiectele zilei: Aleșii PSD s-au certat din pricina donațiilor pentru coronavirus; Grupul de Înmormântare Strategică. Nici în București nu sunt raportați toți morții de COVID-19

Adevărul: Aleșii PSD s-au certat din pricina donațiilor pentru coronavirus ? Libertatea: Grupul de Înmormântare Strategică. Nici în București nu sunt raportați toți morții de
citeste tot articolul
Business report: Fondurile europene pe care se bazează România: 300 de milioane de euro pentru șomajul tehnic și 350 de milioane de euro pentru spitale; Criza Coronavirus dă peste cap balanța României

Curs de Guvenrare: Fondurile europene pe care se bazează România: 300 de milioane de euro pentru șomajul tehnic și 350 de milioane de euro pentru spitale ? Economica.net: Criza Coronavirus dă
citeste tot articolul
HARTĂ Autostrada Sibiu – Pitești: A fost semnat ordinul de începere al lucrărilor pe Lotul 1 Sibiu – Boița

Ordinul de începere a lucrărilor pentru lotul 1 al secțiunii 1 Sibiu – Boița (13,2 km) din cadrul autostrăzii Sibiu – Pitești a fost semnat luni, anunță Ministrul Transporturilor.
citeste tot articolul
?Modele subiecte Română BAC 2020 : Ce conțin teste publicate de Ministerul Educației pentru profilul real și uman

Ministerul Educației a publicat modele de subiecte pentru toate probele de bacalaureat pe site-ul Centrului Național de Examinare și Evaluare. Pentru proba de limba română elevii pot găsi
citeste tot articolul
Modele subiecte Matematică BAC 2020: Ce teste de antrenament au elevii de la Mate Info, Tehnologic, Științele Națurii și Pedagogic

Elevii de clasa a XII-a au la dispoziție începând de astăzi primele teste pentru Bacalaureat 2020, publicate de Ministerul Educației. Deocamdată, ministerul a publicat câte un test
citeste tot articolul
INTERACTIV Coronavirus în România: Harta deceselor pe județe și harta cazurilor vindecate. Graficul infectărilor pe fiecare zi / Statistici

Numărul cazurilor confirmate de coronavirus din România se schimbă de la o zi la alta. Autoritățile nu mai anunță oficial cazurile pozitive pe județe pe motiv că „există riscul de
citeste tot articolul
Ordonanța militară nr 6. Ministrul Nelu Tătaru: Am solicitat ca orice deces să fie testat / Vom ajunge la o capacitate de prelucrare de 2.500 de teste pe zi

Ministrul Sănătății Nelu Tătaru a declarat luni seară, la Digi 24, că numărul mare de morți raportate vine de la faptul că au aprobat teste și pentru persoanele decedate si astfel s-a ajuns la
citeste tot articolul
Johnson & Johnson va începe testarea pe oameni a vaccinului său anti-coronavirus până în septembrie

Gigantul farmaceutic Johnson & Johnson (J&J) intenționează să înceapă testarea pe oameni a vaccinului său experimental anti-coronavirus până în luna septembrie și să
citeste tot articolul
Ordonanța Militară nr. 5: Prelungirea cu 14 zile a interdictiei pentru zborurile înspre și dinspre Spania și Italia / Textul Ordonanței

Măsura suspendării zborurilor spre și dinspre Spania și Italia se prelungește pentru încă 14 zile. Sunt exceptate zborurile umanitare, zborurile de stat sau cele medicale, conform unei noi
citeste tot articolul
Politicieni austrieci, dați în judecată pentru că ar fi ignorat „cuibul coronavirusului” din stațiunea montană Ischgl

Toată lumea se întreabă când și unde a început pandemia de coronavirus în Europa. Asemenea focarului din orașul italian Codogno, unul dintre aceste locuri pare să fi fost
citeste tot articolul
Coronavirus: Austria va aduce îngrijitori din România și Bulgaria

Autoritățile austriece au primit luni la Viena 231 de îngrijitoare originare din România și Bulgaria pentru a preveni o penurie de mână de lucru care ar putea surveni din cauza
citeste tot articolul
Bancul zilei: Reclama, sufletul comerțului

O fierărie a decis că este cazul să își mărească vânzările, așa ca s-au gândit la un mesaj general, dar foarte percutant: Vrei să ai casă la munte? Vrei cea mai tare masină de….
citeste tot articolul
Caru’ cu vedete: Andreea Berecleanu, după plecarea de la Observator: „Se vede deja în audiențe o scădere dramatică”; Ilinca Vandici, adevărul nespus despre căsnicia cu soțul său

Andreea Berecleanu, după plecarea de la Observator: „Se vede deja în audiențe o scădere dramatică”. Reacția Antenei 1 ? După ce a muncit non-stop două săptămâni, Cosmin Stan se
citeste tot articolul
Faze tari: Un polițist din India patrulează pe străzi cu o cască în formă de coronavirus; Madame Tussaud și istoria sângeroasă a Muzeului figurilor de ceară

Click: Un polițist din India patrulează pe străzi cu o cască în formă de coronavirus ? Incredibilia: Madame Tussaud și istoria sângeroasă a Muzeului figurilor de ceară ? Libertatea:
citeste tot articolul
Utile : Ce alimente s-au scumpit cel mai mult în timpul pandemiei de coronavirus; Toată viața îți poate fi citită în dinți. Ce evenimente majore sunt imprimate pe dantură

Doctorul Zilei: Ce alimente s-au scumpit cel mai mult în timpul pandemiei de coronavirus ? Click: Toată viața îți poate fi citită în dinți. Ce evenimente majore sunt imprimate pe
citeste tot articolul

Scrisoare deschisă către C.S.A.T. Cinci măsuri anti-criză – economia neagră, bugetul apărării, sectorul privat, rezervele de gaze naturale, pensiile speciale

download - Copie

DE ANDREI DÎRLĂU  /   ECONOMIE   /   Publicat: Luni, 30 martie 2020, 10:42   /   Actualizat: Luni, 30 martie 2020, 11:05

Scrisoare deschisă către C.S.A.T. Cinci măsuri anti-criză – economia neagră, bugetul apărării, sectorul privat, rezervele de gaze naturale, pensiile speciale
FOTO: Presidency.ro

ARTICOLE RELAȚIONATE

OPRIȚI DEZASTRUL!
OPRIȚI DEZASTRUL!

Stimați membri ai Consiliului Suprem de Apărare a Țării,

Deși multe lucruri sunt neclare privind actuala criză COVID, unul este sigur: România va avea nevoie de bani pentru a-i face față. De bani mulți. De unde preconizați că vor fi luați?

În această scrisoare vă propun cinci direcții de acțiune ce pot duce la soluții măcar parțiale. Cu siguranță se pot găsi și altele, dar este tot atât de cert că se impune o dezbatere serioasă în Consiliul Suprem de Apărare a Țării pe această temă.
Mai întâi fac o analiză a contextului, după care urmează cele cinci propuneri.

Într-o scrisoare deschisă către decidenții statului român Paul Ghițiu face o evaluare pertinentă a situației de fapt și a perspectivelor sumbre pentru România. Eu subscriu analizei sale dar vă sugerez alte măsuri care consider că se impun pentru a face față catastrofei economice și sociale ce ne amenință.

Măsurile pentru care vă cer să luați decizii sunt urgente. Ele trebuie să aibă întreaga forță imperativă a C.S.A.T., a cărui existență, potrivit Constituției și legii 415/2002, are o singură rațiune: să ia decizii privind organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța națională.

Toate semnele prefigurează un colaps societal și economic la nivel planetar. Este nevoie și în România de măsuri ferme, profesioniste, luate cu viziune, patriotism și responsabilitate, pentru a contracara măcar în parte dezastrul care se anunță. Dar în loc de asta avem lideri care asistă cu cinism la prăbușirea unei țări.

Deși au avut la dispoziție de acum trei luni informații despre riscul ca pandemia să ajungă în Europa și România, politicienii și guvernanții nu au făcut absolut nimic pentru a pregăti sistemul medical, de ordine publică, economia și societatea pentru dezastrul care s-ar fi putut totuși anticipa, fiind iresponsabil ocupați cu alegeri anticipate și lupte politicianiste.

Acum apar carențe grave: lipsesc echipamente de protecție, kituri de testare, extractoare automate de material genetic și alte dispozitive de laborator, personal medical, medicamente, capacități de diagnostic și tratament. Președintele apare doar ca să debiteze locuri comune cu morga solemnă uzuală, premierul îl contrazice pe primarul general, ministrul sănătății e forțat să demisioneze de propria incompetență, Arafat e lăsat să apară cu parcimonie pentru că prin contrast calibrul profesional și intelectual mediocru al altora iese dureros în evidență. Institutul Cantacuzino a fost de mult pus pe butuci. Este vizibil că sistemul public central e depășit. Nici cel local nu stă mai bine – Suceava și cazul Flutur stau ca lamentabilă dovadă. La Timișoara par a exista șanse reale ca dr. Păunescu și echipa să fi găsit un remediu; dar în loc să fie sprijinit imediat de la bugetul central, sunt lăsați să se descurce cum pot, fiind forțați să apeleze la chinezi sau germani.

Peste tot haos, nepregătire, improvizație, dezordine, bulibășeală, neprofesionalism, lobby și interese de grup mafiot, mai ales la nivelul de vârf al deciziei politice și al managementului superior din administrația publică. Avem deja sute de cadre medicale infectate, iar numărul lor crește. Medicii și asistentele se plâng că nu li s-au distribuit nici măcar măști adecvate și mănuși, ce să mai vorbim de combinezoanele de protecție pe care le vedem doar în filmări din alte țări. Nici poliția nu stă mai bine cu materiale de protecție minimală.

Dacă cineva era atât de naiv să creadă că furtul prin metoda para-ndărăt s-a oprit pe perioada crizei, s-a înșelat. El înflorește în continuare, doar produsele s-au diversificat: o licitație organizată de ministerul de finanțe – ONAC pentru măști (5 euro bucata) e câștigată de firma ROM WINE & COFEE cu profil de comercializare vin și cafea.

Virusul lăcomiei nu are antidot, fiind mai otrăvitor decât proverbialul vasilisc, și mai ucigător de suflete decât moartea însăși. Iar de faptul că sunt implicate la vârf instituții centrale ale statului nu pare a fi deloc dornică sau grăbită să se sesizeze o justiție infectată ea însăși cu două maladii vechi și incurabile: corupția și obediența politică.

Au intrat în țară în februarie-martie 1,5 milioane de români reveniți din diaspora, majoritatea fără nici un filtru, testare sau carantinare. O parte dintre ei sunt purtători asimptomatici ai COVID și deja îl împrăștie peste tot în mod complet necontrolat. Zilnic continuă să vină din regiuni de risc mii de români, care așteaptă să intre în țară înghesuindu-se la graniță, cu risc maxim de a se infecta unii pe alții. Văzând evoluția Spaniei, Italiei sau SUA, este sigur că numărul de cazuri va exploda în aprilie.

La nivel global va urma o criză fără precedent, comparabilă poate cu efectele unui război mondial. Și asta fără conflict armat ci doar cu un virus – foarte probabil, produs artificial în laborator.

În toată lumea se vor prăbuși industrii, corporații, companii, bănci, fonduri de investiții și de pensii, IMM-uri. Ne așteaptă o recesiune economică atât de gravă încât cea din 2008 va părea minoră pe lângă ea.

Uniunea Europeană ne alocă 3 miliarde de euro, dar România nu are un proiect de utilizare a acestor fonduri.

Există riscul să nu le putem absorbi sau să le absorbim prea târziu, după ce o enormă parte a sectorului privat se va prăbuși ireversibil. Mulți cetățeni vor trece printr-o perioadă neagră, suferind de lipsa unor bunuri de primă necesitate, sau chiar vor plăti cu viața. Vor trece printr-un infern emoțional și material prea mulți compatrioți ai noștri, de care liderilor noștri politici dau semne că puțin le pasă. Le pasă doar de propria lor imagine. Chiar și când se iau măsuri aparent în favoarea lor, de fapt sunt măsuri deghizate tot în favoarea „marilor contribuabili”. Așa este cazul amânării ratelor la bănci, care de fapt ajută tot băncile să nu piardă pe termen lung, dobânzile fiind cumulative. De amânări vor beneficia tot marile companii, nu cetățeanul de rând care va avea de plătit dobânzi la dobânzi.

Conaționalii noștri întorși în țară au nevoie de locuri de muncă (cu excepția celor, nu chiar atât de puțini cum ați vrea să credeți, care s-au întors deoarece n-au mai putut continua acolo cerșitul, furtul sau prostituția, și vor căuta să facă același lucru și aici). Dar locurile de muncă vor deveni, din păcate, extrem de rare și vor continua să se împuțineze în următoarele luni, pe măsură ce sectorul privat își va închide porțile și va da faliment sau va intra în „conservare” (vezi Dacia-Renault). Milioane de cetățeni români vor rămâne fără surse de venit. Șomajul tehnic va susține, o vreme, o parte dintre ei. Dar câți vor beneficia de el? Și cât timp va putea susține bugetul aceste alocații? Cu bani de unde?

E deja evident că nici măririle salariale nici de pensii nu se vor putea acorda. Dar largi categorii de populație vor fi în situația de a nu mai avea nici măcar venituri minime necesare pentru subzistență. Ce se va întâmpla atunci? Ce va fi când inflația ne va anihila economiile, iar prețurile vor escalada de la o zi la alta? Când sistemele de aprovizionare cu alimente vor colapsa? Când situația socială va scăpa de sub control? Când clanurile vor devaliza magazinele și vor face legea pe străzi? Veți scoate armata? Nu va fi prea târziu și prea violent pentru situații ce ar putea fi evitate cu măsuri luate acum?

Fără discuție, populația trebuie protejată medical, dar și masiv susținută financiar, preferabil cu ajutoare bănești acordate direct categoriilor afectate, cum face guvernul SUA.

Tot fără discuție, trebuie serios sprijinită economia. Se impune urgent susținerea cu capital și facilități fiscale a firmelor românești, mai ales a IMM-urilor, a sectorului productiv și de servicii. Trebuie sprijinită producția industrială, alimentară și agricolă autohtonă. Ea va acoperi o parte din nevoile interne, astfel încât să nu mai fim (atât de) dependenți de importuri. Trebuie sprijinită agricultura, mai ales micii fermieri trebuie ajutați să producă și să livreze hrană românilor. Consumatorii interni trebuie încurajați prin campanii publice să cumpere produse românești. Singurul ministru care pare a ști de ce e nevoie, cel al economiei, propunea o relansare și reindustrializare a României. Păi da, iar momentul e acum.

Dar de unde bani? Pentru a face față tuturor problemelor enumerate mai sus și a multor altora este nevoie de sume enorme. De unde va lua statul resurse pentru a susține aceste cheltuieli de combatere a efectelor COVID?

Este de bun simț să nu privim împrumutul ca o soluție, căci datoria externă va trebui rambursată, iar serviciul datoriei va fi o povară care va agrava criza. Iar banii vor deveni tot mai scumpi pe piețele de capital.

Nici tiparnița de bani a BNR nu e o soluție. Emiterea de monedă fără acoperire nu generează decât inflație, fiind un impozit indirect aplicat nouă.

Dar ce măsuri poate lua statul? Care ar fi soluțiile posibile?

O simplă analiză macroeconomică arată următoarele: în ianuarie 2020, înainte de criza COVID, Consiliul Fiscal estima că deficitul bugetar al României va crește la 4,8% din PIB în 2020, 6%  în 2021 și 7%  în 2022. Bugetul pe 2020 a fost construit pe o proiecție a creșterii economice de 4,1%, deficit bugetar de 3,59%, inflație de 3,1%. Dar e clar că aceste estimări nu mai sunt valabile. Vom avea o gravă criză economică cu sectoare întregi, dacă nu întreaga economie paralizată. În 2020 vom avea scădere, nu creștere. Scenarii optimiste prevăd un deficit bugetar peste 10%.

În 2019 PIB-ul României a fost 1054 miliarde lei (200 miliarde euro). Anul acesta vom avea un PIB ce se anunță minuscul. De unde bani pentru a acoperi nevoile?

Cum putem economisi bani din bugetul, auster până la mizerie, al anului 2020? Cum putem atrage mai mulți bani la acest buget?

Propun cinci surse – pentru care sunt necesare decizii urgente ale CSAT. Dar pentru ca ele să poată funcționa ca soluții, Consiliul Suprem de Apărare a Țării trebuie să pună piciorul în prag:

•Cheltuielile pentru criza COVID să fie considerate cheltuieli de apărare națională (o parte din cei 2% din PIB)
•Colectarea la buget a banilor furați prin evaziune fiscală și economia subterană
•Luarea sectorului privat ca partener, nu ca inamic
•Valorificarea rezervelor de gaze naturale din Marea Neagră în folosul României
•Pensiile speciale.

1. Bugetul apărării: reîncadrare bugetară ca bani pentru apărare, sau tăiere la 1% din PIB

Un comunicat al MApN din decembrie 2019 arăta că România a cumpărat din Portugalia la mâna a doua încă 5 aeronave F-16 Fighting Falcon. Contractul a fost semnat în decembrie 2019 de ministrul apărării Nicolae Ciucă. Noul lot a completat cele 12 avioane F16 aflate deja în dotarea armatei, achiziționate din Portugalia în 2014-2017 în cadrul programului de înzestrare ,,Avion multirol al Forțelor Aeriene”. Parlamentul a adoptat pe 11.12.2019 legea de achiziționare a 5 avioane F-16 plus pachetul de bunuri și servicii pentru modernizarea (Mid-Life Upgrade) avioanelor F-16. Costul celor 5 avioane este 280 milioane euro plus TVA (150 milioane SUA, 130 milioane euro Portugalia). În total pentru 17 avioane F-16 România a plătit un miliard de euro în 6 ani. Pe viitor România are de cumpărat încă 36 de avioane pentru alte două escadrile. Guvernul Orban a mai alocat sume fabuloase pentru a cumpăra un sistem de rachete Patriot, transportoare blindate etc.

În cadrul bugetului pe 2020 Ministerului Apărării i s-a menținut alocarea a 2% din PIB, procent cerut de NATO și convenit prin Acordul politic național privind creșterea finanțării pentru Apărare. Acești 2% ar însemna 23,7 miliarde lei (5 miliarde euro).

Dar își poate permite România să cumpere rachete, bombardiere, corvete sau alte asemenea tipuri de armament în actualul context?

Desigur, multe cheltuieli sunt obligatorii și nu se pot tăia în nici un caz (întreținerea armatei etc.). Dar, în condițiile crizei economice majore, își poate permite România chiar toate aceste cheltuieli de înarmare și modernizare cu escadrile de bombardiere și rachete, din care profită doar economia altor țări?

România este în război cu COVID-19. De aceea este legitim ca o parte din măsurile sanitare și economice de combatere a efectelor crizei COVID să fie considerate cheltuieli de apărare națională.

Este necesar și justificat ca o parte din cheltuielile pentru criza COVID să fie încadrate bugetar în categoria cheltuieli de apărare. Aceasta ar permite ca ele să poată fi co-finanțate și din bugetul Apărării.

Ca alternativă, dacă nu se acceptă reclasificarea acestor cheltuieli ca fiind dedicate apărării, consider că se impune și se justifică reducerea celor 2% din PIB la jumătate (1%), pentru a disponibiliza rezerve bugetare necesare pentru criza COVID-19.

Aceasta ar însemna 2,5 miliarde euro pentru personal și echipament medical și măsuri de combatere directă a pandemiei. Deși suma se va reduce proporțional cu micșorarea PIB-ului, totuși va rămâne o sursă semnificativă.

2. Pensiile speciale 

În 2020 pensiile speciale vor însuma peste 9 miliarde lei (1,9 miliarde euro) (peste 1 miliard lei pentru 9300 privilegiați – foști demnitari, parlamentari, magistrați, personal din instanțe și parchete, angajați ai Curții de Conturi, diplomați, piloți ai Aviației Civile, plus 8 miliarde lei pentru foști angajați ai Ministerului de Interne și militari).

Când milioane de cetățeni vor suferi efectele nefaste ale unei crize de proporții nemaivăzute, este cazul să facă sacrificii și categoriile privilegiate.

Oare principiul solidarității se aplică doar unilateral, în sensul că noi toți trebuie să fim solidari în a-i plăti pe demnitari și politicieni, dar nu și invers? Solidaritatea se aplică doar la bine, sau și la rău?

Așadar, împreună, în 2020 alocațiile bugetare pentru pensii speciale plus apărare vor însuma 30 miliarde lei (6 miliarde euro). Adunate, cele 2,5 miliarde euro (jumătate din cei 2% din PIB pentru apărare) plus 1,9 miliarde euro pensii speciale ar aduce 4,4 miliarde euro pentru combaterea COVID, în primul rând protejarea personalului medical și a populației.

3. Luarea sectorului privat ca partener, nu ca inamic sau povară

O soluție e în mod cert implicarea și activarea enormelor forțe ale sectorului privat. El are creativitatea și dinamica necesară pentru a scoate țara din criză, dacă e încurajat și lăsat să lucreze. Statul trebuie să ia sectorul privat ca partener în această criză, nu să-l blocheze. Privatul este soluția, nu amenințarea sau inamicul.
Privatul nu e povara ce trebuie dusă în spate, precum un invalid neputincios. El este o enormă resursă ce trebuie mobilizată și catalizată. Oamenii vor găsi soluții, lăsați-i! Nu-i mai manipulați cu amăgiri, sprijiniți-i!

Un caz particular al aplicării acestei direcții strategice este valorificarea de către România a resurselor de care (mai) dispunem:

4. Rezervele de gaze din Marea Neagră

Aceste rezerve sunt estimate la 200 miliarde metri cubi, din care jumătate sunt deja atribuite . Chiar la prețurile de azi, valoarea lor totală este de aproape 40 miliarde euro. Adică un sfert din PIB. La prețuri mai mari valoarea lor s-ar putea dubla, ajungând la 40% din PIB-ul României.

Așa săraci cum suntem ca țară, stăm pe rezerve egale cu un sfert sau o treime din PIB.
Într-un articol excelent documentat Petrișor Peiu și Dan Dungaciu fac o analiză lucidă a dosarului gazelor din Marea Neagră.

Reiese că, fără nici o explicație – alta decât trădarea intereselor naționale ale României – guverne succesive ale României au favorizat consecvent interesele altor state (în principal Ungaria) și ale unor companii străine (OMV, MOL) în detrimentul clar al României și al cetățenilor ei.

Lipsa de coordonare și claritate strategică a instituțiilor române a fost atât de strigătoare la cer încât ea poate – și trebuie – privită ca atentat la siguranța națională. Nu e aici locul să reiau întreaga descriere a acestui dosar, bine prezentat în articolul citat și alte informări publice.

Important este că încă dispunem de resurse enorme nevalorificate.

În actualul context de o gravitate fără precedent, CSAT-ul României trebuie să ia urgent în discuție tema gazelor din Marea Neagră și să ia o decizie în favoarea românilor. Este o posibilă sursă de venituri de care România nu se poate lipsi anul acesta și în următorii ani. Sunt convins că România poate exploata și singură măcar o parte din aceste resurse. Trebuie doar să îndrăznim și să vrem, soluții se găsesc. Întrebați-l pe dl. Peiu, care într-o emisiune tv acum câteva zile sugera câteva, profesioniste, pe care nu le mai pot dezvolta aici.

4. Economia neagră

Economia subterană în România este estimată la 40 miliarde euro anual, adică 20% din PIB

Fenomenul economiei nefiscalizate constă în principal în munca la negru și sub-raportarea veniturilor sau a profitului. Toate țările au economie neagră, dar în România ea are o pondere mult mai ridicată în PIB decât alte țări (Bulgaria 31%, Elveția, Austria, Olanda, Marea Britanie 8-10%).

Evaziunea fiscală și spălarea de bani pe o scară uriașă înseamnă sume uriașe care nu mai ajung să fie încasate de stat. Iar gaura bugetară o suportăm noi, cetățenii. Marea evaziune fiscală privează bugetul de venituri enorme și noi acoperim paguba rezultată. Însă în actualul context asta înseamnă sume necesare în combaterea crizei COVID.

Trebuie luate măsuri drastice ca măcar o parte din această evaziune să fie recuperată la buget. CSAT trebuie să ia decizii dure în acest sens.

Soluțiile sunt cunoscute de finanțiști. Problema este că a lipsit permanent voința politică de a lua aceste măsuri.
Este o temă de mare complexitate ce implică ample investigații financiare antifraudă, confiscarea extinsă, instituirea de măsuri asiguratorii / sechestre, creanțele provenite din materie penală etc.

Important este doar să se vrea.

Recuperarea prejudiciilor și confiscarea bunurilor dobândite ilegal este o soluție adesea pomenită dar niciodată legiferată până la capăt. În 2015 de pildă ANAF a încasat doar 5,23% din valoarea prejudiciilor . Raportul proiectului „Inițiativa pentru o Justiție Curată” http://www.justitiecurata.ro, http://www.freedomhouse.ro arăta că „ultima verigă a procesului de recuperare a produsului infracțiunii este ANAF. Dar rata mică – sub 10% – de recuperare a creanțelor provenite din sentințe penale și explicațiile neconvingătoare au ridicat semne de întrebare privind activitatea ANAF ca organ de executare și valorificare.” Un procuror constată la angajați „o reticență mare, încercau să-și protejeze șefii.” Un judecător afirmă explicit: „Nu există nicio prevedere legală care să ducă la această rată mică. Este a vrea sau a nu vrea. Iar concluzia de bun simț a oricărui om, nu trebuie să fii nici judecător, nici procuror, nici jurnalist, e că nu se vrea.”

Acest fenomen este cunoscut, dar nu se vrea ca el să fie eradicat, sau măcar redus, deoarece sunt implicate interese deloc surprinzătoare. „Principalii responsabili pentru nerecuperarea prejudiciilor din dosarele de corupție sunt foștii șefi ai ANAF, care au fost numiți tocmai de partide”.  Presiunile și lobby-ul în favoarea grupurilor de interese trans- și supra-partinice dictează deciziile și multe prevederi legale, inclusiv cele privitoare la recuperarea creanțelor provenite din infracțiuni. Para-ndărătul (nu vă faceți că nu cunoașteți acest termen ne-academic) este zeul căruia i se închină părțile contractante ale oricărei tranzacții în România de azi. El trebuie să înceteze ACUM. Solicit CSAT-ului să ia în discuție cazul ROM WINE & COFEE. Asemenea cazuri nu au voie să se petreacă în general, dar acum, în vreme de criză națională, ele trebuie privite ca atentate la siguranța națională și pedepsite ca atare.

Este momentul să se vrea. E timpul ca măsurile anti-mafiote, anti-evaziune și anti-hoție să fie aplicate serios. E un timp care nu mai are răbdare cu „băieții deștepți” nărăviți la furt, corupție, șpăgi și evaziune.

Este imperios necesar să se ia măsuri mult mai dure acum, când România urmează să treacă printr-o inimaginabilă tragedie socială și economică.

Azi România nu-și mai poate permite luxul de a tolera acest jaf, această hemoragie financiară egală cu o cincime din PIB. Sunt bani furați de o caracatiță infracțional-mafiotă care a operat și operează fără scrupule, jefuind resurse de care ar trebui să beneficiem cu toții.

Rețelele de crimă organizată, contrabandă și trafic de persoane, o întreagă faună interlopă, au proliferat și continuă să prolifereze la adăpostul indulgenței și complicității unor încrengături infracționale cu ramificații până foarte sus în aparatul instituțional. Acest jaf se va agrava, deoarece la rețelele existente se vor adăuga cele care au operat în străinătate după 2007, dar au fost obligate să se repatrieze de măsurile luate de țările europene afectate de covid.

Acum, în timp ce vorbim, defrișările ilegale continuă mai abitir ca oricând, provocând nu doar avarii ireversibile mediului natural, ci și enorme pierderi economice țării

În concluzie, este datoria și obligația CSAT-ului să ia urgent decizii clare, ferme, pentru a mobiliza aceste resurse. Și a pune capăt jafului, sub pedeapsa atentatului la siguranța națională.

Am enumerat cele cinci măsuri într-un crescendo, de la cele care ar genera economii bugetare mai mici (apărarea, pensiile speciale) dar ar fi mai simple, la cele cu pondere mare în PIB (economia subterană și gazele naturale) dar mai dificil de aplicat. Cumulate, toate ar aduce venituri cu adevărat semnificative. Ar fi o utopie să ne imaginăm că ele s-ar putea realiza integral. Dar chiar și o fracțiune din ele ar aduce resurse extrem de valoroase în acest an și în cei ce vor urma.

Andrei Dîrlău este scriitor, teolog, editor, publicist, traducător. Are licențe la Universitatea București în filologie (anglistică) și teologie, și în relații internaționale. Este doctor în teologie (disciplina Istoria și filosofia religiilor, teza Religiile Chinei și creștinismul). Master în teologie (Doctrină și cultură, dizertația Viziunea Părintelui Galeriu – schiță hermeneutică). Cărți publicate: Vocația pascală a Creației: înviere și transfigurare de Părintele Galeriu (Basilica 2019, editor, postfață); China harului: studiu intercultural, istoric și hermeneutic (Anastasia 2018, autor); Oașa 2013. Părintele Galeriu–Astăzi (Reîntregirea 2018, editor, co-autor); Cartea Lucrurilor Tainice; variațiune pe o temă de Borges (Tracus Arte 2017, autor); Părintele Adrian Făgețeanu și crucea Rugului Aprins (Lumea credinței, 2012, editor, co-autor); Corectitudinea politică (Rost 2015, Reîntregirea 2017, editor, co-autor); Fața nevăzută a homosexualității (Christiana 2014, co-autor împreună cu Virgiliu Gheorghe).

ȘTIRILE ZILEI

Scrisoare deschisă către Raed Arafat a părintelui Andrei Roșca: Vă rog, fiți deschis și opriți durerea lui Dumnezeu și lacrimile noastre. Lăsați-ne și pe noi preoții să vă fim alături, căci doar împreună dăm tămăduire

Părintele Andrei Roșca, preot paroh al Parohiei Răchita cu filia Strungari din comuna Săsciori, județul Alba, i-a scris o scrisoare deschisă secretarului de stat din Ministerul Afacerilor Interne, Raed Arafat, rugându-l să permită, din nou, deschiderea bisericilor.

PRIMA PAGINĂ

ȘTIRI

Percheziții acasă și la cabinetul unui cunoscut medic homeopat. Este acuzat că vinde un medicament împotriva coronavirus. CV-ul impresionant al dr. Adrian Cacovean

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 a deschis un dosar penal pentru înșelăciune și a efectuat percheziții la medicul

Ministrul Economiei: A început producția primelor măști în România! Vom ajunge la 500.000 de bucăți pe zi

Ministrul Economiei, Virgil Popescu, a anunțat în această dimineață, printr-o postare pe o rețea de socializare, că în România a început deja producția măștilor de protecție

Episcopul Ignatie al Hușilor le dă o replică ironică detractorilor Bisericii: Îi asigurăm pe „salvatorii neamului” de molima care ne bântuie că „nu mor caii când vor câinii”

Episcopul Ignatie al Hușilor dă o replică ironică atacurilor îndreptate în ultimele săptămâni împotriva Bisericii Ortodoxe Române și a credincioșilor ei, sub pretextul grijei pentru sănătatea preoților și dascălilor, mimate de cei care, anterior pandemiei de Covid-19, nu manifestaseră gânduri binevoitoare

Frăția Ortodoxă a intervenit pentru salvarea vieții unei bătrâne. Este cea mai recentă dintr-o serie de acțiuni de ajutoare a persoanelor izolate la domiciliu

Frăția Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de Biruință” a desfășurat în ultima perioadă mai multe acțiuni de ajutorare a vârstnicilor și a altor persoane izolate la domiciliu. Cea mai recentă realizare este salvarea unei femei în vârstă de 83 de ani, imobilizate la pat și abandonate într-un apartament de bloc.

Asociația NEAMUNIT, apel către voluntari: Ajutați-ne să-i ajutăm pe bătrânii noștri!

Asociația NEAMUNIT face apel la colaborare pentru ajutarea persoanelor de peste 65 de ani din București, confruntate cu dificultăți din cauza vulnerabilității la infectarea cu noul coronavirus, precum și din cauza restricțiilor impuse prin ordonanță militară. Concret, Asociația îi roagă pe locuitorii din București sau Ilfov să

Autoritatea autorităților

Sunt decrețel. Partidul comunist mi-a fost mamă și tată.
Un partid care a trăit în minciună.

Interzicerea relațiilor homosexuale, menținută în Singapore: Înalta curte respinge apelurile de a revoca articolul din Codul Penal care prevede pedepse cu închisoarea

O tentativă de revocare a legii care incriminează homosexualitatea în Singapore a fost respinsă de un tribunal, punând capăt presiunilor organizațiilor LGBT din orașul-stat

Cum să procedezi când ai nevoie de fișa medicală permis (P)

Soferii care au nevoie de fisa medicala pentru permis au parte de cel mai bun raport calitate-pret apeland la serviciile oferite de clinica Standard Med. In cazul in care si tu te numeri printre cei nevoiti sa prezinte certificatul medical, iata ce trebuie sa stii!

Alege cele mai performante aparate de curățat cu abur și bucură-te de reducerile masive! (P)

Uneori, in viata, poti imbina utilul cu placutul, iar curatenia este domeniul de activitate ideal pentru acest lucru.

EXTERNE

Guvernul Marii Britanii nu mai consideră Covid – 19 drept boală infecțioasă cu risc înalt

Guvernul Marii Britanii a luat decizia de a declasifica Covid-19 din statutul de boală infecționasă cu risc înalt din punct de vedere al consecințelor(HCID), informează publicația The Scotsman, citând site-ul oficial al Guvernului Marii Britanii.

Germania va emite „certificate de imunitate” persoanelor care s-au vindecat de coronavirus: „Vor fi scutiți de orice restricții”

„Certificatele de imunitate” vor fi introduse în Germania ca parte a pregătirilor pentru ca țara să înceteze blocarea acesteia

UE, în cădere liberă. 72% dintre italieni nu mai au încredere în Europa care i-a lăsat la greu. Salvini: Care Uniune Europeană? Un cuib de vipere și șacali. Să învingem virusul și apoi să ne gândim să spunem „la revedere”

Un sondaj ca un duș rece pentru Bruxelles și pentru toți cei care persistă în a lăuda Uniunea Europeanăă chiar și în acest momente dramatice a fost publicat de presa italiană.  Antonio Noto

CULTURĂ

Paladinul conservator

Pe 12 ianuarie a murit Roger Scruton, unul din paladinii intratabili ai gîndirii conservatoare

30 martie: Plecarea la Domnul a lui Nicolae Steinhardt, evreul care L-a găsit pe Hristos în temniță

Nicolae Aurelian Steinhardt a fost un autor, critic literar, diarist, eseist, jurist, publicist și scriitor român,

ECONOMIE

Cîțu anunță că ordonanța care amână plata ratelor va fi modificată. Ciolacu: „O nouă dovadă de prostie și haos în care acest Guvern aruncă românii și firmele românești”

Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu, a precizat, într-o postare pe Facebook, că Ordonanța care amână plata ratelor până la 9 luni

https://www.activenews.ro/economie/Scrisoare-deschisa-catre-C.S.A.T.-Cinci-masuri-anti-criza-%E2%80%93-economia-neagra-bugetul-apararii-sectorul-privat-rezervele-de-gaze-naturale-pensiile-speciale-160778

UE, în cădere liberă. 72% dintre italieni nu mai au încredere în Europa care i-a lăsat la greu. Salvini: Care Uniune Europeană? Un cuib de vipere și șacali. Să învingem virusul și apoi să ne gândim să spunem „la revedere”

download - Copie

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   EXTERNE   /   Publicat: Luni, 30 martie 2020, 14:18   /   Actualizat: Luni, 30 martie 2020, 14:24

UE, în cădere liberă. 72% dintre italieni nu mai au încredere în Europa care i-a lăsat la greu. Salvini: Care Uniune Europeană? Un cuib de vipere și șacali. Să învingem virusul și apoi să ne gândim să spunem „la revedere”

ARTICOLE RELAȚIONATE

UE trântește ușa-n nas Italiei, China sare-n ajutorul ei. Experți în coronavirus, aparatură medicală și materiale de protecție au ajuns în peninsulă. Mesaj pentru italieni: „Suntem valuri ale aceleiași mări, frunze ale aceluiași copac”
UE trântește ușa-n nas Italiei, China sare-n ajutorul ei. Experți în coronavirus, aparatură medicală și materiale de protecție au ajuns în peninsulă. Mesaj pentru italieni: „Suntem valuri ale aceleiași mări, frunze ale aceluiași copac”

UE, în vremea pandemiei. Planul european pentru reactivare economică a eșuat, după ce Germania și Olanda au refuzat să împartă costurile crizei sanitare. Cartoful fierbinte a fost pasat Eurogrupului
UE, în vremea pandemiei. Planul european pentru reactivare economică a eșuat, după ce Germania și Olanda au refuzat să împartă costurile crizei sanitare. Cartoful fierbinte a fost pasat Eurogrupului

Un sondaj ca un duș rece pentru Bruxelles și pentru toți cei care persistă în a lăuda Uniunea Europeanăă chiar și în acest momente dramatice a fost publicat de presa italiană.  Antonio Noto, directorul Noto Sondaggi, a explicat pentru site-ul adnkronos.com că încrederea în UE s-a prăbușit și în rândul celor mai convinși italieni pro europeni. „Europa la care a apelat președintele Republicii, Sergio Mattarella, este criticată de majoritatea italienilor. 72% afirmă că, în acest moment,  Europa nu a contribuit în niciun fel la sprijinirea situației de urgență prin care trece țara noastră. Pentru 77%  din cei chestionați,  situația nu se va schimba în următoarele luni, adică relația cu UE va rămâne conflictuală și nu va aduce beneficii pentru Italia”.

Potrivit lui Noto, sondajul subliniază că există un „sentiment predominant” față de Europa, pe care îl împărtășesc acum și cei mai pro-europeni dintre italieni. De fapt, încrederea în UE „a scăzut la 25%,  în condițiile în care, a explicat el, în perioada pre-epidemică acest indice era la 34%, iar 64% dintre cetățeni se considerau pro UE convinși, ”față ​​de 49% cât se declară
în aceste zile.

Care UE?

Fostul vicepremier italian și principalul lider al opoziției, Matteo Salvini, a declarat că Italia ar putea să ia în considerare părăsirea Uniunii Europene, odată ce țara va câștigă lupta împotriva focarului de coronavirus și după ce UE a respins ideea de „coronabonduri” pentru a domoli impactul economic al virusului.

„Haideți mai întâi să învingem virusul și apoi să ne gândim din nou la Europa. Și, dacă este necesar, să spunem „la revedere”. Fără mulțumiri, ”a scris Salvini, vineri pe contul său de Twitter.

„Nu e nicio Uniune, ci un cuib de vipere și șacali. Mai întâi vom învinge virusul, apoi ne vom gândi la Europa. Dacă va fi nevoie, ne vom lua rămas bun, fără a aduce mulțumiri”, a scris Salvini, remarcând că în UE că a fost nevoie de 15 zile pentru a „evalua cine va ajuta și cum, în timp ce oamenii mor  astăzi de pneumonie, iar mâine ar putea, posibil, să moară de sărăcie”

În plus, el a mulțumit tuturor primarilor italieni, de la nord la sud, fără a ține cont de partidele politice din care fac parte.

Salvini consideră că autoritățile chineze au comis crime împotriva umanității încercând să acopere pandemia de coronavirus. Liderul formațiunii naționaliste Liga spune că Beijingul a raportat focarul de coronavirus trei săptămâni mai târziu la Organizația Mondială a Sănătății (OMS), făcându-se astfel vinovat de crimă împotriva umanității.

https://www.activenews.ro/externe/UE-in-cadere-libera.-72-dintre-italieni-nu-mai-au-incredere-in-Europa-care-i-a-lasat-la-greu.-Salvini-Care-Uniune-Europeana-Un-cuib-de-vipere-si-sacali.-Sa-invingem-virusul-si-apoi-sa-ne-gandim-sa-spunem-%E2%80%9Ela-revedere-160784

OPINII

 

PE ACELAȘI SUBIECT

Ministrul Economiei: A început producția primelor măști în România! Vom ajunge la 500.000 de bucăți pe zi

download - Copie

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Luni, 30 martie 2020, 10:52   /   Actualizat: Luni, 30 martie 2020, 10:57   /

Ministrul Economiei: A început producția primelor măști în România! Vom ajunge la 500.000 de bucăți pe zi

ARTICOLE RELAȚIONATE

UE, în vremea pandemiei. Planul european pentru reactivare economică a eșuat, după ce Germania și Olanda au refuzat să împartă costurile crizei sanitare. Cartoful fierbinte a fost pasat Eurogrupului
UE, în vremea pandemiei. Planul european pentru reactivare economică a eșuat, după ce Germania și Olanda au refuzat să împartă costurile crizei sanitare. Cartoful fierbinte a fost pasat Eurogrupului

Nu vă temeți! Frica vă face sclavi! Covid-19, o viroză în ambalaj de apocalipsă. – Pandemia de frică, o scurtătură către statul sclavagist mondial (I)
Nu vă temeți! Frica vă face sclavi! Covid-19, o viroză în ambalaj de apocalipsă. – Pandemia de frică, o scurtătură către statul sclavagist mondial (I)

Ministrul Economiei, Virgil Popescu, a anunțat în această dimineață, printr-o postare pe o rețea de socializare, că în România a început deja producția măștilor de protecție. Potrivit acestuia, din 15 aprilie ar trebui să se ajungă la 500.000 de bucăți pe zi.

„A început producția primelor măști în România! Cu toate ”motoarele” turate mergem înainte. S-a început instalarea utilajelor și testul de producție. În scurt timp vor produce 150.000 de măști pe zi, iar din data de 15 aprilie se va ajunge la 500.000 de bucăți pe zi, respectiv, aproximativ 4 milioane de măști lunar”, scrie Virgil Popescu pe rețeaua socială.

”Le mulțumesc celor de la Techtex, membră a grupului Taparo, care produc materialul exterior al măștilor, primele două straturi, dar de acum și produsul finit. Vom ajuta compania românească să investească în continuare pentru a produce și ultimul strat pentru măști tot în țara noastră. Pentru că în aceste zile de criză globală avem nevoie de propriile resurse pentru a-i proteja pe români, pe cei din prima linie. Împreună facem România bine”, a adăugat Popescu.

Pe fondul crizei create de pandemia de coronavirus, mai multe firme din România au decis să schimbe profilul.  După ce fost dependentă de materiale importate din străinătate în toți acești ani, România a decis să înceapă producția internă de măști sanitare și biocide.

„Cred că e momentul să repornim industria esențială în România. Vorbim de absolut orice, nu doar de materiale sanitare. În câteva zile vom produce măști de protecție în România”, anunța Virgil Popescu, abia în momentul în care România trecea de 200 de cazuri de coronavirus.

ULTIMAORĂ

15:59

Coronacriza lovește bursa și prețul petrolului. Economiști germani: Pandemia de coronavirus va provoca cea mai gravă recesiune din ultimii 11 ani

14:54

„Nu putem legifera și interzice totul”. Suedia, țara din Europa cu cele mai relaxate măsuri în timpul pandemiei de coronavirus

14:37

Se așteaptă criza și „mântuirea”

14:05

Prof. Dr. Sucharit Bhakdi, scrisoare deschisă către Cancelarul Germaniei, Angela Merkel: Nu restrângeți viața publică

13:20

Demisii în bloc la Spitalul CFR Timișoara. Unitatea militară a fost desemnată conform planului alb să fie în linia 2 în tratarea bolnavilor coronavirus

12:36

Biserica Ortodoxă Bulgară anunță că slujbele rămân deschise publicului

CELE MAI POPULARE

https://www.activenews.ro/stiri/Ministrul-Economiei-A-inceput-productia-primelor-masti-in-Romania-Vom-ajunge-la-500.000-de-bucati-pe-zi-160779

Noile teste de coronavirus și medicamente oferă strălucire de speranță

download - Copie

Avansele R apid în tehnologia asistenței medicale și dezvoltarea medicamentelor promit să limiteze daunele cauzate de pandemia coronavirusului.

Companiile farmaceutice au anunțat progrese majore pentru dezvoltarea vaccinurilor și medicamentelor anti-virale în ultimele zile, iar producătorii creează mașini de sterilizare pentru a prelungi durata de viață a măștilor respiratorii, ajutând medicii și asistentele afectate.

Johnson & Johnson a anunțat luni că își propune să accelereze dezvoltarea vaccinurilor, care în mod normal durează cinci până la 15 ani, și să obțină autorizarea Administrației Alimentelor și a Medicamentelor încă de la începutul anului 2021 pentru utilizarea de urgență împotriva virusului.

Anthony Fauci, directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase, a avertizat împotriva optimismului excesiv potrivit căruia un tratament sau un vaccin va deveni disponibil în mai puțin de 18 luni, dar a declarat în comunicatul de presă al Casei Albe de luni că un vaccin ar putea fi gata la sfârșitul acestui an sau începutul anului 2021, în următorul sezon gripal.

Recomandat pentru tine

Listă: Industrii și grupuri care au avut o atenție specială în factura de scutire a pandemiei de 2,3 trilioane de dolari

„Avem un vaccin care este pe cale și mai mulți alți candidați, așa că aș anticipa că [în] un an la un an și jumătate, vom putea să îl facem în condiții de urgență”, a spus Fauci, adăugând: începem să vedem un semnal de eficacitate, este posibil să putem folosi chiar și un vaccin în sezonul următor. „

Johnson & Johnson va cheltui mai mult de 1 miliard de dolari pentru a finanța cercetarea privind vaccinurile la Biomedical Advanced Research and Development Authority, o agenție din cadrul Departamentului pentru Sănătate și Servicii Umane.

Producătorii de kituri de teste au primit, de asemenea, autorizație de la Food and Drug Administration pentru kituri de teste de mare viteză care pot oferi oamenilor rezultate ale testului coronavirus în câteva minute. Săptămâna trecută, FDA a acordat aprobarea de utilizare de urgență lui Abbott pentru un kit de testare capabil să dea rezultate în cel puțin cinci minute.

Testul, spre deosebire de alte teste de mare viteză dezvoltate pentru utilizare în spital, este realizat într-o cutie portabilă de 7 lire pentru a fi utilizat în cabinetele medicilor și în clinicile de îngrijire urgentă. Compania își propune să livreze 50.000 de teste pe zi în spitale, cabinete de medici și clinici începând de săptămâna viitoare.

Companiile de tehnologie medicală și farmaceutice au obținut autorizația de urgență FDA pentru truse de testare rapid, ca urmare a criticilor publice ale administrației Trump pentru că nu a pus kituri de testare la scară largă la dispoziția pacienților cu simptome asemănătoare gripei de COVID-19. Lucrătorii din asistența medicală au lipsit de măști, mănuși, cămăruși și alte echipamente personale de protecție. Administrația lucrează pentru remedierea acestui aspect.

Companiile auto, producătorii de îmbrăcăminte și altele au transformat fabricile pentru a face măști. FDA a acordat autorizației Battelle, un grup nonprofit din Ohio, să distribuie o mașină care sterilizează măștile folosite în spitale și clinici.

„Acum, fiecare mașină poate dezinfecta 120.000 de măști pe zi. Acum, gândiți-vă la asta ”, a spus Trump într-un briefing de luni Garden Garden. „Va fi la fel ca unul nou. Poate merge de aproximativ 20 de ori pentru fiecare mască. Deci, fiecare mască poate trece prin acest proces de 20 de ori „.

Publicarea recomandărilor sâmbătă, medicii de la American Enterprise Institute au declarat că America este încă în faza una dintre pandemii, în care accentul trebuie să fie pus pe „încetinirea răspândirii” prin încurajarea distanțării sociale, auto-carantină și igienă bună. Următoarea fază începe abia după o perioadă de 14 zile în care nu apar cazuri noi, iar apoi spitalele pot trata toți pacienții așa cum ar fi pacienții cu alte boli și toată lumea poate fi testată dacă este nevoie.

Progresele recente ale medicamentelor și tehnologiei oferă speranța că țara poate trece dincolo de acea primă fază. Peste 160.000 de persoane au fost infectate în Statele Unite, iar peste 2.950 au murit, potrivit datelor Universității Johns Hopkins.

Luni, Departamentul de Stat a anunțat că a aranjat repatrierea a aproximativ 25.000 de oameni blocați peste mări. Oficialii au spus că au fost programate 100 de zboruri pentru a le aduce acasă.

Acasă, Maryland și Virginia au devenit ultimele state care emit ordine de ședere la domiciliu. Înseamnă că aproximativ trei sferturi din populație li se va spune în curând să rămână în interior, cu excepția cazului în afaceri esențiale, cum ar fi cumpărarea de alimente sau căutarea de îngrijiri medicale.

Între timp, Wall Street a făcut un început bun de săptămână cu cei trei mari indici pe teritoriul pozitiv. Câștigurile au fost conduse de stocuri de sănătate, inclusiv Johnson & Johnson, care au crescut cu 8% după anunțul său despre vaccin.

Rob Crilly a contribuit.

https://www.washingtonexaminer.com/news/new-coronavirus-tests-and-drugs-offer-glimmer-of-hope

Fărâme de Veșnicie: Rugăciuni din Psalmi și Vechiul Testament în timpul pandemiei

download - Copie

Doina Bejenaru  29-03-2020 09:15:48

Lamentația sau plângerea este o rugăciune prin care omul caută înțelegere și pace atunci când se vede împovărat de suferință sau de circumstanțe descurajatoare. Psalmiștii și prorocii Vechiului Testament au țesut astfel de lamentații în scrierile lor. Iată mai jos o astfel de rugăciune, inspirată din Scriptură, cu care sufletul tău s-ar putea să rezoneze.

Ascultă-ne strigătul, Preamărite Doamne! Ascultă-ne rugăciunea. Cât timp ne vom mai ascunde în casele noastre, cât timp ne vom mai feri de acest dușman invizibil? Unde va lovi? Pe cine? Și ce se întâmplă dacă…? Ecranele care ne însoțesc peste tot ne înfățișează intensificarea de neoprit a suferinței și a morții, peste tot în lume. Panica și anxietatea s-au instalat definitiv. Sufletele ne sunt istovite de tensiunea necunoscutelor care ne pot schimba definitiv viața.

Tată ceresc, din profunzimea suferinței și tulburării noastre, strigăm către Tine. Cu inima noastră cuprinsă de teamă și cu un cuget neliniștit, Te rugăm. Salvează-ne, Tată plin de milă și har. Ne ridicăm ochii spre Tine, Domnul nostru, Cel așezat pe tron în ceruri.

Doamne, ai milă
De toți cei care au fost infectați cu virusul;
Doamne, ai milă
De toți cei care au pierdut pe cineva drag din pricina acestei boli și care jelesc;
Doamne, ai milă
De toți cei care și-au pierdut slujba și au rămas fără venit.

Îți cerem vindecarea și resursele de care avem nevoie;
Îți cerem alinare și pace.
Cristoase, ai milă
De toți medicii și cei care se îngrijesc de cei infectați;
Cristoase, ai milă
De toți cercetătorii și specialiștii care încearcă să creeze un vaccin pentru noi;
Cristoase, ai milă
De toți liderii instituțiilor și guvernelor, care încearcă să ia decizii pentru restrângerea infecției.

Ne rugăm pentru putere în orele îndelungate de trudă,
Ne rugăm pentru înțelepciune în cercetare și în deciziile dificile.
Doamne, ai milă
De toți cei care încă nu sunt infectați;
Doamne, ai milă
De cei mai vulnerabili dintre noi, care nu-și pot face provizii și nici nu pot beneficia de atenția medicală necesară;
Doamne, ai milă
De toți ucenicii lui Isus Cristos; ajută-i să vadă cum pot reflecta mai bine dragostea Ta față de oameni, în aceste vremuri de criză.
Ne rugăm pentru protecția sănătății noastre,
Ne rugăm pentru liniștea și bunătatea tuturor.

Domnul este Dumnezeul cel veșnic, Creatorul întregului univers. Și totuși, Pământul acesta nu mai este așa cum l-ai creat. Tată Sfânt, Pământul acesta geme datorită devastării pricinuite de blestemul Căderii. Domnul Meu, Cuvântul Tău este adevărat. Într-o bună zi, știm că vei elibera Creația de robia față de degradare și moarte. În ochii Tăi, viața este sfântă și prețioasă. Tu ești Dumnezeul care ne vede și care ne sprijină.

Nimic nu ne poate despărți de dragostea și bunătatea neostoită a Tatălui, nici măcar boala sau teama privind ziua de mâine. Tu ești Lumina care ne ajută să pășim în întunericul acesta. Ne vom aminti și vom sărbători minunatele daruri pe care ni le-ai oferit în vremea aceasta.

Dumnezeule Preamărit, Tu ești Stânca noastră, Refugiul nostru din calea dușmanului, adăpostul nostru.

Tu ne liniștești gândurile tulburate și ne umpli inima deznădăjduită cu bucurie și putere.
În Prezența Ta, apa vie țâșnește în sălbăticie.
Tu ne înviorezi sufletul.

*Acest articol a fost redactat de Trina Dofflemyer, membru al RZIM.
Sursa: RZIM România

https://www.stiricrestine.ro/2020/03/29/farame-de-vesnicie-rugaciuni-din-psalmi-si-vechiul-testament-in-timpul-pandemiei/?

Istoria unei prietenii încheiate în comunism cu pastorul Viorel Candrianu

download - Copie

Era o perioadă grea pentru viața de credință în România, iar anul 1984 avea să-mi aducă în față unul din cei mai importanți oameni pe care i-am cunoscut: PASTORUL VIOREL CANDRIANU. În Bucovina slujbele aveau ca prioritate rugăciunea și viața evlavioasă. Însă în una din zile, m-a contactat un prieten din Biserica Baptistă Pătrăuți și mi-a propus să cunosc un pastor venit de la Botoșani și a continuat: „predicator excepțional”.

Imediat ce ne-am cunoscut, l-am invitat la noi și de la prima predică ne-am dat seama că Viorel este altceva, are o ungere specială. Prin el, diferențele dintre denominații au dispărut treptat, iar adunările au prins gustul pentru Evanghelia curată. Din acel moment, am devenit prieteni nedespărțiți. La fiecare eveniment al familiei noastre, Viorel Candrianu era predicatorul principal și nelipsit. Am devenit parteneri în distribuirea ilicită de Biblii în regimul comunist, asumându-ne orice risc.

Am călătorit împreună, iar când am avut nevoie de cele mai importante povețe legate de familie, viață socială, sau luarea deciziilor grele, cu sinceritate și deschidere, Viorel mi le-a dat. Sunt onorat să știu că am fost prietenul unui asemenea slujitor al lui Dumnezeu, dar profund îndurerat la gândul că nu-l voi putea înlocui.

Chiar dacă îmi este greu, accept că Dumnezeu nu greșește niciodată, iar prietenul familiei noastre, Viorel Candrianu, este la locul potrivit: „Ca un snopul strâns la vremea lui”. Iov‬ ‭5:26‬ ‭

Prieten drag, așteptăne că vom veni!
Ioan Pavăl
Primarul comunei Dumbrăveni Suceava

https://www.stiricrestine.ro/2020/03/29/istoria-unei-prietenii-incheiate-in-comunism-cu-pastorul-viorel-candrianu/?

