Anul acesta, Ziua Națională a României va fi sărbătorită prin manifestări restrânse, la care nu va fi permis accesul publicului.
Astfel, aproximativ 150 de militari din Ministerul Apărării Naționale vor participa marți, 1 Decembrie, începând cu ora 11:00, la ceremonia oficială organizată de MApN în Piața Arcul de Triumf din București.
„Aproximativ 150 de militari din Ministerul Apărării Naţionale vor participa marți, 1 Decembrie, începând cu ora 11:00, la ceremonia oficială în format restrâns, organizată cu ocazia Zilei Naţionale a României în Piaţa Arcul de Triumf, din Bucureşti. Pe timpul ceremoniei se va ține un moment de reculegere în memoria eroilor români căzuți pe câmpurile de bătălie pentru reîntregirea neamului românesc și a victimelor virusului SARS-CoV-2, vor fi trase 21 de salve de tun, iar președintele Klaus Iohannis va depune o coroană de flori și va susține o alocuțiune”, anunță MApN.
Cu ocazia Zilei Naţionale, reprezentanţi ai Armatei României vor participa, la solicitarea şi cu sprijinul autorităţilor locale, la pregătirea, organizarea şi desfăşurarea de ceremonii de mică amploare în unele garnizoane în care sunt dislocate mari unităţi şi unităţi militare, iar militarii aflaţi în misiune în afara teritoriului național vor desfăşura ceremonii militare în cadru restrâns.
De asemenea, Drapelul naţional va fi arborat în toate instituţiile militare din ţară, iar la bordul navelor maritime şi fluviale se va ridica Marele Pavoaz.
În Capitală va avea loc luni, începând cu ora 11:00, o repetiție la Arcul de Triumf, care se va desfășura în aceleași condiții de respectare a măsurilor de prevenire a răspândirii noului coronavirus. Accesul publicului nu va fi permis în zona de desfășurare a evenimentului și nici în spațiile adiacente locului de desfășurare a repetiției.
Patru navigatori, între care şi un român, aflaţi la bordul unui tanc petrolier au fost răpiţi de piraţi din Golful Guineei. Printre cei 23 de marinari de pe navă se aflau ruşi, români şi filipinezi. În prezent, nava se află în siguranţă cu restul echipajului la bord, notează news.ro.
Potrivit unui comunicat al Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN), patru navigatori au fost răpiţi în ultimul atac de piraterie din Golful Guineei care a implicat un tanc petrolier.
„Atacul tancului Agisilaos înregistrat în Insulele Marshall a fost raportat pe 29 noiembrie 2020, în timp ce acesta se afla la cinci mile marine de la marginea de vest a Golfului Guineei şi la 22 de mile marine la vest de Togo. Echipajul navei a încercat să evite îmbarcarea prin manevre evazive, dar nu a avut succes. Petrolierul ar fi avut la bord 23 de membri în echipaj înainte de incident, inclusiv cetăţeni ruşi, români şi filipinezi”, se arată în comunicatul Sindicatului Liber al Navigatorilor.
Conform reprezentanţilor acestora, printre navigatorii răpiţi se află şi un român.
Sursa citată menţionează că nava se află acum în siguranţă cu restul echipajului la bord, iar autorităţile au fost notificate de acest incident.
SLN a precizat că acesta este cel de-al 24-lea incident de răpire confirmat în apele Golfului Guineei în 2020, cu 122 de echipaje răpite de pe nave, arată datele din Dryad. Atacul este raportat în spatele unui şir de răpiri reuşite în zonă în ultima lună.
Sindicatul Liber al Navigatorilor consideră că zona Golfului Guineei trebuie securizată cât mai urgent.
„Apele maritime din vestul Africii rămân periculoase pentru navigaţie. Sindicatul Liber al Navigatorilor, în cor cu organizaţiile navigatorilor din toată lumea reunite sub ITF, consideră că zona Golfului Guineea trebuie securizată cât mai urgent din acest punct de vedere. Pirateria este un real pericol pentru navigatori şi nu de puţine ori aceste atacuri barbare au dus la pierderea vieţii mai multor navigatori, în ciuda faptului că aceste rapiri vizează direct un scop material, acela de a obţine sume de bani din partea răpitorilor” ,a mai transmis Sindicatul Liber al Navigatorilor.
În ultimele săptămâni face un buzz mondial filmul documentar Hold-Up. Documentarul prezintă ultimul an de pandemie, cu cele mai importante decizii și luări de poziție, instalarea Noii Ordini Mondiale și The Great Reset care ne este programat. Interzis și atacat peste tot în media mainstream, documentarul francez Hold-Up, de 2 ore și 40 de minute, este scos programatic de pe rețelele sociale și platformele video ale lui Big Tech, scrie Petru Romoșan, în editorialul său de azi, Donald Trump va câștiga până la urmă alegerile?
Ne-am interesat pentru Dvs și, într-adevăr, filmul, de-a dreptul controversat, pur și simplu își permite să emită niște teorii conspiraționiste care, pe bună dreptate, au fost condamnate la unison de politicienii francezi și organizațiile neguvernamentale din Rețeaua Soros. Filmul conchide în mod fals, după cum transmite factual EuroNews, că în acest moment, sub pretextul pandemiei, are loc o conspirație globală a elitelor globaliste de sub umbrelele Forumului Economic Mondial, Trilateralei și Clubului de la Roma și ale altor organizații mai mult sau mai puțin oculte. Conform dispozițiilor plenarei I-a a Congresului Mondial Covid-1984 și în lumina obiectivelor strălucite ale Event 201 fact-checkerșii – cenzorii politic corecți ai Noii Normalități – au decis să-l interzică pe marile platforme ale tovărășimii mondiale din Internaționala celei de-a IV-a Revoluții Industriale.
Avertizând privitorul că ce urmează să vedeți este o rușine a jurnalisticii factuale (sic), „strâns uniți în lupta cu covidul”, prezentăm documentarul integral, de pe platforma Odysee, pentru a-l putea „condamna” și Dvs împreună cu toți prietenii și toate cunoștințele Dvs. Iar realizatorilor, ce să le mai zicem? „Să le fie rușine!”*
* Să nu ne pierdem umorul. Ideea e să urmăriți și să dați mai departe! Doamne, ajută, tuturor! Tradus în limba română – cu mulțumiri aduse traducătorului:
Mulți oameni sunt perfecționiști. S-ar putea să nu afirme acest lucru, dar ei se gândesc că dacă nu vor atinge perfecțiunea de această parte a cerului, atunci ce dorește Dumnezeu de fapt ? Ei nu își pot imagina că o cale de mijloc poate fi plăcută Domnului.
Haideți să recunoaștem că tendința noastră este de a privi din exterior pentru a vedea rezultate măsurabile. Vrem ca ispitele să fie minime, să avem gânduri mai sfinte, să eliminăm eșecul, să avem gânduri pure, sfinte și heterosexuale, în exclusivitate pentru persoana cu care ne vom căsători.
Privim la unii creștini de la amvon sau televizor, care par să fi găsit soluția, și presupunem că au ajuns la un nivel de sfințenie sau libertate. Este o stare pe care simțim că trebuie să o avem, dacă vrem să fim acceptați de Dumnezeu. Când nu atingem această stare, ne descurajăm și credem că Dumnezeu nu ne poate iubi, că am depășit o limită invizibilă a păcatului, de unde nu mai putem fi salvați, că suntem destinați eșecurilor, deci ne putem lăsa în voia impulsurilor noastre deoarece ele nu vor dispărea.
Ați fost vreodată acolo ?
Pe de altă parte, Dumnezeu privește la inimă, și gândirea Lui în ceea ce privește progresul este foarte diferit de al nostru. El are atenția îndreptată nu doar spre desăvârșire, dar și spre a Se îngriji de fragila noastră dorință pentru sfințeniei, care crește în interiorul nostru atunci când stăm în prezența Sa.
Atenția este atrasă de bucuria de a ne urmări cum facem pași de bebeluș în direcția corectă. El e suficient de înțelept pentru a ști că bebelușii nu pot fugi la maraton. Pe scurt, ochii lui Dumnezeu discern intenția inimii și nu împlinirea perfectă a intenției.
Știe că noi învățăm cum să murim față de eul nostru și să cedăm puterii Sale din noi. Știe că acestea sunt concepte total străine ființelor căzute și că le ia timp pentru a se specializa în acest domeniu. Oamenii nu îmbrățișează moartea cu ușurință, iar Dumnezeu ne conduce într-o călătorie de îngropare a eului, de crucificare a cărnii, de renunțare la mânie și supunere față de domnia Lui.
Lecțiile nu sunt ușor de învățat.
Dumnezeu dorește o relație și El pune aceasta mai presus de orice, deoarece El știe că pe măsură ce ne îndrăgostim mai mult de El, vom fi transformați în imaginea Sa. Vom avea inima, voința și dragostea Lui. Sfințenia nu este o înscenare menită să câștige favoarea Domnului, ci ar trebui să fie un fruct natural al dragostei față de El.
Echipa Trump depune dosare cheie privind manipularea voturilor, premierul israelian Beniamin Netanyahu e nominalizat la Premiul Nobil pentru pace, vizita lui Netanyahu în Arabia Saudită stârnește reacții, iar Honduras primește ajutor după uraganele Eta și Iota. Află tot urmărind tot grupajul informativ.
Dă like și distribuie dacă îți place și dacă vrei să îți aducem conținut asemănător. Sau, de ce nu, propune tu alte tipuri de materiale sau subiecte pe care să ți le oferim. Ne poți scrie sugestiile tale în secțiunea de comentarii.
Turcia invadează țările vecine, efectuează o epurare etnică în rândul minorităților religioase și colaborează cu grupuri teroriste. De ani de zile, observatori ai Orientului Mijlociu au avertizat împotriva politicii expansioniste a președintelui Recep Erdoğan. Așa cum ne va spune Chris Mitchell de la CBN, acum el a pus ochii pe Ierusalim.
Seth Frantzman: Turcia este o amenințare tot mai puternică pentru Orientul Mijlociu.
Chris Mitchell: Potrivit analiștilor ca Seth Frantzman, suntem martorii Turciei beligerante în acțiune.
Seth Frantzman: A invadat și a epurat etnic orașul Afrin de kurzi, de yazidiți și de creștini. Anul trecut a atacat Siria de Est și a epurat-o de creștini. Acum a atacat Armenia. Nu a făcut-o în mod direct, ci i-a trimis pe azeri în război. S-a implicat și în Libia și a trimis mercenari sirieni. De asemenea, Turcia a amenințat Grecia în mai multe rânduri în ultimele șase luni. A mai amenințat Ciprul, Israelul, Egiptul, Emiratele Arabe Unite. Nu se oprește niciodată.
Chris Mitchell: Mai mult decât atât, a încheiat o înțelegere cu Libia pentru drepturile la apele teritoriale ale Mării Mediterane.
Seth Frantzman: Scopul înțelegerii a fost acela de a se folosi de guvernul divizat al Libiei pentru a obține drepturi la aceste ape teritoriale. În prezent, Turcia domină apele revendicate de Grecia, apele unde Israelul vrea să construiască o conductă.
Chris Mitchell: Erdoğan și-a anunțat lumii intenția mascată prin transformarea Catedralei Sfânta Sofia, cândva una dintre cele mai mari biserici ale creștinismului, într-o moschee.
Mike Kerem: La înființarea statului modern în 1923, biserica era un muzeu care putea fi vizitat de oricine. Decizia de a o transforma într-o moschee este un mesaj indirect transmis lumii cu privire la intenția sa de a restaura trecutul otoman.
Chris Mitchell: După acea transformare, Erdoğan vrea să elibereze Moscheea Al-Aqsa aici, în Ierusalim. Luna trecută, el a spus: ”Din acest oraș a trebuit să plecăm cu lacrimi în ochi în timpul Primului Război Mondial. Încă se pot găsi urme ale rezistenței otomane. Astfel, Ierusalimul este orașul nostru.” Potrivit lui Frantzman, Iranul și Turcia au aceleași planuri în zonă.
Seth Frantzman: Trebuie să recunoaștem că retorica din Ankara în prezent este la fel cu cea a regimului iranian. Este exact ceea ce Emiratele Arabe Unite și alți prieteni ai Statelor Unite și ai Israelului spun, și anume faptul că Iranul și Turcia fac parte din aceeași tabără. Nu e vorba de Imperiul Persan sau Roman, de suniți și șiiți. Ambii sunt extremiști religioși, spre deosebire de celelalte țări din regiune.
Chris Mitchell: Agresiunea lui Erdoğan reprezintă o altă problemă. Turcia este o țară membră a NATO, dar nu pare să colaboreze. Recent a cumpărat sistemul antiaerian rusesc S-400 și colaborează cu Frăția Musulmană și cu Hamas.
Seth Frantzman: Turcia este profund legată de infrastructura de securitate NATO din Europa. Cred că asta este o mare provocare. Nu știu cum se vor descurca aceste țări.
Chris Mitchell: Este un regim ostil față de creștini. Cu doi ani în urmă, oficialități din Turcia l-au condamnat și apoi l-au eliberat pe pastorul american Andrew Brunson, acuzându-l de sprijinirea terorismului. Acum, analistul Orientului Mijlociu, Mike Kerem a spus echipei de știri CBN că Turcia își închide porțile.
Mike Kerem: Scopul său este acela de a epura Turcia de toți creștinii străini. Neoprotestanții străini care trăiesc și lucrează în țară, și sunt implicați în lucrarea bisericilor din Turcia, au fost declarați ”persona non grata” și o amenințare pentru ordinea și siguranța națională.
Chris Mitchell: Având în vedere visul instaurării unui nou Imperiu Otoman și naționalismul turcesc, potrivit unora, Turcia poate deveni o amenințare la fel de serioasă pentru Occident ca Iranul.
Știre difuzată în cadrul emisiunii „Mapamond Creștin” 854, difuzată la Alfa Omega TV în octombrie 2020. Click pentru alte știri și reportaje creștine: https://alfaomega.tv/stiri
Urmărește acum cele mai noi știri și reportaje creștine accesând pe pagina noastră de facebook: @StirileAlfaOmega! https://facebook.com/StirileAlfaOmega
Consilierea profetică pentru vindecare și eliberare promovează modelul biblic al Domnului Isus Hristos. De șapte ani, Biserica Filadelfia din Baia Mare are în componență lucrarea healing room, sau camera de vindecare, prin care vine în întâmpinarea nevoilor oamenilor.
Healing room, sau camera de vindecare, este locul în care oamenii vin apăsați de problemele lor pentru a găsi o soluție. Slujirea de vindecare și eliberare este o componentă importantă în cadrul bisericilor locale. Lucrarea se face sub autoritate spirituală și prin Duhul Sfânt.
Vali Paul, pastor, Biserica Filadelfia – Baia Mare: Este treaba noastră să continuăm lucrarea Domnului Isus Hristos. Și ca biserică ne-am asumat asta. Ca și păstor mi-am asumat lucrul ăsta, deoarece eu nu pot să trimit oamenii pe prima linie de bătaie cu lumea întunericului fără să fiu acolo cu ei. Ei știu, toate echipele care slujesc, că au acoperire, că nu merg să-și facă de cap. Diavolul știe lucrul ăsta, că noi mergem sub autoritate delegată de Domnul Isus pentru că El la asta ne-a trimis.
Biserica Filadelfia din Baia Mare promovează modelul biblic de vindecare al Domnului Isus Hristos prin healing room.
Vali Paul, pastor, Biserica Filadelfia – Baia Mare: Biserica este un loc al vindecării și asta trebuie să fie ceva practic nu trebuie să fie ceva doar declarativ, ci ceva ce să se întâmple.
Remona Paul, healing room, Biserica Filadelfia – Baia Mare: Noi ne întâlnim în fiecare miercuri. Suntem cam 12-14 persoane. Ne rugăm în primul rând pentru că vrem să auzim de la Domnul, să avem urechea sensibilă la vocea Duhului Sfânt, să vedem în duhul, să avem ochii deschiși.
Cei care sunt implicați în healing room beneficiază de pregătire pentru a înțelege cum se desfășoară consilierea profetică și învață să lucreze sub călăuzirea Duhului Sfânt.
Steluța Crișan, healing room, Biserica Filadelfia – Baia Mare: Făcând și cursul, pentru că nu ajungem în healing room fără să fi făcut cursul, avem niște noțiuni de care nu ne putem debarasa și atunci ele ne ajută, ne sunt de folos.
Unii dintre membrii echipei au experimentat eliberarea și vindecarea în viețile lor înainte de a-i ajuta pe alții.
Mihaela Covaci, healing room, Biserica Filadelfia – Baia Mare: Vreau să fie o încurajare pentru toate femeile care se confruntă cu cancerul, care se confruntă cu alte probleme. Vreau să fie o încurajare, vreau să le spun că există cineva care poate să rezolve orice situație și orice problemă și acela este Isus Hristos Domnul.
Steluța Crișan, healing room, Biserica Filadelfia – Baia Mare: Când vorbesc despre healing, am intrat cu ghiozdanul plin de pietre și am ieșit cu el plin de binecuvântări. Adică am lăsat acolo tot ce a fost greu în viața mea și am ieșit mult mai ușoară, mult mai plină de speranță și încredințată că Domnul va lucra și mai mult în viața mea.
Problemele întâlnite în camera de vindecare sunt diverse, de la relații în familie la aspecte referitoare la sănătate și dependențe.
Vali Paul, pastor, Biserica Filadelfia – Baia Mare: Au venit familii cu probleme, în pragul divorțului, pentru a fi consiliate. Oameni care aveau peste ei duhuri, posesii demonice și am văzut cum Dumnezeu lucrează.
Mihaela Covaci, healing room, Biserica Filadelfia – Baia Mare: După aceea sunt probleme ale mamelor cu copiii care se confruntă cu diverse vicii. Sunt probleme de sănătate.
Slujirea prin asemenea camere de vindecare este o parte importantă a mandatului bisericilor locale, chiar dacă nu toate realizează acest gen de activități. Ce împiedică bisericile să se implice?
Vali Paul, pastor, Biserica Filadelfia – Baia Mare: Mai degrabă o comoditate și cred că ar fi timpul ca bisericile să iasă din fotolii. De fapt, cred că pandemia, un pic, a scuturat fotoliile multora. Să iasă din confortul ăsta. Asta înseamnă că trebuie să îmi aloc timp pentru slujire. Asta înseamnă că eu, ca și păstor, trebuie să îi echipez pentru asta.
Remona Paul, healing room, Biserica Filadelfia – Baia Mare: Eu cred că fiecare biserică ar trebui să aibă această ”cameră de vindecare” pentru că, în primul rând, se pliază pe Cuvânt. În al doilea rând, darurile Duhului Sfânt, care sunt puse în Corinteni, sunt puse la lucru: dar de înțelepciune, darul profetic, darul de a face minuni, darul tămăduirilor, darul de descoperire, darul discernământului.
Vindecarea și eliberarea bolnavilor este una dintre lucrările pe care Domnul Isus Hristos a încredințat-o ucenicilor. Slujirea în healing room, sau în camera de vindecare, implică folosirea darurilor spirituale despre care vorbește Cuvântul lui Dumnezeu.
Știre difuzată în cadrul emisiunii „Mapamond Creștin” 854, difuzată la Alfa Omega TV în octombrie 2020. Click pentru alte știri și reportaje creștine: https://alfaomega.tv/stiri
Urmărește acum cele mai noi știri și reportaje creștine accesând pe pagina noastră de facebook: @StirileAlfaOmega! https://facebook.com/StirileAlfaOmega
Sunt multe lucruri noi pe care am fost provocați să le facem, ca biserică. Acestea nu se potrivesc totdeauna cu cultura bisericească obișnuită, dar le-am făcut pentru că ne-a provocat Domnul Isus. Oamenii au întrebat „De ce faceți lucrul acesta?” și răspunsul simplu a fost „Fiindcă ne pasă”. De aici am luat motto-ul și așa încercăm să facem lucrurile, să arătăm că ne pasă, că îi iubim pe concetățeni, că iubim țara.
Relevanța Bisericii
Trăim într-o cultură pe care trebuie să o luăm în calcul. A fi relevant înseamnă a avea impact în societate, a avea ceva de spus, a avea o părere care contează. Pentru aceasta facem o mulțime de lucruri prin care le arătăm celor din jur că putem să ajutăm, că este treaba noastră, că Biserica Filadelfia își are rolul și locul ei, că Biserica trebuie să fie, și este, încă relevantă în secolul al XXI-lea.
Relevanța nu vine din compromisuri, ci din valorile pe care le ai, prin valorile pe care ni le dă Scriptura și relația cu Domnul. Prin asta suntem relevanți, altfel ne diluăm în lume. Suntem relevanți pentru că avem ceva de spus, pentru că ce spunem noi vine din inima Tatălui. Asta ne dă relevanță, nu a-i copia pe alții.
Pandemia și revenirea „la normalitate”
Biserica e chemată să acționeze, nu se reacționeze. Dacă prin „normalitate” înțelegem să ne întoarcem la aceleași programe de înainte de pandemie și care, din păcate, ne-au lăsat să intrăm în perioada aceasta într-o atitudine reactivă, cred că greșim.
Dimpotrivă, trebuie să căutăm lucruri prin care să fim relevanți la ieșirea din pandemie, deoarece lumea nu va mai fi și nu va gândi la fel, oamenii nu vor mai acționa la fel. Ajunge să mergi pe stradă să te apropii mai mult de cineva și vei vedea reacția lui de autoprotecție. Înainte mergeai la el, îl băteai pe umăr, dădeai ”bună ziua” sau îl îmbrățișai. Acum nu mai pot să faci lucrurile acelea decât dacă e o relație strânsă, dar și atunci cu rezerve.
Biserica trebuie să regândească modul de a veni cu valorile ei spre lumea din jur, pentru că asta este treaba noastră: să schimbăm lumea din jur, să aducem Împărăția lui Dumnezeu în Baia Mare, în Maramureș în România. Asta ne face relevanți.
Funcții și valori ale Bisericii
Biserica noastră are mai multe valori. În primul rând, e închinarea, pentru că vorbește de relația noastră cu Domnul, de Cel care primește închinarea, Cel care ne aduce împreună ca să ne închinăm Lui.
Apoi, edificarea: fiecare credincios trebuie să crească. Am avut botez în fiecare primă duminică din lună, inclusiv în lunile de pandemie. Au fost oameni care m-au sunat: „suntem în pandemie, dar am auzit cuvântul lui Dumnezeu și vreau să mă botez”. Bineînțeles că asta are prioritate, pandemia este un cadru în care noi trebuie lăsăm Împărățiasă se manifeste.
O altă valoare este multiplicarea. O biserică sănătoasă trebuie să crească. Nu cred în afirmația „Esențele tari se țin în sticle mici”. Împărăția lui Dumnezeu e o esență care trebuie să umple lumea. Pentru asta trebuie să fim relevanți, să avem lucruri cu care să ne apropiem de oamenii din jur și ei să fie atrași. Domnul Isus atrăgea oamenii prin ceea ce spunea și făcea. Biserica trebuie să facă același lucru, pentru că este trupul lui Hristos astăzi, reprezentându-L în lumea aceasta.
Închinarea
Când am plantat biserica, am primit din partea Domnului câteva cuvinte profetice. Dumnezeu are ceva personal pentru fiecare biserică. Unul dintre cuvinte a fost vizavi de închinare, Dumnezeu ne-a chemat să fim o biserică care pune accentul pe închinare, să ridice un cântec nou. Am fost provocați, atipic pentru bisericile românești, să începem să scriem, să aducem inima românească în cântarea de închinare.
A fost o provocare pentru echipa de închinare să înceapă să scrie. Și, culmea, le-a ieșit. Sunt multe cântece care se cântă azi în România, care s-au tradus în multe limbi. „Leul din Iuda” al lui Sunny e tradus la ora actuală în peste 17 limbi. Și nu numai, și alte cântece au fost preluate, traduse, cântate. Sunt alte cântece foarte apreciate de alții, și sunt din România. Tot ce trebuie să facem să lăsăm inima Tatălui să curgă prin inima noastră.
Muzica populară din Maramureș este emblematică pentru muzica românească. Este ceva aici, în zona aceasta, un sâmbure de cântec, iar noi trebuie să-l aducem înaintea lui Dumnezeu. Tot ce avem, avem de la El și este normal să Îi dăm Lui în închinare. În primul rând, avem ce să-I dăm, El a pus lucrurile acestea în noi. Și apoi pentru că eu îi incurajez foarte mult. Uneori poate chiar pun un pic de presiune pe ei: „Măi, trebuie să scrieți, aveți ceva de spus, Dumnezeu a pus ceva în voi, lăsați să curgă, pentru că Îl onorăm pe Dumnezeu și îi provocăm pe ceilalți”. Contează foarte mult atmosfera pe care o creăm. Noi vrem asta, este un ambient, un cadru, vrem să le dăm toate facilitățile ca ei să poată să conducă și să dezvolte închinarea. Închinarea se dezvoltă, uitați-vă la David, el a structurat-o și a dezvoltat-o. Și noi putem.
Lider, urmaș al lui Isus
Isus spune: „Cine vrea să fie mai mare, trebuie să fie slujitorul celorlalți”. Pot să-i slujesc pe ceilalți, ajutându-i să intre în destinul lor, împingându-i înainte. Slujbele din Efeseni 4 sunt cu scopul edificării credincioșilor, în vederea lucrării de slujire. Treaba mea este să îl ajut pe el să își atingă potențialul maxim, să îl încurajez, să-l sfătuiesc, să fiu lângă el când are nevoie.
Niciodată nu m-a interesat să fiu cel care primește onorurile. În biserică mi se spune „frate pastor” doar în cadru oficial, în rest sunt „Vali” pentru toată lumea.
Slujirea: „camera de vindecare”
Biserica e un loc al vindecării. Asta trebuie să fie ceva practic, ceva ce se întâmplă, nu doar declarativ. Vindecarea înseamnă vindecare fizică, pentru că Isus a purtat bolile noastre în rănile Lui. Apoi, Isus a venit să elibereze, să restaureze. Dacă după vindecare, nu-l ajuți pe acel om să își restaureze relația cu Domnul și să își pună viața în ordine, rămân portițe deschise și boala se va întoarce. Am avut experiențe din acestea, oameni care au venit și au fost vindecați, dar ne-am trezit cu ei după șase luni că iar sunt bolnavi. Am realizat că trebuie să îi învățăm pe oameni să rămână în vindecare.
Domnul Isus vindecă (pe cineva) și îi spune „du-te și să nu mai păcătuiești, să nu se întâmple ceva mai rău”, i-a avertizat că dacă nu își schimbă modul lui de a trăi, pot se întâmple lucruri mai rele. Au venit oameni și au zis „nu mi-a fost așa rău înainte, parcă mi-e mai rău acum”. Acolo am văzut că e nevoie de o restaurare a oamenilor, iar noi suntem chemați să ucenicizăm, să învățăm. La fel în eliberare, e un domeniu în care mulți au rezerve, dar noi am văzut oameni eliberați. Am văzut oameni chinuiți, dați de pământ de demoni, care au fost eliberați și care trăiesc o altă viață, care s-au îndrăgostit de Domnul Isus, Cel care i-a eliberat, dar a trebuit să-i învățăm lucrul acesta.
E o lucrare importantă, deoarece avem multe cazuri. Nu reușim să slujim la cât de mulți vin, nu doar de la noi din Baia Mare, ci din toată țara. Și ce e frumos este că, de exemplu chiar acum e slujire (exact în timpul realizării interviului, n.red.), iar într-unul din cazuri cel care e la slujire vine la biserică de ceva vreme, dar celălalte două cazuri se întâlnesc cu biserica pentru prima dată. Ei au auzit despre un Dumnezeu care vindecă și restaurează și au zis: „vrem să ne întâlnim cu Dumnezeu, avem probleme în viața noastră, nu le putem rezolva”. Și ei vin și se întâlnesc cu Domnul Isus, și este ceva foarte normal ca oamenii de acolo (de la slujire) să vină apoi la biserică și să se boteze, să se integreze în biserică, pentru că e o slujire pe care Domnul Isus a făcut-o.
Domnul Isus s-a arătat să nimicească lucrările celui rău. Aceste lucrări ale celui rău nu s-au limitat, dimpotrivă, s-au înmulțit. Este treaba noastră să continuăm lucrarea Domnului Isus Hristos. Ca biserică, ca păstor, ne-am asumat asta. Nu pot să trimit oamenii pe prima linie de luptă cu lumea întunericului, fără să fiu acolo cu ei. Toate echipele care slujesc știu că au acoperire (spirituală). Diavolul știe lucrul acesta, că noi mergem sub autoritate delegată de Domnul Isus, pentru că El la asta ne-a trimis. Oamenii fac lucrul acesta cu libertate, se bucură să vadă oamenii slujiți și că lucruri se întâmplă. Și este și unul din principalele instrumente evanghelistice ale Bisericii Filadelfia.
