START mersului la biserică!

valentin fat

Parcă văd deja privirile încruntate ale multora. Aceștia vor sări să-mi explice că este vorba doar despre o clădire, că biserica suntem noi. Evident, așa este! Cei care fac afirmația aceasta se simt adeseori descoperitorii Americii. Ca unul care am crescut într-o familie de evanghelici, am învățat lucrul acesta încă de la grupele de copii. Îmi amintesc că această chestiune se constituia ca o întrebare clasică, pusă de fiecare dată candidaților pentru botez, atunci când erau prezentați în fața bisericii. Da, biserica este formată din mădulare vii, din oameni în carne și oase. Tocmai de aceea, bătrâni noștri spuneau mai degrabă că merg la adunare și aveau dreptate.

În același timp, înțeleg că formularea aceasta implică anumite riscuri. Unul dintre ele este să se acorde o importanță exagerată locului, în detrimentul părtășiei. Un altul este să canalizăm majoritatea eforturilor noastre în întreținerea și îmbunătățirea unei clădiri, în detrimentul slujirii oamenilor. Există permanent riscul de a uita că întreaga clădire, cu toate facilitățile ei are menirea de a sluji participanții la închinare și nu invers. Aș mai aminti și riscul fățărniciei. Ne purtăm exemplar în perimetrul clădirii bisericii, pentru ca mai apoi să plecăm acasă, părăsiți fiind de orice simțământ, trăire sau gest evlavios. Poate că cel mai mare dezavantaj este acela că asociem prezența lui Dumnezeu cu un loc, uitând, așa cum ne învață Sfântul Pavel, că templul Duhului suntem noi, credincioșii. Avem nevoie, precum Agar, să ne spunem din nou și din nou, în fiecare zi: „Tu ești Dumnezeul care mă vede!”

DAR, de prea multe ori, am auzit astfel de argumente din partea unor oameni firești, folosite ca o scuză pentru a lipsi de la părtășia bisericii.  Unii nu vin la biserică, din lene! Pur și simplu e prea greu: să te scoli din pat devreme, să te aranjezi, să ieși din casă, (brrr  se anunță o iarnă atât de grea…). Pe lângă asta, unii frați au chiar îndrăzneala să te mai pună să faci ceva. Alții nu vin din hărnicie. E de lucru mult toată săptămâna, așa că e nevoie de o zi de odihnă: nu e chiar exagerat să aduci la biserică un om care trudește atât de mult, de luni până sâmbătă seara? Prea ești fără inimă. Unii nu vin pentru că niciodată nu au reușit să se înțeleagă cu alte ființe umane. La servici se ceartă, cu nevasta se ceartă, cu vecinii se ceartă. Ar fi ceva să se înțeleagă cu cei din biserică! S-ar putea scrie cărți, dar nu e locul și timpul potrivit aici.

Sintetizând, marea majoritate a celor care vin rar sau deloc la biserică sunt oameni firești, carnali, iar lipsa de la întâlnirile bisericii este o expresie a acestei realități. Cei care sunt înntr-adevăr îngrijorați de o înțelegere greșită a lucrurilor, vor veni și vor căuta să le îndrepte, să găsească soluții. Motivele profunde ale celor ce nu vin izvorăsc din natura păcătoasă. Acestea sunt îmbrăcate însă cu straie teologice. Cu explicații sofisticate. Cu argumente ce par noi, deși sunt știute din vremea apostolilor. Doar nu voi spune: „Eu nu vin că sunt prea ocupat” sau „Eu nu vin că sunt leneș” sau „Eu nu vin că sunt dificil.” Mai bine explic ca un magnetofon stricat ceea ce știu deja toți: că biserica nu e clădirea. În felul acesta, eu teologul sofisticat și rafinat, care stau acasă în pijamale, nespălat și nebărbierit, sunt mult mai spiritual, mult mai profund teologic decât  pâlcurile de oameni primeniți care merg regulat la biserică. Eh, ei sunt robotizați, eu sunt original. Mă mângâi cu faptul că niciun profet nu a fost înțeles în generația lui!

Eu unul voi merge mâine dimineață la biserică. Cuminte, cu hainele de duminică și cu Biblia la mine. Voi fi acolo din timp. Mă duc pentru că în locul respectiv se întâlnește biserica și doresc să mă întâlnesc cu ei. Am nevoie de părtășia de acolo. Am nevoie de încurajările și mustrările lor, iar ei de ale mele. Am nevoie de lumina pe care ei au primit-o din Cuvânt, iar ei de a mea. Mă duc acolo ca să fiu zidit și întărit. Pe Dumnezeu Îl caut în fiecare zi și mă întâlnesc cu El în fiecare zi și în orice loc. Iar El îmi spune, din nou și din nou, că nu m-a mântuit doar pe mine, ci pe mulți alții. Că eu am nevoie de ei, iar ei de mine. Că dacă nu rămân în părtășia bisericii, voi cădea. Cărbunele smuls și pus deoparte se stinge, iar oaia care se îndepărtează e pradă sigură. Bine spunea apostolul: semnul cel mai clar că am trecut din moarte la viață este că îi iubim pe frați.

Am văzut recent o carte Stop mersului la biserică! Într-un fel înțeleg formularea, din motivele enunțate mai sus. Biserica suntem noi. Interesant mi-au părut exemplele din prefață: un pastor e sfătuit să poarte vestă anti-glonț la întâlnirile de comitet sau o femeie care încearcă să o sugrume pe soția pastorului în fața amvonului sau un pastor care dă un pumn diaconului. Nu am cumpărat cartea și nici nu am de gând. Un lucru este cert: prin faptul că aceste exemple de o cruzime neobișnuită sunt puse în prefață, dar și prin asocierea lor cu titlul, se dă de înțeles că acestea au fost generate de o înțelegere greșită a ceea ce înseamnă mersul la biserică. În ce mă privește, sunt sigur de un lucru: că astfel de cazuri se petrec fie din pricina problemelor psihice, fie, mai probabil, din pricina firii pământești nerăstignite. Am ajuns din nou aici. Mersul la biserică, structura clasică a închinării, astea sunt problema noastră, se tot zice. Evident, soluția e să tot tăiem din ele, să le tot scurtăm. O soluție mult mai convenabilă decât  pocăința, crucificarea firii, maturizarea spirituală.