Vești bune din Spania

download - Copie

 Doina Bejenaru  29-03-2020 23:26:30

Jurnal de Criză
cu Beni Drădici
29 martie 2020

Azi începem cu vești bune. Starea pastorului Lucian Georgiu din Benidorm evoluează favorabil și este în proces de a fi trezit din coma indusă. În același timp, familia Ciuraru Mircea și Lili, merg și ei înspre bine, sora Lili mâine trebuind să fie externată. Din informațiile primite de la pastorul Iacob Miron, din Alcala de Henares, știm de asemenea de o altă familie din Biserica Betel Alcala, care au fost și ei la terapie intensivă, cu respirație artificială, dar au depășit situația critică și se află în proces de externare, în următoarele zile.
Celelalte cazuri, prezentate ieri, continuă în aceiași situație, cele mai grave fiind ale acelor persoane ce se află în comă indusă.

La cazurile prezentate ieri vedeți LINK AICI, mai adăugăm:

Fratele URSU ION GABRIEL, Biserica Penticostală „Maranata” Alcala de Henares, care se află și el la terapie intensivă, în comă indusă.

O familie din Biserica Baptistă „Betel” Madrid, sunt pozitivi și ei cu Covid 19, sunt acasă în izolare (sora fiind mai afectată).

Să continuăm să ne rugăm pentru toți acești frați și surori, ca Domnul să se atingă de fiecare în parte, să le dea vindecare. Nu descurajați fraților, în special cei care aveți membri ai familiei bolnavi, noi avem un Dumnezeu mare, care este cu noi tocmai atunci când avem nevoie de El, chiar dacă noi credem că ne-a uitat.

Pastorul Bisericii Penticostale „Elim” Beasain, Fedor Timșac împreună cu ceilalți pastori de la Comunitatea Teritorială Penticostală din Spania, propune ca zilele de 31 Martie, 2 și 4 Aprilie să fie zile de post, rugăciune și citirea Scripturii, pentru toată comunitatea evanghelică românească din Spania, pentru ca Domnul să lucreze atât în ceea ce privește poporul român, cât și poporul spaniol.

Sursa: Spania Evanghelică

https://www.stiricrestine.ro/2020/03/29/vesti-bune-din-spania/?

PĂCAT.

download - Copie

PĂCAT.

I. Terminologia

Aşa cum este de aşteptat de la o carte a cărei temă dominantă este păcatul omului şi mântuirea de păcat pe care o dă Dumnezeu prin harul Său, pentru a reda ideea de păcat, Biblia foloseşte o mare varietate de termeni, atât în VT cât şi în NT.

În ebraică există patru rădăcini principale ale cuvântului. Cel mai frecvent utilizat este cuvântul ht’ şi împreună cu derivatele lui el redă ideea de a nu lovi o ţintă, sau de a devia de la direcţia propusă (cf. Judecători 20:16 pentru o situaţie în care este utilizat fără a avea însă un sens moral). Marea majoritate a cazurilor în care este utilizat se referă la o abatere morală sau religioasă, în ceea ce-l priveşte pe om (Geneza 20:9), sau cu referire la Dumnezeu (Plângerile 5:7). Substantivul hatta’t este folosit în mod frecvent ca un termen uzual pentru o jertfă de ispăşirea păcatului (Levitic 4, passim). Rădăcina nu explică motivaţia lăuntrică pentru acţiunea greşită ci se ocupă mai mult de aspectul ei formal ca o abatere de la norma morală, aceasta fiind de obicei Legea sau voia lui Dumnezeu (Exod 20:20; Osea 13:2; etc.). ps’se referă la acţiunea prin care se rupe relaţia dintre două persoane, şi se traduce prin „răzvrătire” sau „revoluţie”. Apare cu sens ne-teologic, de ex. cu privire la păcatul lui Israel de a se fi depărtat de casa lui David (1 Împăraţi 12:19). Atunci când este folosit cu privire la păcat, acesta este poate cel mai profund termen din VT, care arată mai mult decât toate că păcatul este o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, o sfidare a domniei şi a conducerii Lui (Isaia 1:28; 1 Împăraţi 8:50; etc.). ‘wh redă sensul de perversiune sau „răstălmăcire” voită (Isaia 24:1; Plângerile 3:9). Folosit cu privire la păcat, acest termen reflectă ideea de păcat ca o comitere voită a răului, o „săvârşire a unei nelegiuiri” (Daniel 9:5; 2 Samuel 24:17). Apare în contexte religioase, în special sub forma substantivului ‘awon care subliniază ideea de vinovăţie ce se naşte datorită unui rău comis în mod voit (Geneza 44:16; Ieremia 2:22). De asemenea, se poate referi la pedeapsa care este o consecinţă a păcatului (Geneza 4:13; Isaia 53:11). Cuvântul sagah are ca idee de bază îndepărtarea de calea cea bună (Ezechiel 34:6). El indică păcatul făcut din ignoranţă, „greşeala”, „rătăcirea omenească” (1 Samuel 26:21; Iov 6:24). El apare deseori în contextul unor acte cultice ca şi păcat comis prin nerespectarea regulilor ritualistice (Levitic 4:2). Mai trebuie să menţionăm şi cuvântul rasa, a fi rău, a acţiona cu răutate (2 Samuel 22:22; Neemia 9:33); şi ‘amal, pagubă produsă altora (Proverbe 24:2; Habacuc 1:13).

Principalul termen folosit pentru păcat în NT este hamartia (şi derivatele lui), care este echivalent cu ht’. În greaca clasică este folosit cu sensul de a nu lovi o ţintă sau de a lua un drum greşit. Este termenul general pentru păcat în NT şi are sensul de delict concret, de încălcare a Legii lui Dumnezeu (Ioan 8:46; Iacov 1:15; 1 Ioan 1:8). În Romani 5-8, Pavel personifică păcatul, făcându-l în felul acesta un principiu care guvernează în viaţa omului (cf. 5:12; 6:12,14; 7:17, 20; 8:2). Termenul paraptoma apare în gr. clasică cu sensul de eroare de măsurare sau de gafă. NT îi dă o conotaţie morală puternică cu sensul de nelegiuire sau încălcare de lege (cf. morţi în… Efeseni 2:1; Matei 6:14 ş.urm.). Cuvântul parabasis este un termen derivat în mod similar cu un înţeles similar, „călcare de lege”, „a trece dincolo de norma acceptată” (Romani 4:15; Evrei 2:2). Asebeia este probabil cel mai profund termen pe care NT îl foloseşte pentru păcat şi este traducerea curentă în LXX a termenului ebr. ps’. El denotă o lipsă de evlavie şi o impietate activă (Romani 1:18; 2 Timotei 2:16). Un alt termen este anomia, fărădelege, un dispreţ faţă de lege (Matei 7:23; 2 Corinteni 6:14). kakia şi poneriasunt termeni generali care exprimă depravarea morală şi spirituală (Faptele Apostolilor 8:22; Romani 1:29; Luca 11:39; Efeseni 6:12). Ultima dintre aceste trimiteri indică asocierea termenului poneria cu Satan, cel rău, ho poneros (Matei 13:19; 1 Ioan 3:12). adikia principalul termen folosit în gr. clasică pentru un rău făcut aproapelui. Este tradus prin mai multe cuvinte cum ar fi „nedreptate” (Romani 9:14), „strâmbătate” (Ioan 7:18), „nelegiuire” (Romani 2:8), „fărădelege” (2 Timotei 2:19). În 1 Ioan are acelaşi sens ca şi hamartia (1 Ioan 3:4; 5:17). De asemenea, mai apare şi termenul enochos, un termen juridic ce înseamnă „vină” (Marcu 3:29; 1 Corinteni 11:27), şi opheilema, „datorie” (Matei 6:12).

Definiţia păcatului, însă, nu trebuie derivată din termenii pe care fi foloseşte Scriptura pentru a descrie păcatul. Cel mai caracteristic aspect al păcatului dintre toate este acela că el este îndreptat împotriva lui Dumnezeu (cf. Psalmul 51:4; Romani 8:7). Orice concept despre păcat care nu ţine seama în primul rând de faptul că el este o împotrivire faţă de Dumnezeu este o abatere de la modul în care Scriptura prezintă păcatul. Obişnuita idee că păcatul este egoism este o evaluare falsă a naturii şi a gravităţii lui. În esenţă, păcatul este îndreptat împotriva lui Dumnezeu şi numai aspectul acesta explică diversitatea formelor lui de manifestare. El este o încălcare a ceea ce cere slava lui Dumnezeu şi, de aceea, este în esenţa lui o contrazicere a lui Dumnezeu.

II.Originea

Păcatul a fost prezent în univers înainte de căderea în păcat a lui Adam şi a Evei (Geneza 3:1 ş.urm.; cf. Ioan 8:44; 2 Petru 2:4; 1 Ioan 3:8; Iuda 6). Biblia, însă, nu se ocupă direct de originea răului din univers, ci se ocupă mai degrabă de păcat şi de originea lui în viaţa omului (1 Timotei 2:14; Iacov 1:13 ş.urm.). Adevărata ţintă a ispitei cu care a venit Satan în relatarea din Geneza 3 se poate vedea în subtila sugestie că omul ar trebui să aspire să fie egal cu Creatorul lui („Veţi fi ca Dumnezeu…”, 3:5). Atacul lui Satan a fost îndreptat spre integritatea, veridicitatea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, şi a constat întro ademenire către răzvrătire nelegiuită şi hulitoare împotriva Celui care era de drept şi de fapt Stăpânul al omului. Prin acest act, omul a râvnit la egalitatea cu Dumnezeu (cf. Filipeni 2:6), a încercat să-şi afirme independenţa faţă de Dumnezeu şi astfel să pună sub semnul întrebării tocmai natura şi ordinea existenţei în care trăia ca o creatură într-o dependenţă absolută de harul şi de purtarea de grijă a Creatorului lui. Păcatul omului constă în pretenţia lui de a fi Dumnezeu” (Niebuhr). În acest act, omul a încetat să se mai închine lui Dumnezeu şi să-L adore, ceea ce trebuia să fie întotdeauna reacţia lui corectă faţă de măreţia şi harul lui Dumnezeu, şi în schimb s-a închinat înaintea duşmanului lui Dumnezeu şi înaintea ambiţiior sale mârşave.

Astfel, conform celor scrise în Geneza 3, originea păcatului nu trebuie căutată într-o acţiune făţişă (2:17 cu 3:6) ci mai curând într-o aspiraţie lăuntrică ce îl ignoră pe Dumnezeu şi a cărei expresie imediată a fost actul neascultării. În ceeace priveşte întrebarea „Cum au putut Adam şi Eva să fie ispitiţi ţinând seama că ei nu au cunoscut înainte ce este păcatul?”, Scriptura nu intră în detalii. Totuşi, în Persoana lui Isus Cristos avem un Om care, cu toate că a fost fără păcat, „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi” (Evrei 4:15; cf. Matei 4:3 ş.urm.; Evrei 2:17 ş.urm.; 5:7 ş.urm.; 1 Petru 1:19; 2:22 ş.urm.). Originea absolută a *răului face parte din „taina nelegiuirii” (2 Tesaloniceni 2:7), dar motivul tăcerii care există în Scriptură este acela că „o explicare raţională” a originii păcatului ar avea ca rezultat inevitabil sustragerea atenţiei de la ceea ce Scriptura tratează în primul rând, şi anume mărturisirea vinovăţiei mele personale (cf. G.C. Berkouwer, Sin, 1971, cap. 1). În final, prin natura sa, păcatul nu poate fi „cunoscut” obiectiv; „păcatul se scoate pe sine în evidenţă” (S. Kierkegaard).

III. Consecinţele

Păcatul lui Adam şi Eva nu a fost un eveniment izolat. Consecinţele lui au fost imediate pentru ei, pentru descendenţii lor şi pentru întreaga lume.

Atitudinea omului faţă de Dumnezeu

Schimbarea atitudinii lui Adam faţă de Dumnezeu este un indiciu al schimbărilor care au avut loc în mintea lui. Atât el cât şi Eva „s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu” (Geneza 3:8; cf. v. 7). Creaţi ca să trăiască în prezenţa lui Dumnezeu şi în părtăşie cu El, ei s-au îngrozit acum la gândul că se vor întâlni cu El (cf. Ioan 3:20). *Ruşinea şi frica au fost acum stările emoţionale dominante (cf. Geneza 2:25; 3:7, 10), indicând ruptura care s-a produs.

Atitudinea lui Dumnezeu faţă de om

Schimbarea s-a produs nu numai în atitudinea omului faţă de Dumnezeu, ci şi în atitudinea lui Dumnezeu faţă de om. Lucrurile care indică această schimbare sunt mustrarea, condamnarea, blestemul, izgonirea din grădină. Păcatul are un singur sens (este comis de om faţă deDumnezeu), dar nu tot aşa stau lucrurile cu consecinţele acestuia. Păcatul provoacă mânia şi dezgustul lui Dumnezeu, şi trebuie să fie aşa, pentru că el contrazice natura lui Dumnezeu. Este imposibil ca Dumnezeu să fie îngăduitor faţă de păcat, căci acest lucru ar însemna că Dumnezeu încetează de a mai lua păcatul în serios. El nu Se poate nega pe Sine Însuşi.

IV.Consecinţele păcatului pentru rasa umană

Istoria omului în desfăşurarea ei ne pune la dispoziţie un catalog de vicii (Geneza 4:8, 19, 23 ş.urm.; 6:2-3, 5). Continuarea din abundenţă a nelegiuirii a avut ca rezultat distrugerea propriu-zisă a omenirii (Geneza 6:7, 13; 7:21-24). Căderea în păcat a avut efect nu numai asupra lui Adam şi asupra Evei ci s-a răsfrânt asupra tuturor descendenţilor lor; există o solidaritate a tuturor oamenilor în ceea ce priveşte păcatul şi răul.

Consecinţele pentru creaţie

Efectul căderii în păcat se râsfrânge asupra cosmosului fizic. „Blestemat este pământul din pricina ta” (Geneza 3:17; cf. Romani 8:20). Omul este coroana creaţiei, este făcut după chipul lui Dumnezeu şi, de aceea, Dumnezeu i-a dat în stăpânire toate făpturile şi lucrurile de pe pământ (Geneza 1:26). Catastrofa căderii omului în păcat a atras după sine catastrofa blestemului asupra tot ceea ce i s-a dat stăpânire. Păcatul a fost un eveniment care a avut loc în domeniul duhului omului, dar a avut repercursiuni în întreaga creaţie.

Apariţia morţii

*Moartea reprezintă pedeapsa pe care o atrage după sine păcatul. Acesta a fost avertismentul ataşat interdicţiei pe care a dat-o Dumnezeu în Eden (Geneza 2:17) şi este expresia directă a blestemului lui Dumnezeu asupra omului păcătos (Geneza 3:19). În domeniul fenomenologic, moartea constă în separarea elementelor componente ale fiinţei omeneşti. Această descompunere este expresia principiului morţii, şi anume, separarea, iar expresia ei extremă este separarea de Dumnezeu (Geneza 3:23 ş.urm.). Datorită păcatului, moartea produce în om frică şi teroare (Luca 12:5; Evrei 2:15).

V. Imputarea

Primul păcat al lui Adam are o semnificaţie unică pentru întreaga rasă umană (Romani 5:12,14-19; 1 Corinteni 15:22). Este subliniată aici o transgresiune prin care păcatul, condamnarea şi moartea a intrat în lume. Păcatul este ca „călcarea de lege a lui Adam”, „greşeala unuia”, „unul a păcătuit”, „neascultarea unui singur om” şi nu mai încape nici o îndoială că este vorba despre primul păcat al lui Adam. De aici rezultă că expresia „fiindcă toţi au păcătuit” din Romani 5:12 se referă la păcatul tuturor în păcatul lui Adam. Ea nu se poate referi la păcatele proprii ale tuturor oamenilor şi cu atât mai puţin la depravarea ereditară care îi afectează pe toţi oamenii, căci în v. 12, expresia în cauză spune clar de ce „moartea a trecut asupra tuturor oamenilor”, iar expresia „greaşeala unuia singur” din v. 17 este motivul pentru care moartea domneşte universal. Dacă nu ar fi vorba despre acelaşi păcat, Pavel ar afirma două lucruri diferite, cu referire la acelaşi subiect şi în acelaşi context. Singura explicaţie pentru cele două forme de enunţuri ale lui Pavel este că toţi oamenii au păcătuit prin păcatul lui Adam. Aceeaşi concluzie trebuie trasă şi din 1 Corinteni 15:22, „toţi mor în Adam”. Dacă toţi mor în Adam, este pentru că toţi au păcătuit în Adam.

Conform Scipturilor, solidaritatea cu Adam care explică participarea tuturor oamenilor la păcatul lui Adam este de aceeaşi natură cu solidaritatea care există între Cristos şi cei care sunt uniţi cu El. Paralela din Romani 5:12-19; 1 Corinteni 15:22, 45-49 dintre Adam şi Cristos indică acelaşi tip de relaţii în ambele cazuri şi nu este necesar să vedem nimic în plus în cazul relaţiei dintre Adam şi rasa umană decât ceea ce vedem în relaţia dintre Cristos şi poporul Său. În ceea ce priveşte cea de-a doua relaţie, aceasta este de tipul unei conduceri reprezentative, şi avem în această relaţie tot ceea ce este necesar pentru a defini solidaritatea tuturor oamenilor cu păcatul lui Adam. A spune că păcatul lui Adam ne-a fost imputat tuturor înseamnă să spunem că toţi am participat la păcatul lui, prin faptul că el a fost reprezentantul nostru al tuturor.

Cu toate că, în conformitate cu dovezile pe care le avem în pasajele relevante, imputarea păcatului lui Adam asupra omenirii a avut loc imediat, judecata condamnării lui Adam şi, prin urmare a tuturor oamenilor în el, îşi confirmă justeţea în experienţa morală a fiecărui om care a trăit de atunci încoace. Astfel, cuvintele „toţi au păcătuit” din Romani 3:23 se dovedesc întru totul valabile prin referirile ce le face Pavel la păcatele specifice şi evidente atât ale iudeilor cât şi ale Neamurilor (Romani 1:18-3:8), înainte de a face vreo aluzie la imputarea păcatului lui Adam. În mod similar, Scriptura face o legătură între judecata finală a omului înaintea lui Dumnezeu şi „faptele” lui care nu s-au ridicat la înălţimea standardelor lui Dumnezeu (cf. Matei 7:21-27; 13:41; 25:31-46; Luca 3:9; Romani 2:5-19; Apocalipsa 20:11-14).

Respingerea acestei doctrine ne arată nu numai faptul că persoana respectivă nu acceptă mărturia unor pasaje relevante de asemenea, faptul că ea nu-şi dă seama de relaţia strânsă care există între principiul care guvernează relaţia dintre noi şi Adam şi principiul după care Dumnezeu Îşi desfăşoară activitatea de mântuire. Paralela dintre Adam ca primul om şi Cristos ca şi Cel din urmă Adam ne arată că înfăptuirea mântuirii în Cristos se bazează pe acelaşi principiu funcţional ca şi cel prin care noi toţi am devenit păcătoşi şi prin care am moştenit moartea. Istoria omenirii poate fi împărţită în două complexe: păcat-condamnare-moarte şi neprihănire-îndreptăţire-viaţă. Primul se naşte din unirea noastră cu Adam, iar al doilea, din unirea noastră cu Cristos. Acestea sunt cele două orbite în care trăim şi pe care ne mişcăm. Felul în care conduce Dumnezeu omenirea se conformează acestor două tipuri de relaţii. Dacă nu ţinem seama de Adam, nu-L putem înţelege bine pe Cristos. Toţi cei ce mor, mor în Adam; toţi cei care sunt înviaţi sunt înviaţi în Cristos.

VI. Depravarea

Păcatul nu constă numai într-o acţiune de încălcare a legii. Orice acţiune volitivă porneşte de la ceva mai adânc decât voinţa însăşi. O acţiune păcătoasă este expresia unei inimi păcătoase (cf. Marcu 7:20-23; Proverbe 4:23; 23:7). De aceea, păcatul trebuie să includă întotdeauna, perversitatea inimii, a minţii a predispoziţiei şi a voinţei. Acest lucru a fost valabil, aşa cum am văzut mai sus, în cazul primului păcat, şi este valabil în cazul tuturor păcatelor. Imputarea păcatului lui Adam posterităţii trebuie, de aceea, să aibă sensul de implicare personală în perversitatea fără de care păcatul lui Adam ar fi nesemnificativ iar imputarea lui ar fi o abstracţie imposibilă. Pavel afirmă că „prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi” (Romani 5:19). Depravarea pe care păcatul o atrage după sine şi cu care oamenii vin în lume este de aceea rezultatul direct al solidarităţii noastre cu păcatul lui Adam. Prin naşterea naturală ajungem în lume ca indivizi care nu pot exista separat de păcatul lui Adam care este considerat acum păcatul nostru. De aceea psalmistul a scris: „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmul 51:5), iar Domnul nostru a spus: „Ce este născut din carne este carne” (Ioan 3:6).

Mărturia Scripturii cu privire la puterea de răspândire a păcatului este clară. Geneza 6:5; 8:21 ne pune la dispoziţie un caz deja închis. Ultimul citat ne arată clar că această incriminare nu s-a limitat la perioada dinainte de pedeapsa potopului. Nu putem scăpa de forţa acestei mărturii pe care o avem pe primele păgâni ale revelaţiei divine, iar evaluările de mai târziu spun acelaşi lucru (cf. Ieremia 17:9-10; Romani 3:10-18). Din orice unghi l-am privi pe om, observăm lipsa în el a ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu. Făcând o evaluare mai pozitivă, toţi ne-am îndepărtat de calea lui Dumnezeu şi am ajuns corupţi. În Romani 8:5-7, Pavel se referă la mintea omului, iar carnea lui, când este folosită cu sens etic ca în cazul de faţă, înseamnă natura omenească ce este îndreptata spre păcat şi stăpânită de acesta (comp. Ioan 3:6). Mai departe, conform celor scrise în Romani 8:7, „Mintea care este preocupată de lucrurile cărnii este ostilă lui Dumnezeu” (în vers. Cornilescu citim: „Umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu”. Nu se poate ajunge la o judecată mai aspră decât aceasta, căci ea înseamnă că gândirea omului natural este condiţionată şi stăpânită de vrăjmăşia împotriva lui Dumnezeu. Implicaţia clară a acestor pasaje este că judecata priveşte întreaga depravare a omului, adică, nu există nici un domeniu al vieţii omului care să fie absolvit de efectele sumbre ale naturii căzute a omului, şi de aceea nici un domeniu care să poată sluji ca temei prin care omul să se poată îndreptaţi pe sine însuşi, înaintea lui Dumnezeu şi a legii Lui.

Depravarea însă nu se manifestă prin păcate în aceeaşi măsură la toţi oamenii. Există mulţi factori care restrâng acţiunile acestei naturi depravate. Dumnezeu nu-i lasă pe toţi oamenii pradă necurăţiei, în voia minţii lor blestemate sau pradă purtării lor necuviincioase (Romani 1:24,28). Depravarea totală (totală în sensul că atinge totul) nu este incompatibilă cu exercitarea virtuţilor naturale şi cu promovarea moralităţii civice. Oameni care nu sunt regeneraţi sunt totuşi înzestraţi cu conştiinţă şi lucrarea legii este scrisă pe inimile lor aşa că, într-o anumită măsură şi din când în când, ei împlinesc cerinţele ei (Romani 2:14 ş.urm.). Doctrina depravării, însă, vrea să spună că aceste fapte, cu toate că el corespund poruncilor lui Dumnezeu, nu sunt suficient de bune şi de plăcute înaintea lui Dumnezeu încât să poată constitui criteriul deplin şi final pe baza căruia El să-Şi întemeieze judecata, să ne iubească (Romani 8:7; 1 Corinteni 2:14; cf. Matei 6:2, 5, 16; Marcu 7:6-7; Romani 13:4; 1 Corinteni 10:31; 13:3; Tit 1:15; 3:5; Evrei 11:4, 6).

VII. Incapacitatea

Aceasta se referă la incapacitatea omului de a face binele, datorită naturii lui corupte. Dacă depravarea este totală, adică, afectează orice aspect şi domeniu al fiinţei omului, atunci incapacitatea de a face binele şi ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu este tot atât de atotcuprinzătoare.

Noi nu suntem în stare să ne schimbăm caracterul sau să acţionăm altfel decât ne dictează el. În ceea ce priveşte înţelegerea, omul natural nu poate cunoaşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, pentru că acestea trebuie judecate duhovniceşte (1 Corinteni 2:14). În ceea ce priveşte ascultarea faţă de legea lui Dumnezeu, omul nu este supus legii lui Dumnezeu şi nici nu poate fi (Romani 8:7). Cei care sunt fireşti nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu (Romani 8:8). Un pom râu nu poate aduce roade bune (Matei 7:18). În fiecare caz, imposibilitatea este de netăgăduit. Domnul nostru este Cel care afirmă că până şi credinţa în El este imposibilă dacă nu ne este dată de El şi dacă nu suntem atraşi de Tatăl (Ioan 6:44 ş.urm., 65). Când face această afirmaţie, Isus vrea să spună acelaşi lucru pe care l-a spus când a afirmat cu insistenţă că fără naşterea supranaturală din apă şi din Duh nimeni nu poate înţelege ce este Împărăţia lui Dumnezeu şi nici nu poate intra în ea (Ioan 3:3, 5 ş.urm., 8; cf. Ioan 1:13; 1 Ioan 2:29; 3:9; 4:7; 5:1, 4, 18).

Necesitatea unei transformări şi recreări atât de radicală şi de însemnată este o confirmare a tot ceea ce spune Scriptura despre robia păcatului şi despre situaţia deznădăjduită a stării noastre păcătoase. Această robie denotă că există o imposibilitate psihologică, morală şi spirituală a omului natural de a primi lucrurile Duhului, de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a face ceea ce îi este plăcut, sau de a crede în Cristos spre mântuirea sufletului nostru. Această robie este tocmai premisa Evangheliei, şi slava Evangheliei stă tocmai în faptul că ea pune la dispoziţia omului eliberarea din robia şi sclavia păcatului. Ea este Evanghelia harului şi a puterii pentru cei neajutoraţi.

VIII. Culpabilitate

Întrucât păcatul este îndreptat împotriva lui Dumnezeu, Dumnezeu nu poate fi îngăduitor cu păcatul sau indiferent faţă de el. În mod inevitabil, el reacţionează împotriva lui. Specific, această reacţie este mânia Lui. Frecvenţa cu care Scriptura menţionează mânia lui Dumnezeu ne face să luăm în seamă realitatea şi semnificaţia ei.

În VT sunt folosiţi mai mulţi termeni cu privire la mânie. În ebr., termenul ‘ap, „mânie”, este intensificat sub forma haron ‘ap, înţelesul fiind „vehemenţa mâniei lui Dumnezeu”, ambele forme fiind foarte frecvente (cf. Exod 4:14; 32:12; Numeri 11:10; 22:22; Iosua 7:1; Iov 42:7; Psalmul 21:9; Isaia 10:5; Naum 1:6; Ţefania 2:2); hema este de asemenea frecvent (comp. Deuteronom 29:23; Psalmul 6:1; 79:6; 90:7; Ieremia 7:20; Naum 1:20); ‘ebra (cf. Psalmul 78:49; Isaia 9:19; 10:6; Ezechiel 7:19; Osea 5:10) şi qesep (comp. Deuteronom 29:28; Psalmul 38:1; Ieremia 32:37; 50:13; 50:13; Zaharia 1:2) sunt folosite destul de frecvent pentru a fi menţionate; za‘am este de asemenea caracteristic şi exprimă ideea de indignare (cf. Psalmul 38:3; 69:24; 78:49; Isaia 10:5; Ezechiel 22:31; Naum 1:6). De asemenea, este clar că VT este plin de referinţe la mânia lui Dumnezeu. De mai multe ori aceşti termeni apar împreună pentru a întări şi a confirma ideea exprimată. Există suficientă intensitate în termeni şi în construcţiile în care apar, în aşa fel încât să redea ideea de neplăcere, de indignare vehementă şi de răzbunare sfântă.

În gr. NT, termenii utilizaţi sunt orge şi thymos, primul fiind folosit în mod frecvent referitor la mânia lui Dumnezeu (cf. Ioan 3:36; Romani 1:18; 2:5, 8; 3:5; 5:9; 9:22; Efeseni 2:3; 5:6; 1 Tesaloniceni 1:10; Evrei 3:11; Apocalipsa 6:17), iar cel de-al doilea este mai puţin frecvent (cf. Romani 2:8; Apocalipsa 14:10, 19; 16:1, 19; 19:15; vezi zelos în Evrei 10:27).

*Mânia lui Dumnezeu este, de aceea, o realitate, iar limbajul şi învăţătura din NT sunt calculate să ne redea severitatea prin care se caracterizează aceasta. Există trei observaţii care cer a fi menţionate. În primul rând, mânia lui Dumnezeu nu trebuie interpretată ca o izbucnire de mânie capricioasă care caracterizează în mod obişnuit mânia omului. Ea este nemulţumirea voită şi fermă pe care o cere contrazicerea sfinţeniei. În al doilea rând, nu trebuie privită ca o sete de răzbunare, ci ca o indignare sfântă; nici o răutate nu îi este ataşată. Nu este o ură reavoitoare ci o detestare justă. În al treilea rând, nu trebuie să reducem mânia lui Dumnezeu la voinţa Lui de a pedepsi. Mânia este o emanare pozitivă a nemulţumirii lui Dumnezeu, în acelaşi fel în care ceea ce îi este plăcut produce starea de mulţumire. Noi nu trebuie să-L considerăm pe Dumnezeu lipsit deceea ce noi numim emoţie. Mânia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu ceea ce este în inima omului, lucru exemplificat perfect în persoana lui Isus (cf. Marcu 3:5; 10:14).

Rezultatul culpabilităţii păcatului este, prin urmare, mânia sfântă a lui Dumnezeu. Întrucât păcatul nu este niciodată impersonal, ci există în persoane şi este comis de către acestea mânia lui Dumnezeu constă în nemulţumirea ale cărei obiecte suntem noi înşine. Pedeapsa pe care o suferim este expresia mâniei lui Dumnezeu. Sentimentul de vinovăţie şi de tortură a conştiinţei sunt ecoul în conştiinţa noastră a nemulţumirii lui Dumnezeu. Esenţa pierzării finale va consta în punerea în aplicare a indignării lui Dumnezeu (cf. Isaia 30:33; 66:24; Daniel 12:2; Marcu 9:43, 45, 48).

IX. Înfrângerea păcatului

În ciuda aspectului sobru al acestei teme, Biblia nu pierde niciodată complet speranţa şi optimismul atunci când se ocupă de păcat; căci esenţa Bibliei constă în mărturia ei despre ofensiva puternică a lui Dumnezeu împotriva păcatului, în contextul planului Său istoric de răscumpărare în Isus Cristos, Adamul cel de pe urmă, Fiul Său veşnic, Mântuitorul păcătoşilor. Prin întreaga lucrare a lui Cristos, prin naşterea Lui miraculoasă, prin viaţa Lui care a fost caracterizată de o ascultarea desăvârşită, prin moartea Lui pe cruce şi învierea din morţi, prin înălţarea Lui la dreapta Tatălui, prin domnia Lui în istorie şi prin întoarcerea Lui glorioasă, păcatul poate fi înfrânt. Autoritatea lui răzvrătitoare şi uzurpatoare a fost înfiinţa, pretenţiile lui absurde au fost expuse, maşinaţiile lui meschine au fost demascate şi dejucate, efectele vătămătoare ale căderii în păcat a lui Adam au fost zădărnicite şi contracarate, iar onoarea lui Dumnezeu apărată, sfinţenia Lui satisfăcută şi slava Lui continuată.

În Cristos, Dumnezeu a biruit păcatul; aceasta este Vestea cea Bună a Bibliei. Biruinţa aceasta este deja demonstrată de poporul lui Dumnezeu care, prin credinţa în Cristos şi în lucrarea pe care a încheiat-o El, a fost izbăvit de vina şi de judecata păcatului, şi trăieşte acum, într-o oarecaremăsură, biruinţa asupra puterii păcatului prin comuniunea lui cu Cristos. Acest proces va atinge apogeul la sfârşitul veacului când Cristos Se va întoarce în slavă, când sfinţii vor fi sfinţiţi pe deplin, când păcatul va fi alungat din universul bun al lui Dumnezeu şi când va fi creat un cer nou şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. (Cf. Geneza 3:15; Isaia 52:13; 53:12; Ieremia 31:31-34; Matei 1:21; Marcu 2:5; 10:45; Luca 2:11; 11:14-22; Ioan 1:29; 3:16 ş.urm.; Faptele Apostolilor 2:38; 13:38 ş.urm.; Romani passim; 1 Corinteni 15:3 ş.urm.; 22 ş.urm.; Efeseni 1:3-14; 2:1-10; Coloseni 2:11-15; Evrei 8:1; 10:25; 1 Petru 1:18-21; 2 Petru 3:11-13; 1 Ioan 1:6-2:2; Apocalipsa 20:7:14; 21:22; 22:5.)

BIBLIOGRAFIE. 358 Müller,The Christian Doctrine of Sin, 1877; J. Orr,Sin as a Problem of Today, 1910; F.R. Tennant, The Concepe of Sin, 1912; C. Ryder Smith, The Bible Doctrine of Sin, 1953; E. Brunner,Man in Revolt, 1939; R. Niebuhr, The Nature and Destiny of Man, 1941 şi 1943; J. Murray, The Imputation of Adam’s Sin, 1959; G.C. Berkouwer, Sin, 1971; W. Gunther, W. Bauder, NIDNTT, p. 573-587; TDNT 1, p. 149-163, 267-339; 3, p. 167-172; 5, p. 161-166; 447-448, 736-744; 6, p. 170-172, 883-884; 7, p. 339-358. J.M. B.A.M.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/pacat_29.html

PAVEL

download - Copie

PAVEL

Viaţa

Cadrul istoric

Prea puţine informaţii avem despre viaţa lui Pavel din momentul naşterii lui şi până la apariţia lui în Ierusalim ca unul care îi persecuta pe creştini. Deşi din seminţia lui Beniamin şi un membru zelos al partidei fariseilor (Romani 11:1; Filipeni 3:5; Faptele Apostolilor 23:6), el a fost născut în Tars, ca cetăţean roman (Faptele Apostolilor 16:37; 21:39; 22:25 ş.urm.). Ieronim citează o tradiţie care spune că strămoşii lui Pavel au fost din Galilea. Nu este clar de ce familia lui s-a mutat în Tars: probabil din motive comerciale sau au fost deportaţi acolo ca şi colonişti de către un dregător sirian. Faptul că erau cetăţeni romani ne spune că au locuit acolo de mai multă vreme.

Sir William Ramsay şi alţii au arătat că Tars era într-adevăr „o cetate nu fără însemnătate”. A fost un centru de învăţământ şi savanţii au presupus în general că Pavel s-a familiarizat cu diferitele sisteme filozofice greceşti şi cu diferite culte religioase, în tinereţea lui, pe când locuia aici. Van Unnik a contestat această presupunere. El afirmă că texte relevante (Faptele Apostolilor 22:3; 26:4 ş.urm.) ne spun că Pavel a locuit de mic copil în Ierusalim; Faptele Apostolilor 22:3 trebuie citit în următoarea ordine: (i) născut în Tars; (ii) crescut la picioarele mamei mele (anatethrammenos) în această cetate; (iii) am învăţat la picioarele lui Rabban *Gamaliel, bătrânul. Ca şi „tânăr” (Faptele Apostolilor 7:58; Galateni 1:13 ş.urm.; 1 Corinteni 15:9), lui Pavel i s-a dat autoritatea oficială de a persecuta pe creştini şi ca un membru al sinagogii sau al Sinedriului, „îmi dădeam şi eu votul împotriva lor”, zicea Pavel (Faptele Apostolilor 26:10). Având în vedere educaţia lui Pavel şi faptul că a fost cunoscut ca un tânăr proeminent, putem presupune că familia lui a fost destul de înstărită şi cu o stare socială proeminentă; accesul pe care l-a avut nepotul său în cercul liderilor din Ierusalim pare să confirme această impresie (Faptele Apostolilor 23:16, 20).

În ceea ce priveşte aspectul exterior al lui Pavel, relatările biblice nu ne spune decât că acesta nu era impresionant (1 Corinteni 2:3 ş.urm.; 2 Corinteni 10:10). Un tablou şi mai viu, căruia Deissmann (p. 58) şi Ramsay (CRE, p. 31 ş.urm.) tind să-i acorde crezare, apare în lucrarea apocrifă Faptele lui Pavel şi Tecla: „Şi el l-a văzut pe Pavel venind, un om mic de statură, cu păr nu prea bogat, cu picioarele strâmbe, destul de sănătos, cu sprâncene care se împreunau, cu un nas oarecum coroiat, dar plin de graţie: uneori avea înfăţişarea unui om, iar alteori avea faţa unui înger.”

Convertirea şi prima perioadă a misiunii sale

Deşi nu avem nici o dovadă că Pavel l-ar fi întâlnit pe Isus în timpul misiunii Lui pe pământ (2 Corinteni 5:16 se referă la a-L cunoaşte pe Isus „din punctul de vedere al omului”), rudeniile lui care erau creştini (cf. Romani 16:7) şi scena uciderii lui Ştefan (Faptele Apostolilor 8:1) trebuie să fi avut un impact puternic asupra lui. Întrebarea pe care i-o pune Isus cel glorificat (Faptele Apostolilor 26:14) denotă acest lucru. Rezultatul întâlnirii lui Pavel cu Cristos cel înviat ne asigură că aceasta a fost p experienţă a unei persoane care era în toate facultăţile mintale; şi poate fi interpretată, aşa cum o interpretează Luca, numai ca un act miraculos, care l-a transformat pe duşmanul lui Cristos în apostolul Lui. Cele trei relatări din Faptele Apostolilor cu privire la convertirea lui Pavel (cap. 9, 22, 26) ne arată nu numai însemnătatea care a avut-o convertirea lui pentru tema pe care şi-a propus-o Luca (cf. CBQ 15, 1953, p. 315-338), ci de asemenea, aşa cum sugerează J. Dupont şi M.E. Thrall în Bruce Festschrift, importanţa ei esenţială pentru cristologia lui Pavel şi pentru felul în care el interpretează misiunea pe care a avut-o între Neamuri. Cf. Kim, p. 135-138, 170 ş.urm., 338.

Cu excepţia unui interval de timp în Transiordania, imediat după botezul său, Pavel a petrecut trei ani predicând în Damasc (Galateni 1:17; Faptele Apostolilor 9:19). Datorită presiunii din partea unor iudei, el a fugit la Ierusalim, unde Barnaba a îndrăznit să-l prezinte liderilor creştini, care se înţelege că erau suspicioşi. Misiunea lui în Ierusalim nu a durat mai mult de 2 săptămâni, căci din nou nişte iudei grecizaţi au căutat să-l omoare. Ca să scape de ei, Pavel s-a întors în oraşul natal, petrecând acolo o „perioadă de tăcere” de aproximativ 10 ani. Fără îndoială că este o „perioadă de tăcere” numai pentru noi. Auzind de lucrarea care o desfăşura acolo şi aducându-şi aminte de prima lor întâlnire, Barnaba i-a cerut lui Pavel să vină în Antiohia să-l ajute la lucrarea printre Neamuri care era în plină dezvoltare (Galateni 1:17 ş.urm.; Faptele Apostolilor 9:26 ş.urm.; 11:20 ş.urm.). Aceşti ucenici care erau cunoscuţi ca şi „creştini”, începuseră de curând lucrarea lor misionară. După un an de binecuvântări remarcabile, Pavel şi Barnaba au fost trimişi să efectueze o vizită în Iudea, să ajute pe fraţii asupra cărora s-a abătut o foamete.

Misiunea în Galatia – Conciliul de la Ierusalim – Misiunea în Grecia

După întoarcerea lor de la Ierusalim – în jurul anului 46 d.Cr. – Pavel şi Barnaba, trimişi de biserica din Antiohia, au pornit într-o călătorie misionară. În călătoria lor au trecut prin Cipru şi prin sudul Galatiei (Faptele Apostolilor 13-14). Strategia lor, care a devenit aceeaşi pentru toate activităţile misionare ale lui Pavel, a fost aceea de a predica întâi în sinagogă. Unii iudei şi unii dintre Neamuri (temători de Dumnezeu) au acceptat mesajul şi au devenit nucleele unor biserici locale. Când o mare parte a iudeilor respingeau Evanghelia, uneori într-un mod violent, predicatorii şi-au îndreptat atenţia spre Neamuri (cf. Faptele Apostolilor 13:46 ş.urm.). În ciuda acestor primejdii şi a faptului că la Perga ajutorul lor, Ioan Marcu, i-a părăsit, ei au reuşit să mărturisească Evanghelia în Antiohia Pisidiei, în Iconia, Listra, Derbe şi posibil şi la Perga.

Între timp, pătrunderea în număr tot mai mare a Neamurilor în Biserică a creat probleme serioase în ceea ce privea atitudinea lor faţă de legile şi obiceiurile iudaice. Unii creştini iudei au insistat ca creştinii proveniţi dintre Neamuri să fie tăiaţi împrejur şi să respecte Legea lui Moise, dacă vor să fie primiţi „la egalitate” cu iudeii în comunitatea creştină. După întoarcerea la Antiohia (cca. 49 d.Cr.), Pavel, văzând în această mişcare a iudaizatorilor o ameninţare a Evangheliei, şi-a exprimat împotrivirea faţă de această mişcare în termeni categorici. În primul rând, l-a mustrat pe Petru în mod public (Galateni 2:14), după ce acesta, vrând să evite o ceartă cu iudaizatorii, s-a distanţat de creştinii dintre Neamuri. În al doilea rând, auzind că erezia iudaizatorilor pătrunsese şi în bisericile pe care le întemeiase el de curând, Pavel a scris galatenilor o scrisoare tăioasă prin care i-a avertizat şi în care şi-a prezentat cu convingere crezut „mântuirii prin har, prin credinţă”.

Evenimentele din Antiohia au dat naştere la prima mare criză teologică a bisericii. Ca să rezolve problema care s-a ivit, biserica din Antiohia l-a trimis pe Pavel şi pe Barnaba ca să se sfătuiască cu „apostolii şi cu prezbiterii” din Ierusalim (cca. 50 d.Cr., Faptele Apostolilor 15). Conciliul care a luat fiinţă a hotărât ca acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu să nu li se mai pună „nici o altă greutate” decât să se abţină de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie (sau de căsătorie incestuoasă). Această hotărâre a fost în deplin acord cu convingerea lui Pavel că Nemurile nu sunt obligate să respecte Legea lui Moise. Restricţiile care au fost menţionate par să fi fost adoptate cu caracter local (cf. 1 Corinteni 8) şi ca un factor care să stimuleze bunele relaţii dintre iudei şi Neamuri.

Datorită neînţelegerii pe care a avut-o cu Barnaba (cu privire la hotărârea de a-l lua din nou pe Ioan Marcu cu ei), Pavel şi-a ales un nou însoţitor în cea de-a doua călătorie misionară (Faptele Apostolilor 15:40; 18:22), pe Sila. Din Antiohia, ei au călătorit pe uscat spre bisericile din S Galatiei, iar la Listra li s-a alăturat şi Timotei. Fiindcă Duhul Sfânt le-a interzis să evanghelizeze ţinuturile din V ei au pornit spre N, străbătând partea de N a Galatiei, unde se pare că au fost câţiva care s-au întors la Domnul (cf. Faptele Apostolilor 16:6; 18:23). La Troa, Pavel a văzut într-o vedenie „un om din Macedonia” care l-a chemat făcându-i un semn. Astfel a început evanghelizarea în Grecia. În Macedonia au fost înfiinţate grupuri de credincioşi la Filipi, la Tesalonic şi la Berea; în Ahaia, sau sudul Greciei, au fost vizitate oraşele Atena şi Corint. Pavel a rămas în Corint aproape 2 ani, punând bazele unei biserici creştine care urma să fie în viitor atât o sursă de bucurie cât şi una de încercare. Prin colaboratorii săi (doctorul Luca s-a alăturat grupului în Troa) şi prin corespondenţă (Epistolele către Tesaloniceni) Pavel a păstrat legătura şi cu tinerele biserici din Macedonia. Duhul Sfânt i-a îndreptat încă o dată lui Pavel privirea spre Asia, provincie unde mai înainte i s-a interzis să lucreze. Plecând din Corint, s-a oprit pentru puţină vreme la Efes, metropola comercială a Asiei, unde i-a lăsat în avans pe colegii săi de lucru din Corint, Acuila şi Priscila. Într-o călătorie rapidă spre Antiohia – prin Ierusalim – Pavel şi-a încheiat cea de-a doua călătorie misionară şi, după o şedere scurtă în Antiohia, s-a pregătit să-şi mute baza de operaţii în V, la Efes.

Misiunea de pe coasta Mării Egee

În multe privinţe, perioada misiunii de pe coasta Mării Egee (cca. 53-58 d.Cr.; Faptele Apostolilor 18:23; 20:30) a fost cea mai importantă din viaţa lui Pavel. Provincia Asiei, atât de importantă pentru biserica de mai târziu, a fost evanghelizată, iar în Grecia au fost fixate avanposturi creştine. În timpul acestor ani, el a scris Epistolele către corinteni, către Romani şi poate una sau mai multe din „epistolele din închisoare” (Efeseni, Filipeni, Coloseni, Filimon), care în providenţa lui Dumnezeu urmau să alcătuiască o Scriptură Sfântă şi plină de autoritate pentru toate generaţiile. Pentru apostol, aceasta a fost o vreme de triumf şi de înfrângere, de proclamare a Evangheliei şi de confruntare cu ereziile ce ameninţau biserica, de bucurie şi frustrare, de activitate şi de meditaţie în închisoare. Cristos cel înviat a folosit toate aceste lucruri pentru a-l modela pe Pavel după chipul Său, pentru a transmite prin Pavel Bisericii Cuvântul Său.

Din Antiohia, Pavel a călătorit pe uscat prin Galatia spre Efeseni Acolo a întâlnit pe nişte „ucenici”, printre care era şi Apolo. Ucenicii aceştia îl cunoscuseră pe Ioan Botezătorul, şi poate chiar şi pe Isus (Faptele Apostolilor 18:24 ş.urm.). Biserica a crescut pe această temelie şi Dumnezeu a făcut minuni extraordinare încât nişte exorcişti iudei au început, fără succes, să folosească numele lui Isus „pe care-l propovăduieşte Pavel”. Nişte oameni care erau devotaţi cultului zeiţei Artemis (Dia-na), patroana cetăţii, i s-au împotrivit lui Pavel; iar Dimitrie, un făuritor de idoli care prospera de pe urma acestei îndeletniciri, a reuşit să răscoale poporul. Fără îndoială că Pavel a făcut câteva călătorii scurte în afara Efesului; el s-a folosit de această ocazie, la circa 3 ani după sosirea lui aici, să facă o ultimă vizită bisericilor de pe coasta Mării Egee. A venit prin Troa în Macedonia, unde a scris 2 Corinteni, iar după o vreme, a călătorit în S, spre Corint. Aici a iernat şi a scris Epistola către romani, înainte de a se întoarce în Milet, un port lângă Efes. După ce şi-a luat cu greu rămas bun, Pavel, „înştiinţat de Duhul” şi sub norii ameninţării, a călătorit pe mare spre Ierusalim fiind aproape sigur că va fi arestat. Aceasta însă nu l-a făcut să dea înapoi, căci Asia fusese câştigată pentru Cristos şi el se gândea acum să evanghelizeze Roma.

Întemniţarea la Cezarea şi Roma – moartea lui Pavel

Pavel a coborât la Cezarea şi, având la el ajutoare pentru săraci, a sosit la Ierusalim la Rusalii (Faptele Apostolilor 21:23 ş.urm.; comp. 1 Corinteni 16:3 ş.urm.; 2 Corinteni 9; Romani 15:25 ş.urm.). Cu toate că a fost atent să respecte ritualurile de la Templu, nişte pelerini iudei din Efes care l-au recunoscut pe „apostolul Neamurilor”, l-au acuzat că spurcă Templul şi au răsculat mulţimea împotriva lui. A fost arestat, dar i s-a permis să se adreseze mulţimii, iar mai târziu Sinedriului.

Ca să prevină linşarea lui, Pavel a fost dus în Cezarea, unde Felix, guvernatorul roman, l-a ţinut întemniţat 2 ani (cca. 58-60 d.Cr.; Faptele Apostolilor 23-26). În vreme aceea Festus, succesorul lui Felix, şi-a manifestat intenţia de a-l da pe Pavel în mâinile iudeilor pentru a fi judecat de ei. Fiindcă era cetăţean roman, a făcut apel la Cezar. După un apel mişcător în faţa guvernatorului şi musafirilor lui, împăratul Agripa şi Berenice, el a fost trimis sub pază la Roma. Aşadar, în împrejurări pe care cu greu le-ar fi putut anticipa Pavel, Cristos cel înviat a împlinit visul apostolului şi cuvântul pe care El i l-a spus lui Pavel: „Trebuie să mă mărturiseşti şi în Roma” (Faptele Apostolilor 23:11). Pavel a călătorit pe o mare furtunoasă şi, după ce corabia a fost avariată, a petrecut iarna în Malta (cca. 61 d.Cr.). A ajuns la Roma primăvara şi a petrecut următorii doi ani în arest la domiciliu „propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu… fără nici o piedică” (Faptele Apostolilor 28:31). Aici se termină naraţiunea Faptelor Apostolilor, iar restul vieţii lui Pavel trebuie reconstituit din alte surse. (O utilă trecere în revistă a erei apostolice şi a locului lui Pavel în ea este lucrarea lui F.F. Bruce, New Testament History, 1969.)

După toate probabilităţile, Pavel a fost eliberat în anul 63 d.Cr. şi a vizitat Spania şi zona Mării Egee, înainte de a fi arestat din nou şi de a fi omorât de către Nero (cca. 67 d.Cr.). 1 Clement (5.5-7; 95 d.Cr.), Canonul Muratorium (cca. 170 d.Cr.) şi lucrarea apocrifă (Vercelli)Faptele lui Petru (1.3; cca. 200) susţin că Pavel a efectuat o călătorie în Spania; iar Epistolele pastorale par să facă aluzie la o misiune în E, după perioada Faptelor Apostolilor. Pavel s-a luptat lupta cea bună până la sfârşit, şi-a sfârşit alergarea şi a păzit credinţa. De acum îl aşteaptă cununa (cf. 2 Timotei 4:7 ş.urm.).

Cronologia

Reconstituire generală

Cartea Faptelor Apostolilor, împreună cu date din epistole şi din alte surse evreieşti şi laice, continuă să fie cadrul cronologic al celor mai mulţi cercetători ai Scripturii. Compatibilitatea esenţială care există relatările din Faptele Apostolilor şi ordinea în care s-a desfăşurat activitatea misionară a lui Pavel, care poate fi cunoscută în parte din epistolele lui, este evidentă (cf. T.H. Campbell, JBL 74, 1955, p. 80-87). Totuşi, este recunoscut tot mai mult caracterul sumar şi vag al cronologiei cărţii, chiar şi cu privire la acele perioade pe care le tratează; cercetătorii Bibliei sunt tot mai dispuşi să interpeleze în schema desfăşurării evenimentelor informaţii (de ex. o întemniţare la Efes) care provin din alte surse sau reconstituiri. Datele fixe care sunt legate de istoria seculară nu sunt numeroase. Cea mai sigură poate fi perioada în care Galio a fost proconsul (cf. Faptele Apostolilor 18:12), care poate fi fixată în anul 51-52 d.Cr. (Deissmann) sau 52-53 d.Cr. (Jackson şi Lake; cf. K. Haacker, BZ 16, 1972, p. 252-255). Dacă în Faptele Apostolilor 18:12 Galio a fost instalat în funcţia sa oficială de curând (Deissmann), şederea lui Pavel la Corint poate fi datată între sfârşitul anului 50 d.Cr. şi toamna anului 52 d.Cr. Aceasta s-ar potrivi cu expulzarea „recentă” a lui Acuila şi Priscila din Roma (Faptele Apostolilor 18:2), care poate fi datată aprox. în anul 50 d.Cr (Ramsay, SPT, p. 254). Instalarea în funcţie a lui Festus (Faptele Apostolilor 24:27) este deseori plasată în anul 59 sau 60 d.Cr. Nu ne putem pronunţa categoric însă, datorită faptului că ne lipsesc dovezi clare (cf. C.E.B. Cranfield, Romani, ICC, 1975, p. 14 ş.urm.; Robinson, p. 43-46).

Pe lângă cele trei date de mai sus, faptul că se menţionează despre împăratul Areta din Nabatea (2 Corinteni 11:32), foametea din Iudea (Faptele Apostolilor 11:28) călătoria lui Pavel în Spania şi martirajul lui în Roma în timpul împăratului Nero (Romani 15:28; 1 Clement 5; Eus. EH 2. 25-3. 1) ne furnizează date mai puţin specifice, după cum urmează mai jos. În primul rând, monedele din Damasc, care reflectă ocupaţia romană sunt în circulaţie până în anul 33 d.Cr., dar nu avem nici o mărturie că au fost în circulaţie între anii 34-62 d.Cr; aşadar, convertirea lui Pavel poate fi datată cel mai devreme în anul 31 d.Cr. (adică 34 minus 3; cf. Galateni 1:18; ICC pentru 2 Corinteni 11:32). (Se pare însă că Nabateenii au preluat controlul la întronarea lui Caligula în anul 37 d.Cr.- cf. A. H. M. Jones, The Cities of the Eastern Roman Provinces, 1971.) În cel de-al doilea rând, Josephus (Ant. 20.101) scrie despre o foamete mare care a avut loc aprox. în anii 44-48 d.Cr., probabil în anul 46. În cel de-al treilea rând, conform tradiţiei, moartea lui Pavel poate fi datată cu o oarecare probabilitate în ultimii ani ai lui Nero, prin anul 67 d.Cr.

Legătura dintre Faptele Apostolilor şi Galateni

Singura cronologie cu totul satisfăcătoare este cea care se bazează pe un consens între Faptele Apostolilor, epistole şi surse extra-biblice. Ceea ce a constituit o problemă continuă pentru o astfel de sinteză este relaţia dintre Faptele Apostolilor şi Galateni. Identificarea vizitei lui Pavel la Ierusalim din Galateni 1:18 cu cea din Faptele Apostolilor 9:26 este rareori contestată: cea de-a doua vizită despre care se relatează în Galateni 2:1 ş.urm., constituie însă o problemă. Există în prezent trei puncte de vedere: Galateni 2 descrie aceleaşi aspecte pe care le găsim în Faptele Apostolilor 15, Faptele Apostolilor 11:27-30, sau Faptele Apostolilor 11 şi 15. În trecut, acest prim punct de vedere a fost acceptat de cei mai mulţi cercetători ai Scripturii (cf. E. de W. Burton, The Epistle to the Galatians, 1921, p. 115 ş.urm.), şi continuă să-i atragă pe comentatori (cf. H. Schlier, An die Galater, 1951, p. 66 ş.urm.; H. Ridderbos,Galatians, 1953, p. 34 ş.urm.). Din multele obiecţii care s-au ridicat împotriva acestui punct de vedere, prezentăm mai jos câteva: Galateni 2 descrie o a doua vizită şi o întâlnire în particular, fără să se menţioneze vreun document; Faptele Apostolilor 15 descrie o a treia vizită cu ocazia căreia a avut loc un conciliu, care s-a încheiat cu o hotărâre oficială. Multor cercetători ai Bibliei nu le vine să creadă că, într-un context foarte relevant, Galateni omite să menţioneze Conciliul apostolic şi hotărârea acestuia.