Când slujea Domnul Isus, El totdeauna a întrebat „ce vrei să îți fac?”, dar el știa întotdeauna în Duhul lui lucrurile acestea. Eu cred că este mult mai bine așa. De aceea, echipa (de slujire) se întâlnește și se roagă specific pentru cel care vine la slujire, pentru că Duhul Sfânt e Cel care face lucrarea, iar noi nu vrem decât să ne aliniem la ceea ce urmează să facă EL în viața acelui om. Nu mergem la vânătoare cu alice, că „poate nimerim ceva”. În plus, în momentul în care vine omul (pentru slujire) și îi spui ce este în inima Tatălui, omul se deschide foarte repede. Acolo (la slujire) este un loc unde oamenii lasă multe poveri. Pe de altă parte, este un loc al al siguranței. Suntem după aproape șapte ani de slujire din aceasta, și nu a ieșit nimic, nu are voie să iasă nimic. Acolo sunt „morminte”, ce să spune acolo, se îngroapă.
Categorii de probleme
Am slujit la oameni care au venit cu foarte multe probleme fizice. Ați avut o mărturie (difuzată la Alfa Omega TV, n.red.) cu cancer în faza a patra care a intrat în remisie, persoana fiind vindecată. Au fost și foarte multe probleme psihice. Trăim într-o perioadă în care depresia face ravagii dar, din punctul meu de vedere, depresia este un atac demonic la identitate. Apoi au venit părinții cu copiii cu probleme. Au venit familii cu probleme, în pragul divorțului, pentru a fi consiliate. Au venit oameni care aveau peste ei duhuri, cazuri de posesii demonice. Și am văzut cum Dumnezeu lucrează. El nu are o specializare, nu este nici oncolog, nici oftalmolog, ci Dumnezeu se numește „Iehova Rafa”, Domnul care vindecă. Tot paletarul este sigur.
Biserica și slujirea
Și noi facem rugăciuni de câteva minute, după program, deși în contextul actual nu prea poți, sunt interdicții datorită pandemiei pe care trebuie să le respectăm. Dar la slujirea aceasta, „Camera de vindecare”, putem să luăm toate măsurile (medicale) de siguranță, acolo putem să slujim foarte bine.
Cred că există comoditate în biserici. Pandemia a scuturat fotoliile multora. Ar fi timpul ca bisericile să iasă din confortul lor. Asta înseamnă că eu trebuie să aloc timp pentru slujire, asa înseamnă ca eu, ca păstor, trebuie să îi echipez pe oameni pentru asta. Nu e o slujire unde să mergi după ureche, ci este o slujire unde trebuie să-i înveți, să fii alături de ei, să poți corecta lucrurile cu dragoste, pentru că de multe ori, în slujiri de genul acesta, poți să greșești, iar noi vrem să evităm să facem rău oamenilor. De aceea, trebuie să echipez oamenii (pentru slujire).
Pandemia și planurile lui Dumnezeu
Vedem împlinindu-se, în contextul acesta al pandemiei, lucruri care poate ni s-au părut puțin fantastice când le-am auzit din partea Domnului. Dumnezeu nu este limitat de context. Pandemia trebuie să fie un semnal de alarmă că Domnul Isus vine curând și că trebuie să fim mai intenționali cu ce ni s-a încredințat, să aducem Împărăția lui Dumnezeu, să facem ca voia Lui să se vadă!
Și asta ne face și să ne rugăm pentru cei de la guvernare, să fie oameni care merg pentru voia lui Dumnezeu, pentru binecuvântarea cetății sau a poporului. Noi încurajăm pe frații noștri să se implice în guvernare, în politică. Și ne rugăm pentru ei să fie un „Iosif” și un „Daniel”.
Pavel îi spune lui Timotei să facem rugăciuni mai întâi pentru cei din guvernare, ca să putem trăi o viață evlavioasă. Vorbesc cu mulți credincioși și e multă „amăreală” pentru că „sunt corupți”. Dar dacă nu ne implicăm, cum se vor schimba lucrurile? Dacă Domnul Isus nu venea în lumea aceasta să o schimbe prin lucrarea Lui, se mai schimba lumea aceasta? El nu s-a identificat cu lumea, și nici noi nu trebuie să ne identificăm cu ea sau să îmbrățișăm valorile lumii, ci să ducem acolo valorile Domnului. Pavel spune „Cum o să creadă, dacă nu au propovăduitor? Cum o să se schimbe, dacă nu le spune nimeni?”
De multe ori am impresia că-i aruncăm ca pe miei în mijlocul lupilor. Dar asta suntem noi toți: niște miei în mijlocul lupilor. Haideți să învățăm mieii aceștia că pot să schimbe lucrurile. Eu cred că se va întâmpla, pentru că Dumnezeu a spus profetic că pandemia dă niște conjuncturi favorabile pentru asta.
» Interviu ușor editat pentru claritate cu Vali Paul, pastor al Bisericii Filadelfia din Baia Mare, difuzat în cadrul emisiunii „Realități și perspective”.
Laura Ingraham, gazda Fox News, a comentat recent rezultatele alegerilor, context în care a adus în atenți și un subiect despre care nimeni din presa americană nu a vorbit: Forumul Bloomberg Pentru o Nouă Economie. „Dacă Biden preia președinția, pregătiți-vă pentru lupta vieții voastre, în următorii ani”, a avertizat jurnalista Fox News dezvăluind cine, cum și de ce s-au adunat la acest Forum. Prodocens Media l- a preluat și tradus comentariul, pe care ActiveNews îl publică mai jos.
„Dacă presa și-ar face treaba, ați fi auzit multe despre Forumul Bloomberg Pentru o Nouă Economie, care a avut loc toată săptămâna și la care au participat lideri din toată lumea și persoane bogate, care l-au susținut pe Joe Biden.
Sunt atât de încrezători în agenda lor și atât de bucuroși de ceea ce consideră a fi înfrângerea mișcării America First, încât nici măcar nu încearcă să-și ascundă disprețul pentru suveranitatea americană.
Ați fost surprins de performanța slabă a Americii în această privință? E șocant. Când acordul de la Paris a intrat în vigoare, Statele Unite s-au retras, dezamăgind toate țările din lume. Piețele sunt încurajate de prezența unui lider mai inclusivist.
Inclusivist. Bineînțeles. Dacă iese cum vor ei, nu veți avea niciun cuvânt de spus în viitorul economiei globale, nicio modalitate de a o influența și nicio posibilitate de a o schimba. Ține de patrioții americani să se opună la ceea ce încearcă să facă acești oameni aproape la fiecare pas. Iar asta înseamnă sprijinirea senatorilor Kelly Loffler și David Perdue în Georgia, la alegerile de pe 5 ianuarie. Și înseamnă menținerea presiunii asupra aleșilor republicani de peste tot. Să recunoaștem, înainte de Trump, mulți dintre ei au greșit atât în domeniul comerțului, cât și al imigrației. Trebuie să-i urmărim.https://c0.pubmine.com/sf/0.0.3/html/safeframe.htmlREPORT THIS ADhttps://c0.pubmine.com/sf/0.0.3/html/safeframe.htmlREPORT THIS AD
În următorii patru ani, acești republicani vor fi supuși unei presiuni mediatice și financiare enorme, de a face pe placul elitelor globale. Nu vă înșelați, globaliștii sunt hotărâți să-și implementeze agenda. Și, având în vedere vârsta și acuitatea mentală a lui Biden, sau lipsa acesteia, probabil simt că au o perioadă foarte scurtă la dispoziție pentru a-și atinge obiectivele mărețe.
Dacă Biden preia președinția, pregătiți-vă pentru lupta vieții voastre, în următorii ani. Vor încerca la fiecare pas să vă submineze drepturile și să vă răpească prosperitatea. Mai întâi, vă vor afecta finanțele personale prin politici climatice nebunești. Avem nevoie de o adevărată revoluție economică, sprijinindu-i pe cei care fac parte din soluție și luând capital de la cei care au făcut parte din problemă. Limitarea comerțului și taxarea amprentei de carbon. O piață activă a carbonului, cu un preț al carbonului care va crește în fiecare an.
Taxele mari garantate asupra energiei ar distruge clasa de mijloc. Dar elitele știu asta. Exact asta vor. Am chemat-o pe Alexandria Ocasio-Cortez să colaboreze cu noi, pentru a opri unele dintre aceste acorduri globaliste distructive. Dar Bloomberg și prietenii lui sunt cu adevărat deștepți. Știu exact de ce fel de retorică e nevoie pentru a câștiga oameni ca Alexandria Ocasio-Cortez.
Schimbările climatice ne vor ucide pe toți. Dacă așteptăm ca lucrurile să se schimbe în 2050, nu vom fi aici să le vedem. Nu avem mult timp… între 10 și 20 de ani… trebuie să investim acum.
Nu avem 10 sau 12 ani pentru a construi noi centrale electrice. Avem nevoie de ele peste 18 luni.
În privința comerțului, pe care l-am discutat la începutul acestei săptămâni, Bloomberg și prietenii lui globaliști au arătat clar, într-un raport special, care este obiectivul lor primordial: unitate împotriva riscului decuplării SUA de China. Nu vor asta. Bloomberg și o mulțime de alți nababi americani au investit miliarde în China. Deci, decuplarea de regimul comunist ar fi un dezastru pentru ei, personal, chiar dacă ar fi un avantaj imens pentru industria și pentru muncitorii americani. În problema Covid, miliardari precum Bill Gates abia își puteau ascunde entuziasmul pentru ceea ce ar putea aduce o președinție Biden.
Oamenii care vin în țară au un certificat digital care să indice dacă au fost vaccinați sau nu? Odată ce SUA se alătură din nou OMS, sper să începem dialogul despre un certificat de vaccinare.
Actele la control. Să nu vă gândiți nicio secundă că veți avea ceva de spus în acest dialog. Trebuie să-ți ții gura și să faci ceea ce ți se spune. Vă amintiți? Cel puțin, asta ne-a spus doctorul Fauci.https://c0.pubmine.com/sf/0.0.3/html/safeframe.htmlREPORT THIS AD
Întâmplător, epidemiologul șef din China a avut, ieri, același mesaj. În țările din Orient, valorile comunitare sunt mai importante decât cele individuale. În Statele Unite și în țările europene, dreptul personal este cel mai important. Cel mai important este ca toată lumea să accepte ordinele și să urmeze instrucțiunile.
Toată lumea să accepte ordinele și să urmeze instrucțiunile. Faceți ce vi se spune. Puneți masca, deschideți portofelul, țineți distanța, obțineți certificatul de vaccin, renunțați la libertate, la autonomie și, în niciun caz, nu puneți întrebări reale. Ce lume minunată în care să-ți duci viața! Acesta este tipul de mentalitate care va ghida răspunsul administrației Biden la Covid. Și, bineînțeles, Joe va face tot posibilul pentru a mulțumi Organizația Mondială a Sănătății. O perspectivă care l-a încurajat pe Tedros, șeful OMS.
Cea mai rapidă ieșire din această pandemie este să colaborăm în solidaritate, între sectoare și peste granițe. Naționalismul va prelungi pandemia. Pandemia ne-a răpit atât de multe, dar ne-a și oferit ceva: oportunitatea unei noi perspective asupra lumii pe care o dorim. Putem construi o lume mai sănătoasă, mai sigură și mai corectă, pe care ne-o dorim cu toții. Să reconstruim mai bine.
Iată! Credeți că este o coincidență faptul că Tedros împrumută sloganul campaniei lui Biden?! Sau, cine împrumută de la cine? E un semnal că toți fac parte din aceeași echipă. Toți vor același lucru. Individualul și drepturile individuale vor fi anulate și vor fi înlocuite de drepturile globale comune. E un semn că Joe Biden nu va pune America pe primul loc. Nu vrea să facă America mai bună și nu va face din asta prima sa prioritate. Trebuie să slujească intereselor lui Bloomberg, Wall Street, marilor afaceri și restului intereselor speciale care i-au finanțat campania.
Bineînțeles, asta înseamnă să se plece în fața elitelor, care nu dau o ceapă degerată pe locurile de muncă și pe salariile americanilor. N-au făcut-o niciodată. De aceea este imperativ să controlăm Senatul anul viitor. Deoarece, cu o majoritate în Senat, plus locurile câștigate în Cameră, avem șansa de a contracara această preluare a pârghiilor, din mâna guvernului nostru, de către un guvern de departe. Și ne putem asigura că mișcarea America First continuă să producă rezultate și un viitor în care copiii noștri să poată prospera.https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fprodocensmedia%2Fvideos%2F417141896365121%2F&show_text=0&width=560
Activist catolic vietnamez a sosit în SUA pentru azil
26.11.2020 Vietnam (Preocupare creștină internațională) – Un activist catolic vietnamez, care s-a alăturat pentru a protesta împotriva Nghe. O hărțuire a poliției împotriva studenților care organizează activități religioase și a fost arestat, a ajuns în SUA și solicită azil politic.
Potrivit VOA Vietnam , Tran Huu Duc, care a fost unul dintre cei 14 tineri catolici închiși de guvernul Nghe An, a plecat din Vietnam pe 12 noiembrie și a aterizat pe 13 noiembrie. Avocatul pentru drepturile omului, Nguyen Van Dai, a confirmat că Duc a ajuns la San Jose, California .
Avocatul Nguyen Van Dai a spus că după ce domnul Duc a fost eliberat din închisoare în 2014, a fost hărțuit și presat de autorități, așa că la începutul anului 2019 a decis să solicite azil politic la Ambasada SUA la Hanoi.
Tran Huu Duc a fost condamnat la 3 ani de închisoare din 2011 până în 2014 sub acuzația de „desfășurare a propagandei împotriva statului” în temeiul articolului 88 din Codul penal.
Chiar și după eliberare, el a continuat să fie implicat în comunitate. La 6 decembrie 2015, domnul Tran Huu Duc și Dau Van Duong l-au ajutat pe avocatul Nguyen să organizeze o lecție privind drepturile omului pentru 70 de catolici din districtul Nam Dan, Nghe An. Nu după mult timp, avocatul a fost arestat, în timp ce domnul Duc și familia sa au fost constant hărțuiți de autorități.
În Vietnamul comunist, a fi activ în justiția socială și îndrăzneț în credința cuiva ar putea însemna amenințări, hărțuire sau chiar închisoare.
Viața în blocaj | O fereastră de oportunitate pentru Evanghelie
22 octombrie 2020:
Oriunde Satan răspândește moartea și distrugerea, Dumnezeu este acolo, lucrând în inimile celor afectați.MAI MULT
Activist catolic vietnamez a sosit în SUA pentru azil
26 noiembrie 2020:
26.11.2020 Vietnam (Preocupare creștină internațională) – Un activist catolic vietnamez, care s-a alăturat pentru a protesta împotriva hărțuirii de către Nghe An […]MAI MULT
ICC @ HEART Secretul spargerii sufletului în Coreea de Nord
25 noiembrie 2020:
De mulți ani, Coreea de Nord a fost etichetată drept cea mai proastă țară din lume care este creștină.MAI MULT
ICC @ HEART „Niciun rău nu-ți va veni.”
25 noiembrie 2020:
La începutul anului 2019, pastorul U Tun Nu a fost răpit cu armele în Myanmar. Pe măsură ce lunile au trecut, s-a presupus că era mort.MAI MULT
Judecătoria din Pakistan dispune ca Arzoo Raja să rămână în adăpost până la 18 ani
25 noiembrie 2020:
25.11.2020 Pakistan (Preocupare creștină internațională) – Luni, 23 noiembrie, Înalta Curte din Sindh a dispus ca Arzoo Raja, un […]MAI MULT
Începe punerea în aplicare a Sinjar Deal
25 noiembrie 2020:
25.11.2020 Irak (Preocupare creștină internațională) – Sâmbăta trecută, a început prima fază de implementare a Acordului Sinjar cu […]MAI MULT
Burkina Faso organizează alegeri în ciuda violenței continue a grupurilor de extremiști
24 noiembrie 2020:
24.11.2020 Burkina Faso (Preocupare creștină internațională) – Burkina Faso a desfășurat prima rundă de votare săptămâna trecută pentru […]MAI MULT
CRIZA COVID-19 CPI hrănește 100 de familii creștine indoneziene în timpul pandemiei
24 noiembrie 2020:
În timpul pandemiei COVID-19 din Indonezia, pastorii locali și congregațiile lor au suferit pierderi de locuri de muncă și de venituri.MAI MULT
POVESTE PREZENTATĂ Raportarea părtinitoare a presei în India ajută la alimentarea persecuției creștinilor
24 noiembrie 2020:
Acum câțiva ani, un ziar local telugu numit Andhra Jyothi a publicat o poveste despre pastorul bisericii mele. Am fost șocat să văd cum se întâmplă povestea …MAI MULT
Conducătorul bisericii din Yunnan reținut pentru cinci zile
23 noiembrie 2020:
23.11.2020 China (Preocupare creștină internațională) – Liderul unei biserici-casă din provincia Yunnan a Chinei a fost reținut pentru cinci […]MAI MULT
Boko Haram ucide cincisprezece în două zile în statul Borno
23 noiembrie 2020:
23.11.2020 Nigeria (Preocupare creștină internațională) – Teroriștii Boko Haram au efectuat mai multe atacuri în două zile în statul Borno, Nigeria. În […]MAI MULT
Premierul britanic a cerut să acorde azil creștinului pakistanez Teen
23 noiembrie 2020:
23.11.2020 Pakistan (Preocupare creștină internațională) – Primul ministru britanic, Boris Johnson, a fost îndemnat să ofere azil Mairei […]MAI MULT
Tel Abyad avertizează asupra distrugerii siturilor arheologice turcești
23 noiembrie 2020:
23.11.2020 Siria (Preocupare creștină internațională) – Copreședintele adjunct al Siriei de Nord a Administrației Civile a Tel Abyad a avertizat că arheologiile locale […]MAI MULT
China transformă bisericile în centre de propagandă
22 noiembrie 2020:
22.11.2020 China (Preocupare creștină internațională) – Pentru a împiedica creșterea creștinismului, guvernul chinez a confiscat numeroase […]MAI MULT
UNESCO răspunde la conversia Hagia Sofia
22 noiembrie 2020:
22.11.2020 Turcia (Preocupare creștină internațională) – În urma comentariilor ministrului turc al culturii și turismului, Mehmet Nuri Ersoy, că […]MAI MULT
Activiștii solicită reprezentarea unei minorități mai mari în guvernul pakistanez
22 noiembrie 2020:
22.11.2020 Pakistan (Preocupare creștină internațională) – activiștii minoritari din provincia Sindh din Pakistan au cerut un acces mai egal la […]MAI MULT
Etiopia confiscă al doilea cel mai mare oraș Tigray
22 noiembrie 2020:
22.11.2020 Etiopia (Preocupare creștină internațională) – Luptele dintre guvernul etiopian și conducerea poporului Tigray au dus la […]MAI MULT
Pentru interviuri, vă rugăm să contactați Olivia Miller, coordonator de comunicare: press@persecution.org.
Te uiți la un text biblic pe ecran. Îl asculți pe John Piper. Îi privești stiloul „scoțând” semnificația. Vedeți singur dacă sensul este cu adevărat acolo. Și (ne rugăm!) Tot ceea ce Dumnezeu este pentru tine în Hristos explodează cu credință, bucurie și dragoste.
Corpul tău viu este minunat și magnific. S-ar putea să fiți atât de familiarizați cu defectele, disproporțiile, tulburările și bolile corpului, încât cu greu îi puteți vedea gloria uluitoare. Dar este cu adevărat minunat.
Corpul tău este unitate în diversitate întrupată. Cel care este alcătuit dintr-un număr aproape de neînțeles de părți unice care funcționează împreună. Și fiecare membru al corpului tău, puternic sau slab, proeminent sau obscur, este necesar. Ați fi copleșiți dacă ați putea vedea o listă cuprinzătoare a ceea ce fac toate diversele părți ale dvs. pentru a vă permite să vă deplasați într-o cameră, să predați o clasă, să mâncați o masă sau să vă jucați cu fiul dvs. sau dansează pe o piesă de muzică. Ești un singur corp, dar este nevoie ca fiecare membru al corpului tău să lucreze împreună pentru a face posibil să faci ceea ce faci în fiecare zi.
Și așa este cu trupul lui Hristos, cu biserica. Este minunat și magnific, deși s-ar putea să ne străduim să-i vedem gloria uluitoare, pentru că suntem familiarizați cu defectele, disproporțiile, tulburările și bolile sale. De asemenea, ne putem întreba, poate cu frustrare, de ce ceilalți membri ai corpului nu sunt la fel de obligați să răspundă nevoilor de care suntem constrânși sau de ce acordă prioritate lucrurilor care ni se par priorități mai mici. Și totuși, aceasta face parte din ceea ce face biserica cu adevărat minunată: fiecare membru al acestui corp, puternic sau slab, proeminent sau obscur, este necesar tocmai datorită rolului său unic, dat de Dumnezeu.
Un singur corp, mulți membri
Descrierea bisericii ca trup este mai mult decât o simplă analogie. Este revelarea unui mister. Biserica nu este o simplă organizație; este într-adevăr un organism. Corpul lui Hristos este viu. Și, ca un corp uman, este o întrupare a unității în diversitate:
Așa cum într-un singur corp avem mulți membri, iar membrii nu toți au aceeași funcție, așa că noi, deși mulți, suntem un singur trup în Hristos și membri individuali unul al altuia. ( Romani 12: 4–5 )
A înțelege această realitate – Biserica ca corp viu – înseamnă a vedea un echilibru frumos între importanța crucială a colectivului și importanța crucială a individului. Ambele sunt indispensabile.„Biserica nu este o simplă organizație; este într-adevăr un organism. Corpul lui Hristos este viu ”.TweetDistribuiți pe Facebook
Biserica este „un singur trup”. Ce inseamna asta? Un corp este o unitate singulară creată de Dumnezeu pentru a face anumite lucruri. Membrii individuali nu pot îndeplini singuri toate scopurile pentru care a fost creat corpul. Acei membri ai bisericii trebuie să funcționeze împreună ca un tot colectiv pentru ca trupul să facă tot ceea ce a fost creat să facă.
Dar biserica este, de asemenea, „mulți membri”. Nu există un întreg colectiv, nici un corp, fără nenumăratele sale membri cruciale. Proiectarea lui Dumnezeu a corpului lui Hristos, ca un corp uman, este o interdependență pe scară largă a diverselor membri care funcționează în roluri complementare pentru a face posibilă funcționarea corpului.
Acest lucru este pur și simplu (și complex) glorios. În acest design anatomic spiritual, Dumnezeu conferă demnitate și onoare profunde atât întregului colectiv, întregii biserici, cât și membrilor individuali – fiecare membru individual, de fapt.
Fiecare membru este indispensabil
Cei mai mulți dintre noi nu se luptă cu înțelegerea modului în care întreaga biserică, corpul colectiv, este necesară pentru scopurile lui Dumnezeu în lume. Și majoritatea dintre noi putem vedea cât sunt necesari și anumiți membri ai corpului. Dar am putea avea dubii că toți membrii, în special noi înșine, sunt cu adevărat necesari. Pentru a aborda această îndoială comună, Duhul, prin Pavel, spune despre trupul lui Hristos:
Dacă piciorul ar trebui să spună: „Pentru că nu sunt o mână, nu aparțin corpului”, asta nu l-ar face să fie mai puțin o parte a corpului. Și dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt un ochi, nu aparțin corpului”, asta nu l-ar face să fie mai puțin o parte a corpului. Dacă întregul corp ar fi un ochi, unde ar fi simțul auzului? Dacă întregul corp ar fi o ureche, unde ar fi simțul mirosului? Dar, așa cum este, Dumnezeu a aranjat membrii în trup, fiecare dintre ei, după cum a ales. ( 1 Corinteni 12: 15–18 )
Cu alte cuvinte, nu putem avea încredere în autoevaluarea noastră atunci când ne considerăm neimportanți. Și nu putem avea încredere în evaluarea noastră atunci când considerăm că altcineva este neimportant:
Ochiul nu poate spune mâinii: „Nu am nevoie de tine”, nici din nou capul până la picioare: „Nu am nevoie de tine”. Dimpotrivă, părțile corpului care par a fi mai slabe sunt indispensabile. ( 1 Corinteni 12: 21-22 )
Indispensabil este un termen puternic. Dumnezeu spune prin Pavel că în evaluarea sa fiecare persoană este necesară . „Dumnezeu [care] a aranjat membrii în trup, fiecare dintre ei, după cum a ales”. Fiecare membru are de jucat un rol dat de Dumnezeu în bunăstarea și funcția trupului lui Hristos. Și acest lucru este la fel de adevărat pentru „acele părți ale corpului pe care le considerăm mai puțin onorabile” ( 1 Corinteni 12:23 ), precum și pentru acele părți ale corpului suntem condiționați să stimăm.
Împuternicit de același Duh
Un motiv important pentru care Dumnezeu consideră că fiecare membru individual este indispensabil este faptul că fiecare membru este locuit, animat și dăruit de Duhul Sfânt.
Acum există varietăți de daruri, dar același Duh; și există varietăți de slujire, dar același Domn; și există varietăți de activități, dar același Dumnezeu este cel care le împuternicește pe toate în toată lumea. Fiecăruia i se dă manifestarea Duhului spre binele comun. ( 1 Corinteni 12: 4-7 )
„Este un cadou minunat să știm că nu trebuie să îndeplinim funcții în corpul pentru care nu suntem echipați.”TweetDistribuiți pe Facebook
Hristos este capul trupului bisericii ( Coloseni 1:18 ). Și analog cu modul în care sistemul nervos împuternicește membrii individuali ai corpului nostru să îndeplinească voința și dorințele capetelor noastre, Duhul Sfânt ne împuternicește să îndeplinim voința și dorințele Capului nostru în cadrul funcțiilor noastre unice în biserică. Dumnezeu dă fiecărui membru al trupului „manifestarea Duhului”, un dar și puterea de a-l exercita „pentru binele comun”. Și fiecare dar, deși împuternicit de același Duh, se manifestă ca „varietăți de serviciu” și „varietăți de activități”.
Soiuri de cauze și priorități
Toate acestea înseamnă că membrii diferiți vor fi obligați să facă lucruri diferite. Și înseamnă că diferiți membri vor simți diferit în ceea ce privește prioritățile: ce trebuie făcut și ce trebuie spus. De exemplu, unii vor simți o urgență să se concentreze asupra contracarării învățăturilor false în biserică, iar alții o urgență pentru îngrijirea persoanelor vulnerabile care au nevoie, iar alții o urgență să lucreze activ pentru a pune capăt răului avortului, iar alții o urgență pentru a crea structuri administrative mai eficiente, astfel încât mulți să poată fi deserviți mai bine, iar alții o urgență pentru a aborda diviziunile rasiale dureroase și nedreptatea socială, iar alții o urgență de a se dedica mijlocirii și a slujirii de rugăciune.
Aici avem nevoie de smerenie și credință. Toate aceste lucruri (și multe altele) contează foarte mult, iar Capul și Spiritul nostru țin la ele. Dar niciunul dintre noi, ca indivizi, nu ne poate dărui tuturor în orice moment. Fiecare dintre noi este chemat să îndeplinească un rol (sau roluri) limitat, în funcție de ceea ce Duhul ne împuternicește să facem pentru binele comun. Rolurile noastre s-ar putea schimba în diferite anotimpuri ale vieții noastre, dar indiferent de rolul în care ne aflăm pentru sezonul nostru actual, trebuie să fim atenți să nu presupunem cu mândrie că alții ar trebui să simtă nivelul nostru de urgență sau să facă ceea ce suntem chemați să facem. La fel, ar trebui să fim atenți să nu pășim cu mândrie în roluri pe care Duhul nu ne împuternicește să le îndeplinim. Trebuie să ne încredem în rugăciune în Capul și Spiritul corpului nostru pentru a oferi ceea ce este necesar pentru binele comun în momentele și locurile care li se par bune.
Stewards of Varied Grace
O înțelegere solidă și încrederea în planul glorios al lui Dumnezeu al unui corp unificat format din membri foarte diferiți este menită să producă o recunoștință profundă – recunoștință față de Dumnezeu pentru harul său incredibil față de noi toți și recunoștință pentru darurile indispensabile pe care alții le aduc trupului. Este un cadou minunat să știm că nu trebuie să îndeplinim funcții în corpul pentru care nu suntem echipați. Și este un mare dar pentru noi să știm că am primit o funcție indispensabilă de a contribui la binele comun al corpului.
Trupul lui Hristos este minunat și magnific. Este un corp real, un organism viu, unitatea în diversitate întrupată. Este minunat că „suntem un singur corp. . . și în mod individual membrii unul altuia ”( Romani 12: 5 ). Prin urmare,
Așa cum fiecare a primit un dar, folosiți-l ca să vă slujiți unii pe alții, ca buni administratori ai harului variat al lui Dumnezeu: oricine vorbește, ca unul care vorbește oracole despre Dumnezeu; oricine slujește, ca unul care slujește prin puterea pe care Dumnezeu o furnizează – pentru ca în toate lucrurile să fie proslăvit Dumnezeu prin Isus Hristos. El aparține glorie și stăpânire în vecii vecilor. Amin. ( 1 Petru 4: 10-11 )
Președintele Klaus Iohannis a anunțat, miercuri, în cadrul unei conferințe de presă, că este pentru vaccinare, fiind chiar dispus să se vaccineze public, „dacă se crede că asta ar ajuta”.
