Posted on 25 ianuarie 2007 by DanutM
Romania si Uniunea Europeana – intre entuziasm si paranoia
1 ianuarie 2007 a fost o zi asteptata de unii cu un nemarginit optimism, in vreme ce pentru altii ea sta sub semnul celor mai negre presimtiri. Entuziastii ignora cel mai adesea pretul integrarii, pe care politicienii nostri l-au ascuns cu obstinatie, pentru a prezenta Europei un consens pro-european abil cosmetizat. Acesta insa se va spulbera ca un castel din carti de joc imediat ce populatia Romaniei va incepe sa observe ca ‘paradisul’ european se plateste mai greu decit lis s-a spus. Pesimistii, atit cei de inspiratie crestina, cit si nationalistii, se intrec in cele mai fanteziste scenarii apocaliptice. Impunerea pasapoartelor biometrice, si codul de bare adiacent (care, se stie, contine fatidica cifra 666) ii umple de groaza pe cei dintii, in vreme ce pe ceilalti ii sperie presupusa pierdere de identitate nationala, atunci cind cultura mica a Romaniei va trebui sa intre in competitie pe o piata culturala deja supraglomerata. Intre aceste doua extreme se situeaza scepticii moderati, care privesc integrarea europeana ca pe o potentiala sansa, insotita insa de riscuri care nu trebuie ignorate. Aceasta este categoria in care s-ar putea incadra si pozitia mea.
Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult in configuratia actuala a Europei este faptul ca un proiect formulat initial pe baze fundamental crestine (Robert Schumann si Konrad Adenauer, care au reformulate proiectul European in perioada postbelica erau catolici angajati) a fost transformat intr-un construct eminamente socialist si secularist, inspirat din mentalitatea care a dominat societatea franceza in ultimele doua secole. Aceasta realitate este reflectata in mod absolute transparent de proiectul Constitutiei europene, coordoinat de Giscard d’Estaign. In mod straniu, acest proiect a fost respins de francezi, intre altele, nu pentru ca nu este destul de liberal, ci pentru ca nu este suficient de socialist (!?!).
In opinia mea, fundamentul acestui text este unul religio-secularist (ca sa folosim expresia formulata de sociologul american Martin Marty). Secularismul promovat in spatiul european este unul de natura quasi-religioasa. Lucrul acesta a fost evidentiat de criza Butiglione, atunci cind acest catolic angajat nu a fost confirmat pentru postul de comisar european pentru ca, in numele convingerilor lui crestine, a refuzat sa cedeze dogmei relativismului moral al religiei seculariste.
Cu toate acestea, consider ca integrarea europeana a Romaniei este o sansa pentru comunitatea crestina din tara noastra. Crestinatatea, ca sistem integrat care controla societatea europeana este un fapt al trecutului. In ciuda aparentelor, acest sistem n-a construit nicidecum imparatia lui Dumnezeu, ci doar s-a folosit de crestinism pentru a promova interse dintre cele mai pamintesti. De fapt, in acest moment al istoriei inc`hidem cercul si revenim la situatia, naturala si benefica pentru credinta crestina, in care mesajul Evangheliei este o simpla voce in corul nenumaratelor oferte religioase si ideologice ale contemporaneitatii. Aceasta voce, slava Domnului, nu se mai poate folosi de sistemul politic si social pentru a se impune, asa cum a facut in trecut. Biserica in Europa trebuie sa reinvete lectia smereniei si, poate, a persecutiei. Caci, asa cu spunea apostolul Pavel, ‘cine vrea sa traiasca cu evlavie in Cristos Isus, VA FI persecutat’. Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Blog Creștin Ardelean Viorel 