Cel de-al doilea punct de vedere, deseori asociat cu teoria activităţii misionare în partea de S a Galatiei, repune în circulaţie o interpretare a lui Calvin şi rezolvă o parte din aceste obiecţii. Faptele Apostolilor 11 relatează despre o a doua vizită, prin revelaţie, care are de-a face cu ajutorarea celor săraci (cf. Galateni 2:1-2,10; Conciliul apostolic din Faptele Apostolilor 15 are loc după ce Galateni a fost scrisă şi, de aceea, nu are de-a face cu problema în discuţie. Propus în vremurile noastre de către Ramsay (SPT, p. 54 ş.urm.) şi mai recent susţinut de Bruce (BJRL 51, 1968-69, p. 305 ş.urm.; 54, 1971-72, p. 266 ş.urm.), acesta este punctul de vedere care probabil predomină printre cercetătorii britanici ai Bibliei (cf. C.S.C. Williams,The Acts of the Apostles, 1057, p. 22 ş.urm.).

Nesatisfăcuţi de ambele alternative, cei mai mulţi scriitori de din Europa, (de ex. Goguel, Jeremias), urmaţi de unii scriitori din Britania şi America (de ex. K. Lake, A.D. Nock), consideră că Faptele Apostolilor 11 şi Faptele Apostolilor 15 sunt relatări repetate ale aceluiaşi eveniment care este descris şi în Galateni 2, şi că Luca, folosindu-se de ambele surse, nu a reuşit să facă legătura între ele (cf. Haenchen, p. 64 ş.urm., 377). Contrar celor susţinute de Ramsay, Lake susţine că dacă problema iudaizatorilor este rezolvată în Faptele Apostolilor 11 (= Galateni 2), nu mai există nici un motiv ca să mai avem un conciliu în Faptele Apostolilor 15. Galateni 2:9, însă, ne zugrăveşte nu rezolvarea unei probleme, ci numai o aprobare în particular şi tacită a Evangheliei lui Pavel care are de-a face cu scopul vizitei care, după cum afirmă Lake, este acela de a-i „ajuta pe săraci” (BC, 5, pl. 201 ş.urm.). Haenchen (p. 377) respinge punctul de vedere al lui Ramsay care face legătură între Galateni 2:10 şi vizita pentru ajutorarea săracilor. S-ar putea ca el să aibă dreptate atunci când indentifică „ajutorarea săracilor” cu lucrarea dintre Neamuri (Galateni 2:9), dar acest lucru nu pare să aibă semnificaţia vitală pe care i-o atribuie el. Reconstituirea lui Ramsay, chiar dacă exegetic se leagă de lucruri mărunte, rămâne o alternativă mai probabilă. În esenţă, punctul de vedere care consideră că Faptele Apostolilor 11 şi Faptele Apostolilor 15 descriu acelaşi lucru se naşte din tradiţionala identificare a pasajului din Faptele Apostolilor 15 cu Galateni 2, şi de asemenea din faptul că lui Luca nu i se dă credit în ce priveşte cunoaşterea surselor primare şi interpretarea lor. Întrucât identitatea Galateni 2 = Faptele Apostolilor 11 pare să corespundă perfect cu desfăşurarea evenimentelor (W.L. Knox, The Acts of the Apostles, 1948, p. 49), cealaltă identificare este inutil de complexă. Alte puncte de vedere au fost propuse de T.W. Manson (BJRL 24, 1940, p. 58-80), care identifică Galateni 2 cu o vizită ce a avut loc înainte de cea din Faptele Apostolilor 11, şi de M. Dibelius (Studies in Acts, 1956, p. 100), al cărui exces de critică a tendinţelor neagă istoricitatea atât a pasajului din Faptele Apostolilor 11 precum şi a pasajului din Faptele Apostolilor 15.

O reconstituire nouă

Convins că Faptele Apostolilor nu ne furnizează un cadru cronologic pe care să ne putem baza, John Knox (Chapters in a Life of Paul, 1950, p. 74-88) ne oferă o reconstituire cronologică imaginară, din mărturiile pe care le găseşte în epistole. O „perioadă de tăcere” de 14 ani (33-47 d.Cr.) este imposibilă; de aceea, activităţile misionare ale apostolului şi câteva din epistolele lui trebuie plasate între prima lui vizită la Ierusalim (anul 38 d.Cr.; Galateni 1:18) şi cea de-a doua (anul 51 d.Cr.; Galateni 2 = Faptele Apostolilor 15). Ultima călătorie coincide cu „vizita de ajutorare a săracilor” şi cu arestarea lui (51-53 d.Cr.; Romani 15:25; 1 Corinteni 16:3 ş.urm.). Nu este clar de ce este imposibilă perioada aceasta de tăcere (care nu înseamnă decât că în această perioadă nu ne-a dat nici o epistolă de-a lui Pavel şi că nu se potriveşte cu tema din Faptele); iar tradiţionala identificare a pasajului din Faptele Apostolilor 15 cu cel din Galateni 2 este de asemenea discutabil. Datorită ingeniozităţii sale, Knox a atras mai mulţi admiratori decât discipoli, căci „este dificil să schimbi tradiţia şi imaginaţia (pe care o găsim în Faptele Apostolilor) cu imaginaţia (cu toate că e rezonabilă) fără tradiţie” (Davies, TCERK, p. 854). Totuşi, s-au făcut şi alte încercări de a reconstitui activitatea lui Pavel numai pe baza informaţiilor obţinute din epistole. Cf. Kümmel, INT, p. 253 ş.urm.; G. Ludemann,Paulus der Heidenapostel, 1979.

III. Istoria criticii literare

Faza incipientă

Într-un scurt dar extraordinar tratat istoric (Paul and his Interpreters; cf. de asemenea Feine,Paulus, p. 11-206; Ridderbos, Paul, 1976, p. 13-43) Albert Schweitzer urmăreşte evoluţia studiilor critice din Germania în perioada de după Reformă. Pentru cercetătorul ortodox, Scriptura era uneori mai mult decât o mină de articole de credinţă fixe; exegeza a devenit slujitorul dogmei. Secolul al 18-a a marcat o reacţie din partea pietiştilor şi a raţionaliştilor care, impulsionaţi fiecare de scopurile lor, au căutat să separe exegeza de concluziile ce au de-a face cu articolele de credinţă. Exegeza filologică şi interpretarea Scripturii cu ajutorul Scripturii au devenit normative pentru interpretarea ştiinţifică.

Această tendinţă îşi găseşte probabil expresia cea mai pregnantă în gândirea lui J.S. Semler care, împreună J.D. Michaelis, au pus bazele dezvoltării criticii literar-istorice. Lucrarea sa „Prolegomena” care tratează interpretarea teologică, „Parafrazările” Epistolelor către Romani şi Corinteni, şi alte scrieri, subliniază faptul că NT este un document condiţionat de timp, în care aspectele pur culturale trebuie separate sau eliminate. Filologia există ca să slujească criticii istorice. Copiile epistolelor lui Pavel de care dispunem au un format al unei „liturghii de biserică” şi trebuie, deci, să acceptăm posibilitatea ca ele să fi avut iniţial o altă formă. Semler sugerează concret că Romani 15 şi 16; 2 Corinteni 9; 12:14; 13:14 au fost documente separate, care au fost încorporate mai târziu în epistolele mai mari. Anticipând concluziile la care avea să ajungă mai târziu F.C. Baur, Semler pune în contrast ideile lui Pavel care erau ne-iudaice cu ideile grupării iudeo-creştine căreia Pavel i s-a opus; Epistolele generale reflectă un efort de a aplana acest conflict. În ceea ce priveşte identitatea autorilor unor epistole, J.E.C. Schmidt (1805), din motive literare, a pus la îndoială autenticitatea epistolelor 1 Timotei şi 2 Tesaloniceni. Schleiermacher (1807), Eichhorn (1812) şi De Wette (1826) au făcut acelaşi lucru cu epistolele 2 Timotei, Tit şi Efeseni.

Şcoala de la Tübingen

În sec. al 19-lea, în Germania, exegeza a fost transformată întru totul dintr-un „slujitor al dogmei” într-un „slujtor al filozofiei ştiinţifice” (cf. Kümmel, Problems, p. 130-143; S. Neill, The Interpretation of the New Testament, 1861-1961, 1964, p. 10-28). Cel mai important critic al lucrărilor lui Pavel din acest punct de vedere a fost F.C. Baur de la Tübingen. El nu s-a mulţumit numai să testeze autenticitatea documentelor vechi, o practică obişnuită de la Renaştere încoace. Critica lui a fost o „critică pozitivă” care a căutat să găsească adevăratul context istoric şi adevărata semnificaţie a documentelor. În lucrarea Symbolik und Mythologie, cartea datorită căreia i s-a dat un post de profesor, el a arătat ce gândeşte şi care va fi preocuparea lui în viitor, declarând că „fără filozofie, istoria este pentru mine de-a pururi moartă şi mută” (1.xi). Aşadar, Baur a găsit în dialectica hegeliană – care concepea toate mişcările istorice ca o serie de teze (progres), antiteze (reacţie) şi sinteze (= o nouă teză) – metoda adecvată de a interpreta istoria erei apostolice (cf. Ellis, Prophecy, p. 86-89; Haenchen, p. 15-24). El a afirmat mai devreme (1831) că 1 Corinteni 1:12 descrie un conflict între concepţia creştină a lui Pavel (cu un specific ne-evreiesc) şi concepţia creştină a lui Petru (cu un specific evreiesc). Mai târziu (1835), el a văzut în Faptele Apostolilor, în epistolele mai mici ale lui Pavel şi în împotrivitorii „gnostici” din „aşa-zisele Epistole pastorale”, o fază şi mai avansată a conflictului în care, în lupta împotriva gnosticismului, „teza” iniţială care îi aparţinea lui Pavel şi „antiteza” caracteristică lui Petru, au fost rezolvate spre sfârşitul sec. al 2-lea într-o „sinteză” a catolicismului timpuriu. Conform acestei „critici a tendinţelor”, toate scrierile NT care „tindeau” spre un compromis între punctul de vedere al lui Pavel şi cel al apostolilor „originali” au fost privite ca încercări ulterioare de a „dovedi” existenţa unei unităţi de vedere în perioada apostolică. După ce Baur „a cosit nemilos” prin NT, numai 5 cărţi ale NT au rămas necontestate, recunoscânduli-se provenienţa din perioada apostolică. Cu excepţia Apocalipsei, toate celelalte îi aparţin lui Pavel: Romani, Corinteni, Galateni. Analiza literară a epistolelor lui Pavel a favorizat reconstituirea lui Baur şi, în schimb, Baur a accentuat şi a confirmat suspiciunile celor mai extremişti critici literari. Şcoala de la Tübingen a dominat rapid critica literară a NT.

Folosindu-se de logica lui Baur şi stimulată de comentariu asupra Faptelor Apostolilor scris de Bruno Baur (1850), o şcoală ultra-radicală a pus la îndoială autenticitatea întregii opere a lui Pavel. În primul rând, Faptele Apostolilor nu menţionează nici o epistolă de-a lui Pavel şi este posibil ca descrierea apostolului pe care o găsim în Faptele Apostolilor să fie mai primitivă decât cea din epistole – faptul că există lucruri care nu se potrivesc chiar în cadrul Epistolelor către Romani şi Galateni ne sugerează că au existat mai mulţi scriitori, şi o perioadă mai târzie decât se credea. În al doilea rând, dacă teologia lui Pavel (paulinismul) înseamnă elenizarea creştinismului, aşa cum credea Baur, este oare posibil ca această elenizare să se fi produs atât de rapid şi de către un singur om? Puteau oare sentimentele anti-evreieşti sau cristologia cu conţinut înalt al lui Pavel să se fi dezvoltat atât de curând după moartea lui Isus într-o biserică a cărei rădăcini sunt în Palestina? Nu, conflictul în sine este punctul culminant al unui proces de lungă durată, şi trebuie să considerăm că paulinismul aparţine unei grupări gnostice din sec. al 2-lea, care a folosit „scrisorile” apostolului ca un vehicol autoritativ al propriilor lor idei. De ce epistolele? Pentru că epistolele apostolului se bucurau deja de autoritate. De ce Pavel? Este imposibil de spus.

Cu toată logica lor, aceşti oameni cu vederi radicale nu au reuşit să convingă pe nimeni, decât pe ei înşişi. Faptul că Pavel este citat în 1 Clement (anul 95 d.Cr.?) şi în opera lui Ignatius (anul 110 d.Cr.), faptul că nu s-a menţionat despre paulinism şi lipsa oricărui conflict în literatura post-apostolică au un efect fatal asupra argumentului lor. Faptul că Faptele Apostolilor omite să menţioneze activitatea literară a lui Pavel este un argument din tăcere (nu prea puternic). Rezultatul net al „ultra-radicalei şcoli de la Tübingen” a fost acela de a se submina pe sine însăşi. Căci, în binecunoscuta lor afirmaţie că Pavel a fost elenizatorul creştinismului şi că Hegel este cel care deţine secretele istoriei, radicalii au avut un argument mai bun.

Punctele de vedere ale lui Baur au fost atacate de conservatori (de ex. J.C.K. von Hofmann) şi de către discipolii lui Schleiermacher (de ex. Ewald); poate că lovitura cea mai nemiloasă şi mai de efect a fost cea primită de la A. Ritschl, un fost discipol al lui. Atât Ritschl cât şi von Hofmann au respins pretinsa ostilitate dintre Pavel şi primii ucenici ai lui Isus. Accentul pe care l-a pus Hofmann pe unitatea învăţăturii apostolice şi-a găsit expresia în secolul următor în scrierile lui P. Feine şi A. Schlatter şi în teologia cherigmatică a lui C.H. Dodd. O critică literară cu efect moderator, chiar printre discipolii lui Baur (de ex. Pfleiderer), a restabilit autenticitatea epistolelor lui Pavel. În afara Epistolelor pastorale, majoritatea au exclus numai 2 Tesaloniceni şi Efeseni, iar acceptarea acestora (de ex. de către Harnack, Julicher) nu mai constituia dovada unui punct de vedere conservator.

Având argumentele literare şi filozofice discreditate, influenţa şcolii de la Tübingen a intrat într-un declin. Totuşi, legând analiza literară de o sinteză filozofică imaginară, Baur, pe care Godet l-a numit Semler redivivus, a dominat critica NT (ceea ce nu s-a întâmplat în cazul lui Semler) timp de jumătate de secol. Un alt lucru pe care-l mai putem menţiona este că, deşi exegeza lui s-a dovedit a avea o tendinţă filozofică neacceptată la istoricii de mai târziu (şi la toţi cei care erau hotărâţi să interpreteze istoria din punctul de vedere al unui teist), Baur a scos în relief o abordare istorică inductivă a creştinismului primar şi a eliberat cercetarea de o tradiţie care a obţinut o bună parte din datele ei având deja concluziile „cunoscute”. În final, pentru că reconstituirea făcută de Baur a scos în relief problemele cu care au fost confruntaţi istoricii care s-au ocupat pe era apostolică, în mare măsură, el a stabilit o direcţie a studiilor viitoare. Care a fost relaţia dintre Pavel şi Isus? Care a fost influenţa gândirii iudaice şi eleniste în Biserica primară? Care sunt supoziţiile filozofice corecte pentru studiul originilor creştinismului? Şcoala de la Tübingen s-a stins şi nu există nici un semn care să ne facă să credem că va reînvia în viitorul apropiat. (Preluarea unor puncte de vedere caracteristice acesteia în opera lui S.G.F. Brandon, The Fall of Jerusalem and the Christian Church, 1951, nu pare să-i imprime acesteia un nou puls de viaţă.) Dar forţele care i-au dat naştere au continuat să fie fertile şi, cu toate că devenise un cadavru, Tübingen s-a bucurat şi în generaţiile următoare de o familiaritate remarcabilă.

Contribuţii britanice în sec. al 19-lea

Erudiţi britanici (şi americani) au evaluat reconstituirile făcute de şcoala din Tübingen; dar, cu una sau două excepţii (de ex. S. Davidson), ei nu le-au găsit convingătoare. Lucrările lui Pavel, însă, cu excepţia Epistolei către evrei, au continuat să fie acceptate. În America, unii au respins Epistolele pastorale (de ex. B.W. Bacon, A.C. McGiffert); în Marea Britanie, ele au fost în general acceptate într-un context post-Faptele Apostolilor, ca o influenţă a lui J.B. Lightfoot (Biblical Essays, 1904, p. 397-410). Totuşi, cu precauţia caracteristică, erudiţii britanici au influenţat critica literară de mai târziu mai mult decât se recunoaşte în general, printr-o exegeză istorică profundă (de ex. Lightfoot, Ramsay) şi prin faptul că au făcut o legătură între operele lui Pavel şi gândirea iudaică a timpurilor lui (de ex. F. W. Farrar, H. St. J. Thackeray). Acceptarea de către W.M. Ramsay a faptului că Luca este autorul Faptelor Apostolilor, după o minuţioasă cercetare arheologică şi istorică a avut influenţă în particular asupra reconstituirii vieţii lui Pavel de către criticii literari (cf. SPT, p. 20 ş.urm.; concluziile lui W.K. Hobart cu privire la terminologia medicală a lui Luca (The Medical Language of St. Luke, 1882) rămân de asemenea o contribuţie valoroasă în domeniul acesta). Propagată mai departe de erudiţii germani cum au fost Harnack şi Deissmann, această concluzie a fost întărită, cu toate că nişte studii mai recente, (de ex. cel al lui Haenchen), s-au pronunţat împotriva tradiţiei.

Tendinţe în sec. 20

Critica literară din secolul nostru şi-a concentrat atenţia asupra următoarelor aspecte: (i) un efort continuu de a reconstitui istoria în general, (vezi, IV. mai jos); (ii) publicarea scrierilor lui Pavel; (iii) provenienţa şi data scrierii epistolelor din perioada întemniţării; (iv) autorul scrierilor; şi (v) alte probleme specifice unor epistole.

(i) Reconstituiri istorice. În ciuda faptului că şcoala de la Tübingen s-a stins, reconstituirile istorice şi câteva dintre cusururile ei au continuat să fie adoptate într-o bună parte în studiul critic contemporan. Johannes Munck (p. 70-77) a obiectat pe bună dreptate arătând că atunci când supoziţiile literare au eşuat, supoziţiile istorice dependente de acestea trebuie revizuite („Nu a fost suficient să limităm problema a două secole la trei decenii”; p. 70). Munck însuşi a propus o astfel de revizuire. (1) Biserica din Ierusalim, adică primii ucenici, chiar Pavel, nu au avut nici un interes de a-i exclude, sau de a-i „iudaiza” pe credincioşii dintre Neamuri. (2) Convingerea lui Pavel şi singurul lui diferend cu biserica din Ierusalim a fost aceea că Neamurile trebuie în primul rând câştigate pentru Cristos. Astfel, ca apostol al Neamurilor (Galateni 2:7) el este o frână în calea lui Anticrist (2 Tesaloniceni 2:7), prin activitatea de evanghelizare el contribuie la „intrarea numărului deplin al Neamurilor” (Romani 11:25; 15:19) şi ca un act escatologic decisiv, iniţiază răscumpărarea lui Israel stârnindu-i gelozia (Romani 11:11), prin aducerea la Ierusalim a ajutoarelor strânse de credincioşii dintre Neamuri (Faptele Apostolilor 20:4; 1 Corinteni 16:3). Răspunsul de „Nu” al lui Israel are ca rezultat arestarea lui Pavel şi moartea lui dar ca şi Isus, Pavel moare convins că Dumnezeu va mântui „tot Israelul” la împlinirea vremii. Interpretând misiunea lui Pavel în contextul chemării lui iniţiale şi a escatologici lui, Munck acordă atenţia cuvenită sublinierilor critice; evaluată la modul general, lucrarea lui marchează un progres constructiv.

Ca şi F.C. Baur şi W. Schmithals, E.E. Ellis (Prophecy, p. 69 ş.urm., 78 ş.urm., 104-128) interpretează şi el misiunea lui Pavel ca un conflict cu împotrivitorii lui: (1) Datorită faptului că credincioşii evrei (= „cei cu tăierea împrejur”, Faptele Apostolilor 11:2 ş.urm.; Galateni 2:12) au respectat cu stricteţe Legea, iar eleniştii din Faptele Apostolilor 6:1 aveau o atitudine mai lejeră faţă de ea, fiecare din ei au avut misiuni separate în diaspora. (2) O grupare a credincioşilor evrei, iudaizatorii, au căutat să impună tăierea împrejur credincioşilor dintre Neamuri. Se pare că după Conciliul de la Ierusalim, ei au renunţat la interesele de a-i iudaiza pe credincioşii dintre Neamuri şi au adoptat o atitudine triumfală, au avut tendinţa de a ignora legile şi au pretins că ei sunt mediatorii cunoaşterii divine, gnosis, care le este transmisă de îngerii ce li se arată în vedenii. (3) Căutând să păstreze unitatea Bisericii, Pavel a stat la sfat cu liderii credincioşilor evrei (Galateni 2), a lucrat împreună cu credincioşi dintre evrei (Coloseni 4:11) şi a adus ajutoare bisericii evreieşti din Ierusalim. (4) Împotriva oponenţilor şi a celor ce simpatizau cu ei, Pavel a subliniat doctrina îndreptăţirii care nu ţine cont de fapte, dar şi doctrina judecăţii care ţine cont de faptele fiecăruia (Galateni, Romani, Epistolele pastorale), modelul slujirii creştine care are la bază sacrificiul (Corinteni, Filipeni), caracterul cristocentric al cunoaşterii lui Dumnezeu (gnosis) şi al tuturor darurilor (Corinteni, Coloseni) şi o structură a bisericii care o va proteja pe aceasta de învăţătorii mincinoşi (Epistolele pastorale).

(ii) Scrierile lui Pavel. Depărtându-se de poziţia lui Harnack şi a altor erudiţi care au trăit înaintea lui, E. J. Goodspeed a atras din nou atenţia asupra felului în care s-a format opera lui Pavel ca întreg. El a presupus că în jurul anului 90 d.Cr., un admirator al lui Pavel din Efes a publicat scrisorile apostolului (cu excepţia Pastoralelor) şi a scris el însuşi Epistola către efeseni ca o „Introducere”. J. Knox (Philemon, p. 98 ş.urm.) a dezvoltat această ipoteză şi l-a identificat pe admirator cu sclavul Onisim, care mai târziu a ajuns episcop al Efesului. Cu toate că această teorie a fost acceptată de un număr mare de teologi (cf. C.L. Mitton, The Formation of the pauline Corpus of Letters, 1955), ea a rămas neconvingătoare pentru mulţi. (1) Textul cere un destinatar, iar omisiunea acestuia ne spune mai degrabă că aceasta a fost o epistolă circulară, care nu este prea adecvată ca o introducere pentru o culegere de scrisori. (2) Epistola către efeseni nu este aşezată la începutul sau la sfârşitul culegerii de epistole în nici unul din manuscrisele vechi. (3) Este foarte improbabil ca acest conţinut al Epistolei către efeseni să fie un rezumat al gândirii lui Pavel, scris nu de Pavel ci de un altul. (4) Recunoscând posibilitatea existenţei unei culegeri mai timpurii a unor epistole ale lui Pavel la Efes, G. Zuntz (p. 14 ş.urm., 276-279) consideră că dovezile textuale şi de altă natură ne spun că această compilare a avut loc în jurul anului 100 d.Cr. şi că reflectă „metodele editoriale ale şcolii din Alexandria”. C.F.D. Moule sugerează posibilitatea ca Luca să fie compilatorul epistolelor lui Pavel (BJRL 47, 1964-5, p. 451 ş.urm.).

(iii) Originea şi data Epistolelor din închisoare. De la G.S. Duncan încoace, urmat de Lisco şi Deissmann, care au considerat că Epistolele din închisoare aparţin din perioada misiunii lui Pavel în Efes (vezi cartea lui Duncan, St. Paul’s Ephesian Ministry (1929), originea acestor epistole (Efeseni, Filipeni, Coloseni şi Filimon) considerată în mod tradiţional în Roma, a devenit o chestiune de interes tot mai mare. Cu toate că Faptele Apostolilor nu menţionează nici o întemniţare la Efes, epistolele lui Pavel se referă la o astfel de întemniţare (de ex. 1 Corinteni 15:32; 2 Corinteni 1:8; 6:5; 11:23); de asemenea, cadrul istoric, călătoriile şi personajele din Epistolele din închisoare sunt mai compatibile cu ideea unei întemniţări la Efes decât cu o întemniţare la Roma (cf. Filimon 22; Filipeni 2:24 cu Romani 15:24 ş.urm.; NTS 3, 1956-57, p. 211-218). J. Knox (Philemon, p. 33), Michaelis (p. 205 ş.urm., 220), şi în ceea ce priveşte Epistola către filipeni, Bruce (Acts, textul englezesc, p. 341) şi T.W. Manson (BJRL 22, 1939, p. 182 ş.urm.) sunt de acord cu interpretarea lui Duncan. C.H. Dodd (Studies, p. 85-108) şi Percy (p. 473 ş.urm.) aduc obiecţii la interpretarea acestora. (1) Tradiţia, cu excepţia Prologului lui Marcion, este în unanimitate în favoarea Romei, şi probabil că acesta este şi interpretarea corectă a vers. Filipeni 4:22 (deşi nu este sigur). (2) Aluzii cum este cea din 1 Corinteni 15:32 trebuie luate metaforic. (3) „Teologia dezvoltată” pe care o găsim în Epistolele din închisoare ne sugerează o dată mai târzie a scrierii acestora, care nu putea avea loc decât la Roma. Pe de cealaltă parte, ideea că epistolele au fost scrise la Efes este atrăgătoare şi, cel puţin în cazul Epistolei către filipeni, se poate dovedi a fi o interpretare posibilă. Sunt însă unii cercetători cum ar fi Reicke (în lucrarea lui Bruce Festschrift) şi J.A.T. Robinson (Redating the New Testament, 1976, p. 60 ş.urm.) care susţin că aceste epistole provin din perioada întemniţării lui Pavel la Cezarea.

(iv) Tradiţia consideră că aceste epistole sunt exclusiv opera lui Pavel. În baza acestei presupuneri, se crede că epistolele „autentice”, pot fi identificate în funcţie de vocabular, de stil, de expresii şi de tema lor, şi în funcţie de aceleaşi criterii pot fi divizate în secţiuni scrise de Pavel şi secţiuni „interpolate” (cf. Schweitzer, p. 141-150; Schmithals, Gnosticism, p. 302-325; J.C. O Neill, Galatians, 1972; Romans, 1975).

Dar încercarea de a determina identitatea autorului cu ajutorul criteriilor literare este pusă acum în discuţie datorită mai multor factori. (1) Aşa cum a arătat Otto Roller, rolul copistului în scrierea scrisorilor în antichitate include şi influenţa pe care o avea acesta asupra vocabularului şi a stilului scrisorii. Influenţa unor astfel de copişti se face simţită clar în epistolele lui Pavel – chiar şi în mica scrisoare către Filimon (Romani 16:22; Galateni 6:11; 2 Tesaloniceni 3:17; Filimon 19). (2) Rolul curierilor prin care au fost trimise unele epistole nu este întru totul clar, dar, aşa cum a menţionat Conzelmann (NTS 12, 1965-66, p. 234.; cf. Roller, p. 153-187), este posibil ca acesta să se fi făcut simţit în faza de compunere a epistolelor. (3) Pavel a lucrat într-un cerc de proroci şi învăţători (cf. Faptele Apostolilor 13:1; Romani 16:21 ş.urm.; Coloseni 4:10-14), iar lucrarea acestor colegi este uneori încorporată în epistolele lui (cf. Ellis, Prophecy, p. 25 ş.urm., 213). Este reflectată în multe porţiuni gata alcătuite pe care le-a folosit apostolul – imnuri (de ex. Filipeni 2:5-11; 1 Timotei 3:16), expuneri (de ex. 1 Corinteni 2:6; 16; 2 Corinteni 6:14; 7:1) şi credeuri (de ex. Romani 1:3 ş.urm.; 1 Corinteni 15:3-7); un lucru recunoscut de foarte mulţi astăzi, şi ne arată că şi epistolele despre care nu încape îndoială că sunt ale lui Pavel, nu sunt din punct de vedere literar o unitate. Pavel este autorul epistolelor care-i poartă numele în sensul că acestea au fost scrise sub supravegherea lui şi, în parte, de mâna lui sau dictate de el, şi că au fost trimise cu autoritate din partea lui. Dar, în ansamblu ele nu sunt exclusiv scrierile lui. În consecinţă, criteriile literare care au fost utilizate pentru a determina calitatea de autor a lui Pavel nu au o greutate mare în forma prezentă, căci ele au fost stabilite în baza unor presupuneri greşite cu privire la lucrarea misionară a lui Pavel şi cu privire la procesul prin care au fost compuse epistolele.

(v) Epistolele. Cu excepţia Epistolei către efeseni şi a Epistolelor pastorale, preocuparea criticilor literari a trecut de la identitatea autorului la alte chestiuni. (Vezi articolele separate pentru fiecare epistolă în parte.) Mulţi cercetători biblici britanici şi americani sunt de acord că Epistola către galateni a fost scrisă la o dată mai timpurie (cca. 49 d.Cr., la Antiohia) şi că a fost destinată Galatiei de S, adică, bisericilor întemeiate de Pavel în prima lui călătorie misionară. În Europa rămâne populară versiunea conform căreia epistola a fost trimisă în Galatia de N (Faptele Apostolilor 16:6; 18:23), şi a fost scrisă după Conciliul de la Ierusalim din Faptele Apostolilor 15. Ordinea epistolelor 1 şi 2 Tesaloniceni este inversată de T.W. Manson. Diferenţele de stil şi de tematică l-a determinat pe Harnack să presupună că 2 Tesaloniceni a fost scrisă pentru creştinii evrei, dar se pare însă că a fost trimisă colaboratorilor lui Pavel din Tesaloniceni (Ellis, Prophecy, p. 19 ş.urm.). Munck (p. 36 ş.urm.; contrastează cu NIC, împreună cu Cullmann, consideră că forţa aceea care frânează activitatea lui Satan şi despre care este scris în 2 Tesaloniceni 2:6 ş.urm. este însuşi Pavel.

Corespondenţa pe care a avut-o Pavel cu credincioşii din Corint include, pe lângă epistolele canonice, o epistolă care a fost scrisă înainte de 1 Corinteni (5:9) şi o epistolă scrisă „cu mâhnire” (cf. 2 Corinteni 2:4; 7:8) care sunt identificate de unii cercetători ai Bibliei cu 2 Corinteni 6:14-7:1 şi respectiv cu 2 Corinteni 10-13. C.K. Barrett (Second… Corinthians, 1973) şi R.V.G. Tasker (TNTC) pledează pentru unitatea epistolei care pentru noi este 2 Corinteni. Un exemplu şi mai plauzibil care ne arată felul în care au fost combinate două epistole este Romani, unde în mai multe manuscrise doxologia de la sfârşit apare după 14:23 şi după 15:33, iar destinatarii din Romani 1:7, 15 nu apar în câteva manuscrise. Dintre multele explicării, cea pe care ne-o dă T.W. Manson (p. 225-241), este destul de interesantă: Romani 1-15 a fost o scrisoare circulară, iar exemplarului care a fost trimis celor din Efes i s-a adăugat capitolul 16 prin care Fivi este prezentată fraţilor efeseni. Cu toate acestea, punctul de vedere tradiţional continuă să fie larg acceptat (de ex. C.E.B. Cranfield, ICC, 1975; K.P. Donfried, The Romans Debate, 1977).

În cazul Epistolei către efeseni se pare că avem de a face cu o „scrisoare circulară” datorită următoarelor aspecte: (1) circularele erau un fenomen obişnuit în primul secol (cf. Zuntz, p. 228), şi (2) cu toate că era necesar menţionarea unui destinatar, epistola îl omite. Un punct de vedere de felul acesta militează împotriva teoriei lui Goodspeed cu privire la introducerea epistolei, dar face posibil punctul de vedere al lui Sanders (cf. F.L. Cross, mai jos), care spune că Efeseni nu este o epistolă, ci „testamentul spiritual” al lui Pavel. Ar putea, de asemenea, explica titlul „către cei din Laodicea” care, conform lui Tertullian, a fost dat epistolei de către Marcion (cf. Coloseni 4:16). E. Percy, M. Barth şi A. van Roon ne-au prezentat ultimele argumente care susţin că Pavel a fost autorul; în comentariul său, Epistle to the Ephesians(1951), C.L. Mitton se opune ideii că Pavel este autorul. O confruntare şi mai populară de idei poate fi găsită în lucrarea lui F.L. Cross, Studies in Ephesians (1956). „Ce este mai plauzibil, întreabă H.J. Cadbury (NTS 5, 1958-59, p. 101), ca unul care l-a imitat pe Pavel să fi compus în primul secol o lucrare care în procent de 90-95 la sută se conformează stilului lui Pavel, sau ca Pavel însuşi să fi scris epistola, abătându-se într-un procent de 5 sau 10 la sută de la stilul său obişnuit?” Cu tendinţa crescândă de a accepta variaţii în modul de exprimare literară şi teologică a lui Pavel şi, având în vedere modul nou de a percepe natura şi rolul unui autor (mai sus), argumentele împotriva autenticităţii acestor epistole devin tot mai puţin convingătoare; ele sunt slăbite şi mai mult de paralelele conţinute în Manuscrisele de la Marea Moartă (cf. Flusser, p. 263; Murphy-O Connor, p. 115-131,159-178).

Cu excepţia Germaniei, majoritatea erudiţilor consideră că verdictul dat în sec. al 19-lea epistolelor lui Pavel, şi anume că nu sunt scrise de Pavel, nu este valabil decât în cazul Epistolelor pastorale. (În ultimii ani, ideea că Pavel este autorul Epistolei către evrei este susţinută serios numai de către eruditul romano-catolic William Leonard.) Teologii din Anglia şi din America (şi de asemenea Schmithals, Gnostics) au tendinţa să accepte „ipoteza fragmentară” a lui P.N. Harrison, adică ipoteza că fragmentele din lucrările lui Pavel au mai fost suplimentate şi editate; majoritatea cercetătorilor europeni, împreună cu Kümmel (INT), avansează ideea unui autor care a scris mai târziu în stilul lui Pavel. Cei care susţin că Pavel a fost autorul epistolelor sunt reprezentaţi de Roller, care susţine că variaţiile stilistice se datorează faptului că Pavel s-a folosit de un copist care, după unii, este Luca (de ex. C.F.D. Moule, BJRL 47, 1965, p. 430-452). Punctul de vedere tradiţional a fost susţinut din nou de către Spicq şi Michaelis. Faptul că tot mai mulţi rămân nesatisfăcuţi de ipoteza lui Harrison, de ex. Guthrie (TNTC), Kelly şi Metzger (ExpT 70, 1958-59, p. 91 ş.urm.) poate fi o reevaluare generală a punctului de vedere care a predominat (cf. EQ 32, p. 151-161). Vezi însă M. Dibelius şi H. Conzelmann, The Pastoral Epistles, 1972. Vezi de asemenea *Timotei şi Tit, Epistolele către (IV).

Gândirea lui Pavel

Cadrul

Accentul pe care l-a pus Reforma pe neprihănire, sau pe îndreptăţirea prin credinţă (Romani 1:17) a continuat în următoarele secole să fie factorul de bază în interpretarea doctrinei lui Pavel. O dată cu apariţia criticii literare, absenţa acestui factor a devenit un motiv suficient pentru a pune la îndoială sau chiar a respinge o epistolă „a lui Pavel”; în faza incipientă a dezvoltării sistemului de gândire al lui Pavel, „neprihănirea” a fost privită ca o cheie cu ajutorul căreia se putea pătrunde în gândirea lui Pavel. (în următorul subtitlu, compară în special ce spune Schweitzer, în Interpreters.)

(i) Doctrina lui Pavel cu privire la răscumpărare. L. Usteri (1824) şi A.F. Daehne (1835) au căutat să explice întreaga gândire a lui Pavel în funcţie de neprihănirea pe care o dă Dumnezeu şi despre care se relatează în Romani (de ex. 3:21 ş.urm.). Spre deosebire de aceştia, raţionalistul H.E.G. Paulus, pornind de la textele care pun accentul pe „făptura cea nouă” şi pe sfinţenie (de ex. 2 Corinteni 5:17; Romani 8:29), insistă că neprihănirea despre care vorbeşte Pavel a fost un concept etic, moral; credinţa în Isus era în cele din urmă credinţa lui Isus. Aceste două idei şi relaţia dintre ele au fost foarte importante în sec. ai 19-lea.

F.C. Baur, în contextul idealismului hegelian, a căutat la început (1845) să explice gândirea lui Pavel în funcţie de Duhul care este dat prin comuniunea credinciosului cu Cristos, prin credinţă. Mai târziu, însă, Baur s-a întors spre modelul reformist, o prezentare pe compartimente a diferitelor doctrine ale lui Pavel, fără a încerca să facă o legătură între ele. Această abordare a fost adoptată de către scriitorii de mai târziu care au descris cu lux de amănunte doctrina lui Pavel, presupunând cu nevinovăţie „că în descrierea pe care au făcut-o ei au dat şi o explicaţie” (Schweitzer, Interpreters, p. 36).

Cu toate acestea, unii scriitori au căutat insistent să descopere un concept care să cuprindă întreaga gândire a lui Pavel. R.A. Lipsius (1853) a susţinut că a găsit în operele lui Pavel două puncte de vedere asupra răscumpărării: răscumpărarea din punct de vedere juridic (îndreptăţirea) şi răscumpărarea din punct de vedere etic („făptura cea nouă”). În cartea sa,The Anthropology of the Apostle Paul (1872), Hermann Luedemann a ajuns la concluzia că cele două puncte de vedere cu privire la răscumpărare s-au bazat în realitate pe cele două concepţii referitoare la natura omului. În concepţia „evreiască” mai timpurie a lui Pavel (Galateni; Romani 1-4), răscumpărarea era un verdict juridic prin care păcătosul era declarat nevinovat; pentru Pavel cel matur însă (Romani 5-8), aceasta era o transformare etico-fizică de la o stare „carnală” la una „spirituală”, prin comuniunea credinciosului cu Duhul Sfânt. Sursa primei idei a fost moartea lui Cristos; sursa celei de-a doua idei a fost învierea Lui. Pe de altă parte, Richard Kabisch a tras concluzia că răscumpărarea în gândirea lui Pavel a însemnat în esenţă izbăvirea de judecata care se apropia şi semnificaţia ei, de aceea, trebuia căutată în escatologia apostolului. Creştinul trebuie să umble în înnoirea vieţii ca să arate că el are în realitate parte de învierea lui Cristos. Viaţa şi moartea „spirituală” în sensul religios modern îi sunt necunoscute lui Pavel; ambele concepte sunt întotdeauna de natură fizică, de ex. în Romani 6; iar viaţa cea nouă este o unire mistică a credinciosului cu Cristos. Astfel, izbăvirea în viitor de puterile lui Satan este anticipată de faptul că acest credincios îl are pe Duhul Sfânt, care introduce era cea nouă în prezent şi care seamănă în fiinţa noastră pământească o substanţă supra-pământească.

Atât pentru Luedemann cât şi pentru Kabisch: (1) doctrina răscumpărării în gândirea lui Pavel emană dintr-un singur concept fundamental. (2) Este o răscumpărare fizică, ce trebuie înţeleasă în funcţie de antropologia lui Pavel. (3) A fi răscumpărat înseamnă să fii părtaş la moartea şi învierea lui Cristos, care implică comuniunea cu Cristos şi abolirea „cărnii”. (4) Cu toate că aparţine viitorului, această răscumpărare este mijlocită în prezent de către Duhul Sfânt.

Rămân însă intrebări care cer răspuns. În ce fel poate moartea şi învierea lui Cristos să fie repetată în viaţa credinciosului? În ce fel poate credinciosul să fie o „făptură nouă” şi totuşi pe dinafară să pară neschimbat? Folosindu-se de interpretarea lui Luedemann şi de cea a lui Kabisch, Albert Schweitzer a căutat un răspuns în următoarea sinteză. (1) Pavel, ca şi Isus, a interpretat moartea şi învierea lui Isus ca având o semnificaţie escatologică, adică fiind un scop al evenimentelor din lume, aducând în lume Împărăţia lui Dumnezeu şi viaţă tuturor celor aleşi. (2) Dar lumea nu a luat sfârşit, şi credincioşii nu au ajuns încă la înviere; în scurgerea vremii, distanţa în timp dintre învierea lui Cristos şi învierea (anticipată) a credincioşilor a devenit problema cea mai mare cu care a fost confruntat Pavel. (3) Ca să dea un răspuns acestei probleme, Pavel propune conceptul „misticismului fizic”: prin sacramente, Duhul Sfânt este mediatorul în prezent al învierii lui Cristos, până la „ultima generaţie” de credincioşi. (4) Această comuniune în prezent cu Cristos în Duhul, îi garantează credinciosului că va fi părtaş al „învierii mesianice”, la Parousia.

(ii) Escatologia lui Pavel. Aşadar, Schweitzer a pregătit terenul pentru discuţiile care aveau să fie purtate în secolul 20 pe marginea escatologiei lui Pavel. Marele lui merit constă în faptul că a încercat să înţeleagă gândirea lui Pavel în funcţie de un singur concept fundamental, că a recunoscut locul central al escatologici şi al antropologiei (evreieşti) în doctrina răscumpărării, aşa cum a fost aceasta prezentată de apostol, şi că a recunoscut în Duhul Sfânt şi în comuniunea dintre credincios şi Cristos pătrunderea noii ere în prezent. Dar felul în care a interpretat Schweitzer escatologia lui Pavel, şi anume ca un expedient paliativ (şi ca misticism sacramental), este discutabil, ca să nu spunem mai mult. Căci, după cum a indicat Hamilton în studiul său critic (p. 50 ş.urm.), Cristos cel glorificat, nu „întârzierea” Parousiei, este factorul determinant în escatologia lui Pavel. De asemenea, dacă tiparele de gândire ale lui Pavel sunt iudaice (aşa cum a recunoscut pe bună dreptate Schweitzer), misticismul sacramental este mai degrabă o explicaţie stângace a realităţii „noii făpturi” în Cristos.

(iii) Tiparele gândirii lui Pavel. Pe lângă escatologie, care este cheia cu ajutorul căreia avem acces la înţelegerea doctrinelor lui Pavel, în secolul al 19-lea a apărut o problemă înrudită escatologiei, foarte importantă pentru viitor. Sunt tiparele de gândire ale lui Pavel iudaice sau elenistice? Kabisch şi Schweitzer au insistat că gândirea lui Pavel a fost completamente iudaică. Alţii, care au urmat pe F.C. Baur, cel ce l-a numit pe Pavel „elenizatorul creştinismului”, au interpretat antropologia şi escatologia lui Pavel de pe poziţia unui dualism platonic modificat. Antiteza dintre „carne” şi „duh” din Romani 6-8 a fost un dualism etic, iar actul „morţii” şi cel al „învierii” o transformare spirituală. Acest lucru îşi are originea într-un dualism antropologic; aşadar, în viitor, răscumpărarea implică eliberarea „sufletului” din casa lui de lut. Dar Pavel mai vorbeşte şi despre o înviere din moarte a omului ca întreg (1 Tesaloniceni 4; 1 Corinteni 15). Otto Pfleiderer (Paulinism, 1877, I, p. 264) trage concluzia că Pavel a împărtăşit în acelaşi timp atât concepţii iudaice cât şi greceşti „fără să se gândească deloc la nepotrivirea dintre ele”. Interpretând escatologia lui Pavel în alte pasaje (cf. Schweitzer, Interpreters, p. 70) el vede o evoluţie de la 1 Tesaloniceni 4 la 1 Corinteni 15 şi mai departe la 2 Corinteni 5. Primul pasaj se referă simplu la escatologia iudaică ce ia în considerare învierea; în 2 Corinteni 5, credinciosul trece în tărâmurile cereşti la moarte.

Originea religiei lui Pavel: Elenismul

Studiile gândirii lui Pavel întreprinse în sec. al 20-lea s-au ocupat în primul rând de trei întrebări. Care este legătura între Pavel şi Isus? Care sunt sursele gândirii lui Pavel? Care este rolul escatologici în concepţia lui Pavel?

(i) Legătura dintre Pavel şi Isus. Deosebirea care s-a făcut cu o jumătate de secol în urmă între neprihănirea „juridică” (Romani 1-4) şi cea „etică” (Romani 5-8) a adus multă roadă, ce-a de-a doua ajungând să fie considerată ca fiind cel mai important şi mai decisiv concept al gândirii lui Pavel. A. Deissmann (p. 148 ş.urm.) a interpretat expresia „în Cristos” ca referindu-se la o comuniune spirituală intimă a credinciosului cu Cristos, un misticism creştin; foarte adesea „misticismul” a fost interpretat ca o realitate sacramentală bazată pe escatologia iudaică (Schweitzer) sau pe misterele păgâne (J. Weiss, Earliest Christianity, 1959 (1937), 2, p. 463 ş.urm.). Mai târziu, J.S. Steward (A Man in Christ, 1935, p. 150 ş.urm.) a fost cel care a reflectat această tendinţă în hermeneutica britanică, prin faptul că a privit comuniunea cu Cristos ca elementul central al gândirii lui Pavel. Această subliniere a avut urmări foarte importante pentru cursul luat de studiile teologiei lui Pavel în secolul al 20-lea.

Contrastul dintre „Isus cel liberal” şi Cristos cel care locuieşte în credincioşi şi care, totuşi, este transcendent, a atras după sine la începutul secolului o serie de cărţi pe tema relaţiei dintre învăţătura lui Isus şi cea a lui Pavel (cf. P. Feine, Paulus, p. 158 ş.urm.). Lucrarea influentă a lui W.Wrede, Paulus (1905), a tratat problema în cei mai categorici termeni: Pavel nu a fost cu adevărat un discipol al lui Isus; în realitate, el a fost al doilea întemeiator al creştinismului. Pietatea individuală şi mântuirea în viitor care au constituit parte a învăţăturilor rabinului Isus au fost transformate de teologul Pavel într-o doctrină a unei răscumpărări prezente prin moartea şi învierea unui Dumnezeu-Cristos. Desigur, ideea lui Pavel nu a putut fi acceptată ca bună. A o considera o doctrină bună ar fi însemnat, aşa cum a remarcat Weinel (St. Paul, 1906, p. 11), „să înăbuşi raţiunea pentru creştinism, pentru că raţiunea repetă încontinuu… că concepţia modernă despre lume este cea corectă”. Şi totuşi, istoricul a rămas să dezlege o enigmă. Dacă învăţăturile lui Pavel nu au avut la bază învăţăturile lui Isus şi nu au fost clădite pe acestea din urmă, care a fost atunci originea lor?

(ii) Sursele gândirii lui Pavel. F.C. Baur a căutat să explice gândirea lui Pavel în contextul controversei din biserică: Pavel a fost exponentul libertăţii cu care Neamurile puteau să-şi practice credinţa. Pentru Schweitzer, originea gândirii lui Pavel era tocmai escatologia lui specifică, care avea la bază gândirea iudaismului de mai târziu. Totuşi, şcoala „Istoriei Religiilor” (Religionsgeschichte) care apăruse nu a găsit nici o dovadă prin care să demonstreze că misticismul sacramental al lui Pavel a avut la bază iudaismul. Recunoscând problema escatologică, această şcoală a clădit pe teoria lui Baur cu privire la Pavel ca apostol al Neamurilor, şi a perfectat o altă reconstituire elaborată a erei apostolice. Reprezentată în special de către R. Reitzenstein şi W. Bousset, această şcoală a interpretat doctrinele lui Pavel în contextul religiilor mistice orientale şi elenistice. Aceste religii vorbeau, ca şi Pavel, despre un zeu care a murit şi a înviat, despre un „Domn”, despre o răscumpărare sacramentală, despre „mistere”, despre gnosis şi despre „spirit”. Ca băiat în Tars şi mai târziu ca misionar, apostolul a ajuns sub influenţa acestor idei, şi ele au avut o influenţă profundă asupra teologiei lui. Schweitzer (Interpreters, p. 179-236), H.A.A. Kennedy, G. Wagner şi J.G. Machen au supus această reconstituire unei critici vehemente, arătând că, ignorând paralelele din iudaismul Vechiului Testament (pe care Kennedy le-a descris ca fiind chiar plauzibile) şi data târzie a surselor de care s-a folosit, teoria s-a dovedit a fi deficitară în ceea ce priveşte metoda. (Cf. de asemenea R.E. Brown, The Semitic Background of the Term „Mistery”…, 1968). Principala contribuţie a Şcolii Istoriei religiilor a fost aceea de a ridica problema legăturii dintre teologia lui Pavel şi lumea religioasa păgână. Reconstituirea care implică în discuţie şi religiile păgâne nu s-a bucurat de o accepţiune generală, dar într-o formă gnostică mai recentă, punctele ei mai importante continuă să fie susţinute cu fermitate.

Paralelele cu religiile mistice au pălit; totuşi, a rămas convingerea că gândirea lui Pavel a fost influenţată substanţial de ideile greceşti. R. Bultmann (1910) a arătat afinitatea dintre stilul literar al lui Pavel şi diatribele stoicilor. Alţii au considerat că doctrina lui Pavel cu privire la „Trup” (cf. W.L. Knox, Gentiles, p. 160 ş.urm.), teologia lui naturală din Romani 1 (cf. Faptele Apostolilor 17) şi conceptul lui referitor la conştiinţă (E. Norden, Agnostos Theos, 1913) îşi au originea în stoicism. Incorectitudinea acestor concluzii a fost arătată de E. Best (p. 83 ş.urm.), B. Gaertner (P- 133-169) şi C.A. Pierce (p.16 ş.urm.). Gaertner susţine că „teologia naturală” a lui Pavel aparţine în întregime iudaismului Vechiului Testament; totuşi, Pierce (p. 22 ş.urm., 57 ş.urm.) ajunge la concluzia că în cazul „conştiinţei” NT adoptă în general de gândirea greacă populară.

Pentru a determina legătura dintre gândirea lui Pavel şi religiile păgâne, sistemul de gândire care se bucură în prezent de cea mai mare atenţie este gnosticismul. Această mişcare filozofico-religioasă a pus accentul pe un dualism metafizic, pe eliberarea de „materie” printr-un dar divin şi prin puterea unei cunoaşteri speciale a lui Dumnezeu, gnosis, precum şi prin mijlocirea îngerilor care îl ajută pe om să fie mântuit. Cu mult timp înainte, J.B. Lightfoot (Colossians and Philemon, 1886, p. 71-111) a sesizat existenţa unor elemente de gnosticism în erezia prezentată în Coloseni. La începutul sec. al 20-lea, Bousset şi J. Weiss (op. cit., 2, p. 650 ş.urm.) au sugerat că anumite aspecte ale gândirii lui Pavel înclină în această direcţie. R. Bultmann şi discipolul său W. Schmithals au devenit reprezentanţii principali de astăzi ai reconstituirii făcută de Bousset şi cei care au dezvoltat această reconstituire. Pe considerente existenţialiste, Bultmann a făcut din nou din „îndreptăţire” un motiv central al scrierilor lui Pavel, cu toate că poziţia lui nu a constituit nici pe departe o întoarcere la poziţia lui Baur sau la cea a reformatorilor; din aceleaşi motive, s-a făcut o expunere completă a antropologiei lui Pavel (Theology 1, p. 190-227). Dar adevărata cheie a modului în care Bultmann a înţeles teologia lui Pavel este premiza lui că gândirea lui Pavel se întemeiază pe un iudaism şi un creştinism sincretist. Din acest mediu provin mai multe concepte ale lui Pavel, de ex. răscumpărarea sacramentală şi dualismul etic, care erau gnostice sau influenţate de gnosticism într-o anumită măsură (Theology 1, p. 63 ş.urm., 124 ş.urm., 151-188). Deşi Pavel s-a opus gnosticilor, de ex. la Colose, pe parcurs el şi-a modificat nu numai terminologia ci şi-a schimbat şi conceptele, mai cu seamă în ceea ce priveşte cristologia lui (Mesia Isus a devenit un Domn ceresc; cf. Bousset) şi cosmogonia (lumea care este stăpânită de demoni este răscumpărată de un om ceresc; cf. W.L. Knox, Gentiles, p. 220 ş.urm.; dar vezi G.B. Caird,Principalities and Powers, 1956;W. Foerster, TDNT 2, p. 566- 574).

Schweitzer (Interpreters, p. 231) a prezis că paulinismul „elenizat” este un compromis care trebuie să explice până şi originea creştinismului. Prezicerea lui s-a împlinit în procent de sută la sută când în 1947 s-au descoperit Manuscrisele de la Marea Moartă cu dualismul lor etic şi cu accentul care se punea pe „cunoaştere”. Manuscrisele l-au pus pe Bultmann şi reconstituirea lui într-o situaţie jenantă, căci cei mai mulţi erudiţi nu le-au putut asocia decât cu un sistem de gândire „pre-gnostic”. De asemenea, avem puţine motive să credem că scrierile lui Pavel reflectă, de ex. „o doctrină gnostică timpurie privitoare la apariţia unui răscumpărător, mai ales că nu există nici o dovadă că ar fi existat o astfel de doctrină” (R.M. Grant, Gnosticism, p. 69; cf. p. 39-69; R. McL. Wilson, p. 27 ş.urm., 57 ş.urm.). Aproape toate celelalte aspecte pe care Bultmann a ales să le asocieze cu influenţele gnostice s-a lovit de această nepotrivire cronologică. Privind înapoi spre Schweitzer, Grant consideră că gnosticismul a apărut în urma eşecului speranţei apocaliptica spre deosebire de Schweitzer, Grant a vede pe Pavel ca pe un om a cărui lume spirituală este situată undeva între conceptul apocaliptic iudaică şi gnosticismul pe deplin dezvoltat al sec. al 2-lea (p. 158). Grant sesizează tendinţa de mai târziu al lui Pavel de a interpreta învierea lui Cristos ca o victorie deja câştigată (escatologică) asupra puterilor cosmice. Mult mai prudent, R. McL. Wilson, într-o lucrare de evaluare foarte importantă (The Gnostic Problem, 1958, p. 75-80, 108, 261), ajunge la concluzia că Pavel adoptă o cosmogonie şi o terminologie contemporană numai pentru a se opune gnosticismului şi pentru a interpreta autoritatea lui Isus asupra „puterilor” (gnostice); apostolul respinge interpretarea gnosticizantă. Totuşi, J. Dupont (Gnosis: La Connaissance Religieuse dans les Épîtres de Saint Paul, 1960) şi Ellis (Prophecy, p. 45-62) susţin că în ceea ce priveşte pe Pavel, conceptul lui cu privire la gnosis este un concept specific iudaismului vechi-testamental.

Toate reconstituirile „greceşti” ale teologiei lui Pavel îşi au originea în felul în care Baur l-a interpretat pe Pavel, ca exponent al creştinismului specific Neamurilor. Cânt W. Wrede şi alţii au recunoscut caracterul escatologic al gândirii lui Pavel, apostolul era plasat în opoziţie nu numai faţă de creştinismul iudaic ci şi faţă de Însuşi Isus „cel liberal”. Dar, aşa cum a arătat Schweitzer, Isus „cel liberal”, nu a fost Isus cel din evanghelii. Bultmann (Theology 1, p. 23, 30 ş.urm.) l-a acceptat pe „apocalipticul” Isus al lui Schweitzer dar a insistat că esenţa escatologici lui Isus a fost cerinţa lui Dumnezeu ca omul să ia o decizie, şi nu expunerea apocalipticului. Fiul omului care suferă, care învie şi care se întoarce era un tablou „mitologizat” a cristologiei „elenizate” de mai târziu. Gândirea lui Pavel a rămas foarte diferită de gândirea lui Isus; omul sau de cea a primilor Lui ucenici. De aceea, evaluarea făcută scrierilor lui Pavel este strâns legată de felul în care se evaluează descrierea pe care I-o face evangheliile lui Isus.

Mai mulţi cercetători ai Scripturii care se situează pe o poziţie de mijloc şi care adoptă punctele de vedere ale lui B. Weiss, considera că gândirea lui Pavel este caracterizată printr-o „evoluţie” şi poate fi explicată numai în felul acesta. Ţinând cont de faptul că speranţa reîntoarcerii lui Cristos pălea, antropologia şi escatologia lui Pavel se apropie de un dualism platonic (Dodd), iar cosmogonia lui către un gnosticism (R.M. Grant).