Întrebat de un jurnalist dacă se va vaccina public pentru a da încredere celor mai sceptici, președintele Iohannis a răspuns afirmativ.
„Dacă se crede că asta ar ajuta, da, cu plăcere, cum să nu. Nu am nicio problemă cu asta. Deci, eu sunt pentru vaccinare, dacă asta a fost o întrebare indirectă. Personal, sunt pentru vaccinare”, a răspuns președintele Klaus Iohannis, potrivit unui comunicat postat pe site-ul Administrației Prezidențiale.
În ceea ce privește avansul pentru vaccinul anti-covid pe care România l-a trimis Comisiei Europene, președintele Iohannis a menționat că nu există încă un vaccin agreat la nivel european.
„Nu există încă nici un vaccin agreat la nivel european și în măsura în care va exista un astfel de vaccin, el va fi livrat în condițiile în care s-a angajat firma respectivă în contractul cu Uniunea Europeană.
Uniunea a întocmit contracte prealabile cu mai multe firme care au șanse să producă un astfel de vaccin. În funcție de numărul de doze disponibile, ele vor ajunge și la noi. Împărțirea întregului număr de doze care se livrează, la un moment dat, se face proporțional cu populația din fiecare țară.
Și atunci, în măsura în care va veni primul vaccin, al doilea, al treilea și așa mai departe, prima tranșă, a doua tranșă, a treia tranșă Uniunea Europeană se va îngriji ca împărțirea să fie echitabilă. Dar, la noi, este foarte probabil ca primul set, cel cu care va fi vaccinat în esență personalul medical, să ajungă la începutul anului viitor”, a explicat președintele Iohannis.
La vârsta de 17 ani, Sookyung Kang o tânără din Coreea de Nord a făcut o călătorie lungă de 4.800 km pentru a-și câştiga libertatea de a se închina la Dumnezeu.
Într-un scurt film postat pe YouTube de către „Liberty in North Korea”, ea şi-a povestit experienţa.
Sufletul lui Kang era sfâsiat între dorinţa de a fugi din ţară, pentru a-şi împlini visele şi a-şi clădi un viitor şi nevoia de a rămâne în țară pentru a fi un sprijin pentru familia sa.
„Ce să fac Doamne? Vreau să pot visa. Vreau să-mi trăiesc viaţa aşa cum îmi doresc. Însă nu vreu să-mi abandonez familia. Ce să fac?,” îşi aduce ea aminte de cum se ruga. „Însă în cele din urmă am decis să-mi urmez visul şi să caut libertatea.
Kang locuia în provincia Ryanggang din partea nord a ţării de la graniţa cu China. Locuitorii din această provincie recurg adesea la contrabandă pentru a-şi putea satisface nevoie de bază. Regimul comunist îşi ţine proprii cetăţeni într-o luptă permanentă pentru a-şi procura hrana astfel încât oamenii să nu aibă răgaz să se gândească la libertate.
„Prin faptul că oamenii nu-şi pot satisface nevoile de bază de hrană, somn şi siguranţă, sistemul te forţează să te axezi în permanenţă doar pe împlinirea acestor nevoi,” a spus Kang.
Partidul Comunist îi urăşte cel mai mult pe creştini. Regimul încearcă să menţină controlul prin faptul că îi convinge pe oameni că liderii țării sunt zei şi se tem de oamenii care nu li se închină.
Coreea de Nord avea înainte de comunişti o puternică prezenţă creştină. Partea de nord a peninsulei coreene era leagănul Biserici Prezbiteriene din Coreea. După ce comuniştii au venit la putere, creştinismul a fost exterminat, producând pagube imense în sufletele oamenilor.
Unchiul lui Kang a fost un misionar creştin. În cele din urmă poliţia l-a arestat şi l-a aruncat la închisoare pentru răspândirea Evangheliei. Înainte de arestarea lui, Kang, pe atunci un copil, era protejată de realităţile dure ale vieţii din Coreea de Nord.
„El şi-a riscat viaţa şi îşi trăia fiecare zi ca şi cum ar fi fost ultima,” îşi aducea ea aminte. „Când am început să-l vizitez pe unchiul meu la închisoare ca să-i duc mâncare, am început să realizez cât este de dură viaţa din Coreea de Nord.”
În 2011 Kang şi-a început călătoria. Ea a traversat graniţa cu China şi s-a întâlnit cu lucrători de la organizaţia „Liberty in North Korea”, care au ajutat-o să evite poliţia şi traficanții de oameni, apoi au îndrumat-o pe drumul spre Coreea de Sud. Când a ajuns în cele din urmă acolo, primul lucru care l-a făcut a fost să se închine lui Dumnezeu.
„Eram atât de recunoscătoare pentru libertatea pe care am găsit-o. Însă nu venisem în Coreea de Sud fără un scop.”
Kang spune că plănuieşte să urmeze o şcoală în Statele Unite, pentru că atunci când se vor deschide graniţele cu Coreea de Nord ea să se poată întoarce să ajute la reconstrucţia ţării ei.
„Mă pregătesc,” spunea ea. „Aceasta este viziunea mea. Libertatea înseamnă să poţi să-ţi exprimi credinţa.”
Noua lege privind protecția împotriva infecțiilor a intrat în vigoare pe 19 noiembrie 2020. Această lege este menită să asigure baza legală pentru măsurile și restricțiile COVID-19 și conferă Guvernului Merkel puteri sporite de legiferare a acestor măsuri. În plus, noul paragraf 28a, conține cerințe noi, care afectează industria turismului. 415 parlamentari au votat „pentru”, 236 „împotrivă” iar opt s-au abținut.
Conform Merkur.de, industria turismului va fi grav afectată de posibilele măsuri prevăzute de această lege. Printre acestea se numără regulile de distanță, precum și interdicția de a ieși din casă și reducerea numărului de contacte. Cazările, excursiile și orice tip de evenimente pot fi, de asemenea, restricționate sau anulate complet. În plus, comerțul cu amănuntul va putea fi interzis iar purtarea măștii va putea deveni obligatiorie în spațiile publice.
Mulțimi mari de oameni au protestat miercurea trecută la Berlin împotriva efortului guvernului german de a include restricțiile contra coronavirusului într-o lege existentă. Forțele de ordine au intervenit cu tunuri de apă, aproximativ 190 de protestatari au fost arestați și nouă ofițeri de poliție au fost răniți în timpul demonstrației care a avut loc, a declarat poliția din Berlin.
Criticii sunt de părere că legile introduse pentru măsurile contra coronavirusului, vor oferi guvernului prea multă putere și că vor pune în pericol drepturile civile ale cetățenilor. Partidul AfD („Alternativa pentru Germania”), partid populist de dreapta, a făcut chiar și o comparație între măsurile propuse și Legea de Abilitare („Ermächtigungsgesetz”) din 1933 care a deschis calea către dictatura lui Adolf Hitler.
Decizia mea de a nu mai interveni în pseudo-dezbaterea privind COVID-19 a trezit numeroase reacții. Am primit numai într-o noapte sute de mesaje (și ele continuă să vină) prin care sunt rugat să mă răzgândesc. Prin urmare, mă simt obligat față de cei care au avut și, poate, mai au încredere în mine să le ofer o scurtă explicație.
Când, în februarie 2020, am intrat în această dezbatere, am fost motivat de faptul că întreaga societate era cuprinsă de panică și emoții negative. Nu am intrat din dorința de notorietate, nici din interese politice sau financiare.
Mesajele autorităților din toată lumea (naționale și internaționale) întrețineau o isterie colectivă, iar măsurile recomandate erau dictate de panică și nu de rațiune. Postările mele au dorit să aducă speranță, liniște și rațiune. Am apărat deci drepturile cetățenilor, libertatea religioasă, axându-mă în special pe o analiză etică. Am analizat critic unele măsuri, insistând asupra faptului că sănătatea nu înseamnă numai lipsa bolii sau a unui handicap, ci este un concept mult mai vast, care implică starea de bine fizică, psihică, social-economică și religioasă. Am insistat asupra unei analize cost/beneficiu a măsurilor luate în așa fel încât să fie proporționale cu gravitatea pandemiei. Intenția mea a fost să declanșez o dezbatere, care să conducă la conferințe de consens în concordanță cu adevărul. Într-o criză medicală și social-economică, realizarea solidarității societății (să facem împreună ceea ce nu putem să facem singuri) este esențială. Am crezut că voi contribui, printr-o poziție temperată, la apropierea celor două curente, care se manifestă în societatea românească, apropiere bazată pe adevăr și toleranță.
Știu două lucruri:
1. Știința nu este o religie, ea este un mijloc prin care ne putem apropia de adevăr. Dar în știință, adesea, ce a fost adevăr științific în trecut, nu mai este și în prezent, iar cel care este în prezent, s-ar putea să fie contrazis în viitor.https://c0.pubmine.com/sf/0.0.3/html/safeframe.htmlREPORT THIS AD
2. Adevărul la care aspirăm este un adevăr limitat. Nu putem trece niciodată de faptul că gândurile și credințele, ne determină să considerăm că acestea sunt adevărul. Mulți oameni nici măcar nu se deranjează să analizeze rațional ceea ce cred și ajung să-și construiască toată viața pe credințe care pur și simplu s-ar putea să nu fie adevărate. Orice spune mass-media, o celebritate sau un grup de prieteni, pentru aceste persoane devine brusc „adevăr”. Pentru mine, care mărturisesc credința creștină, adevărul absolut este simplu, și anume, ce a spus: Iisus – Eu sunt Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14:6).
M-am înșelatprofund. Calea pe care am ales-o a fost greșită. Grupurile fundamentalistedin toate domeniile sunt opace la orice argument. Nu mă consider infailibilși ceea ce-am afirmat poate să fie uneori eronat. Argumentele mele pot fi contestateși am puterea să recunosc când am greșit. Dar în loc de argumente se folosesc atacuri la persoană, injurii, calomnii, amenințări. Societatea românească este divizată din punct de vederereligios(de exemplu, acele comentarii în care creștini, care ar trebui să urmeze calea iubirii și a toleranței, declară că alți creștini sunt eretici și nefrecventabili), politic, social și cultural. Se respinge orice dezbatere reală și se adâncește prăpastia dintre diferite grupuri ale societății.
Am constatat că efectulluărilor mele de poziții adâncește prăpastiadin cadrul societății, în loc să arunce punți cătresolidarizare. De aceea am luat hotărârea să mă retrag și nu din frică, lehamete, interese sau dezamăgire.
În concluzie, vă îndemn să medidați și să raționați în așa fel încât să găsiți adevărul, pentru că ”Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi / vă va face liberi.” (Ioan 8:32).
P.S.1 Pentru cei care nu au înțeles una dintre postările mele, o precizare. Există foarte multe firme care fabrică vaccinuri și care nu le produc. A produce un vaccin înseamnă a-l crea, a-l fabrica și a-l pune pe piață. A fabrica un vaccin implică doar utilizarea actului de creație a altuia și punerea pe piață a acestor produse (sub licență sau produse generice).
P.S.2. Sunt conservator (nu folosesc termenul de dreapta pentru că a fost confiscat în România de oportuniști) și, de aceea, în concepția unor progresiști neomarxiști, sunt depășit, ramolit și nefrecventabil. Poate așa este, dar sunt mulți care gândesc la fel ca mine și deci existăm.
Actualizare: Mergem spre victoria lui Trump in alegeri cat intelegem noi de la avocati, dar increderea noastra este in Domnul si a fost in El. Iata ce s-a intamplat in ultimele zile. Asa cum stiti, Biden si echipa lui de satanisti au facut cea mai mare frauda electorala in istoria moderna. Din partea lui Trump se parea ca lucrurile au stagnat. Trump le-a dat voie sa acceseze administratia Casei Albe dar el nu a cedat presidentia. Aici intervenim noicu post si rugaciune. Apelez la frati si surori pe care Duhul Domnului ii indeamna, sa posteasca cat de curand pentru ce se va intampla in urmatoarele zece zile in procesele intentate cat si in decizia tribunalelor teritoriale si in final hotararea Curtii Supreme. Am fost impresionat de dorinta organizatiei misionare Alege Viata din Romania care vrea sa ajute cu post si rugaciune. Daca sunt biserici care vor sa dea o mana de ajutor in privinta postului, va rugam sa o faceti. Unii pot postii doar o jumatate de zi. Multumim si lor! Doamne ajuta, Doamne da izbanda! Vom vedea ce a hotarat Domnul.
Incerc sa fiu scurt. Saptamana aceasta va fi plina de procese de rasunet intentate de echipa lui Trump impotriva oficialilor din Georgia și din alte state. Este o saptamana cruciala. Va cerem ajutor in rugaciune!
Tocmai citeam astazi in cartea Ezra cum acest carturar biblic trebuia sa traverseze provincii periculoase de la Babilon la Ierusalim ca sa coordoneze reconstructia Templului. El putea sa apeleze la garda asigurata de imparatul Artaxerxe dar se lauda-se ca Dumnezeu poate sa il protejeze. Iata confesiunea lui sincera care la mulți ne lipseste:
Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: ,,Mîna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce -L caută, dar puterea şi mînia Lui sînt peste toţi cei ce -L părăsesc. Ezra 8:22
Am discutat cu multi credinciosi si am citit multe reactii
Am discutat cu multi credinciosi si majoritatea imi spun ca Dumnezeu nu isi va lasa slava batjocorita de gasca calaului cu resetarea, Klaus Schwab. Este foarte clar, aceasta hoarda minoritara s-a ridicat direct impotriva lui Dumnezeu cat si a Bisericii Sale. Klaus Schwab si globalistii vor sa desfigureze omul si sa-l umple cu proteze electronice ca sa obtina un fel de om robotizat dirijat de la distanta. Omul lor se numeste omul transuman care este o batjocora la adresa creatiei lui Dumnezeu. Vezi aici.
Pana si un actor credincios din Hollywood, pe nume Jon Voight, a spus urmatoarele despre ce se intampla acum in America: “Bătălia dreptății împotriva Satanei”. Iata un verset cu forta spirituala care arata destinul anticristilor si a calaului Klaus Schwab:
Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi -l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. 2 Tes 2:8
Deci ce-i de facut,cand omenirea si Biserica universala se uita la lupta directa intre Biserica si globalism, in America?
Am sa-l citez din nou pe credinciosul Ezra.
Acolo, la rîul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem dela El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru…Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne -a ascultat. Ezra 8:21,23
Biserica universala se roaga si posteste pentru noi cei de aici din America. Tin legatura cu frati din Romania si imi spun cum se roaga de mai multe ori pe zi pe grupuri de rugaciune. Unii postesc. Ei stiu ca de soarta Americii depinde si soarta bisericii din Romania intr-o masura. Aici in America biserica se roaga mai mult ca niciodata. Multi postesc si se smeresc. Liderii evanghelici din America au falimentat, nu au chemat fratietatea la rugaciune neintrerupta si la post- desigur sunt exceptii. Singurul care a inteles situatia grava de aici si a actionat la nivel national, a fost Franklin Graham. Exceptii mai fac bisericile romanesti Logos si Elim din Chicago. Slava Domnului!
Ce nadajduim?
Nadajduim ca Dumnezeu nu ne va lasa sa fim condusi de Biden, omul globalismului. Speram ca promisiunile care credem ca le-am inteles din Cuvant in legatura cu alegerile sa fie implinite de Dumnezeu chiar daca cainii de la mass media urla si mint fara incetare. Nu cred ca biserica din America este asa de decazuta ca Dumnezeu sa ingaduie unui anticrist ca si Biden ca dupa ce a furat aproximativ 2 milioane de voturi sa fie instalat ca presedinte. Frati si surori, va cer ajutorul in rugaciune mai mult ca niciodata. Va multumim din toata inima! Domnul sa va raspunda la rugaciunile personale si pentru Romania.
Tocmai când credeam (nu șade bine să spun că „speram”) că „s-o țâpat mintenaș” în lacul Ciurel (neinteresat să ajungă la Ghenizaret-ul care nu figurează pe lista marilor turnee ATP), Legiunea se oțărî deunăzi, cu fața pustiită de urâciunea lumii, la „IPS MACHE” care apără dreptul constituțional al creștinilor la închinare, în condițiile în care Biserica Ortodoxă s-a dovedit singura instituție de pe aceste plaiuri, capabilă să organizeze cu decență și rigoare manifestări religioase la care au participat mii de oameni, respectând măsurile sanitare cerute de specialiști. De opt luni de zile creștinii sunt considerați mai nocivi decât frizerii, magazinele, piețele, transportul în comun, jocurile de noroc, damele de pe centură și parangheliile politicienilor care din când în când se mai scapă – deh! – la câte-o dușcă, de teamă ca nu cumva boborul să se vatăme. ADVERTISINGȘtiți bancul cu Dabija? Alt energumen, de fapt tot un fel Legiune care vorbește din șezut de cele sfinte între două fumuri de mahorcă și-un sughiț, în schimb sare (cât mai poate și el) în poziție de drepți când vede poza Căpitanului, zice despre IPS MACHE că vrea să pară mai nebun decât este. Iată așadar că avem de-a face în cazul celor doi contestatari fioroși cu un parcurs (că de pelerinaj nu poate fi vorba) intitulat cât se poate de cuprinzător și în aceeași termeni legendați „De la Mache la Dilimache”. În ceea ce îl privește pe acesta din urmă, concurența între cele două Legiuni, pare a fi una crâncenă Care sunt faptele? Desigur cele pe care le știm.
1. IPS Teodosie are un angajament cu fosta Securitate pe care nu l-a negat. Nu știm în ce condiții a fost făcut acel angajament. Ceea ce știm este doar că CNSAS a eliberat un act prin care s-a comunicat lipsa unei activități specifice de poliție politică care să producă file cu turnătorii în dosarul cu titlul conspirativ „Mache”. ADVERTISEMENT
2. De la declanșarea pandemiei IPS Teodosie alias „Mache” slujește zi de zi Sfânta Liturghie adăugând spre miezul nopții în zilele de joi și sîmbătă acatiste rostite la icoană în genunchi. De opt luni de zile, zi de zi. Nu contează dacă în Catedrala din Constanța sunt zece, câteva zeci sau sute de credincioși. El este acolo. În schimb i se reproșează Odovania Sfintei Învieri (originalul fiind cenzurat de cei responsabili cu vătămarea țării ăsteia de trei decenii încoace). Prin urmare mă întreb iar: Știți bancul cu Dabija?
3. Doar cei răuvoitori sau care nu au fost în viața lor la Peștera Sfântului Apostol Andrei pot pune la îndoială condițiile naturale pe care locul le oferă spre protecția sanitară cerută. Spațiul este de câteva ori mai mare decât la Iași sau București, nemaivorbind de pădurea care înconjoară lărgimea locului. În plus, chiar și în vremuri normale pelerinajul era supravegheat de 250-350 de jandarmi. Să zicem că ne aflăm în 2 decembrie. Pelerinajul n-a avut loc. Parada militară de 1 decembrie s-a desfășurat (cum zicea careva) doar în fața reprezentanților, boborul a fost protejat și de astă-dată la căldurică, bine frăgezit, numai bun să iasă pe 6 decembrie la vot. Și atunci? Mă-ntreb eu însumi: Cum e bancul cu Dabija? Ori poate că e mai bun cel cu clanța?
Creștinule, fii gata de prigoană! Globaliștii și progresiștii au aranjat deja lucrurile! (Ultima parte)
Dacă în prima parte a acestui articol am arătat strategia globalistă la nivel ideologic cu privire la viitorul nostru, strategie prin care noi creștinii conservatori suntem zugrăviți de media progresistă drept o mișcare naționalistă, cu o ideologie radicală profund ostilă democrației și pluralismului, în partea a doua am prezentat fapte, implementarea agendei anticriste promovată de politicienii progresiști, anume faptul că implementarea agendei progresist globaliste se face în forță și cu tehnici de manipulare în masă și printr-un control total asupra întregii lumi. În partea a treia și ultima, vom vedea că dacă la nivel de țări, nu există șanse de-a sta împotriva globalismului progresist, atunci la nivel de individ nu mai putem avea prea multe șanse, acestea sunt aproape nule.
4. Implementarea agendei progresist globaliste sau Noua Ordine Mondială, se impune cu forța la nivel de state, așa că la nivel de indivizi șansele noastre devin aproape nule. În ziarul Evenimentul zileiputem citi referitor laUngaria și Polonia, ”că își vor exercita dreptul de veto în cazul în care Uniunea Europeană va dori să condiționeze accesul țărilor membre la fondurile UE de respectarea „statului de drept” (https://evz.ro/se-rupe-caruta-ue-in-buturuga-statului-de-drept-polonia-si-ungaria-refuza-santajul.html) Mai pe înțelesul nostru poziția conservatoare creștină și anti-progresistă a acestor două țări din cadrul Uniunii Europene, îi pune în ochii globaliștilor drept indisciplinați și atunci caută metode de constrângere, cum ar fi debarasarea de aceste state: „Împreună cu președinția germană a UE căutăm soluții practice, dar vom vedea, dacă este nevoie, în ultimă instanță, cum putem merge înainte fără țările care blochează”, a spus Beaune. Nu este clar dacă este vorba doar de o amenințare diplomatică, sau UE chiar intenționează să se debaraseze de Ungaria și Polonia.” (citat din articolul amintit) Mai mult decât atât tot într-un articol din Evenimentul zilei citim faptul că George Soroș este interesat de problema Ungariei și Poloniei și declară că: ”Uniunea Europeană nu își poate permite să renunțe la respectarea statului de drept. Modul în care îi răspunde lui Viktor Orbán și Jarosław Kaczyński, care resping bugetul, va fi determinant, spune Soros.” (https://evz.ro/le-nouvel-observateur-george-soros-europa-trebuie-sa-tina-piept-ungariei-si-poloniei.html). Tot în articolul menționat, amestecul în treburile interne ale celor două țări merge până acolo încât acuză pe Victor Orban și pe Jarosław Kaczyński, de corupție personală și politică, declarând că: ”Prim-ministrul ungar Viktor Orbán și, într-o mai mică măsură, conducătorul de facto al Poloniei, Jarosław Kaczyński, nu se opun conceptului abstract al statului de drept. Ce le displace este mai degrabă faptul că statul de drept reprezintă o limită practică la manevrele lor de corupţie personală și politică. Veto-ul lor este încercarea disperată a doi transgresori în serie.”. Adică distrugerea credibilității politicienilor anti-progresiști fără a avea vreun fundament, este o strategie pe care globaliștii au aplicat-o din plin și asupra președintelui Statelor Unite, Donald Trump. La fel și aici, fără ca vreo justiție să se pronunțe, deja Soroș, marele bogătaș progresist dă verdictul, bineînțeles că așa cum ne-am obișnuit până acum prin atacuri nefondate, printr-o manipulare crasă, cu scopul de-a scăpa de politicienii indisciplinați care nu se supun progresiștilor globaliști. Aceste practici eu le caracterizez mai degrabă ”nazisto-comuniste” decât democrate și practici care vor avea ca rezultat impunerea totalitarismului progresist anticrist la nivelul Uniunii Europene și în final la nivel mondial. George Soroș, progresistul de care se spune că este implicat în susținerea globalismului progresist cam peste tot în lume, acum se erijează ca un mentor al Uniunii Europene și recomandă în articolul amintit: ”UE este singura care poate ajuta țara. De exemplu, fondurile UE ar putea fi plătite autorităților locale, unde democrația funcționează în continuare în Ungaria, spre deosebire de ceea ce se întâmplă la nivel național. UE nu își poate permite să cedeze teren cu privire la regulile statului de drept. Modul în care ea va răspunde la neîncrederea lui Orbán-Kaczyński va fi decisiv în capacitatea sa de a supraviețui ca societate deschisă, fidelă valorilor sale fondatoare.” Amestecul progresiștilor miliardari nu mai este o necunoscută a zilelor noastre, ba dimpotrivă, este un fapt împlinit și noi aici în Statele Unite am văzut atacul asupra orașelor de către organizațiile BLM și Antifa, atacul asupra președintelui Trump prin minciuni inventate de oameni din servicii docili globaliștilor. Oricine se opune sau respinge ”politicul corect” al globaliștilor primește etichete din partea sistemului, este izolat, defăimat și îndepărtat. Profesori din Universități, oameni de afaceri, politicieni, ziariști etc, peste tot tăvălugul progresist modelează societatea după utopia satanist globalistă de astăzi. Ce facem noi creștinii astăzi, vedem cu ochii noștri cum valorile creștine sunt călcate în picioare, vedem cum creștinii conservatori, libertatea de credință și drepturile noastre sunt date la o parte și se impune la nivel global o Nouă Ordine Mondială, care arată totalitaristă, anticristă și diabolică? Deja de multă vreme se impune și în bisericile evanghelice politica din societate, să fim ”politic corecți”, toleranță față de oricine și predicarea unei Evanghelii diluate, în care să nu ”bruschezi” omul, să nu-l prezinți păcătos și cu verdictul iazul de foc dacă nu se pocăiește, ci accentul să cadă pe dragoste și toleranță. Mai mult materialismul ne-a îmbolnăvit în masă, așa că e ușor pentru globaliștii mai sus amintiți ca să constrângă pe cei mai mulți la tăcere și supunere, mai ales că fobia unei depresii economice deja își face loc tot mai mult în media progresistă, pe lângă constrângerile legate de Covid 19 și alte virusuri mai puternice, care cică vor apărea și vor decima populația lumii. Progresiștii se vor erija în ”dumnezeii acestui pământ”, salvatorii și cei care au rezolvare la problemele amintite, în cazul acesta mulți creștini sunt victime ușoare să cadă în plasa lor și să fie supuși și docili acestui sistem anticristic. Pe lângă toate acestea, ereziile actuale au slăbit multe biserici și credincioșii, teologia prosperității și marii vindecători parcă au pregătit oamenii de ani de zile tocmai pentru aceste vremuri, vremuri în care o elită progresistă dă soluții de ”sănătate, prosperitate și pace” pentru întreg pământul, raiul pe care unii cu învățăturile lor eretice îl invocau pe acest pământ, uitând că momentan stăpânitorul acestei lumi este satana și faptul că Necazul cel Mare și guvernul anticrist numai raiul n-o să-l instaleze în viitorul apropiat, mai mult pământul cu tot ce este pe el o să ardă cu trosnet, așa că bogăția strânsă de unii pe pământ cu siguranță nu-i veșnică și nu o să facă parte din Raiul adevărat și veșnic al lui Dumnezeu. Cred totuși că rămâne o turmă mică credincioasă Domnului, credincioasă Evangheliei, care nu o să fie apaludată de cei din jur, o să fie marginalizați, etichetați în toate felurile, puși în închisori și unii chiar plătind cu viața și toți cei care vor răbda până la sfârșit o să fie mântuiți și vor locui veșnic cu Singurul Dumnezeu și Stăpân peste tot Universul acesta, Dumnezeu care a inspirat Sfânta Scriptură și care a coborât aici în trup omenesc, a fost Răstignit pe cruce, dându-și viața pentru mântuirea fiecăruia care crede și calcă pe urmele Lui. Dumnezeu să mă ajute și să ajute pe toți cei care hotărăsc ca în vremurile care vin, să fie de partea Lui, a Cuvântului Său și să rămânem sub autoritatea Duhului Sfânt, ca prin orice circumstanță prin care vom trece, să fim biruitori până-n veșnicii. Amin. Simion Ioanăș Citiți și: (Prima parte) (Partea a doua)
Intrăm din nou în perioada anului în care în unele țări sunt organizate sărbători speciale de mulțumire. Chiar dacă nu este nevoie de o sărbătoare oficială pentru a fi recunoscători, câteodată avem nevoie de un memento, mai ales pe parcursul unui an ca cel pe care l-am trăit cu toții, în care necazurile au venit în multe forme. Fără îndoială că unii oameni se întreabă: „Să mulțumesc? Pentru ce?”
Pandemia de coronavirus ne-a afectat, cu siguranță, pe fiecare dintre noi în multe feluri. Unii au suferit personal din cauza virusului, alții au pierdut oameni pe care îi iubeau. În mod virtual toată lumea a simțit impactul economic după închiderile dispuse, fie prin pierderea locului de muncă, disponibilizări, sau reducerea profitului și a câștigurilor.
Drept urmare, s-ar putea să ne găsim provocați ca într-un astfel de moment, care este destinat mulțumirii, să ne simțim recunoscători. Și totuși, îmi amintesc de prietenul meu Albert, a cărui viață a fost marcată de necazuri, care au venit unul după altul: copilăria din Olanda în timpul celui de-al doilea Război Mondial; boli și afecțiuni; apoi multe provocări pe care a trebuit să le depășească ca antreprenor.
Unii ar putea răspunde unor eșecuri ca acestea scuturându-și pumnii în fața lui Dumnezeu. În schimb, Albert privește spre viața pe care a avut-o plin de recunoștință autentică. El a scris și o broșură numită „Spunând mulțumesc chiar și atunci când nu te simți recunoscător”. În ea, Albert nu povestește doar despre greutățile pe care el și familia lui au fost nevoiți să le îndure, ci și despre numeroasele moduri în care Domnul a folosit acele împrejurări dificile pentru a-i transforma viața, prezentându-i oportunități pe care nu și le-ar fi putut imagina vreodată și umplându-l cu bucurie și cu un sentiment profund de împlinire.