Eu deci, mă duc mâine la biserică. Nu, nu la clădirea bisericii. Mă duc să mă întâlnesc cu frații. Chiar nu cred că ar trebui să avem o problemă cu formularea aceasta. Când spun: mă duc acasă, se înțelege clar că mă duc, înainte de toate, la soție, copii, părinți, rude, la persoanele care locuiesc acolo și care fac casa să fie casă. La fel și cu clădirea bisericii. Nu o să merg mâine să vorbesc cu ușa, voi vorbi cu frații. Nici să îmbrățișez amvonul, ci frații. Deci, Start mersului la biserică! Dacă frații ajung să înțeleagă greșit, voi merge la ei, la biserică, și voi căuta să le explic. Soluția nu e nicidecum să rămân acasă și să filosofez cu emfază.

Valentin Făt

http://www.baptist-tm.ro/start-mersului-la-biserica/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/start-mersului-la-biserica/

Starea Unui Om Nemîntuit

download-3 (2)

Adăugat de Arise For Christ 11 Aug 2017

Starea unui om nemântuit este foarte periculoasă din perspectiva morții fizice, deoarece după acesta nu mai există posibilitatea mântuirii. Orice sectă sau religie care învață sau îi hrănește pe oameni cu speranțe deșearte privind salvarea spirituală după moarte prezintă erezii, călcând asfel  în picioare Scripturile.  Mortea fizică este finalul timpului acordat pentru a fi mântuit, iar scopul lui Satan este să distrugă trupul înainte ca sufletul și duhul să fie mântuite. Nemântuiții sunt expuși în tot acest timp la distrugere, ceea ce conduce la despărțirea veșnică de Dumnezeu. Dacă oamenii ar fi conștienți de groaznica situație, starea în care se găsesc – că ar putea deceda în orice clipă, ar accepta în mare viteză mântuirea lui Dumnezeu. Iar noi să fim gata pentru a le prezenta Scripurile și voia lui Dumnezeu pentru ei, cu o urgență maximă, cunoscând această realitate spirituală în care se găsesc. (Ioan 3:16, Isaia 55:5,6).

Un om nemântuit este un om mort din punct de vedere spiritual (Coloseni 2:13a). Partea spirituală din om, sufletul  și duhul sunt despărțite de Dumnezeu, ceea ce înseamnă că nu există viață spirituală  în cei nemântuiți. Să ne imaginăm oamenii ca fiind niște cadavre fără viață în ele! Icoanele sau statuietele sunt cel mai bun exemplu de stare fără vreo formă de viață în care se găsesc. Un om mort fizic nu are nici o activitate pe care o realizează, este inactiv ceea ce înseamnă că alții se vor ocupa de el, la fel stau lucrurile și cu un nemântuit.  Starea lor spirituală trebuie să fie conștientizată de credincioși pentru a-i conduce la Domnul vieții. Lumea are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, oferit prin implicarea celor credincioși.

Un om nemântuit este orb, surd, neștiutor, insensibil din punct de vedere spritual (Ioan 8:47, Efeseni 4:18, 19, Fapte 16:18, 1Corinteni 2:14 ). Nu e de mirare că unii săvârșesc cu atâta ușurință păcatul, lăudându-se cu mizeriile lor! Nu au nici o mustrare de conștiință în urma faptelor hidoase în care trăiesc. Poți să le vorbești și parcă nu ar avea urechi, poți să le arăți realitatea și o neagă ca și cum nu ar exista, poți să-ți dorești să-i convingi și ei tot împietriți rămân, poți să faci tot ce este bine fără nici o reacție din partea lor. Ei nu știu ce înseamnă experimentarea cunoașterii personale a lui Dumnezeu. Sunt legături spirituale care îi țin în starea aceasta de degradare spirituală, morală și fizică, respectiv materială. Oamenii lui Dumnezeu trebuie să se roage și să postescă în acelaș timp pentru eliberare spirituală, acesta fiind un alt nivel al evanghelizării oamenilor la care Biserica Domnului este chemată.

Un om nemântuit este condus: de dorințele lui firești, de tot felul de plăceri carnale, de preocupările vieții, de îngrijorările zilei de mâine, de religii și secte false, de oamenii lumești (lume), de forțele întunericului (demoni), de Satan. Ei se consideră chiar morali și pot avea intenții bune, fie și spirituale, de îndreptare, dar fără de Dumnezeu sunt pierduți. Deși acești oameni merită judecata dreaptă și mânia lui Dumnezeu să vină peste ei, Dumnezeu  le mai îngăduie timp pentru a le oferi lor, prin credincioșii Săi, posibilitatea salvării prin Hristos. De aceea, mântuiții Domnului trebuie să fie la locul și timpul potrivit pentru ca Dumnezeu să-i folosescă.

Un om nemântuit poate avea parte de mântuirea Domnului așa cum mulți din noi am trăit-o și trăim această dimensiune a vieții aici pe acest pământ blestemat. Nu există nici un alt prieten mai bun pentru cel păcătos decât Domnul Isus. Toată lucrarea Lui a avut ca scop final căutarea celui pierdut! (Matei 18:11). Nu exită nici o altă posibilitate de salvare decât în lucrarea și Persoana Domnului Hristos!

Un om nemântuit are parte de dragostea lui Dumnezeu după cum poate avea parte și de judecata aspră a unui Dumnezeu drept. Cel păcătos poate ajunge în iad pentru că a disprețuit  harul lui Dumnezeu, după cum poate ajunge în raiul lui Dumnezeu, fiind mântuitul Lui. În tot acest drum de întoarcere a celui păcătos, tu și eu putem fi un instrument valoros în mâna Mântuitorului nostru. Doamne ajută!

Avram Sabou

http://ariseforchrist.com/blog/articles/all/starea-unui-om-nemintuit-381?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/starea-unui-om-nemintuit/

SPINI ŞI MĂRĂCINI

Publicat  de CrestinTotal.ro în Articole

Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Matei 7:16

Mă îndrept înspre spini, mă înec în mărăcini. Adesea viaţa ne este aşa de dezolantă, încât lumina pare înecată, departe, pierdută în zare. Stau şi mă zbat între spini, căutând lumina.