În formatul pe care i-l dă şcoala de istorie a religiilor, interpretarea gândirii lui Pavel în funcţie de ideile religioase păgâne este supusă mai multor critici. Există o tendinţă de a converti paralelele în influenţe şi influenţele în surse. Unele „surse” ale gândirii lui Pavel provin dintr-o perioadă mult mai târzie decât perioada în care a trăit apostolul. (Legătura dintre Pavel aşa cum îl descrie Bultmann şi „Pavel” cel gnostic care este produsul şcolii de la Tübingen nu este întâmplătoare.) De asemenea, investigaţia istorică a acestei interpretări a fost uneori compromisă de o concepţie inadecvată despre lume. De exemplu, Bultmann, ca şi Weinel, vede lumea naturală ca pe o „unitate de sine stătătoare, imună la orice interferenţă a puterilor supranaturale” (Kerygma and Myth, ed. H.W. Bartsch, 1953, p. 7; cf. p. 5-8, 216, 222).

Poate că întrebările cele mai importante sunt următoarele: Sunt conceptele lui Pavel înţelese mai bine dacă le privim ca un amalgam, luate de ici şi colo, sau dacă le privim ca o expansiune şi o aplicare a unei tradiţii centrale care îşi are originea în gândirea lui Isus Cristos şi a Bisericii primare? Cum putem explica gândirea lui Pavel cel mai bine: în contextul unui sincretism religios sau în contextul apocalipticului iudaic şi al Bisericii primare? Începe „gnosticizarea” gândirii creştine o dată cu Pavel sau înainte de Pavel (Bultmann) ori este ea produsul oponenţilor lui Pavel şi a convertiţilor răuvoitori; se naşte ea din eşecul escatologici primitive din scrierile lui Pavel (Grant) sau dintr-o înţelegere greşită a acesteia (şi a lui Pavel) din partea bisericilor cărora le-a scris el? Cf. Ellis, Prophecy, p. 45-62, 101-115.

Originea religiei lui Pavel: Iudaismul

(i) Legătura lui Pavel cu prima biserică. Spre deosebire de Baur, atât Ritschl cât şi von Hofmann au susţinut că există o unitate de vederi între învăţătura lui Pavel şi cea a primei biserici creştine. În dezbaterea „Isus sau Pavel”, A. Resch a susţinut acest punct de vedere. Cercetările lui foarte amănunţite pe care şi le-a publicat în cartea Der paulinismus und die Logia Jesu (1904) l-au făcut să ajungă la concluzia că sursa principală a gândirii lui Pavel au fost cuvintele lui Isus. Dar nu se putea oare ca scrierile lui Pavel să fie sursa descrierii lui Isus din Sinoptice? Cercetările făcute de mai mulţi scriitori (de ex. Dungan; F.F. Bruce, BJRL 56, 1973-74, p. 317-335) au adus argumente în sprijinul priorităţii susţinute de Resch.

C.H. Dodd (Preaching, p. 56) a stabilit că o kerigma, adică o proclamare a cărei esenţă este Evanghelia, stă atât la baza evangheliilor cât şi a scrierilor lui Pavel, „o tradiţie care s-a născut o dată cu Biserica”. Acelaşi scriitor (According to the Scriptures, 1952, p. 108 ş.urm.), dezvoltând ideile pe care Rendel Harris le-a publicat în cartea sa Testimonies (1916, 1920), a găsit o „substructură a teologiei NT” căreia Pavel i-a fost îndatorat şi a cărei origine îl viza pe Însuşi Cristos. Analizând principiile hermeneutice ale lui Pavel, E.E. Ellis a sugerat în carteaPaul’s Use of the Old Testament (p. 97 ş.urm., 107-112; idem, Prophecy, passim) că anumite tradiţii exegetice îşi au originea în „prorocii” primei biserici creştine. E. Lohmeyer (Kyrios Jesus, 1928) interpretează Filipeni 2:5 ş.urm. ca fiind un imn creştin vechi care a luat naştere probabil în cercurile aramaice (cf. L. Cerfaux, p. 283 ş.urm.; R.P. Martin, Carmen Christi, 1967; E.G. Selwyn, First Epistle of St. Peter, 1946, p. 365-369, 458-466). În mod similar, caracterul prepaulin al catehismului creştin primar a fost demonstrat de P. Carrington în carteaPrimitive Christian Catechism (1940).

Cullmann („Tradition”, p. 69-99), K.H. Rengstorf (TDNT 1, p. 413-443), H. Riesenfeld (The Gospel Tradition, 1969, p. 1-29) şi B. Gerhardsson prezintă nişte argumente în sprijinul acestei înţelegeri a originilor creştinismului. Conceptul nou-testamental al apostoliei are o origine similară cu conceptul rabinic desaliah, un trimis care se bucură de aceeaşi autoritate ca şi cel ce l-a trimis. Apostolii mărturiseau o tradiţie sauparadosis, care le-a fost dată de Cristos. „Dar întrucât fiecărui apostol în parte nu i s-a descoperit totul, fiecare trebuie mai întâi să transmită mărturia sa celuilalt (Galateni 1:18; 1 Corinteni 15:11) şi numai întreaga paradosis, la care contribuie toţi apostolii, constituie mărturia transmisă, paradosis, a lui Cristos” (Cullmann, „Tradition”, p. 73). Aşadar, dacă mesajul apostolului Pavel este definit în funcţie de ceea ce a primit el: cateheza lui, kerigma lui şi „tradiţia” mai largă ar trebui să îşi aibe originea în cea dintâi biserică şi la urma urmelor în învăţătura lui Isus (aşa cum denotă şi studiile critice). Această învăţătură a lui Isus pare să fi inclus nu numai percepte morale sau avertismente apocaliptice, ci şi expunere biblică (Ellis, Prophecy, p. 240-253) precum şi o sinteză teologică creativă care a analizat misiunea ucenicilor în perioada care a urmat după învierea lui Isus (cf. J. Jeremias, Jesus’ Promise to the Nations, 1958). Dacă aceşti scriitori au dreptate, dihotomia dintre Pavel şi Biserica primară iudaică, dihotomie propovăduită începând cu Baur şi terminând cu Bultmann, este o supoziţie care trebuie abandonată.

(ii) Contextul lui Pavel. Ca să înţelegem un scriitor, ar părea mult mai corect să-i dăm prioritate acelui mediu la care apelează el şi căruia probabil îi aparţine. În interpretarea conceptelor lui Pavel, ceea ce trebuie să-l preocupe în primul rând pe istoricul critic este nu categoriile gnosticismului din secolul al 2-lea (indiferent cât de uşor am putea considera că aparţin primului secol) ci categoriile iudaismului rabinic şi apocaliptic din secolul întâi.

Natura iudaismului din primul secol d.Cr. este complexă, şi este uşor să exagerezi sau să defineşti greşit contrastul dintre ceea ce este „sincretist” şi ceea ce este „ortodox”, termeni care nu trebuie confundaţi cu „elenistic” sau „ebraist” sau cu „diaspora” şi „palestinian” (cf. Faptele Apostolilor 6:1; Ellis, Prophecy, p. 106 ş.urm., 125 ş.urm., 245 ş.urm.; Davies, p. 1-8). Şi totuşi, o cercetare mai detaliată asociază gândirea lui Pavel, acest fariseu şi „evreu din evrei” (Filipeni 3:5) mai curând cu rabinismul, respectiv apocalipticismul palestinian decât cu un iudaism sincretist. Van Unnik a arătat probabilitatea ca Pavel să-şi fi petrecut primii ani ai tinereţii în Ierusalim, nu în Tars. Cu siguranţă, Pavel a folosit Septuaginta, dar această traducere a fost găsită acum printre MMM. El a predicat printre cei din diaspora, şi este posibil să fi fost familiarizat cu iudaismul sincretist exemplificat de Filon. Dar cu excepţia probabilă pe care o face cartea Înţelepciunea lui Solomon, legătura pe care o are el cu literatura din diaspora nu este o legătură directă şi, probabil, ea reflectă doar acele tradiţii pe care le au în comun şi unul şi celălalt. Cea mai semnificativă relaţie a lui trebuie căutată în altă parte. W.D. Davies şi alţii au arătat că Qumran-ul şi iudaismul rabinic formează cadrul multor concepte ale lui Pavel care mai înainte au fost etichetate „elenistice”. În acelaşi fel, forma literară a expunerilor biblice ale lui Pavel se potriveşte modelelor rabinice. Manuscrisele de la Marea Moartă au confirmat într-un mod remarcabil caracterul iudaic al conceptelor lui Pavel şi cadrul NT. (Cf. Bruce, Qumran Texts, p. 66-77; Flusser; M. Black, The Scrolls and Christian Origins, 1961; Ellis, Prophecy, p. 35, 57 ş.urm., 213-220; Murphy-O’Connor.

(iii) Concepte specifice lui Pavel. De la F.C. Baur încoace, antropologia şi natura relaţiei dintre credincios şi Cristos, exprimată prin expresia „în Cristos”, au avut o importanţă centrală. Majoritatea teologilor recunosc astăzi faptul că Pavel priveşte omul prin prisma unui iudaism vechi-testamental şi nu prin prisma unui dualism platonic al unei lumi elenizate (cf. *VIAŢĂ; Bultmann, Theology 1, p. 209 ş.urm.; Cullmann, Immortality, p. 28-39; J-A.T. Robinson, The Body, 1952). La fel, conceptul de „Trup al lui Cristos” poate fi înţeles cel mai bine nu ca o mitologie gnostică (Kasemann) nici ca o metaforă stoică (W.L. Knox) ci ca un concept iudaic specific VT, cu privire la solidaritatea unei colectivităţi. Davies (Judaism, p. 53 ş.urm.) a făcut aici o legătură între gândirea lui Pavel şi speculaţiile rabinice cu privire la trupul lui Adam. În cartea sa Man in Community (1958), R.P. Shedd găseşte în mod corect raţiunea absolută a lui Pavel în realismul tiparelor de gândire semitice, aplicate lui Mesia şi poporului Lui (cf. J.A.T. Robinson, The Body, 1953, p. 56 ş.urm.; Kümmel, Man; J. de Fraine,Adam and the Family of Man, 1965, p. 245-270; Ellis, Prophecy, p. 170 ş.urm.). R. Gundry (p. 228-241) nu reuşeşte să vadă acest realism, interpretând conceptul metaforic. În cartea sa Body and Soul (1956), D.R.G. Owen ne oferă o comparaţie a antropologiei biblice şi a concepţiei ştiinţei moderne cu privire la om. Studiul lui D. Cox (Jung and St. Paul, 1959) caută să definească în alte domenii cât de relevant este Pavel pentru credinţa şi practica curentă.

Originea escatologiei lui Pavel (conceptele iudaice sau cele greceşti) rămâne un subiect care trebuie dezbătut în continuare. Importanţa acestui subiect pentru interpretarea scrierilor lui Pavel cere să-i acordăm acum o atenţie deosebită.

Esenţa escatologică a gândirii lui Pavel

Spre deosebire de interpretarea escatologică pe care o propune Albert Schweitzer, în cartea saChristianity according to Saint Paul (1927), C.A.A. Scott consideră că mântuirea este conceptul principal al gândirii lui Pavel. Dar care este factorul care determină caracterul teologiei răscumpărării, aşa cum este ea reflectată în scrierile lui Pavel? Fără să înţeleagă adevăratul sens al întrebării lui Schweitzer, Scott nu ne-a lăsat o alternativă: el a găsit o idee principală prin care să-l descrie pe Pavel, dar nu o cheie de a explica învăţătura lui. (Cf. de asemenea abordările cristologice, de ex. L. Cerfaux, Christ in the Theology of St. Paul, 1959.) Este posibil ca Schweitzer să nu fi pus problema satisfăcător sau să nu fi găsit soluţia adecvată; dar faptul că a identificat conceptul de bază este un mare merit al lui.

(i) Punctele de vedere ale lui Schweitxer şi Dodd. Până nu demult, discuţiile referitoare la escatologia NT s-au învârtit în jurul punctelor de vedere ale lui Schweitzer şi C.H. Dodd. (Pentru Bultmann, escatologia nu are nimic de a face cu viitorul sau cu istoria; ea se referă la tărâmul existenţial. Ca şi F.C. Baur, Bultmann se foloseşte de limbajul NT pentru a îmbrăca o filozofie pe care o impune religiei; exegeza devine sclavul existenţialismului. Pentru un rezumat clar şi pentru o critică a escatologiei lui Schweitzer, Dodd şi Bultmann, vezi lucrarea lui N.Q. Hamilton, The Holy Spirit and Eschatology in Paul, 1957, p. 41-90.) Schweitzer a susţinut că expresia „în Cristos” a lui Pavel s-a născut din faptul că Împărăţia lui Dumnezeu a falimentat, adică sfârşitul lumii nu a avut loc o dată cu moartea şi învierea lui Cristos. Spre deosebire de Schweitzer, Dodd a susţinut că era care trebuia să vină a sosit o dată cu moartea lui Cristos; escatologia a fost „realizată” (în sensul de „consumată”, n.tr.) pe deplin. Credinciosul este deja în Împărăţie (de ex. Coloseni 1:13) iar la moarte el intră pe deplin pe tărâmul etern, adică escatologic. De aceea, escatologia nu se referă la un sfârşit al lumii; oarecum platonic, ea trebuie concepută „spaţial” nu „temporal”, nu în sensul eternităţii în contrast cu timpul. Atunci, cum se poate explica faptul că Pavel aşteaptă în viitor o Parousia? Crezând că o astfel de năzuinţă este o reminiscenţă a iudaismului apocaliptic (şi complet străină de mesajul central al lui Isus), Dodd dă un răspuns similar cu cel dat de Pfleiderer: în 1 Tesaloniceni 4, Pavel a avut o escatologic pur iudaică, dar în 1 Corinteni 15 el o înlocuieşte cu un concept al unui trup „duhovnicesc”; 2 Corinteni 5, conform căruia la moarte creştinul merge direct în cer, exprimă punctul de vedere al lui Pavel cel matur (şi „elenizat”). Cartea lui J.A.T. Robinson, Jesus and His Coming (1958, p. 160 ş.urm.) este în esenţă o prezentare mai elaborată a tezei lui Dodd.

Marele merit al lui Dodd este că, spre deosebire de Schweitzer, el a văzut semnificaţia esenţială a gândirii NT (şi pentru relevanţa Evangheliei în lumea de acum) cu privire la faptul că Împărăţia lui Dumnezeu a pătruns deja în lume. Dar prin faptul că a adoptat un punct de vedere platonic, şi deci nebiblic, Dodd nu a reuşit să trateze corect aspectul temporal şi viitor al răscumpărării escatologice. De asemenea, în explicarea escatologiei lui Pavel el a inclus un dualism antropologic care nu-i aparţine lui Pavel şi, în parte, a arătat că înţelege greşit unele pasaje. Atât Schweitzer cât şi Dodd au făcut încercări admirabile de a ajunge la o interpretare atotcuprinzătoare a escatologiei NT. Cu toate că acum se recunoşte că este incorect să catalogăm escatolgia ca fiind „ori o escatologic a viitorului ori una realizată”, contribuţiile lui Schweitzer şi cele ale lui Dodd rămân o fundamentală piatră de hotar în continuarea cercetărilor care se fac în interpretarea gândirii lui Pavel.

Importantele monografii ale lui W.G. Kümmel (Promise and Fulfilment, 1957, p. 141-155; şi NTS, 1958-59, p. 113-126) susţin în mod convingător că atât escatolgia „prezentă” cât şi cea „viitoare” sunt înrădăcinate în permanenţă în învăţătura lui Isus şi cea a lui Pavel. Cele mai importante lucrări ale lui Oscar Cullmann, Christ and Time (1951) şi Salvation in History (1967), au pus în contrast ideea platonică a răscumpărării, adică ideea de ieşi din sfera timpului la moarte, şi conceptul biblic conform căruia răscumpărarea este legată de învierea care va avea loc în viitor, adică la Parousia. Aceste lucrări, plus o analiză corectă a felului în care vede Pavel antropologia iudaică a VT şi conceptul semitic al solidarităţii de grup, constituie un fundament pentru înţelegerea escatologiei lui Pavel – şi astfel, al întregii lui doctrine cu privire la răscumpărare.

(ii) Proeminenţa unei teologii a răscumpărării. Cercetările istorice de la Reformă încoace a ajuns la concluzia că, mai presus de orice, teologia lui Pavel este o teologie a răscumpărării. În sec. al 19-lea, s-a pus accent tot mai mult pe „comuniunea cu Cristos” în prezent (decât pe neprihănirea imputată), ca aspect central al acestei răscumpărări. De la Albert Schweitzer încoace, două evenimente escatologice, moartea şi învierea lui Cristos şi Parousia, au fost privite ca şi cheia înţelegerii „comuniunii cu Cristos”.

Prin moartea şi învierea Lui, Isus Cristos a înfrânt pentru totdeauna „puterile” veacului cel vechi *păcatul, moartea şi „stăpânitorii întunericului acestui veac” (Efeseni 6:12; Coloseni 2:15). Acum creştinii au fost răstigniţi, înviaţi, glorificaţi şi aşezaţi la dreapta lui Dumnezeu împreună cu Cristos (Galateni 2:20; Efeseni 2:5 ş.urm.) „În Cristos”, creştinii au intrat în era învierii; solidaritatea cu primul Adam în ceea ce priveşte păcatul şi moartea a fost înlocuită cu solidaritatea cu Adamul escatologic, în neprihănire şi viaţă veşnică. (*VIAŢĂ).

Această răscumpărare colectivă în şi cu Isus Cristos, această realitate a „erei celei noi” în care credinciosul intră la convertire (cf. Romani 6), găseşte o actualizare individuală în prezent şi în viitor (cf. Ellis, NTS 6, 1959-60, p. 211-216). În viaţa de acum ea înseamnă o transformare prin Duhul care locuieşte în noi, cele dintâi roade ale noii vieţi (Romani 8:23; 2 Corinteni 5:5), a eticii creştinului (Coloseni 2:20; 3:1, 9 ş.urm., 12) şi a unei concepţii globale despre lume (Romani 12:1 ş.urm). Totuşi, în mijlocul unei reînnoiri morale şi psihologice, creştinul rămâne supus legilor morţii care aparţin veacului cel vechi. Dar acest lucru nu trebuie interpretat în contextul existenţei sale „încă în Adam”, ci ca o parte a realităţii „în Cristos”; căci „avem parte din belşug de suferinţele lui Cristos” (2 Corinteni 1:5 ş.urm.; cf. Filipeni 3:10; Coloseni 1:24), şi credincioşii care au murit au adormit „în Isus” (1 Tesaloniceni 4:14; cf. Filipeni 2:17; 2 Timotei 4:6). Însuşirea individuală a suferinţelor lui Cristos nu este în nici un caz un proces de auto-răscumpărare; dimpotrivă, înseamnă să te identifici cu Cristos „într-o moarte asemănătoare cu a Lui” (Romani 6:5). „Învierea asemănătoare cu învierea Lui” aşteaptă să fie actualizată la Parousia, când fiecare credincios, înviat la o viaţă nemuritoare, va fi făcut „asemenea trupului Fiului Său, pentru ca El să fie cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi” (Romani 8:29; cf. 1 Corinteni 15:53 ş.urm.).

Astfel, răscumpărarea în gândirea lui Pavel nu este o eliberare „spirituală” care culminează în eliberarea „sufletului” la moarte (Dodd); ea este o răscumpărare fizică care culminează într-o eliberare a întregului om la Parousia (Cullmann). Trebuie înţeleasă nu ca un dualism platonic ci în contextul unei concepţii despre om caracteristică iudaismului VT, care îl vedea pe om ca o fiinţă unitară şi ca unul care trăieşte nu numai ca individ ci şi în contextul unei „solidarităţi de grup”. Viitorul care în învierea lui Isus Cristos a devenit prezent este un viitor pe care credinciosul îl percepe acum doar în contextul colectivităţii, ca şi „Trup al lui Cristos”. Totuşi, la Parousia, credinciosul nu va mai umbla prin credinţă ci prin vedere, ceea ce era „departe” va deveni „acasă” şi relaţiile de solidaritate ale noii ere vor fi actualizate fiecare individual în toată slava lor, atât în om cât şi în întreaga ordine creată (Romani 8:19-21). Aceasta este nădejdea vie a inimii lui Pavel; este de asemenea înţelesul teologiei lui.

BIBLIOGRAFIE 1953 Barth,Ephesians, 2 vol., 1974; E. Best,One Body in Christ, 1955; G. Bornkamm, Early Christian Experience, 1969; idem, Paul, 1971; W. Bousset, Kurios Christos, 1913, E.T. 1970; F.F. Bruce, The Acts of the Apostles, 1951 (WLC, 1954); idem, Biblical Exegesis in the Qumran Texts, 1959; idem. Paul and Jesus, 1974; idem, Paul, 1978; R. Bultmann, Theology of the New Testament, 2 vol., 1952; H.C.C. Cavallin, Life after Death… in 1 Cor. 15, 1974; O. Cullmann, Immortality of the Soul or Resurrection of the Dead?, 1958; idem, „The Tradition”, The Early Church, 1956, p. 57-99; N.A. Dahl, Studies in Paul, 1977; W.D. Davies, Paul and the Rabbinic Judaism, 1955; A. Deissmann, Paul, 1927; C.H. Dodd, New Testament Studies, 1953; idem., The Apostolic Preaching and its Development, 1936; K.P. Donfried (ed.), The Roman Debate, 1977; D.L. Dungan, The Sayings of Jesus in the Churches of Paul, 1971; E.E. Ellis, Paul’s Use of the Old Testament, 1957; idem, Prophecy and Hermeneutic, 1978; D. Flusser, „The Dead Sea Scrolls and Pre-pauline Christianity”, Aspects of the Dead Sea Scrolls, ed. C. Rabin and Y. Yadin, 1958, p. 215-266; F.J. Foakes-Jackson şi K. Lake, BC, 5 vol., 1933; J. Friedrich (ed.), Rechtfertigung, 1976; V.P. Furnish, Theology and Ethics in Paul, 1968; B. Gaertner, The Areopagus Speech and Natural Revelation, 1955; W.W. Gasque şi R.P. Martin, Apostolic History and the Gospel (F.F. Bruce, Festschrift), 1970; B. Gerhardsson, Die Anfange der Evanghelien Tradition, 1977; E.J. Goodspeed,The Meaning of Ephesians, 1933; R.M. Grant, Gnosticism and Early Christianity, 1959; R.H. Gundry, Soma, 1974; E. Haenchen, Acts, 1971; A.T. Hanson, Studies in Paul’s… Theology, 1974; P.N. Harrison, The Problem of the Pastoral Epistles, 1921; H. Hubner, Das Gesetz bei Paulus, 1978; E. Kasemann, Perspectives on Paul, 1971; J.N.D. Kelly, The Pastoral Epistles, 1963; H.A.A. Kennedy, Saint Paul and the Mystery Religions, 1913; S. Kim, An Exposition of Paul’s Gospel (Diss., Manchester), 1977; J. Knox, Philemon among the Letters of Paul, 1959 (1935); W.L. Knox,Saint Paul and the Church of the Gentiles, 1939; W.G. Kümmel, INT, 1975; idem. Man in the New Testament, 1963; idem, The New Testament… Problems, 1972; idem, The Theology of the New Testament, 1973; U. Luz, Das Geschichtsverständnis bei Paulus, 1968, G. Machen, The Origin of Paul’s Religion, 1947 (1925); T.W. Manson, Studies in the Gospels and Epistles, 1962; I.H. Marshall, The Origins of New Testament Christology, 1976; B.M. Metzger, Index to Periodical Literature on the Apostle Paul, 1960; W. Michaelis, Einleitung in das Neue Testament, 1954; C.F.D. Moule, The Origin of Christotogy, 1977; J. Munck, Paul and the Salvation of Mankind, 1960; J.M. Murphy-O’Connor, Paul and Qumran, 1968; E. Pagels, The Gnostic Paul, 1975; E. Percy,Probleme der Kolosser und Epheserbriefe, 1946; C.A. Pierce, Conscience in the New Testament, 1955; W.M. Ramsay, CRE, 1893; idem, SPT, 1895; R. Reitzenstein, Die hellenistischen Mysterienreligionen, 1927 (E.T. 1977); K.H. Rengstorf (ed.), Das Paulusbild in der neueren deutschen Forschung, 1969; H. Ridderbos, Paul and Jesus, 1958; idem, Paul, 1976; B. Rigaux, St. Paut et ses lettres, 1962 (E.T. 1968); O. Roller, Das Formular der paulinischen Briefe, 1933; E.P. Sanders, Paul and Palestinian Judaism, 1977; W. Schmithals, Gnosticism in Corinth, 1971; idem,Paul and the Gnostics, 1972; idem, Paul and James, 1965; H.J. Schoeps, Paul, 1961; A. Schweitzer,The Mysticism of Paul the Apostle, 1931; idem. Paul and his Interpreters, 1912; H.M. Shires, The Eschatology of Paul, 1966; K. Stendahl (ed.), The Scrolls and the New Testament, 1957; W.C. van Unnick, Tarsus or Jerusalem?, 1962; G. Wahner, Pauline Baptism and the Pagan Mysteries, 1967; D.E.H. Whiteley, The Theology of St. Paul, 1964; R. McL. Wilson, Gnosis and the New Testament, 1968; G. Zuntz, The Text of the Epistles, 1953.

E.E.E

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/pavel_29.html

PAŞTELE CREŞTIN

download - Copie

PAŞTELE CREŞTIN. Cuvântul Paşte a fost adoptat de creştini pentru a denota aniversarea învierii lui Cristos (corespondentul lui în greacă şi în limbile romanice este pascha, cu derivatele lui).

După sec. al 2-lea d.Cr. au existat opinii diferite şi dezbateri asupra datei Paştelui creştin; bisericile din Asia Mică au respectat multă vreme calendarul cuartadecimal conform căruia au sărbătorit cu regularitate Paştele în ziua a 14-a a lunii lui Nisan, în timp ce bisericile de la Roma şi din alte părţi au avut un calendar după care au comemorat Suferinţele Domnului în fiecare an într-o zi de vineri, iar învierea duminica. Cel de-al doilea calendar a fost prevalent.

F.F.B.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/pastele-crestin.html

PASTORUL ŞI SLUJIREA SA

download - Copie

materialul complet

Orientarea

Pentru reuşita lucrării sfinte, predicatorul trebuie să-şi formeze un simţ al responsabilităţilor vremii în care trăieşte, şi al zilelor sale. Nu toate timpurile sunt la fel. Ce a fost odinioară lucru de mare importanţă, şi-a pierdut valoarea poate în vremea noastră.

Termeni noi, idei noi, cunoştinţe noi, realităţi noi au luat locul multora din trecut. Vinul nou, spune Domnul Isus, se pune în burdufuri noi (Matei 9:17). Pentru un conţinut nou, se cer forme şi o adaptare la existenţa noastră diferită de înaintaşii noştri, păstrând neştirbit adevărul lui Dumnezeu, oricare ar fi forma vasului apreciată într-un timp oarecare.

Sociabilitatea

Este un lucru de la sine înţeles că predicatorul este un militant spiritual al religiei lui. Ca atare el nu poate fi un om închis ci comunicativ. El nu poate trăi numai pentru sine, nu poate gândi numai pentru el, nu se poate bucura numai singur. Cea mai importantă parte a vieţii sale şi-o trăieşte în mijlocul colectivităţii şi anume aceia care Îl exprimă pe Dumnezeu în faţa fraţilor săi şi a semenilor şi pe om înaintea lui Dumnezeu. Sociabilitatea este simţul de a trăi în faţa a mii de ochi şi a corespunde marilor cerinţe colective. Pavel învaţă pe Timotei: „Şi robul* Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blînd cu toţi, în stare să înveţe pe toţi**, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu* blîndeţă pe potrivnici, în nădejdea** că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungㆠla cunoştinţa adevărului; şi, venindu‑şi în fire, să se desprindă din* cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să‑i facă voia”(2 Timotei 2:24-26).

Optimism

Trăim veacul superlativelor. Comparativele nu mai ajung. Media e depăşită de mult, oamenii solicită şi aşteaptă apogeul recordurilor. Dar nu numai binele înaintează spre apogeu. În atmosfera în care din toate părţile ţi se solicită tensiune de sentiment şi tărie, predicatorul trebuie să fie un om tare. Pentru orice lucru tare el trebuie să aibă o rezervă de şi mai tare. Spiritul jovialităţii şi bucuriei trebuie să fie un dar al tău pentru fiecare credincios. Alungă tristeţea din sufletele credincioşilor prin apel la atotputernicia lui Dumnezeu. Motoul Domnului Isus este: „Bucuraţi-vă!”.

Domnul Isus a fost şi rămâne Domnul bucuriei. El este încrezător în viaţă. Domnul Isus nu are o doctrină a înfrângerii credinciosului de către puterile păcatului, ci a înfrângerii acelor forţe contra cărora luptă Dumnezeu şi oamenii de bine. Pentru credincioşi Hristos este Omega gloriei eterne.

Sensibilitate

Nu poţi fi un bun predicator dacă eşti indiferent cu privire la aceea ce se întâmplă în jurul tău. După Biblie, un predicator al lui Hristos trebuie să fie un om al simţirii, omul dragostei, milei, lacrimilor: omul împărtăşirii durerilor altora. El ştie ce-i durerea sa, durerea altora şi durerea lui Dumnezeu. Crucea de la Golgota l-a obişnuit cu înţelesul cel mai adânc al suferinţei umane şi divine. Ucenicia creştină a făcut-o pe urmele lui Hristos care Şi-a făurit urmaşi devotaţi până la moarte din bolnavi vindecaţi, din orbi ce vedeau, din leproşi scăpaţi de la ruină, din ologi care după vindecare săreau de bucurie în jurul Domnului Isus, din morţi care au redevenit vii la cuvântul Domnului Isus. Predicatorul trebuie să aibă o ureche aparte de ceilalţi, o inimă specializată în a detecta şi asculta glasul durerii, aşa cum urechea doctorului ştie când un organ este bolnav. El va avea cuvânt pentru glasul suspinelor, înţelegere pentru lacrima ivită în gene ca o mărturie pentru cel copleşit de povara unei cruci prea apăsătoare, un remediu material sau spiritual pentru suferind. Când este şi păstor, predicatorul va citi pe feţele oamenilor ca într-o carte vie file de auto-mărturisire sau autoportret de fericire sau nefericire. Faţa este un organ de semnalizator psihic şi spiritual: un organ de reflectare a interiorului fără cuvinte, în grai foarte adânc.

Să nu dispreţuieşti suferinţa oamenilor, mai ales a fraţilor tăi. Suferinţa este izvor de înţelepciune ca şi fericirea. Consolează pe suferind: suferă împreună cu el în gândul tău, în cuvintele tale, în rugăciunea ta, în mimica ta, în gesturile tale, în faptele tale, în rugăciunea ta, ajutând la micşorarea şi uneori la atingerea suferinţei altora.

Domnul Isus a fost omul cel aproape de suferinzi; cel mai mare prieten al lor; cel mai mare binefăcător; să-I retrăim modelul. Numai lacrimile Domnului Isus la mormântul lui Lazăr au impresionat foarte adânc pe concetăţenii Săi, determinându-i să zică: „Iată cît îl iubea de mult!” (Ioan 11:36). Şi aceasta înainte ca să fi văzut pe Lazăr înviat din morţi.

Calităţi oratorice: forţa de convingere

Despre Domnul Isus Hristos se spune că a fost omul care vorbea deosebit de alţi contemporani ai Săi.

Puterea în vorbire rezultă din mai mulţi factori. Poţi fi convingător şi elocvent atunci când trăieşti ceea ce vorbeşti, şi când tu însuţi crezi ceea ce vorbeşti altora: poţi fi convingător atunci când expui clar mesajul divin.

Accentul Domnului Isus pe credinţă este foarte justificat. El a definit credinţa ca o acţiune, ca o lucrare. Când contemporanii Săi L-au întrebat: „Ce să facem ca să săvîrşim lucrările lui Dumnezeu?”, El a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta*: să credeţi în Acela, pe care L‑a trimes El.“ (Ioan 6:29-29). Predicatorul trebuie să vorbească cu credinţă în oameni, în bine, în Dumnezeu. Instrumentul cu care realizează convingerea este Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt.

Forţa de convingere este o măiestrie care se cultivă gradual. Pe zi ce trece să fi capabil să convingi tot mai mult, în tot mai puţine cuvinte, şi de tot mai multe şi mai mari adevăruri cereşti.

Fluiditatea oratorică, cursivitatea perfectă

Nici un predicator nu poate avea mare succes în vorbire dacă vorbirea sa este mereu întreruptă de greutatea formulării frazelor, de neputinţa de a scoate idei în acelaşi ritm, de incapacitatea de a (scoate) dezvolta o idee în implicaţiile ei, şi mai ales dacă îi lipsesc termenii vocabularului potrivit. Cursivitatea vorbirii este o abilitate, se pare născută la unii, dar pentru cei mai mulţi este formată prin exerciţiu. Predicatorul nu trebuie să lase niciodată impresia că nu-şi cunoaşte profesia: instrumentele de lucru şi ogorul. El lucrează cu cuvintele ce îşi au legile lor precise. Greşelile din vorbire scad prestigiul vorbitorului şi onorabilitatea mesajului său. Dacă faci numai câteva greşeli într-o predică, oamenii încep să se îndoiască de competenţa ta de a transmite întreg şi neştirbit mesajul creştin. Atunci ei se gândesc la altcineva care poate face acest lucru fără opinteli sau pierderi de conţinut. Iată de ce este nevoie să vorbeşti continuu, să vorbeşti fără corecturi, să gândeşti bine şi să vorbeşti bine elaborat, bine construită fraza: A vorbi cu retractări, a face mereu corecturi ca şi elevul nenumărate ştersături, a anula ceea ce ai zis; a greşi ceea ce alţii ştiu cum trebuie spus, înseamnă nesiguranţă, nepregătire, incompetenţă: şovăială care costă.

Sonoritate oratorică

Vocea predicatorului are mare rol în economia predicii, în reuşita mesajului divin. Este adevărat că ne naştem cu o anumită voce, dar nu murim cu aceeaşi voce. Depinde de cât întrebuinţăm vocea noastră ca ea să se formeze mai mult sau mai puţin. Dar nu este vorba numai de măsura întrebuinţării, de cantitatea de timp în care ea este în acţiune, ci de felul ei, de timbrul ei, de calitatea sunetelor ei. Sonicitatea vocii, melodia ei, produce muzica vocii vorbitorului. Un mare efect asupra vorbitorului vine de la timbrul plăcut. A avea o voce melodioasă este altceva decât a face să străbată în timpanele urechilor o voce ţipătoare, obositoare, provocatoare sau ameninţătoare.

Emoţia oratorică

Nu este uşor a vorbi plăcut. Despre Domnul Isus se zice că au declarat duşmanii Săi: „Niciodată* n’a vorbit vreun om ca omul acesta”(Ioan 7:46). Adevărata vorbire de predicator trebuie să fie o mişcare de suflet, de senzaţii, un împrumut de idei dar şi de stări sufleteşti. În lumea spirituală există caracteristica că putem transmite copii, clişee de pe ideile noastre dar şi clişee de pe stările de moment ale fiinţei noastre. Prin cuvânt noi facem să vibreze în alţii aceleaşi sentimente de fericire sau tristeţe pe care le trăim noi. Putem împărtăşi cu alţii nu numai ce ştim, ci chiar aceea ce suntem. Şi valoarea predicii constă tocmai în aceasta, predicatorul transmite prin propria sa emoţie şi trăire ceea ce trăieşte Însuşi Dumnezeu. Numai un pastor care gustă zilnic din felul cum trăieşte Dumnezeu, poate transmite altora acest mod de trai.

Ca predicator trebuie să trăieşti necontenit în faţa lui Dumnezeu şi al oamenilor. Nu uita că tu ai o trăire publică mai mult ca alţii. Tu trebuie să vorbeşti ce simţi, nu ce ştii. Vocea ta trebuie să fie expresia stării sufleteşti realizată în acel moment de contactul tău cu Dumnezeu, chiar dacă în jurul tău este biserica. Meritul este al divinităţii care face lucrul acesta prin intermediul Duhului Sfânt, prin instrumentul cuvântului capabil de infinită multiplicare. Predicatorul spune un singur cuvânt care devine dintr-o dată mii de cuvinte, în minţile miilor de ascultători. El trăieşte prin Duhul Sfânt o singură stare cerească, care se multiplică în mii de stări, recepţionată de fiecare în gradul său de sensibilitate. Iată de ce trebuie să vorbeşti emoţionat.

Iosif Dragomir

UPDATE: Păstorul şi slujirea sa – materialul complet

https://ardeleanlogos.wordpress.com/religia-crestina/pastorul-si-slujirea-sa/

PARADIS

download - Copie

PARADIS. Paradis este un cuvânt împrumutat din iraniana veche (pairidaeza-) şi înseamnă o grădină împrejmuită cu un zid. Cuvântul gr. paradeisos este folosit pentru prima dată de Xenofon pentru grădinile regilor persieni. LXX traduce gan ‘eden din Geneza 2:8 prin paradeisos.

În Vechiul Testament

Cuvântul paradis (în ebr. pardes) apare în Neemia 2:8; Eclesiastul 2:5; Cântarea Cântărilor 4:13. VSR îl traduce cu „pădurea regelui” în Neemia, „parc” în Eclesiastul şi „livadă” în Cântarea Cântărilor Aşadar, cuvântul nu este folosit nicăieri în VT într-un sens escatologic, căpătând acest sens mai târziu. Se pot discerne următoarele tendinţe. Cuvântul paradis (în aram.paradesa) a fost folosit pentru a denota timpurile străvechi (în germană Urzeit), iar apoi sensul lui s-a lărgit, ajungând să includă speculaţii fantastice cu privire la slava şi fericirea acelor zile. Acest înţeles era legat de aşteptarea unei minunate vremi mesianice în viitor. Slava epocii care va veni va fi identică cu cea din Grădina Eden, din vremurile străvechi. Iudeii au crezut, de asemenea, că paradisul era prezent în vremea lor, dar că era ascuns. Acest paradis ascuns era locul unde erau duse sufletele patriarhilor, a celor aleşi şi a celor drepţi. Paradisul trecut, cel viitor şi cel prezent erau considerate ca fiind identice.

În Noul Testament

Cuvântul paradis (în gr. paradeisos) apare numai de trei ori în NT (Luca 23:43; 2 Corinteni 12:3; Apocalipsa 2:7). Contextul ne arată că sensul predominant al cuvântului este cel pe care termenul l-a dobândit ulterior. În Luca 23:43, cuvântul „paradis” este folosit de Isus referitor la locul unde merg sufletele imediat după moarte, cf. paradisul ascuns din gândirea iudeilor de mai târziu. Aceeaşi idee este prezentă şi în pilda bogatului şi a săracului Lazăr (Luca 16:19-31).

În 2 Corinteni 12:2-4, Pavel a scris la a treia persoană despre experienţa lui de a fi fost răpit în paradis, unde a auzit cuvinte care nu pot fi reproduse (în gr. arrheta rhemata). În cazul acesta, paradisul este „al treilea *cer” împreună cu slava din el, poate acelaşi despre care ni se spune şi în Luca 23. Singurul loc unde cuvântul „paradis” este folosit cu sens escatologic este Apocalipsa 2:7. Cristos face promisiunea că va da paradisul în dar celui ce va birui. Paradisul prezent va ajunge la slava lui deplină la încheierea tuturor lucrurilor. Ideea că în lumea viitoare va exista o grădină a lui Dumnezeu este puternic subliniată în ultimele capitole ale Apocalipsei. Simbolul pomului vieţii, al apei dătătoare de viaţă şi ale celor douăsprezece feluri de roade mărturisesc toate despre slava paradisului care va veni (Apocalipsa 22). F.C.F.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/paradis.html

Către,   Bisericile baptiste din Comunitatea Arad

download - Copie

Către,   Bisericile baptiste din Comunitatea Arad

            Iubită Biserică,

            Traversăm o perioadă grea atât în viața națiunii cât și în viața bisericilor baptiste locale din Comunitatea noastră. E greu să identificăm în istoria bisericii situații în care întrunirile în lăcașurile de cult să fie interzise din alte motive decât cele legate de prigoană religioasă. Iată că acum trăim o astfel de situație când nu din cauza prigoanei ci din rațiuni de prevenție medicală întrunirile în interiorul caselor de rugăciune sunt interzise prin Ordonanță militară. Intrucât interdicția nu ne vizează doar pe noi ci privește activitatea religioasă la modul general în țara noastră, înțelegem să o respectăm pentru prevenție la contaminare în scopul binelui comun. În special în contextul în care din 25 martie va intra în vigoare o nouă hotărâre care are în vedere carantina generală fiecare biserică se adaptează la aceste condiții prin hotărârea conducerii ei. Această hotărâre recomandăm să fie acceptată și aplicată de fiecare membru.

     In contextul adaptării la această situație apar probleme nemaîntâlnite în practicarea curentă a actelor de cult specifice bisericii. In seara zilei de 20 martie 2020 a avut loc o consultare frățească între președintele Uniunii și mai mulți președinți de Comunități. Cu privire la actul oficierii Cinei Domnului în această perioadă am considerat ca:

In acest moment actul Cinei Domnului nu poate fi tinut in conditii obisnuite.

A găsi alte posibile variante (fiecare în familia lui, în grupuri mici în aer liber prin rotație, prin binecuvântare virtuală…) înseamnă a ne expune riscului de a dilua importanța actului (pe de o parte) și de a încălca înțelegerea comunitară (eclesială) a acestuia. In Fapte 2:42 se vorbește de acest act în sens comunitar(al bisericii) iar în cap. 20:7 este subliniată adunarea ”laolaltă” pentru frângerea pâinii.

Analizând aceste aspecte ni s-a părut nimerit să recomandăm tuturor bisericilor din Comunitatea noastră să nu practice acest act până când nu ne vom putea bucura iarăși de părtășia deplină a bisericii. Ne rugăm ca lucrul acesta să vină cât mai curând pentru bisericile din care facem parte. Suntem convinși că această situațiea venit cu îngăduința lui Dumnezeu iar noi suntem gata să acceptăm și costurile acestei încercări.

          De asemenea apelam la slujitorii bisericilor locale, in cazul inmormantarilor sa ia toate masurile pentru ca serviciile de inmormatare sa fie in accord cu ordonanta militara in care se specifica ca  pot participa maximum 8 persoane. Recomandam sa nu fie organizate alte servicii funebre (priveghiuri).

      Binecuvantat să fie Dumnezeul nostru care nu ne abandonează în încercare ci ”ne insuflă cântări de veselie noaptea”(Iov 35:10)

P R E S E D I N T E                                         S E C R E T A R

Sorin Ignat                                                   Pavel Gag

ALTE ARTICOLE

https://www.baptisti-arad.ro/articole/acest-moment-actul-cinei-domnului-nu-poate-fi-tinut-conditii-obisnuite

David Lavric – Despre Isterie și Pace: cauze și puțină teologie — B a r z i l a i – e n – D a n

  via David Lavric – Despre Isterie și Pace: cauze și puțină teologie — B a r z i l a i – e n – D a n

Coronavirus în lume: Numărul deceselor în Italia se apropie de 11.000, iar bilanțul infectărilor se îndreaptă către 100.000 / Moscova intră într-o nouă fază a epidemiei

download - Copie

de DG     HotNews.ro
Duminică, 29 martie 2020, 8:27 Actualitate | Coronavirus
Coronavirusuri
Coronavirusuri
Foto: Profimedia Images
Peste 30.000 de oameni și-au pierdut viața din cauza coronavirusului, la nivel mondial, în condițiile în care numărul total de cazuri de infectare a ajuns duminică dimineața la 664.695 potrivit datelor centralizate de Johns Hopkins University pe arcgis. Numărul deceselor în Franța a trecut pragul de 2.000, iar SUA au ajuns la peste 124.000 de cazuri de infectare. După ce inițial anunța că statul New York ar putea fi închis, Donald Trump a revenit și a precizat că nu va fi nevoie de instituirea carantinei.

Live Text
––-
03:15 Japonia va extinde interdicția de intrare pe teritoriul său și pentru cetățenii care călătoresc din Statele Unite, China, Coreea de Sud și cea mai mare parte a Europei, pe fondul unei răspândiri rapide a pandemiei coronavirusului, informeaă Reuters care citează cotidianul nipon Asahi.

03:35 Trump a anunţat prelungirea aplicării măsurilor privind distanţarea socială până pe 30 aprilie
Recomandările reînnoite vizează ca populaţia să nu se adune în grupuri mai mari de 10 persoane şi să rămână acasă cât mai mult. Iniţial, acestea au fost anunţate pentru o perioadă de 15 zile ca o măsură menită „să încetinească răspândirea” pandemiei COVID-19.

23:55: Coasta de Fildeș a înregistrat duminică primul deces din țară cauzat de coronavirus, a anunțat duminică ministrul Sănătății, Eugène Aka Aouélé, în cadrul unui raport zilnic despre pandemie. Ministrul nu a oferit detalii cu privire la vârsta sau sexul victimei, dar a subliniat că diagnosticul a fost făcut „post mortem”.

23:30: Marea Britanie ar putea să nu-și reia activitatea normală timp de șase luni sau mai mult din cauza noii pandemii de coronavirus, au avertizat oficialii de sănătate duminică. Potrivit șefului lor adjunct, Jenny Harries, ar fi „periculos” să ridici brusc restricțiile, deoarece acest lucru ar putea provoca o reînviere a pandemiei.

23:05: Evoluția coronavirusului în Italia și-a continuat încetinirea timidă duminică, pentru a treia zi la rând, potrivit celei mai recente evaluări oficiale, care arată un număr total de 10.779 de decese pentru 97.689 de cazuri.

22:55: Prim-ministrul ceh, Andrej Babis, l-a sfătuit duminică pe președintele SUA, Donald Trump, să facă obligatoriu purtarea măștilor de protecție pentru a opri răspândirea noului coronavirus, prin intermediul unui tweet. „Domnule președinte @realDonaldTrump, încercați să abordați virusul în modul ceh”, a scris Andrei Babis.„Purtarea unei simple măști de pânză reduce răspândirea virusului cu 80%!” În Cehia au fost înregistrate 2.663 de cazuri confirmate de coronavirus și 13 decese.

22:35: Federatia Internationala de Tenis de Masă a declarat duminică că prelungește perioada de suspendare a competițiilor spotrive până pe 30 iunie. Federația a horărât înghețarea clasamentului din luna martie.

22:15: Primul ministru Justin Trudeau a declarat duminică că deocamdată va rămâne în izolare, în ciuda recuperării soției sale, care fusese infectată cu noul coronavirus.
22:00: Slovenia a înăsprit restricțiile de circulație. De la miezul nopții, slovenii nu vor mai avea voie să părăsească orașul de reședință și vor trebui să poarte mănuși și măști de protecție atunci când merg la magazine alimentare și în alte spații deschise publicului.

21: 45: Angola a înregistrat primele două decese cauzate de coronavirus, din cele șapte cazuri de contaminare raportate, a anunțat duminică ministrul Sănătății, Silvia Lutucuta.

20.45Bilanțul deceselor în Franța a ajuns, duminică, la 2.606, în timp ce numărul cazurilor de COVID-19 a depășit 40.000

20.30: Primarul Moscovei a ordonat izolarea populației.

19.35: Statul New York a raportat 237 de noi decese în ultimele 24 de ore, bilanțul atingând 965. Numărul cazurilor de coronavirus a ajuns la 59.513, după ce au fost identificate 7.195 de noi cazuri. 1.175 de persoane au fost spitalizate, în ultimele 24 de ore
19.30: Numărul cazurilor de coronavirus a ajuns în Canada la 5.866, iar numărul deceselor a ajuns la 63.
19.25: Bilanțul deceselor a ajuns în Turcia la 131, iar numărul infectărilor la 9.217.

19.15: Numărul total al persoanelor care au murit în Italia din cauza coronavirusului a ajuns, duminică, în Italia, la 10.779, după ce alte 756 persoane au decedat în ultimele 24 de ore.

Bilanțul infectărilor cu coronavirus a ajuns duminică la 97.689, de la 92.472, sâmbătă.

18.10: Siria a confirmat primul deces provocat de coronavirus.

17.58: Consilierul lui Trump pentru epidemia de Covid-19 estimează între 100.000 și 200.000 de morți în SUA

16.25: Bilanțul deceselor s-a ridicat, duminică, în Regatul Unit la 1.228, după ce au fost înregistrate 209 noi decese.

15.02: Olanda a depășit pragul de 10.000 de îmbolnăviri.

Oficiali din ministerul sănătății au anunțat duminică încă 1.104 cazuri de contaminare și 132 de decese, bilanțul total al cazurilor de inectare cu Covid-19 ajungând la 10.866.

14.47: Deținuții dintr-o închisoare din nord-estul Thailandei au dat foc cantinei și câțiva au reușit să evadeze în timpul unei revolte care a izbucnit duminică, pe fondul zvonurilor privind un focar al epidemiei de coronavirus, scrie Reuters, citând oficiali ai ministerului de justiției.

13.54: Numărul deceselor din Elveția a urcat la 257 (față de 235). În total, au fost înregistrate14.336, cu aproape 1.000 de cazuri mai mult față de sâmbătă.

13.26: Moscova intră într-o nouă fază a epidemiei. Cu toate acestea, în jur de 52.000 de persoane s-au plimbat sâmbătă prin parcuri și multe persoane în vârstă au făcut lungi călătorii folosind mijloacele de transport în comun. „Răspândirea coronavirusului a intrat într-o nouă fază. Peste 1.000 de cazuri de îmbolnăviri au fost confirmate deja în Moscova. Nimeni nu este ferit”, a scris primarul Sobyanin pe site-ul primăriei, cerându-le oamenilor să stea acasă.

12.38: Iranul a înregistrat încă 123 de decese în ultimele 24 de ore, bilanțul ajungând astfel la2.640 morți și 38.309 de cazuri de infecții, potrivit oficialilor citați de Reuters.

12.31: Numărul deceselor cauzate de coronavirus în Spania a crescut la6.528 față de 5.690, în ultimele 24 de ore, a anunțat ministerul sănătății. Bilanțul îmbolnăvirilor a crescut și el la 78.797 ( de la 72,248), scrie Reuters.

11.45:Cel mai vârstnic bărbat din lume, Bob Weighton, împlinește duminică 112 ani, în auto-izolare, scrie BBC News.

10.57:Opt pacienți infectați cu coronavirus au fost transferați din Italia și Franța la spitale din Germania.

10.35: Un bebeluș a murit în SUA din cauza infecției cu coronavirus.

10.04: Tokyo a confirmat duminică încă 68 de cazuri, o creștere record în doar 24 de ore, scrie Reuters. Bilanțul infecțiilor cu Covid-19 depășește 1.700, iar numărul deceselor a ajuns la 55.

09.54: Premierul Boris Johnson, aflat în auto-izolare după ce a fost diagnosticat cu Covid-19, le-a transmis britanicilor că lucrurile se vor înrăutăți în perioada următoare înainte de a se ameliora. Johnson le-a trimis britanicilor o scrisoare deschisă în care mai spune că guvernul este gata să introducă noi restricții, dacă va fi cazul.

09.27: China a raportat 45 de noi cazuri de infectare, în scădere față de bilanțul precedent de 54 de cazuri, toate implicând cetățeni care s-au întors acasă din afara țării, cu o singură excepție, scrie Reuters.

În ultima săptămână, China a anunțat 313 cazuri ”importate” și doar 6 cazuri de transmitere locală.

09.24:Comisia Europeană va propune un nou proiect de buget multianual al UE pentru a face faţă consecinţelor economice ale pandemiei de coronavirus, a anunţat sâmbătă preşedinta executivului european, Ursula von der Leyen.

09.19: Thailanda a înregistrat 143 de noi cazuri de infecții, având un total de 1.388 de a izbucnirea epidemiei, a anunțat duminică un purtător de cuvânt al centrului național pentru gestionarea crizei Covid-19. Autoritățile au raportat și un deces, numărul total al victimelor ajungând astfel la 7.

Pe scurt, principalele informații, la nivel mondial până la această oră:

  • Soția premierului Canadei, Sophie Trudeau, a anunțat că s-a vindecat de Covid-19.
  • Președintele SUA Donald Trump anunța că statul New York, dar și părți din New Jersey și Connecticut ar urma să intre în carantină, ceea ce a atras critici dure din partea guvernatorului statului New York Andrew Cuomo. Ulterior, Trump a spus că nu va fi nevoie să fie introdusă carantina, însă a cerut emiterea unor avertizări de călătorie în zonele respective.
  • Bilanțul total de cazuri de infectare a ajuns la 664.695, la nivel global.
  • Numărul total al deceselor în Franța a depășit pragul de 2.000, cu peste 38.000 de cazuri de infecții, în timp ce SUA au înregistrat 124.464 de cazuri și peste 2.000 de decese. SUA este în continuare pe primul loc în lume în ceea ce privește numărul de îmbolnăviri.
  • Italia se apropie de 100.000 de cazuri de infectare, având la această oră 92.472 de cazuri de infectare, în timp ce numărul deceselor din ultimele 24 de ore a fost mai mic față de recordul nefericit de vineri, însă s-a menținut la cote mari, fiind de 889. În total, în Italia au murit peste 10.000 de oameni.
  • Noua Zeelandă a înregistrat primul deces.
  • Spania și Irlanda de Nord au introdus noi măsuri restrictive.
Subiectele zilei

Luni, 30 Martie 2020

VIDEO Ordonanța militară nr.4 plafonează prețurile la utilități / Avertismentul lui Arafat: Refuzul de internare a unui pacient care are nevoie de îngrijiri medicale cade sub incidență penală

O nouă serie de măsuri pentru combaterea pandemiei de coronavirus a fost anunțată duminică seara de Ministerul de Interne. Este vorba, printre altele, de plafonarea prețurile la utilități, de noi
citeste tot articolul
VIDEO Virgil Popescu: A început producția primelor măști în România

Ministrul economiei, energiei și mediului de afaceri, Virgil Popescu, a anunțat că astăzi (n.n. duminică) a început producția primelor măști de protecție în România. Potrivit
citeste tot articolul
Decizii drastice în domeniul energiei, gazelor și carburanților: Prețurile vor fi plafonate la nivelul de astăzi/ Personalul esențial va fi izolat la locul de muncă

Pe perioada stării de urgență, prețurile la energie electrică și termică, gaze naturale, apă și carburanți vor fi plafonate la nivelul practicat astăzi. Acesta este una dintre prevederile care intră
citeste tot articolul
Demisii la Spitalul Mioveni, suport COVID-19. Manager: Să ieși la luptă cu mâinile goale e greu. Demisiile nu au fost acceptate

Mai mulți medici de la Spitalul Mioveni, inaugurat anul trecut, și-au dat demisia după ce s-a decis ca unitatea să devină suport pentru COVID-19, scrie Mediafax. Demisiile nu au fost însă
citeste tot articolul
Ordonanța militară 4 crește amenzile pentru cei care încalcă restricțiile / Amenda minimă pentru persoanele fizice – 2.000 de lei / Pentru persoanele juridice – 10.000 de lei

Amenzile minime pentru încălcarea ordonanțelor militare vor crește pentru persoanele fizice de la 100 de lei la 2.000 de lei, în timp ce amenzile minime pentru persoanele juridice cresc la
citeste tot articolul
Coronavirus în lume: Numărul deceselor în Italia se apropie de 11.000, iar bilanțul infectărilor se îndreaptă către 100.000 / Moscova intră într-o nouă fază a epidemiei

Peste 30.000 de oameni și-au pierdut viața din cauza coronavirusului, la nivel mondial, în condițiile în care numărul total de cazuri de infectare a ajuns duminică dimineața la 664.695
citeste tot articolul
Coronavirus în România: Autoritățile se așteaptă ca încă 200.000 de români să revină în țară / Duminică, cel mai grav bilanț al îmbolnăvirilor / Luni s-ar putea intra în scenariul 4 al epidemiei

Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a declarat sâmbătă seara că până în prezent aproximativ 200.000 de români s-au întors în țară, iar până la Paște
citeste tot articolul
Subiectele zilei: Autoritățile cer „dispozitive cu soluții dezinfectante la toate intrările blocului”, dar numai în București sunt 16.000 de blocuri cu cel puțin 2 scări în medie; Ce a pățit o tânără care s-a dus după pâine la brutăria preferată

Adevărul: Situații absurde în stare de urgență. Ce a pățit o tânără care s-a dus după pâine la brutăria preferată ? Libertatea: Autoritățile cer ”dispozitive cu soluții
citeste tot articolul
Business report: Situația bugetară cu care a intrat România în criza Covid-19; Magazinele online au ajuns afacerea zilei. Cât vor câștiga în perioada de criză

Curs de Guvernare: Situația bugetară cu care a intrat România în criza Covid-19 ? Economica.net: Băncile ar trebui să-și folosească profiturile pentru a sprijini economia afectată de
citeste tot articolul
Este închiderea bisericilor o agresiune la adresa libertății religioase?