Care este secretul? Cu ani în urmă, un alt prieten făcea constatat această observație: „Atunci când totul a fost spus și totul a fost făcut, rămân doar două lucruri: Cuvântul lui Dumnezeu și oamenii”. Avem adevărurile durabile și atemporale pe care Dumnezeu ni le-a oferit în Scriptură, și viețile pe care le atingem pe parcursul zilelor noastre de pe pământ, oamenii asupra cărora putem avea impact pentru eternitate. Dacă păstrăm aceste lucruri ca obiectiv al nostru, putem fi mulțumitori indiferent de circumstanțele pe care le întâlnim, fie ele bune sau rele.
Pe scurt, iată câteva principii utile despre mulțumire din Biblie:
Mulțumirea este continuă: nu trebuie să ne oprim din activități, sau să punem deoparte momente speciale pentru a ne exprima mulțumirea. Aceasta ar trebui să fie o atitudine permanentă a inimii. „Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5: 16 -18).
Dumnezeu dorește să îi aducem mulțumiri. Chiar și în mijlocul necazurilor, încrederea în Dumnezeu ne permite să credem cu convingere că El va folosi circumstanțele noastre pentru binele Său suprem – și al nostru. “De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). “Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 5:20).
Mulțumirea înseamnă să îi oferim Domnului ceva în schimb. Mulțumirea fața de Domnul înseamnă conștientizarea a ceea ce El a făcut pentru noi. Cu toate că noi nu merităm dragostea, mila și harul Lui, El ni le-a dat fără plată – împreună cu binecuvântările materiale ale acestei vieți. “Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!” (Psalmul 95:2) “Intraţi pe porţile Lui cu mulțumire și în curţile Lui cu laudă! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!” (Psalmul 100:4, NTR).
MONTH AGO 6 MINUTEREAD 0 ComentariiAi fost vreodată într-un parc de distracții cu farfurii colorate – de parcă ar fi cești de ceai de dimensiuni umane – care te fac să te amețești? Nu mă bucur de ele. Poate că este antipatia mea generală pentru că am amețit, dar mai mult ca sigur este conexiunea cu cea mai veche memorie a mea. Nu-mi amintesc nimic despre prima mea călătorie în Disneyland, în afară de acele cești imense. Îmi amintesc pur și simplu estomparea fețelor și a culorii care se roteau în jurul meu, în timp ce muzica din Alice în Țara Minunilor se auzea în fundal. În timp ce ieșeam din această învârteală, am căutat să-mi restabilesc privirea. Până în ziua de azi, nu mai văd nici un chip, lumea era doar o învârtire – scăpată de sub control și dezordonată. De atunci, mi-am petrecut o mare parte din viață încercând să opresc ceața asta: căutând controlul și ordinea și încercând să scap de amețeala slabă. Poate că ați experimentat-o și voi – simțind că exact când lucrurile încep să meargă bine, apare o ceață și vă înnorează capacitatea de a corecta lucrurile. Multă vreme, m-am întrebat de ce eforturile mele de a ține viața sub control au fost fără roadă, dar după ce am pătruns prin ceață, cartea Eclesiastului mi-a oferit speranță acolo unde viața mea s-a simțit răsturnată.
Ce înseamnă să “mâncăm, bem și să fim veseli” în Eclesiastul 8:15? Cartea Eclesiastul este cunoscută drept literatură a înțelepciunii în Biblie. Vorbește despre sensul vieții, al morții și al nedreptății de pe pământ, lăsându-ne în același timp o perspectivă răcoritoare pentru a mânca, a bea și a fi veseli. Principala temă repetată a Eclesiastului vine din cuvântul ebraic Hevel, în care predicatorul afirmă în Eclesiastul 1:2:
”O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul. O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!” (NTR)
Deși cuvântul ebraic Hevel este tradus prin “lipsit de sens” sau “deșertăciune”, unii cercetători susțin că nu tocmai asta intenționa autorul. O imagine mai clară ar fi traducerea “vapori”. Predicatorul din această carte își oferă înțelepciunea afirmând că toată viața este un abur. El descrie viața ca și cum ai încerca să sticlești ceața sau să captezi fum. Este o enigmă – misterioasă și incapabilă de a fi înțeleasă. Prin urmare, când ne îndeamnă să “mâncăm, să bem și să fim veseli” în Eclesiastul 8:15, el aruncă lumină asupra bucuriei vieții, în ciuda modului său confuz, incontrolabil și nedrept.
Predicatorul înțelege lumea coruptă în care trăim. El se uită la dorința umană de control, străduindu-se spre succes și fericire și numește totul aburi – o goană după vânt. Indiferent de etica noastră de lucru, de bunăstare sau de alegerile sănătoase, predicatorul știe că “ceașca de ceai” nu încetează să se învârtă (Eclesiastul 8:16). El descrie viața de pe pământ ca atare:
“Apoi m-am întors și am văzut că, sub soare, nu cei sprinteni câștigă alergarea și nu cei viteji câștigă războiul; nu cei înțelepți câștigă pâinea, nu cei iscusiți câștigă bogății și nu cei cunoscători au parte de bunăvoință, ci toate țin de vreme și de împrejurări. Omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul morții: la fel cum sunt prinși peștii în nada înșelătoare și precum sunt prinse păsările în laț, tot așa sunt trași în capcană și fiii oamenilor, atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neașteptate.” (Eclesiastul 9:11-12, NTR)
Din acest punct de vedere, predicatorul oferă o soluție la amețeala lumii noastre:
“Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea și să se bucure, iar bucuria îl va însoți în osteneala sa în toate zilele vieții sale, pe care le-a primit de la Dumnezeu sub soare.” (Eclesiastul 8:15, NTR)
În loc să ne permită anxietățile și presiunile acestei lumi să ne bată, Eclesiastul 8:15 ne cheamă să ne bucurăm de darurile simple pe care ni le-a dat Dumnezeu în ciuda circumstanțelor noastre.
Trebuie să “mâncăm, să bem și să fim veseli” tot timpul? Eclesiastul 8:15 ne învață să fim bucuroși în toate împrejurările. În mijlocul unei pierderi de sarcină spontane, a unei prietenii eșuate sau a unei pierderi de loc de muncă, predicatorul ne-ar reaminti că “există un timp pentru toate” (Eclesiastul 3:18) și să experimentăm bucuria darurilor lui Dumnezeu, în ciuda temeliilor lumii. Aceasta nu este o respingere a suferinței sau a tragediei noastre. Dumnezeu ne vede în durerea noastră și ne amintește că El este cu noi (Romani 8:38-39). Mai degrabă, acesta este un îndemn de a fi pur și simplu prezent în darurile lui Dumnezeu pentru omenire.
„Înțeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure și să facă ce este bine în viață. În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea și poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 3:12-13, NTR)
În timp ce toată omenirea se abate de la “ceașca de ceai” sub efectele căderii din Geneza 3, Dumnezeu oferă temelia fermă a bucuriei acelora pe care El i-a chemat conform scopului Său (Romani 8:28).
“Nu există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea și să-și sature sufletul cu tot ce este bun din agoniseala lui. Am înțeles că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. Căci cine poate mânca și cine se poate bucura fără El? Într-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înțelepciune, cunoștință și bucurie…” (Eclesiastul 2:24-26, NTR)
Faptul că avem gusturi pentru a savura o cafea cu gust bogat, mere dulci confiate și nachos delicioase este un cadou. Dumnezeu ne dă timpul să ne bucurăm de lucrarea mâinilor noastre și de bucuria de a sta printre vechii prieteni. Căci “orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor” (Iacov 1:17).
Ce spune Biblia despre a te bucura de viață? Deci, cum să ne bucurăm de viață într-o lume decăzută? Ne concentrăm doar asupra mâncării și băuturilor cu gust deosebit din fața noastră sau există ceva mai mult pentru noile îndurări pe care Dumnezeu pretinde că ni le dă în fiecare dimineață (Plângerile lui Ieremia 3:23)? Îndemnul Eclesiastului este să ne eliberăm sentimentul perceput de control și să ne bucurăm de lotul pe care ni l-a dat Dumnezeu, indiferent de drumul pe care am ajuns să fim aruncați. Pentru a face acest lucru, nu putem pretinde pur și simplu că ne “bucurăm” de lucruri, ci trebuie să căutăm chiar ceea ce oferă bucurie în primul rând. Înțelegând în cele din urmă cine deține controlul (Proverbele 19:21), cine dă și ia (Iov 1:21) și ceea ce este cel mai satisfăcător te liniștește. Ne putem bucura de un măr confiat la târg, dar setea noastră de satisfacție finală nu va fi niciodată îmblânzită, iar lumea noastră neclară nu va deveni niciodată clară până nu ne supunem Dătătorului de toate lucrurile bune.
Isus ne spune că El este calea, adevărul și viața, că nimeni nu poate veni la Tatăl decât prin El (Ioan 14:6). În această predare a controlului, a identității și a vieții noastre către Isus primim de fapt bucuria satisfăcătoare pe tot parcursul vieții.
„Pe Care voi Îl iubiți, fără să-L fi văzut, în Care credeți, fără să-L vedeți acum, dar vă bucurați nespus cu o bucurie de nedescris și glorioasă, pentru că primiți, ca împlinire a credinței voastre, mântuirea sufletelor.” (1 Petru 1:8-9, NTR)
Dumnezeu, în înțelepciunea Sa infinită, ne-a dat darul suprem al bucuriei în Isus. El și-a trimis Fiul Său să trăiască viața pe care noi nu am putut să o trăim, să moară de o moarte pe care o merităm noi, și a înviat din mormânt învingând păcatul și pe Satana odată pentru totdeauna. Prin credința în El primim o bucurie inexprimabilă. Toate celelalte daruri – prietenia, apusurile de soare, mâncarea bună și umorul – sunt menite pur și simplu să ne îndrepte spre bucuria pe care o avem în El.
Cum sunt chemați creștinii să trăiască pe acest Pământ? Ziua aceea petrecută în acele cești mari rămâne friptă în mintea mea. Îmi amintește de cine eram dar și de felul cum Dumnezeu mi-a transformat viața prin Isus. Cu cât am căutat mai mult să mă supun Bibliei și să trăiesc cu mâinile deschise, cu atât am trăit mai multă bucurie în lucrurile pe care le dă El și lucrurile pe care le ia tot El. Indiferent unde vă aflați astăzi, să ne amintim de 1 Petru 3:10-12:
“Căci cel ce dorește să iubească viața și să vadă zile bune, să-și oprească limba de la rău, iar buzele lui să nu rostească înșelătoria! Să se întoarcă de la rău și să facă bine! Să caute pacea și s-o urmărească! Fiindcă ochii Domnului sunt peste cei drepți, iar urechile Lui iau aminte la rugăciunea lor. Dar fața Domnului este împotriva celor ce fac rele!” (NTR)
În calitate de creștini, suntem chemați să ne bucurăm de viață, păstrându-ne limba de rău, făcând bine altora și urmărind pacea cu toți. Bucurându-ne de viață în acest fel, căutăm să onorăm sângele prețios al lui Isus care a murit pentru a ne face viața posibilă. Fie că ai impresia că stai pe o ceașcă de ceai care se învârte, sau că te-ai blocat într-o ceață de amețeală, te încurajez să transmiți bucățile acelea de viață pe care le folosești. Cultivă o inimă recunoscătoare, apreciază darurile simple pe care Dumnezeu le-a dat și căută să te bucuri de viață prin cinstirea lui Isus și ascultarea poruncilor Sale. “Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17, NTR). Să nu trăim cu mentalitatea ‘YOLO’, că acțiunile noastre nu contează, ci să ne bucurăm de viață urmărind pacea și dreptatea și mulțumind lui Dumnezeu pentru harul Său din viețile noastre.
Materialul de mai sus a fost publicat de Stephanie Englehart pe 13 octombrie 2020 în site-ul CrossWalk, de unde a fost preluat și adaptat. Ea este din Seattle, soție de plantator de biserici, mamă și iubitoare a cafelei, a ieșirile în aer liber și a mâncărurilor fine (ușor de făcut). Stephanie este pasionată de a-i permite lui Dumnezeu să-și folosească gândurile și mărturisirile oneste pentru a aduce la viață aplicarea Evangheliei. Puteți citi mai multe despre ceea ce scrie pe blogul Ever Sing la stephaniemenglehart.com sau să o urmați pe Instagram @stephaniemenglehart. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim. Mulțumesc.
Cântărețul creștin Jason Biddle (foto alăturat), a lansat primul său single oficial, “Come On In”, și a spus că numai Dumnezeu l-a putut ajuta să scape de dependența sa fizică și mentală de droguri și alcool.
Călătoria vieții lui Biddle este una dintre luptele împotriva dependenței și, după ce a murit aproape de la o supradoză, a găsit răscumpărarea și vindecarea. El depune mărturie despre călătoria lui care schimbă vieți prin muzica sa
Fostul jucător de baseball, care a activat în echipa Cincinnati Reds, a început o carieră de antreprenor după o accidentare. A devenit dependent de alcool și droguri și a știut că nu poate depăși această fază din viața lui fără ajutorul lui Dumnezeu – chiar dacă asta însemna consecințe provocatoare de suferință.
„Când m-am rugat, am cerut consecințe. Știam că este singurul lucru care mă va determina să mă opresc„, a declarat Biddle în cadrul unui interviu pentru The Christian Post.
Dumnezeu a răspuns. Biddle aproape a murit de supradozaj în 2017, în timp ce era cu copiii săi.
A primit terapie la un centru creștin de tratament și, în timp ce era acolo, și-a dat seama că dependența a fost doar un “simptom” al unei probleme mai mari din viața sa.
Când în cele din urmă s-a predat lui Hristos, atunci a început vindecarea atât în sine, cât și în familia sa. Biddle, care a crescut în credința creștină, face acum muzică și de atunci a colaborat cu unii dintre cei mai căutați scriitori din Nashville.
Următorul material de mai jos este o transcriere editată a interviului celor de la Christian Post cu Biddle, care a vorbit despre păcatul idolilor, modul în care relația sa cu Isus Hristos l-a salvat pe el și familia sa de dependență, și modul în care muzica lui îi afectează pe alții prin mărturia sa.
Christian Post:Ce rol a jucat în viața proprie creșterea ta în cadrul unei familii creștine chiar și atunci când lucrurile scăpau de sub control?
Biddle: Creșterea într-o familie creștină și mersul la biserică la o vârstă atât de fragedă au plantat cu siguranță semințe de speranță și credință care aveau să dea roadă mai târziu. Dar pe măsură ce am crescut și am devenit mai independent, Dumnezeu a devenit irelevant pentru mine. Am crezut că îmi controlez propriul destin. Mândria mea mi-a spus că sunt “creat de mine” și că am creat propriile mele rezultate, indiferent de celelalte lucruri din jur. Abia la vârsta de 26 de ani, într-un moment de disperare, i-am cerut ajutor lui Dumnezeu. Ajutorul său imediat a început tranziția progresivă către înțelegerea și credința mea ulterioară că Dumnezeu este real.
L-am chemat pe Hristos în viața mea la 31 de ani și am crescut spiritual în următorii opt ani, până când operația mea de umăr m-a trimis înapoi în dependența pe care credeam că o cucerisem. Această perioadă de creștere în Hristos a fost motivul pentru care știam că El era singurul care mă putea ajuta să scap de această dependență fizică și mentală de droguri și alcool. Într-un alt moment de disperare mi-am amintit că Dumnezeu mă ajutase înainte – și am știut că mă va ajuta din nou. Când m-am rugat, am cerut consecințe. Știam că este singurul lucru care mă va determina să mă opresc. În două săptămâni am supradozat și am avut o criză.
CP: Spuneai că succesul timpuriu a dus la consumul de alcool și droguri; ce a dus la asta?
Biddle: Acum știu că alcoolul și drogurile erau doar simptome ale unei probleme mult mai mari. Am făcut din mândrie, control, bani și impresionarea altora cele mai importante lucruri din viața mea.Au devenit idoli pe care îi veneram fără să știu.Dumnezeu ne-a creat pentru a ne închina Lui. El ne-a dat și liberul arbitru. Deci, dacă nu ne închinăm lui Dumnezeu, ne vom închina la altceva. Acel altceva ne va dezamăgi întotdeauna. Pentru mine, când cineva era mai bun la ceva decât mine, mândria și eul meu erau amenințate. Dacă pierdeam un loc de muncă important pe care mă bazam, controlul meu era amenințat. Când acei idoli mă dezamăgeau, o băutură sau un medicament umpleau acel gol până când o dependență chimică era inevitabilă.
CP: Ce ar putea face cineva pentru a nu cădea în dependență?
Biddle: Cred că există un inventar moral serios pe care oamenii trebuie să-l ia pentru ei înșiși. Unii trebuie să facă asta cu o altă persoană drept responsabilitate. Trebuie să ne uităm la ceea ce ținem cel mai aproape de inimile noastre. Ce prețuim cel mai mult în viață? Există o dependență pentru noi toți care așteaptă să-și arate fața urâtă în orice moment. Dependența nu trebuie să fie neapărat de droguri și alcool. Poate fi de pornografie, jocuri de noroc, electronice, muncă, cumpărături, bunuri, etc. Chiar și proprii copii pot fi o dependență. Din nou, cred că acele dependențe sunt toate simptome ale unui idol care nu ne îndeplinește sau nu ne satisface. Dumnezeu trebuie să fie primul în toate.
CP: Aproape că ai murit din cauza unei supradoze și asta ți-a schimbat totul. Ai putea explica ce a avut loc imediat după aceea?
Biddle: După o recuperare miraculoasă în spital, 16 zile mai târziu am fost eliberat, dar nu mi s-a permis să merg acasă. Serviciile sociale au fost implicate deoarece incidentul s-a întâmplat în timp ce eu îmi îngrijeam copiii. Mi-au cerut să mă înscriu într-un program de tratament timp de minimum 30 de zile înainte de a putea fi în aceeași gospodărie cu familia mea. Abia atunci am realizat adevărata greutate a păcatului meu. Vina și rușinea erau mai grele ca niciodată.
Am găsit un loc numit Casa Răscumpărării (un program privat de recuperare din dependențe bazat pe credința în Hristos) cu un program minim de 90 de zile. Când am intrat pe ușă, o pace a venit peste mine, pace pe care nu o mai simțisem niciodată. M-a cuprins un sentiment de predare deplină și am știut că trebuia să fiu acolo. În termen de trei săptămâni citisem câteva cărți și aveam mai multe întâlniri cu consilierul meu. Idolii, dependențele și păcatele mele au devenit evidente. Deși a fost dificil, am reușit să-mi asum propriile păcate și defectele de caracter.
Comunicarea cu soția mea a fost doar prin telefon și câteva vizite de duminică. Era încă rănită și cu amărăciune în suflet. Îmi amintesc că într-o seară la telefon a spus că nu știe dacă putem reveni la o “viață normală”; avea multe îndoieli cu privire la căsătoria noastră. Îmi amintesc că am izbucnit în plâns și am strigat către Dumnezeu. La sfârșitul rugăciunii mele m-am predat complet din nou, mulțumind lui Dumnezeu pentru rugăciunea Sa răspunsă, acordându-mi consecințe care mi-au permis să mă aflu la Casa Răscumpărării. Eram dispus să accept orice, indiferent de circumstanțe. Indiferent ce s-ar întâmpla cu mine sau cu familia mea, eram dispus să-mi pun viața în mâinile Lui și nu aș mai încerca să controlez rezultatul. Dar am avut și încredere că Dumnezeu va folosi tot ceea ce s-a întâmplat – sau se va întâmpla – pentru binele nostru. Și Dumnezeu a intervenit. El a vindecat inima împietrită a soției mele, ne-a restabilit căsătoria și El mi-a permis să devin un om mai bun, soț și tată, în fiecare zi cu El în centrul tuturor lucrurilor.
CP: Noul tău single „Come On In” (Haide, intră) a fost scris pentru un prieten. Cum ai fost martorul impactului transformării vieții tale asupra altora?
Biddle: De la împărtășirea mărturiei mele în fața liderilor de bande din Haiti, până la vorbirea în cadrul bisericile locale sau la întâlnirile de recuperare pe Zoom, pot spune doar că sunt onorat să fiu folosit de Dumnezeu. Soția mea, Britney, și cu mine am primit o mulțime de apeluri de la oameni din biserica și comunitatea noastră care ne cunosc povestea și se confruntă cu probleme familiale similare. Povestea mea nu se concentrează pe droguri și alcool la fel de mult ca pe păcat și idoli – aceste lucruri afectează pe toată lumea. Odată ce alții văd asta, își dau seama că au mai multe în comun cu cei dependenți decât credeau. Drogurile și alcoolul pot fi simptomele mele, dar pentru alții poate fi mânia, frica și resentimentul, printre altele. Cu toții avem simptome și repercusiuni potențial devastatoare din păcatul nostru.
CP: Cum poate fi folosită muzica ta drept instrument pentru a ajuta oamenii să depășească dependența?
Biddle: Cântecele mele sunt piese din mărturia mea cu care cred că oamenii se vor conecta la diferite niveluri. Speranța mea este că Evanghelia va avea un ecou în versurile fiecărui cântec. Nu se referă atât la muzică, cât la povestea din spatele muzicii. Dacă muzica mea poate fi platforma pentru a împărtăși povestea pe care mi-a dat-o Dumnezeu, atunci Dumnezeu câștigă. Mă simt atât de binecuvântat să-L văd folosindu-mă din ce în ce mai mult în fiecare zi.
CP: Explicai mai devreme că soția ta aproape că te-a părăsit și acest aspect te-a ajutat să te salveze. Ce sfaturi ai pentru familiile care încearcă să-i ajute pe cei dragi să se elibereze de dependență?
Biddle: Văd tot timpul membrii familiei care se ocupă de cei dragi pierduți în păcatul și dependența lor. Acești membri ai familiei își doresc atât de mult ca cei dragi să se schimbe și vor face orice pentru a încerca și a-i ajuta. Uneori familiile pot deveni dependente de dependent. Vor minți pentru ei, vor fi permisivi, vor lupta pentru ei și vor întoarce spatele altor membri ai familiei pentru a-l proteja pe dependent. Fără să știe, au făcut din persoana iubită propriul lor idol.
Vine un moment în care o familie trebuie să se predea lui Dumnezeu și să realizeze că nu poate face nimic pentru a-și schimba persoana iubită aflat într-o dependență activă. Trebuie lăsat pe seama lui Dumnezeu. Aș sugera familiilor să găsească grupuri de sprijin prin biserică sau să caute consiliere biblică. Știu că misiunea Thrive Ministries are un mare grup de sprijin aici în Minnesota și, în perioada pandemiei, au crescut în întreaga țară cu întâlniri Zoom.
CP: Poți vorbi despre beneficiile terapiei creștine pentru a ajuta pe cineva să devină sobru?
Biddle: După ce am experimentat atât programe seculare cât și programe de recuperare bazate pe Hristos, diferențele sunt substanțiale. Unul vă poate salva viața, dar celălalt vă va salva sufletul. Cred că programele seculare pot fi benefice. Cu programele de 12 etape am învățat multe despre dependența fizică. Am aflat ce fac substanțele chimice de fapt creierului tău, și cum reacționează receptorii tăi la diferite medicamente și alcool, precum și daunele care pot fi cauzate de utilizarea îndelungată.
Dar, pe de altă parte, în cadrul unui program bazat pe Hristos am aflat că există o problemă mult mai mare care se află adânc în interior – o problemă a inimii. Dependența mea a fost rezultatul păcatului. Am fost așa de la căderea lui Adam și a Evei. Ieremia 17:9 spune: “Inima este înșelătoare mai presus de toate lucrurile și dincolo de vindecare. Cine o poate înțelege?” Am aflat despre idolii pe care îi țin cel mai aproape de inima mea. Am aflat despre scopul meu în viață și că sunt iertat ca urmare a morții lui Hristos pentru mine pe cruce. Sunt un copil al lui Dumnezeu și El mă iubește și știe totul despre mine. Știu că pot avea o relație zilnică cu El prin Hristos și voi fi cu Dumnezeu în Rai pentru eternitate.
Materialul de mai sus a fost scris de Jeannie Law, reporter Christian Post, pe 7 octombrie 2020 în site-ul cu același nume, de unde a fost preluat. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim. Mulțumesc. Puteți urmări mai jos mărturia sa video pe scurt în clipul acesta:
1 DAY AGO 6 MINUTEREAD 0 ComentariiDeși este o sărbătoare care nu se ține în România (încă), care se celebrează în ultima joi din această a unsprezecea lună a anului, aceasta marcând luna în care – dacă am sărbători și noi ca americanii – ne-am întâlni împreună cu familia și prietenii noștri și am mulțumi pentru toate binecuvântările și oportunitățile de creștere pe care le-am experimentat anul acesta. De asemenea, am sărbători dragostea celor din jur și am păstra vie speranța de a ne putea alătura din nou în anul următor.
Pentru 2020, la fel ca în fiecare lună din acest an din martie, Ziua Recunoștinței ar putea fi puțin diferită pentru mai mulți dintre noi. Este posibil să-l petrecem separat sau cu timp limitat împreună, dar semnificația Zilei Recunoștinței, rădăcinile sale cu secole în urmă, ar trebui să fie mai strălucitoare în acest an decât oricând.
Deci, pentru a comemora prima Zi a Recunoștinței oficială din 1621 în Plymouth, Massachusetts, iată 11 realități de aflat despre Ziua Recunoștinței, inclusiv cum a apărut, prima sărbătoare a Zilei Recunoștinței dintre europeni și nativii americani, și tradițiile pe care le iubim astăzi (dacă am fi și noi americani sau am nutri același spirit de sărbătoare).
1. Ziua Recunoștinței a început de fapt ca un timp de post și rugăciune către Dumnezeu. Originea Zilei Recunoștinței nu a fost niciodată menită ca o sărbătoare pentru a fi un festin cu o mulțime de mâncare, deoarece coloniștii timpurii din New England erau obișnuiți să sărbătorească ”recunoștința”, care nu era altceva decât o serie de zile de rugăciune și de post către Dumnezeu. Majoritatea urmau să comemoreze victoriile militare sau schimbările de mediu la care au supraviețuit, cum ar fi secetele. Deci, în timp ce ne bucurăm de sărbători cu mâncare la Ziua Recunoștinței, mâncarea îmbelșugată nu este necesară pentru actul de a oferi mulțumire.
2. S-ar putea să existe dovezi că prima Zi a Recunoștinței a avut loc înainte de Plymouth. Prima Zi a Recunoștinței care a avut loc în 1621 în Plymouth, Massachusetts ar putea fi locul în care mulți credeau că a început sărbătoarea tradițională, dar există mai multe relatări anterioare despre frângerea pâinii în sărbătorile recunoscătoare. O relatare afirmă că, în 1565, exploratorul spaniol Pedro Menendez de Avile, din St. Augustine, Florida, ar fi putut invita membri ai tribului Timucua la o sărbătoare după ce a ținut o masă pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru explorator și pentru sosirea în siguranță a echipajului său acolo. Coloniștii din Marea Britanie ar fi putut, de asemenea, să comemoreze o zi de mulțumire adusă lui Dumnezeu în decembrie 1619, când au ajuns în siguranță pe malurile râului James din Virginia. Canada a organizat propria sărbătoare de Ziua Recunoștinței începând cu 1578 pentru a comemora o expediție de succes în Canada și pentru a mulțumi pentru siguranța celor implicați. Deși Parlamentul a oficializat Ziua Recunoștinței în 1879 pentru a fi pe 6 noiembrie, Ziua Recunoștinței din Canada a fost a doua zi de luni din octombrie din 1957.
3. Pelerinii au fost întâmpinați în Plymouth de nativi americani vorbitori de limbă engleză. Pelerinii, care erau separatiști religioși abia scăpați din Anglia pe motivul libertății religioase, și-au găsit călătoria spre noul pământ destul de perfidă. Pentru cei care au supraviețuit iernii grele, primăvara le-a adus un indian Abenaki care vorbea engleza. Apoi i-a prezentat pe pelerini unui alt nativ american vorbitor de limbă engleză numit Squanto, care fusese trimis în Anglia ca sclav și scăpat înapoi în patria sa și în tribul Pawtuxet. Squanto a fost nu numai responsabil pentru învățarea pelerinilor cum să culeagă alimente și să prindă pești, ci i-a ajutat să formeze o alianță cu tribul Wampanoag. 4. Prima Zi a Recunoștinței din Plymouth ar fi putut avea un meniu cu rață, căprioară și pește. Deși ne iubim curcanul și șunca de Ziua Recunoștinței (la americani vorbind), mâncarea pe care prima Zi a Recunoștinței s-a bazat probabil era mai mult pe ceea ce ar putea fi vânat sau prins în apropiere. Pelerinii și tribul Wampanoag s-au reunit pentru a celebra prima recoltă de porumb pentru pelerini și sărbătoarea a durat trei zile. Pelerinii au adus probabil gâște și rațe, în timp ce nativii americani au contribuit cu cerbi, crustacee, legume și chiar țipari la masă.