E întuneric, beznă. Nu afară, ci împrejurul meu. Oricât de orbitor Soarele de afară, sunt cufundat adânc în negura ce am îmbrăţişat-o.

Ispitit am fost eu de pe Cale, curată şi luminată. De ce-am făcut acel ocol? Când ştiam precis că doar O cale este.

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.Ioan 14:6

Pierdut sunt printre spini şi mărăcini, atraşi de-a lor amară chemare. Acum mă găsesc pierdut între spini, departe de lumină şi de cale, dezorientat, rănit. Orice pas ce-l fac mă străpunge, fiecare îmi prelungeşte suferinţa.

Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.  Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc. Evrei 6:7-8

Mă pierd printre spini, şi mă camuflez din ce în ce mai bine. Obosit de rătăcirea mea prelungă, mă opresc. Nu mă mai zbat, stau, răpus de propria-mi neputinţă. Suferinţa devine amărăciune, iar rodul meu va fi tocmai spini şi mărăcini, care m-au răpus.

Continuă să lupţi, zbate-te, croieşte-ţi cale printre spini. Când nu vezi Lumina, ascultă glasul Său. Căci deşi există o singură Cale către cer, există mai multe moduri de a o distinge între mulţumile de spini. Caută cu tot dinadinsul calea înapoi, indiferent de cost. Căci costuri vor fi. Durere va fi în întoarcerea noastră către Cale, incomparabilă totuşi cu lepădarea din urma renunţării. Vai de cel care se află în întunericul de afară!

Sfâşiaţi, îndureraţi, vom fi totuşi înapoi pe Cale. Iar la final, nu va conta adâncimea rănilor noastre, căci toate pălesc faţă de urma piroanelor care I-au străpuns mâinile! Iertarea şi jertfa Sa sunt mai adânci decât vor putea vreodată spinii să te străpungă, şi astfel, te îndemn, hai înapoi pe Cale, căci nu e prea târziu! Nu eşti învins decât în momentul în care te declari învins, proclamând refuzul de a te întoarce. Croieşte-ţi cale printre spini şi printre mărăcinii amari, căci amar e rodul acestora, iar mai departe de aceştia vei găsi balsam, odihnă, viaţă veşnică!

SPINI ŞI MĂRĂCINI

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/spini-si-maracini/

Sotia lui Nabeel Qureshi promite ca ii va continua lucrarea

Publicat pe 13 Octombrie 2017 de ADMIN în Articoletraduse de: Luminita Pop

Qureshi a fost un foarte cunoscut apologet al crestinismului, tema cel mai des abordata in lucrarile lui, fiind credinta in Isus. El este autor a mai multor carti despre islam si despre crestinism.  

Intr-un recent video, sotia fostului musulman Nabeel Qureshi, a declarat ca doreste sa continue lucrarea sotului ei, decedat in 16 septembrie, la varsta de 34 de ani, dupa ce a pierdut lupta cu cancerul la stomac.

Ea a mai declarat ce este incurajata de faptul ca sotul ei este acum liber de orice durere, de orice stres, dar „cata vreme suntem aici, pe pamant, oamenii au nevoie sa auda Evanghelia. Lucrarea trebuie sa continue. Prin acest video, vreau sa va anunt ca ma dedic sa continui lucrarea lui Nabeel. Inca nu stiu cum, dar, un prim pas va fi publicarea in format video pe retelele de socializare  –  Facebook, Twitter, YouTube and Patreon – si pe unele  site-uri, a  materialelor realizate de el.” 

http://www.christianheadlines.com/blog/nabeel-qureshi-s-wife-vows-to-continue-his-ministry.html

https://crestintotal.ro/2017/10/13/sotia-lui-nabeel-qureshi-promite-ca-ii-va-continua-lucrarea/?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/sotia-lui-nabeel-qureshi-promite-ca-ii-va-continua-lucrarea/

Sorin Cigher: Ignoranții în fața ignoraților – Cum vor sta în fața noastră cei care ne-au ignorat și nu ne-au ascultat oful celor peste 3 milioane de români?

download-3 (2)

Publicat pe 25 Octombrie 2017 de ADMIN în Articole

Ignoranții în fața ignoraților

Am ajuns să trăim vremea ignoranței în masă. Ne simțim ignorați de către cei care ,,aucerșit” voturile noastre, au îmbrăcat haina modestiei, și-au luat cizme de cauciuc în picioare șiprin noroi au străbătut toate coclaurile, au depus efort să ajungă în fiecare cătun, pentru ce? Pentru că au fost interesați de noi! Nu ne-au ignorat! Odată ajunși în vârful piramidei, s-aucocoțat de parcă ar fi veșnic în funcția și în locul respectiv, nici nu ne mai bagă în seamă. Nis-a spus că politica este alunecoasă…, dar până nu ne-am fript, nu am simțit. Iată, acum osimțim și ignoranța este la ea acasă. Suntem duși cu preșul de pe o zi pe alta și tot ni sepromite, însă… cine să mai creadă? Am devenit gemenii lui Toma, necredincioși datoritămultor ignoranțe simțite și trăite pe pielea noastră. Zilele se scurg, perioada de ședere în vârf se scurtează, vor trebui să coboare la bază,vor îmbraca iar portul popular, vor inventa tot felul de sloganuri care să ne facă sensibili…,dar îi vom crede iar? Mai poate cineva să fie convins că nu este o demagogie crasă? O vorbăbine gândită spune: ,,Cine nu învață din istorie este obligat să o repete.” Așadar, dacă uitămrepede și înghițim ușor promisiunile ieftine, ne merităm soarta… Întreb, retoric: Cum vor sta în fața noastră cei care ne-au ignorat și nu ne-au ascultat oful celor peste 3 milioane de români? Pentru ei aceste 3 milioane sunt doar cifre și nupersoane? Sunt simple CNP-uri și nu oameni? Cu ce își vor justifica acțiunile împotrivabunului simț în care românul mai crede? Ce discursuri își vor concepe pentru campaniaelectorală ce va urma? Ori nu își dau seama, ori văd cu ochii lor că sunt într-un picaj cu oviteză nemaintâlnită. Clasa politică este într-un con de umbră și pe un drum al neîncrederiitotale. Ignoranța lor naște ignoranța maselor. Pas cu pas pierd teren fără ca ei să reacționeze.Când vor acționa va fi prea târziu. Așadar, caracterul unui om se vede în urma cuvântului datși respectat. Oamenii de caracter din clasa politică, dacă a mai rămas ceva, se observă și luptăpentru drepturile celor pentru care au ajuns în vârful piramidei. Îmi doresc oameni sinceri cu respect pentru oameni, cu frica lui Dumnezeu și să nu fievocile altora…, ci să reprezinte cu cinste și demnitate românul de rând care a fost de bunăcredință când a pus ștampila în dreptul lui. Nu îmi doresc să mai văd ignoranță, pentru că îmiproduce lehamite, dacă este Adevăr, el va birui și va ieși la suprafață! Rămânem în Adevăr șicu Adevărul care nu se schimbă! Nu ignorați Adevărul niciodată! Cu orice preț, spuneți, trăițiși mărtusiți Adevărul! Nu vrem să fim tratați cu ignoranță!