Conform standardelor internaționale, statele nu pot suspenda libertatea religioasă nici în stare de război și nici în stare de urgență. Însă, libertatea religioasă poate fi
citeste tot articolul
Persoanele cu vârsta de peste 65 de ani pot merge la spital pentru tratament în orice interval, nu doar între orele 11.00 -13.00 / Modificările anunțate de ministrul de Interne

Ordonanța militară nr 3, conform căreia persoanele cu vârsta de peste 65 de ani puteau ieși din casă doar între orele 11.00-13.00, a fost modificată astfel încât aceștia să
citeste tot articolul
Coronavirus: 45 de jurnaliști din Constanța cer Guvernului să ofere informații complete și la timp despre criza coronavirus

45 de jurnaliști din Constanța au semnat o scrisoare deschisă adresată mai multor instituții ale statului, prin care cer informații corecte și la timp referitoare la epidemia de coronavirus., potrivit
citeste tot articolul
Managerul Spitalului Rădăuți, unitate care a devenit unitate suport pentru Covid-19: Am primit 25 de măști de la statul român / Dacă nu vom primi rapid ajutor, nu vom rezista mult

Spitalul Municipal Rădăuți are nevoie de personal, materiale sanitare și medicamente, în condițiile în care a devenit unitate de suport, având în vedere evoluția COVID-19.
citeste tot articolul
Donald Trump nu vrea să plătească pentru protecția prințului Harry și a lui Meghan Markle

Donald Trump are un mesaj pentru prințul Harry și pentru soția sa Meghan, care tocmai s-au mutat în California: nu dorește ca Statele Unite să plătească pentru protecția lor, potrivit AFP.
citeste tot articolul
Coronavirus: România se apropie de scenariul 4. Bilanțul depășea 1.800 de cazuri la ora 20.00 / Ultimele cifre anunțate de Arafat

Ultimul bilanț al cazurilor de coronavirus confirmate în România a ajuns la 1.815, a anunțat duminică seară secretarul de sat Raed Arafat.
citeste tot articolul
Primăria Municipiului București anunță că e executată silit; Firea cere Guvernului sistarea executărilor silite pe durata stării de urgență

Primăria Capitalei a informat, duminică seara, că este executată silit și trebuie să plătească aproape 3,8 milioane de euro în baza unei hotărâri a instanței pentru o expropriere din 2010,
citeste tot articolul
Raed Arafat: Refuzul internării unui pacient cade sub incidența legii penale

Refuzul medicilor de a interna un pacient cade sub incidența legii penale, a anunțat duminică seară secretarul de stat Raed Arafat, care a atras atenția managerilor de spitale și doctorilor că
citeste tot articolul
Freud Netflix – fraudă la adresa adevărului istoric. Multă cocaină, isterie, hipnoză și crimă. Debilă psihanaliză freudiană. Jurnal ANTI-covid 19. Ziua 15

Netflix difuzează serialul Freud. Audiența în Ro îl plasează pe locul al doilea în top Netflix. Audiența caută în “Freud” pe psihanalistul Sigmund. Freud în
citeste tot articolul
Caru’ cu vedete: Alexandru Arșinel este în doliu: i-a murit o rudă de coronavirus; Ema și Lucian Viziru, despre acomodarea în Germania și cum traversează această perioadă de criză

Click: Alexandru Arșinel este în doliu: i-a murit o rudă de coronavirus ? Ok magazine: Ema și Lucian Viziru, despre acomodarea în Germania și cum traversează această perioadă de criză ?
citeste tot articolul
Faze tari: Un restaurant din Vietnam vinde hamburgeri în formă de coronavirus; Stă în izolare și trimite câinele după mâncare

Incredibilia: ?Un restaurant din Vietnam vinde hamburgeri în formă de coronavirus ? Click: Stă în izolare și trimite câinele după mâncare ? Libertatea: Un comentator sportiv
citeste tot articolul
Utile : De ce spălatul pe mâini funcționează împotriva coronavirusului și a altor patogeni; Primele semne de alarmă că ai putea avea coronavirus

Descoperă: De ce spălatul pe mâini funcționează împotriva coronavirusului și a altor patogeni? ? Doctorul Zilei: Primele semne de alarmă că ai putea avea coronavirus. Principalele simptome

citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-23760645-coronavirus-lume-numarul-infectii-nivel-global-apropie-700-000-cazuri-trump-renunta-instituirea-carantinei-new-york-sotia-lui-trudeau-vindecat.htm?cfnl

A judeca sau a nu judeca de Iosif Ton

download - Copie

Pagina de Teologie

A judeca sau a nu judeca

de Iosif Ton

Iosif Ton

În Biblie ni se spune uneori sa judecam (de ex. Luca 12:57), iar alteori ni se spune sa nu judecam (de ex. Matei 7:1-5). Veţi observa ca în ambele locuri citate Cel ce vorbeşte este Domnul Isus. Se contrazice Domnul Isus pe Sine Însuşi? Desigur că nu. Problema este la noi, că nu ştim că „a judeca” aste folosit în limbajul comun în mai multe sensuri. Când vedem şi înţelegem aceste sensuri, urmează doar să punem întrebarea: În acest text în ce sens este folosit termenul a judeca?

Gelu Arcadie Murariu a publicat în Romanian Times nr 169, din 11-24 sept. 2006, un articol în care dă pe scurt cele trei sensuri ale cuvântului a judeca. Iată-le:

„Mai întâi, a judeca înseamnă a soluţiona dispute între oameni, domeniu ce cade în sarcina judecătorilor de la tribunal.

În al doilea rând, a judeca înseamnă a discerne situaţii, a cântări fapte, a evalua, a stabili adevărul şi a decide în concordanţă cu el: „Şi pentru ce nu judecaţi voi înşivă ce este drept” (Luca 12:57).

În al treilea rând, a judeca înseamnă a emite judecăţi asupra altora şi a-i condamna, în afara unui sistem juridic, fără a fi calificaţi să o facem, fie pe baza unor criterii personale subiective, fie pe baza unor criterii biblice pe care le aplicăm la alţii dar nu la noi înşine.” (Italicele îmi aparţin, I.Ţ).

Cu privire la sensul prim, a soluţiona dispute între oameni nu este ceva atribuit doar judecătorilor de la tribunal. Apostolul Pavel spune că atunci când apar litigii între fraţi din Biserică, acestea trebuie soluţionate de oameni competenţi din Biserică (1 Corinteni 6:1-6).

Cu privire la al doilea sens, pe lângă citatul dat de G. Murariu din Luca 12:57, unde Domnul Isus ne cheamă să judecăm noi înşine ce este drept, mai adaug 1 Corinteni 14: 26-29 Pavel dă instrucţiuni ca în Biserică „să vorbească doi sau trei şi ceilalţi să judece”, adică să evalueze ideile vorbitorilor!

În ceste două sensuri ale cuvântului, noi suntem chemaţi să judecăm şi să nu ne temem să o facem. Dar ceea ce trebuie să înţelegem mai bine este al treilea sens al cuvântului a judeca. Dau din nou aici cuvântul lui G. Murariu:

„Acesta din urmă este un fel foarte periculos de a proceda şi semnalat cu vehemenţă în Scripturi. Cine acuză (acuzarea fiind parte a procesului de judecată) se aliază cu Acuzatorul („pârâşul fraţilor”), iar cine judecă (privilegiul Celui fără greşeală) uzurpă locul Judecătorului. A judeca pe alţii implică riscul de a fi judecaţi, la rândul nostru, de Dumnezeu, pe baza aceloraşi principii (cu acelaşi grad de asprime) după care i-am judecat noi pe ei (Matei 7:1-2). Un risc demn de luat în seamă. Felul acesta de a judeca este atât de impropriu încât Isus a folosit hiperbola bârnei pentru a-l înfiera, iar pe culpabil l-a calificat ca „făţarnic” (Matei 7:5).

Din aventura judecăţii nedrepte nu putem ieşi cu faţa curată. Judecăţile aplicate altora indică fără urmă de dubiu că ceva nu este în regulă în viaţa noastră. Omul pe care îl judeci eşti tu însuşi, principiu ilustrat în chip desăvârşit în episodul confruntării împăratului David de către proorocul Natan. Verdictul este întotdeauna: „Tu eşti omul acesta!” (2 Samuel 12:1-14).”

Îi sunt recunoscător lui G. Murariu pentru această explicare a termenului „a judeca.” Să ducem acum analiza acestui termen ceva mai departe şi să vedem cum se aplică ea în viaţa practică. Apostolul Pavel ne avertizează:

„De aceea, să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor” (1 Corinteni 4:5).

Motivul pentru care nu trebuie să judecăm şi să nu pronunţăm sentinţe asupra altora este faptul că noi nu avem toate informaţiile despre persoana aceea. Noi vedem numai nişte manifestări exterioare şi de moment ale omului, dar nu ştim ce este în adâncul lui şi de aceea, dacă îl judecăm vom pronunţa o sentinţă greşită!

Aşa de uşor spunem noi cuiva „laşule”, pentru o singură acţiune sau lipsă de acţiune, şi poate că dimpotrivă, omul acela este printre cei mai curajoşi oameni! Acelaşi lucru cu calificativele „prostule”, „lingăule”, „stupidule”, „trădătorule”, „falsule”,etc., etc..

Dar este ceva mai mult în actul acesta de a judeca şi de a pronunţa sentinţe de calificare, sau – cel mai adesea – de descalificare. S-a observat de foarte mulţi analişti că de regulă cei laşi, îi declară laşi pe toţi ceilalţi; cei mincinoşi, îi suspectează şi acuză de minciună pe toţi ceilalţi; cei hoţi îi suspectează şi acuză de furt şi de necinste pe toţi ceilalţi, etc.

Aceasta ne spune Domnul Isus: Tu acuzi pe cineva că are o aşchiuţă în ochiul lui, dar aceasta o faci deoarece în ochiul tău este o bârnă!

Cu alte cuvinte, când ai tendinţa să judeci si să califici pe alţii cu cuvinte înjositoare, fii atent că problema este în tine! Caută şi vezi că tu însuţi suferi de boala pe care o vezi aşa de bine la altul!

Domnul Isus, ca Dumnezeu întrupat, ne spune apoi că la judecata finală a lui Dumnezeu, unul dintre criteriile după care ne va judeca va fi acesta: Cu ce fel de judecată i-ai judecat tu pe alţii vei fi judecat tu! De ce? Fiindcă prin judecata ta ai scos la iveală ce era în adâncul tău şi ai făcut rău altora prin ceea ce era în tine! Răul pe care l-ai făcut celor cărora le-ai aplicat cuvinte înjositoare, umilitoare, jignitoare, rănitoare şi ucigătoare, trebuie să cadă acum asupra ta!

Prin urmare, a judeca şi a pronunţa sentinţe este unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care le putem face!

Atunci, ce-i de făcut? Să ne fixăm bine în structura noastră de gândire şi de comportament: Să judec ideile acestui om, dar niciodată să nu calific omul datorită ideilor lui! Să spun că ideea este greşită, dar să nu descalific omul pentru ideea lui!

Mai adaug aici o dimensiune pentru termenul a judeca. Unii se grăbesc să spună: „Omul acesta nu-i născut din nou”; sau, „Omul acesta nu-i mântuit?” Acestea sunt judecăţi care îi aparţin numai lui Dumnezeu şi el le va pronunţa numai la judecata Lui! Dacă eu fac asemenea judecăţi, eu mă aşez pe scaunul de judecată al lui Dumnezeu şi nu mi se cuvine locul acela! Şi voi fi pedepsit aspru pentru o asemenea acţiune!

Eu pot să spun: După cum se poartă şi cum vorbeşte omul acesta, El nu-L cunoaşte pe Dumnezeu! Sau, duhul meu nu mărturiseşte cu duhul lui! Sau, eu simt că omul acesta nu ne duce pe calea cea bună!

Sau, pot spune:

Comportamentul acestui om nu este comportamentul unui fiu de Dumnezeu; sau, comportamentul acestui profet nu este după cuvântul lui Dumnezeu, deci nu mă pot baza pe profeţiile lui.

Dar dacă el este mântuit sau nu, aceasta o va spune numai Dumnezeu!

Ceea ce vreau să observaţi este cu câtă gelozie vreau să fim în toate după Sfânta Scriptură. Unii râd de noi din cauza aceasta. Noi considerăm că aceasta este atitudinea fundamentală a copiilor lui Dumnezeu.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologie_mai08.htm

Farmecul puritanismului feminin

download - Copie

Mi-ar fi greu sa spun cu precizie cam care ar trebui sa fie traseul personal al unei femei din ziua de azi. Insa o ravna si un zel nefiresti in urmarirea unor cauze inimaginabil de indepartate imi dau o senzatie de disconfort teribil. Si nu neaparat pentru ca nu am o fire foarte activa sau o ambitie iesita din comun. Ceva pur si simplu nu se leaga si imi indica o zbatere bezmetica. S-ar putea sa fie doar o chestiune de gust personal, cum sunt toate azi, dar s-ar putea sa nu fie doar atat. Nu ma gandesc neaparat la acele femei mai mult sau mai putin simple in reflexele lor comunitare, ci la amazoanele emancipate de patriarhat, prejudecati, moralitate si orice ar mai putea aduce vag a traditie.

Pentru a intelege mai bine unde bat si a evita scandalul inutil, ma voi folosi de o ilustrare livresca: doamna Jellyby si grupul de activiste umanitariste din romanul lui Charles Dickens „Casa umbrelor”. Fervoarea religioasa pentru cele mai fanteziste cauze, cum ar fi soarta unei comunitati de pe malul unui rau din Niger, reprezinta trasatura principala a acestor femei. Niciuna nu face rabat de la efort si energie pentru a indeplini misiuni indoielnice, oricum le-ai privi.

De pilda, eroina lui Dickens nu a fost in Africa, nu are in intentie sa o faca si nici nu stie prea bine cine sunt oamenii de acolo. Dar asta nu o impiedica sa-si sacrifice familia, resursele si viata personala. Daca scrijelim un pic fardul doamnei Jellyby vom descoperi sub alura umanitarista profilul mult mai bine cunoscut al puritanului prin excelenta. Eliberata de superstiile crestinismului protestant, dar inarmata cu certitudinile optimiste ale inceputului de sec XIX, nimic n-o poate opri pe credincioasa secularizata de la reformarea intregii lumi. Sinele, familia, satul sau orasul reprezinta obiective mult prea facile pentru dorintele ei. Tinta e lumea intreaga si daca nici asta nu e suficient, atunci atentia i se indreapta spre realitati metafizice: femeia. Asa ca nu e de mirare ca doamna Jellyby, in urma esecului experimentului din Niger, se transforma intr-o feminista desavarsita.

Daca pierdem un pic din vedere personajul lui Dickens, vedem incarnarile sale in razboiul pentru „a face lumea sigura pentru democratie”, in miscarea de prohibitie, in miscarea feminista, in ecologism, samd. Ideea de baza in toate aceste curente o reprezinta modificarea comportamentului celorlalti prin intermediul interventiei statului. Totul desfasurat in spiritul celebrului adagiu „un om modern va incerca intotdeauna sa-i reformeze pe ceilalti, in timp ce un traditionalist va incerca sa se reformeze pe sine”.

La noi in tara am fost ocoliti in genere de umanitarism la genul feminin. Insa astazi nu iti poate scapa din vedere prezenta foarte relevanta a „sexului slab” (sâc!) in miscarile de reformare a poporului. Fiind de la bun inceput orientate spre egalitarism si discrimare pozitiva nu se putea ca tocmai ong-urile societatii civile sa dea un exemplu prost. Deci prezenta urmaselor Evei (metaforic vorbind, bineinteles) se impunea. Insa ceea ce nelinisteste este incrancenarea cu care doamnele respective jura pe documentele oficinelor europene. Biblia a fost inlocuita cu hartogaraie si statistici bruxelleze sau World Bank, iar cei care nu se pliaza sufera blestemul acelui dumnezeu teribil al modernitatii: Progresul dublat de Stiinta.

O mostra de filozofie:

„Tot un sondaj al Bancii Mondiale, WVS, masoara de ani de zile legatura dintre atitudinea fata de educatie si cea religioasa. Tarile in care majoritatile cred ca e important ca un copil sa invete frica de Dumnezeu sunt cele sarace si nedezvoltate. Cele in care oamenii cred ca nu asta e important, indiferent ca ei insisi cred sau nu in Dumnezeu, sunt cele civilizate si prospere. De la civilizatia taraneasca la cea tehnologica avem un pas urias de facut.” (AMP – Pactul cu educatia religioasa).

E inutil sa insistam asupra sofismului.

Povestea umanitarismului stiintific e veche si a fost rezumata remarcabil de un profesor american uitat pe nedrept, care a distins exemplar intre varianta romantica si cea a tehno a modernitatii, in fond doua fete ale aceluiasi demon:

„Dacă Rousseau-ismul a pus la punct un ideal de frăție universală care a condus de fapt la o constrângere universală, utilitaristul, la rândul său, a pus accentul principal pe organizarea și eficiența materială și așa a rezultat o enormă mașinărie care, în teorie, trebuia să servească omenirii și să promoveze cel mai mare numitor comun, dar care a fost, în practică, pusă în slujba voinței de putere a persoanelor, a grupurilor sociale și a naționalităților.” (Irving Babbitt – Democracy and Leadership)

Farmecul puritanismului feminin

Învățăminte (la cald) ce decurg din epidemia cu coronavirus

download - Copie

Guest Post –  26/03/2020 325

Deși este mult prea devreme pentru a elabora concluzii legate de epidemia (poate în curând pandemia) cu COVID-19, putem, totuși, evidenția, din modul de reacție al populației și, mai ales, al autorităților, câteva caracteristici. Este o sinteză a ceea ce am scris anterior.

1. A fost desființat mitul infailibilității științei oficiale. Știința oficială încearcă să-și impună punctul de vedere prin intermediul statului. De aceea știința devine necontrolabilă și tiranică. Și-a abandonat scopul, și anume: acela al cunoașterii reale a naturii și de a integra omul, a-l împăca cu natura. Pe măsură ce a devenit treptat tot mai oficială, a devenit tot mai puțin științifică. Pe de o parte pentru că a selectat metodele de cercetare, a minimalizat efectele vătămătoare, a supraestimat beneficiile etc., iar pe de altă parte, pentru că pe “dizidenți” i-a îngrădit, marginalizat, boicotat și i-a împiedicat prin toate mijloacele să-și susțină punctul de vedere. Știința oficială a devenit o nouă religie,care este impusă prin amenzi și închisoare, care proclamă adevărul nu în predici, ci în legi și statute, care este răspândită nu de predicatori, ci de polițiști. Știința oficială și-a pierdut conștiința. Am asistat la o revigorare a curentului scienticist potrivit căruia tot ce este valabil științific este acceptabil din punct de vedere moral. Dar adevărul științific este parțial și dual. De aici neputința științei oficiale de a face față provocărilor actuale.

2. Isteria colectivă și panica s-a instalat, mai ales, în socetăți secularizate, acolo unde s-a încetățenit ideea că omul este stăpânul naturii și nu că el face parte din natură. Progresul științific și tehnologiile moderne au crescut confortul individului, conferind omului o falsă imagine de maximă securitate. Omul are senzația că a devenit stăpân al naturii și a ales să înlocuiască spiritualitatea și sacralitatea vieții cu un idol nou: știința. Nu s-a ținut cont de faptul că în științele vieții numai cunoașterea nu este suficientă; ea trebuie înconjurată de umanism și controlată de valorile morale. În momentul în care a constat că idolul este fals, omul s-a simțit dezarmat și vulnerabil. Speriați de epidemie, oamenii par să se fi resemnat cu noile intruziuni ale autorităților în viața lor și, uneori, chiar acceptă cu bucurie limitarea drepturilor.

3. Incapacitatea organismelor globalizante internaționale (de exemplu, OMS) de a gestiona criza. Birocrații de la OMS nu au fost capabili până în prezent să elaboreze o strategie eficientă și coerentă de combatere a epidemiei. Apelează la modelul chinezesc și fetișizează carantina ca mijloc de control al epidemiei, deși în tot cursul istoriei ea nu a putut să juguleze nicio epidemie.

4. Infrastructura sanitară s-a dovedit deficitară, nepregătită în probleme de sănătate publică. În fața amenințării sănătății a sute de milioane de oameni, sistemul sanitar fost copleșit, sufocat și în pofida abnegației personalului medical, care a muncit până la epuizare fizică și psihică, a reacționat haotic.

5. Influența comercială a industriei farmaceutice s-a afirmat ca un factor care condiționează direct starea de sănătate. Și nu întotdeauna în bine. Astfel, industria farmaceutică a promovat difuzarea numai a acelor știri care-i erau favorabile și care conduceau la creșterea profitului. Profitând de panică, suntem bombardați cu informații despre vaccinul pentru COVID-19, creându-se o stare de așteptare așa încât atunci când va fi pus pe piață se va vinde repede și nimeni nu o să se intereseze de condițiile de siguranță. Acest lucru este evident și în România. De exemplu, deși la mitingurile împotriva legii vaccinării obligatorii (a vaccinării obligatorii, nu împotriva vaccinării) au participat zeci de mii de oameni, în presă nu a apărut nicio știre. Întâmplător sau nu, legea permite societăților comerciale din domeniu să desfășoare activități de informare (?!) a populației, iar cel mai mare cumpărător de publicitate este industria farmaceutică.

6. Procentul cel mai mare de victime a fost în rândul personalului medical, care a fost vulnerabil din cauza numărului mare de contacți consultați și tratați, dar și din cauza muncii epuizante. Legea vaccinării „cu forța” va adauga și victime „juridice”: medicii vaccinatori. Legea stipulează că tipurile de reacții adverse postvaccinare se vor stabili prin hotărâre a Guvernului (!?). Prevederea aceasta reprezintă, practic, o metodă de a limita numărul reacțiilor adverse eligibile pentru despăgubiri bănești din partea statului. Prin urmare, orice altă reacție postvaccinală va deschide calea în instanță a celui vătămat împotriva medicului vaccinator. Expierența ne arată că medicii din România au fost condamnați pentru apariția șocului anafilactic la diferite medicamente, motivându-se că ar fi trebuit să testeze pacientul. Aceasta în condițiile în care practic este imposibil să faci testări pentru toate medicamentele și, mai mult, testarea poate sensibiliza organismul. Prevăd că, în cazul vaccinărilor, instanțele românești vor proceda identic: medicul nu a depistat o stare, o contraindicație care impunea evitarea vaccinării.

7. Impactul economic va fi major mai ales din cauza măsurilor disproporționate și, uneori, aberante luate de autoritățile din țările atinse de COVID-19. Țări intrate în carantină totală, închiderea școlilor, închiderea aeroporturilor, perturbarea circulației aeriene, navale, rutiere și terestre, sute de mii de persoane izolate la domiciliu etc. La noi după un interval de timp în care autoritățile sanitare au acționat cu calm și profesionalism, la presiunea opiniei publice și mai ales a presei, a început isteria generalizată. În fiecare zi, autoritățile ne anunță noi măsuri, multe nejustificate de situația epidemiologică din România. Profitând de frica oamenilor, s-a trecut prin Comisia de sănătate legea vaccinării “cu forța”, care cel mai probabil va trece și în plen, pentru că așa vor PSD-ul și PNL-ul. Mă aștept ca în curând să fie lansate rachetele de la Deveselu împotriva virusului. Nu a spus OMS că ne aflăm în stare de război?! Ne așteaptă însă o recesiune globală și o criză economică mondială. Bursele deja au reacționat. Grav este că va afecta sistemele de sănătate. Sume enorme vor fi redirijate blocând alte programe de sănătate. Aceasta în condițiile în care mortalitatea în alte boli este de zeci de ori mai mare decât în infecția cu COVID-19.

În concluzie, epidemia cu COVID-19 ne-a demonstrat că nu suntem capabili să ne păstrăm calmul și să acționăm rațional. Aceasta pentru că nu vrem să acceptăm că trăim într-un mediu în care pericolele vin de peste tot. Vrem să fim stăpânii naturii fără a ne asuma responsabilitatea integrării cu natura. Vrem să fim zei în loc să fim oameni.

P.S.: Mi s-a reproșat că ma opun unei legi (legea vaccinării „cu forța”) care a fost redactată de cei mai mari specialiști în domeniu. Departe de mine gândul de a contesta pregătirea profesională în epidemiologie, microbiologie, boli infecțioase a celor care au redactat legea. Însă impactul acestei legi asupra drepturilor și libertăților cetățenești impunea și prezența unor specialiști în domeniul drepturilor omului și al bioeticii. Absența lor se reflectă în slăbiciunile majore ale legii.

Despre autor

Vasile Astărăstoae (n. 1 august 1949) este un medic legist român și profesor universitar. A fost președinte al Colegiului Medicilor din România și rector al Universității de Medicină și Farmacie din Iași. Predă medicină legală, bioetică, deontologie și drept medical. Este membru al mai multor organizații științifice naționale și internaționale. Publicare cu acordul autorului.

Învățăminte (la cald) ce decurg din epidemia cu coronavirus

Coronavirusul și războiul cultural (de Michael Jones). Partea I

download - Copie

„Bufnița Minervei nu-și ia zborul până la căderea amurgului.”
– G.W.F Hegel, elementele de bază ale filozofiei dreptului [1]

„Sunt un om de știință care lucrează pentru stoparea coronavirusului. Ar trebui să anulăm toate slujbele religioase.”
– Patrick O´Neill

Ciuma este înfățișată în Scripturi drept pedeapsă pentru păcat. Iahve l-a iertat pe David după ce acesta comisese adulterul cu Beer-Şeba și îl ucisese pe soțul ei, Urie, pentru a-și acoperi păcatul; dar după ce David a lovit în mândria israeliților și a decretat un recensământ, pedeapsa care fusese amânată a devenit inevitabilă. Dar chiar și acum Dumnezeu a încercat să o diminueze, oferindu-i lui David o alegere. În numele Domnului, profetul Gad i-a oferit regelui posibilitatea de a alege între trei ani de foamete sau trei zile de ciumă. Confruntat cu aceste opțiuni, David este obligat să recunoască:

„E tare greu, a răspuns David lui Gad, dar să cad mai bine în mâna Domnului, căci mila Lui este mare; numai în mâinile oamenilor să nu cad!” Şi şi-a ales David ciuma în vremea secerişului grâului.” (II Regi 24: 14).

Întrebarea are relevanță pentru actuala criză a coronavirusului. A ales vreunul dintre liderii lumii ciuma? Armele biologice modificate genetic nu existau în zilele lui David, dar faptul că ele există azi dă un sens nou ideii că un conducător poate „alege ciuma”. Cei doi suspecți principali în acest sens sunt Statele Unite și China. În prezent, două explicații la fel de plauzibile, dar concurente, își fac drum prin media:

1) coronavirusul este o armă biologică, eliberată în populație în mod deliberat sau din greșeală, sau

2) pandemia coronavirusului este o criză fabricată.

Totuși, aceste alternative nu se exclud reciproc.

Pentru a face alegerea corectă, David a trebuit să distingă între natură (realitate, boală) pe de o parte și minte (politică și strategie militară), pe de alta, înainte să poată face o alegere în cunoștință de cauză, drept conducător al israeliților. Ciuma era o categorie „a naturii” pe atunci, dar s-ar putea să nu mai fie și azi, într-o epocă în care virusurile au fost transformate în arme.

Liderii din zilele noastre se confruntă cu alegeri similare. Ceea ce le lipsește este capacitatea de a distinge între categoriile (felurile) naturii și categoriile (felurile) minții. Încă de la publicarea Principia Mathematica a lui Newton, politicile politicii s-au bazat pe categorii ale minții impuse de stat în numele categoriilor naturii. Oligarhii Whig au transformat fizica newtoniană în armă prin lojile masonice care au fost stabilite pe continent pentru a da jos monarhia de Bourbon, sub îndrumarea lui Jean Theophilus Desaguliers, membru al Royal Society, francmason și protejat al lui Newton. Bogăția națiunilor de Adam Smith este o altă transformare a fizicii newtoniene în armă, în care interesul personal și concurența ocupă locurile gravitației și respectiv inerției, ceea ce le-a permis să se mascheze ca forțe ale naturii, promovând în același timp interesele oligarhilor Whig care au încurajat cariera lui Smith.

Feminismul este un exemplu similar mai recent. Conform acestei distorsiuni ideologice, femeia – evident o categorie a naturii pe care nimeni nu o poate nega – devine „armă” prin crearea și impunerea simultană a „drepturilor femeilor”, care includ, desigur, avortul. Dacă recunoașteți existența femeilor, în conformitate cu această gândire, trebuie să admiteți că uciderea prin avort a fătului este licită. În mod similar, dacă admiteți existența COVID-19, trebuie să acceptați liniile directoare ale statului în tratarea acestuia. Știința, așa cum ne spune tradiția anglo-americană care derivă de la Newton, este folosită pentru a defini ceea ce este real, adică toate categoriile naturii. Religia a cedat acum științei dreptul de a spune ce este real și ceea ce nu este. Ca urmare, ciuma poate veni de la Dumnezeu, dar existența ei nu poate fi validată decât de știință, care stabilește liniile directoare pe care toți politicienii trebuie să le urmeze. Aceste linii directoare au detronat acum toate celelalte reguli, cum ar fi aceea care impune prezența la Liturghie (…).

În absența oricărui ajutor din partea Bisericii pentru a face distincția între actele lui Dumnezeu și categoriile minții umane, statul nu a pierdut timp în preluarea controlului și nu a lăsat să se irosească o altă criză. Eric Holcomb, guvernatorul statului Indiana, a declarat stare de urgență, interzicând adunările publice în locuri precum restaurantele, regulă pe care episcopii locali au aplicat-o apoi bisericilor lor. Spre deosebire de David, guvernatorul Holcomb a declarat că ciuma înseamnă război: COVID-19 a creat o stare de război în statul Indiana. „Pentru cei care cred că reacționăm excesiv”, a spus guvernatorul Holcomb, „vă asigur că nu o facem. Suntem în război cu COVID-19 și vom câștiga acest război.”[3]

China, parcă aprobându-l pe guvernatorul din Indiana, a susținut că Statele Unite au lansat un atac biologic împotriva lor. La 13 februarie 2020, Comitetul Partidului Comunist afiliat Centrului de control al bolilor din Beijing a emis un „ordin de război”, prin care solicită membrilor partidului să recunoască faptul că China a intrat într-o stare de război. [4] Până la jumătatea lunii martie, mulți comentatori abandonaseră povestea oficială conform căreia COVID-19 „își avea originea într-o piață de fructe de mare din Wuhan” [5] în favoarea versiunii unei arme biologice drept cauză a pandemiei. Opiniile diferă asupra modului în care virusul a ajuns la populație. Metallicaman a spus că eliberarea lui în public a fost intenționată. [6] Cu experiența sa din anii petrecuți la CIA, Philip Giraldi a spus că pericolul contaminării involuntare în decursul lansării unei asemenea arme biologice era atât de puternic încât anula, efectiv, folosul acesteia. [7]

P-4 Biosafety Lab
Laborator de nivel P-4

Totuși, acele arme „inutilizabile” au continuat să fie fabricate, inclusiv la Institutul de Virusologie din Wuhan, care găzduiește singurul laborator de biosecuritate nivel P4 din China, o instalație care este capabilă să stocheze, studieze sau fabrice agenți patogeni de nivelul 4, cum este coronavirusul. Întâmplător sau nu, Institutul se află la doar 10 km de epicentrul focarului de coronavirus din China, ceea ce l-a determinat pe Bill Gurtz de la Washington Times să scrie că „epidemia mortală de virus răspândită la nivel mondial și-ar fi putut avea originea într-un laborator din Wuhan legat de programul secret de dezvoltare de arme bacteriologice, potrivit unui expert israelian în războiul biologic.”

Institutul de Virusologie din Wuhan era (este?) în centrul unei rețele militare secrete de cercetare și spionaj științific care se întinde în întreaga lume. În 2013, doi virusologi chinezi au fost prinși furând și făcând contrabandă cu unii dintre cei mai letali viruși de pe Pământ, de la Laboratorul Național de Microbiologie din Winnipeg, singurul laborator de virusologie de nivelul 4 din Canada. Virușii erau destinați să fie trimiși la Wuhan, unde ambii contrabandiști, virusologul dr. Xiangguo Qui și biologul dr. Keding Cheng, erau implicați în programul de dezvoltare de arme bacteriologică al Chinei. [8] Potrivit ZeroHedge, „cuplul este responsabil pentru infiltrarea în Canada a multor agenți chinezi, proveniți de la instalații științifice legate direct de programul chinez de război bacteriologic, inclusiv de la Institutul de Virusologie din Wuhan și de la Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Regiunea Militară Chengdu.” [9]

Una dintre armele biologice furate din laboratorul din Winnipeg era coronavirusul, care fusese adus acolo pe 4 mai 2013 pentru experimentare pe animale. „Din această rezervă”, scrie Sir Adrian Bond, „Coronavirusul a fost furat în scopuri de contrabandă de dr. Qui, dr. Cheng și de presupuși agenți chinezi recrutați de la Institutul de Virusologie din Wuhan, deghizați ca studenți în virusologie la Universitatea din Manitoba.”[10]

Dr. Charles Lieber
Dr. Charles Lieber

Alte universități au fost, de asemenea, implicate în rețeaua globală de contrabandă cu arme biologice. La sfârșitul lunii ianuarie 2020, agenții FBI l-au arestat pe Charles Lieber, președintele Departamentului de Chimie și Biologie Chimică al Universității Harvard. Lieber a fost „acuzat că a mințit despre rolul său într-un program de recrutare” de chinezi capabili; a fost eliberat din arest la 30 ianuarie, dar numai după ce a achitat o cauțiune de 1 milion de dolari în cash. [11] Potrivit Boston Globe, Lieber „a mințit despre legăturile sale cu Institutul de Virusologie din Wuhan” [12], după ce China i-a plătit sute de mii de dolari pentru a facilita nu numai contrabanda cu armele bacteriologice, ci și angajarea contrabandiștilor.

Lieber, care este evreu, [13] a fost considerat cu risc de a fugi din cauza legăturilor sale cu Israelul, determinând autoritățile să ceară ca atât el, cât și soția sa să predea pașapoartele. Lieber este unul dintre fondatorii firmei de bio-tehnologie Nanosys, afiliată la Universitatea Ebraică din Ierusalim. [14] Potrivit rechizitoriului,

„Procurorii afirmă că Lieber a acceptat să efectueze cercetări, să publice articole și să solicite brevete în numele Universității de Tehnologie din Wuhan, China, în schimbul a 50.000 de dolari pe lună și a aproximativ 150.000 de dolari în cheltuieli personale. De asemenea, a primit 1,5 milioane de dolari pentru a înființa un laborator de cercetare la universitatea chineză… Autoritățile mai spun că Lieber a ascuns implicarea în program în fața oficialilor de la Harvard; în 2018 le-a spus anchetatorilor federali că nu i s-a cerut niciodată să participe la program.” [15]

Arestarea lui Lieber vine pe fondul îngrijorării tot mai mari a guvernului federal față de eforturile Chinei de a fura cercetarea și tehnologia SUA, așa cum se manifestă în programe precum Planul celor o Mie de Talente, unde:

„Oamenii de știință au descărcat dosare de cercetare sensibile înainte de a se întoarce în China, au înregistrat brevete bazate pe cercetări din SUA, au depus cereri pentru subvenții și au ascuns că au primit bani de la instituțiile chineze, potrivit unui raport al Congresului emis în toamna trecută… Procurorii federali din Boston au anunțat în această săptămână și acuzațiile împotriva unui cercetător de la Universitatea Boston, care este acuzat că și-a ascuns legăturile cu armata chineză. Yanqing Ye, despre care procurorii spun că este locotenent în Armata de Eliberare a Poporului, a mințit cu privire la serviciul ei militar pentru a intra în SUA, a făcut cercetări pe proiecte militare ale SUA și a adunat informații despre doi oameni de știință americani, pentru armata chineză… Autoritățile federale suspectează că atât Universitatea Harvard, cât și Laboratorul Național de Microbiologie din Winnipeg au fost complici în contrabanda cu agenți biologici periculoși în favoarea Institutului de Virusologie din Wuhan.” [16]

Potrivit unui post de pe Facebook, doi „studenți” chinezi care lucrau ca asistenți de cercetare au fost, de asemenea, arestați după ce unul dintre ei, care era de fapt locotenent în armata chineză, a fost prins pe Aeroportul Logan în timp ce încerca să plece spre China cu 21 de flacoane de contrabandă conținând „eșantioane biologice sensibile” în bagaj. [17] Legătura lui Lieber cu Institutul din Wuhan și metoda de contrabandă a „studentului” conferă credibilitate afirmației că acest coronavirus a fost eliberat accidental.

Cu alte cuvinte, guvernul american și-a subcontractat programul de arme bacteriologice în China, oferind prof. Zhengli o subvenție de 665.000 USD de la Institutul Național al Sănătății pentru un studiu numit „Ecologia coronavirusurilor la lilieci și riscul de apariție a coronavirusului în viitor” (NIAID R01 AI1 10964). La patru zile de la remiterea grant-ului, la 10 ianuarie 2014, prof. Zhengli a primit încă unul, de 559.500 USD de la Agenția pentru Dezvoltare Internațională a Statelor Unite pentru un studiu de cercetare intitulat „Amenințări Pandemice Emergente PREDICT 2_China” (Proiect nr. AID-OAA-A-14 –00102). [19] Pe de altă parte, producția acestor arme biologice a fost cel mai probabil deliberată și plătită de guvernul Statelor Unite. Profesorul Zhengli, cercetător principal și investigator principal la Institutul de Virusologie din Wuhan în ultimii 20 de ani, a fost beneficiarul a milioane de dolari de la USAID și alte agenții care „au acordat finanțare în scopul expres al cercetării și experimentării coronavirusurilor – adesea mai multe subvenții simultan.” [18]

Iar dacă guvernul Statelor Unite a plătit pentru „armarea” coronavirusului de la lilieci a făcut-o ținând cont de o eventuală utilizare, ceea ce înseamnă că ar fi putut planifica un atac. În multe privințe, locul ideal pentru a declanșa un atac asupra Chinei ar fi acolo unde există unul dintre laboratoare; lansându-l la Wuhan, Statele Unite ar putea să-i facă pe chinezi răspunzători pentru atac.

În analiza finală, Sir Adrian Bond, al cărui articol l-am citat, concluzionează că „cea mai probabilă sursă a 2019-nCoV este Laboratorul Național de Biosecuritate de la Institutul de Virusologie din Wuhan”, dar nu este în măsură să decidă dacă „se fac eforturi concertate pentru a ascunde natura exactă a virusului, sursa acestuia și a celor responsabili sau dacă, în cel mai rău caz, diseminarea coronavirusului epidemic este intenționată” [20].

După cum concluzionează Adrian Bond, atenția pe virus duce la mai multe întrebări decât răspunsuri în această etapă a jocului. Chiar dacă toată lumea a fost de acord cu metafora războiului, nimeni nu și-ar putea explica cum se duce războiul biologic în zilele noastre, dacă s-ar limita la minuțiile războiului biologic. COVID-19 este o armă, nu este o strategie. Și acest fapt ne conduce la concluzia că întrebarea dacă COVID-19 este o întâmplare naturală sau o armă biologică este irelevantă. După ce a fost declarată legea marțială, marea întrebare: „Coronavirusul este real sau este folosit ca pretext pentru o criză fabricată?” a creat incapacitatea de a distinge între lucruri (realități) și ceea ce conferă lucrurilor un sens (categorii ale minții). Soluția rezolvării problemei falsei dihotomii „criză reală/fabricată” poate fi găsită prin distingerea diferitelor părți ale unei campanii care este alcătuită deopotrivă din res et intelectum. Dacă căutăm o explicație strategică a ceea ce se întâmplă acum, trebuie să analizăm măsurile pe care guvernele le iau în lumina puterii pe care le-a acordat-o situația de urgență. Ca întotdeauna în situații de genul acesta, Rahm Emmanuel a avut ultimul cuvânt când a spus: „Nu lăsați niciodată o criză să se irosească”.

Fundația Rockefeller oferă ajutor suplimentar în înțelegerea modului în care sensul și, prin urmare, acțiunea se aplică la un fenomen al naturii prin ceea ce ei numesc „planificarea scenariului”, pe care ei o consideră „o importantă… componentă a trusei noastre de instrumente strategice”, care oferă „un proces de creare de scenarii despre viitor, bazate pe factori care pot afecta un anumit set de provocări și oportunități” [21].

Una dintre „provocările și oportunitățile” Fundației Rockefeller explorată în 2010 a fost cea rezultată din „pandemia pe care lumea o aștepta de ani buni”, care a sosit în sfârșit în 2012. Noua tulpină de gripă, despre Fundația Rockefeller pretindea că ar „proveni de la gâște sălbatice” a fost [pentru acuratețe, citatele sunt lăsate în original, n.tr.]

„extremely virulent and deadly. Even the most pandemic-prepared nations were quickly overwhelmed when the virus streaked around the world, infecting nearly 20 percent of the global population and killing 8 million in just seven months, the majority of them healthy young adults. The pandemic also had a deadly effect on economies: international mobility of both people and goods screeched to a halt, debilitating industries like tourism and breaking global supply chains. Even locally, normally bustling shops and office buildings sat empty for months, devoid of both employees and customers.” [22]

Vi se pare familiar acest „scenariu”? Pandemia de coronavirus din 2020 a fost un act al naturii sau nu? A fost o armă, și dacă da, a fost eliberată intenționat sau a scăpat accidental? Sau, pentru a fi și mai specific, a fost un „scenariu” confecționat de Fundația Rockefeller, impus peste focarul de gripă sezonieră din anul respectiv, ca pe o modalitate de a impune controlul asupra unor populații care altfel s-ar fi revoltat împotriva unui asemenea control? Pulmonologul german dr. Wolfgang Wodarg favorizează această din urmă explicație, descriind epidemia drept un „hype” (cuvânt care desemnează o publicitate sau promovare exagerată) care a prins o viață proprie, în ciuda faptelor și dovezilor și, prin urmare, merită să fie luată în considerare în continuare:

„Every year we have new types of virus in the world. When tests were done in Glasgow coronaviruses were always present. In each year, coronaviruses were always part of the mix at a rate of 7 to 15 percent. In Wuhan they discovered a new strain of virus. Is this virus dangerous. . . . How can we know? It’s important to compare the current data with data from previous years. But even if we look at the 7 to 15 percent who have the virus, we can’t say that they died from it. The big question about mortality rates in Italy is where were the tests taken? If they were administered to severely ill people in hospitals, the death rate would naturally increase. The normal mortality rate for the seasonal flu is 0.1 percent. That means that one person out of a thousand dies every winter. It’s obvious that the virologists have created something very sensational here which impressed the Chinese government. The Chinese government made a big deal out of it. It was suddenly very important politically in a way that had nothing to do with virology, prompting face recognition in airports, spot temperature checks to see if people had fever. And those measures had international consequences. Politicians suddenly had to take a stand. Something was fabricated. A network of information and opinions developed in these groups of experts, and the politicians turned to these groups of experts and they internalized their information network and began operation within its parameters. The politicians have instrumentalized this network of information in order to determine what measures need to be taken. All of these decisions have been derived from these arguments. That means it’s going to be very difficult for a critic to say, “Stop, there’s nothing going on.” It reminds me of the fairy tale about the emperor’s new clothes. Only a small child was able to say he was naked. The politicians are playing along with the scientists who want to seem important because they need money to support their operations. We want to be important; we want to earn money. Didn’t the same thing happen last year? Is anything new going on here?”[23]

Rapoartele din Italia au confirmat suspiciunile lui Wodarg. La 18 martie, autoritatea națională pentru sănătate din Italia a publicat arăta că peste 99 la sută din cazurile de deces prin coronavirus din Italia au fost la persoane care sufereau de afecțiuni medicale anterioare. Majoritatea covârșitoare a celor care au murit în timp după infectarea cu coronavirus erau fie bătrâni, fie aveau afecțiuni preexistente care au înrăutățit efectele virusului. Vârsta medie a pacienților care au cedat a fost de 81 de ani, cu aproximativ 20 de ani mai mare decât vârsta medie a pacienților care au contractat infecția. Vârsta medie a femeilor care a murit a fost cu 28 de ani mai mare. Cel mai mare procent de decese (42,2%) au avut loc la grupa de vârstă 80-89 de ani, în timp ce 32,4% aveau între 70 și 79 de ani, 8,4% între 60 și 69, 2,8% între 50 și 59 și 14,1% peste 90 de ani.

Femeile care au murit după ce au contractat infecția cu COVID-2019 sunt mai în vârstă decât bărbații (83,4 vârsta medie la femei – 79,9 ani la bărbați). Numărul mediu de patologii observate la această populație este de 3,4 (mediana 3, abaterea standard 2,1). În general, 15,5% din eșantion au avut 0 sau 1 patologii, 18,3% au avut 2 patologii și 67,2% au avut 3 sau mai multe patologii. Comorbiditatea cea mai prezentă este hipertensiunea arterială (74,6%), urmată de boli cardiace ischemice (70,4%) și diabet zaharat (33,8%). [24] Silvio Brusaferro, șeful serviciului de sănătate italian a confirmat faptul că persoanele în vârstă și cele cu boli cronice preexistente sunt mai expuse riscurilor. „Vorbim despre oameni foarte fragili, care trăiesc în contact strâns cu ceilalți și despre nevoia de a-i proteja cât mai mult.” [25]

Nu trece mult din lectură și devine clar că Fundația Rockefeller propune modelul autoritar chinezesc de reacție la criză ca normă pentru restul lumii: Nu mi-a fost dificil să spun unde se află simpatiile oligarhice. Fundația Rockefeller admiră chinezii pentru măsurile draconice pe care le-au luat în lupta împotriva virusului și critică politica inițială a Statelor Unite de a „descuraja puternic” zborurile, deoarece clemența „s-a dovedit mortală, accelerând răspândirea virusului în SUA, dar și peste granițe.” Decizia guvernului Chinei de „impunere rapidă și aplicare rapidă a carantinei obligatorii pentru toți cetățenii, precum și sigilarea instantanee și aproape ermetică a tuturor frontierelor, a salvat milioane de vieți, oprind răspândirea virusului mult mai devreme decât în alte țări și permițând o recuperare post-pandemie mai rapidă.”[26]

„China’s government was not the only one that took extreme measures to protect its citizens from risk and exposure. During the pandemic, national leaders around the world flexed their authority and imposed airtight rules and restrictions, from the mandatory wearing of face masks to body-temperature checks at the entries to communal spaces like train stations and supermarkets. Even after the pandemic faded, this more authoritarian control and oversight of citizens and their activities stuck and even intensified. In order to protect themselves from the spread of increasingly global problems—from pandemics and transnational terrorism to environmental crises and rising poverty—leaders around the world took a firmer grip on power. . . . Citizens willingly gave up some of their sovereignty—and their privacy—to more paternalistic states in exchange for greater safety and stability. Citizens were more tolerant, and even eager, for top-down direction and oversight, and national leaders had more latitude to impose order in the ways they saw fit. In developed countries, this heightened oversight took many forms: biometric IDs for all citizens, for example, and tighter regulation of key industries whose stability was deemed vital to national interests. In many developed countries, enforced cooperation with a suite of new regulations and agreements slowly but steadily restored both order and, importantly, economic growth.”[27]

Fundația Rockefeller nu a fost singurul grup de oligarhi implicat în planificarea scenariilor pentru pandemii:

„In October, 2019 the Gates Foundation teamed up with the World Economic Forum and the Johns Hopkins Center for Health Security to enact what they called a “fictional” scenario simulation involving some of the world’s leading figures in public health. It was titled Event 201. As their website describes it, Event 201 simulated an “outbreak of a novel zoonotic coronavirus transmitted from bats to pigs to people that eventually becomes efficiently transmissible from person to person, leading to a severe pandemic. The pathogen and the disease it causes are modeled largely on SARS, but it is more transmissible in the community setting by people with mild symptoms.”[28]

Congresul Statelor Unite a fost, de asemenea, implicat în discuții. Potrivit unei relatări, „Senatorul Republican Richard Burr, din Carolina de Nord, se confruntă cu cereri de demisie, după ce, joi, presa a relatat că influentul președinte al Comisiei de Intelligence [din Senatul SUA, n.tr.] a avertizat în mod privat unii donatori apropiați despre efectele grave ale pandemiei de coronavirusul luna trecută, lichidând totodată acțiuni în valoare de până la 1,6 milioane USD din portofoliul propriu.” Toate acestea conferă credibilitate afirmației că pandemia a fost un act de război deliberat. Aceasta ar însemna, de asemenea, că legea marțială care a urmat acestui act a fost, la fel, deliberată.

French President Emmanuel Macron
Președintele francez, Emmanuel Macron

În primele luni ale anului 2020, planul pe care l-au fabricat Rockefelerii în timpul sesiunilor de scenarii din 2010 a devenit realitate, întrucât un guvern după altul au pus în aplicare un control draconic. Unul dintre principalii beneficiari ai războiului global împotriva coronavirusului a fost președintele francez, Emmanuel Macron. După ce ani de proteste ale vestelor galbene pe străzile Parisului aproape că i-au răsturnat guvernul, Macron a invocat echivalentul medical al legii marțiale și și-a consemnat dușmanii în case, impunând carantină întregii națiuni franceze. Când francezii i-au ignorat ordinul, Macron a contraatacat, solicitând cetățenilor să descarce formularele de pe internet pentru a avea permisiunea de a ieși afară. „Măsurile anti-coronavirus ale Franței”, ni se spune, „cer acum oamenilor să aibă un document care să justifice motivul pentru care sunt afară – chiar dacă merg doar la plimbare sau la magazin – după ce cetățenii au ignorat apelurile guvernului de a rămâne acasă”. [29]

Danemarca a luat măsuri chiar mai represive, închizând efectiv guvernul, trimițând pe toată lumea acasă, interzicând orice adunare de peste 100 de persoane și suspendând școlile și universitățile. Nefiind mulțumiți cu aceste metode radicale, autoritățile au adoptat o legislație fără precedent care impune testarea obligatorie și vaccinarea, precum și aprobarea regulilor de forță care ar permite poliției, armatei și chiar firmelor de securitate private să își îndeplinească ordinele. Aceste ordine rămân în vigoare până la 1 martie 2021. „Danemarca nu este în război”, a anunțat amenințător un politician, „dar va fi în curând”. Anunțarea acestor măsuri a produs panică pe scară largă, iar danezii au luat cu asalt supermarketurile [30].

În situații de acest fel, istoria oferă cele mai bune indicii despre ceea ce se întâmplă în prezent. Isteria SIDA este un caz bun. SIDA a început ca o boală cu transmitere sexuală, care era limitată la populația homosexuală. Prăbușirea sistemului imunitar al bărbatului homosexual era consecința obiceiurilor sale proaste și a adăugat și ură la reputația deja defavorabilă pe care stilul de viață homosexual o avea. Totuși, zgomotul din mass-media a determinat guvernul să acționeze. Drept urmare, Margaret Heckler a anunțat în 1984 că această boală specifică stilului de viață homosexual era, de fapt, cauzată de un virus, HIV, care avea să fie în curând izolat, permițând astfel producerea unui vaccin. Virusul nu a fost niciodată izolat, iar faptul că nu a apărut niciun vaccin i-a determinat pe activiștii anti-SIDA precum Mathilde Krim să propună azidotimidina, cunoscută în mod obișnuit ca AZT, un medicament toxic folosit în chimio-terapie, drept leac.

Înțelegerea modului în care a fost instrumentalizată epidemia de SIDA pentru promovarea homosexualității este utilă, dar cea mai bună paradigmă pentru explicarea a ceea ce se întâmplă acum este ce s-a întâmplat la Ramallah, în Palestina, în timpul celei de a Doua Intifada. Dispozițiile legale care au urmat anunțării pandemiei de coronavirus prezintă o replicare neobișnuită a ce s-a întâmplat la Ramallah în martie 2002, când israelienii au preluat posturile TV palestiniene și au început să difuzeze pornografie. Ca și palestinienii, ținuți în case de lunetiștii israelieni, italienii, francezii și danezii sunt obligați acum să rămână în casele lor prin edict guvernamental. Ca și la Ramallah, coronavirusul a creat o lume în care oamenii sunt obligați să rămână acasă având doar mijloace electronice ca sursă pentru a înțelege evenimentele.

În Ramallah, palestinienii nu au avut de ales în această privință. Dacă ieșeau afară pentru a vorbi cu vecinii, riscau să fie împușcați de lunetiști. Dacă rămâneau acasă și porneau televizorul, erau nevoiți să urmărească pornografie. După ce aprobarea AZT a fost dată rapid de Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA la îndemnul lui Krim, medicamentul a fost administrat pe scară largă homosexualilor și i-a ucis pe mulți. Povestea africană cu SIDA este încă și mai bizară prin comparație. Amestectul unor activiste precum Krim și Heckler nu numai că a omorât mai mulți homosexuali decât ar fi murit altfel, dar a reabilitat homosexualitatea și a făcut din ea „paradigma cetățeanului ideal” care este astăzi. Oligarhii au luat criza SIDA și au transformat-o într-o formă de inginerie socială, dovedind că pot să obțină beneficii politice din crize medicale.

Gilets Jaunes Protests
Proteste ale Vestelor Galbene

Aproape 20 de ani mai târziu, după ce țări precum Franța au trecut prin tulburări civile similare cu Intifada palestiniană, guvernele pot folosi acum medicina și știința ca scuză pentru a-și priva oamenii de drepturi, inclusiv de dreptul de a se aduna și de a participa la slujbele religioase. Aceste slujbe au fost suspendate indefinit, dar accesul „premium” la pornografie este, acum, gratuit. S-a menținut iluzia științei și a libertății de alegere dar, în același timp, realitatea legii marțiale a fost impusă lumii la fel cum Israelul a impus-o palestinienilor. În încercarea disperată de a-și menține controlul asupra puterii, regimul globalist a folosit criza precipitată de pandemia coronavirusului pentru a încarcera populații întregi, interzicând simultan serviciile religioase, dar oferind pornografie în fiecare celulă.