5. Prima Zi a Recunoștinței ar fi putut avea curse, trasul cu pușca și formarea unui tratat. Luarea unei mese împreună nu a fost singurul lucru pe care l-au făcut nativii americani și pelerinii timp de trei zile în noiembrie 1621. Este posibil să fi organizat curse împreună, să fi tras cu pușca și să fi băut băuturi alcoolice (eventual bere). Unirea lor a format, de asemenea, stabilirea unui tratat care a rămas intact între coloniștii europeni și nativii americani până la războiul regelui Philip din 1675 până în 1676, care a dus la uciderea multora din ambele părți și la continuarea tensiunilor între coloniști și nativi americani.
6. O Zi a Recunoștinței națională a fost întâmpinată cu controverse. Decizia de a face o sărbătoare națională din Ziua Recunoștinței pentru Statele Unite emergente a fost în curs de desfășurare, odată cu declarația națională stabilită de Congresul continental american cu promulgarea Constituției. Cu toate acestea, după 1798, noul congres a determinat că ar fi mai bine pentru aceste state să decidă dacă au dorit să sărbătorească Ziua Recunoștinței sau nu. Unii nu au dorit ca guvernul să fie implicat într-o sărbătoare religioasă, în timp ce altora nu le-a plăcut să folosească discursuri și parade partizane. Ziua Recunoștinței, de asemenea, fiind o tradiție începută în Noua Anglie, a însemnat că unii din alte state au trebuit să se obișnuiască cu această sărbătoare.
7. Campania unui editor de revistă a contribuit la stabilirea unei sărbători naționale de Ziua Recunoștinței. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea a apărut din nou considerarea unei sărbători naționale de Ziua Recunoștinței, datorită editorului de revistă Sarah Josepha Hale din Godey’s Lady’s Book. Hale este de asemenea cunoscută pentru scrierea cântecelului pentru creșă pentru copii, ”Mary Had a Little Lamb”. Ea l-a încurajat pe președintele Abraham Lincoln că o sărbătoare națională de Ziua Recunoștinței va promova unitatea între diferitele state și el a proclamat-o astfel la 3 octombrie 1863, în timpul războiului civil. Ziua a fost stabilită pentru 26 noiembrie și a fost acceptată și de nordicii care dețineau controlul asupra guvernului.
8. Ziua Recunoștinței ar fi putut fi cu o săptămână mai devreme pentru a coincide cu cumpărăturile de Crăciun. În timp ce Statele Unite se confruntau cu războiul, și în cele din urmă ieșeau din Marea Depresiune, președintele Franklin Delano Roosevelt a crezut că ar putea fi o idee bună să schimbe Ziua Recunoștinței în a treia joi a lunii noiembrie pentru a încuraja sezonul de cumpărături pentru Crăciun. Cu toate acestea, nu toată lumea a fost de acord și după multe deliberări, proclamația a fost dată în 1942 de el pentru a avea Ziua Recunoștinței în a patra joi din noiembrie.
9. Fotbalul american se alătură rândului tradițiilor de Ziua Recunoștinței. Pentru toți fanii noștri de sport, puteți crede că fotbalul american nu a făcut parte din Ziua Recunoștinței până în 1876? Este adevărat, deoarece până la meciul de fotbal din 1876 dintre Yale și Princeton, iubita piele de porc a devenit sinonimă cu timpul familiei în jurul mesei. Pe lângă vizionarea unui joc mare la televizor, tu și familia ta puteați juca sau vă puteați vedea vecinii jucând un joc prietenos de fotbal în curtea din față, ca o clădire a familiei.
10. Cum a devenit Parada lui Macy parte din Ziua Recunoștinței. Înainte de a ne bucura să vedem baloane mari care se mișcă grațios (sau nu atât de mult) de-a lungul străzilor orașului New York, la sfârșitul anilor 1800, oamenii erau îmbrăcați în costum ca parte a paradelor pentru a celebra Ziua Recunoștinței. În 1920, magazinul universal Gimbel din Philadelphia a decis să adauge la acest lucru, inclusiv pe Moș Crăciun la sfârșitul paradei. Dar abia în 1924, când Macy a stabilit standardul în sărbătoarea Zilei Recunoștinței, cu Macy’s Thanksgiving Day Parade, introducând baloane în paradă în 1927. Anul acesta va arăta puțin diferit, desigur, dar Macy’s Thanksgiving Day Parade este stabilită pentru a continua, astfel încât oamenii să se poată bucura de ea de acasă pe televizoarele lor.
11. Curcanul este carnea alegerii oficiale și este iertat acest gest. Potrivit Federației Naționale a Curcanului (da, există una), aproape nouăzeci la sută din gospodăriile din Statele Unite mănâncă curcan pentru Ziua Recunoștinței. Pentru unii curcani, soarta lor nu a fost pecetluită pe 26, deoarece tradiția a început la mijlocul secolului al XX-lea prin care actualul președinte avea să ierte unul sau doi curcani de la masa de cină și să le permită să se ”retragă” la o fermă undeva spre a-și trăi viața.
Pe măsură ce ne reunim anul acesta pentru a sărbători binecuvântările care ne-au fost date în timpul unui astfel de an de încercare, sperăm că aceste fapte istorice ne vor aminti să fim recunoscători pentru tot ceea ce ni s-a dat și să venim împreună pentru acest moment minunat.
Este cel mai important să ne amintim ce a fost Ziua Recunoștinței de la început, nu doar o sărbătoare pentru a urmări Macy’s Day Parade sau a mânca curcan în jurul mesei purtând o pălărie de pelerin. Este să ne amintim de originile Zilei Recunoștinței, fiind recunoscători lui Dumnezeu pentru purtare de grijă și har. Deci, de Ziua Recunoștinței, fă-ți timp să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a dat El în acest an, pe parcursul unui an de luptă și amintiți-vă că El a fost acolo de la început.
Materialul de mai sus a fost scris de Blair Parke pe 3 noiembrie 2020 în site-ul CrossWalk.com, de unde a fost preluat și adaptat. Blair este un scriitor independent pentru BibleStudyTools.com și editor pentru Xulon Press. Absolvent al Universității Stetson, cu o licență în comunicații, Blair a lucrat anterior ca scriitor/editor pentru mai multe reviste locale din zona Central Florida, inclusiv Celebration Independent și Lake Magazine din Leesburg, Florida și în prezent este liber profesionist în cadrul Southwest Orlando Bulletin. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim. Mulțumesc.
„După o perioadă lungă în care ne-am rugat să putem reîncepe grupul de casă, Domnul a răspuns rugăciunilor noastre. De 3 săptămâni ne întâlnim cu oamenii și îi învățăm din Cuvântul Lui Dumnezeu. Slavă Domnului! Domnul e credincios, rugați-vă pentru Bathore, pentru Albania!” Ema și Ergys G., misionari în Albania https://www.facebook.com/1455381658103688/posts/2490832654558578/
Acesta este al doilea episod despre teoria critică a rasei. Ultima dată m-am concentrat pe două principii biblico-relaționale pentru care am vrut să pledez. Și am amânat o definiție a ceea ce este teoria critică a rasei și întrebarea de ce este atât de controversată și de ce contează. Deci, despre asta suntem acum.
După cum înțeleg, teoria raselor critice merită să vorbim nu numai pentru că provoacă diviziuni între creștini în puncte în care nu cred că trebuie să existe diviziuni, ci și pentru că, în expresia sa principală – nu orice utilizare a ei, ci în expresia sa principală – este o altă manifestare a sclaviei seculare a inimii umane căzute la auto-zeificare („voi fi propriul meu zeu”) și la auto-definire („îmi voi defini propria identitate esențială”) , și autodeterminare („Voi decide propriul meu adevăr și propria mea moralitate, fără respectare față de vreo autoritate din afara mea”).
Nu spun că toți cei care au primit un ajutor prin aprofundarea în teoria critică a rasei sunt vinovați de aceste lucruri. Nu de la distanță. Spun că acestea sunt problemele fundamentale ale dezvoltării generale, științifice, de zeci de ani a teoriei critice a rasei, motiv pentru care este atât de aprins contestată. Și în acest sens, contestat pe bună dreptate.
Așadar, scopul meu cel mai fundamental aici este să ne încurajeze pe toți în convingerile că (1) nu suntem Dumnezeu, ci numai Domnul este Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos care a vorbit cu adevărat în Scriptură; (2) nu ne definim propria identitate esențială, dar Dumnezeu o face – prin cuvântul său, prin creația sa, prin transformarea poporului său cumpărat de sânge; și (3) nu avem autodeterminare finală: Dumnezeu decide ce este adevărat, nu noi; Dumnezeu decide ce este drept, nu noi; și, dacă suntem mântuiți de păcat și pentru Dumnezeu, Dumnezeu va fi cel care ne mântuiește, nu noi înșine.„Aceasta nu este o teorie neutră. Este încărcat de presupuneri despre realitate care o pun în contradicție cu gândirea biblică ”.TweetDistribuiți pe Facebook
Și mai precis, vreau să ne stabilim în aceste convingeri, în ciuda convingerilor filosofice fundamentale ale teoriei critice a rasei, deoarece cred din toată inima că aceste convingeri, nu cele ale teoriei critice a rasei, vor servi cauza armoniei rasiale, justiția rasială și înflorirea unei diversități rasiale și etnice vesele, respectuoase, care înalță Hristos în corpul lui Hristos. Cu alte cuvinte, teoria critică a rasei nu este o problemă, deoarece ridică provocarea justiției rasiale și a armoniei rasiale și a respectului rasial și a gloriei rasiale, ci pentru că ne eșuează în timp ce încercăm să abordăm aceste provocări într-un speranță, Hristos. -mod exaltant.
Ce este teoria raselor critice?
Acum, ce este? Și cum manifestă această auto-îndumnezeire, auto-definire și autodeterminare?
La fel ca în majoritatea școlilor de gândire filosofice – și cu asta avem de-a face cu adevărat – puteți defini teoria raselor critice generic în ceea ce privește obiectivele sale sau o puteți defini mai esențial în ceea ce privește ipotezele și concluziile sale de bază.
Definiție generică
Dacă rămânem la nivel generic pentru o clipă, teoria raselor critice nu va suna controversată, deoarece se va suprapune cu obiectivele și preocupările legitime ale multor creștini. De exemplu, site-ul web al Universității Purdue definește teoria raselor critice în acest mod generic (în ceea ce privește obiectivele sale):
Cercetătorii CRT [teoria raselor critice] încearcă să înțeleagă [1] modul în care victimele rasismului sistemic sunt afectate de concepțiile culturale ale rasei și [2] modul în care sunt capabili să se reprezinte pentru a contracara prejudecățile.
Acum, dacă nu citim mai multe dintre unele dintre aceste cuvinte decât ar trebui, sunt mulți creștini care ar spune, pe bună dreptate, „Acestea sunt unele dintre preocupările mele majore!” Așadar, am putea vorbi chiar unul lângă celălalt, dacă nu ne oprim pentru a obține claritate despre semnificația teoriei critice a rasei pe care o avem în minte atunci când vorbim despre ea fie în mod simpatic, fie în mod critic. În această problemă și în multe alte probleme, trebuie să avem grijă ca definițiile noastre să fie clar în fața conversațiilor noastre.
Ipoteze și concluzii
Acum, dacă trecem sub aceste obiective generice ale teoriei critice a raselor la ipotezele și concluziile exponenților săi principali, lucrurile devin grav problematice pentru creștinii cu convingeri biblice, deoarece aceasta nu este o teorie neutră. Este încărcat de presupuneri sau puncte de vedere despre realitate care o pun în contradicție cu gândirea biblică. Deci, să încercăm să ajungem la această definiție mai esențială.
Ne ajută să definim teoria critică a rasei dacă înțelegem că este o ramură a teoriei critice.„Ei cred că identitatea esențială a unei persoane este aleasă de sine, construită de sine, nu concepută de Dumnezeu sau dată de Dumnezeu.”TweetDistribuiți pe Facebook
Ceea ce încearcă să facă teoria critică este să înțelegem societatea privindu-o în primul rând ca grupuri interconectate, care sunt legate între ele ca fiind puternice sau oprimate, avantajate sau dezavantajate, privilegiate sau discriminate. Studiază aceste grupuri pentru a găsi și a provoca structuri de putere, care modelează relațiile dintre grupuri.
De aici cuvintele critice și teorie își capătă sensul. Este o teorie în sensul că este un mod de a explica modul în care funcționează societatea. Și este esențial în sensul că evaluează și provoacă (este critic ) modul în care grupurile exercită puterea sau sunt oprimați de această putere.
Chiar dacă teoria critică ar fi putut începe cu o preocupare cu privire la relațiile de privilegiu și opresiune dintre clase, cum ar fi bogații și săracii, gulerul alb și gulerul albastru, educați și mai puțin educați, profesioniști și meseriași, sângele albastru și oamenii de rând etc., teoria de acum a dat naștere la o serie de focalizări (teorii, discipline, studii) de la teoria queer la studii de grăsime.
Motivul acestei apariții a atâtea studii opoziționale este că, de îndată ce vă concentrați asupra grupurilor și dinamicii puterii, le vedeți peste tot: femei-bărbați, heterosexuali-homosexuali, gen fix-transgender, bătrâni-tineri, occidentali-non Vest, american-canadian, cu capacitate de muncă-cu handicap, scurt-înalt, subțire-obez. Pe fiecare dintre aceste perechi, puteți găsi cărți și studii mai mult sau mai puțin modelate de teoria critică – un accent pe identitatea grupului și o provocare a puterii sau a privilegiului unui grup asupra celuilalt.
Așadar, teoria critică a rasei (adăugați rasa la teoria critică ) încearcă să înțeleagă și să conteste (să trateze critic ) relațiile de putere și opresiune care au marcat istoric grupurile rasiale și încă o fac până în prezent.
Acum, este adevărat că concentrarea asupra grupurilor , în timp ce minimizează individul, și concentrarea asupra puterii , în timp ce minimizează alte dinamici relaționale (cum ar fi dragostea, smerenia și grația), ne pot distruge înțelegerea și pot produce strategii inutile. Cu toate acestea, acele concentrări, chiar dacă pot fi înșelătoare în anumite privințe, pot dezvălui, de asemenea, idei care ar putea fi de ajutor strategic în direcția unei justiții mai mari.
Care este problema rădăcinii?
Deci, care este problema rădăcină? Pentru a descoperi ceea ce cred că este problema fundamentală a teoriei critice a rasei în expresia sa principală, a trebuit să cercetez câteva afirmații controversate care la început mi-au fost nedumeritoare și apoi au devenit revelatoare. Permiteți-mi să citez două dintre aceste afirmații și apoi să descriu probarea mea la problema rădăcină. Acestea sunt citate din teoria raselor critice de masă.
1. „Nu putem fi antiraziști dacă suntem homofobi sau transfobi”.
Iată-l pe al doilea, de data aceasta dintr-o conferință creștină care se deplasează în pas cu teoria raselor critice principale:
2. „Ineranța [biblică] și infailibilitatea sunt ortodoxii ale gândirii supremaciste albe”.
Presupun că majoritatea dintre voi auziți ambele citate și sunteți înșelați de ele. „Ce! Cum ajung acolo? ” Aceasta a fost cea mai luminantă întrebare pentru mine: Cum ajung ei acolo? Să le luăm pe rând.
Anti-rasism și etică sexuală
„Nu putem fi antiraziști dacă suntem homofobi sau transfobi”.„În teoria critică a rasei, Dumnezeu este mic și neglijabil. Biblia este mică și neglijabilă. Adevărul este mic și neglijabil. ”TweetDistribuiți pe Facebook
Să ne asigurăm că suntem clari despre ceea ce înțeleg teoreticienii raselor critice de masă prin homofob și transfob . Nu înseamnă doar frica și ura persoanelor care încearcă să-și schimbe sexul sau care au dorințe sexuale pentru oameni de același sex. Înseamnă să includă în cuvintele homofobe și transfobice viziunea creștină istorică conform căreia comportamentul homosexual este păcătos, iar încercarea de a schimba sexul dat de Dumnezeu este păcătoasă. Ceea ce spun ei, atunci, este că nu poți susține aceste convingeri istorice creștine și să fii anti-rasist.
Deci, întrebarea este, de ce nu? Sau, Cum au ajuns la această concluzie?
Iată răspunsul meu și cea mai profundă problemă cu teoria critică a rasei. Ei ajung la această concluzie, deoarece la rădăcină cred că identitatea esențială a unei persoane este aleasă de sine, construită de sine, nu concepută de Dumnezeu sau dată de Dumnezeu. Sau un alt mod de a spune că atunci când vine vorba de propria noastră identitate, suntem propriul nostru zeu. Noi nu recunoaștem sau supună oricărui adevăr divin sau moralitatea ca mai sus ne, constrângătoare sau limitarea noastră proprie de auto-definition, auto-construcție.
Deci, dacă aleg să fiu femeie, deși Dumnezeu m-a făcut bărbat, am dreptate să fac asta. Niciun Dumnezeu, nici o moralitate, nici o religie, nici o ideologie nu mă pot înlocui ca suveran autodeterminant, auto-definitor, auto-îndumnezeitor al propriei mele identități.
Acum, s-ar putea să vă întrebați: „Cum explică această observație afirmația:„ Nu putem fi antiraziști dacă suntem homofobi sau transfobi ”?”
Cred că răspunsul din teoria critică a rasei ar fi ceva de genul acesta: „Când spui că o persoană greșește afirmând că este femeie dacă s-a născut bărbat și când spui că este greșit ca oamenii să acționeze în legătură cu homosexualii lor dorințe, aveți o putere ideologică pentru a oprima două grupuri de oameni care și-au ales liber și pe bună dreptate identitatea. Spune-i cum vrei, îți exerciți supremația pentru a marginaliza un grup vulnerabil.
„Și motivul pentru care oamenii ca tine, care fac asta, nu pot fi antiraziști este că aceeași poziție de supremație ideologică din care denunți și marginalizezi o persoană transgender sau o persoană homosexuală sexuală activă este în esență aceeași poziție de putere și privilegiu și supremația de la care vă veți justifica superioritatea și dominația asupra altor rase. ”
Când Dumnezeu este în afara imaginii, ceea ce a rămas pentru a determina binele și răul și care este adevărata noastră identitate este autonomia personală ( auto- definire, auto- determinare). Și dacă respingeți o astfel de autonomie personală ca arbitru final al binelui și răului, atunci în cadrul teoriei raselor critice care evacuați de Dumnezeu, singura explicație rămasă pentru comportamentul vostru este propria voință de putere . Prin urmare, dacă îți dezvăluie respingereaal autonomiei umane – autodeterminare, autodefinire – în ceea ce privește comportamentul homosexual sau încercările de schimbare a sexului, te arăți vinovat că ți-ai guvernat toate relațiile printr-o voință de putere mai degrabă decât printr-un respect pentru autonomie. Căci acestea sunt singurele două opțiuni dintr-o „teorie” în care Dumnezeu și cuvântul său nu sunt supreme.
Ineranța biblică și supremația albă
Ceea ce duce direct la rădăcinile celei de-a doua afirmații năucitoare, și anume: „Ineranța [biblică] și infailibilitatea sunt ortodoxii ale gândirii supremaciste albe”. De ce ar spune o persoană asta? Care este problema rădăcină?
Problema fundamentală este că afirmația de a avea o Biblie infailibilă subminează presupunerea fundamentală a teoriei critice a rasei în expresia sa principală. Această presupunere fundamentală este că identitatea umană este auto-construită, nu dată de Dumnezeu. Prin urmare, orice grup care pretinde că are acces la un cuvânt infailibil al lui Dumnezeu care dictează identitatea umană și dreptul și răul uman este o amenințare vădită pentru autonomia umană. În cadrul teoriei rasei critice, pretenția autorității biblice poate fi înțeleasă doar ca un grup care încearcă să preia puterea – în acest caz, puterea albă, deoarece majoritatea mărturisirilor de credință din istoria bisericii care susțin infailibilitatea biblică au fost scrise de oameni albi.
Speranța noastră pentru Harmony etnice
Deci, în concluzie și rezumat: teoria critică a rasei, în definiția sa generică ca o căutare a înțelegerii istoriei opresiunii în relațiile rasiale și a atitudinilor și structurilor actuale care continuă acea opresiune, este o căutare demnă.„Dacă am fi mai saturați de Cuvântul lui Dumnezeu și mai rupți și mai umiliți și supuși la el, ar exista speranță”.TweetDistribuiți pe Facebook
Și teoria critică a rasei în definiția sa mai esențială, incluzând ipotezele și concluziile sale principale, este o manifestare a aservirii vechi a inimii umane căzute la auto-zeificare („voi fi propriul meu zeu”) și auto-definire („Îmi voi defini propria identitate esențială”) și autodeterminarea („Voi decide propriul meu adevăr și propria mea moralitate, fără respectarea oricărei autorități din afara mea”). Prin urmare, încercarea de a face progrese în justiția rasială și respectul rasial și armonia rasială prin absorbția ipotezelor și categoriilor și concluziilor și strategiilor teoriei critice a rasei este o stradă fără fund.
Sau, așa cum am spus mai devreme, teoria critică a rasei nu este o problemă, deoarece ridică provocarea justiției și armoniei rasiale și a respectului și gloriei rasiale. Este o problemă, deoarece ne eșuează în timp ce încercăm să abordăm aceste provocări într-un mod plin de speranță, înălțător de Hristos.
În teoria critică a rasei, Dumnezeu este mic și neglijabil. Biblia este mică și neglijabilă. Adevărul este mic și neglijabil. Și răul este mare și nu există un răspuns pentru el. Este o cale fără speranță.
Dar în interiorul acelui cuvânt infailibil numit Biblie, există o răscumpărare absolut explozivă și o reconciliere cumpărată de sânge și o armonie exaltantă a lui Hristos. Iar eșecurile bisericii, istoric și astăzi, nu o pot anula. Este acolo. Și dacă am fi mai saturați de cuvântul lui Dumnezeu, și mai frânți și mai umiliți și supuși la el, ar exista speranță. Aceasta este rugăciunea mea.John Piper ( @JohnPiper ) este fondator și profesor al desiringGod.org și cancelar al Bethlehem College & Seminary. Timp de 33 de ani, a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a mai mult de 50 de cărți , inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist și cel mai recent Providence .
Pentru a întrerupe rata de răspândire a virusului e nevoie ca 70% din populație să fie vaccinată, cel mai probabil urmând să se meargă în paralel cu măsurile de prevenire a răspândirii coronavirusului, a declarat, luni, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU), Raed Arafat.
„După prima injecție, e o perioadă până corpul tău face anticorpi împotriva virusului. Mai trebuie inclusiv o injecție de rapel la unele dintre vaccinuri. Dacă nu o faci, prima injecție devine ineficientă.ADVERTISING
Dacă vrei să întrerupi rata de răspândire, trebuie să vaccinezi 60-70% din populație, iar acest lucru va dura peste tot în lume. Cu cât numărul celor care vor accepta vaccinarea este mai mare, cu atât revenirea la o viață normală este mai rapidă. Totul depinde de cei care vor fi de acord să se vaccineze”, a spus Raed Arafat, luni, la Digi24.
Acesta a precizat că vaccinul va fi folosit în toată Europa.
„Studiile arată că aceste vaccinuri vor fi sigure și vor putea fi administrate fără probleme. Niciun medicament nu trece fără să aibă posibile efecte secundare, dar nu vorbim de probleme majore”, susține Raed Arafat, potrivit sursei citate.
Căderea Imperiului bulgar prin împăratul Basilios, ucigătorul de bulgari, la 1018 e una din întâmplările cele mai însemnate și mai determinante din suta a unsprezecea, ba din întreg evul mediu. Imperiul roman al Răsăritului (numit cel romaeic ) se restabili din nou și ajungea de la Marea Adriatică până la Marea Neagră, de la Dunăre până la vârful de sud al Peloponesului. Înlăuntru se înfrânsese domnia străină, visul unui imperiu bulgaro – roman se evaporase, sâmburul poporului bulgar căzuse pe câmpiile de luptă, oasele uriașe ale bulgarilor se ‘nnălbeau pe câmpul de bătălie de la Spercheios, pustiite erau șesurile de la Niș, Sophia și de lângă Ovcepolye; tăriile din munți, ce păreau a nu se putea lua, palatele împărătești de la Târnovo și Kastoria trecuseră în mânele romaeilor; discordia și trădarea membrilor Casei șișmanizilor grăbiseră căderea împărăției, iar căderea aceasta căta să înlesnească, ba să împlinească definitiv contopirea bulgarilor cu slavii și slavizarea celor dentăi. Dar pe cât de greu a fost pentru romaei de-a aduce căderea acelei împărății, care le fusese atât de fatală adeseori, tot atât de greu era de-a umplea golul pe care-l produsese căderea dinastiei indigene și pieirea politică a poporului. Deja, în interesul lor propriu, bulgarii fuseseră păzitori ai Dunării; cele mai scumpe amintiri istorice ale lor erau relative la respingerea rușilor lui Svjatoslav, a cărui incursiune, la a. 969, adusese cu sine căderea Imperiului bulgar de la Preslav și incorporarea lui cu Imperiul romaeic sub Ioan Zimisches, la 971. Abia atunci, după căderea Imperiului de la răsărit, urmă cearta pentru moștenirea, între cei patru fii ai lui Șișman, carele, la 963, se lepădase de Imperiul de căpetenie și de țariul acestuia, Petru, și întemeiase Imperiul de la Prespa (Ochrida, Kastaria ). Dezbinarea între cele două imperii, la care poate c-o fi luat parte precumpănirea populațiunii slave de pe lângă Ochrida, au înlesnit victoria romaeilor. Lupta de esterminare de sub Basilios, care-a ținut patruzeci de ani, stricase cumplit nu numai celor învinși, ci și învingătorul suferi pierderi nemăsurate. Când Bulgaria era cucerită deja, pieri o oaste grecească, la 1040, în lupta cu Ștefan Vojslav, Domn în Zeta și Travunia; alte pierderi le aduse ridicarea bulgară de sub Petru Deljan, pretins fiu al țarului Gavril, până ce și acesta pieri prin alt șișmanid, Alusian, fiul țarului Vladislav. Dar după acestea chiar se mai nimici o mare oaste romeică în strâmtorile de lângă lacul Scutari. Aceste stări înfricoșate grăbiră invazia polovților (pecenegilor ) în Tracia veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048-1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începând, crunții cumani, se uniră cu pecenegi și prădară, uciseră și părăduiră țările dunărene până adânc în suta a douăsprezecea. Când la 1122 a succes a-i bate bine pe pecenegi, vin cumanii în locul lor; țară și locuitori cad în starea unei nemărginite barbarii; Tracia aparține unor păstori, unor nomazi români.
Se născuse o anarhie generală. Basilios lăsă să subziste cele treizeci de episcopii bulgare și instalase în Ochrida un arhiepiscop grecesc, atârnător de patriarhul de la Constantinopol; poate spera să poată esercita prin episcopi o influență asupra locuitorilor din țara supusă. Dar domnia militaristă de sub strategi și apăsarea fiscală a romaeilor, înstrăinând provinciile de Imperiu, îngreuiau stăpânirea recâștigată; clerul grecesc nu se putea împrieteni cu poporul bulgar, cu acești barbari „murdari și puturoși „. Theophylaktos, arhiepiscop din Ochrida, scria că acest popor „nu e bogat decât în răutate, că e decăzut la estremitate, că se îmbracă în piei puturoase și face cu neputință petrecerea grecilor acolo”. Apoi se mai întâmplă că „sârbii cari se numesc și croați „ făcură uz în folosul lor de catastrofa bulgarilor, cercară a-și supune împărăția de la Ochrida, arseră bisericile, pustiiră totul cu foc și sabie, încât la 1073 arhiepiscopul scria că nici un diacon, nici un preot nu mai e în vestita odinioară biserică a bulgarilor. Această disoluțiune se manifestă, în toate privirile. Theophylakt menționează pe-un apostat 1 care neliniștea Mokoi, o parte a Ochridei. Un bogomil trebuie să fi fost, fără îndoială. Nu mai puțin Dobromir, care adună la 1078 în Mesembria o gloată puternică de oaste. Un altul se mănținu la Beljatowo, se căsători cu fiica unui principe cuman și părăduia după plac în Tracia. Nu e neverisimil că agresiunea armată a bogomililor au înlesnit alipirea croaților la Roma, precum pe de – altă parte papa Grigorie VII, acordând coroană regală lui Zwonimir, s-a îndemat la o cerere analogă și principele sârbesc Mihail, un fiu al acelui Ștefan Vojslav care s-a mănținut în contra romaeilor și care, la 1053, au obținut titlul de protospatharios. Mihail apare în adevăr în scrisoarea papei ca rege slav, rex Slavorum, dar e recunoscut, mai mult ca rege de fapt decât legitim. El avea neînțelegeri cu arhiepiscopul din Spalato, în contra căruia favoriza pe episcopul din Raguza. Acest din urmă, avea fără îndoială să primească palliul, pe care Mihail [î]l solicita pentru un arhiepiscop, iar el însuși pretindea pentru sine în dar un steag ca acela ce i se dăduse din partea papei noului rege al Croației. Dar lucrurile începură curând să se clatine, căci Robert Guiscard, duce vasal al papei, incurse în Imperiul romaeic, regatul Croației se uni cu Coroana Ungariei, sub Manoil Comnenul (1143-1181), stăpânirea romaeică se răspândi învingătoare pân- la Adriatica, Ungaria pare a se fi anexat pentru un timp oarecare la Împărăția romaeică, ba chiar regele de „Tschechis „ 2, Vladislav din Boemia, deveni vasal al împăratului romaeic, carele credea a putea realiza unirea celor două împărății, a celui german cu cel romaeic, folosindu-se de cearta papei Alexandru cu Frideric I.