Sorin Cigher (dintre cele 3 milioane ignorate…)

https://crestintotal.ro/2017/10/25/sorin-cigher-ignorantii-in-fata-ignoratilor-cum-vor-sta-in-fata-noastra-cei-care-ne-au-ignorat-si-nu-ne-au-ascultat-oful-celor-peste-3-milioane-de-romani

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/sorin-cigher-ignorantii-in-fata-ignoratilor-cum-vor-sta-in-fata-noastra-cei-care-ne-au-ignorat-si-nu-ne-au-ascultat-oful-celor-peste-3-milioane-de-romani/

Media / Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole – Ioan Ciobotă

Ioan Ciobotă

Pagina de MEDIA este realizată de

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

Homeopatie, Acupunctura, Bioenergie, Radiestezie, etc. – duhul si puterea… cui?

ACUPUNCTURA,  HOMEOPATIA,  RADIESTEZIA,  BIOENERGIA,  CRISTALOTERAPIA,  TEHNICA  REIKI  DE  PUNERE  A  MAINILOR, etc. functioneaza in „duhul si puterea Satanei”.

Asta atunci cand au rezultate. Cand nici macar n-au rezultate, raman la stadiul de minciuni.

Pretinse adevaruri pe care ei le afirma si cateva principii ale acestor tehnici:

  1. Exista o „BANCA  DE  DATE  UNIVERSALA”, din care orice om se poate servi dupa bunul plac cu orice informatie, despre orice, din toate timpurile, doar cu conditia sa treaca in starea de inconstienta „alfa”, adica transa, asa cum pretind radiestezistii cand pun un diagnostic.

– Dincolo de faptul ca este o minciuna, aceasta este vrajitorie curata, credem noi.

  1. Afirma ca OMUL  ESTE  ALCATUIT  DIN  MAI  MULTE  CORPURI (noesic, biosic, fizic) care sunt suprapuse si paralele, conform antropozofiei lui Rudolf Steiner.

– Acesta este un principiu contrar definitiei biblice a omului.

  1. Se bazeaza pe paradigma / MODELUL  ENERGETIC  AL  OMULUI,  DESCRIS  DE  TAOISM,  RELIGIA  VECHILOR  CHINEZI,”care spune ca adevarul ultim al lumii noastre este Tao, sau eterna cale a Universului.

Toate lucrurile isi gasesc radacina in acest Tao, care este un principiu impersonal, care a creat lumea sau mai bine zis a „manifestat” lumea, si rezultat al caruia suntem si noi oamenii.

Iar legatura intre acest adevar ultim Tao si fiinta umana este realizata printr-o energie Qi sau Chi, care permeaza corpul nostru prin 12 canale spirituale numite meridiane.

Ideea este ca omul este o reflectare a cerului, deci lucrurile de jos sunt o imagine a lucrurilor de sus, conform proverbului: „Cum este sus, asa este si jos.”

In momentul in care fluxul acesta energetic prin organismul nostru se blocheaza sau sufera o anormalitate, un dezechilibru, in momentul acela si organismul fizic sufera. Pentru ca intre corpul energetic si cel fizic exista o stransa interdependenta, spun ei.

IAR  CE  SE  REALIZEAZA  CU  ACEASTA  TEHNICA  A  ACELOR este interventia in respectivul loc unde s-a produs dezechilibrul si redistribuirea energiei.”

O abordare extrem de „anticrestina” aici, este principiul echilibrului energiilor YIN si YANG care spune ca totul trebuie sa fie in echilibru, adica OMUL  SA  COMUNICE  ECHILIBRAT  SI  CU  BINELE  SI  CU  RAUL !

SI  CU  DUMNEZEU  SI  CU  DIAVOLUL ??

Acesta este mecanismul pretins de acupunctura, care se spune ca regleaza dezechilibrele energetice din trupul uman, dirijand „energiile universului” prin acele ace, care sunt pe post de „antene” de captare a energiilor cosmice, dirijandu-le inspre interiorul trupului uman !

  1. Principiul de baza al HOMEOPATIEI este „Similia similibus curantur” sau „Cui pe cui se scoate”, cu alte cuvinte, asa cum afirma homeopatii „CAUTA IZBAVIREA IN TINE INSUTI”.

Din nou anticrestin.

NOI AVEM NEVOIE DE ALTCINEVA, DIN AFARA, DE CRISTOS !

Este absolut clar ca daca cineva cauta in el insusi, se prabuseste acolo !!

Asta in afara de modul de preparare a remediilor homeopatice (potentare, dinamizare, etc, incarcarea cu „energii”…iar vorbim despre „energii” si nu despre Cristos!!)

Ei vorbesc despre Forta vitala, Forta vietii, Energia universala a vietii, Energia cosmica.

Toate acestea sunt minciuni.

De exemplu, un japonez a observat cum se roaga crestinii, punandu-si mainile peste persoana bolnava.

Atunci el a inventat „Tehnica Reiki” de punere a mainilor, dar care nu se bazeaza pe relatia personala a omului cu Dumnezeu, ci pe puterea bioenergetica din mainile omului, spune el.

Este bine de precizat – produsele NATURALE sunt NATURALE.

Majoritatea oamenilor prefera sa bea un ceai de musetel in loc de „Furazolidon” de exemplu. Sau alte si alte plante binecuvantate, lasate de Dumnezeu pentru oameni.