Primul pas în realizarea planului pe care israelienii l-au propus la Ramallah a fost promovarea pornografiei. Potrivit unui raport german, cunoscutul furnizor de pornografie Pornhub a propus o formă unică de asistență pentru Italia, deoarece suferă ravagiile coronavirusului, oferind gratuit acces la serviciile premium pe site-ul său web. În plus, Pornhub a promis că va dedica o parte din venituri combaterii infecțiilor pulmonare COVID-19 din întreaga lume, „în această perioadă nefericită”. Ceea ce voia să însemne de fapt „Nefericită pentru toată lumea, mai puțin pentru industria porno”. [31] Acum opt ani, Pornhub prevestea și mai mult din rolul pe care cu adevărat îl joacă în rețeaua globală de control politic: „Lucrăm mereu pentru a adăuga mai multe funcții care să vă mențină dependența de pornografie bine-mersi.” [32]

Din cauza coronavirusului, Italia se află sub o carantină aproape completă. Spre deosebire de populația americană care a reacționat făcând stocuri de muniție și hârtie igienică, italienii au ieșit pe balcoane și au început să cânte. Dispoziția, în general solară, a italienilor era în contrast puternic cu acțiunile guvernului lor, care părea hotărât să transforme o țară de 60 de milioane de oameni într-o necropolă, precum în Masca morții roșii a lui Edgar Allan Poe. Pornografia online a explodat [33] pe măsură ce oamenii s-au retras, prin „distanțarea socială”, departe de „ajutorul și simpatia semenilor” în „izolarea profundă” a apartamentelor lor*. După cum scria Poe în 1842:

„With such precautions the courtiers might bid defiance to contagion. The external world could take care of itself. In the meantime it was folly to grieve or to think. The prince had provided all the appliances of pleasure. There were buffoons, there were improvisatori, there were ballet-dancers, there were musicians, there was Beauty, there was wine. All these and security were within. Without was the “Red Death.”[34]

La fel ca și „curtenii” lui Poe, „tineri fără griji” din Berlin sărbătoreau ceea ce presa engleză numea „petreceri de carantină” și sesiuni de băut „vine sfârșitul lumii” pe măsură ce boala se răspândea pe continent. [35] Berlinezii lipsiți de griji aduceau aminte într-un mod straniu de Masca morții roșii, deoarece „proprietarii de baruri închise au sigilat ferestrele și au încuiat ușile, dar permiteau accesul oaspeților înrolați sau care bat la ușă într-un mod specific”. [36] Însă situația prezintă și alte rezonanțe literare.

Va urma

[1]. Bufnița, asociată în mitologia antică zeiței înțelepciunii, Atena sau Minerva, a fost folosită ca simbol al cunoașterii, înțelepciunii, perspicacității și erudiției în lumea occidentală. (n.tr.)

[2] https://www.americamagazine.org/faith/2020/03/13/i-am-scientist-working-stop-coronavirus-we-should-cancel-all-masses

[3] http://www.wbiw.com/2020/03/16/holcomb-announces-first-hoosier-death-from-covid-19/

[4] https://translate.google.com/translate?depth=2&nv=1&rurl=translate.google.com&sl=auto&sp=nmt4&tl=en&u=http://www.yangtse.com/zncontent/276541.html

[5] http://archive.is/QIBmE

[6] https://www.unz.com/article/was-the-2020-wuhan-coronavirus-an-engineered-biological-attack-on-china-by-america-for-geopolitical-advantage/

[7] https://www.unz.com/pgiraldi/who-made-coronavirus-was-it-the-u-s-israel-or-china-itself/

[8] http://archive.is/QIBmE

[9] http://archive.is/QIBmE

[10] http://archive.is/QIBmE

[11] https://www.nbcboston.com/news/local/harvard-professor-charged-with-hiding-china-ties-due-in-court/2069587/

[12] http://archive.is/QIBmE

[13] https://en.wikipedia.org/wiki/Charles_M._Lieber#Personal_life

[14]https://en.wikipedia.org/wiki/Nanosys#Founders,_funding,_and_patents

[15] https://www.nbcboston.com/news/local/harvard-professor-charged-with-hiding-china-ties-due-in-court/2069587/

[16] https://www.nbcboston.com/news/local/harvard-professor-charged-with-hiding-china-ties-due-in-court/2069587/

[17] https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10213953501545223&set=a.1904461944836&type=3&theater

[18] http://archive.is/QIBmE

[19] http://archive.is/QIBmE

[20] http://archive.is/QIBmE

[21]https://ardeleanlogos68.files.wordpress.com/2020/03/0657e-scenarios_for_the_future_of_technology_and_international_development_rockefeller_foundation_2010.pdf

[22]https://ardeleanlogos68.files.wordpress.com/2020/03/0657e-scenarios_for_the_future_of_technology_and_international_development_rockefeller_foundation_2010.pdf

[23] https://www.youtube.com/watch?v=p_AyuhbnPOI&feature=youtu.be

[24] http://www.salute.gov.it/portale/news/p3_2_1_1_1.jsp?lingua=italiano&menu=notizie&p=dalministero&id=4163 

[25] http://www.salute.gov.it/portale/news/p3_2_1_1_1.jsp?lingua=italiano&menu=notizie&p=dalministero&id=4163 

[26]https://ardeleanlogos68.files.wordpress.com/2020/03/0657e-scenarios_for_the_future_of_technology_and_international_development_rockefeller_foundation_2010.pdf

[27]https://ardeleanlogos68.files.wordpress.com/2020/03/0657e-scenarios_for_the_future_of_technology_and_international_development_rockefeller_foundation_2010.pdf

[28] https://journal-neo.org/2020/03/18/coronavirus-and-the-gates-foundation/

[29] https://www.yahoo.com/news/french-people-ignored-officials-warnings-112634326.html

[30] https://www.fr.de/politik/coronavirus-sars-cov-2-daenemark-notfalls-militaer-13598503.html

[31] https://thenextweb.com/shareables/2020/03/12/pornhub-free-italy-coronavirus/

[32] https://ifunny.co/picture/hardcore-porn-videos-the-pornhub-team-is-always-updating-and-LEfCC7Bh4

[33] https://nypost.com/2020/03/17/strip-club-launches-free-vr-dances-for-coronavirus-self-isolation/

[34] https://www.poemuseum.org/the-masque-of-the-red-death

* În orig. Wohnmaschinen, sau unitate locativă, este un principiu modernist de proiectare a locuințelor rezidențiale dezvoltat de Le Corbusier, cu colaborarea pictorului-arhitect Nadir Afonso. Conceptul a stat la baza mai multor dezvoltări de locuințe proiectate de el în toată Europa cu acest nume (n.tr.).

Coronavirusul și războiul cultural (de Michael Jones). Partea I

Apocalipsa 19 – Nunta Mielului BY BARZILAIENDAN on MARCH 29, 2020 • ( 1 )

download - Copie

După ce am văzut distrugerea primilor doi dușmani ai lui Dumnezeu, capitolul 19 începe cu o paranteză care ne strămută iar pe tărâmul hiperdimensiunilor din spațiului profetic:

„După aceea am văzut în cer …“ (Apoc. 19:1).

Vedem la prezent ceea ce ne așteaptă, pământește vorbind, în viitor. Între cea de a doua și cea de a treia distrugere de pe pământ suntem invitați în spațiul profetic pentru a asista la proclamarea Nunții Mielului.

Capitolele 19 și 20 din Apocalipsa pot fi intitulate: „Împăratul și Împărăția Lui“. După ce a distrus Babilonul, care este o întruchipare a împărăției celui rău cu oamenii, Isus Christos vine în slavă, puternic să readucă pământul în limitele împărăției lui Dumnezeu. El nu „cucerește“, ci recuperează ce era pierdut.

Nunta Mielului

Înainte de a analiza elementele nunții cerești, se cuvine să facem câteva observații de ansamblu.

Nunta este precedată de trei strigări, fiecare dintre ele începând cu un „Aleluia!“ Prima sărbătorește distrugerea „Babilonului religios“:

„ … am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului, Dumnezeului nostru, sunt mântuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei” (Apocalipsa 19:1-2).

Cel de al doilea glas este despre căderea cetății Babilon:

,,Şi au zis a doua oară: „Aleluia! Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aleluia!” Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!”(Apocalipsa 19:3-5).

Iar cel de al treilea glas este despre revenirea Mielului pentru Nuntă și pentru Împărăție:

Şi am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) (Apocalipsa 19:6-8).

Reacția celor din cer este pusă în contrast cu bocetul care s-a rostogolit pe pământ la căderea Babilonului cel Mare. Ea scoate în evidență marile diferențe care există între cei din cer și cei de pe pământ.

Este pentru prima dată când întâlnim cuvântul „aleluia“ (alelu – lăudat – ia – Iehova) în Noul Testament! El apare de 24 de ori în Vechiul Testament și de numai 4 ori în Noul Testament.

O a doua observație generală asupra pasajului este că evenimentul nu este numit „Nunta Miresei“, ci „Nunta Mielului!“. De obicei, la nuntă atenția tuturor este atrrasă de mireasă, dar în cazul nostru, toți ochii vor fi îndreptați spre Mire. Mărețul eveniment va fi nu atât împlinirea așteptărilor Miresei, cât împlinirea așteptărilor Fiului lui Dumnezeu căruia Tatăl i-a promis o Mireasă mai înainte de întemeierea lumii:

„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui“ (Efes. 1:4).

„Nunta Mielului“ este împlinirea nădejdii lui Christos ca OM. Unirea aceasta n-ar fi fost posibilă dacă Christos nu s-ar fi întrupat mai întâi ca om, pentru că am fi avut naturi diferite. Iată care a fost logica nașterii Lui pe pământ și iată de ce ni se spune că și astăzi El poartă în cer chip de om:

Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos“ (1 Timotei 2:5).

Apostolul Pavel profețește despre această unire de după învierea și înălțarea lui Christos la cer, zicând:

Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată“ (2 Corinteni 11:2).

Au fost multe logodne în care așteptarea a fost lungă, dar aceasta este fără îndoială cea mai îndelungată dintre toate. Biserica așteaptă de două mii de ani, dar Fiul așteaptă dinainte de întemeierea lumii!

O altă observație necesară este că nu Mireasa și-a pregătit rochia de nuntă, ci ea doar a primit-o în dar:

„ … soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor) (Apoc. 19:8).

Iar aceste fapte neprihănite sunt „faptele bune care au fost pregătite pentru ca noi să umblăm în ele“:

„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca  umblăm în ele“ (Efeseni 2:10).

Haideți acum să privim mai de aproape care sunt elementele Nunții Mielului.

I. Unde și când va avea loc Nunta Mielului?

Evenimentul va avea loc înaintea tronului Tatălui, după ce Biserica va fi curățită prin „judecata răsplătirilor“ (1 Cor. 3:10-15). Va fi o ceremonie grandioasă la care vor participa toate făpturile cerești. Biserica va fi lauda lui Christos, pentru că El …

S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană“ (Efes. 5:25-27).

 II. Cine este Mirele?

Asupra acestui lucru nu încape nici o îndoială: Mirele este Isus Christos, fiul împăratului din pilda unui împărat care a făcut nuntă fiului său (Mat. 22:1-14). Mirele este Mielul prezentat lumii de Ioan Botezătorul. Ioan s-a prezentat pe sine drept „prietenul mirelui“ care se bucură când îi aude glasul (Ioan 3:28). Domnul Isus s-a prezentat El însuși drept mire atunci când a spus „Se pot jeli nuntașii câtă vreme este mirele cu ei?“ (Mat. 9:15) și a vorbit clar despre Sine în pilda celor zece fecioare (Mat. 25:1-10).

III. Cine este Mireasa?

Există păreri diferite. Unii cred că această „mireasă“ ar fi poporul Israel pentru că este numită în versetul 7 „soția Lui“. Aceasta este poziția pe care a avut-o Israelul în Vechiul Testament:

„ … căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El Se numeşte Dumnezeul întregului pământ … “ (Isaia 54:5).

Cei ce îmbrățișează această părere spun că „soție“ ar identifica numele terestru al Israelului, în timp ce „mireasă“ ar fi numele ceresc al poporului lui Dumnezeu. Ei mai spun că așa cum Isaac a trebuit să caute o nevastă „din neamul lui“ și Domnul Isus trebuie să se căsătorească cu cei din poporul Lui, Israel, nu cu cei ce sunt dintre Neamuri. Nu trebuie să uităm însă că dacă Avraam a fost într-adevăr primul evreu, rudele lui au fost toate dintre ne-evrei, adică dintre păgâni. Rebeca, deși rudă de sânge cu Avraam, n-a fost o iudeică.

Nu trebuie să uităm că Scriptura menționează două „mirese“. Una este în Vechiul Testament, iar cealaltă în Noul Testament. Cea din Vechiul Testament este Israelul, mireasa lui Iehova. Cea din Noul Testament este Biserica, Mireasa lui Isus Christos.

Despre Israel este scris „Făcătorul tău este bărbatul tău“ (Isaia 5:-8). Din cauză că s-a dus în curvie după alți dumnezei, Israelul a fost lepădat o vreme, dar Dumnezeu a promis că o va lua înapoi atunci când va fi sfârșit cu curviile ei (Ier. 3:1-18; Ezec. 16:1-63; Osea 2:1-23; 3:1-5). Ea nu va fi luată înapoi ca fecioară, ci ca NEVASTĂ. Nunta pe care o va face Mielul este cu o FECIOARĂ, așa că Nevasta (Israelul) din Vechiul Testament nu poate fi Mireasa (Biserica) din Noul Testament.

Într-o paralelă cu Cântarea Cântărilor, Mireasa provine dintr-un neam inferior ajuns așa din cauza păcatului tatălui lor în grădina Eden, dar prințul a văzut-o, a pețit-o, a răscumpărat-o, s-a dus să-i pregătească un loc, L-a lăsat pe Duhul Sfânt să aibă grijă de ea și o va chema la El, în văzduh, cu un mare alai de nuntă:

Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul“ (1 Tesal. 4:16-17).

Unii cred că Mireasa va fi alcătuită din toți neprihăniții de la Adam până la ultimul convertit dinainte de Răpire, dar nu cred că va fi așa. „Biserica lui Christos“ n-a existat înainte de Rusalii, așa că numai cei ce au trăit în perioada de la Rusalii până la Răpire vor putea face parte din Mireasă.

IV. Ce este ospățul nunții Mielului?

„Apoi mi-a zis: „Scrie: ,,Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!“ Apoi mi-a zis: ,,Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!” (Apoc. 19:9).

După ceremonia nunții va urma masa! Este o mare cinste să fi invitat la o asemenea festivitate. Nu degeaba i-a zis îngerul lui Ioan: „Scrie!“ avem de-a face cu o veritabilă invitație la ospăț! Toți sfinții veacurilor care n-au făcut parte din Biserica slăvită a lui Christos vor sta la masă.

„Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. Dar vă spun că vor veni mulţi de la Răsărit şi de la Apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Mat. 8:10-12).

V. Ce se va întâmpla după ospățul Nunții Mielului ?

Primul lucru care se va întâmpla va fi marea taină a Bisericii, unirea ei cu Christos:

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup“. Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). (Efeseni 5:31-32).

Din acel moment înainte, Biserica va fi oriunde va fi Christos și oriunde va fi Christos va fi și Biserica. Împreună cu El va fi în mileniul domniei terestre și împreună cu El va fi în Noul Ierusalim. Biserica este o ceată distinctă în rândul cetelor mântuiților lui Dumnezeu. Destinul ei depășește destinele tuturor celorlalte. Nu există suficente cuvinte ca să pot descrie această cinste. Biserica este cu mult mai mult decât poporul Israel. Biserica este net superioară sfinților mântuiți din Necazul cel Mare. Biserica … ei bine, Biserica va fi … va fi Christos. Atunci se va împlini deplin rugăciunea de mijlocire făcută de Fiul lui Dumnezeu în Ioan 17:

Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei” (Ioan 17:24-26).

Se pare că această revelație i-a tăiat respirația lui Ioan și acesta a căzut la picioarele îngerului care-i vorbea. Copleșit de recunoștință, el vrea să mulțumească și nu știe cui:

Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)  (Apoc. 19:10).

S-ar putea ca anumite lucruri scrise de Ioan sau comentate de mine aici să nu corespundă cu ordinea evenimentelor din diferitele scheme profetice. Vă rog, țineți minte că avem de-a face cu înălțarea la planul superior al revelației profetice. Nu căutați cadențe cronologice acolo unde totul se vede deplin și deslușit „dintr-o dată“. Avem de-a face cu revelații tematice care se clădesc succesiv unele peste altele, se suprapun și se întrepătrund. Peste revelația Nunții Mielului se va suprapune acum revelația revenirii lui Christos în glorie. Asistăm uimiți la următoarele trei distrugeri ale dușmanilor lui Christos: Fiara, Profetul Mincinos și Neamurile Antichristice.

Marele război de la Armaghedon

De data aceasta, Ioan este plasat la intersecția dintre pământ și cer. În această vedenie, apostolul îl vede pe Domnul Isus venind. Identitatea Lui este dincolo de orice îndoială: este Domnul Domnilor și Cuvântul întrupat în istorie:

Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”. … Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”. (Apocalipsa 19:11-13; 15-16).

Domnul nu revine singur, ci în compania unei oștiri a cerului:

Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat“ (Apoc. 19:14). 

Este clar că această a doua venire nu este tot una cu Răpirea Bisericii, cum confundă unii. Cele două evenimente sunt diferite și diferențiate în timp și în menire.

Pentru cei ce doresc o privire panoramică asupra deosebirilor dintre Răpire și cea de  adoua venire a Domnului, iată un tabel cu astfel de date:

RĂPIRE

A DOUA VENIRE

Christos vine DUPĂ‚ ai Săi
1Tes. 4:13-18

Christos vine CU ai Săi
Apoc. 19:14

Credincioșii sunt duși în casa Tatălui
Ioan 14:3

Credincioșii vin pe pământ
Mat. 24:30

Văzut doar de credincioși
1 Cor. 15:52

Orice ochi Îl va vedea
Apoc. 1:7: 19:11-6, Mat. 24:30

Nici o referire la Satan

Satan va fi legat
Apoc. 20:1-3

Pământul nu este judecat

Pământul este judecat
Apoc. 20:4-5

Este o „taină“
1 Cor. 15:51

Vestită în Vechiul Testament
Dan. 12:1-3; Zah. 12:10; 14:4

Christos revine așa cum a fost vestit în planul mesianic descris în Biblie. El împlinește astfel una din cele mai vechi profeții din Biblie, cea făcută de Enoh, omul care a umblat cu Dumnezeu:

Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi” (Iuda 14-15).

Revenirea Domnului Isus va avea loc în toiul marii înfruntări de la Armaghedon, când toți împărații pământului vor veni să se înfrunte în Israel. Intervenția Lui în acest conflict va pune capăt măcelului total dezlănțuit de o umanitate sinucigașă. Comentând acel ceas, Domnul Isus a spus:

Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“ (Mat. 24:21-22).

Expresia „din gura lui ieșea o sabie ascuțită“ este o metaforă pentru felul în care vor fi nimiciți dușmanii Lui. Nu va fi o înfruntare armată, ci doar o „rostire“ a „Cuvântului lui Dumnezeu“. Oștirile cerești nu vor lupta nici ele, ci doar vor privi nimicirea celor răi. Suntem familiari cu această imagine din profețiile făcute de apostolul Pavel:

Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale“ (2 Tesal. 2:7-8).

Probabil că apostolul Pavel a fost la rândul lui familiar cu o altă profeție, aceea făcută de Isaia:

„ … va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale şi credincioşia, brâul mijlocului Său“ (Isaia 11:4-5).

Aceste versete apar în Isaia în contextul capitolului 11 care vestește lucrarea lui Dumnezeu prin „odrasla“ mesianică cu care Dumnezeu va instaura pe pământ împărăția lui de o mie de ani (despre asta vom vorbi în capitolul următor).

Cu singuranță, apostolul Ioan cunoștea foarte bine conținutul psalmului 2:

Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie
şi să nu pieriţi pe calea voastră,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!“ (Psalm 2:12).

De ce va avea Domnul Isus haina muiată în sânge? Răspunsul îl găsim tot în cartea profetului Isaia:

Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?”

– „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea, şi am putere să izbăvesc!”

– „Dar pentru ce Îţi sunt hainele roşii şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?”

– „Eu singur am călcat în teasc şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. Căci în inima Mea era o zi de răzbunare şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei. Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M-ajute şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor şi urgia mea M-a sprijinit! Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ” (Isaia 63:1-6).

Ioan ne-a vestit deja despre teascul mâniei lui Dumnezeu în Apocalipsa 14; 14-20. Este important că Ioan nu revine la descrierile de acolo, pentru că el are de data aceasta un alt scop: nimicirea dușmanilor numărul trei, perechea Fiara și Profetul mincinos, și numărul patru, neamurile care l-au urmat pe Antichrist.

Judecata acestora începe printr-un anunț teribil:

Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui“ (Apoc. 19:17-19).

Urmează apoi nimicirea Fiarei și a Profetului mincinos. Remarcați că ei nu sunt aruncați în locuința morților, ci direct în iazul cu foc și pucioasă. Pentru aceștia nu va fi o judecată, ci vor fi trimiși direct la pierzarea veșnică:

„Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă“ (Apoc. 19:19-20).

Amânuntele de mai sus ne arată clar că cei doi sunt Persoane, nu sisteme politice. Ei vor merge „de vii“ în iazul cel veșnic. Așa cum Enoh și Ilie au fost mutați în cer fără să moară, tot așa acești doi dușmani ai lui Dumnezeu vor fi aruncați fără să moară în pierzarea veșnică. Îi vom vedea vii acolo și la finalul împărăției de o mie de ani (Apoc. 20:10).

Este surprinzător ce puține amănunte ni se dau aici despre marea confruntare de la Armaghedon. Motivul este că s-a vorbit despre ea destul în alte părți ale Scripturii.

Cu revenirea Domnului Isus se împlinește profeția străbună făcută odată cu ispitirea femeii și căderea primilor oameni:

„Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15).

Cu revenirea Domnului Isus se încheie un ciclu al istoriei profețit încă din Geneza 49:

„Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,
Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,
Până va veni Şilo. Şi de El vor asculta popoarele“ (Geneza 49:10).

Cu revenirea Domnului Isus se împlinește profeția din 2 Samuel 7:13 care ne vorbeșe despre Fiul lui David care îi va zidi Numelui lui Dumnezeu o casă și un scaun de domnie care va dăinui veșnic.

Cu revenirea Domnului Isus se împlinesc profețiile din Ezechiel 37 și 38 care vorbesc despre adunarea lui Gog și Magog în valea lui Meghido.

Cu revenirea Domnului Isus la acest ultim conflict se împlinește profeția din Zaharia care vorbește despre Ierusalim ca de nodul problemelor imposibil de rezolvat ale omenirii:

„În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica vor fi vătămaţi şi toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui“ (Zaharia 12:3).

Am văzut cum au fost nimiciți fiara și profetul mincinos la revenirea Domnului Isus.

Al patrulea dușman învins cu această ocazie vor fi Neamurile care l-au urmat pe Antichrist. Ele nu vor fi aruncate deocamdată în iazul cu foc, ci se vor coborî în locuința morților:

„Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor“ (Apoc. 19:21).

Războiul de la Armaghedon prilejuiește desființarea barierei temporară dintre cer și pământ. Cerul se deschide și din el coboară biruitor Fiul lui Dumnezeu împreună cu suita Sa regală. Prin aceasta, pământul nu va mai fi niciodată ce a fost mai înainte. Vom vedea în capitolul următor ce urmări extraordinare va avea aceasta pentru pământ, care nu va mai fi împărăția lui Satan, ci va intra în Împărăția odihnei de o mie de ani. Ard de nerăbdare să ajungem împreună acolo.

Apocalipsa 19 – Nunta Mielului

Coronavirusul ne cântărește un set de vieți împotriva altuia

download - Copie

de Dan Hannan

 | 30 martie 2020 12:00

”Nu poți pune valoare pe viața omului.” Este o declarație a evidentului, un truism, o banalitate. Dar asta nu te scoate din nevoia de a lua alegeri grele.

Deja, în fiecare sistem de asistență medicală, clinicienii sunt obligați să facă o judecată de valoare de fiecare dată când decid dacă cineva trebuie resuscitat sau nu. De asemenea, politicienii trebuie să decidă cum să folosească resursele finite. Deși nimănui nu-i place să se bazeze pe ea, alegerile lor afectează frecvent rata mortalității.

Luați în considerare un exemplu extrem. În fiecare zi, aproximativ o sută de persoane din Statele Unite mor în accidente de trafic. Dacă ar fi ilegal fabricarea unei mașini care să se poată deplasa cu mai mult de 10 mile pe oră, această cifră ar scădea la aproximativ zero. Dar dauna economiei ar fi atât de vastă încât ar exista o scădere imediată și tangibilă a longevității – care, în fiecare societate, se corelează cu bogăția.

Este un calcul ghiont? Poate. Dar guvernele o fac tot timpul. Au chiar o formulă pentru a calcula „anii de viață reglați de calitate.” Din nou, poate părea deranjant să punem o valoare mai mare asupra unor vieți decât altele, dar majoritatea dintre noi putem aprecia diferența dintre moartea unui sănătos de 5 ani- bătrână și moartea străbunicii ei în vârstă de 90 de ani.

Recomandat pentru tine

Ex-Sen. Tom Coburn, care i-a presat pe republicani să respecte promisiunile de reducere a bugetului, moare la 72 de ani

Ceea ce ne aduce, desigur, la COVID-19. Când președintele Trump spune că „nu putem avea remediul mai rău decât problema”, se confruntă cu oamenii cu acest calcul neliniștitor. Dar își face treaba. Cineva trebuie să rezolve impactul acestor compromisuri. O parte din povara conducerii este aceea de a suporta această responsabilitate îngrozitoare.

Haideți să punem întrebarea răspicat. Câtă sărăcie ar trebui să fim pregătiți să ne aplicăm pentru a conține răspândirea virusului? În ce moment măsurile preventive vor provoca mai multe decese – sau, mai precis, vor fi pierdute mai multe QALY – decât boala în sine?

Răspunsul scurt este că nimeni nu știe încă, pentru că sunt atât de multe neimputabile. Nimeni nu poate spune cât de nociv ar fi coronavirusul dacă este lăsat necontrolat. Și deși putem pune o marcă de preț brută pe salvările, nu putem decât să presupunem la costurile indirecte asociate cu productivitatea pierdută și resursele nealocate.

Oricum, câțiva economiști și comentatori curajoși au avut de gând. La revizuirea națională , Robert VerBruggen observă că nu avem idee care este contrafactualul – cu alte cuvinte, cât de multe daune economice s-ar întâmpla din cauza oamenilor care stau departe de restaurante și magazine fără instrucțiuni guvernamentale. Nici nu știm ce s-ar fi întâmplat cu economia, chiar și fără virus . Apoi, din nou, „avem câteva estimări pe care le putem coasa și suntem cu toții înăuntru și plictisiți, așa că de ce nu?” Conform aproximărilor neapărat schițate ale lui VerBruggen, daunele economice care ar fi cauzate de spitalizări și decese ar fi mult mai grave decât cele cauzate de strategia de izolare.

Dimpotrivă, Eline van den Broek-Altenburg, profesor asistent în Vermont, calculează că, măsurat prin QALY, costul închiderii este mai mare decât am fi înfrânat în orice urgență medicală comparabilă și probabil nu va fi justificat . Dezvăluire completă: Am cunoscut van den Broek-Altenburg când a lucrat la Bruxelles acum aproape 20 de ani și este o femeie foarte inteligentă.

În Marea Britanie, Philip Thomas, profesor de management al riscurilor la Universitatea Bristol, a fost suficient de nechibzuit pentru a pune o cifră precisă, argumentând că, odată ce măsurile de izolare vor face ca economia să se micșoreze cu mai mult de 6,4%, acestea vor fi costat mai multe vieți decât virusul în sine.

Ideea mea nu este că oricare dintre aceste estimări este exactă – toți autorii subliniază că se ocupă de date inadecvate. Ideea mea este pur și simplu că trebuie să efectuăm analiza cost-beneficiu tot timpul, actualizând-o pe măsură ce apar noi dovezi, gata să ridicăm restricțiile în momentul în care putem.

Acest punct trebuie să fie accentuat, deoarece, pe măsură ce lucrurile stau, stimulentele sunt toate în sens invers. Guvernele știu că vor fi judecați după numărul de decese prin coronavirus, nu prin numărul neapărat intangibil de decese cauzate de măsurile de izolare. Este o versiune a ceea ce economistul din secolul al XIX-lea Frederic Bastiat a numit „văzul și nevăzutul”.

Dacă, de exemplu, Michael Levitt, biofizicianul de la Stanford și laureat Nobel, are dreptate că focarul este deja în vârf, va exista totuși o presiune copleșitoare asupra guvernelor pentru a greși de partea prudenței, pentru a menține restricțiile în loc pentru un timp mai lung . Cu toate acestea, aceste restricții sunt ele însele letale. Nu este o întrebare despre „bani versus vieți”, ci o întrebare despre „vieți versus vieți”.

https://www.washingtonexaminer.com/opinion/coronavirus-has-us-weighing-one-set-of-lives-against-another

Meditația Zilei cu Sorin Cigher – Ziua #13: Încă așteptăm…

download - Copie

 Doina Bejenaru  28-03-2020 08:00:38

„așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos.” (Tit 2:13)

Nu cred că exită cineva care să  nu se gândească la momentul în care vom scăpa de carantină, izolare, restricții, amenințări, pericole etc. Suntem cu toții în așteptare. Pentru unii, această așteptare este extrem de grea, iar alții o depășesc cu ușurință, depinde de fiecare dintre noi. Cu toții așteptăm și am dori să vedem capătul acestei crize cât mai repede. Trebuie să mai avem răbdare. Nu vă pierdeți nici răbdarea și nici nădejdea. Omul dispune de o capacitate enorm de mare de a trece prin multe. A depășit multe crize, boli, războaie, calamități, suferință, înjosire, așa că această perioadă face parte din cursul vieții și al maturizării noastre. Este o lecție de călire a tuturor. Îmi aduc aminte din ziua când am fost înrolat în armată, am așteptat să vină ziua eliberării chiar din ziua încorporării. Am bifat pe calendar zilele care au trecut. Ziua liberării a fost ziua în care m-am simțit eliberat. Cred că vom răsufla ușurați atunci când vom isprăvi acest timp de așteptare. Ce ar trebui să facem în aceste vremuri de așteptare? Cum ar trebui să ne comportăm în timpul care ne stă în față? Suntem capacitați cu pricepere și avem înnăscută inventivitatea. Știm să facem lucruri noi, și sigur, putem crea ceva ca să nu ne plictisim.

Acum așteptăm cu familia. Este soțul, soția, sunt copiii cu noi tot timpul și găsim ceva frumos și ceva bun. Privim la acea zi în care poliția nu ne va mai opri pe stradă, nu vom mai fi nevoiți să arătăm declarația, să putem ieși la prieteni, să ne putem bucura în biserică, să organizăm evenimente  la care să participăm fără restricție. Gândiți-vă la acele momente ale revederii. Nu cred că ajută, acum, în aceste vremuri, lamentația. Nu avem niciun beneficiu dacă arătăm cu degetul spre alții. Trebuie să ne reconfigurăm strategiile și viața merge înainte! Încă aștepăm și curând vine și ziua fără restricții. Fiți încrezători și priviți înainte și în sus!

Mai există o așteptare, care este mult mai valoroasă decât eliberarea din casă. Există un moment în care ne vom întâlni cu Domnul Isus Hristos. El a plecat la cer, El va reveni și marea întâlnire va fi cu surprize! Unii chiar așteaptă această întâlnire, iar alții nu se gândesc deloc, pentru aceștia va fi o mare surpriză. El va veni, pentru că istoria își numără zilele, universul se pregătește să-și împacheteze lucrurile și va fi un nou început. Dacă noi suntem realiști și interesați de această întâlnire, vom face tot posibilul, tot ce ține de noi să pregătim bagajele la ușă, iar atunci când va reveni Domnul Isus, să fim gata. Atunci se va încheia așteptarea noastră și vom realiza că s-a meritat acest timp de așteptare!

Ce doresc tuturor este o așteptare a Domnului Isus, plină de nădejde și o pregătire reală, iar atunci când se vor deschide porțile cerului, venind și privind spre El să ne tresalte inima de bucurie la marea revedere! Pregătește-te și fii gata în vederea întâmpinării Lui!

Sorin Cigher,
27 martie 2020
Pastorul Bisericii Sion din Sibiu

https://www.stiricrestine.ro/2020/03/28/meditatia-zilei-cu-sorin-cigher-ziua-13-inca-asteptam/?

Declarația de presă a Președintelui României Klaus Iohannis de la Spitalul Militar

download - Copie

 ComunicatInternePoliticSănătate

 Doina Bejenaru  28-03-2020 13:00:53

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut sâmbătă, 28 martie a.c., o declarație de presă, la finalul vizitei la Spitalul Militar de Campanie ROL II, secție externă a Spitalului Militar Central, din incinta Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” Otopeni.

Vă prezentăm în continuare transcrierea declarației de presă:

Bună ziua!

Tocmai am vizitat acest spital, care, în timp record, a fost asamblat aici, în această locație, un spital militar care este pregătit să primească pacienții care vor fi trimiși aici cu simptome de COVID-19.

Este impresionant ce au reușit militarii și cu personalul medical militar să realizeze în puține zile. Am vizitat toate secțiile. Spitalul încă nu este dat efectiv în funcțiune, dar este gata pregătit și în următoarele ore va primi toate acreditările și va intra în funcțiune.

Iată, deci, că suntem pregătiți. România este pregătită pentru a face față cât se poate de bine acestei epidemii.

Însă, în același timp, trebuie să spun că după ce se termină această criză, care, din păcate, va mai dura, vom face o evaluare la sânge a întregului sistem spitalicesc din România și vom lua toate măsurile pentru a avea dotările cu care să facem față oricărei situații, și unei epidemii, și unui dezastru.

Și, în acest sens, îi asigur pe români că suntem pregătiți acum, dar în continuare vom lua măsurile pentru a fi și mai bine pregătiți.

Oricât de pregătite ar fi autoritățile, și sunt bine pregătite, o parte semnificativă revine fiecărui român în acest demers de a preveni răspândirea coronavirusului.

Este foarte, foarte important – și o să repet acest lucru la fiecare declarație pe care o fac – evitați contactul cu alți oameni! Evitați să vă atingeți! Evitați să vă îmbrățișați! Evitați cu orice preț să vă întâlniți într-un loc închis cu mai mulți oameni.

Respectați toate normele de igienă! Oricât de paradoxal ar suna, cel mai important lucru este să ne spălăm foarte des pe mâini, să evităm să ne atingem fizic cu alte persoane.

Este o perioadă grea, este o perioadă foarte grea. Din păcate, și asta ne-o spun experții, lucrurile în continuare vor fi mai grave. Ne așteptăm, din păcate, la o creștere a numărului bolnavilor, dar vedem cu toții că și statul se pregătește din ce în ce mai bine.

Îmi doresc foarte mult ca și românii să fie din ce în ce mai bine pregătiți și să respecte aceste norme.

Împreună vom trece prin această criză.

Vă mulțumesc!

Sursa: Presidency.ro 

https://www.stiricrestine.ro/2020/03/28/declaratia-de-presa-a-presedintelui-romaniei-klaus-iohannis-de-la-spitalul-militar/?

Ravi Zacharias despre răspunsul creştinului în fata crizei coronavirusului

download - Copie

 Poteraș Ionuț  28-03-2020 16:50:26

Cunoscutul apologet creştin Ravi Zacharias a discutat despre diagnosticul de cancer pe care l-a primit recent şi a oferit şi nişte sfaturi înţelepte despre cum ar trebuie să răspundă creştinii la pandemia generată de coronavirus.

La începutul acestei luni, Zacharias a făcut cunoscut că a trecut recent printr-o operaţie la coloană, care l-a lăsat cu dureri foarte mari. La scurt timp după operaţie, în urma unei biopsii recoltate în timpul operaţiei, Ravi a aflat că a dezvoltat o formă rară de cancer numit „sarcom”.

Într-un convorbire telefonică avută cu Ben Shapiro, un comentator politic conservator şi realizator al unui podcast zilnic care se difuzează online, renumitul apologet a oferit mai multe detalii despre suferinţa prin care trece. „A fost un şoc,” a spus el despre diagnostic. „Voi începe tratamentul în curând.”

Zacharias a spus că cea mai mare provocare în recuperarea sa este durerea cauzată de tumoare, care apasă pe coloana vertebrală. „Sincer, n-am simţit durere mai mare în toată viaţa mea…durere de noapte i se spune. Dar ştii ce, am să trec şi prin asta, şi am să întorc înapoi la lucru full-time până în iunie sau iulie.”

„Preţuiesc rugăciunile voastre,” a adăugat Ravi. „Ştiu că mă aşteaptă o perioadă dificilă, dar ştiu că rugăciunile oamenilor şi puterea lui Dumnezeu mă vor ajuta să ajung la capăt.”

În legătură cu criza generată de coronavirus, Zacharias spune că toţi creştinii trebuie să „îmbine credinţa în Dumnezeu cu înţelepciunea. Încrede-te în Dumnezeu, dar ascultă recomandările autorităţilor şi păstrează-te pe tine şi pe toţi cei dragi ai tăi în siguranţă.”

„Ne-am obişnuit să trăim în confort şi să fim protejați, aşa că atunci când suntem într-o situaţie când lucrurile par a fi scăpat de sub control putem deveni foarte descurajaţi şi înfricoşaţi.”

„Tratează lucrurile cu seriozitate, nu te arăta viteaz. Asigură-te tot timpul că relaţia ta cu Domnul şi cu familia ta este puternică. Astea sunt lucrurile care o să conteze cele mai mult în cele din urmă.”

Răspunzând unei întrebări despre importanţa rugăciunii în aceste vremuri, Ravi a avertizat creştinii care privesc la această practică spirituală ca la un fel de „automat cu monezi”, în care „introduci moneda potrivită şi te alegi cu produsul dorit”. În loc de asta, „rugăciunea înseamnă o recunoaştere a suveranităţii lui Dumnezeu şi o căutare a călăuzirii Sale în această vreme de necaz,” un sfat foarte potrivit acum când Covid-19 pare să fi umplut tot globul pământesc.

„Rugăciunea înseamnă comuniune cu Dumnezeu,” a concluzionat Ravi. „Este procesul prin care inimile noastre sunt pregătite să accepte voia Lui şi se aliniază cu planul Lui pentru fiecare dintre noi. Rugăciunea este o predare a vieţii în mâinile lui Dumnezeu.”

Sursa: CBN News

https://www.stiricrestine.ro/2020/03/28/ravi-zacharias-despre-raspunsul-crestinului-in-fata-crizei-coronavirusului/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+StiriCrestine+%28STIRI+CRESTINE%29

Să vorbești de bine pe aproapele tău (chiar dacă sunt evrei)

download - Copie

Mâini fluturând steagul Israelului - imagine preluată de pe site-ul haaretz.com

Zilele aceastea poporul Israelsărbătorește 69 de ani de independență. Cu o zi înainte, în timp ce toți românii erau plecați la grătare, la distracție, la veselie, poporul Israel, care se află pe același fus orar cu cel al României, avea o altă sărbătoare de jale, ziua memorială a eroilor lor, a celor care au căzut în luptă pentru binele poporului Israel. În timp ce citeam zilele trecute aceste informații… au început să îmi apară în mintea mea tot felul de memorii legate de Israel, de poporul din care a venit Mântuitorul nostru al tuturor, Yeshuah Hamashiach, adică Isus Hristos.

Unul din lucrurile de care mi-am amintit și de care vreau să vă scriu în acest articol este despre un amic de al meu de pe Instagram pe care îl urmăresc de ceva vreme, și care m-a impresionat și continuă să mă impresioneze. El este evreu. A slujit în cadrul Forțelor Armate Israeliene și a văzut cu ochii lui cum alți colegi și compatrioți de ai lui au murit pe câmpul de luptă, fiind doborâți de atacurile despre care noi auzim sau nu la știri – asta pentru că sunt mușamalizate și ni se prezintă doar parțial adevărul evenimentelor.

Recent a fost plecat într-o vacanță și a mers în Europa la mai multe biserici creștine, unde a avut ocazia să-și întâlnească prietenii pe care îi știe poate doar din mediul online. Le-a spus depsre Israel și de importanța rolului poporului Israel în istoria umanității. Le-a spus despre viața lui, despre ceea ce Dumnezeul părinților lui a făcut și face în ei, prin ei, în țara lor. Le-a spus să se roage pentru pacea Ierusalimului și, mai presus de orice, a vorbit de bine țara lui. Am ramas atât de uimit de ceea ce face acest tânăr care nici măcar nu este ambasadorul Israelului.

Lucrul acesta m-a marcat. Câtă pasiune să ai să vorbești despre țara ta, țara în care s-a născut și Mântuitorul lumii, și să aduci și altora un mesaj de împăcare, de alertă, de a stârni curiozitatea altora să afle mai multe despre ce este poporul Israel, ce face Dumnezeu acolo și cum Cuvântul Său se împlinește cu acest ținut care este atât de revendicat și atacat de forțele dușmanilor din jurul lor.

Dumnezeu îi spunea lui Avraam în Vechiul Testament că El va binecuvânta pe cei care îl vor binecuvânta – pe el, pe poporul său, pe Israel – și va blestema pe cine îl va blestema (Geneza 12:3). E așa de ușor și de simplu să rostimambele lucruri pe gura noastră. Doar că nu este simplu să înțelegem și consecințele de durată ale celor două acțiuni diametral opuse. Fie că ești sau nu pro-Israel, cuvântul rostit de Dumnezeu lui Avraam se împlinește și este adevărat, fie că vrei tu sau nu lucrul acesta. Nu e nevoie să faci teste sau să urmărești dacă ceea ce scriu este adevărat – doar dacă nu cumva ești ori foarte sceptic, ori foarte bizar.

Dumnezeu nu te binecuvintează pentru că faci ceva ce scrie în Cuvântul Său, ci binecuvintează pentru că este parte din natura Sa să binecuvinteze. El dă ploaie și peste cei buni și peste cei răi. El dă pocăință și celor care iubesc poporul Israel și celor care sunt anti-semiți și care au resentimente față de poporul Israel. La momentul potrivit Dumnezeu este cel care poate să elibereze aceste persoane de acest resentiment și să îi facă să înțeleagă realitatea caracterului Său divin.

Noi am fost chemați să binecuvântăm și să moștenim binecuvântarea. Nici unuia dintre noi nu i s-a promis vreodată suferința, durerea, necazul, dar mulți dintre noi alegem să ne complacem în suferință, în durere, în necaz. Dacă am rosti binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi, peste situația noastră actuală, peste suferința noastră, cu siguranță că vom vedea schimbare în jurul nostru. Cuvintele gurii noastre sunt cele care ne vor aduce bucurie și tot ele sunt cele care ne vor condamna. De ce să nu rostești ceva de bine despre tine chiar acum?Dar cu privire la familia ta? Sau la biserica ta? Sau la țara în care te afli acum? Dacă te poți relaționa cu toate acestea, ai putea vorbi de bine și pe Israel! Ai putea rosti ca Numele Domnului să fie peste țara aceasta așa cum este peste casa ta, peste copiii tăi, peste posesiunile tale. Ai putea să vorbești de bine Ierusalimul și să îți pleci genunchii și să rostești ca pacea să vină peste Ierusalim, la fel cum tu rostești pacea să vină peste ființa ta, peste casa ta, peste mașina ta, peste ce vrei tu.

Morala este că dacă tu vrei să ai parte de bine, tu rostești ca binele să se întâmple în viața ta. Și dacă vrei ca binele să fie în fața ta, de ce să nu vrei ca și aproapele tău să fie bine? Cât de mult iubim noi pe cei care sunt pe același fus orar cu al nostru, de la care noi am ajuns să primim mântuirea, eliberarea, și viața nouă, prin Isus Hristos? Este oare ceva prea greu să spui, acum măcar, ca pacea să coboare peste Israel, ca Israel să fie binecuvântat, așa cum tu vrei să fi binecuvântat? Aș vrea să accepți această provocare și orice alt gând pe care l-ai avea cu privire la istoria poporului Israel să-l lași deoparte. Trecutul este trecut și nu mai poți schimba nimic din el. Poți să schimbi vorba ta, și să vorbești de bine pe aproapele tău – chiar dacă acesta este poporul Israel.

Notă: Material scris pentru Editorial – Publicația de Apologetică, mai 2017.

RECENT POST

OPT LUCRURI PE CARE NU LE-A SPUS NICIODATĂ ISUS

APR 22, 2018

LINIȘTE VĂ ROG! TREI LUCRURI CARE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND FOLOSEȘTI TĂCEREA LA SLUJBA DE ÎNCHINARE

APR 15, 2018

STUDIU: MAJORITATEA PASTORILOR SPUN CĂ EI NU ÎȘI DISCIPLINEAZĂ NICIODATĂ MEMBRII PENTRU ABATERI PĂCĂTOASE

APR 14, 2018

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/05/sa-vorbesti-de-bine-pe-aproapele-tau.html

​Să te cunoască Dumnezeu de Caius Obeada

download - Copie

În viața de credință sunt anumite principii care ajung să-ți influențeze viața și trăirea. Doctrinele la care ajungi sa aderezi sunt corelate la cea ce o persoana ajunge sa înțeleagă despre Dumnezeu. Cunoșterea atributelor lui Dumnezeu a cea ce este și modul în care se manifestă ajung să aducă o claritate a rolului și limitările omului în relație cu Dumnezeu.

Sunt multe așteptări din partea omului față de Dumnezeu. De exemplu vrem un Dumnezeu care să ne fie la dispoziție în toate problemele cu care suntem confruntați. Dacă suntem bolnavi vrem să fim vindecați. Dacă păcătuim vrem să fim iertați. Daca trăim în imoralitate vrem să fim îngăduiți. Daca ni se face nedreptate vrem ca Dumnezeu să pedepseasca pe toți vrăjmașii noștri. Omul în limita minții lui îl reduce pe Dumnezeu la o marionetă, sugerând ca Dumnezeu este totul și în toate, a cea ce inima omului deziderează.

Sunt multe așteptări din partea omului, mai ales a celuia care nu este interesat sa aibe o relație personală cu Dumnezeu, însă dorește să beneficieze de bunătatea și atributele Sale. În ce privește credincioșii, sunt opinii diferite în ce privește cine este Dumnezeu și ce așteptări avem din partea Sa. Așteptările noastre sunt multe, și adeseori chiar impunătoare, însă uitâm de multe ori cu Cine stăm de vorbă.

În cadrul Grupului de Apologetică, organizat de misiunea Vox Dei pe paginile de pe Facebook, am lansat o întrebare simplă, căutând întrebări tot așa de simple: „Ce este mai important, să-L cunoști pe Dumnezeu sau să te cunoască Dumnezeu pe tine?” Pentru unii pare a fi o întrebare cu tâlc, sau cu răspuns dublu. Unii au preferat să exprime o opiniei generală fără un răspuns concret. Mă folosesc de această oportunitate să dau un răspuns personal la această întrebare.

De ce?

Observație istorică: Uitându-ne pe paginile Scripturi se pare că Dumnezeu se introduce omului, și în mod deosebit oamenilor de care Dumnezeu a vrut să se folosească. În gradina Edenului, Dumnezeu crează pe om și primul act Dumnezeiesc a fost să binecuvinteze pe om și să-i dea o poruncă: ”Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:28) În Geneza capitolul 12:1, Dumnezeu se introduce lui Avraam spunând: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.” În Exod 3:4 găsim întâlnirea între Dumnezeu și Moise: Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” Chemarea proorocului Ieremia da o lumină deosebită în ce privește alegerile lui Dumnezeu. În cartea lui Ieremia 1:4 găsim scris: „Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem proroc al neamurilor.” Trecând peste o serie de chemări speciale din Vechiul Testament, chemarea ucenicilor este deosebită, la fel ca și chemarea lui Pavel. Într-o observație sumară a Scripturilor, se pare că Dumnezeu se introduce omului, ci nu omul lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere se pare că este mai important să te cunoască Dumnezeu decât tu să-l cunoști pe El, având în vedere că inițiativa de relație personală vine din partea lui Dumnezeu.

Observație Biblică: În primul rând este necesar să înțelegem și să recunoaștem Suveranitatea lui Dumnezeu. Psalmul 103:19 spune: ”Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot.” Ne se poate ignora autoritatea si suveranitatea lui Dumnezeu, independenta de a face ce vrea, cand vrea, unde vrea, indiferent de circumstanțe și opiniile altora. O serie de versete demonstreaza Suveranitatea Sa în creație, în alegerile pe care le face în voia Sa. Dacă în citirea sumară a Vechiului Testament ajungem să identificăm un mod clar și direct de alegere a lui Dumnezeu a oamenilor prin care dorește să-și facă voia, în următoarele rânduri am să scot în evidență niște texte care sugerează și adeverește practica lui Dumnezeu în alegerea oamenilor Săi, nu numai în Legământul cel vechi dar și în Legământul cel nou. Efeseni 1:4-6- ”În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. Efeseni 2:3-5 – ” Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).” Efeseni 2:8 – ” Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Efeseni 2:10 – ” Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Romani 8:29-30 – ” Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Romani 9:15-16 – ” Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.”Romani 9:11 – ” Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă,” Toate aceste texte nu numai că adeveresc cunoștința lui Dumnezeu față de copii Săi, însă dă o perspectivă a importanței pe care Dumnezeu o dă copiilor Săi.

Nu pot să trec cu vederea textul din Matei 7:21-23 unde scrie: ”Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Acest text imi aduce aminte de mulțimea oamenilor pe care i-am cunoscut pe parcursul vieții mele și care totuși nu au gustat bunătatea Sa, oameni care au știut totul despre Dumnezeu și totuși nu au fost cunoscuți.

Observație teologică: Teologul James Innell Packer face următoare afirmație: ”Ceea ce contează mai presus de orice, în ultima analiza nu este faptul că ştiu pe Dumnezeu, dar lucrul cel mai mare care trebuie subliniat, este faptul că El mă ştie. Eu sunt chipul săpat în mâinile Lui [Isa. 49:16]. Niciodată nu sunt uitat de El. Toate cunoştinţele mele despre Eldepind de iniţiativa Sa de a mă cunoaște.” (Knowing God (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1993), 41-42) Un alt telog pe nume C. S. Lewis spunea: ”Cum crede Dumnezeu despre noi nu numai că este important, de un infinit de ori mai important.Într-adevăr, așa cum noi gândim despre El nu are nici o importanță cu excepția moduluia cea ce El crede despre noi….De a face voia Sa…. a fi un ingridient special în bucuria Divină….de a fi iubit de Dumnezeu, nu din milă, dar ca bucuria unui artist care se bucură de lucrarea mâinii Sale, ca un tată de fiul său…. —”The Weight of Glory,” in The Weight of Glory: And Other Addresses (orig., 1949; HarperCollins:2001), 39. R.C.Sproul Jr. scrie: ” Cea ce vreu este nu să fiu cunoscut ca un mare teolog și mare om a lui Dumnezeu, dar să fiu cunoscut de Dumnezeu ca un umil copil al Său.” (When Pigs Fly by R.C. Sproul Jr.) Mulți teologi și oameni a lui Dumnezeu au găsit cu cale că este mai preferabil să fi cunoscut de Dumnezeu decât tu să-L cunoști pe El. Chemarea și darul primit din partea Duhului Sfant devin o confirmare a unei investitii pe care Dumnezeu o face în copii Săi.

Concluzie

Cunoașterea căilor Sale, a Cuvântului Său devin de o importanță deosebită după nașterea din nou. Mulți cunosc teologie, cunosc Scripturile, și totuși nu sunt interesați într-o relație specială cu El. Odată ce relația a fost inițiată de Dumnezeu, un credincios nu poate să ignore importanța creșterii in Domnul Christos, a procesului de maturare la care este expus datorită necesității de lucrare la care este chemat. Versetul din 1Corinteni 3:8 este clar in privinta unei relații necesare cu Dumnezeu – ” Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.” Galateni 4:9 – ”Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?” Acesta este un alt verset care ar trebui să dea inspirație la o trăire în Domnul Christos. În ce mă privește, găsesc cu cale că este de un infinit de ori mai important să ma cunoască Dumnezeu, decât eu să-l cunosc pe El. Coram Deo! Shalom!

ALTE ARTICOLE

Impliniri binecuvantate de Rusalii – Pastor Ion Damian

Să te cunoască Dumnezeu – de Caius ObeadaO CETATE DE NEBIRUIT – Nicolae Rădoi

Ce spune Biblia despre Ierusalim, capitala eternă a Israelului – Pastor Samuel Tuțac

Ziua Mondiala de Evanghelizare – „Global Outreach Day” , 26 mai 2018

FRATELE PASTOR IACOB IOSIF A FOST CHEMAT ACASA LA DOMNUL

Alfie Evans m-a ajutat! – Pastor Viorel Iuga

Atelier de fanfare la Biserica Crestină Baptistă Curtici

Cu foarte mult timp în urmă, profetul întreba: „Oare tăcând faceţi voi dreptate?” – Pastor Viorel Iuga

Comunicatul Aliantei Evanghelice din România: AER a luat act de hărțuirea la care este supus de către ONG-uri purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, domnul Vasile Bănescu, prin reclamarea la CNCD+ M

http://www.baptisti-arad.ro/articole/s-te-cunoasc-dumnezeu-

SĂ RÂDEM CU NOE

download - Copie

N-am citit nimic din ce s-a scris despre filmul Noe, pentru că voiam să-l văd fără  prejudecățile altora. Mi le-am păstrat numai pe ale mele, cele deprinse din educația religioasă căpătată și din lectura Bibliei (și pe care le socotesc în bună măsură îndreptățite, chiar dacă ar putea suferi unele ajustări, mai ales acolo unde textul sacru tace). Dar ce mi-a fost dat să văd a întrecut orice așteptări. Mă așteptam la un fel de tragedie antică sau măcar la un potop… de efecte speciale, de imaginație. Însă m-am ales cu o semi-comedie. Un Noe surprins în ipostaze de un savuros umor involuntar.

Puritanul bigot

Noe pare să fi înțeles întreg mesajul divin nu în termenii izbăvirii, ci în cei ai dreptății. Iar potrivit acestei dreptăți, el și toată familia trebuie să fie ultimii supraviețuitori ai speciei, dar și garanți ai faptului că omenirea nu se va mai perpetua. Hotărât să înfăptuiască dreptatea în felul în care a înțeles-o el, Noe e în stare să-și omoare nepoatele, ca să se asigure că specia umană moare odată cu familia sa. E limpede însă că ar avea nevoie de câte o revelație suplimentară, pe model mai carismatic. În lipsă de așa ceva, se mulțumește și cu eventuale confirmări circumstanțiale, pe stil mai cesaționist.

La final, puritanul clachează monumental și, în loc să aducă jertfa de mulțumire, primul lui gest după ce pune iarăși piciorul pe pământ e să se îmbete ca porcul. În apărarea sa am putea invoca toată presiunea acumulată vreme îndelungată. Adevărul e că, la câte inadvertențe există între film și narațiunea biblică, mă așteptam să fie sărită din schemă partea cu beția, mai ales că a fost sărită cea cu jertfa (probabil ca să nu-i supere pe iubitorii de animale), dar se pare că puritanismul scenariștilor include și obsesia pentru alcooluri.

Tatăl ratat

Ca tată și soț, Noe se cam ratează din pricina… muncii. Preocupat de misiunea lui unică, uită să își mai educe copiii, care cresc revoltați și extrem de dezorientați. Dar Noe pare de la început resemnat cu situația, obsedat de chemarea lui excepțională.

Copiii sunt cam hipsteri după aspect, cu probleme de personalitate. Morala lor de secol XX gravitează în jurul unui vag concept de iubire. Iafet pare o neinspirată parodie involuntară după personajul tragic din Călăuza, al fetiței mute.