Aci apare deodată în fruntea unor evenimente nouă o naționalitate care pân-atunci pare a nu fi avut o altă menire decât aceea de-a fi călcată de-a călare de slavi, bulgari, romei, pecenegi, cumani.
Lumea slavilor de sud nu-și mai avea pe atunci centrul lângă Dunăre, ci la Ochrida și în Diocleea sârbească, pentru care s-a întemeiat arhiepiscopia din Antivari, care deveni chiar Scaunul primatului sârbesc. Episcopii latine, cari dispărură mai în urmă 3, corespundeau cu populațiunea latină (romană) a țărmului. Înlăuntrul țării însă urmașii provincialilor romani se prezintă sub formă de vlahi, așezați în mijlocul bulgarilor, încât orașele Ochrida, Prespal, Perlepe, Belgrad în Macedonia superioară, se prezintă ca orașe vlaho-bulgare 4. Încă în suta a paisprezecea locuiau în Cataro, Antivari, Dulcigno, Svac, Scutari, Drivasto latini, în suta a douăsprezecea locuitorii dinlăuntrul Dalmației vorbeau în adevăr slavonește după Guilelm de Tyrus (1188), însă nu locuitorii din orașele de pe țărmuri. Existau vlahi înainte de toate în Thessalia, care se numea Marea Vlahie 5, iar o Mică Vlahie era de cealaltă lature a Pindului, o Vlahie Neagră în Moldova 6; apoi erau vlahi în Rodope, în Dobrogea, lângă Anchialis și Bizye 7. Ansbert, autorul plin [de] cunoștințe a istoriei cruciatei împăratului Frederic I, cunoaște în apropiere de Thessalonika o țară roditoare pe care-o numește Flachiam 8. Mai mult. El, care numește pe marele Nemanja Mare Duce al Serbiei și Rasiciei (Crassiae ), el, care destinge foarte bine bulgari, serbi și vlahi, numește de-a dreptul Blachi pe întemeietorii Imperiului al doilea bulgar, care apare sub numele domniei Asanizilor; Petru, care se cheamă și Kalopetru, e domn al vlahilor (dominus Blachorum ). Puterea lor, care se ‘ntemeia pe unirea vlahilor cu cumanii, era la 1190 atât de mare încât putură face împăratului Frederic I propunerile cele mai mari în lupta în contra romaeilor; o oaste sârbească avea să se unească cu el și să ajute a cuceri Constantinopolul, iar Petru, care-și așezase deja pe frunte cercul de aur, după ce câștigase pentru el pe bulgari, avea să devie prin împăratul german (allemanic ) stăpânitor al Constantinopolului. Rosler, în Romanische Studien, are pe deplin cuvânt când atribuie o enormă consecuență hotărârii pe care – ar fi luat-o împăratul, căci poporul românesc, care umplea pe atuncea partea dinlăuntru a tuturor provinciilor Traciei, Macedoniei, Thesaliei, Moesiei, întrecea ca număr și putere fizică pe poporul grecesc…
Familia lui Preeti i-a aranjat căsătoria în urmă cu trei ani, când ea era încă la facultate. Așa cum se întâmplă în rândul multor grupuri din India, ea a rămas în casa părintească după căsătorie, până la terminarea studiilor.
Sora lui Preeti este creștină și i-a împărtășit și ei multe lucruri despre dragostea și puterea lui Dumnezeu. Preeti a avut vise și viziuni despre Isus, a experimentat vindecări și răspunsuri la rugăciuni. Cu toate acestea, ea s-a împotrivit îndemnului de a-L urma pe Isus de teama socrilor și a ceea ce va întâmpina atunci când va merge să locuiască cu familia soțului ei.
Știe că, în calitate de nora, noua familie va aștepta ca ea să facă diferite ritualuri și să țină posturi pentru diferitele zeități ale familiei. În caz contrar, ea va fi acuzată de orice nenorocire care se va abate asupra familiei soțului ei, pentru că nu și-a îndeplinit îndatoririle.
Pentru multe tinere hinduse, prețul faptului că Îl urmează pe Hristos este foarte mare. Dacă-L aleg pe Isus înainte de aranjarea căsătoriei lor, familiei lor le-ar putea fi foarte greu să găsească un soț pentru ele sau ar putea fi forțate să intre într-o familie care le va obliga să îndeplinească îndatoriri religioase hinduse. În unele culturi hinduse, o tânără soție se mută cu socrii ei și poate fi tratată rău în noua ei casă. Acest lucru se întâmplă adesea chiar dacă ea respectă toate ritualurile și închinările tradiționale.
Cu toate acestea, acele femei care au măsurat acest preț și au rămas puternice în credința lor, au devenit influențe puternice în casele socrilor lor. Cu timpul, multe familii au experimentat binecuvântarea și pacea lui Isus și permit nurorilor lor să se închine în continuare lui Isus. Impactul este atât de mare în unele familii, astfel că și alți membri ai familiei ajung la credința în Isus.
Puteți descărca ghidul de rugăciune în format PDF AICI!
Cum să ne rugăm?
Rugați-vă pentru tinerele credincioase care nu au sprijinul familiilor lor. (Isaia 43:1-2)
Rugați-vă pentru femeile care sunt singurele persoane credincioase din familia lor, ca să aibă parte de binecuvântările din Matei 5:1-12.
Roagă-te ca femeile care cred în Dumnezeu să fie sare și lumina pentru familiile lor. (Matei 5:13-16)
Peste 100 de lideri ai bisericii caută măsuri legale împotriva guvernului englez și galez pentru că au forțat bisericile să oprească slujbele de duminică din cauza unui alt val de restricții impuse de pandemia de COVID-19.
Păstorii spun că restricțiile impuse adunării publice încalcă articolul 9 din legea drepturilor omului privind libertatea de exprimare a credințelor religioase.
Grupul de lideri religioși este reprezentat de către Christian Legal Centre, un centru juridic Creștin, care susține că aceste acțiuni ale ambelor guverne împiedică închinarea creștinilor lăsând însă deschise alte locații religioase pentru activități seculare.
„Cele două Guvernele, cel englez și cel galez, au introdus recent două seturi succesive de măsuri care au interzis și incriminat închinarea publică comună, un aspect esențial al vieții religioase al reclamanților și congregațiilor lor”, scrie în plângerea depusă. „Prin aceste măsuri, guvernele au provocat un cost uman teribil, fără a lua în considerare restricțiile mai puțin nefavorabile și ca parte a unui pachet care lasă lăcășurile de cult deschise pentru activități seculare.”
Lăcășurile de cult au primit ordin să își închidă porțile în luna martie, apoi li s-a permis redeschiderea în luna iunie însă cu respectarea anumitor reguli de distanțare socială. Noile reguli permit funcționarea bisericilor doar în anumite cazuri speciale, pentru înmormântări, cu un număr foarte redus de persoane sau pentru rugăciuni individuale.
Liderii bisericii spun că interzicerea programelor duminicale este nerezonabilă, deoarece lăcășurile de cult au implementat proceduri care respectă regulile impuse de pandemia de COVID-19 care reduc riscul răspândirii virusului.
Pastorul Ade Omooba MBE, care conduce procesul în instanță, a spus: „Nu avem decât o alternativă prin care să urmărim o revizuire judiciară asupra acestei probleme cruciale și în acest moment semnificativă pentru libertatea de închinare în bisericile din această țară. Apelăm la Guvern ca ei să recunoască importanța vitală a slujirii bisericești și principiul autonomiei bisericii față de stat.”
Și fostul episcop de Rochester, Michael Nazir-Ali, a subliniat că păstorii recunosc pericolele asociate pandemiei, dar apărarea libertății religioase este primordială.
„Principiul libertății de închinare trebuie susținut, bisericile au fost răbdătoare în ce privește regulile impuse pentru menținerea siguranței în rândul credincioșilor. Liderii bisericii văd venerarea colectivă nu ca un supliment opțional, ci vital pentru sănătatea mentală și spirituală a credincioșilor, în special pentru cei singuri și vulnerabili”, a spus el.
Unii oficiali guvernamentali, care au discutat restricțiile COVID pe tot parcursul pandemiei, i-au scris prim-ministrului britanic, Boris Johnson, subliniind faptul că nu există dovezi care să justifice reinterzicerea serviciilor religioase, având în vedere faptul că bisericile au respectat și respectă toate măsurile în ce privește siguranța.
În România sunt abandonați 44 de copii pe zi (cam doi pe oră). Din păcate, suntem pe locurile fruntașe la acest capitol în Europa. Procentul celor care trăiesc în sărăcie, sunt abuzați sau abandonați este atât de mare, încăt pentru majoritatea dintre noi devine descurajantă ideea de a face ceva concret. Ne simțim ca și cum am arunca un strop de apă peste un incendiu. Este un om – și pe lângă el o echipă de alți entuziaști – care a îndrăznit să ia taurul de coarne.
Numele lui este Ștefan Dărăbuș, director regional pe Europa Centrală & de Sud al fundației Hope and Homes for Children. Această fundație este activă în România din anul 1998 și de atunci până acum, a reușit să închidă peste 67 de orfelinate. Totul a început în 1997, când Ștefan era student la Cluj. Când membrii organizației au ajuns aici, el s-a oferit să le fie translator. În 1998 s-a demarat primul proiect de închidere a unei instituții, leagănul Cavnic din Maramureș. Ștefan spune că atunci când a pășit prima dată acolo, a avut un sentiment că intră într-un film de groază.
”Nu cred că aș putea să-i uit vreodată. Erau cei 84 de micuți din leagănul Cavnic. Întotdeauna mi s-au părut extrem de sarcastice denumirile găsite pentru orfelinate: pentru copiii până la trei ani se numeau ,,leagăne”. Conotația de atenție, de grijă, de alint. Adică tot ceea ce nu erau… Iar de la patru ani în sus, ,,case de copii”. Sunt orice locurile astea, dar numai ,,case” nu! Casa te duce cu gândul la familie, la iubire părintească, la afecțiune. Adică tot ceea ce nu sunt…”
De atunci organizația a avansat, reușind să scoată peste 6300 de copii din orfelinate. Ideile de bază sunt susținerea familiilor sărace, pentru a nu mai fi nevoite să-și abandoneze copiii, integrarea copiilor orfani în familii și construcția de locuințe sociale pentru femeile și copiii abuzați. Mai sunt vreo 7000 de copii în instituții și alte zeci de mii trăiesc la limita sărăciei. Scopul său și al organizației este, ca în următorii ani să închidă toate orfelinatele, iar amintirea lor să rămână doar un vis urât.
”Lupt pentru cei damnați să crească fără iubire, atunci când au cea mai mare nevoie de ea. În 1998, când am văzut cât de mulți copii sufereau în instituții, nu mi-a venit să cred. Orfelinatele erau la vedere și totuși ascunse, ușor de vizitat și totuși greu de ajuns la ele, în lumina lumii și totuși izolate. De atunci mă gândesc că orfelinatele sunt ca o lume paralelă, în care nu se trăiește omenește, ci într-un fel de purgatoriu-infern. Cred că acelor nouă cercuri ale Infernului, din Divina Comedie a lui Dante Alighieri, i se poate adăuga al zecelea, al vinovaților fără vină: orfanii, cei damnați să crească fără iubire și fără familie. Și tare mult aș vrea să ajung să închidem ,,cercul” acesta al infernului, să închidem toate orfelinatele. Poate că nu suntem părinții lor, dar asta nu înseamnă că nu sunt ai noștri. Acesta e, așadar, obiectivul nostru, în asta mă regăsesc și pentru asta suntem aici: o Românie în care toți copiii să crească într-o familie, sau într-un mediu cât mai apropiat de cel familial. O Românie fără instituții și fără copii traumatizați prin instituționalizare.
Suntem în România din 1998 și de atunci am închis, sau închidem în timp ce vorbim, 67 de orfelinate. Copiii trec de la îngrijirea în orfelinate, în care nu beneficiază de atenţie şi afecţiune individuală, la alternative bazate pe conceptul familial: plasamente în familii, adopție națională, asistență maternală, reintegrări în familia naturală, sprijin pentru integrarea socială – în cazul tinerilor adulți, sau plasamente în case de tip familial. Acestea le permit o viaţă apropiată de cea a oricărui copil care crește într-o familie. Am scos 6.300 copii din orfelinate, i-am dus în familii, sau în alternative bazate pe conceptul familial. Am dezvoltat 105 case de tip familial, dar și centre de zi, centre maternale și centre de primire în regim de urgență.
Avem un program amplu de prevenirea separării copilului de familie, intervenind cu mijloacele necesare pentru susţinerea familiilor în care riscul de separare a copiilor este foarte mare: am salvat 31.580 de copii de la ruperea de familie. Am sprijinit concret 1.200 de tineri pentru o viaţă independentă. Aproape 2.000 de copii au fost primiţi în centrele de zi dezvoltate de noi, iar alți 1.000, în centrele în regim de urgență. Iar pentru că oamenii care-i ocrotesc contează enorm, am instruit, prin programe de formare profesională, peste 9.000 de membri de personal din sistemul de protecţie al copilului. Până în acest moment, peste 55.000 de copii din România sunt salvați de la coșmarul unei vieți fără familie datorită organizației noastre. Și punem umărul la eliminarea instituţionalizării copiilor în țara noastră, până în 2026. Pentru că toți copiii au nevoie de familie.
Dacă vreți să fiți parte la mișcarea aceasta profund umană, e simplu: trimiteți un SMS cu textul HOPE, la 8844. Pentru că nu timpul le rezolvă pe toate. Doar oamenii pot face asta. Voi.”
O, adâncimea bogăției, înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu! Cât de inexplorabile sunt judecățile sale și cât de inexplorabile sunt căile lui! ( Romani 11:33 )
Dacă Dumnezeu a început să vi se pară plictisitor sau obișnuit, poate fi pentru că ați uitat cum să descoperiți și să descoperiți mai mult din el – în cuvântul său, în creația sa, în propria viață.
Una dintre consecințele mari și tragice ale păcatului este că acesta atrage un văl asupra bunătății sale, fie pentru un moment de slăbiciune, fie pentru o viață de rebeliune. Chiar și după ce ne naștem din nou – inimă nouă, ochi noi, o nouă apreciere plină de Duh pentru frumusețea, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu – Satana face tot ce poate pentru a ne distrage atenția de la această glorie, pentru a ne convinge că Dumnezeu este cu adevărat fad, simplu, neinspirat, incolor. Și din cauza minciunilor sale, mulți dintre noi ne temem liniștit de cer, dorind orice viitor, altul decât unul de închinare nesfârșită.„Dumnezeul nostru, așa cum este el cu adevărat, îneacă cu imaginație orice imaginație umană”.TweetDistribuiți pe Facebook
Vai de noi, însă, dacă preferăm plăcerile acestei lumi decât ceea ce îi așteaptă pe cei care speră în Dumnezeu. Și vai de noi dacă Dumnezeu pare plictisitor lângă binecuvântările, aventurile și relațiile acestei vieți. Bunătatea Lui străbate și țese prin tot ceea ce iubim aici pe pământ, sugerând frumusețea sa vastă și vibrantă.
Mulți dintre noi pur și simplu nu putem înțelege un Dumnezeu care nu se schimbă niciodată și totuși întotdeauna ne surprinde și ne mulțumește. Și totuși nu o face niciodată și o va face mereu.
Oh, adâncimile lui Dumnezeu
După ce apostolul Pavel termină de a explica inexplicabilul, scopurile suverane ale lui Dumnezeu în alegerea și mântuirea pe cine alege și mântuiește, își ridică brațele cu umilință și mirare:
O, adâncimea bogăției, înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu! Cât de inexplorabile sunt judecățile sale și cât de inexplorabile sunt căile lui!
„Căci cine a cunoscut mintea Domnului sau cine a fost sfătuitorul lui?” „Sau cine i-a dat un dar pentru a putea fi rambursat?”
Căci de la el, prin el și pentru el sunt toate lucrurile. Lui să fie slava pentru totdeauna. Amin. ( Romani 11: 33–36 )
Dumnezeul acestor versete este pur și simplu incapabil să ne plictisească. Necercetat, de neîncercat, de nedescris , el depășește toate așteptările noastre sărace, subțiri, miopi pentru frumusețe și plăcere. Dacă ne plictisim de Dumnezeu, inimile noastre au fost răcite de propria noastră ruptură, nu de vreo deficiență sau limitare în el – pentru că nu există.
El știe tot ce trebuie să știe, în orice moment și în toată istoria, despre tot și despre toată lumea, inclusiv despre tine. Înțelepciunea sa dezvăluie orice decizie și necazuri cu judecată impecabilă, dreptate perfectă, milă fără egal și ușurință infinită. Bogățiile sale nu pot fi numărate sau stocate, deoarece nu există nimic în niciun univers care să nu fie deja al său. Toate lucrurile provin de la el , provenind din creativitatea și supremația sa de neegalat, și prin el , așteptând clipă de clipă puterea sa hrănitoare și de susținere, și pentru el , dezvăluind înălțimea și profunzimea valorii sale.
„Măreția Lui este de necercetat” ( Psalmul 145: 3 ). Dumnezeul nostru, așa cum este el cu adevărat, îneacă orice imaginație umană cu uimire.
Bunătatea dincolo de numărare
Ne străduim să înțelegem sau să simțim minunea lui Dumnezeu pentru că inimile noastre sunt mici, nu pentru că el și dragostea lui sunt. Ascultați-l pe Pavel întinzându-ne limbajul pentru a încerca să descrie bunătatea nelimitată și în continuă creștere a lui Dumnezeu:
Dumnezeu, fiind bogat în milă, datorită marii iubiri cu care ne-a iubit, chiar și atunci când eram morți în greșelile noastre, ne-a făcut să fim în viață împreună cu Hristos – prin har ai fost mântuit – și ne-a înviat împreună cu El și ne-a așezat cu el în locurile cerești în Hristos Isus, pentru ca în veacurile viitoare să poată arăta bogățiile nemăsurate ale harului său în bunătatea față de noi în Hristos Isus. ( Efeseni 2: 4-7 )
„Ne străduim să înțelegem sau să simțim minunea lui Dumnezeu pentru că inimile noastre sunt mici, nu pentru că el și dragostea lui sunt”.TweetDistribuiți pe Facebook
Bogat în milă. Mare în dragoste. Incomensurabil în grație și bunătate. Acesta este Dumnezeul pe care suntem tentați să-l gândim mic, plictisitor, neinteresant. Chiar dacă am umblat cu Isus de zeci de ani sau mai mult, abia am început să mirosim aroma banchetului pe care îl vom găsi într-o zi în cer.
Și chiar și când am fost acolo zece mii de ani, după ce am văzut bine de zece mii de ani, fiecare umplut cu propriile amintiri și experiențe despre Dumnezeu, totuși ne vom fi scufundat degetele de la picioare în tot ceea ce vom vedea încă despre el.
Doar mereu mai bine
Totuși, minunea nu este doar că Dumnezeu ne depășește toate așteptările, visele și dorurile, ci că în toată gloria sa, el alege să ne iubească și să ne mântuiască – mici, nesemnificativi, sfidători, morți . Dumnezeul dătător de viață, care sfidează moartea, care se învârte în lume, creează galaxii, îi salvează pe cei plictisiți de el.
De ce un Dumnezeu cu sfințenie infinită, dreptate infinită, putere infinită, dragoste și milă infinită, slavă infinită ar coborî pentru a învia și răscumpăra oameni ca noi? Pentru că nu este fericit doar pentru a fi nemilos de amabil și amabil. El vrea să arate cât de plin de har și de bun este – un har și bunătate dincolo de numărare. Vom urmări firele dragostei sale pentru eternitate, cu vederi palpitante și împlinitoare la fiecare pas, și totuși nu vom găsi niciodată sfârșitul. Niciodată .
Și acest lucru nu este niciodată atât de eliberator și exaltant ca orice cuvânt din limba noastră. Știind că Dumnezeu se va îmbunătăți mereu, chiar și de cealaltă parte a păcatului și a morții, ne eliberează să învățăm și să ne bucurăm de tot ce putem de el astăzi și în fiecare zi pe care ne-o dă.
Dacă teoria critică a rasei ar fi doar o problemă teoretică, filosofică sau intelectuală, aș începe cu definiții. De fapt, aș începe cu un argument biblic pentru motivul pentru care definițiile și claritatea și transparența sunt esențiale – pentru fidelitatea creștină față de Scriptură și față de Dumnezeu – mai ales atunci când forțele spirituale ale întunericului și confuziei și înșelăciunii sunt în aer. Care sunt.
Pavel îl numește pe Satan „prințul puterii aerului” (Efeseni 2: 2), iar specialitatea lui Satan este înșelăciunea prin adevăruri răsucite și jumătăți de adevăruri. Iar înșelăciunea înflorește în ceața confuziei, iar confuzia este adâncită și avansată prin lipsa de claritate, iar claritatea este posibilă numai acolo unde cunoaștem semnificația termenilor pe care îi folosesc reciproc. Așadar, sper să vedeți cât de serios iau definițiile, claritatea și transparența în comunicare (2 Corinteni 2:17; 4: 2).
Și intenționez să ajung la o claritate definițională cât sunt capabilă. Dar nu în acest prim episod din Ask Pastor John despre teoria critică a rasei. Nu voi începe cu definiții. Și sper să vedeți de ce înainte să terminăm. Teoria critică a rasei nu este doar un pachet de credințe și idei și moduri de gândire (despre rasă și despre alte lucruri importante); a devenit, de asemenea, un mijloc de calomnie relațional distructiv. Și despre asta vreau să vorbesc mai întâi – modul în care creștinii se tratează unii pe alții și vorbesc unii despre alții când vine vorba de această problemă: rasa, sau mai precis, teoria critică a rasei.„Este un lucru foarte serios să spui lumii că cineva are o boală intelectuală și morală mortală”.TweetDistribuiți pe Facebook
Deci, știu că această primă sesiune va fi frustrantă pentru unii dintre ascultătorii noștri. Pentru că presupun că mii dintre voi nu au o idee clară despre ceea ce este teoria critică a rasei. Și aici vorbesc despre asta ca pe o etichetă peiorativă pe care unii oameni o pun pe alții în detrimentul lor. Și nici n – am spus ce este ! Cât de frustrant este asta! Dar încearcă să ai încredere în mine în această privință – nu pentru mult timp, doar pentru puțin timp. Mă voi ocupa de definiții în cel de-al doilea episod al nostru, în măsura posibilităților mele. Dar există motive pentru a aborda mai întâi problema relațională în rândul creștinilor. Sper că veți vedea asta.
Există în joc principii biblico-relaționale care nu depind de definiția teoriei critice a rasei , deoarece acestea se aplică la tot felul de probleme explozive. La asta vreau să ajung – acele principii biblico-relaționale. Și cred că acest lucru trebuie spus mai întâi.
Conversație despre teoria raselor critice
Voi ilustra despre ce vorbesc cu o conversație podcast despre teoria critică a rasei între Rasool Berry, pastor didactic la Biserica Bridge din Brooklyn și Neil Shenvi, al cărui site de apologetică îl descrie ca un chimist teoretic la educație la domiciliu – credeți-mă, că este o subevaluare când vine vorba de calificările sale.
Amândoi au scris și au vorbit despre teoria critică a rasei. Ambele sunt articulate. Amândoi sunt învingători. M-am simțit foarte plăcut și apreciat de acești doi frați creștini. Chiar și atunci când puneau accentul pe perspective foarte diferite asupra teoriei critice a rasei.
Și am spus-o în mod intenționat – „subliniind perspective foarte diferite”. Nu spun „chiar și atunci când nu erau de acord . . . ” Pentru că nu aș putea pune degetul pe vreun dezacord specific cu privire la corectitudinea sau greșeala teoriei critice a rasei în afirmațiile sale specifice. Ceea ce a apărut în principal în această conversație și a fost atât de util, a fost o clarificare a dinamicii relaționale la locul de muncă în aceste tipuri de conversații.
Au fost găzduiți de Justin Brierley pe Incredibilul? spectacol. O puteți urmări aici .
Cred că pastorul Berry vorbea pentru mulți afro-americani – nu toți (nimeni nu vorbește pentru toți afro-americanii) – când a spus că preocuparea sa principală sau critica „întregii conversații” a fost că el și mulți alții s-au trezit într-o dimineață și au găsit fuseseră asfaltate și pene cu teoria raselor critice a etichetei . Trebuia să meargă să-l caute. La fel ca majoritatea dintre noi.
El a spus că s-a născut și a crescut în centrul orașului Philadelphia și a mers la Universitatea din Pennsylvania, s-a specializat în studii africane și sociologie, a devenit creștin ca boboc și a fost format din evanghelism. În timpul studiilor sale, el nu a auzit niciodată despre teoria critică a rasei.
Ca să-l cităm: „Eu și frații nu auzisem nici măcar de teoria critică a rasei până când nu ni s-a spus că, când am spus că ceva trebuie să se schimbe când George Floyd este îngenuncheat, am fost ținuți captivi de teoria critică a rasei. ‘Despre ce vorbesti? Încerc doar să răspund la nedreptățile din jurul meu. ‘”
Apoi explică: „Mi se dă o etichetă despre care nu prea vreau să vorbesc. Vreau să vorbesc despre moartea care este pe stradă și despre diferențele precum COVID care au un impact disproporționat asupra oamenilor de culoare. Vedem aceste disparități în educație, asistență medicală, economie. Aș prefera să vorbesc despre asta, dar de fiecare dată când vorbești despre asta în cercurile creștine, ți se oferă acest titlu.„Este posibil ca doi oameni să pună aceeași întrebare și să primească răspunsuri radical diferite.”TweetDistribuiți pe Facebook
„Se alocă mai multă energie legării teoriei critice a rasei de ceea ce spunem decât este dedicată problemei rasismului în sine”.
Sau, mai larg, își exprimă îngrijorarea în acest fel: „Bisericii i se aduc îngrijorări etice și răspunde cu critici epistemologice . Ca un om care îți spune că sângerează și te întrebi: „Cum ai ajuns la concluzia asta?” ”
Două principii biblico-relaționale
Acum, am spus că scopul meu aici este de a ajunge la probleme biblico-relaționale care sunt relevante în afară de definiția teoriei critice a rasei . Deci, având în vedere ceea ce tocmai am auzit de la Rasool Berry, permiteți-mi să spun două dintre aceste principii biblico-relaționale.
Creștinii ar trebui să fie atenți să nu calomnieze un frate creștin prin utilizarea neglijentă a etichetelor peiorative – cum ar fi teoria critică a rasei .
Când un frate creștin analizează și expune cu sinceritate credințe false sau moduri de gândire nebiblice (cum ar fi teoria critică a rasei), nu ar trebui să tăcem sau să-l denunțăm pe fratele arătând sângele pe străzi.
Acum, permiteți-mi să spun un cuvânt despre fiecare dintre aceste principii, pentru că presupun că primul ar putea ofensa unii critici ai teoriei critice a rasei, iar al doilea ar putea ofensa unii războinici ai justiției, ambii putând face exact ceea ce ar trebui să fac și niciunul dintre ei nu vreau să-l jignesc.
1. Feriți-vă de calomnii
Deci, mai întâi, un cuvânt despre calomnie.
Isus a spus: „Ceea ce iese din gură provine din inimă și acest lucru spurcă o persoană. Căci din inimă ies gânduri rele,. . . martor fals, calomnie. Acestea sunt cele care spurcă o persoană ”( Matei 15: 18-20 ).
Pavel a spus că noua noastră identitate în Hristos implică punerea în cale „toată amărăciunea și mânia și mânia, strigătul și calomnia. . . . Fiți buni unii cu alții, plini de inimă, iertându-vă unii pe alții, așa cum v-a iertat Dumnezeu în Hristos ”( Efeseni 4: 31-32 ).
Și Petru a spus că atunci când ne vom naște din nou, ar trebui „să eliminăm orice răutate. . . și toată calomnia”( 1 Petru 2: 1 ).
Calomnia vorbește despre cineva lucruri neadevărate, peiorative, de obicei în public. Iar Iisus, Pavel și Petru spun: „Nu asta fac creștinii”.
Acum, presupun că atunci când pastorul Berry spune că el și alții au fost țintuiți cu eticheta teoriei critice a rasei înainte de a ști chiar ce este, unii critici ai teoriei rasei critice vor sublinia că puteți fi infectat cu boala fără cunoscând numele bolii.
Ceea ce, desigur, știm cu toții că este adevărat. Dar ceea ce subliniez este că este un lucru foarte serios să spui lumii (ceea ce face social media) că cineva are o boală intelectuală și morală mortală, pe care ai putea crede chiar că este demnă de excomunicare, atunci când, de fapt, tot ce vedeți sunt câteva simptome ale bolii, care ar putea fi datorate nu deloc bolii, ci unei alte cauze.„Să ne oferim reciproc spațiu pentru a fi diferiți în felul în care atacăm același rău.”TweetDistribuiți pe Facebook
Ce se întâmplă dacă unul dintre simptomele bolii este transpirația excesivă, dar această transpirație se datorează unor ore lungi de muncă grea pentru o cauză demnă? Și ce se întâmplă dacă unul dintre simptome este pierderea poftei de mâncare, dar această pierdere a poftei de mâncare se datorează mai degrabă tristeții profunde decât bolii?