Insa treapta urmatoare – NATURISMUL – face deja apropierea de NEW AGE, la fel ca ACUPUNCTURA,  HOMEOPATIA,  RADIESTEZIA,  BIOENERGIA,  CRISTALOTERAPIA,  etc.

Este remarcabila afirmatia unui medic psihiatru care a observat ca de multe ori un pacient diagnosticat cu ulcer sau tulburari cardiace sau alte afectiuni, de fapt sufera in interior, psihic. Se lupta cu o depresie severa, sau cu manie, resentimente, ura, etc.

In aceste cazuri, eficacitatea rugaciunii si a asistentei sufletesti este de neinlocuit.

DAR !! Spiritualitatea crestina, adica inchinarea inaintea Tatalui, in Numele Fiului Sau Isus Cristos, prin puterea Duhului Sfant, este cu TOTUL  SI  CU  TOTUL  ALTCEVA  DECAT  SPIRITUALITATEA  NEW  AGE.

Spiritualitate NEW AGE incearca sa-l puna pe om in legatura cu puteri oculte si demonice.

Pe de alta parte, exista crestini care practica aceste tehnici, avand senzatia ca nu se implica cu nimic in partea spirituala a lucrurilor.

Iosif Ton afirma:

„Nu poti zice: „O practic numai pana aici si dupa aceea eu nu ma duc mai departe”. Pentru ca, chiar daca eu zic: „Preiau numai tehnica” – tehnica aceea este produsul unui sistem de spirite rele.

Tehnica aceea nu poate fi neutra. Tehnica aceea a fost conceputa de acei ganditori si practicieni, carora acele duhuri le-au inspirat aceste tehnici.”

Tehnica in sine ma leaga de spiritele care au inventat-o si care au introdus-o.

Asa ca mare atentie pentru cei care cred ca pot sa preia tehnicile, dar sa nu se implice cu spiritele care au inventat acele tehnici.”

Romulus Campan spune:

„Din pacate am auzit pana si crestini implicandu-se in asa ceva.

Atunci cand incepem sa GASIM  ALTERNATIVE  DUMNEZEULUI  ADEVARAT  SI  VIU, atunci am cazut in cea mai mare minciuna, pe care Satan este foarte bucuros ca noi o luam de buna.”

Desigur ca avem nevoie in continuare de medicina si de medici, dar cand unii dintre acestia incearca in mod perfid sa ne inoculeze puteri ale intunericului, suntem datori sa cercetam lucrurile si sa ne oprim.

Scopul documentarului nu a fost o „vanatoare de vrajitoare”, ci dorinta de etica, chiar si in medicina.

In ce sens?

Daca merg la Farmacie si vreau sa cumpar Algocalmin, am pretentia sa NU mi se dea otrava in ambalaj de Algocalmin.

Cam asa procedeaza medicii si terapeutii care folosesc Medicina Alternativa.

Pretind ca nu stiu ce este si cum functioneaza, dar ti-l vand pe Satana – culmea – pe banii tai !! – imbracat intr-un ambalaj pe care scrie „dumnezeu”.

Dar este vorba despre… dumnezeul veacului acestuia, care le-a orbit ochii…

Este dezastruos sa absolutizam experienta, chiar si atunci cand da rezultate.

Este dezastruos sa cautam principii crestine chiar si pe baza experientelor „de mii de ani” a medicinei chineze, de exemplu.

Ideea „Daca ma vindeca, are dreptate!” este falsa !

Si vrajitorii Egiptului au putut imita primele cateva minuni facute de Moise. Dar ei tot VRAJITORI au ramas.

Credem ca este intelept sa „cercetam toate lucrurile” si sa luam ce este bun.

––––––––––––––

V-am prezentat un rezumat al Documentarului despre Medicina Alternativa, realizat de Ioan Ciobota si difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei.

ALCOOLISMUL – EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ!

 Petre Stanoievici:

În familia mea, unde nu era zi lăsată de bunul Dumnezeu să nu beau cel puţin o jumătate şi să fumez câte două pachete de ţigări, nu exista săptămână să nu fie două-trei scandaluri, Dumnezeu a făcut un colţ de rai.

           Pe lângă faptul că mi-am pierdut prima căsnicie a doua era sa se ducă de râpă. Am făcut analizele şi mi-a spus doctorul că în doi ani cel mult ajung în mormânt dacă nu nu mă las de alcool, dau în ciroză.

Reporter:

Stimaţi cititori, unul dintre cele mai răspândite droguri medii pe plan mondial la ora actuală este alcoolul.

        Ce este alcoolismul? Care sunt efectele alcoolismului şi care ar fi câteva soluţii în cazul alcoolismului?

Dr. Radu Vraşti, medic psihiatru:

Dependenţa psihică este evidentă la alcoolic prin faptul că are o dorinţă sau un nesaţ, o râvnă. Ştiinţific se foloseşte un cuvânt englez care este aproape intraductibil în engleză dar care înseamnă această dorinţă şi nesaţ de a bea.

         Alcoolicul se scoală dimineaţa şi are o dorinţă teribilă: caută alcoolul pentru că îi plac efectele. Dependenţa fizică este legată de anumite simptome care le descoperă sau anumite semne pe care le descoperă omul treptat-treptat.

           După aceea se ajunge treptat-treptat la simptome mai importante: transpiraţiile, tremurăturile extremităţilor, a mâinilor şi a vârfului limbii. Apoi o fizionomie aparte care o ştie toată lumea: pomeţii roşcaţi-vineţii, ochii injectaţi.

Elena Iacoban:

Viaţa mea dinainte de a-L cunoaşte pe Domnul Isus Cristos a fost un calvar, a fost un chin, a fost o mizerie.

Pacient 1 – Spitalul de psihiatrie:

Am ajuns până la un kilogram şi jumătate de votcă pe zi.

Radu, fiul Elenei Iacoban:

Odată eram la sat la bunici. Am plecat împreună cu mama pentru că ei îi era frică de tatăl meu. Băuse din nou şi îi era frică să nu ia bătaie.

        Acolo, tot aşa, bea, cerea bani de la bunică-mea pentru băutură, banii din pensia bunicii. Mergea în sat, bea. Pe mine bunica mă trimitea după ea: „Du-te după ea să o aduci acasă!” Eu, cum eram mic, trebuia să mai chem un băiat după mine. Îmi era ruşine să o iau de acolo de la birt. Câteodată, Dumnezeu să mă ierte, am şi dat în ea.