La un moment dat, devine pur și simplu un tiran religios, care nu mai poate înțelege nimic omenesc, gata să-și devoreze familia. De fapt, în acele scene, el pare extras dintr-o istorie străveche, pus împreună cu o familie contemporană și lăsați să conviețuiască pentru amuzamentul spectatorilor. Mai apare și un discurs absolut inutil pe care îl ține soția lui și care cântă în altă orchestră decât Noe. Universuri paralele.

Eco-friendly

Filmul e atâta de eco, încât cauza căreia Noe își dedică viața (sacrificându-și familia) e să salveze speciile primejduite de Potop. Fiind singurele neatinse de păcat, numai animalele mai au dreptul să trăiască. Așa prevede, în viziunea lui, sentința divină – niciodată confirmată explicit. E interesant că îi venea mult mai ușor să căsăpească oameni decât să se atingă de animale sau chiar de plante. Este o fază în care îi învață pe fiii lui să se bucure de flori fără să le culeagă. Dar, câteva cadre mai târziu, mătrășește trei zdrahoni care vânau un soi de câine cu solzi.

Mici „picanterii”

Atelierul de terapie ocupațională din interiorul arcei. Când l-am văzut pe Noe meșterind ceva într-un fel de atelier improvizat, m-am întrebat dacă nu cumva a rămas cuplat și acum construiește replici miniaturale ale arcei. Nu m-am înșelat foarte tare, fiindcă Sem la un moment dat scoate, nu se știe de unde, un pui de arcă, varianta coupé cu două locuri, pe care vrea să evadeze cu soața. Dar nu-i iese.

Tehnici de adormire a făpturilor greu de adormit (foarte utile pentru părinți!). Părinții cu copii mici știu cât de valoroase pot fi astfel de ritualuri eficiente. Încă n-am încercat, dar poate revăd scenele pentru edificare.

Frizura lui Noe. O perpetuă sursă de mirare. Ziceai că are hair-stylist undeva în cala arcei.

Tubal-Cain avea ceva din Attila (dar fără cal) și Gingis-Han (dar fără iatagan). Aruncat absolut gratuit pe arcă, printr-o spărtură realizată cu toporișca în ultimele clipe dinainte de Potop, Tubal-Cain e ținut la păstrare pe tot parcursul prăpădului doar ca să moară într-o încăierare involuntar hilară taman când arca dă cu chila de vârful muntelui. S-a înecat ca… hunul la mal.

Steagul dacilor. Am înțeles, în sfârșit, de unde aveau dacii steagul. De la Noe. Apare în film un animal extrem de solzos ce pare coborât de pe columnă (sau unde o fi fost reprezentat steagul lui Decebal). Sau poate că doar l-au plagiat scenariștii…

Hai să fim și serioși puțin

La nivel de idei, filmul mi se pare o combinație de puritanism, antropologie pesimistă (săracă) de sorginte protestantă și psihologism ieftim modern. Îmbrăcate toate într-o haină green. Personajul principal este însă „fisurat”, pentru că, în momentul de maximă tensiune familială, când e gata să ia viața celor două nepoate gemene – s-o fi confundat cu Avraam la faza asta? – omul clachează în credința lui nestrămutată care e biruită de… iubireeeee!

Însă, în loc să-și facă un sepuku onorabil, semn că își trăiește apoteoza propriei încredințări, sau să sufere o bruscă iluminare justificativă, are doar un moment de ezitare încruntată. Într-un dialog ulterior, va povesti că a simțit… iubireeee, dar, după cum am înțeles eu atmosfera, sentimentul ăla pare dintr-alt film, nu din ăsta.

Despre inadvertențele (numeroase) dintre film și textul biblic nici nu are rost să vorbim, fiindcă, la un moment dat, sunt realități paralele. Dar măcar se putea încropi o poveste onorabilă, spectaculoasă și fără trucuri hilare pentru a întreține suspansul (că știm toți deznodământul, nu?), chiar dacă situată pe pârleazul necanonic. Impresia mea e că poate era mai bine să-l fi ales pe Schwartzenegger în locul lui Russel Crowe, măcar ieșea un film de acțiune. Cum ar fi sunat „Hasta la vista, lume!”?

Dacă se vrea însă o reinterpretare a eroului biblic, filmul nu face decât să proiecteze un ego de secol XX într-un spațiu oarecum fantast, în care însă omul rămâne tot singur cu părerea lui despre toți și toate, fiindcă cerul îi rămâne închis, iar Dumnezeu pare mai degrabă mort, deși toți vorbesc despre el ca și cum l-ar fi cunoscut.

În orice caz, omul și Dumnezeul lui par depășiți de situație. Întreaga lume pare, de fapt, un fel de proiecţie debitată de creierul lui Noe, iar Dumnezeu luptă din răsputeri, în anonimat, să străpungă găoacea, ca să mai producă o minune. Exemplară mi se pare scena în care Noe, marele iniţiat care primeşte mesaje divine, ajunge pe propria arcă, făgăduită lui, mai degrabă accidental şi prin forţa muşchilor şi împrejurărilor decât prin graţia divină. Nu ştiu dacă asta s-a vrut, dar dacă-i aşa, atunci se poate vorbi de o reuşită, fiindcă avem ocazia să vedem cât de ridicoli suntem în fixaţiile noastre (inclusiv „spirituale”) şi cât de îngustă-i lumea pe care omul contemporan şi-o desenează şi are impresia că o stăpâneşte şi o cunoaşte.

Sait https://drezina.wordpress.com/2014/12/08/sa-radem-cu-noe/

Să numim cele „Cincizeci de umbre ale lui Grey” ce sunt de fapt: Pervertire

download - Copie

Fifty Shades of Grey - fotografie preluată de pe facebook

În urmă cu câteva zile cineva îmi povestea că a citit cu mareardoare primul capitol din cartea „Cincizeci de umbre ale lui Grey” scrisă de autoarea E. L. James. Nu m-a atras niciodată astfel de cărţi, dar priveam pe faţa acelei persoane cum relata cuentuziasm că a citit de 3 ori acel capitol (pentru că nu avea încă achiziţionată trilogia să dea detalii extra).

Când a fost publicat romanul „Fifty Shades of Grey” (tradus şi în limba română cu titlul „Cincizeci de umbre ale lui Grey„) acum 3 ani criticii o descriau ca fiind „plictisitoare şi slab scrisă”, „deprimantă” şi „o glumă tristă”. Şi totuşi s-au vândut 100 de milioane de copii (cartea în limba engleză).

Femeile au fost fascinate de povestea întunecată a unei studente de colegiu de 21 de ani, Ana Steele, care se îndrăgosteşte de un tânăr frumos dar şi misterios miliardar numit Christian Grey, după ce aceasta i-a luat un interviu pentru un ziar.

Cartea a fost în mod clar clasată drept „pornografie mommy” (un sub-gen de literatură erotică care s-a dezvoltat după apariţia cărţi lui E. L. James, sursă definiţie pe scurt) deoarece conţine grafică sexuală şi este plină de limbaj crud, dar şi pentru că Christian se aşteaptă ca prietenele sale să se supună gusturilor sale sexuale – care implică biciuri, lanţuri, catuşe şi cravate de culoarea gri.

Doar că aceasta nu este doar simplă pornografie în literatură, este pornografie de dependenţă, şi apare în cinematografe din zona voastră de Valentine’s Day!

Versiunea de film a cărţii va apărea la cinematografe pe 13 februarie (în Statele Unite) şi Fandago spune că Fifty Shades of Grey deja depăşeşte recordurile pentru vânzările de bilete luate în avans. Se presupune că fanii cărţii vor sta la rând la cinematografe să-l vadă pe Christian cum o abuzează pe Ana în dormitorul lui, pe care ea îl numeşte Camera Roşie a Durerii.

Criticii s-au aşteptat ca filmul să fie evaluat N-17 [adică, interzis celor sub 17 ani] (În cele din urmă, actorul care joacă rolul lui Christian, Jamie Dornan, a vizitat o teminţă de sex pentru a se pregăti pentru rol.) Doar că Motion Picture Association of America (Asociaţia de Film din America) a anunţat săptămâna trecută că Fifty Shades va fi clasificat drept R [adică, accesul restricţionat, cei sub 17 ani pot urmări aceasta doar de faţă cu părinţii sau un tutore; părinţii sunt îndemnaţi să afle mai multe despre film înainte de a viziona astfel de filme, sursă descriere clasificări]. Aceasta înseamnă că (1) scenele de sex au fost editate cu atenţie, (2) adolescenţii îl pot urmării legal, şi (3) filmul va face probabil o tonă de bani.

Cred că mi se face rău deja.

Cei din America se enervează atunci când companiile de petrol aruncă lichidul toxic în oceane; şi totuşi noi aplaudăm atunci când Hollywood-ul varsă un tanc de gunoi otrăvitor precum Fifty Shades of Grey în ţara noastră – cu nici măcar vreo ofertă de a curăţa prejudiciul creatAr trebui să fim revolaţi. Nu voi trece pe lângă cinematograf atunci când va avea debutul acest film, însă voi îndemna pe oameni să se gândească înainte ca să cheltuie $10,50 (cât costă biletul la cinematograf în America) pentru a trage apa peste ce a mai rămas din decenţa noastră (nu ne referim doar la America acum, ci şi la România).

Mai jos sunt trei din cele mai mari motive pentru care îndemn pe fiecare în parte să-şi acopere ochii şi să fugă de Cincizeci de umbre ale lui Grey:

1. Aceasta încurajează lumea la devianţă sexuală. În cadrul romanului, Christian o invită pe Ana să devină partenerul lui sexual, însă el îi cere să semneze un document care să indice clar ceea ce el plănuieşte să-i facă acesteia – şi el îi cere ca ea să nu spună nimănui despre aceasta. Contractul spune: „Supusa va accepta biciuiri, flagelări, chelfăneli, lovituri cu un baston, lovituri cu o paletă, sau orice alt tip de disciplină pe care Dominantul ar decide să o administreze fără ezitare, investigare sau plângere.” Ana descoperă că Christian a avut relaţii de acest fel cu 15 alte femei – şi totuşi ea continuă să-l urmărească şi este de acord cu sexul dureros şi se bucură de acesta.

Poate că ar fi fost vreo valoare de răscumpărare în film dacă Ana ar fi sunat la poliţie sau dacă fugea din penthouse-ul lui Christian şi să fi refuzat avansurile lui pentru că ea se respecta pe sine. Dar nu – ea admite abuzul, şi semnalează femeilor de pretutindeni că este plăcere în durere. Filmul spune totodată femeilor că este OK să fi o sclavă sexuală fără minte, mai ales dacă prietenul tău este bogat, frumos şi are propriul său elicopter.

  1. Aceasta glorifică violenţa contra femeilor.Anul trecut un cercetător de laUniversitatea din Michigana făcut un studiu al efectelor cărţii Fifty Shades of Grey asupra cititoarelor. Acesta a dezvăluit că femeile care au citit cărţile (este o trilogie de fapt, cum am menţionat la început) au fost cu 25% mai probabil să aibă un partener abuziv, 34% cu mai multe şanse să aibă un partener care să le urmărească şi 65% au fost în mai mare măsură să se implice în chefuri cu beţii.

La fel cum este o legătură între jocurile video şi comportamentul violent la băieţii adolescenţi, acest studiu a arătat că femeile care au citit romane grafice porno tind să graviteze spre tipurile de relaţii abuzive descrise în cărţi precum Fifty Shades. Studiul a arătat totodată că aceste femei sunt mult mai predispuse să aibătulburări de alimentaţie. (Interesant este că personajul masculin dominant dinFifty Shades controlează cu mare atenţie obiceiurile de alimentaţie ale prietenei sale.)

  1. Aceasta perverteşte înţelesul dragostei.Într-o scenă din carte, Christian îi cumpără lui Ana o brăţară de platină şi diamant ca să-şi poată acoperi vănătăile de pe încheieturile mâinilor sale – care le-a căpătat după ce a fost legată de patul prietenului ei. Mesajul din partea iubitului lui Ana: te voi răni, dar îţi voi cumpăra daruri frumoase ca tu să stai cu mine. Asta e o suceală.Şi multe cupluri vor merge să vadă acest film de Valentine’s Day?

Unul dintre cele mai bizare momente din carte are loc după ce Ana îl părăseşte pe Christian şi apoi ea se întoarce la el. Ea spune: „Durerea fizică care mi-ai produs-o nu a fost aşa de rea precum durerea pierderii tale„. Orice psiholog îţi va spune că aceasta este mentalitatea unei victime de abuz, a cărui creier este spălat să creadă că atenţia care o primeşte ea de la abuzatorul ei este mai bună decât să nu aibă nici o atenţie.

Adevărata dragoste nu are de a face cu durerea, dominaţia sau controlul – doar că Hollywood-ul este fericit să servească astfel de lături de mari ajutor dacă oamenii sunt voitori să plătească pentru ele. Vă rog să protejaţi femeile. Vă rog să apăraţi decenţa. Vă rog să nu susţineţi acest film.

J. Lee Grady

Notă: Acest articol este o adaptare a unui material scris de  J. Lee Grady (foto alăturat) apărut iniţial înCharisma MagazineJ. Lee Grady este fost editor la Charisma. El poate fi urmărit pe Twitter @leegrady. El este autorul cărţii „10 Lies the Church Tells Women” (Zece minciuni pe care le spune biserica femeilor) şi alte cărţi. Mai multe detalii despre autor puteţi găşi în cadrul slujirii sale de la The Mordecai Project la adresathemordecaiproject.org. Tradus şi folosit cu permisiunea în scris din partea autorului. Dacă citaţi acest material în altă parte, este obligatoriu să păstraţi această notă de final, toate link-urile din el, şi să oferiţi sursa citării, adică acest blog. Mulţumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2015/02/sa-numim-cele-cincizeci-de-umbre-ale.html

SĂ HĂRĂNIM OILE, NU SĂ DISTRĂM CAPRELE !

download - Copie

C.H. Spurgeon 

POSTED ON JULY 22, 2011BY GTGOSPEL.WORDPRESS.COM

Printre creştinii declaraţi s-a furişat un rău atât de bătător la ochi şi de obraznic, încât chiar şi cei mai miopi îl pot vedea. În ultimii câţiva ani s-a răspândit cu repeziciune, ca drojdia care lucrează până ce s-a dospit tot aluatul. Rareori a insuflat Satan bisericilor ceva mai viclean şi mai abil, anume că este o parte a misiunii lor aceea de a oferi oamenilor distracţie pentru a-i putea câştiga. Mărturia Bisericii şi-a pierdut tot mai mult profunzimea, a devenit tot mai superficială. Puritanii încă vorbeau pe şleau, fără înconjur. Apoi omul a devenit indiferent şi n-a mai luat chiar aşa în tragic influenţele lumeşti. Curând, ele au fost tolerate la marginea bisericilor, Astăzi sunt instituite oficial cu argumentul că în felul acesta se pot atinge marile mase.

La aceasta răspund în felul următor: În primul rând, nu rezultă nicăieri din Scriptură că ţine de însărcinarea Bisericii creştine faptul de a oferi oamenilor distracţie. Dacă lucrul acesta ar ţine de lucrările spirituale, oare nu l-ar fi amintit Cristos? El a spus: ,,Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia întregii creaţii” (Mc,16:15). Este suficient de limpede. La fel de limpede ar fi fost dacă ar fi adăugat: „… şi oferiţi distracţie celor care nu primesc Evanghelia cu mare interes”. Dar nu găsim asemenea cuvinte. Se pare că El nu Se gândea la aşa ceva.

Să luăm un alt pasaj: ,,El a dat pe unii ca apostoli, pe alţii ca profeţi, pe alţii ca evanghelişti şi pe alţi ca păstori şi învăţători… pentru lucrarea de slujire” (Ef.4:ll-12). Unde să-i încadrăm pe mucaliţi? Duhul Sfânt nu-i menţionează. Au fost oare profeţi persecutaţi pentru că nu i-au făcut pe ascultători să râdă sau pentru că au refuzat să facă lucrul acesta? (…)

În al doilea rând: Oferirea de distracţie este în contrast direct cu învăţătura şi cu viaţa lui Cristos şi a apostolilor. Care a fost atitudinea Bisericii faţă de lume? ,,Voi sunteţi sarea…” (Mt5:13), nu bomboana! Sarea este respinsă, nu înghiţită (cu plăcere). Cuvintele lui Cristos au fost scurte şi dure; ,,Lăsaţi morţi să-şi înmormânteze morţi” (Mt.8.22), Isus credea aceasta cu o seriozitate sfântă!

De-ar fi introdus Cristos mai multe elemente vesele şi plăcute în predicile Sale, nu şi-ar fi pierdut popularitatea în incidentul din Ioan.6:60-69 (..,). Nu citesc deloc că El ar fi spus: ,,Fugi după ei, Petre, şi spune-le că de mâine dimineaţă vom pune un alt fel de serviciu religios, atractiv, cu o predică scurtă. Vom pregăti mulţimii o seară plăcută. Spune-le că se vor simţi bine. Repede, trebuie să-i aducem cumva încoace pe oameni!”

Lui Isus îi era milă de păcătoşi, El a suspinat şi a plâns din cauza lor, dar n-a încercat niciodată să-i distreze. în zadar va căuta cineva în Epistole Evanghelia distracţiei.

Mesajul sună: ,,Ieşiţi [din lume], rămâneţi afară şi păstraţi-vă, curaţi de ea!” (…) Primii creştini aveau o încredere nesfârşită în Evanghelie şi nu aveau nevoie de alte arme. După ce Petru şi loan au fost arestaţi din cauza predicilor lor, Biserica s-a strâns la rugăciune [Fapte 4]. Dar, în cererea ei, n-a spus: ,,Doamne, dă servilor Tăi ca prin distracţia inofensivă şi chibzuită pe care o oferim acestor oameni să le arătăm ce veseli suntem noi creştinii”.

Ei nu s-au lăsat opriţi în a-l vesti pe Cristos; ei nu aveau timp să organizeze distracţii. Împrăştiaţi de persecuţie, s-au dus pretutindeni şi au predicat Evanghelia. Ei şi-au pus lumea-n cap. Aceasta e deosebirea faţă de noi, creştini de azi.

,,0, Doamne, Te rog să cureţi Biserica de toata putreziciunea şi absurditatea cu care a împovărat-o diavolul şi să ne readuci la metodele apostolilor!”

În fine: ,,Distracţia creştină” nu-şi nimereşte ţinta. Ea pricinuieşte tinerilor convertiţi pagube pustiitoare. Să se scoale cei nepăsători şi batjocoritori, care îi mulţumesc lui Dumnezeu că Biserica le-a venit în întâmpinare la jumătatea drumului, şi să depună mărturie. Să ia cuvântul cei trudiţi şi împovăraţi care au găsit pace prin concertul ,,creştin”. Să se ridice alcoolicii care au primit impulsul decisiv la convertire prin piesa ,,creştină” de teatru. Nimeni nu se va ridica. Evanghelizarea prin distracţie nu duce pe nimeni la convertire.

Ceea ce avem astăzi nevoie este studiul cu încredere [al Cuvântului lui Dumnezeu ] împreună cu o viaţă spirituală serioasă, în care una creşte din cealaltă ca fructul din rădăcină. Avem nevoie de învăţătură biblică care să ne impresioneze în aşa fel mintea şi inima, încât să ne aprindem şi să ardem.

https://gtgospel.wordpress.com/2011/07/22/c-h-spurgeon-sa-hranim-oile-nu-sa-distram-caprele/

Isus din evanghelii (9)

download - Copie

scris pe pamant

Am ajuns la unul dintre textele din Evanghelia după Ioan care a iscat multe controverse și lungi dezbateri. În ansamblu, capitolul al optulea aduce în discuție tema libertății și este prefațat de o secțiune care nu apare în manuscrisele mai vechi care au transmis textele Noului Testament până astăzi. Atât pericopa cu femeia prinsă în adulter, cât și cea care urmează, care prezintă o confruntare dintre Isus și liderii religioși ai vremii, ne plasează în contextul unei evaluări în profunzime cu privire la raportul dintre om și Dumnezeu și cum anume Cristos se implică la acest nivel. Termenii utilizați, precum cei de adevăr, libertate, moarte, viață, minciună, păcat, Dumnezeu, diavol, nu numai că au o puternică încărcătură teologică și filosofică, ci primesc și o anvergură dincolo de cadrul religios iudaic, și nu se adresează doar intelectualilor vremii de atunci sau de astăzi, ci tuturor oamenilor, așa cum este și exemplul cu femeia păcătoasă. Identitatea lui Isus este din nou evaluată din mai multe perspective, iar textul biblic subliniază cu forță că tocmai modul în care noi ne raportăm la Cristos devine decisiv pentru maniera în care rezolvăm problemele pe care le aduc în joc termenii menționați mai sus. În acest capitol, Isus vorbește mult despre sine și despre misiunea sa, iar audiența este complet scandalizată atunci când el menționează că nu este din această lume și că a venit de la Dumnezeu tocmai pentru a aduce libertatea mult căutată de oameni. Ne oprim la câteva puncte de tensiune ale textului, mai ales acolo unde partenerii de dialog ai lui Cristos se blochează în anumite tipare și nu pot pricepe mesajul auzit.

Prima scenă interesantă este cea cu femeia prinsă realizând păcatul adulterului. Tabloul în sine pare aproape ireal. Cum adică, liderii și învățații poporului să aducă această femeie la Isus pentru a-i cere opinia despre cum ar trebui judecată? Înseamnă că situația de criză provocată de misiunea și personalitatea lui Cristos a atins cote îngrijorătoare. Am văzut că mulțimile îl urmau și îi confereau o anumită popularitate, dar știm și faptul că acestea sunt volatile și că nu reprezintă un criteriu solid pentru a apela la această strategie de a-l prinde pe Isus în flagrant. Mai sunt minunile care incomodează, dar cel mai mult deranjează atitudinea cu care Isus confruntă autoritățile religioase și politice, curajul cu care se adresează oamenilor printr-o nouă interpretare a Legii și îndrăzneala cu care nesocotește multe din tradițiile iudaice. Așadar, Isus este o amenințare reală și conducătorii sunt dispuși să facă orice pentru a-l acuza direct de un delict important. Însă atitudinea lui Cristos în fața situației pe care trebuie să o judece este genială. Nu răspunde provocării și nu intră în jocul adversarilor. Preferă să scrie pe pământ decât să vorbească cu ei, preferă acest gest simbolic ce reclamă o revizuire a atitudinii față de Lege și ceea ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu. Răspunsul scurt, pe care îl oferă în această stare de detașare față de miza pusă în joc de înțelepții vremii, reflectă tocmai ideea unei poziții noi de pe care omul este invitat să se raporteze la Dumnezeu. Când este vorba despre păcat și judecată, fiecare trebuie să se uite la sine mai întâi, însă când este vorba despre iubire și slujire, fiecare trebuie să privească mai întâi la folosul celorlalți. Această schimbare de paradigmă este inaugurată de Isus însuși. Misiunea sa nu reprezintă un act de rebeliune, nici atitudinea superioară a celui care nu s-a compromis și critică dur oamenii sistemului. Nu este vorba nici de elitismul unui rabin revoluționar care propune o nouă cale și care își caută adepți și popularitate. Isus se prezintă ca unul care se poziționează de partea celor mulți și aflați în nevoie, a celor marginalizați, bolnavi, păcătoși, neștiutori de carte și de cele sfinte, adică a celor care au nevoie de mântuire. Ca și în cazul femeii condamnate de Lege și de slujitorii ei, Isus prezintă vestea bună a lui Dumnezeu, dorința lui de a oferi oamenilor salvarea, șansa unei noi vieți și a unei schimbări profunde de gândire și comportament. Prin gestul său de a scrie, Isus pare să le spună înțelepților că acest mesaj îl regăsim și în Lege, dacă suntem dispuși să îi înțelegem spiritul și nu ne încăpățânăm să ne protejăm interesele și să ne dovedim dreptatea apelând la litera ei.

O altă situație care merită subliniată este confruntarea teologică dintre Isus și învățații evrei. Tema care provoacă dezbaterea este legată de identitatea lui Isus. Textul ne spune că asistăm la un soi de ofensivă a lui Cristos după ce a răspuns intrigii cu femeia păcătoasă. El le cere deschis oamenilor să îi accepte mesajul și misiunea, le cere să creadă că el este trimisul lui Dumnezeu care a venit să aducă lumina cunoașterii și călăuzire atât pentru poporul ales, cât și pentru întreaga lume. O asemenea pretenție pare exagerată nu numai pentru cunoscătorii Legii sfinte, ci și pentru orice om de rând. Isus pare un radical, un tip care se disociază de orice autoritate, de poporul său și de lume. Pretinde că nu este din această lume sau din această epocă istorică (ci din cea mesianică tocmai inaugurată de Dumnezeu) și că după puțină vreme va pleca dintre ei. Își asumă misiunea de a le fi oamenilor călăuză pentru cunoașterea adevărului și dobândirea libertății. Însă ceea ce se observă clar din textul biblic este faptul că între Isus și lideri nu se realizează un dialog autentic. Fiecare parte analizează lucrurile din alt plan: înțelepții rămân în paradigma lor literalistă, etnică și politică, în timp ce Isus deschide orizontul mesianic spre întreaga lume și istoria către dimensiunea escatologică a unei prezențe divine fără precedent în iconomia acestei lumi.

Un exemplu clar de decalaj dintre perspectiva lui Isus și a evreilor este reprezentat de discuția despre libertate. Pentru iudei, libertatea este asigurată prin cele două coordonate specifice vremii antice: sângele sau apartenența la un popor, etnie, familie sau categorie socială și credința sau raportul cu o divinitate validă, recunoscută. Cine nu respectă aceste coordonate este de altă categorie și este considerat străin, bastard, necredincios, sclav, adică neliber. Din perspectiva lui Isus, contrariul libertății este păcatul, nu sclavia determinată de originea etnică, socială și religioasă. Iar starea de păcat este una generală, nu îi privește doar pe cei ce nu sunt evrei, pentru că întreagă omenire se află sub robia păcatului. Calitatea de fiu a lui Avraam poate fi un avantaj de a beneficia de proximitatea iconomiei divine, dar ea nu oferă slobozenia mult căutată de oameni. Evreii profesau o idee despre libertate cu valențe ontologice, iar Isus le răspunde cumva în oglindă și introduce tema unui alt tip de filiație care oferă adevărata libertate. Dacă fiul lui Avraam nu poate fi liber prin sine, prin natura sa, cel ce devine fiul lui Dumnezeu dobândește slobozenia. Însă acestei exigențe ontologice îi corespunde întruparea. Cel care poate oferi acest statut și această identitate nouă este Fiul lui Dumnezeu însuși, cel care a venit în lume trimis de Tatăl pentru a elibera întreaga omenire. Isus se pune pe sine garantul dobândirii libertății în calitate de om autentic, ca cel care a venit să împlinească lucrarea lui Dumnezeu de mântuire de sub puterea păcatului. Cristos îi poate elibera pe semenii săi pentru că el însuși a trăit în lume ca un om liber, ca unul care a scos umanitatea de sub robia căderii. În acest punct, se observă cât de importantă este identitatea lui Isus și de ce textul biblic insistă pe acest subiect. Evreii au dreptate când dau libertății valențe ontologice, pentru că păcatul are implicații de același nivel. Libertatea și păcatul sunt cele două modalități de a trăi ale omului și ambele presupun modul său personal de existență și raportarea la ființa divină.

Pe final de capitol, disputa dintre Isus și dascălii vremii se radicalizează. Pe de o parte, Cristos este acuzat că este demonizat și că identitatea lui este bine cunoscută, că este un samaritean, adică un evreu de mâna a doua, un galilean ce poate fi considerat ca un rob, nicidecum ca unul care pretinde că oferă libertatea. Pe de altă parte, Isus le arată adversarilor că cei ce au ca tată pe diavol sunt tocmai cei care trăiesc în păcat, cei robiți de pofte și minciună. Cele două planuri se disting tot mai mult pe măsură ce se discută despre implicațiile fiecărui mod de viață, adică trăirea ca rob și ca om liber. Păcatul aduce moartea, fiind înțeleasă ca despărțire totală de Dumnezeu, nu ca sfârșit al vieții în lume. Însă Isus promite că cei ce îl ascultă și cred în el nu vor gusta moartea, ci dobândesc viața veșnică, darul lui Dumnezeu pentru oameni. Destinul fiecărui om este tranșat de modul în care se raportează la realitatea păcatului și la oferta divină de a dobândi libertatea și viața. Această ofertă este legată de persoana și misiunea lui Isus Cristos, iar adevărata sa identitate este crucială. El nu este doar un simplu evreu sau chiar semi-evreu, așa cum pretindeau liderii religioși iudei, și nici o ființă divină superioară care nu a avut de-a face cu umanitatea și starea ei căzută. El este Dumnezeu-omul, în același timp Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului, sursă a libertății și eliberatorul ființei umane din sclavia păcatului.

Dănuț Jemna

https://danutj.wordpress.com/2020/03/28/isus-din-evanghelii-9/

Natalia, 50 — Marius Cruceru

Sănătatea nu-mi permite astăzi să scriu mai mult, deși aș dori. Incredibil, dar astăzi Natalia a împlinit 50 de ani. Ne cunoaștem de 34 de ani, sîntem căsătoriți de 29 și nu am cunoscut ființă mai bună și mai credincioasă decît ea. O cunosc cel mai bine și mărturia ei, caracterul ei, consistența, consecvența și […] […]

Cum să învățăm copiii atitudinea corectă față de bani? | Adevărul despre Adevăr

download - Copie

MOLDOVA CREȘTINĂ TV

Cum să învățăm copiii atitudinea corectă față de bani? Ce spune Biblia despre aceasta?

Cum să ai spor la bani? | Pastor Vasile Filat

download - Copie

VASILE FILAT

NTREBARE: Părinte, ce trebuie să fac ca să am spor la bani? Nu-mi reușește să agonisesc nimic ca să pot să-mi fac o casă, sau să cumpăr ceva de valoare. Muncesc greu din noapte până în noapte, sunt departe de casă și parcă câștig mult, dar nu mă pot bucura de banii pe care îi câștig, căci totdeauna intervine ceva sau cineva și nu se mai alege nimic din banii pe care îi câștig. Ce să fac?

PENTRU PROCURAREA CURSULUI „BANII ȘI POSESIUNILE – ÎN CĂUTAREA FERICIRII” ȘI PENTRU ÎNSCRIEREA ÎN GRUPE DE STUDIU BIBLIC ONLINE SAU OFFLINE CONTACTAȚI LA +(373)69966779 SAU info@precept.md

CREŞTINUL ŞI DEPRESIA

download - Copie

Ce ar trebui să ştie un creştin despre depresie şi anxietate

21 feb 2014

De multe ori, depresia şi anxietatea sunt privite ca fiind două subiecte sensibile şi greu de abordat dintr-o perspectivă creştină, dae sunt din ce în ce mai multe persoane care suferă din această cauză, motiv pentru care ar trebui să ţinem de câteva aspecte importante ale acestor afecţiuni.

 

În general, în bisericile creştine predomină prejudecăţiile şi ideile greşite despre ceea ce este şi ce presupune depresia, de aceea, site u lrelevantmagazine.compropune câteva recomandări pe care creştinii ar trebui să le ştie şi să ţină cont de ele.

Depresia nu este ceea ce unii vor să te facă să crezi. Depresia nu este un defect de caracter, o tulburare din punct de vedere spiritual sau o dereglare emoţională şi nici măcar o alegere personală. Nu-i poţi cere unei persoane să nu mai fie deprimată, aşa cum nu-i poţi cere unei persoane care a murit să nu moară. Unii creştini îi compătimesc pe cei care suferă de depresie şi se gândesc că dacă ar avea măcar puţină credinţă, această problemă ar fi rezolvată. Bineînţeles, încrederea în puterea lui Dumnezeu este extrem de importantă, iar credinţa poate ajuta o persoană deprimată să treacă mai uşor prin aceasta, însă acest lucru nu înseamnă că trebuie exclus tratamentul medical sau psihiatric. Dacă o boală fizică este normal şi firesc să fie tratată din punct de vedere medical, o boală psihică, chiar dacă diferă de cea fizică şi este aproape invizibilă, trebuie tratată de asemenea, medical.

O boală mintală nu este un păcat. Anumite păcate, precum abuzul fizic, consumul anumitor substanţe pot provoca depresie, însă acest lucru nu înseamnă că persoana care suferă de depresie este vinovată de acest lucru. Atunci când depresia este privită drept un păcat, persoanele afectate de aceasta nu-şi dau seama de nevoia căutării unui tratament. De asemenea, ei nu-şi dau seama că trebuie să analizeze care sunt cauzele acesteia, pentru a o putea trata în mod corespunzător, lucru care derivă în atitudini greşite faţă de aceasta.

Biblia nu oferă „răspunsuri uşoare”. Sfânta Scriptură oferă multă înţelepciune, încurajări şi alinare pentru cei care suferă de depresie şi anxietate, însă este important ca versetele în care se vorbeşte despre faptul că nu ar trebui să existe îngrijorare, să nu fie scoase din context. O altă greşeală pe care o poate face cineva cu o persoană care suferă de depresie este să încerce să o convingă de faptul că având această boală, ele nu-L ascultă pe Dumnezeu. Este ca şi cum ar pune mai multă sare pe rană. Cel mai bun ajutor care poate fi oferit unei persoane cu depresie este ca Biserica să se roage pentru ea şi să-i ofere tot sprijinul, înţelegerea şi căldura de care are nevoie.

Anxietatea şi depresia nu „arată” cum ne imaginam adesea. De multe ori, suntem surprinşi când auzim că o persoană, pe care noi o vedeam fericită şi bucuroasă, suferă de depresie. În general, persoanele care suferă de această afecţiune îşi ascund foarte bine simţămintele şi gândurile, chiar şi în faţa medicului, de teama prejudecăţilor care însoţesc depresia. Nu este uşor să identifici un caz de depresie, deoarece aceasta poate prezenta simptome contradictorii şi se manifestă diferit în funcţie de persoană. Este important ca Biserica să înveţe să recunoască simptomele depresiei şi să ofere sprijin şi încurajări persoanelor în cauză, pentru ca în felul acesta ele să se deschidă şi să fie dispuse să primească şi mai mult ajutor.

Biserica nu vindecă depresia. Chiar dacă biserica nu ar avea prejudecăţi faţă de cei care suferă de depresie şi anxietate, acest lucru nu este de ajuns pentru vindecarea acestora. Întâlnirile şi seminariile pot aduce multe beneficii, însă de ceea ce este cel mai important este dragostea, care îi face pe cei din jur să înţeleagă condiţia persoanei respective şi să-şi dorească să o ajute şi rugăciunile înălţate pentru ea. Biserica poate greşi în ceea ce priveşte felul în care abordează depresia şi anxietatea, însă Christos oferă vindecare, încurajare şi alinare celui care I-o cere, iar Biserica şi creştinii sunt invitaţi să-I urmeze exemplul.

Taguri:  depresieanxietatebisericacrestini,

Copiii cu Sindrom Down – „deșeurile” societății moderne

download - Copie

Peste 90% dintre copiii cu Trisomie 21 (sindrom Down) sunt avortați. Ce va urma? 

Diagnosticul prenatal nu a promovat acceptarea din partea societății. ”Nu ați știut asta dinainte?” aud mereu părinții afectați. Doar 10% dintre copiii cu sindromul Down mai ajung astăzi să se nască, majoritatea dintre aceștia din cauză că nu s-a identificat la timp trisomia.

Copiii cu sindromul Down se pare că nu se potrivesc cu lumea noastră modernă. Multe familii suferă de o mare presiune socială  sau financiară, astfel încât un DA față de copilul lor nenăscut pare să fie imposibil.

Fiecare copil, și copiii noștri cu sindromul Down au un DREPT LA VIAȚĂ; este datoria, chiar responsabilitatea noastră să le asigurăm acest drept fundamental.Suntem provocați să apărăm dreptul la viață.

Mama unui copil afectat a spus: „Noi ne-am decis pentru acest copil, deoarece a fost un copil dorit și ne-am gândit că doar nu putem pur și simplu să-l trimitem înapoi precum o comandă de la magazin și să primim altul în loc.”

Viața omenească merită ocrotirea noastră de la bun început până la moartea naturală. Societățile occidentale sunt impregnate de valorile creștine. Dintre acestea face parte demnitatea inalterabilă a vieții omenești. Predecesorii noștri au întemeiat patria noastră frumoasă din încredere în Dumnezeu, în „numele lui Dumnezeu cel Atotputernic”!

Contribuțiile caselor noastre de asigurări se măresc din an în an și lovesc tot mai mult familiile noastre cu mulți copii. Unde se mai pot economisi cheltuieli în aparatul nostru sanitar de stat? Nu cumva la cei mai săraci și slabi ai noștri, la copiii noștri cu sindromul Down? Să ne angajăm curajos, în cazul în care la următoarea revizie a asigurărilor de sănătate nu se mai admit costurile medicale ale copiilor cu sindrom Down. În calitate de țară creștină să nu permitem niciodată acest lucru!

Viitoarelor mame li se oferă teste de sânge în vederea stabilirii unui diagnostic prenatal!

Cataloagele de servicii oferite de către casele de sănătate din Europa prevăd de acum tot mai mult teste de sânge pentru diagnosticul prenatal – pentru a putea reacționa din timp! Mamele în devenire se află în fața alegerii de a se supune diagnosticului prenatal pentru a recunoaște defectele genetice în stare incipientă sau să renunțe la test. De când genetica este în stare să dea un diagnostic al bolilor înainte de naștere, viitorii părinți se află în fața unor conflicte uriașe, care nu existau cu un timp în urmă. Noul test de sarcină a condus în ultimii ani la o creștere extremă a întreruperilor de sarcină.

Cifrele arată o imagine sumbră:

Odată descoperiți cu trisomie 21, de acum 90% dintre toți feții sunt avortați!Lumea nu devine mai bună prin faptul că este locuită de oameni aparent ”perfecți”, ci atunci când cresc solidaritatea umană, acceptarea și respectul reciproc.

Hotărârea Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) a decis acordarea unei despăgubiri pentru cazul în care nu se face avort. Curtea a formulat mai multe sentințe prin care a acordat femeilor gravide o despăgubire, din cauză că li s-a refuzat avortul (printre altele cauza Alicja Tysiac din Polonia)!

Unii oameni cu sindrom Down aproape că nu sunt restricționați în viața lor și pot chiar să absolve o facultate, în schimb alții sunt dependenți de ajutor străin și trebuie chiar să trăiască într-un cămin.

Apel urgent la rugăciune: Societatea noastră refuză tot mai mult copiilor noștri cu sindrom Down dreptul la viață. Dar Dumnezeu i-a creat și pe ei, are un plan și cu ei. Deseori ei aduc o îmbogățire comunității noastre umane, reprezintă un dar și deseori pot, în ciuda handicapului lor, să realizeze ceva măreț în viața lor.

Îi rog pe prietenii noștrii ai vieții nenăscute, bisericile noastre, comunitățile noastre creștine să se roage, pentru ca copiii noștri cu sindromul Down să fie în continuare recunoscuți și ocrotiți în țara noastră.

Fundația ”Ja zum Leben” – 
Mame în nevoi, Uznach
Pius Stössel, președinte

Sindromul Down în Islanda: 100% din copii, avortați!

Între timp, în Islanda toți copii diagnosticați cu sindromul Down sunt omorâți înainte de naștere. Aceasta se arată într-un raport actual al CBS, la care au fost invitați o consilieră pro-avort, un om de știință și mame de copii cu sindromul Down. Și o islandeză cu sindromul Down a fost invitată la cuvânt. Femeia povestește: „Nu ai un sentiment bun. Vreau ca oamenii să vadă că eu sunt ca toți ceilalți.” În 2009 încă s-au născut 3 copii cu sindromul Down în Islanda, dar între timp rata avortului a urcat la 100%.

Penny Nance, președinte al ”Concerned Women for America”, critică practica islandeză desemnând-o în mod clar ca fiind eugenie. „Totul este o barbarie de cel mai rău soi. Ce va urma? Ca o anumită țară să omoare pe toți bebelușii feminini în pântece? Oh, stați, că China deja face asta. Nu mai există graniță când te urci pe trenul devalorizării vieții umane.”

Și actrița Patricia Heaton își arată indignarea față de practica islandeză. Pe Twitter scrie: „Islanda nu șterge sindromul Down. Ea doar omoară pe fiecare ce îl poartă. Este o mare diferență.”

Sursa: Islanda (kath.net)

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”
http://www.culturavietii.ro/2017/10/19/copiii-cu-sindrom-deseurile-societatii-moderne/?

CNCD a semnat un parteneriat cu organizație LGBT având ca obiectiv „contracararea utilizării abuzive a libertății religioase pentru a genera intoleranță la adresa minorităților”. Reacție: Vor să scoată Coaliția pentru Familie în afara legii (2018)

download - Copie

CNCD a semnat un parteneriat cu organizație LGBT având ca obiectiv „contracararea utilizării abuzive a libertății religioase pentru a genera intoleranță la adresa minorităților”. Reacție: Vor să scoată Coaliția pentru Familie în afara legii FOTO: Replica.hd
Asociația ACCEPT și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) au anunțat, joi, că implementează, în perioada ianuarie 2018 – iunie 2019, un proiect cu finanțare europeană intitulat „Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTI”, care are obiectivul de a crește capacitatea autorităților publice și a profesioniștilor din domeniul justiției, sănătății, educației și asistenței sociale de a relaționa cu petenți, pacienți, elevi, studenți, clienți care aparțin acestei comunități, informează News.ro.
Proiectul „Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTI” este finanțat de Programul pentru Drepturi, Egalitate și Cetățenie (2014 – 2020) al Uniunii Europene.
Proiectul va începe cu instruirea unui grup de formatori ACCEPT și CNCD în trei domenii cheie, unul dintre acestea fiind: standarde/ recomandări profesionale și modele de bune practici pentru prevenirea și combaterea discriminării la nivel european, în domeniul justiției, sănătății, educației și asistenței sociale.
Alt domeniu cheie este contracararea utilizării abuzive a libertății religioase pentru a genera intoleranță la adresa minorităților și pentru a limita alte drepturi ale omului, inclusiv drepturile persoanelor LGBTI.
Cel de-al treilea domeniu cheie este reprezentat de drepturile persoanelor transgender, în privința recunoașterii juridice a identității de gen și a asigurării suportului medical în tranziție, precizează sursa citată.
Csaba Azsralos, președinte CNCD, a spus că din punctul său de vedere, perioada pe care România o traversează este una pozitivă, totuși, pentru că a ieșit din zona tabu referitoare la minoritățile sexuale.
„Din punctul meu de vedere, perioada pe care o traversăm este una totuși pozitivă, pentru că ceea ce a reușit România în ultimii 10 ani pe acest subiect este de a ieși din anonimat, dintr-o zonă tabu în care nu am discutat despre minoritățile sexuale, despre drepturile lor și despre încălcările drepturilor persoanelor care aparțin minorităților sexuale. Ceea ce putem vedea în ultimii ani este o prezență a acestui subiect în mediul public, ceea ce a condus la un grad mai ridicat de asumare a identității sexuale în spațiul public a acestor persoane”, a spus Azsralos.
„Toate aceste aspecte sunt importante, pentru că  este o cale de a gestiona stereotipuri și prejudecăți legate de persoane aparținând minorităților sexuale în România. Aceste dezbateri și acest dialog în societate deseori este mai intens, uneori chiar contondent, dar din punctul meu de vedere este benefic, pentru că ne exprimăm în societate punctele de vedere și este o cale prin care putem progresa în acest domeniu al drepturilor omului”, a adăugat președintele CNCD.
Proiectul „Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTI” are ca scop și realizarea unei campanii de informare la nivel național privind drepturile persoanelor LGBTI, pentru a preveni și combate discriminarea acestora. Un obiectiv al campaniei ACCEPT și CNCD este realizarea unor sesiuni de informare în minim 4 universități relevante, cât și evenimente publice în parteneriat pentru a celebra istoria și cultura comunității LGBTI.

Anghel Buturugă, unul dintre editorialiștii ActiveNews, a comentat această informație:  „Romania are un indice 10 din 10 (adica maximum) in ceea ce priveste libertatile personale legate de same-sex relationships, in indexul realizat de Cato Institute, printre alte organizatii (The Human Freedom Index, editia pe 2017).

Cu toate acestea, CNCD si ACCEPT tocmai au declansat un jihad cu guler alb, european. Ei vor sa limiteze, practic, libertatea religioasa. Cum altfel sa interpretezi asta: ”contracararea utilizării abuzive a libertății religioase pentru a genera intoleranță la adresa minorităților”.
Pai tot ce tine de doctrina BOR, a Bisericii Catolice, a cultelor protestante si neoprotestante importante din Romania este foarte clar si ”intolerant” la adresa scopurilor minoritatilor LGBT: parteneriat, casatorie, adoptii.
Prin urmare, eu nu pot intelege decat ca daca eu, cetatean al Romaniei, in baza viziunii mele religioase, aceeasi cu cea a cultelor oficiale si legale, vreau sa militez pentru interdictia casatoriilor homosexuale, atunci mi se va rapi acest drept cetatenesc.
Adica CpF e scoasa in afara legii, mai pe scurt”.
ULTIMAORĂ

Comisia Europeană prezintă diferite opțiuni pentru următorul buget UE inclusiv legarea sa de statul de drept

40 zile pentru viață la Iași. Post, rugăciune și veghe pașnică pentru încetarea avorturilor

VIRAL pe net: o băbuță ortodoxă o pune la punct pe o jurnalistă care venise să investigheze dacă „era nevoie de atâta biserici în sat” în doar 1 minut și jumătate

Gabriela Firea și Silvia Radu, program de cooperare între București și Chișinău, în Anul Centenarulu

Sentință inedită a Tribunalului Iași: doi condamnați pentru evaziune fiscală sunt obligați să meargă la școală și să termine cel puțin patru cla

Război în toată regula între SUA și Rusia în Siria. Militarii americani au

CELE MAI POPULARE

https://www.activenews.ro/stiri-social/CNCD-a-semnat-un-parteneriat-cu-organizatie-LGBT-avand-ca-obiectiv-„contracarare

Pagina de Apologetică este realizată de Octavian C. Obeada / Demografia Bibliei /  A DOUA PRIVIRE LA ADVENTISMUL DE ZIUA A ŞAPTEA 

download - Copie

Pagina de Apologetică

Octavian C. Obeada - Apologet Baptist Pagina de Apologetică este realizată de

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

Eroarea, într-adevăr, nu este niciodată expusă în deformarea ei goală, ca nu cumva, fiind astfel expusă, să fie deodată detectată. Aceasta însă este ornată cu şiretenie într-o haină atractivă, ca prin această formă exterioară, să o facă să apară pentru cel neexperimentat (pe cât de ridicolă pară să fie expresia) mai adevărată decât adevărul în sine” (Irineu, Împotriva Ereziilor 1.2).

Cuvântul „erezie” provine de la grecescul hairesis, care înseamnă „alegere”, sau „sciziune”. La început termenul de erezie nu purta cu sine înţelesul negativ pe care îl are acum. Dar, pe măsură ce biserica timpurie a crescut în scopul şi influenţa ei în zona Mediteraneană, diferiţi învăţători au propus idei controversate cu privire la Hristos, Dumnezeu, mântuire, şi alte teme biblice. Devenise necesar pentru biserică să determine ce era şi nu era adevărat conform Bibliei. De exemplu, Arius de Alexandria (320 d. Hr.) a învăţat că Isus era o creaţie. Era aceasta adevărat? Era aceasta important? Ulterior au apărut alte erori. Docetiştii au învăţat că Isus nu era uman. Modaliştii au negat Trinitatea. Gnosticii au negat întruparea lui Hristos. Din necesitate, biserica a fost forţată să se confrunte cu aceste erezii prin a proclama ortodoxia. Şi prin a face astfel, a adus condamnare asupra acestor erezii şi ereticii au devenit o realitate.

Articolele din acest număr:

 

 Monotelitismul [pagina 1] [click aici…]
 Monothelitism şi monotheliţi [pagina 1] [click aici…]
 Demografia Bibliei [pagina 2] [click aici…]
 A DOUA PRIVIRE LA ADVENTISMUL DE ZIUA A ŞAPTEA [pagina 2] [click aici…]

DEMOGRAFIA BIBLIEI

Primul domeniu pe care trebuie sa-l examinam este cel demografic , studiul populatiilor. De fapt in mare masura, studiile asupra populatiei ale lui Thomas Malthus, din prima jumatate a secolului XIX-lea,  l-au condus pe Charels Darwin la ideile sale despre selectia naturala si supravietuirea celui mai puternic in natura. Malthus argumenteaza ca populatiile umane tind sa sporeasca in progresie geometrica sau exponentiala (populatia dublandu-se la intervale constante), in timp ce rezervele de hrana si celelalte necesitati pot fi marite doar in progresie aritmetica (adica liniar, cresterea pe unitatea  de timp fiind o constanta). Astfel, populatia sporeste mai rapid decat permit rezervele disponibile, rezultatul fiind ca numerosi oameni raman saraci, si poate ar fi mai bine pentru ei daca ar fi lasati sa moara. Acceiasi atitudine predomina in mare masura si azi printre ecologi si biologi, care cred ca populatia pamantului este deja prea mare pentru resursele sale si ca ea va creste rapid si in continuare. Donald Mann spune: “Exista tot mai mult un consens cum ca sporirea  neincetata a populatiei pe globul nostru deja supra populat ameninta sa distruga visul stravechi al omului despre o viata mai buna pentru toti, lipsita de nevoi materiale… Persoanele informate devin tot mai convinse ca singura solutie posibila rezida in stoparea  si apoi inversarea procesului de sporire a populatiei, astfel incat dimensiunea populatiei sa poata fi stabilizata in cele din urma la o fractiune rezonabila din cifra de azi.

       Actuala populatie a lumii este estimata la aproximativ 5 miliarde , desi exactitatea acestei estimari este discutabila. Mai departe, problema daca “capacitatea” optima a pamantului este de aproximativ 2 miliarde (cum crede Mann) sau chiar mult mai mare decat populatia actuala, este si ea mult controversata. Multi argumenteaza ca pamantul ar putea hrani in mod satisfacataor peste 50 de miliarde.

       Discutia noastra de fata insa trebuie sa se concentreze, nu asupra orientarilor viitoare ale populatiei, ci asupra ratelor istorice ale cresterii. Pare dificil de explicat de ce, daca omul exista pe pamant de aproximativ un milion de ani, populatiile lui au proliferat doar in timpurile moderne. Cum se poate ca planeta sa treaca  abia acum printr-o criza a populatiei de ce nu cu sute de mii de ani in urma, imediat ce a aparut omul prima oara pe pamant ?

       De fapt, acesta este un argumrnt solid in favoarea cronologiei biblice scurte. La inceput ai putea crede ca , cateva mii de ani de istorie umana, incepand cu Adam si Eva (sau mai bine zis cu Noe si sotia lui), nu ar fi suficiente pentru a explica populatia actuala a lumii, aproape cinci miliarde. Realitatea este ca dificultatea rezida de fapt in a explica de ce populatia, dupa un asemenea interval , este abia cinci miliarde!

        Aceasta fiind situatia, ganditi-va cat mai putin probabila este ipoteza istorica evolutiva de milioane de ani a rasei umane a avut drept rezultat doar actuala populatie.

        Desi pana in perioada moderna  nu detinem date precise despre  populatie in functie de un model rezonanbil, comparand implicatiile acestui model pentru orientarile moderne si, pe aceasta baza extrapoland apoi in trecut. Exista mai multe modele ce ar putea fi folosite in acest scop, toate indicand logica unei cronologii scurte.

Statistica populatiei poate fi facuta sa se incadreze intr-o cronologie evolutionista numai prin manipulari grosolane ale modelului, de fapt numai utilizand un model arbitrar, conceput sa se conformeze evolutiei, si nu un model rartional care sa se conformeze datelor ce le detin asupra populatiei. Toate acestea pot fi ilustrate prin urmatoarele calcule matematice ale ratelor de crestere ale populatiei.

CRESTEREA RAPIDA A POPULATIEI GLOBULUI.

Presupuneti ca pamantul avea o populatie initiala de doi oameni gata sa-si asume responsabilitatile de sot si sotie, iar apoi de parinti. Mai presupuneti si ca media de copii pe familie (care cresc pana la maturitate si casatorie) era de 2c , cu c baieti si c fete . In generatia imediat urmatoare au existat atunci  c familii (si 2c indivizi, plus primii doi inca in viata). A doua generatie, pe aceleasi considerente, va contine c x 2c, sau 2cindivizi. In generatia a treia vor exista 2cindivizi si asa mai departe. Cifra totala a indivizilor din lume la capatul a n generatii, presupunand ca nu s-a produs nici o moarte, poate fi calculata astfel:

Sn = 2+2c + 2c2 + 2c3 + … + 2cn                            (1)

Suma S poate fi calculata direct. Inmultiti ambele parti ale ecuatiei (1) cu c:

Sn(c) = 2+2c + 2c2 + 2c3 + … + 2c+ 2cn+1

Scazand prima ecuatie din cea de mai sus:

Sn(c) – Sn = 2cn+1 – 2            sau

Sn(c-1) = 2cn+1 – 2

Impartind totul la (c-1), rezulta suma S:

Astfel,

        S=              (2)

Totusi  numarul de oameni reprezentat de Sva trebui redus cu numarul celor care au murit incepand cu prima generatie pentru a se obtine populatia reala. Asadar, oamenii care murisera deja la vremea generatiei n , ar fi  cei din generatia (n-x), sau mai devreme. Acest numar este:

        S(n-x) =                 (3)

Atunci populatia totala la generatia n, combinand ecuatiile 2 si 3, devine :

        Pn = S– Sn-x =

Astfel,

               Pn =             (4)

Pe scurt, ecuatia 4 va da populatia lumii la n generatii de la prima familie, cu o durata medie de viata de x generatii si o medie a copiilor care cresc pana la maturitate si casatorie de 2c de familie. Ecuatia demonstreaza limpede cat de rapid poate spori populatia in conditii favorabile.

        De exemplu , presupuneti ca c=2 si x=2, ceea ce este echivalent cu a spune ca o familie obisnuita are 4 copii care ulterior vor avea familii proprii, si ca fiecare pereche de parinti apuca sa-si vada toti nepotii. Pentru aceste conditii, catusi de putin irationale, tabelul urmator arata, in dreptul  numerelor indicate ale generatiilor, populatiile calculate pe baza ecuatiei 4.

Calculul extins al populatiei pentru familia de 6 membri.

Generatii                            Populatia

        5                                      96

        10                                     3.070

        15                                     98.300

        20                                     3.150.000

        30                                     3.220.000.000

        31                                     6.500.000.000

Acest ultim numar este aproape egal cu populatia actuala a globului, astfel ca in aceste conditii ar fi suficiente doar 30 sau 31 de generatii pentru a ajunge la o populatie egala cu cea de azi.

        Evident , urmatoarea intrebare este: Care este durata unei generatii? Din nou ipoteza rezonabila ar fi ca in medie casatoria are loc la varsta de 25 de ani si ca pe la 35 de ani cei 4 copii se vor fi nascut. Atunci nepotii se vor fi nascut la varsta  de 70 de ani. Astfel generatia este de aproximativ 35 de ani. Multi considera generatia de numai 30 de ani.

        Aceasta ar insemna ca practic intreaga populatie mondiala actuala s-ar fi putut produce in aproximativ 30 x 35, sa 1050 de ani !!

        Faptul ca in realitate a fost nevoie de mult mai mult timp  pentru a se aduce populatia mondiala la dimensiunea ei actuala, arata ca marimea familiei obisnuite este mai mica de 4 copii, sau ca durata de viata este mai mica de 2 generatii, sau amandoua.