Creștinii ar trebui să fie atât de atenți să nu calomnieze un frate cu etichete peiorative, încât să mergem mai departe pentru a ne asigura că acțiunile și declarațiile sale se datorează cu adevărat infecției sale cu aspectele letale ale teoriei critice a rasei sau nu.
De fapt, cred că una dintre cele mai bune modalități de a evita calomnia în aceste zile extrem de controversate este aceasta: dacă auziți sau citiți un frate spunând ceva despre care credeți că este necreștin sau nebiblic în ceea ce privește rasa, nu o numiți teoria raselor critice . Numiți-l necreștin și nebiblic (de preferință într-un e-mail privat, nu într-un tweet public, blog sau podcast) și dați dovezi biblice solide pentru îngrijorarea dvs.
Iată încă un punct asupra acestui prim principiu biblic-relațional de evitare a calomniilor. O modalitate de a evita calomnia este să nu presupunem că cunoaștem poziția etică sau intelectuală sau doctrinară a unei persoane pe baza întrebărilor pe care le pune, mai degrabă decât a răspunsurilor pe care le dă. Dacă îmi pun întrebarea de ce există disparități rasiale în domeniul sănătății, educației etc. și presupui că din cauza întrebării mele sunt infectat cu boala teoriei critice a rasei, ești la un pas de calomnie. Este posibil ca două persoane să pună aceeași întrebare și să primească răspunsuri radical diferite. Deci, etichetarea cuiva pe baza întrebărilor sale este cel mai bine neglijentă și, eventual, calomnie.
Deci, primul meu principiu biblic-relațional este următorul: creștinii ar trebui să fie atenți să nu calomnieze un frate creștin prin utilizarea neglijentă a etichetelor peiorative – cum ar fi teoria critică a rasei .
2. Feriți-vă de Silențiere
În al doilea rând, atunci când un frate creștin analizează și expune sincer credințe false sau moduri de gândire nebiblice (să zicem, în teoria critică a rasei), nu ar trebui să tăcem sau să denunțăm fratele arătând sânge pe străzi.
Acum, nu spun că Rasool Berry a făcut asta la programul pe care îl urmăream. El nu a făcut-o. Dar vreau să abordez acest lucru, deoarece acesta este modul în care va fi criticat atunci când spune, de exemplu, „Bisericii li se aduc preocupări etice și răspunde cu critici epistemologice . Ca un om care îți spune că sângerează și te întrebi: „Cum ai ajuns la concluzia asta?” ”
Oamenii vor critica acest tip de afirmație: mai întâi, pentru că este o exagerare (genul pe care îl folosim cu toții!) – de parcă întreaga biserică nu face altceva decât epistemologie ca răspuns la problemele etice din timpul nostru. Și în al doilea rând, pentru că oamenii o vor auzi ca închiderea luptei intelectuale cu idei false care sunt în amonte de efectele mortale pe care le pot avea pe străzi.
În loc să reducem la tăcere sau să denunțăm pe cineva care luptă cu rădăcinile intelectuale sau teoretice sau epistemologice ale credințelor false și ale gândirii nebiblice, haideți să ne oferim unii altora spațiu pentru a fi diferiți în modul în care atacăm același rău.
De exemplu, COVID-19 este un criminal. O persoană o combate în laboratorul de cercetare optsprezece ore pe zi. O altă persoană se luptă ca medic sau asistent medical la sol, cu mâinile în sânge. O altă persoană este un politician care face tot posibilul pentru a discerne ce politici ar putea împiedica cel mai bine răspândirea bolii. O altă persoană oferă oamenilor îndrumare și speranță cu interpretarea biblică a providenței lui Dumnezeu și îi mângâie pe cei care și-au pierdut cei dragi.
Cât de greșit ar fi ca medicul, care își riscă viața în terapie intensivă, să-i spună cercetătorului, care nu a atins niciodată o persoană bolnavă: „Nu vă mai pierdeți timpul în laborator! Intrați aici unde este suferința și murdăriți-vă mâinile ”.
Și același lucru este valabil și pentru rasism. Majoritatea creștinilor își dau seama că micșorarea sau nerespectarea sau urarea sau respingerea sau împiedicarea succesului cuiva pur și simplu din cauza rasei sale este rea. Un creștin ar putea lupta împotriva răului pe stradă. Altul în instanțe. O altă mamă care crește copii iubitori și respectuoși. Un altul, ca istoric academic, desfășura modul în care rasa a fost construită ca instrument de opresiune. Un altul propovăduind întregul sfat al lui Dumnezeu. Și o altă critică a teoriei rasei critice tocmai pentru că el crede că nu este o cale biblică către justiție și dragoste, ci este distructivă.
Așadar, cel de-al doilea principiu biblic-relațional al meu este deci că nu tăcem sau denunțăm o strategie a iubirii prin înălțarea alteia. Că nu spunem: „Există sânge pe străzi; prin urmare, criticile intelectuale ale teoriei rasei critice nu sunt o prioritate. ” Nici că spunem că „Demolarea teoriei critice a rasei este o prioritate atât de mare încât punerea unui garou pe un om care sângerează pe stradă este irelevantă pentru marile lupte din vremea noastră”. Fraților, nu trebuie să ne facem acest lucru unul altuia.„Creștinii ar trebui să fie atenți să nu calomnieze un frate creștin prin utilizarea neglijentă a etichetelor peiorative”.TweetDistribuiți pe Facebook
Există zeci de mii de pastori chiar acum care nu încearcă să lege teoria critică a rasei de fiecare iubitor negru al justiției. Și există critici ai teoriei rasei critice care cred din toată inima și, pe bună dreptate, că există aspecte ale teoriei rasei critice care sunt distructive pentru iubire și dreptate și armonia rasială, astfel încât investiția lor în criticarea teoriei rasei critice nu este un ocol departe de problema rasismului, dar un efort de distrugere.
De la inima mea la a ta
Deci, în următorul episod despre teoria critică a rasei, vom încerca să spunem ce este și de ce este atât de controversat. Dar, deocamdată, două cereri din inima mea către a ta, în ordine inversă:
2. Când un frate creștin analizează și expune cu sinceritate credințe false sau moduri de gândire nebiblice, nu ar trebui să tăcem sau să-l denunțăm pe fratele arătând sângele pe străzi.
1. Creștinii ar trebui să fie atenți să nu calomnieze un frate creștin prin utilizarea neglijentă a etichetelor peiorative – cum ar fi teoria critică a rasei .
Pe 9 noiembrie, când spaţiul democratic din mai toată lumea sărbătorea căderea zidului Berlinului – nemţii o fac relativ sobru pentru că au în aceeaşi zi, din 1938, Noaptea de Cristal – spaniolii distribuiau un comentariu făcut în urmă cu patru ani de vicepremierul de acum, Pablo Iglesias.
Spunea el: „în ciuda barbariilor comise în numele comunismului, căderea Zidului a fost o veste proastă pentru întreaga umanitate”. În timp ce vorbește astfel, pe fundal apar scrise „drepturile omului”, „democrație” ș.a.
Cu altă ocazie, tot Iglesias zicea: „Sfârșitul blocului sovietic a fost un dezastru geopolitic… a dat naștere unei lumi în care cei care aspirăm la o societate emancipată, în afara logicii câștigului, avem doar de pierdut… în lume se puteau imagina posibilități de transformare mai interesante când exista dinamica blocurilor (comunist și capitalist n.m.)”
Un astfel de personaj sinistru decide cheltuirea banilor europeni într-una dintre țările UE. Și chiar are forță de decizie pentru că premierul Pedro Sanchez este susținut de o majoritate foarte subțire, fiind nevoit să negocieze practic pentru fiecare lege sau alocare mai importantă cu partidele independentiste – adică mai mult sau mai puțin ostile Spaniei – din Catalonia, Țara Bascilor sau Galicia
Iar Iglesias va avea în continuare bani la dispoziție pentru că Spania are promisă a doua sumă ca mărime din fondul de redresare europeană, de 140 de miliarde de euro. Asta în condițiile în care în presa spaniolă apar relativ frecvent articole despre cheltuielile publice implicate de liderii Unidas Podemos, alianța de stânga radicală condusă de Iglesias și parte a actualului guvern de la Madrid.
De pildă, partenera lui Iglesias, Irene Montero, ministru al Egalității, are 14 consilieri ale căror salarii însumate ajung anual la 1 milion de euro. Montero declara anul trecut că modelul economic actual din Vest este incompatibil cu viața și că nu se poate trăi bine cu el. La rândul său, Pablo Iglesias are 15 consilieri, plătiţi cu peste un milion de euro anual, scrie astăzi ediţia spaniolă a Europapress.
Un alt articol recent arată că cei 5 miniștri ai Podemos au la dispoziție 19 mașini de serviciu. Asta deși chiar în statutul formațiunii scrie că înalții demnitari ai Podemos au obligația de a renunța la mașinile de serviciu, cu excepția cazurilor când acestea le sunt impuse din motive de securitate.
Iar luna trecută, s-a aflat că doar din slujbele de deputat și de ministru, Iglesias și Montero câștigă împreună lunar aproape 22.000 de euro. În 2015, Iglesias spunea într-o discuție cu fostul lider al Ciudadanos (aici) că i se par ticăloase salariile de 6.000 de euro ale parlamentarilor europeni, în condițiile în care în Spania sunt atâția oameni care câștigă o mie de euro lunar, iar „dacă cea mai mare parte a concetățenilor noștri câștigă o mie de euro, noi trebuie să fim un exemplu; dacă în țara mea marea parte a cetățenilor nu poate pleca în vacanță, eu nu pot câștiga 4.000 de euro.”
Traseul lui Pablo Iglesias, al partenerei lui și altor lideri ai Podemos ți-amintește de porcii din Ferma Animalelor: umili și indignați de inegalități în calitate de revoltaţi, chefuitori în lux și dormind în așternuturile prohibite ale oamenilor, odată ajunși la putere.
Mai multe despre sindrofiile socialiștilor spanioli pe bani europeni, am scris aici: Experimentul Spaniol
În arșița verii și slăbiți din cauza malnutriției, mii de oameni suferă și se află față în față cu moartea în Bihar, un stat în mare parte rural din nord-estul Indiei. Trăind într-o țară cu unul din cele mai slabe sisteme de sănătate, săracii din statul Bihar sunt cei mai predispuși riscului de îmbolnăvire cu virusul unei epidemii recurente de encefalită acută. Populația din Bihar este alcătuită din peste 80% hinduși și numai 0,12% creștini.
Cu toate acestea, când credincioșii dintr-o localitate din Bihar au adunat voluntari pentru a distribui provizii și medicamente în spitale pentru familiile nevoiașe, Nivedita a fost prima care s-a oferit să meargă.
Nivedita face parte din 1% din populația Indiei, care beneficiază de următoarele condiții: Ea și soțul ei sunt proprietarii unei afaceri de succes în orașul Bihari și are mai multe angajamente sociale în agenda ei decât îi permite timpul. Ea provine dintr-o castă înaltă, o castă de brahmini iar familia ei înstărită a educat-o în așa fel încât să-și arate bunăvoința față de alții, dar în același timp să își mențină imaginea în societate. Nivedita a fost șocată să afle ce haos și disperare există la spitalul din localitate, unde mulțimi mari de oameni se înghesuie ca să primească provizii. Ea este obișnuită să ofere din ceea ce are, însă nevoile care există, sunt copleșitoare.
Caritatea este considerată o virtute importantă în hinduism. Ospitalitatea și ajutorarea săracilor sunt văzute ca fiind niște obligații religioase (dharma). Învățătura hindusă promovează ideea că, dacă fiecare individ din societate și-ar îndeplini obligațiile religioase, atunci toate nevoile ar fi satisfăcute. Cu toate acestea, diviziunea dintre bogații și săracii din India este foarte mare.
Puteți descărca ghidul de rugăciune în format PDF AICI!
Cum să ne rugăm?
Rugați-vă pentru săracii din Bihar și pentru organizațiile care se implică în îmbunătățirea asistenței medicale în acest stat nevoiaș.
Rugați-vă pentru familiile înstărite, de castă înaltă din societatea hindusă, ca să își folosească resursele și influența pentru a-i ajuta pe cei săraci. (Proverbe 14:31)
Rugați-vă pentru creștini, ca să urmeze învățătura lui Hristos despre ajutorarea celor săraci. (Matei 6:1-4, Matei 6:19-21, Luca 18:22)
Au mai rămas exact două săptămâni până la o nouă cotitură istorică pentru România. Pe 6 decembrie 2020, vom merge din nou la urne să alegem legislatorii pentru următorii patru ani. În pragul fiecărei campanii electorale suntem expuși la multă informație, avalanșe de dezbateri, dispute publice între candidați și multă gălăgie în presă.
Considerăm că noi creștinii trebuie să fim străjerii țării și pentru a putea veghea în rugăciune și în acțiune trebuie să fim echipați, informați, bine documentați. Pentru a fi bine pregătiți pentru noaptea lungă a bătăliilor de vorbe, a furtunilor de minciuni la care suntem expuși, trebuie să cunoaștem care sunt procesele electorale, cum funcționează statul, care este nivelul nostru de responsabilitate și ce putem face, ca această perioadă să fie un proces sănătos pentru noi și pentru țară.
Alegerile Parlamentare se desfășoară o dată la patru ani și au ca rezultat formarea unei noi componențe pentru Parlamentul bicameral al României, Senatul și Camera Deputaților.
Camera Deputaților, numără 329 de membri, care sunt aleși prin mai multe metode: 308 sunt aleși din 42 de circumscripții (diviziune administrativă a teritoriului în cadrul unui județ sau al unei regiuni) constituite din cele 41 de județe ale României și municipiul București, prin reprezentare proporțională, iar patru sunt aleși, tot prin reprezentare proporțională, dintr-o circumscripție reprezentând diaspora română.
Senatul este constituit din 136 de membri, care sunt aleși din 43 de circumscripții constituite din 41 de județe (un total de 121 de locuri), municipiul București (13 locuri) și diaspora română (două locuri).
Potrivit raportului lansat joi, 19 noiembrie, de Expert Forum se evidențiază o creștere de 10% a numărului de candidați la Alegerile Parlamentare din 2020, în comparație cu cele din 2016. Listele actuale conțin 7.136 de candidați, comparativ cu 6.476 în urmă cu patru ani.
O hartă a candidaților la Alegerile Parlamentare realizată de EFOR, evidențiază topul partidelor cu cel mai mare număr de candidați înregistrați în cursa electorală. Topul clasamentului cu cel mai mare număr de candidați este deschis de Partidul Mișcarea Populară (PMP) cu 641 de candidați, urmați de Partidul Național Liberal (PNL) cu 640 de candidați, PRO România cu 639 de candidați și Partidul Social Democrat (PSD) cu 631 de candidați.
Alianţa USR-PLUS, are 616 candidaţi. Alianţa pentru Uniunea Românilor (AUR) are 621 de candidaţi.
Cu un candidat mai puţin a înregistrat şi Partidul Ecologist Român, care în săptămânile dinaintea alegerilor a atras mai multe figuri celebre, dar controversate, din alte partide, se mai arată în raportul Expert Forum.
Listele pentru Camera Deputaților și pentru Senat
Dintre cei 7.136 de candidați, 4.659 candidează la Camera Deputaților şi 2.477 la Senat. Un număr de 57 de candidați reprezintă organizații ale minorităților naționale pentru Camera Deputaților.
S-au înregistrat 42 de candidați independenți pentru Camera Deputaților și unul pentru Senat. Au fost depuse în total 1.147 de liste de candidați la Camera Deputaților și Senat. Pentru cele patru locuri de deputat în circumscripția din străinătate s-au înscris 47 de candidați, iar 29 se luptă pentru cele două locuri de senator, indică documentul.
Deși cea mai mare parte a acestor sunt nominalizați de partide precum PSD, PNL sau PMP, numeric există o competiție vizibilă din partea unor partide care nu au avut reprezentare parlamentară în ultimul mandat, precum AUR sau PER. Cea mai mare competiție este în județul Brăila la Camera Deputaților, cu 19,8 candidați pe loc, iar cea mai mică la Buzău, cu 9 pe loc. Și la Senat, lupta cea mai intensă se poartă în Brăila, cu 27,5 candidați pe un loc, cea mai slabă înregistrându-se în Prahova, 11,8 pe loc, se notează raportul Expert Forum.
În această cursă electorală, avem un nou partid înființat de lideri creștini Alianța Renașterea Națională (ARN). Din partea ARN candidează 41 de lideri creștini care și-au asumat responsabilitatea de a fi străjerii din Parlamentul țării, reprezentând 21 de județe din țară. Vor fi candidați ai ARN în județele: Alba, Arad, Bihor, Brăila, Brașov, Caraș-Severin, Cluj, Dâmbovița, Galați, Gorj, Hunedoara, Ialomița, Maramureș, Mehedinți, Mureș, Neamț, Prahova, Sălaj, Suceava, Timiș, Bistrița. Vedeți lista completă cu numele și localitatea unde candidează AICI!
Implicarea lor nu este doar o aventură pentru împlinirea orgoliilor lor sau pentru completarea CV-urilor personale. Acest exercițiu politic este în aceeași măsură și o bătălie spirituală, la care se expun ei personal, familiile lor și noi ca și comunitate. Avem nevoie de oameni ai lui Dumnezeu în fruntea țării și în fiecare localitate, care să lucreze pentru binele țării. Și mai mult decât atât, avem chemarea și responsabilitatea de a ne ruga pentru ei.
Echipa ȘtiriCreștine.ro vă cheamă să fiți oamenii care binecuvântează țara. Rugăciunea este primul pas, dar în vremuri cruciale avem chemarea și responsabilitatea de a facem mai mult decât a rosti o rugăciune. Haideți să fim pregătiți pentru acest moment din istoria României. Rugați-vă, documentați-vă, cercetați, echipați-vă și votați pentru România!
SCRIPTURI Viața în blocaj | O fereastră de oportunitate pentru Evanghelie
22 octombrie 2020:
Oriunde Satan răspândește moartea și distrugerea, Dumnezeu este acolo, lucrând în inimile celor afectați.MAI MULT
China transformă bisericile în centre de propagandă
22 noiembrie 2020:
22.11.2020 China (Preocupare creștină internațională) – Pentru a împiedica creșterea creștinismului, guvernul chinez a confiscat numeroase […]MAI MULT
UNESCO răspunde la conversia Hagia Sofia
22 noiembrie 2020:
22.11.2020 Turcia (Preocupare creștină internațională) – În urma comentariilor ministrului turc al culturii și turismului, Mehmet Nuri Ersoy, că […]MAI MULT
Activiștii solicită reprezentarea unei minorități mai mari în guvernul pakistanez
22 noiembrie 2020:
22.11.2020 Pakistan (Preocupare creștină internațională) – activiștii minoritari din provincia Sindh din Pakistan au cerut un acces mai egal la […]MAI MULT
Etiopia confiscă al doilea cel mai mare oraș Tigray
22 noiembrie 2020:
22.11.2020 Etiopia (Preocupare creștină internațională) – Luptele dintre guvernul etiopian și conducerea poporului Tigray au dus la […]MAI MULT
Rețea comună de rugăciune la Beijing Interzisă de guvernul chinez
21 noiembrie 2020:
21.11.2020 China (Preocupare creștină internațională) – O rețea comună de rugăciune la Beijing a fost desființată de guvernul local. Mulți […]MAI MULT
Egiptul crește presiunea împotriva liberei exprimări
21 noiembrie 2020:
21.11.2020 Egipt (Preocupare creștină internațională) – Arestările recente ale mai multor activiști pentru drepturile omului asociate cu Inițiativa egipteană pentru […]MAI MULT
Utilizatorul popular Tiktok din Pakistan folosește termenul derogatoriu pentru creștini în videoclip
21 noiembrie 2020:
21.11.2020 Pakistan (Preocupare creștină internațională) – Conform Union of Catholic Asian News (UCAN), un popular utilizator Tiktok din […]MAI MULT
Un timp pentru a construi pe ceea ce a fost construit
20 noiembrie 2020:
De Matias Perttula În ciuda dispozițiilor sale personale orientate spre politica ultimilor patru ani de administrație Trump, nu se poate […]MAI MULT
Ministerial pentru promovarea libertății de religie sau a credinței în revizuire
20 noiembrie 2020:
De Matias Perttula, 20.11.2020 Washington, DC (Preocuparea creștină internațională) – Ministerul pentru promovarea libertății religioase alături de toate […]MAI MULT
ICC @ HEART Episodul 43: O oaie printre lupi
20 noiembrie 2020:
Nik Ripken a dus o viață extraordinară în misiuni care lucrează în Somalia. Nik a fost martor la o persecuție oribilă față de credincioșii subterani. Își împărtășește experiențele personale cu Jeff King în prima parte.MAI MULT
Dezertorul nord-coreean și-a aruncat țara pentru a se închina lui Dumnezeu liber
20 noiembrie 2020:
20.11.2020 Coreea de Nord (Preocupare creștină internațională) – Când avea 17 ani, creștina nord-coreeană Christian Sookyung Kang a fugit […]MAI MULT
Irakul se dublează la închiderea lagărelor de refugiați
20 noiembrie 2020:
20.11.2020 Irak (Preocupare creștină internațională) – Ministrul irakian pentru imigrație și refugiați implementează rapid închiderea tuturor refugiaților […]MAI MULT
Creștinii strămutați se întorc în sate la două luni după atacul mob
20 noiembrie 2020:
20.11.2020 India (Preocupare creștină internațională) – Potrivit Uniunii Știrilor Catolice din Asia (UCAN), aproximativ 100 de creștini strămutați au […]MAI MULT
SUA sancționează doi somalezi pentru atacul asupra bazei keniene
19 noiembrie 2020:
19.11.2020 Nigeria (Preocupare creștină internațională) – Statele Unite au aplicat sancțiuni grele pentru doi indivizi despre care se crede că au planificat […]MAI MULT
Doi membri ERCC eliminați de acasă
19 noiembrie 2020:
19.11.2020 China (Preocupare creștină internațională) – La 18 noiembrie, doi membri de la biserica casei Chengdu – Legământul ploii timpurii […]MAI MULT
Turcia confundă din nou turismul de credință și libertatea religioasă
19 noiembrie 2020:
19.11.2020 Turcia (Preocupare creștină internațională) – Turcia a confundat din nou turismul de credință și libertatea religioasă în anunțul că […]MAI MULT
Toţi copiii lui Israel au cârtit. Numeri 14:2 Şi între creştinii de astăzi sunt cârtitori, la fel de înverşunaţi ca cei din tabăra lui Israel. Sunt cei care, când se împiedică, cârtesc împotriva încercărilor. Ei întreabă: „de ce sunt atât de nenorocit? Ce am făcut ca să merit atâtea pedepse?” Am ceva să-ţi spun, cârtitorule! […]
“- Am citit o grămadă de cărți, însă în mare, pe majoritatea le-am uitat. Atunci, care e rostul cititului?, a fost întrebarea pe care un elev i-o adresă Maestrului său. Maestrul nu-i oferi niciun răspuns. După câteva zile, în timp ce se aflau în apropierea unui râu, Maestrul îi spuse tânărului învățăcel că îi e […]
Dacă întrebi o soție hindusă despre nunta ei, s-ar putea să te invite să petreci câteva ore întregi uitându-te la fotografii și videoclipuri din ziua nunții ei! Ceremonia de căsătorie nu este doar un eveniment memorabil din viață, ci este, de asemenea, unul dintre samskaras sau riturile sacre de trecere de-a lungul vieții. Majoritatea familiilor respectă tradițiile cât mai exact posibil, pentru a se asigura că noul cuplu va fi binecuvântat. Drept urmare, multe părți ale festivităților în cadrul unei nunți sunt similare în marea varietate de tradiții hinduse.
Viitoarea mireasă are adesea un desen elaborat de mehndi (henna) pictat din vârful degetelor și până la coate. Numele mirelui poate fi ascuns printre modele detaliate. Când mirele pleacă de acasă spre locul unde va avea nunta, este însoțit de o procesiune formată din prieteni și membri ai familiei. În unele tradiții, procesiunea dansează în sunet de tobe și pocnesc petarde chiar înaintea mirelui, care se deplasează pe un cal decorat în multe culori. Sentimentul de sărbătoare se extinde și la cei pe lângă care trec.
La nuntă, mirele așează o ghirlandă de flori la gâtul miresei și îi oferă un colier special, numit „mangal sutra”, care devine unul dintre simbolurile exterioare ale faptului că ea este o femeie căsătorită. Urmează o sărbătoare mare împreună cu familia, prietenii, vecinii și colegii la o masă fastuoasă.
Puteți descărca ghidul de rugăciune în format PDF AICI!
Cum să ne rugăm?
Rugați-vă ca urmașii lui Hristos să Îl laude așa cum face o procesiune de nuntă împărtășind bucuria lor pe străzi. Rugați-vă ca mulți hinduși să găsească bucurie în Domnul. (Luca 19:37-38)
Rugați-vă ca multe cupluri hinduse logodite sau proaspăt căsătorite să aibă parte de căsnicii fericite și să cunoască împreună binecuvântarea lui Hristos, primind „hainele mântuirii” și „mantaua izbăvirii”. (Isaia 61:10, 62:5)
Rugați-vă ca întreaga comunitate hindusă să accepte invitația de a intra în Împărăția lui Hristos și să fie prezenți la ospățul nunții Mielului. (Apocalipsa 19:9)
Pentru că sunteți fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, strigând: „Avba! Tată!” ( Galateni 4: 6 )
În conversație, rugăciune și chiar evanghelizare, mulți dintre noi implicit folosim două titluri pentru a ne referi la Creatorul și Mântuitorul nostru: Dumnezeu și Domnul . Desigur, nu greșim să folosim aceste titluri – Scriptura o face iar și iar. Dar s-ar putea să ne rătăcim dacă le permitem încet să eclipseze numele pe care Dumnezeu ni le-a revelat cu atâta har.
S-ar putea chiar să mergem atât de departe încât să spunem că un vocabular în care predomină Dumnezeu și Domnul este ușor subcreștin. Căci, după cum ne amintește Pavel, printre păgâni „există mulți„ zei ”și mulți„ stăpâni ”” ( 1 Corinteni 8: 5 ). Dar creștinii nu sunt interesați să adauge pur și simplu încă un Dumnezeu și Domn la panteonul lumii. Mai degraba,
Pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, din care sunt toate lucrurile și pentru care existăm și un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și prin care noi existăm. ( 1 Corinteni 8: 6 )
Când spunem Dumnezeu , ne referim la Tată ; când spunem Domnul , ne referim la Isus . Minunile mântuirii și gloriei noastre sunt ascunse în aceste două nume. Dar pentru a simți greutatea lor, trebuie mai întâi să ne reamintim numele care a venit înainte de oricare dintre ei: Yahweh.
Dumnezeul care este
Acolo la tufișul aprins, când Moise tremura cu picioarele goale pe pământ sfânt, Dumnezeu a vorbit: „Spuneți-le poporului lui Israel:„ Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la tine ‘”( Exodul 3:15 ). Ascuns sub cuvântul Domn (redat cu majuscule mici în majoritatea traducerilor în limba engleză) este numele pe care îl cunoaștem ca Yahweh , care este legat de verbul menționat în versetul anterior: „Eu sunt” ( Exodul 3:14 ). Dumnezeul lui Israel este Dumnezeul care este .
Afirmația conținută în acest nume nu ar putea fi mai cuprinzătoare. El este Yahweh , cel care a fost mereu și pentru totdeauna și care va fi mereu și pentru totdeauna. El este Yahweh , Făuritorul tuturor materiilor, susținător al fiecărei celule. El este Yahweh , Domnul pe care nimeni nu îl poate manipula sau controla. El este Iahve , Dumnezeu peste așa-numiții „zei” ai Egiptului și idolii oricărei alte națiuni.
Cel mai minunat dintre toate, el este Yahweh „Dumnezeul tău” ( Exodul 6: 7 ). Revelându-se lui Israel ca fiind marele „Eu sunt”, Iehova a dorit ca poporul său să știe că s-au odihnit în brațele Sale veșnice ( Deuteronom 33:27 ). Și mai mult de un mileniu după aceea, acesta a fost numele prin care Israel și-a cunoscut Dumnezeul. Până când Domnul a luat carne.