Persoana 2 – pe strada:

Alcoolul distruge vieţile oamenilor, inclusiv vieţile copiilor în familie. Am pe cineva în familie – a fost şi este un dezastru. Din cauza alcoolului s-au neglijat multe. Trăind doar pentru a mânca, a dormi, a bea şi a te trezi din nou să bei, să mănânci, şi iar să dormi şi iar să te trezeşti, neglijând copiii şi unele lucruri, unele responsabilităţi din jur au dus la  dezastru.

Persoana 10 – pe strada:

Despre alcoolism am o părere foarte proastă. De la alcoolism vine violul, crimele, hoţia, banditul şi toată escrocherimea vine de la alcool. Asta v-o spun. Despărţire, familie, batjocură de copii, de tot. De la alcoolism, cele mai josnice cuvinte, cele mai proaste lucruri vin de la alcolism.

Lt.Col. Ioan Băla, Comandantul Penitenciarului Timisoara:

Cei care consumă în mod sporadic şi săvârşesc infracţiuni fără a fi etilici reprezintă un procentaj de chiar până în 90% din numărul celor aflaţi în închisoare. Una dintre cauzele care generează fenomenul infracţional, unanim recunoscute şi regăsite în documentele din dosarele penale ale infractorilor care sunt privaţi de libertate, este consumul de alcool. De la banalele furturi, şi până la infracţiuni cu violenţă, cu un grad de sadism şi de agresivitate extraordinar regăsit în geneza infracţiunilor de omor deosebit de grav.

        Una dintre cele mai răscolitoare situaţii este aceea a unui deţinut multirecidivist, cunoscut ca având un comportament agresiv, violent, sub imperiul băuturilor alcoolice în exces a ucis-o cu sânge rece pe concubina temporară pe care acesta o avea. Fiind într-o stare de ebrietate atât de avansată şi el şi victima încât după ce a omorât-o, acesta a dormit efectiv pe cadavrul concubinei lui. În ziua următoare transportând-o de la etajul III unde locuia, până la parter, trasă de picioare, cu capul căzând pe scările blocului în care locuia, situaţie la care au asistat şi vecinii acestuia. În prezent este condamnat pentru lovituri cauzatoare de moarte şi mai multe infracţiuni de tâlhărie.

Reporter: 

Cum priveşte Biblia problema alcoolismului?

Daniel Cocar, pastor:

În cartea Proverbe, capitolul 23, versetul 20 scrie: „Nu fi printre cei ce beau vin” este poziţia lui Dumnezeu, a Cuvântului lui Dumnezeu. Şi pe urmă versetele 29 şi 30: „Ale cui sunt vaietele, ale cui sunt oftările, ale cui sunt neînţelegerile, ale cui sunt plângerile, ale cui sunt rănile fără pricină, ai cui sunt ochii roşii?” Răspuns: „A celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roşu în pahar şi face mărgăritare şi alunecă uşor dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic.

        Beţia distruge nu numai trupul, nu numai familia. Ci beţia distruge sufletul şi distruge relaţia cu Dumnezeu. Şi alcoolismul este păcat.

Marius Ioana, preot:

Alcoolismul este o patimă, este un păcat pentru că face ca viaţa noastră să se dubleze. Îţi creează o viaţă imaginară aici pe pământ, o viaţă care după câteva ore poate să te readucă în realitatea crudă pe care o trăieşti şi cel mult poate să-ţi ofere un confort oarecare pentru puţinul timp pe care-l petreci într-o stare de ebrietate.

       Viaţa unui om care a căzut în această patimă a alcoolului este tragică nu numai pentru societate, nu numai pentru familie, dar este un dezastru personal. Este tragic din clipă în clipă, din zi în zi, periodic să te dedublezi, este o dramă sufletească. Această dedublare, această recurgere la drogul acesta care este alcoolul.

        Războiul nostru este un război nevăzut cu duhurile acestei lumi care de fiecare dată, parcă-ţi şoptesc la ureche: „Mai încearcă o dată. Lasă, a trecut clipa aceasta, hai să mai fi o dată fericit. Mai încearcă. Uite îţi dau toată lumea! Toată lumea aceasta este a ta!” În momentul în care eşti în stare de ebrietate ai impresia că toată lumea este a ta.

        Este exact ceea ce spunea Diavolul când l-a suit pe Mântuitor pe aripa Templului: „Dacă mi te închini mie Îţi voi da toată lumea!” Şi cam aşa se întâmplă cu cei care cad în patimi. În momentul în care au căzut, de acolo de jos li se pare că lumea este a lor. Este a lor, dar este o lume pierdută pentru ei. Este o lume pierdută…

Reporter:

Renunţarea la alcool datorită schimbării modului de gândire cu ajutorul lui Dumnezeu se face dintr-o dată şi fără urmări nefaste. În schimb, renunţarea la alcool pe baza propriilor eforturi şi cu ajutorul tratamentului medicamentos este o experienţă dificilă. Sevrajul care se instalează în primele zile poate dura mult şi există pericolul recăderii.

Dr.Lucia Rădescu, medic psihiatru:

În sevraj pot apărea crize de mânie, de furie. Pacientul poate fi foarte agitat. În funcţie de personalitatea lui se poate manifesta agresiv faţă de alţii sau faţă de sine. Este un pacient foarte greu de stăpânit, un pacient violent care îşi pune în pericol viaţa lui şi viaţa celor din jur, în funcţie de personalitate.

        Sunt şi cazuri în care pacientul devine foarte deprimat şi sevrajul se manifestă doar prin tulburările sale somatice, prin alterarea stării generale, deshidratare, lipsa poftei de mâncare şi o serie de simptome somatice care arată că organismul său încearcă să se adapteze la, să funcţioneze, să-şi regăsească echilibru sau homeostazia în situaţia întreruperii bruşte de alcool.

Membru AAA:

La liceu am avut un cerc de prieteni cu care ne întâlneam destul de des la chefuri. Fiind la îndemână, simţind nevoia să trec acel prag de timiditate, am început să beau un pahar, două, trei. Mi-a plăcut gustul. Am început să văd cum e şi băutura asta şi cealaltă şi aşa mai departe.