        Pentru a face o comparatie, sa presupunem ca familia obisnuita are numai 3 copii, si ca durata de viata este de 1 generatie (adica c=1,5 si x=1). Atunci, din ecuatia 4 rezulta cifrele din tabelul urmator:

Generatii                            Populatia

        10                                     106

        20                                     6.680

        30                                     386.000

        52                                     4.340.000

Astfel, in asemenea conditii ar fi nevoie de 52 de generatii ca sa rezulte populatia mondiala actuala. La 35 de ani per generatie, aceasta ar insemna tot numai 1820 de ani. Evident , a presupune chiar si 3 copii de familie este prea mult raportat la intraga istorie a omenirii. Totusi media trebuie sa fie mai mare de 2 copii de familie, altminteri populatia ar fi ramas statica. Devine cat se poate de evident ca rasa umana nu poate fi prea veche! Cronologia biblica traditionala este infinit mai realista decat istoria de milioane de ani pretinsa de evolutionisti. Daca admitem ipotezele  foarte conservatoare de mai sus (x=1 si c=1,5) pentru cele peste 28 600 de generatii presupuse a fi trait in prezumtivul milion de ani al vietii omului pe pamant, populatia pamantului ar trebui sa fie acum de peste 105000 de oameni! Acest numar poate fi redat prin 1 urmat de 5000 de zerouri, este inimaginabil de mare. Chiar daca ne-ar sta in putinta sa colonizam alte lumi si sa construim orase spatiale  pretutindeni in spatiul interstelar, se poate arata ca nu mai mult de 10100 de oameni ar putea fi ingramaditi in intregul univers cunoscut!

        Cronologia Ussher, pe de alta parte, bazata pe o acceptare literala a istoriilor biblice, dateaza Potopul aproximativ in 4300 de ani in urma. Actuala populatie a lumii provine initial de la cei trei fii ai lu Noe (Gen 9:19). Ca sa fim ultraconservatori, presupuneti ca o generatie  este de 43 de ani si ca astfel de la Noe au existat doar 100 de generatii. Ca sa produca o populatie de 4,6 miliarde de persoane, solutia lui c din ecuatia 4 este urmatoarea:

                4.600.000.000 = 2(c)100

din care  c=(2.300.000.000).01 = 1.24 (aproximativ 1 ¼)

sus

A DOUA PRIVIRE LA ADVENTISMUL DE ZIUA A ŞAPTEA

Acum există două tabere distincte în Adventism. Despărţirea a devenit evidentă la sfârşitul anilor 1970 când păstori mai în vârstă au început să pună sub semnul întrebării profeta lor, Ellen G. White. Ei au început să pună sub semnul întrebării doctrinele ei ciudate care nu putea să fie sprijinite în întregime de Scripturi. Mulţi au fost dezamăgiţi de descoperirea plagiatului ei, care era foarte vast şi a fost documentat în cartea „Minciuna White” de un fost pastor al Adventiştilor de ziua a şaptea, Walter Rea.

Sute de pastori care au pus-o sub semnul întrebării pe Ellen White ca şi autoritate absolută şi au descoperit muşamalizarea White Estate, s-au găsit a fi pe dinafară, încă încercând să aducă reforma din acea poziţie dezavantajată. S-au format repede două tabere, cei loiali lui Ellen White şi cei care erau determinaţi să fie loiali Bibliei mai presus de orice.

Cei loiali lui Ellen White au publicat astfel de afirmaţii ca cele conţinute în Revista „Misiunea” din octombrie 1981. Ron Graybill, care era atunci secretarul asistent al lui Ellen G. White Estate, a făcut această afirmaţie la pagina 8:

„Noi credem că revelaţia şi inspiraţia Bibliei şi a scrierilor lui Ellen White au o calitate egală. Supravegherea Duhului Sfânt a fost la fel de atentă într-un caz ca şi în celălalt”. Sfârşitul citatului.

Totuşi, Graybill a continuat să afirme că … „în chestiuni de doctrină îndrăznim să nu o folosim pe Ellen White ca şi arbitru final”. Mai târziu cu câţiva ani, el a demisionat din poziţia sa.

Biserica Adventistă de ziua a şaptea a „simţit căldura”, şi a format consilii care să cerceteze doctrinele ciudate ale lui Ellen White. Ei au petrecut luni în discuţie, au publicat ziare nesfârşite, dar nu au corectat punctele de vedere ale lui Ellen White. De aceea, de vreme ce a trecut o perioadă suficientă pentru ca aceste chestiuni să fie corectate de biserică, trebuie să privim din nou la Adventism aşa cum este el azi şi să decidem, este Creştin sau este un Cult?

–––––––––––––––––––––––––––

UNELE DIN DOCTRINELE ADVENTIŞTILOR DE ZIUA A ŞAPTEA SUNT ORTODOXE

Să începem spunând că Adventiştii de ziua a şaptea sunt ortodocşi într-un număr de doctrine. Fiecare persoană botezată la Adventiştii de ziua a şaptea primeşte un „Certificat de profesiune a credinţei”. Fiecare persoană care este botezată trebuie să semneze o afirmaţie de treisprezece puncte intitulată „Angajamentul meu”. Citind primele cinci puncte, documentul apare a fi perfect, fundamental, creştin.

Totuşi, la punctul şase găsim apariţia devierilor. Punctul şase spune: „Accept faptul că cele Zece Porunci sunt încă obligatorii pentru creştini şi scopul meu este ca prin puterea lui Hristos care locuieşte în mine, să ţin această lege, inclusiv cea de-a patra poruncă, care cere datina celei de-a şaptea zi ca şi Sabat al Domnului.” Punctul opt îl face pe convertit să creadă „că darul profeţiei este un semn de identificare a bisericii rămăşită”. Punctul treisprezece identifică Biserica Adventistă de ziua a şaptea ca „biserica rămăşită a Profeţiei Bibliei.”

Aceste doctrine sunt învăţăturile lui Ellen G. White. În timp ce convertitul urmăreşte broşura sa de botez, sub titlul „Credinţe fundamentale ale Adventiştilor de ziua a şaptea”, ciudăţeniile Adventismul devin evidente. Sub al şaptesprezecelea titlu, „Darul profeţiei”, găsim această afirmaţie: „Acest dar este un semn de identificare a bisericii rămăşită şi a fost manifestat în misiunea lui Ellen G. White. Ca şi mesager al Domnului, scrierile ei sunt o sursă de adevăr continuu şi autoritar care oferă bisericii mângâiere, călăuzire, învăţământ şi corectare.”

Sub titlul 19, „Sabatul” ni se spune că (Dumnezeu)… „a instituit Sabatul pentru toţi oamenii ca un memorial al Creaţiei”. A patra poruncă din legea neschimbată a lui Dumnezeu cere ritualul sabatului în ziua a şaptea … El este un simbol al răscumpărării noastre în Hristos, un semn al sfinţirii noastre, un semn al loialităţii noastre şi o pregustare a viitorului nostru veşnic în Împărăţia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul veşnic al legământului Său veşnic dintre El şi poporul Său.”

Titlul 23 devine şi mai mult decât o deviere. Intitulat, „Misiunea lui Hristos în Sanctuarul Ceresc”, el conţine această informaţie, „El (Hristos) a fost inaugurat ca Marele nostru Preot şi şi-a început misiunea Sa de mijlocire din momentul înălţării Sale. În 1844, la sfârşitul perioadei profetice de 2300 de zile, El a intrat în a doua şi ultima fază a misiunii Sale de ispăşire. Ea este lucrarea de investigare a judecăţii care este o parte din ultima dispoziţie a tuturor păcatelor, caracterizată prin curăţirea sanctuarului vechi evreiesc în Ziua Ispăşirii.”

Alte titluri acoperă subiecte cum ar fi dieta, o privire a morţii ca o stare inconştientă şi spălarea picioarelor. Putem vedea din acest scurt rezumat ceea ce face ca Adventismul să fie diferit de creştinismul ortodox. Cât sunt de importante aceste devieri – suficient de importante pentru a numi Adventismul de ziua a şaptea un cult?

–––––––––––––––––––––––––––

SABATUL ZILEI A ŞAPTEA

Adventiştii de ziua a şaptea se străduiesc să ţină „LEGEA” din Vechiul Testament. Ei pun accent pe cele zece porunci ca fiind „Legea”, când de fapt cele zece porunci formează doar o mică parte din întreaga Lege. Ţinerea Sabatului sâmbăta este foarte mult accentuată ca o cerinţă pentru mântuire în acest grup extrem de legalist.

Adventiştii de ziua a şaptea au un obicei de a se gândi că de fiecare dată unde Biblia menţionează „Legea” se referă la cele „Zece Porunci” sau la „Sabat”. Aceasta nu este corect. Cuvântul „Lege” apare de peste 400 de ori în Scriptură şi se referă la întreaga Lege, cuprinzând sărbătorile ceremoniale, zilele speciale, sacrificiile, restricţiile dietei, curăţirile etc. Termenul nu se aplică doar la cele zece porunci sau la Sabat singur.

Vorbind realist, nici un Adventist de ziua a şaptea nu ţine cu ADEVĂRAT „Legea”. Unde sunt sacrificiile lor însângerate? Îşi încălzesc casele sâmbăta? Ei sunt cu toţi călcători de Lege dacă îşi examinează cu atenţie şi cu cinste vieţile lor în lumina întregii Legi. Biblia nu face nici o distincţie cu privire la Lege, că unele părţi sunt „ceremoniale” aşa cum pretind Adventiştii de ziua a şaptea, o pretenţie care este destinată pentru a evita adevărata ţinere a Legii în întregime.

–––––––––––––––––––––––––––

LEGEA A FOST DOAR PENTRU NAŢIUNEA LUI ISRAEL

Cu privire la cele Zece Porunci, Exod 20:2 afirmă: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care TE-A SCOS DIN ŢARA EGIPTULUI, din casa robiei.”

Cele zece porunci au fost date evident celor care au fost scoşi din ţara Egiptului. Aceasta limitează cele zece porunci la poporul ales al lui Dumnezeu, la Israeliţi, la evrei.

Deuteronom 5:3 ne arată că Legea era obligatorie pentru acei Israeliţi sau evrei vii în zilele lui MOISE. „Nu cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, cari suntem toţi vii astăzi aici.” De aceea, nici un legământ nu a fost făcut cu Adam, Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, etc. aşa pretind Adventiştii de ziua a şaptea.

–––––––––––––––––––––––––––

ŢINEREA SABATULUI

Adventiştii de ziua a şaptea fac din Sabatul de sâmbăta de o importanţă extremă în planul lor de mântuire. Totuşi nu creştinilor ci numai evreilor se aplică Deuteronom 5:15 „Adu-ţi aminte că şi TU AI FOST ROB ÎN ŢARA EGIPTULUI, şi DOMNUL, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: DE ACEEA ţi-a poruncit DOMNUL, Dumnezeul tău, SĂ ŢII ZIUA DE ODIHNĂ.”

Observaţi că Sabatul era un legământ special pentru acei oameni care au fost eliberaţi din robia Egiptului. (vezi şi Ezechiel 20:10-12; Exod 31:12-18; Exod 16:29; Neemia 9:13, 14.)

–––––––––––––––––––––––––––

ESTE SABATUL UN MEMORIAL AL CREAŢIEI?

Este adevărat că Geneza 23 spune că Dumnezeu a binecuvântat a şaptea zi şi a sfinţit-o, dar nu a fost nici o poruncă de a o face un memorial ca o amintire a creaţiei. Porunca de a ţine ziua de sabat a fost numai pentru cei care au fost sclavi în Egipt. Nu există nici o înregistrare biblică a faptului că sabatul a fost ţinut interimar între creaţie şi zilele lui Moise. De ce? Evident, pentru că ea nu era o poruncă ce trebuia ţinută.

M-am uitat cu atenţie în fiecare referinţă biblică dată de Adventiştii de ziua a şaptea cu privire la ţinerea sabatului. (Geneza 21-2; Exod 20:8-11; Luca 4:16; Isaia 56:5, 6; 58:13, 14; Matei 12:1-12; Exod 31:13-17; Ezechiel 4:16, Ezechiel 20:12, 20; Deuteronom 5:12-15; Evrei 4:1-11; Levitic 23:32; Marcu 1:32). Toate poruncile de a ţine Sabatul sunt din Vechiul Testament pentru fiii lui Israel. Versetele din Isaia 56:5, 6 nu se referă deloc la sabat, ci se referă la un „NUME memorial”, nu o ZI. Referinţele din Noul Testament nu sunt porunci pentru a ţine sabatul.

–––––––––––––––––––––––––––

ESTE SABATUL „CEREMONIAL”?

Adventiştii de ziua a şaptea în special scapă de ţinerea tuturor punctelor din Lege pretinzând că unele sunt „ceremoniale” şi nu necesită o executare strictă, dar în înţelegerea lor sabatul necesită o executare strictă. Levitic capitolul 23 enumeră câteva „Adunări Sfinte”. Prima menţionată este sabatul zilei a şaptea. Capitolul continuă să enumere ale „adunări sfinte” şi anume Paştele, Sărbătoarea Azimilor, Darul legănat, Sărbătoarea Corturilor, etc. Toate sunt identificate ca şi „adunări sfinte”. De ce pretind ei că prima menţionată aici, adică sabatul zilei a şaptea NU este „ceremonială”, dar TOATE CELELALTE enumerate aici sunt! Haideţi să interpretăm Biblia onest şi în context!

–––––––––––––––––––––––––––

SUNT CREŞTINII SUB LEGEA SABATULUI?

Adventiştii de ziua a şaptea îi judecă pe creştini foarte aspru pentru că nu ţin ziua de la „apusul soarelui vinerea până la apusul soarelui sâmbăta.” Pe de altă parte, creştinii nu îi condamnă pe alţii pentru că se închină sâmbăta dacă aceasta este preferinţa lor. Creştinii recunosc faptul că noi suntem sub har şi nu sub Lege.

Apostolul Pavel le-a scris Colosenilor, „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la O ZI DE SABAT, cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.” (Coloseni 2:16, 17)

Nici unul care se numeşte pe sine creştin nu ar trebui să îl judece pe altul în privinţa Sabatului, şi totuşi Adventiştii de ziua a şaptea spun că creştinii primesc „semnul fiarei” pentru că nu ţin sabatul de sâmbăta. De aceea ei au fost mântuirea dependentă de care zi a săptămânii o ţine cineva!

Evrei, capitolul patru, ne arată că împlinirea Sabatului evreiesc nu era ţinerea aceleiaşi zi de către creştini, ci intrarea creştinilor în odihna lui Dumnezeu. Creştinii timpurii predicau în Sabatul evreiesc deoarece evreii se adunau în sinagogă în acea zi. (Vezi Fapte 17:2-4). Părtăşia lor împreună era întotdeauna în „prima zi” a săptămânii, duminica, ziua învierii lui Hristos. (Vezi Fapte 20:7).

–––––––––––––––––––––––––––

CONCLUZII CU PRIVIRE LA SABAT

Nu există NICI un verset în Scriptură care să le poruncească creştinilor să ţină sabatul sâmbăta. Cu siguranţă aceasta ar exista ca o poruncă dacă ea ar fi fost de o astfel de importanţă încât să afecteze mântuirea noastră! Creştinii s-au întâlnit întotdeauna pentru părtăşie şi frângerea pâinii în prima zi a săptămânii, duminica, şi continuă să facă aceasta până azi. Ei nu pretind că duminică este „sabatul” ci mai degrabă, „Ziua Domnului”. Închinarea duminica nu a fost introdusă de Biserica Romano Catolică, deşi lor le place să li se atribuie lor meritul pentru aceasta. Catolicii doar au dus mai departe ceea ce au lăsat Apostolii. Pretenţia Adventiştilor de ziua a şaptea că creştinii se închină soarelui întâlnindu-se duminica, este la fel de ridicolă ca şi cea în care noi îi acuzăm pe Adventiştii de ziua a şaptea că se închină lui Saturn pentru că se întâlnesc sâmbăta!

–––––––––––––––––––––––––––

NOI NU SUNTEM SUB LEGE!

Legea a fost un îndrumător, sau un învăţător care ne-a condus la Hristos. Galateni 3:25 concluzionează „noi nu mai suntem sub un îndrumător”. Legea i-a despărţit pe evrei de neamuri, deci Hristos a desfiinţat-o. (Efeseni 2:14-16)

Chiar şi evreii ştiau că Legea vechiului Legământ va fi desfiinţată Ieremia 31:31 spune: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.” Dumnezeu va scrie legea Sa nouă pe inimile oamenilor (v. 33). Isus Hristos Însuşi a instituit noul legământ (vezi 1 Corinteni 11:25), împlinind şi desfiinţând Legea vechiului legământ. Da, Legea vechiului Legământ, inclusiv sărbătorirea zilei de sabat în a şaptea zi s-a terminat. Litera Legii este sfârşită. Hristos Însuşi este descris ca şi sfârşitul (grecescul „telos” sau „terminator”) Legii. (Romani 10:4)

Vom încheia acest subiect citând Romani 8:2-4, „În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii. Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e „firea pământească”.) o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.”

–––––––––––––––––––––––––––

DOCTRINA INVESTIGAŢIEI JUDECĂŢII DIN 1844

Această doctrină a investigaţiei judecăţii învaţă că în împlinirea tipologiei sanctuarului din Vechiul Testament, Hristos a intrat în al doilea compartiment al sanctuarului din cer în 1844 pentru a începe o lucrare de „investigaţie a judecăţii” pentru a vedea cine a fost vrednic de viaţa veşnică, dintre cei vii cât şi dintre cei morţi.

Se cere un scurt fundal pentru această învăţătură. Ellen G. White sub influenţa lui William Miller, un adventist timpuriu, a fost de acord cu data sa pentru întoarcerea vizibilă a lui Hristos. Octombrie 1844 a fost data setată pentru a doua venire a lui Hristos. Evident, Hristos nu s-a întors la acea dată, deci pentru a „salva faţa” de o profeţie falsă, s-a născut „investigaţia judecăţii”. 1844 a devenit data când lucrarea de ispăşire care lichidează păcatul credinciosului a început.

Această învăţătură este opusă ispăşirii complete învăţate de biserica creştină şi batjocoreşte cuvintele Mântuitorului nostru de pe Cruce, „S-a sfârşit.” (Ioan 19:30) Evrei 10:12 afirmă şi el „El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat PENTRU TOTDEAUNA la dreapta lui Dumnezeu.” Hristos a plătit pe deplin pentru păcatele noastre, ispăşindu-le pe deplin. Nici un alt verset din Scriptură nu învaţă altfel.

–––––––––––––––––––––––––––

RAMIFICAŢII GRAVE ALE ÎNVĂŢĂTURII INVESTIGAŢIEI JUDECĂŢII ÎN 1844

În 1877, Uriah Smith, un Adventist timpuriu a declarat: „Hristos nu a făcut ispăşirea când şi-a vărsat sângele pe cruce. Fie ca acest adevăr să fie fixat pentru totdeauna în mintea noastră”. (Sanctuarul şi Cele două mii trei sute de ani ai lui Daniel 8, 14, p. 276, citat în „Sunt compatibile Evanghelia şi teologia 1844?” de Robert D. Brinsmead, p.17).

Chiar Ellen White a declarat în „Marea Controversă” că „înainte ca lucrarea lui Hristos pentru răscumpărarea oamenilor este completă, există o lucrare de ispăşire pentru înlăturarea păcatului din sanctuar. Acesta este serviciul care a început când s-au sfârşit cele 2300 de zile.” (1844) Nu vom cita numărul paginii pentru „Marea Controversă” de vreme ce s-au tipărit atât de multe ediţii, dar prin privirea la index pentru subiect, cele citate se pot găsi. Deci, Ellen White situează timpul ispăşirii lui Hristos după 1844.
În timp ce a plagiat feluriţi scriitori evanghelici despre această dată ea a copiat şi afirmaţii care învaţă că răscumpărarea s-a terminat la cruce, şi unor Adventişti de ziua a şaptea le place să citeze numai aceste referinţe, ci cu toată onestitatea, ei trebuie să admită că punctul de vedere al Adventiştilor de ziua a şaptea era şi este o negare a lucrării de ispăşire a lui Hristos la Calvar. În „Marea Controversă” chiar se găseşte această negare a Lui ca şi mijlocitor absolut. „Cei care trăiesc pe pământ când mijlocirea lui Hristos se va încheia în sanctuarul de sus vor sta în faţa unui Dumnezeu sfânt fără un mijlocitor. Robele lor trebuie să fie fără pată, caracterul lor trebuie să fie purificat de păcat prin sângele stropirii. Prin harul lui Dumnezeu şi prin efortul lor harnic ei trebuie să fie biruitori în lupta cu răul.”

Mai târziu în aceeaşi carte această afirmaţie este făcută: „În acea vreme de temut cel neprihănit trebuie să trăiască în faţa unui Dumnezeu sfânt fără un mijlocitor.”

Ce gând teribil că trebuie să stăm în faţa lui Dumnezeu fără Hristos ca mijlocitor al nostru! Mulţumim lui Dumnezeu pentru asigurarea găsită în 1 Ioan 21, „… Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit.”

–––––––––––––––––––––––––––

CINE POARTĂ PĂCATELE NOASTRE?

Răspunsul la întrebarea de mai sus vine repede la un creştin deoarece Scripturile învaţă simplu că Hristos „a purtat păcatele noastre ÎN TRUPUL SĂU pe lemn” (1 Petru 2:24). 2 Corinteni 5:21 spune că Hristos a fost „făcut … păcat pentru noi”. Adventiştii de ziua a şaptea merg un pas mai înainte şi spun că Hristos în schimb va pune păcatele pe Satan, şi el le va purta! Ciudata lor interpretare a lui Levitic 16, făcându-l pe Satan Ţapul ispăşitor, nu este sprijinită din Scriptură şi este o dovadă în plus că prin folosirea „Marii controverse” ei adaugă la lucrarea de ispăşire terminată a lui Hristos.

–––––––––––––––––––––––––––

ESTE ISUS MIHAIL?

Adventiştii de ziua a şaptea persistă în comiterea greşelii lui Ellen White că Isus Hristos este Mihail. Ei subliniază repede că ei nu cred că Isus este un fel de înger. De vreme ce Mihail este numit „Arhanghel”, ei interpretează aceasta ca însemnând că Isus este „Şef peste îngeri”, în timp ce încă este Dumnezeu. Totuşi, Daniel 10:13 spune că Mihail este „UNA DINTRE căpeteniile de seamă”. Isus nu este „unul din” vre-un grup! Lui Mihail i-a lipsit autoritatea de a-l mustra pe Satan (Iuda 9). Pe de altă parte, Isus l-a mustrat în mod repetat pe Satan (Matei 17:18, Marcu 9:25, etc.). În mod evident Isus nu este Mihail.

–––––––––––––––––––––––––––

NEGAREA IADULUI ŞI DOCTRINA ADORMIRII SUFLETULUI

Devreme în anii 1800 au început să se ridice grupuri care învăţau că iadul nu este un loc de chin veşnic. „Adormirea sufletului” sau o stare de inconştienţă a înlocuit chinul. Adventiştii de ziua a şaptea au îmbrăţişat această doctrină.

–––––––––––––––––––––––––––

TREI CUVINTE PENTRU IAD

O mare parte din confuzia din jurul subiectului despre iad este datorată faptului că versiunea King James a Bibliei a tradus trei cuvinte greceşti distincte printr-unul singur „iad”. Cele trei cuvinte greceşti sunt „tartaros”, „hades” şi „Gehenna”. Numai unul dintre aceste trei cuvinte se referă la locul de chin veşnic care este numit în mod obişnuit „iad” iar la celelalte cuvinte li se dă adesea înţelesuri greşite. Să considerăm aceste trei cuvinte şi înţelesul lor.

–––––––––––––––––––––––––––

TARTAROS (IAD)

„Tartaros” nu ne preocupă atât de mult deoarece el este un loc special pentru îngerii care sunt închişi în această groapă întunecată. Cuvântul „Tartaros” apare o singură dată în Noul Testament în 2 Petru 2:4.

–––––––––––––––––––––––––––

HADES (IAD)

„Hades”, tradus şi prin „Iad” apare de zece ori în Noul Testament şi este folosit de trei scriitori, Matei, Luca şi Ioan. Cea mai detaliată informaţie pe care o putem găsi despre Iad este în Luca, capitolul 16, unde ni se spune despre un om bogat şi despre Lazăr. Lazăr a murit într-o stare de neprihănire şi îngerii l-au dus în sânul lui Avraam, un loc de pace şi de securitate. Omul bogat, pe de altă parte, a mers în „hades” sau „iad”, şi era într-un mare chin. El era în mod evident pe deplin conştient de ceea ce îl înconjura şi nu într-o condiţie aşa numită de „somn sufletesc”, pentru că povestirea din Luca afirmă, „A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, (sau hades) în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus” (Luca 16:22, 23). El a cerut un strop de apă pentru a-şi răcori limba din cauza chinului flăcării. El a putut vedea şi condiţia fericită a lui Lazăr, dar nu a putut să îşi părăsească locul de chin. El a vorbit despre îngrijorarea sa cu privire la cei cinci fraţi ai săi care urmau să moară. El a dorit să îi scutească de agonia sa din prezent. Da, acest jalnic om bogat avea toate aptitudinile şi într-adevăr experimenta un chin continuu.

–––––––––––––––––––––––––––

ESTE LUCA 16 DOAR O PILDĂ?

Grupuri care neagă realitatea iadului cu foc pretind într-adevăr că povestirea de mai sus este „doar o pildă”, sau este „figurativă” sau „spirituală”. Totuşi această povestire nu este o pildă, de vreme ce sunt folosite numele unor persoane din Biblie care pot fi recunoscute, în timp ce Isus nu a folosit niciodată nume proprii în pildele sale şi în general a indicat când El învăţa în pilde.

Chiar dacă lărgim punctul şi îngăduim că Luca 16 ar putea fi o parabolă, ea învaţă în adevăr spiritual şi Isus a învăţat adevărul, nu falsităţi.

–––––––––––––––––––––––––––

HADES NU ESTE DESTINAŢIA FINALĂ

„Hades” în greacă îşi găseşte paralela sa în ebraică prin cuvântul „Sheol”. Hades şi Sheol (amândouă sunt traduse „iad”) sunt adesea numite „locuri de reţinere” de unii cărturari ai Bibliei, de vreme ce sufletele din acest „iad” nu sunt în destinaţia lor finală. Potrivit lui Apocalipsa, capitolul 20, cei din hades încă vor sta înaintea Marelui Tron Alb de Judecată. Hades va fi distrus după aceea. Cei care au fost judecaţi şi condamnaţi vor fi aruncaţi în „Gehenna” (Iad), Lacul care arde cu Foc şi cu pucioasă.

–––––––––––––––––––––––––––

GEHENNA (IAD) – DESTINAŢIA FINALĂ

Termenul „Gehenna”, tradus şi prin „iad” apare de două ori în Noul Testament şi în fiecare el este citat de Isus Hristos. Şase dintre doisprezece referinţe la Gehenna menţionează focul ca una din caracteristicile lui. La sud-est de Ierusalim era Valea Fiului lui Hinnom. În timpurile Vechiului Testament, copiii erau oferiţi zeului fals Moloh în această vale şi mai târziu evreii au folosit această vale pentru a arunca gunoaiele, cât şi pentru trupurile animalele moarte şi criminalii neîngropaţi. Pentru a consuma toate acestea, un foc ardea continuu şi viermii rozători erau din abundenţă. Era un loc de nimic. Evreii din zilele lui Isus aveau o imagine vie a ceea ce era aruncat viu în Gehenna.

–––––––––––––––––––––––––––

CE A SPUS ISUS DESPRE GEHENNA?

Trebuie doar să citeşti cuvintele lui Isus din Marcu 9:42-48 pentru a cunoaşte seriozitatea unei destinaţii în Gehenna. „Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâni, şi să mergi în gheenă (sau iad), în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.”

Aceeaşi avertizare se face şi cu privire la un picior sau un ochi care ne împiedică, că „focul nu se stinge” şi „viermele nu moare”. Hristos a accentuat că ar fi mai bine să pierzi cele mai preţioase lucruri în viaţa aceasta şi să eviţi iadul, decât să reţii tot ceea ce ai mai drag în viaţa aceasta şi să fii aruncat în acest loc groaznic. De ce toate aceste avertizări date de Domnul Însuşi, dacă vom fi inconştienţi?

–––––––––––––––––––––––––––

CE PUTEM SPUNE DESPRE „ADORMIREA SUFLETULUI”?

În mod evident, condiţia unui suflet adormit nu este învăţată de Hristos. Locuitorii iadului nu sunt inconştienţi sau anihilaţi. Când credem cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este el scris şi nu încercăm să îl facem „figurat” sau să îl „spiritualizăm”, devine evident că Iadul este o destinaţie foarte reală şi locuitorii ei sunt conştienţi.

Să comparăm Apocalipsa 19:20 cu Apocalipsa 20:10. Observaţi că înainte de domnia de 1,000 de ani a lui Hristos, fiara şi profetul mincinos au fost aruncaţi în Lacul de Foc. Au fost ei anihilaţi în acel Lac de Foc (Iad)? Nu, pentru că după 1,000 de ani mai târziu ei sunt încă vii şi Diavolul li se alătură lor în condiţia lor de chin. Scriptura spune simplu, „ei vor fi chinuiţi zi şi noapte, pentru totdeauna.”

–––––––––––––––––––––––––––

ALEGE-ŢI DESTINAŢIA!

Haideţi doar să credem cuvintele lui Isus Hristos din Matei 25:46, că există două destinaţii, una pentru credincioşi şi una pentru necredincioşi. „Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.” Exact acelaşi cuvânt din greacă descrie ambele condiţii. Amândouă sunt „veşnice”, „eterne” şi „continue”. Putem alege viaţa veşnică sau pedeapsa şi chinul veşnic. Negarea realităţii Iadului nu ne va împiedica să mergem acolo! Alege viaţa şi adevărul azi.

–––––––––––––––––––––––––––

AVÂND ÎNCREDERE ÎN ELLEN G. WHITE

Adventismul de ziua a şaptea se ridică sau cade pe Ellen G. White. Nu trebuie să lucrez asupra excelentei cercetări pe care au făcut-o deja (foştii) ei urmaşi, de a dovedi că ea a plagiat aproape toate scrierile ei, chiar în timp ce pretindea că ele sunt „viziuni” de la Dumnezeu.

În schimb, am ales că răspund la devierile ei de doctrină din Biblie. Aş putea continua să enumăr profeţii false. Dar prefer să rămân la chestiuni de doctrină. Cu câţiva ani în urmă, eram la o dezbatere radio cu trei pastori Adventişti de ziua a şaptea. Ei s-au ascuns în spatele lui Ellen G. White, în timp ce în acelaşi timp profesau credinţa în Biblie ca şi autoritate finală. În mod constant ei au încercat să împace cumva afirmaţiile ei cu Scriptura şi să explice devierile ei. Unul dintre ei a devenit foarte abuziv când am ieşit din emisie.

După un deceniu în misiunea cu cultele putem afirma ca un fapt că cele mai mânioase şi pline de ură mail-uri vin de la Adventiştii de ziua a şaptea, multe dintre ele anonime, ceea ce nu de dă ocazia să le răspundem cu adevărul despre acea chestiune şi să le dăm referinţe în publicaţiile lor proprii.

Totuşi, sperăm că după zguduirea cauzată de expunerea profetei lor şi a White Estate, biserica Adventistă de ziua a şaptea va renunţa la doctrinele ei şi se va muta într-un grup Evanghelic creştin. Totuşi, am îngăduit un timp lung pentru ca aceasta să se întâmple. În loc de aceasta, biserica Adventistă de ziua a şaptea a ales-o pe profeta lor şi organizaţia ei. De aceea afirmăm că ei sunt un cult din pricina următoarelor motive:

  1. Expunerea greşită a lui Isus Hristos în privinţa persoanei Sale, a mijlocirii şi a lucrării de ispăşire.
  2. Ei sunt un cult datorită pretenţie lor la exclusivitate. Ei cred că numai ei vor primi mântuirea, evitând „semnul fiarei”, ei cred că numai ei singuri sunt „biserica rămăşiţă”.
  3. Mântuirea a fost „stabilită” în funcţie de care zi din săptămână o ţii. Harul a fost contaminat cu legalism extrem şi cu fapte.
  4. Adventismul de ziua a şaptea este un cult deoarece ei au ales să o aprobe pe o profetă falsă şi să îmbrăţişeze învăţăturile ei, chiar după ce adevărul a fost arătat conducătorilor.

Adventiştii de ziua a şaptea obişnuiau să le placă să sublinieze că Dr. Walter Martin, expertul în culte nu îi considera ca un cult în cartea sa, „Împărăţia Cultelor”. Totuşi, de atunci, Dr. Martin şi-a schimbat punctul său de vedere acum când au apărut toate aceste adevăruri. La televiziunea publică, în timpul „Spectacolului John Ankerberg”, el a făcut această afirmaţie: „Mi-e frică de faptul că dacă ei continuă să avanseze la această rată, atunci nu se poate ca clasificarea de cult să nu fie re-aplicată Adventismului de ziua a şaptea, deoarece odată ce ai un interpret al Scripturii, o curte finală de apel care îţi spune ce înseamnă Scriptura, cât de curând judeci Scriptura prin aceasta, tot atât de curând cât ai pe cineva care a făcut greşeli de doctrină în trecut, chiar asupra divinităţii lui Hristos şi asupra ispăşirii şi asupra altor lucruri, şi că acea persoană este ridicată la acea poziţie sau autoritate, ai o polarizare în jurul acelei persoane.”

Din nefericire, trebuie să coincidem cu Dr. Martin. Adventismul de ziua a şaptea s-a pus pe sine în categoria unui cult.

–––––––––––––––––––––––––––

Pentru mai multe informaţii şi documentaţie despre biserica Adventistă de ziua a şaptea vizitaţi aceste pagini de internet.

http://www.Bible.ca/sabbath.htm

http://www.truthorfables.com

http://www.ratzlaf.com

www.servant@ellenwhite.org

Articol apărut pe situl http://www.mmoutreach.org şi tradus pentru Biblioteca Vox Dei www.voxdeibaptist.org

Astfel familia obisnuita trebuie sa fi avut 2,5 copii pentru a aduce populatia la marimea ei actuala intr-un rastimp de 100 generatii. Acest fapt este cat se poate de logic, desi conservator, fiind o dovada puternica cel putin despre exactitatea ordinului magnitudinii in cronologia Ussher. Totusi, o durata a istoriei umane mult mai mare decat cea de cronologia indicata de cronologia postdeluviana a Bibliei devine, evident, extrem de improbabila in lumina datelor  despre  populatie. Chiar si la aceasta rata, un milion de ani ar produce o populatie de 102700 de oameni.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/apologetica_mai08.htm

Why We Serve the Persecuted

download - Copie

For years, International Christian Concern has been at the front lines of persecution ministry, with Jeff King at the helm. Jeff shares the Biblical foundation of the mission of ICC to serve God’s people. For more information about ICC, visit https://www.persecution.org/.
https://www.persecution.org/.

Pastorul răpit, care a fost presupus mort, eliberat de armata Arakan

download - Copie

De corespondentul Myanmar al ICC

27/03/2019 Washington DC (International Christian Concern)  International Christian Concern (ICC) se bucură de vestea că pastorul birman U Tun Nu, care a fost răpit de armata Arakan (AA) în statul Rakhine și se presupune că a fost eliberat 8 martie 2020, după 14 luni de detenție.

U Tun Nu a fost pastor la Biserica Credincioșilor Myanmar înainte de a fi răpit la punctul de armă în ianuarie 2019. Gospel pentru Asia, organizația misiunii nonprofit care a lucrat îndeaproape cu el, și-a confirmat moartea la 1 februarie.

Cu toate acestea, ICC a aflat că Pastorul U Tun Nu este în viață și a fost lansat recent. Într-un interviu, și-a împărtășit experiența sfințitoare cu ICC. În noaptea dinaintea eliberării, șeful echipei care l-a administrat a chemat și l-a informat că va fi eliberat a doua zi dimineață. Soldații l-au scos și l-au predat bătrânilor din sat, care erau atât de încântați să-l vadă. Unii chiar au plâns, a povestit el.

După eliberare, nu a contactat pe nimeni și a rămas în satul său două zile. El s-a mutat liniștit în capitala statului, Sittwe, înainte de a se îndrepta spre Yangon a doua zi, pentru a putea fi reîntâlnit cu soția sa și fiica sa cea mai tânără pe 14 martie. El și familia sa stau în prezent cu rude și sunt dornici să înceapă un nou capitol din viața lor.

Soția sa a declarat ICC că a așteptat soțul ei și se roagă pentru el în fiecare seară pentru întoarcerea lui. Acum că s-a întors, ea îi va cere să se concentreze doar asupra muncii misiunii, urmărind o altă muncă. De luni de zile, oamenii spuneau cu siguranță că soțul ei era deja mort și că era doar în negare. Cu toate acestea, ea a declarat din nou pentru ICC cererea de rugăciune pentru întoarcerea în siguranță a soțului ei. Când toți cunoscuții săi au crezut că va merge cu Domnul, revenirea în viață după 14 luni este cu adevărat o minune.

U Tun Nu a spus: „Cele 14 luni au fost cel mai infernal moment al vieții mele, fie el spiritual, mental și, în special, fizic. Uneori chiar m-am rugat lui Dumnezeu să nu mai stau și am rugat pe Dumnezeu să-mi ia viața. ”

U Tun Nu și-a amintit că într-o zi, unul dintre soldații AA a călcat pe o piatră, descărcând accidental arma în posesia sa. În momentul în care a auzit „bubuitul!” sunând chiar în spatele lui, a auzit o voce în capul lui spunând: „Sunteți protejat de Dumnezeu și nu vă va aduce niciun rău”. Când a deschis ochii, a văzut o gaură mare pe cămașă sub brațe, cu toate acestea nu era nici o rană pe corp. A ieșit nevătămat.

Oamenii din jurul său îl puneau deseori la întrebări pe Dumnezeul său și îl batjocoreau: „Cere-i Dumnezeului tău să vină să te salveze”. În timpul încercărilor de 14 luni, el a supraviețuit pe un platou de orez simplu și un litru de apă pe zi, trăind pe prima linie a intensului război civil din Myanmar, cu un dispozitiv radio ca unică conexiune la lumea exterioară. Eliberarea lui este cel mai bun răspuns la aceste întrebări neplăcute, deoarece el este martor la modul lui Dumnezeu de a-l salva de rău.

Pastorul U Tun Nu se pregătește acum să reintre în Biserica Credincioșilor în altă parte, deoarece șederea și munca în statul Rakhine nu mai este în siguranță pentru el. El este încă în proces de a afla unde să se reinstaleze și să înceapă din nou misiunile sale de lucru. El cere rugăciuni pentru ca el să-și poată găsi câmpul misiunii unde Dumnezeu îl felicită pe el și pe familia sa.

 

Pentru interviuri, vă rugăm să o contactați pe Olivia Miller, coordonatorul comunicațiilor: press@persecution.org

Gurașul de cauză produce daune pentru IDP-ul irakian

29 martie 2020: 29/03/2020 Irak (Preocuparea creștină internațională) – Restricțiile stricte ale coronavirusului din Irak au implicații potențial dezastruoase pentru creștinii persecutați de ISIS […]

MAI MULT

Pastorul din Nepal arestat pentru rugăciunea împotriva virusului COVID-19

29 martie 2020: 29/03/2020 Nepal (preocupări creștine internaționale) – Conform Morning Star News, un pastor creștin din Nepal a fost arestat pentru […]

MAI MULT

Înmormântarea episcopului subteran chinez restricționat de guvern

28 martie 2020: 28/03/2020 China (International Christian concern) – În numele prevenirii răspândirii Coronavirusului, guvernul chinez a intervenit în […]

MAI MULT

Turcia armonizează, apoi se restabilește, apa

28 martie 2020: 28/03/2020 Siria (îngrijorare creștină internațională) – La aproape o săptămână după ce grupurile armate sponsorizate de turci au tăiat aprovizionarea cu apă pentru 460.000 […]

MAI MULT

Fata în vârstă de 13 ani răsturnată revenită în familia creștină din Pakistan

28 martie 2020: 28/03/2020 Pakistan (International Christian concern) – La 26 martie, Curtea de sesiuni din Sahiwal, situată în provincia Punjab din Pakistan, a dispus […]

MAI MULT

 POVESTE PREZENTATĂ

Atacurile reclamante ale statului islamic care au capturat orașele din Mozambic

27 martie 2020: 27/03/2020 Mozambic (Preocuparea creștinilor internaționali) – În ultimele două săptămâni, armatarii au confiscat două orașe din nordul Mozambicului. […]

MAI MULT

Lucrători de ajutor răpiți eliberați

27 martie 2020: 27.03.2020 Irak (Preocuparea creștină internațională) – La două luni după ce au fost ostatici la Bagdad, ieri a fost anunțat că […]

MAI MULT

Problema globală a persecuției

27 martie 2020: 27/03/2020 Washington, DC (Internațional Creștin) – Când lumea s-a trezit astăzi, majoritatea s-au trezit la un personal […]

MAI MULT

 ICC @ WORK

 ICC dezvoltă afaceri de transport în Kenya

27 martie 2020: În 2017, Jonathan a suferit o vătămare la gât care aproape că l-a lăsat paralizat. Un grup de militanți al-Shabaab l-au atacat și pe alți patru bărbați, lăsându-l ca singurul supraviețuitor.

MAI MULT

Lucrători de salubritate creștină în pericol pe fondul blocării COVID-19 în Pakistan

27 martie 2020: 27/03/2020 Pakistan (Preocuparea creștinilor internaționali) – Forța de muncă în primul rând pentru creșterea creștinului din Pakistan rămâne la locul de muncă în timp ce restul țării […]

MAI MULT

Un autobuz trece un semn de conștientizare a elefanților în zona Kandhamal din Odisha, India.  Kandhamal, Odisha, India.  2018. Foto: John Fredricks
 FELLOW ICC

 Mânia elefanților

26 martie 2020: Un grup de șapte femei din sudul Indiei se reunesc pentru a vorbi, a plânge și a se ruga. Ei se reunesc ca creștini, se jelesc ca femei ale căror soți au fost uciși chiar în fața ochilor.

MAI MULT

Coronavirus chiar a închis casa Waffle

download - Copie

CHAMBERSBURG, Pennsylvania – Este duminică dimineața devreme de-a lungul uneia dintre puținele întinderi congestionate ale autostrăzii Lincoln, când o parcare goală de sub semnul galben familiar vesel pentru casa Waffle local atrage atenția.

Lanțul de mese 24 de ore, născut în Atlanta acum 65 de ani și răspândit acum în 25 de state din aproape 2.000 de locații, este cunoscut în primul rând pentru capacitatea sa de a servi drept piatră de atingere în fiecare comunitate pe care o servește. Hrănește un fel de urmărire cultă în rândul alimentarilor și războinicilor rutieri.

Dar este cunoscut și pentru alte două distincții foarte remarcabile: Se închide pentru nici un dezastru, iar magazinele nu au încuietori.

Cu toate acestea, la numărul magazinului 1673, ușile sunt acum încuiate. Este unul dintre cei 418 meseri de care s-a închis lanțul, un anunț făcut prin intermediul social media marți cu hashtag-ul #WaffleHouseIndexRed. Referința este la indexul Waffle House, o metrică informală creată de Agenția Federală de Management pentru Situații de Urgență pentru a descrie efectul unui dezastru asupra unei comunități. Un index verde înseamnă un serviciu cu meniu complet; galben înseamnă că dezastrul este suficient de rău încât serviciile au fost limitate. Roșul indică cel mai rău posibil – un dezastru major. O mulțime de case Waffle s-au lovit roșu duminică din cauza coronavirusului, inclusiv a acestui.

Recomandat pentru tine

Thomas Massie numește înfrângerea votului în apel nominal pentru un pachet de scutire de 2,2 trilioane de dolari ca „acoperire”

Ușile închise de-a lungul primei autostrăzi americane din coasta în coastă v-au spus totul despre starea lucrurilor. Răspândirea coronavirusului este probabil să se înrăutățească în următoarele săptămâni înainte de a se îmbunătăți – înainte de a ne îmbunătăți.

Indiferent unde te-ai plimba într-o casă Waffle din această țară, indiferent dacă este în statul natal din Georgia, aici, în Chambersburg, sau în Waffle House din Clark Summit, Pennsylvania, te poți aștepta fără a eșua un salut vesel la ușă, jukebox la masa ta, scaunele fără bătaie și mirosul nostalgic de ulei prăjit pentru fierul de călcat fierbinte. Chestia va aștepta cu siguranță „dragă” și, bineînțeles, veți auzi comenzi strigate la bucătărie în lingo-ul distinctiv al hainei.

Când chelnerița strigă „împrăștiată”, aceasta este ordinea cu hash a cuiva, ceea ce înseamnă că toate sunt răspândite pe grătar, astfel încât să devină frumoase și crocante. „Sufocat!“ înseamnă că cineva le-a comandat pe ale lor acoperite cu ceapă. „Iuți!“ este un dulce dulce de jalapeños. „Acoperit!” înseamnă brânză americană topită deasupra. Și „Țară!”, Desigur, înseamnă că este curățat în păsări de cârnați.

Waffle House a fost fondată în 1955 de către partenerii Joe Rogers și Tom Forkner. Ambii bărbați au murit la sfârșitul anilor 90 în 2017, la doar o lună de distanță. Compania privată este acum condusă de Joe Rogers Jr.

Waffle House este o mulțime de lucruri pentru o mulțime de oameni: este locul în care tipul obișnuit sau gal merge după o lungă noapte de sâmbătă în oraș și din nou duminică dimineață, după ce a căutat răscumpărarea la biserică pentru orice a făcut sâmbătă seara .

Este o noapte pentru o familie de patru persoane, farul de pe autostradă pentru șoferul înfometat pe distanțe lungi, locul unde te-ai dus și prietenii tăi după bal și poate unde tu sau copilul tău ai avut primul său loc de muncă.

Nu ești niciodată singur la Waffle House, chiar dacă îți petreci timpul contemplând viața, uitându-te la țiglele de metrou albe tapetate cu diamante negre pe un fundal galben. În perioadele normale, șansele sunt bune că vei ieși cu trei prieteni noi și să speri în viitor. Dar nu acum.

Njeri Boss, directorul relațiilor publice pentru lanț, a declarat într-o declarație că închiderile din această săptămână erau toate legate de COVID-19. „Ne-am referit la index ca o modalitate de a ajuta oamenii să înțeleagă cât de mare este un impact pe care acest virus l-a avut asupra industriei restaurantelor”, a spus ea. ore pentru ca asociații noștri să câștige banii necesari pentru a-și trăi viața și pentru a-și plăti facturile. Cel mai greu lovit până acum sunt restaurantele noastre din Midwest și de-a lungul unor părți ale coastei golfului. ”

Închiderea numărului magazinului 1673 aici din Chambersburg este listată online ca fiind temporară .

Ideea Americii despre normal este ca și cum ai asculta o melodie populară veche. Este umplut cu toate sunetele care alcătuiesc moștenirea noastră – banjo-ul din Africa, violetul din Europa și sunetele din Evanghelie din oamenii de munte care au sculptat prima dată frontiera.

Versurile sunt poveștile pe care le spunem când stăm la tejghea singuri și împreună la Waffle House în timp ce jukebox-ul ne cântă melodiile.

Venim cu toții dintr-un loc diferit, dar ajungem cu toții la aceeași destinație. De obicei în locuri precum acest restaurant. Când catedralele noastre sunt blocate, ne facem griji și ne întrebăm dacă vom reveni vreodată la ideea noastră de normal.

https://www.washingtonexaminer.com/opinion/columnists/coronavirus-even-closed-the-waffle-house

 

Biserica și statul pot lucra împreună pentru a ușura tensiunile coronavirusului

download - Copie

O pandemie globală a atras atenția națiunii și pe bună dreptate. Drept răspuns, unii oficiali ai statului impun restricții la strângerea unui număr mare de oameni pe un loc la un moment dat. În timp ce NCAA, ligile sportive profesionale și altele și-au restricționat în mod voluntar adunările, liderii bisericilor și ale altor instituții religioase sunt, înțeles, nervoși că restricțiile impuse de stat pot încălca libertatea religioasă.

Nu trebuie. Ca și în trecut, respectul și cooperarea reciprocă între biserică și stat pot duce la un calm mai mare și pot contribui la reducerea impactului acestor pandemii asupra comunităților noastre. Am trecut prin asta înainte.

Pe măsură ce Primul Război Mondial s-a apropiat, lumea și-a îndreptat atenția către un inamic mai tăcut: gripa spaniolă din 1918. Ca și coronavirusul, gripa spaniolă s-a răspândit rapid pe măsură ce soldații se întorceau de la teatrul european în orașele lor de origine de pe glob. inclusiv Washington, DC Între octombrie 1918 și februarie 1919, gripa spaniolă a infectat 50.000 de rezidenți din capitala națiunii. Peste 3.000 au murit din cauza ei.

În vârful pandemiei, oficialii de sănătate din district au pus restricții la toate adunările publice, inclusiv la biserici și la alte instituții religioase. Pastorii locali s-au ferit inițial de aceste restricții, obișnuiți ca fiind garanția fără echivoc a Primului Amendament privind „exercitarea liberă a religiei” și „dreptul oamenilor de a se reuni în mod pașnic”.

Recomandat pentru tine

Sens. Portman și Graham: bateți coronavirusul și restabiliți cea mai mare economie din lume

O ședință adunată în grabă a conducătorilor religioși din zonă a discutat problema și a concluzionat că se vor conforma. De fapt, potrivit rapoartelor de la acea vreme , rezoluția a indicat că „se plasează în evidență ca respectând vesel cererea”, ceea ce au înțeles „se aplică tuturor bisericilor”. Și, deși nu s-au putut întâlni, o convingere prețioasă a bisericilor de-a lungul istoriei, și-au încurajat membrii să se angajeze în „o formă de închinare religioasă amintind în rugăciune, în special pe cei bolnavi”.

Bisericile nu au fost singurele afectate de restricții. Potrivit hârtiei locale de la acea vreme , oficialii din domeniul sănătății au cerut „închiderea [tuturor] locurilor de distracție publică din Washington pentru o perioadă nedeterminată”, care urma să includă „teatre obișnuite, case din Vaudeville și spectacole de imagini în mișcare.”

În cele din urmă, aceste restricții au redus impactul deja devastatoare gripa spaniolă asupra comunității. De asemenea, a dat exemplul generațiilor viitoare – un exemplu de care nu am avut nevoie până la această generație – a modului în care biserica și statul pot lucra împreună, chiar dacă suntem în tensiune asupra libertății asumate altfel.

La fel ca gripa spaniolă, coronavirusul prezintă o situație unică care necesită răspunsuri neobișnuite. La fel ca pastorii de la Washington din 1918, liderii instituțiilor religioase de astăzi au dreptate să se preocupe să cedeze prea mult statului. Dar, la fel ca pastorii din vechime, liderii religioși de astăzi au posibilitatea de a oferi confort unei societăți anxioase și, în acest sens, de a reduce impactul general al coronavirusului.

Bisericile și instituțiile religioase din America au jucat un rol central în îngrijirea comunităților locale de-a lungul istoriei. Acestea ar trebui să continue acest lucru, fie că este vorba de acte de milă, oferind adăpost sau pur și simplu fiind o sursă de încurajare și pace în timp de criză.

Însă ar trebui să înțeleagă că restricțiile temporare, aplicate în mod uniform, la adunare, pot fi permise în cadrul jurisprudenței primului amendament. Guvernul nu poate împărți substanțial libera exercitare a religiei decât dacă are un motiv convingător pentru a face acest lucru, și chiar atunci, trebuie să utilizeze abordarea cea mai puțin împovărătoare care atinge acest interes convingător. Acțiunea temporară pentru a reduce răspândirea unei pandemii globale este aproape sigur un motiv convingător, atât timp cât guvernul tratează întrunirile religioase cu alte adunări comparabile.

Gripa spaniolă este, din nou, instructivă. Acțiunea oficialilor din domeniul sănătății pentru a preveni adunările mari a fost aplicată bisericilor și tuturor „distracțiilor publice”. Și, deși nu mai avem mai multe „case de vaudeville”, oficialii de stat vor ajuta la ușurarea preocupărilor liderilor religioși, cerând săli de film și săli de concert să se alăture caselor de cult în suspendarea întrunirilor lor pentru o perioadă.

Realitatea este că statul va avea nevoie de confort și de care sunt cunoscute bisericile de îngrijire dezinteresată în timpul acestei pandemii. Și biserica are nevoie de aparatul de sănătate publică al statului pentru a-și influența efectele.

Ca și în cazul gripei spaniole, la fel și cu provocarea noastră actuală: Biserica și statul au posibilitatea de a colabora pentru a reduce impactul virusului asupra comunităților noastre, încurajând în același timp calmul și păstrarea libertății.

Jeremy Dys (@JeremyDys) este un avocat special pentru litigii și comunicări pentru First Liberty Institute , o firmă de avocatură nonprofit dedicată apărării libertății religioase.

https://www.washingtonexaminer.com/opinion/op-eds/church-and-state-can-work-together-to-ease-coronavirus-tensions

Confruntă Fricile: „Teama că nu ai cu ce să-ți hrănești copiii”, de Remus Runcan

download - Copie

 Doina Bejenaru  27-03-2020 08:15:02

Geneza 21:14-20,

Matei 6:11, 25-34

Avraam a avut un copil: primul născut, născut din teama Sarei că din punct de vedere biologic nici Dumnezeu nu mai putea să-și țină promisiunea făcută în Geneza 12:2-3 și reiterată în 15:2-5.

Agar și Ismael 1880-1912. Artist: Jean Charles Cazin

Așa s-a născut Ismael, fiul lui Avraam, născut dintr-o roabă egipteancă. După nașterea lui Isaac, copilul făgăduinței, Agar și fiul ei au fost izgoniți în pustiul Beer-Șeba. Rămași fără apă și fără mâncare, Agar a devenit pesimistă în ceea ce privea viața copilului și a început să plângă pentru că nu mai avea nici hrană și nici apă.

„Dumnezeu i-a deschis ochii și ea a văzut un izvor de apă… Dumnezeu a fost cu copilul care a crescut” (19-20)

Câți părinți se tem că nu vor avea hrană și îmbrăcăminte pentru copiii lor? Unii nici nu vor să aibă copii, din cauza unor astfel de temeri, uitând că Domnul Isus ne-a învățat să cerem în Rugăciunea Domnească „pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6:11). Promisiunea lui Dumnezeu este clară pentru cei care caută Împărăția lui Dumnezeu: nu vor duce lipsă de apă, pâine și îmbrăcăminte (v.33).

Rugăciune: Tatăl nostru, care ești în ceruri, îți cerem conform rugăciunii pe care ne-ai învățat să o facem, pâinea noastră cea de toate zilele pentru noi și pentru copiii noștri. Mi-ai promis în Psalmul 37:25 că noi și urmașii noștri nu ne vom cerși pâinea, de aceea, ne rugăm Ție să ne dai această pâine și să ne păzești permanent de îngrijorarea cu privire la ce vom mânca, ce vom bea și cu ce ne vom îmbrăca. Ajută-mă să caut mai întâi Împărăția și neprihănirea Ta! Amin

Remus Runcan este autorul a trei titluri de carte în limba română: „Se stinge o lume” (2015)„Capcanele Facebook-ului” (2016) și „Povestea lui Face” și două titluri în limba engleză: Virtual Communication (2015) și Facebook Mania (2020). Urmează să publice în curând un titlu de carte care vine să Confrunte Fricile. Puteți achiziționa online în format Kindle sau print, prin EmagAmazon sau din Librăriile creștine Kerigma și Scriptum, cărțile semnate de Remus Runcan pentru creșterea, dezvoltarea și vindecarea dvs.

https://www.stiricrestine.ro/2020/03/27/confrunta-fricile-teama-ca-nu-ai-cu-ce-sa-ti-hranesti-copiii-de-remus-runcan/?

INTERVIU cu Eunice Candrianu și momentul despărțirii de Viorel Candrianu (VIDEO)