Dumnezeul care mântuiește
Când i-a apărut lui Iosif un înger al Domnului, acesta i-a spus care va fi numele lui Mesia: „Îi vei chema numele Isus, căci El își va salva poporul de păcatele lor” ( Matei 1:21 ). Isus , construit din numele ebraic Iosua , înseamnă: „Domnul mântuiește”. Când „Eu sunt” a devenit om, a fost pentru a salva poporul său de păcatele lor. „De aceea”, a spus îngerul, „numește-l Iisus ”.„Dumnezeul nostru nu este numai Iahve, ci Iisus: nu numai Dumnezeul care este, ci Dumnezeul care mântuiește”.TweetDistribuiți pe Facebook
Lui Dumnezeu îi pasă atât de profund de salvarea noastră de păcat și vrea să ne amintim atât de regulat, încât a înfășurat mântuirea chiar în numele Salvatorului nostru. Când spunem Iisus , îl proclamăm pe cel care a împlinit sfânta lege a Sinaiului, care a vindecat bolnavii și a înviat morții și care și-a îndreptat fața spre cruce, refuzând să se mântuiască. Numele lui Iisus ne cere să ne amintim de biciul care-l lovea pe spate, unghiile care i-au cicatrizat mâinile și picioarele, sulița care i-a străpuns partea laterală, mormântul care îi ținea corpul și piatra care nu putea sta înaintea învierii sale.
Dumnezeul nostru nu este numai Iahve , ci Iisus : nu numai Dumnezeul care este , ci Dumnezeul care mântuiește . Și pentru că salvează, îl cunoaștem cu un alt nume, unul care poate fi cel mai dulce dintre toate.
Numele creștin pentru Dumnezeu
„Când a venit plinătatea timpului, Dumnezeu și-a trimis Fiul”, scrie apostolul Pavel. Domnul s-a îmbrăcat cu carne; S-a născut Isus Mântuitorul nostru. Și de ce? „Ca să putem primi adopție ca fii. Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, strigând: „Avba! Tată! ‘”( Galateni 4: 4–6 ). Când Domnul Isus ne salvează din țara îndepărtată a păcatului nostru, ne aduce acasă la un Tată .
Semnificația numelui Tată este probabil cel mai bine descrisă de JI Packer:
Sumați întreaga religie din Noul Testament dacă o descrieți ca fiind cunoașterea lui Dumnezeu ca sfânt Tată al cuiva. Dacă doriți să judecați cât de bine înțelege o persoană creștinismul, aflați cât de mult se gândește la faptul că este copilul lui Dumnezeu și că îl are pe Dumnezeu ca Tatăl său. Dacă nu acesta este gândul care îi determină și controlează închinarea și rugăciunile și întreaga sa perspectivă asupra vieții, înseamnă că nu înțelege deloc prea bine creștinismul. . . . „Tată” este numele creștin pentru Dumnezeu. ( Cunoașterea lui Dumnezeu , 201)
Prin urmare, când Duhul răsare în noi, ne găsim plângând mai mult decât: „Doamne!” sau „Doamne!” El ne obligă, în virtutea dragostei sale de necercetat, să vorbim așa cum ar face copiii: „Avba! Tată!” Căci Dumnezeul pe care îl venerăm nu este o divinitate vagă, ci cel care s-a revelat odată ca Iahve și acum ca Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Și ne place să îi spunem numele.
Creștinule, fii gata de prigoană! Globaliștii și progresiștii au aranjat deja lucrurile! (Partea a doua)
Dacă în prima parte a acestui articol am arătat strategia globalistă la nivel ideologic cu privire la viitorul nostru, strategie prin care noi creștinii conservatori suntem zugrăviți de media progresistă drept o mișcare naționalistă, cu o ideologie radicală profund ostilă democrației și pluralismului, în partea a doua mă voi ocupa de câteva puncte inspirate din fapte, descrise de mass media și care descriu acțiuni la nivel global privind implementarea agendei anticriste promovată de politicienii progresiști.
2. Implementarea agendei progresist globaliste, se face în forță și cu tehnici de manipulare în masă
Printre tehnicile care urmau a fi implementate de armata canadiană, menționate în acest articol, amintesc aici: „propaganda și alte tehnici pentru a încerca să influențeze atitudinile, credințele și comportamentele cetățenilor”, ”armata urma să fie folosită pentru a impune respectarea de către populație a regulilor de izolare anti-COVID prin folosirea de metode pe care le-a folosit în teatrele de operațiuni din străinătate”, ”tactici de propagandă similare celor întrebuințate împotriva populației afgane în timpul războiului din Afganistan, inclusiv camioane cu difuzoare care să transmită mesajele guvenului”, ”armata avea de asemenea planuri „de a strânge și analiza date” de pe conturile de social-media ale canadienilor. Ea a și trecut practic la treabă, strângând remarci negative despre premierul provinciei Ontario, Doug Ford, și modul în care acesta gestiona pandemia”, ”o altă tactică pe care armata plănuia să o folosească pe rețelele sociale consta în utilizarea conturilor personale ale anumitor membri ai personalului forțelor armate pentru a difuza mesajele guvernului. Se preconiza și crearea de legături cu cadrele universitare, prietene deja cu militarii și cu veteranii, pentru a disemina aceste mesaje prin intermediul conturilor lor sau atunci când vorbesc cu presa.”
Deci, cine crede astăzi că forța și tehnicile de manipulare în masă țin doar de domeniul teoriilor conspiraționiste, cred că se înșeală amarnic. Chiar dacă proiectul acesta nu a ajuns viabil, el ne arată un fapt clar, cei care astăzi ar trebui să fie în slujba cetățenilor care i-au ales ca politicieni, ei de fapt doresc să ne alinieze agendei unei elite care doresc cu ardoare să instaureze Noua Ordine Mondială. Această ordine mondială nu se face ”cu cărțile pe față”, cum ar fi normal, ci prin tehnici de manipulare și prin forță. Cei mai mulți care m-au criticat la primul articol au fost atei, ei fiind convinși că politicienii actuali care doresc o nouă ordine mondială le doresc binele, însă în realitate și ei intră în marea masă care trebuie manipulată și forța o să fie folosită fără probleme și în cazul lor. Chiar în state comuniste, atee și totalitariste, nu se ține cont de ateii de acolo, ci forța și manipularea se folosește în mod diabolic și asupra lor, totul pentru ca strategia unei elite să fie dusă la îndeplinire. Același mod de lucru se pare că o să se amplifice și o să caracterizeze și Noua Ordine Mondială, care se instaurează cu o rapiditate demnă de invidie în zilele noastre, printr-o strategie după câte vedem, de manipulare și forță.
3. Implementarea agendei progresist globaliste se face printr-un control total asupra întregii lumi
În Evenimentul zileiam citit un alt articol cu privire la”Controversatul miliardar George Soros a cumpărat recent 18,5 milioane de acțiuni Palantir, firmă specializată în programe de supraveghere globală. Soros Fund Management a investit nu mai puțin de 175,3 milioane de dolari, potrivit datelor aflate la dispoziția Securities and Exchange Commission.” (https://evz.ro/tot-o-teorie-a-conspiratiei-investitiile-lui-soros-ne-arata-cum-se-face-marea-resetare.html/2)
Citim în articol despre firma aceasta care: ”Palantir este conceput pentru a procesa cantitățile enorm de date colectate de soldați, spioni și polițiști – amprente digitale, semnale de informații, evidențe bancare, date de la informatori confidențiali – și permite utilizatorilor să identifice relații ascunse. Poate descoperi rețele criminale și teroriste și chiar anticipa atacuri. Thiel și Karp au poziționat în mod eficient Palantir ca pe interfața dintre Putere și Silicon Valley”, scrie nymag.com.”
Un sistem globalist, în care se poate accesa datele oricărei persoane, se poate urmări tranzacțiile financiare, viața privată a fiecăruia dintre noi, aceasta înseamnă control, iar ceea ce noi numeam teorii conspiraționiste, astăzi devine o certitudine. După câte știm Soroș care investește în acest sistem, nu este străin de Noua Ordine Mondială și sistemul globalist-progresist, ci este unul din promotorii acestui sistem diabolic, deci e ușor de înțeles că viitorul n-o să fie sumbru doar pentru noi creștinii, ci un control total asupra fiecărui locuitor al acestei planete, control care are ca scop implementarea unei agende globaliste, o agendă anticristă, anticreștină și totalitaristă.
Acum este un mediu extraordinar, un fel de trambulină politică pentru ca ceea ce spune Biblia cu privire la controlul financiar și economic asupra individului și societății, să fie dus la îndeplinire fără probleme: ”Apocalipsa 13: 16. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, 17. şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.”
Voi continua într-un articol viitor cu următoarele puncte prin care semnalul de alarmă al societății de astăzi ne spune în mod clar ca noi creștinii să ne pocăim, să ne pregătim pentru prigoana ce o să urmeze, prigoană generată de acest sistem socialist-globalist, sistem anticristic și să vedem în toate acestea chemarea lui Dumnezeu pentru fiecare din noi de-a rămâne în integritatea cerută nouă de Dumnezeul Scripturii, Cel care este Stăpânul acestui Univers, Domnul domnilor și Împăratul împăraților.
Loveşte -i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă -i să cadă prin înseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte -i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta. Psalm 5:10
Pronounce them guilty, O God! Let them fall by their own counsels; Cast them out in the multitude of their transgressions, For they have rebelled against You.Psalm 5:10
Am promis continuarea articolului trecut, dar este urgent să știți ce urmează în acest articol, și în weekend voi avea și partea a doua a articolului promis.
Globaliștii, mână în mână cu democrații demonici din America, lucrează intens la o lovitură de stat indirectă prin fraudarea a milioane de voturi de care deja știți. In caz că această crimă împotriva umanității le merge, deja se vorbește că ei vor să înființeze lagăre de concentrare de re-educare în care să îi arunce pe creștini în primul rand, si pe conservatori. Deci asistăm la complotul lui Haman împotriva Esterei si poporului ei.
Presedintele Trump a pus un nou ministru de razboi, Christopher Miller, care are in subordinea lui directă toate trupele de elită ale Americii, pe lângă restul armatei. Se spune că aceste trupe de elită sunt gata să acționeze împotriva teroristilor din interior si tuturor criminalilor care au manipulat voturile alegerilor prezidențiale. Vom vedea ce se va întâmpla, dar în caz că va fi o operațiune la nivel național, ca și in cartea Estera, vă rog mult să ne rugăm intens ca Domnul să protejeze biserica Lui si Haman să fie osandit, oricare ar fi acel Haman sau Hamanii.
Va rog uitati-vă si la aceste două importante video-clipuri care sunt si in limba română.
Inițial publicat pe CrestinTotal.ro: Dintr-o dată am fost zugrăviți înaintea Statelor Unite și a lumii întregi de către presa progresist globalistă ca o mișcare naționalistă, cu o ideologie radicală profund ostilă democrației și pluralismului, care caută să producă panica morală și să recompenseze paranoia sfârșitului lumii, trăim cică într-o lume divorțată de realitate,…
NEW DELHI, INDIA (12 noiembrie 2020) – Cu peste 200 de atacuri împotriva creștinilor din India înregistrate până acum de monitorul violenței „United Christian Forum”, violența împotriva minorităților religioase nu s-a diminuat, în ciuda restricțiilor cauzate de pandemia de COVID-19. În Ziua Internațională de Rugăciune pentru Biserica Persecutată, oameni din 150 de locații din India s-au reunit în rugăciune pentru creștinii persecutați din cauza credinței lor.
„Nimeni nu ar trebui să fie persecutat din cauza credinței lor. Este încurajator să vezi atația oameni, biserici și parohii din diferite locații, care se unesc în rugăciune pentru frații și surorile lor persecutați. Cu o rată a atacurilor asupra creștinilor de aproape unul pe zi, în India nu vedem o îmbunătățire a situației minorităților religioase. Constituția Indiei a făcut o promisiune în favoarea libertății de gândire, a exprimării, a credinței și închinarii pentru toți. Cu toate acestea, în toată țara, mii de oameni sunt vizați pentru credința lor. Zile precum „Ziua Internațională de Rugăciune pentru Biserica Persecutată”, vine ca o gură de oxigen și ca o speranța…” a declarat Tehmina Arora, Directorul ADF India.
Participare în India
150 de persoane, din diferite parohii și biserici sau alte locații din India s-au întâlnit prin intermediul internetului pentru rugăciune colectivă în „Ziua Internațională de Rugăciune pentru Biserica Persecutată”. Pastorul Johnson Samuel din rețeaua de biserici „New Life Fellowship”, a adus, printre altele, un mesaj scurt și s-a rugat pentru respectarea statului de drept și a libertăților fundamentale de către autorități și nu numai.
Din 2019, violența împotriva creștinilor din India a crescut semnificativ. Atacurile iau de obicei o formă similară și adesea poliția nu reușește să acționeze împotriva manifestanților. Protestatarii ajung în număr mare la o întâlnire de rugăciune sau adunare creștină, hărțuiește și-i bate pe cei prezenți, inclusiv pe femei și copii. Apoi, păstorii sau preoții sunt de obicei arestați sub acuzații false de convertiri forțate. În timp ce măsurile de izolare apărute din cauza focarului COVID-19 au adus o mică ușurare în ceea ce privește persecuția religioasă a minorităților, violența care vizează grupurile religioase pare să revină acum în și mai rău.
„Din păcate, violența zilnică și atacurile manifestanților dovedesc ceea ce trăiesc mulți creștini și alte minorități religioase în India astăzi. Toți oamenii au dreptul de a alege în mod liber și de a-și trăi credința. Îndemnăm guvernul indian să susțină acest drept și să facă mai mult pentru a proteja minoritățile religioase și pentru a promova libertatea religioasă ”, a declarat Paul Coleman, director executiv al ADF Internațional.
Doar cinci minute au fost necesare pentru a se adeveri cuvintele: „din țărână ești și în țărână te vei întoarce!” Într-o singură săptămână am participat la două înmormântări. Lacrimi, durere, doliu, supărare, dezorientare, dar și speranță, toate în inimile celor apropiați care și-au condus la groapă pe cei dragi. Atunci când în liniștea de mormânt, în fața gropii este lăsat sicriul în care cel drag a fost așezat, când primii bulgări cad în gol și lovesc sicriul, parcă o săgeată intră în inima celui lăsat pe dinafară. Când pământul acoperă groapa, sunetul gol dispare și încet, încet omul devine una cu pământul. Am fost întristat când am văzut lacrimile familie în fața morții, fiindcă despărțirea este dureroasă. Am fost mâhnit când am văzut că groparii, amețiți de aburii alcoolului, fără pic de inimă iau sicriul și dau cu el de pământ ca să intre bine, fără să le pese de ceva. Am fost și mai dezamăgit când am văzut că după mai multe lopeți aruncate în groapă, a venit excavatorul și a împins pământul în groapă, acoperind-o de tot. Familia a rămas încremenită, pentru că bolovanii au fost aruncați peste cel drag, fără pic de milă. S-a ridicat o movilă de pământ, s-au pus coroanele, s-a împlântat o cruce, toate cu atâta repezeală, de parcă acolo nu era un om. M-am uitat trist la toată scena, parcă eram pe un șantier în care se acoperă molozul să nu mai vadă nimeni nimic și nu la un cimitir unde se înmormânta un om. Am realizat încă o dată că omul este prețuit câtă vreme este în viață, apoi… se așterne nemilos pământul și uitarea îi urmează.
Mormântul este cea mai bună lecție a vieții. Moartea, care bate la ușa fiecăruia, este cel mai dur învățător care ne trezește la realitate! Cuvintele apostolului Pavel sunt impresionante, în fața unei gropi: „Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea… suntem cei mai nenorociți dintre oameni…”
Există speranță în fața drumului fără întoarcere! Există promisiunea învierii! Există nădejdea unui Mântuitor care a fost pus într-un mormânt, dar nu a stat mult…, a înviat! Există credința că moartea nu are ultimul cuvânt, ci viața. Suntem trecători pe acest pământ, vom fi una cu pământul, și asta destul de repede…, dar avem ceva care va fi una cu El! Avem ceva din Dumnezeu care nu trebuie neglijat! Suntem trecători! Chiar dacă neprețuirea este dovedită, inclusiv la mormânt, acest lucru se vede în ultima vreme tot mai mult…, există Cineva care a pus un preț pe noi, El ne prețuiește și ne vrea cu El! El, Isus Hristos, dorește să petrecem veșnicia cu El! Da, acest lucru este posibil, nu este o glumă, nu este o poveste, nu este un mit, este o realitate cu care toți ne vom întâlni!
Înainte de a fi una cu pământul, să căutăm să fim una cu El și apoi…, pământul se duce la locul lui, iar sufletul se întâlnește cu Cel care l-a dat, aceasta este o sărbătoare! Așadar, moartea este o sărbătoare! Întâlnirea cu El este evenimenul mult așteptat, aceasta ne încântă!
Dumnezeu nu vorbește despre rasă la fel ca noi. Nu că ar ignora subiectul. Departe de.
Scripturile creștine, de la început până la sfârșit, au multe de spus despre această chestiune – și multe de spus în contextul nostru actual. De fapt, bănuiesc că mulți astăzi ar fi destul de surprinși să descopere cât de conștientă și conștientă este Biblia față de etnie și cât de germană este tensiunile și discuțiile noastre în curs legate de rasă .„În calitate de creștini, cum poate harul să nu caracterizeze răspunsul nostru la tensiunile rasiale și la toate lucrurile?”TweetDistribuiți pe Facebook
Cu toate acestea, disponibilitatea lui Dumnezeu de a vorbi în momentul nostru nu înseamnă că sună ca și noi, sau că binecuvântează sau adoptă fundamentele foarte moderne, seculare, fără de Dumnezeu ale dialogurilor și diatribelor noastre. Ne întâlnește aici și este gata să ne schimbe – nu doar modul în care trăim, ci modul în care vorbim. El dorește ca poporul său „să nu fie conform cu această lume, ci să fie transformat prin reînnoirea minții voastre” ( Romani 12: 2 ). Și totuși mulți dintre noi rezistăm modului său de a vorbi despre rasă (sau îl ignoră cu totul în această privință) și adoptă în schimb abordarea și vocabularul dreptei necredincioase sau al stângii necredincioase.
Dacă felul lui Dumnezeu de a vorbi despre acest subiect a devenit vanilat sau vi se pare irelevant în contextul nostru actual, vreau să vă încurajez, în Hristos, să reconsiderați. Așa cum faceți, știți că a căuta să îmbrățișați abordarea lui Dumnezeu și categoriile sale nu înseamnă a favoriza „dreapta” sau „stânga” în politica americană. Mai degrabă, abordarea subiectului în condițiile lui Dumnezeu va neliniști și demonta atât influențele seculare liberale, cât și influențele conservatoare seculare care modelează atât de mult gândirea, vorbirea și tweet-ul nostru.
Dumnezeu ne dă categorii
De la început până la sfârșit, Scripturile arată cum diversitatea noastră etnică proclamă excelențele Dumnezeului nostru . Și poate că niciun capitol din Scripturi nu vorbește la fel de direct în momentul nostru ca Efeseni 2 . Aici, Pavel nu numai că repetă categoriile cheie din relatarea lui Dumnezeu despre povestea sa, dar și apoi face legături explicite și imediate cu etnia, reconcilierea și pacea. Efeseni 2 este un cuvânt extraordinar de puternic pentru tensiunile și neliniștile din zilele noastre.
Categoriile simple ale Efeseni 2: 1-10 – păcatul, Hristos, harul, credința, binele pentru ceilalți – sunt vitale pentru tratarea de către Pavel a divizării etnice și a unității în Hristos în Efeseni 2: 11-22 .
TOȚI MORȚI DIN PUNCT DE VEDERE SPIRITUAL
În afară de Hristos, „ai fost mort” ( Efeseni 2: 1 ). Noi toți, evrei și neamuri, alb-negru – „cu toții am trăit odată în patimile cărnii noastre. . . și erau prin fire copii ai mâniei, ca și restul omenirii ”( Efeseni 2: 3 ). Noi toți, fiecare persoană, fiecare etnie, „urmam cursul acestei lumi” – și pentru a face acest lucru, marcați acest lucru, este și „urmați prințul puterii aerului” ( Efeseni 2: 2 ), adică , diavolul. Nu credeți că Satana nu este implicat în obstacolele cu care ne confruntăm. Vom face bine să ținem cont de schemele sale și de natura păcatului umanității, deoarece ne gândim dacă am putea avea un punct comun cu necredincioșii în diferite cauze (în stânga și în dreapta).
TREZIT ÎN HRISTOS
În Hristos, totul s-a schimbat pentru noi. Simțiți forța asta? A fi „în Hristos” afectează modul în care privești tulburările din aceste zile? Cea mai fundamentală divizare din lume nu este alb-negru, sau evreu și neam, sau bărbat și femeie, sau orice altă diferență creată Satana și păcatul nostru se transformă în diviziune. Cel mai de bază este acesta: „în Hristos” sau „în afară de Hristos”.„Sunteți în primul rând creștin, nu în primul rând evreu sau neam, alb sau negru, asiatic sau hispanic.”TweetDistribuiți pe Facebook
Noi, care am ajuns să-L cunoaștem pe Isus, am fost „înviați împreună cu Hristos” ( Efeseni 2: 5 ). Singurul Dumnezeu adevărat „ne-a înviat împreună cu El și ne-a așezat cu El în locurile cerești” ( Efeseni 2: 6 ) – cum nu putem atunci să vedem lumea, aceste tensiuni și toate lucrurile, altfel decât cele moarte spiritual, liberali și conservatori neașteptați? Am fost înviați. Suntem cu adevărat treji. Am fost înviați împreună cu Hristos. Sau avem?
Dacă suntem în viață în Hristos și ne trezim în El, ne-am putea întreba în zile ca ale noastre: Văd acest conflict diferit de cel al unei persoane moarte spiritual? Sunt diferit de un liberal sau conservator mort din punct de vedere spiritual? Gravitând spre o „latură”, devin „jugat inegal cu necredincioșii” ( 2 Corinteni 6:14 )?
GRACE DOMNEȘTE ȘI LUCREAZĂ
Marea interjecție a lui Pavel în Efeseni 2: 5 – „prin har ați fost mântuiți!” – aduce un element distinct creștin la ceea ce se desfășoară în Efeseni 2: 11-22 . În calitate de creștini, cum poate harul să nu caracterizeze răspunsul nostru la tensiunile rasiale și la toate lucrurile? „Războinicii” din dreapta sau din stânga operează din grație? Cât de diferite ar putea fi aceste zile, cel puțin în bisericile noastre, dacă creștinii ar vorbi și ar acționa ca creștini – de parcă ar domni harul?
Pentru a fi clar, domnia harului nu duce la pasivitate sau apatie, ci la energie – la „fapte bune” ( Efeseni 2:10 ). Aceste lucrări bune nu sunt pentru spectacol, ci satisfac nevoile umane reale. Dumnezeu cere lucrări făcute, fapte săvârșite, energie consumată, mușchi angajați, cuvinte rostite, conforturi personale refuzate, disconforturi îmbrățișate, pentru a aduce ceva bun în viața altcuiva care altfel s-ar putea să nu se întâmple. Astfel de fapte bune nu se difuzează pe sine, ci dau slavă Tatălui nostru din ceruri ( Matei 5:16 ). Astfel de lucrări bune rămân de obicei necapturate și neîncărcate. Și astfel de fapte bune apar din inimile noastre în formă de evanghelie, conduse de Duh, nu din dictaturile altora.
Dacă știm ce ne vine – „bogățiile nemăsurate ale harului Său în bunătatea față de noi în Hristos Isus” ( Efeseni 2: 7 ) – cum nu putem căuta să reflectăm acest lucru în lumea noastră?
Deci, predispus la uitare
Acum, în lumina poveștii lui Dumnezeu, a lucrării lui Dumnezeu, a Fiului lui Dumnezeu, a harului lui Dumnezeu, ce am putea spune despre cea mai acută tensiune etnică – evreu și neam – și apoi pe toate celelalte? Pavel spune mai întâi: Amintiți-vă ( Efeseni 2: 11-12 ). Poate părea atât de ușor și totuși este atât de profund. Amintiți-vă cine ați fost în afară de Isus: mort spiritual. Și amintește- te cine ești acum, în el: viu spiritual, treaz.
Suntem atât de predispuși să uităm. Apare un dialog nou sau o preocupare nouă se simte presantă. Lumea își are termenii, tonul, laturile și cât de curând uităm. Cât de curând trebuie să-l auzim pe Pavel spunând: „Adu-ți aminte”. Este una dintre cele mai mari nevoi ale noastre ca creștini în astfel de vremuri: să ne amintim ceea ce știm deja.„Terenul comun pe care ne întâlnim nu este al meu sau al tău, ci al lui.”TweetDistribuiți pe Facebook
Amintiți-vă că suntem în primul rând creștini, nu în primul rând evrei sau neamuri, albi sau negri, asiatici sau hispanici. Amintiți-vă, în Hristos, vedem lumea nu în primul rând prin lentila rasei, ci prin lentila persoanei și lucrării sale. „În Hristos” sau „în afară de Hristos” sunt categoriile cele mai mari și cele mai semnificative, nu rasa noastră sau alte elemente distinctive. Amintiți-vă că mai adânc decât culoarea pielii este sângele umanității noastre comune și încă mai profund este sângele lui Hristos.
Pacea este o persoană
„Acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară ați fost departe, ați fost apropiați de sângele lui Hristos” ( Efeseni 2:13 ). Aici și numai aici oamenii găsesc pacea adevărată și durabilă – „căci El însuși este pacea noastră” ( Efeseni 2:14 ). Aceasta este ceea ce creștinii cred, ceea ce spunem și modul în care trăim: Hristos este pacea noastră . Lumea, în afară de Hristos, nu cunoaște această pace, pacea adevărată și durabilă. Așa cum lumea zbate să definească dreptatea și rasismul (o specie de parțialitate biblică ) în afară de Hristos.
Următorul verset ne spune cum Hristos face pace între etnii: creează în sine „un om nou în locul celor doi, deci făcând pace” ( Efeseni 2:15 ). Este izbitor cât de direct vorbește Hristos înviat, prin apostolul său, în zilele noastre, dacă avem urechi de auzit. Dacă Hristos este pace pentru evrei și neamuri, cu cât mai mult între semeni? Ceea ce înseamnă, în calitate de creștini, nu cerem negrii să fie albi, sau albii să fie negri. Mai degrabă, terenul comun, locul în care ne întâlnim, punctul de pace este Isus însuși – sângele său, crucea lui, carnea sa, fiind un om nou în el – și, în acest fel , pacea.
Hristos „ne împacă pe noi amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin cruce” ( Efeseni 2:16 ) – și numai aici, pe măsură ce suntem mai întâi împăcați cu Dumnezeu, suntem apoi împăcați unii cu alții cu adevărat și durabil. În Hristos este împăcarea reală și adevărată, deja realizată, gata de aplicare. În afară de el, reconcilierea va fi subțire, parțială și de scurtă durată. Biserica credincioasă a lui Hristos oferă o pace adevărată și durabilă pe care lumea și necredințele ei polarizate nu o cunosc.„Mai adânc decât culoarea pielii este sângele umanității noastre comune și încă mai adânc este sângele lui Hristos.”TweetDistribuiți pe Facebook
În Hristos, știm că în cele din urmă există o singură cale către unitatea reală și durabilă în rândul oamenilor păcătoși. „Există un singur Dumnezeu”, spune 1 Timotei 2: 5 , „și există un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, omul Hristos Isus”. Alte moduri, alte încercări, alte nume pot produce unitate pentru un timp, dar acea unitate nu va rezista. Dar când se abordează problema fundamentală – răzvrătirea noastră împotriva lui Dumnezeu – atunci unitatea pe care o găsim în el și în soluția sa în Hristos, este o unitate adevărată și durabilă, care va crește, nu mai subțire, în timp.
Terenul nostru comun
În vremurile noastre din ce în ce mai seculare, ne confruntăm cu presiuni politico-culturale noi și mai profunde față de alte identități decât cele creștine. Cu toate acestea, în Hristos, dacă suntem cu adevărat în El, suntem de zece mii de ori creștini înainte de a fi altceva. Suntem cetățeni pământeni, într-adevăr. Nu vă înșelați. Această lume contează. Orașele noastre contează. Justiția contează. Pacea contează. Dar corul vocilor și influențelor de astăzi conspiră pentru a ne face să credem că această lume este tot ceea ce contează .
Fără îndoială, adevărurile creștine de bază singure nu vor răspunde la toate întrebările noastre complexe și la diferite aplicații în contexte diferite. Dar în astfel de zile, dacă nu suntem sârguincioși și intenționați ca creștini, vom uita sau diminua rapid primatul de neegalat al identității pe care o avem în Hristos.
În acest moment „alegeți-vă”, răspunsul nostru ca creștini nu este ca negrii să îngenuncheze în fața albilor sau albii să îngenuncheze în fața negurilor, ci ca creștinii să îngenuncheze împreună în fața unui evreu pe nume Isus și să vadă că terenul comun pe care ne întâlnim nu este al meu sau al tău, ci al lui. În trupul său, prin sângele său, într-un singur corp a stabilit un bărbat nou în care fiecare bărbat, femeie și copil de pe planetă este invitat prin credința în el. Ca creștini , nu putem pierde acel punct de plecare atât de important, busola și răspunsul final.David Mathis ( @davidcmathis ) este editor executiv pentru desiringGod.org și pastor la Cities Church din Minneapolis / St. Paul. Este soț, tată a patru copii și autor al cărții Crăciunul pe care nu l-am așteptat: devoțiuni zilnice pentru Advent .
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)
Blog Creștin Ardelean Viorel 