        Şi aşa astăzi am început cu un păhărel, a doua zi am mai băut un păhărel. Păi zic: Dacă merge un păhărel, mai merge încă unu, că ce-i un păhărel?

        Dar nu era nici o problemă. Chiar dacă s-a întâmplat să mă îmbăt, a doua zi îmi era rău. Mă scuzaţi, se întâmpla să vărs. Şi nu mă mai gândeam la băutură săptămâni sau luni de zile.

       Dar crescând, a venit un moment când am simţit deja nevoia să beau zilnic. Este un prag insensibil. Nu pot să spun nici acum când am trecut acel prag invizibil de la un băutor normal, chiar un băutor abuziv să zicem, la faptul că am ajuns dependent de băutură.

CULMEA ESTE CĂ PĂRINŢII PRIETENILOR ŞI PRIETENELOR MELE NE LĂSAU SINGURI ÎN APARTAMENT ŞI NE PUNEAU LA DISPOZIŢIE CANTITĂŢI DESTUL DE SERIOASE DE BĂUTURĂ.

Ajunsesem să fiu atât de degradat, atât de disperat pentru că nu mai puteam să încetez băutul, sub nici o formă încât am hotărât să-mi pun capăt zilelor. Am cochetat câteva săptămâni cu fel şi fel de metode. Am luat nişte somnifere, calmante. Am luat o sticlă de votcă. Le-am înghiţit cu jumate din votcă. Am scris o scrisoare de adio şi m-am culcat.

        După 12 ore m-a găsit soţia într-o comă profundă.

        Se pare că Dumnezeu a avut alte planuri cu mine pentru că mai exist. Am trăit o nouă viaţă acum.

Elena Iacoban:

Diavolul a încercat să-mi ia mintea în aşa fel încât să-mi iau zilele. Şi până acolo am ajuns. Mă gândeam zic: Oh, cât durează? Şi aşa acuma n-o să mă mai ierte soţul meu sau. Mă gândeam: Cât durează în faţa unui tren să mă arunc sau cu o funie la gât sau. Să ştiţi că Diavolul este foarte obraznic şi foarte şmecher.

Petre Stanoievici:

Mă adânceam pe zi ce trecea tot mai mult în mocirla păcatului. S-a predicat în acea seară de 9 martie, din Evanghelia după Luca, de la capitolul 6 unde se vorbeşte din acel text scurt cum Domnul Isus l-a vindecat pe un om cu mâna uscată, mâna paralizată, un om neputincios. Acel om neputincios, din predica pastorului Dugulescu eram eu. Eu care de ani de zile doream să mă las de alcool şi n-am putut. Domnul Isus l-a vindecat pe acel om neputincios. S-a înfiripat în mintea mea gândul că acel Isus poate să mă vindece şi pe mine.

     Vreau să vă mărturisesc, că în acea seară, în cele 40 de minute de predică, Dumnezeu mi-a vorbit în mod deosebit. Şi am avut o stare sufletească deosebită. La terminarea predicii, pastorul Dugulescu a făcut un apel şi a spus: „Dacă cineva doreşte să se împace cu Dumnezeu poate să facă lucrul acesta acum şi aici. Dacă eşti în sală şi doreşti să te împaci cu Dumnezeu arată-I acest lucru.

Daniel Cocar, pastor: 

Vreau să facem un test acum, foarte pe scurt. Gândiţi-vă la cifra 7, puneţi-vă în minte cifra 7. Ne gândim toţi la cifra 7. Acuma nu vă mai gândiţi la cifra 7. Tot acolo ne gândim, nu? Ei, ce să fac ca să-mi scot din minte cifra 7? Trebuie să o înlocuiesc cu altă cifră.

Gândiţi-vă acum la cifra 1000. Împărţiţi 1000 la 4. 250, nu? Ei, împarte 250, cât e 250 împărţit la 2? 125. Deja ţi-ai scos şaptele din minte. Observi?

E adevărat că este un exerciţiu mental dar Isus Cristos spune că creştinimul începe cu un exerciţiu mental acela de schimbare a minţii. Acesta l-am numit eu principiul, principiul înlocuirii. Încearcă-l şi vei vedea că va da rod. Dar cu ce să înlocuieşti? Aici este un mare semn de întrebare.

Reporter: Sugestia psihologiei laice de a căuta ajutorul în noi înşine este ca un fel de prăbuşire spre interior. Creştinismul spune că DOAR Dumnezeu ne poate ridica din mocirlă.Dr. Radu Vraşti, medic psihiatru:

Alcoolicul se prăbuşeşte înspre sine însuşi dar nu mai găseşte nimic nici acolo. El este un om extraordinar de singur.Daniel Cocar, pastor:       

Cu ce se înlocuieşte vidul din tine? Cu două mari valori. Prima este Isus Cristos. Am spus că pentru a deveni creştin, pentru a fi iertat de păcatele tale, pentru a primi puterea lui Dumnezeu în viaţa ta trebuie să-L inviţi pe Isus Cristos în viaţa ta.Pune-te pe genunchi CHIAR ACUM, împreunează mâinile şi roagă-te. Şi spune-I: „Doamne Isuse, recunosc că sunt păcătos, recunosc că am problema aceasta.” Nu-ţi fie jenă să-ţi nominalizezi păcatul. Acesta este primul pas spre eliberare: să-ţi nominalizezi păcatul, să recunoşti: „Da, eu problema aceasta alcoolismul şi nu numai.” Nu-ţi fie ruşine pe urmă să spui: „Doamne Isuse, să devin copilul Tău, vreau să devin creştin, ajută-mă. Te invit Doamne Isuse în inima mea şi te fac Domnul şi Mântuitorul meu personal.

Când din toată inima îl vrei pe Isus Cristos în viaţa ta, când prin credinţă crezi că Isus Cristos a murit pentru tine, crezi că este Dumnezeu, că este Fiul lui Dumnezeu, El va intra în viaţa ta. Şi Duhul lui Dumnezeu va intra în viaţa ta.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/media_oct07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) – Ruina Bisericii Partea II

download-3 (2)

Ruina Bisericii    Partea II

Din punct de vedere profetic, nu numai că Epistolele prezic o înrăutăţire generală a condiţiei Bisericii (din nou, facem referire la Iuda, 2 Timotei, 2 Petru, etc.), dar ele prezic în mod specific judecata asupra ei. Romani 11:11-24 este un exemplu evident. Aici Apostolul spune credincioşilor că ei au fost altoiţi la un măslin ca ramuri sălbatice. Acest pasaj a fost adesea forţat să spună că Biserica a moştenit promisiunile şi poziţia lui Israel, dar o citire onestă a pasajului indică faptul că nici un astfel de gând nu este în mintea Apostolului. De fapt, Bisericii i se spune că şi-a luat locul ei de binecuvântare, şi Israel a fost tăiat, dar temporar. Apoi Apostolul se întoarce către punctul prezent: că poziţia Bisericii în măslin nu este garantată. „Căci dacă Dumnezeu nu a cruţat ramurile naturale, nici pe voi nu vă va cruţa” (Romani 11:21). Concluzia este că Biserica este sub acelaşi fel de responsabilitate în care a eşuat Israelul. Concluzia ulterioară este că eşecul lor, este aşteptată „nici El nu vă va cruţa”.

Noţiunea poziţiei Bisericii ca fiind perfectă în cer nu este contrazisă aici. O privire la Galateni va confirma aceasta. Întregul mesaj al Galatenilor este că promisiunile au fost date lui Avraam, şi Dumnezeu nu promite dacă nu intenţionează să elibereze. Legea a venit mai târziu, şi chiar printre oameni, când cineva a promis, nu putea să altereze aceasta după 400 de ani prin a adăuga stipulaţii. Concluzia este că Legea a fost dată ca să convingă de păcat, şi aceasta îl pune pe Israel sub o responsabilitatea pentru mărturia lui Dumnezeu pe pământ, dar nu poate desface promisiunile făcute lui Avraam. Evrei 6 ne aminteşte de aceasta, „în care Dumnezeu, care a vrut să arate mult mai abundent moştenitorilor promisiunii sfatul imuabil, l-a confirmat printr-un jurământ”. Domnul primite lui Avraam binecuvântare, şi intenţionează să îşi ţină promisiunea, dar Noul Testament insistă că Domnul intenţionează să o împlinească în Hristos.

Aceasta este exact analog faţă de responsabilitatea şi ruina Bisericii. Dumnezeu ne poate foarte bine tăia din măslin. Totuşi, binecuvântarea cerească şi mărturia sunt cele implicate aici. El îşi va împlini promisiunile Sale în Biserică, dar aceasta va fi spre slava şi onoarea Sa. Noi am eşuat, dar El nu o va face. Am putea foarte bine veni sub judecată ca pierzători ai mărturiei lui Dumnezeu pe pământ. Aceasta nu afectează sfaturile Lui eterne, şi nici planurile Sale de a glorifica pe Fiul Său în aceasta.

Punctul important final al învăţăturii Ruinei este că aceasta are rezultate practice în Biserica de astăzi. Dumnezeu nu are nici un plan de a re-crea acea Biserică din Fapte. Dumnezeu nu face nici o lucrare de renovare. Omul a fost pus sub responsabilitate şi a eşuat. El nu va repara în sensul pagubei pe care am făcut-o. Totuşi, există un loc pentru noi în chiar cele mai întunecate zile de corupere din jurul nostru. Chiar şi în cea mai rea ruină a poporului lui Israel în Vechiul Testament, Domnul era conştient de cei care se temeau de El. Noi trebuie să acceptăm faptul că am eşuat, dar să admitem judecata Domnului asupra acesteia. Într-un sens foarte adevărat suntem mai mult sau mai puţini în aşteptarea judecăţii pentru eşecul nostru. Acesta este un timp şi o oportunitatea mare, totuşi, de a practica dependenţa de El. Când am eşuat cel mai mult El se încântă în a se arăta pe Sine ca cel mai tare. Noi ar trebui să fi fost umiliţi de o privire biblică la mărturia prezentă. Nu este nici un motiv de disperare, ci de umilinţă, pocăinţă, şi mai mult decât orice, de a ne arunca în tăria Lui, de a cunoaşte puterea şi harul Său.

http://www.voxdeibaptist.org/Ruina_Biserici02.htm

Lev TOLSTOI – File de jurnal (1907)

Lev Tolstoi (1828-1910), clasic al literaturii universale (vorbind rusa, engleza și franceza) a fost unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii, alături de Fiodor Dostoievski, din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse.

Pe lângă celelalte romane ale sale care l-au făcut celebru (Ana KareninaRăzboi și Pace), Tolstoi scrie romanul Învierea (retipărit, Polirom Iași-2010, ediție jubiiliară) despre care am scris aici, roman care trebuie citit neaparat,  sau,  dacă l-ați citit cu decenii în urmă, cum a fost cazul meu, trebuie recitit cu si mai mare atentie.

În ultimii ani de viață, 1907-1910, cugetărilrile pe teme filozofice eterne și căutarea permanentă a expresiei lor, pentru Tolstoi devine  principala preocupare.

În România, volumul său de cugetări rezultat – Despre Dumnezeu și umaniate, a apărut în 2001 – este tipărit de Humanitas cu titlul Despre Dumnezeu și omdin jurnalul ultimilor ani.

***

Poate greșesc, dar mie mi se pare că abia acum, așa cum sunt, bune sau rele, roadele pomului meu au dat în pârg.

Cât de îngrozit trebuie să se simtă omul singur pe lume, rupt de toate!Dacă, oricât ar rătăci, omul n-ar simți legătura spirituală cu lumea, cu Dumnezeu, n-ar putea trăi. Dacă însă pierde conștiința acestei legături, nu mai poate să trăiască și se omoară. Asta explică aproape toate sinuciderile.

Bucură-te, și iară spun ție, bucură-te. Dacă trăiești cum se cade, bucuria e neîncetată. Îmi dau seama de asta la bătrînețe. Bătrânețea mă bucură. Sunt minute bune când mă bucură și apropierea morții.

Conștiința e limitată în spațiu și timp, dar în sine e independentă. E liberă, dar se poate exprima, manifesta numai în spațiu și timp.

Da, nu Rusia trebuie salvată, ci ceea ce este de milioane și milioane de ori mai scump decât închipuita existență a Rusiei, sufletul nostru.