Închide

Tinerii iranieni se convertesc în masă la creștinism, în ciuda îndoctrinării și represiunii islamice

download-3

 Birsa Tatiana  15-08-2017 

În Iran, creșterea masivă a numărului creștinilor, în rândul tinerilor mai ales, continuă în ciuda eforturilor guvernului islamic de a reprima credința creștină. Până și liderii islamici au recunoscut faptul că din ce în ce mai mulți tineri aleg să îl urmeze pe Cristos, relatează The Christian Post.

Conform agenției iraniene de știri Mohabat News, care informează despre persecuția și situația creștinilor din Iran, numărul creștinilor a crescut exponențial în această țară, în ultimele decenii.

Chiar și liderii religioși islamici, precum ayatollahul Alavi Boroujerdi, au făcut referire la „dovezi clare care arată că tinerii se convertesc la creștinism în Qom și participă la bisericile organizate în case”.  Ayatollahul Makarem Shirazi a tras, de asemenea, un semnal de alarmă cu privire la numărul mare de tineri iranieni care devin creștini, punând aceste convertiri pe seama influențelor străine.

Alți ayatollahi, precum Wahid Khorasani, au acuzat oficialii guvernamentali iranieni de „neglijență în crearea de strategii pentru a se împiedica răspândirea creștinismului în Iran”.

Mohabat News relatează că această creștere mare în numărul tinerilor convertiți are loc în ciuda îndoctrinării islamice vertiginoase a tinerilor în cadrul familiei sau în mediul educațional.

„Guvernul islamic al Iranului alocă bugete masive pentru susținerea organizațiilor care promovează islamul în rândul tinerilor în țară și peste graniță. Dar, „în ciuda acestor eforturi, tinerii iranieni încep să devină din ce în ce mai reticenți față de islam, ceea ce reprezintă un mare motiv de îngrijorare pentru guvernul iranian”.

Centrul pentru Drepturile Omului în Iran, cu sediul la New York, a publicat un raport în iulie, prin care informează că autoritățile iraniene persecută prozeliții, arestând și încarcerând credincioșii, din dorința de a reprima mișcarea creștină.

Același Centru relatează că din iunie 2017, cel puțin 11 iranieni convertiți la creștinism, împreună cu fostul lider al Bisericii Penticostale Asiriene din Iran, au fost pedepsiți cu ani mulți de închisoare de către Curtea Revoluționară din Teheran.

„Creștinii sunt recunoscuți oficial ca minoritate religioasă prin constituție, dar statul continuă să persecute credincioșii, mai ales pe cei convertiți de la islam la creștinism”, a afirmat directorul executiv al Centrului, Hadi Ghaemi.

Guvernul iranian a cheltuit milioane de dolari pe propagandă islamică în toată țara, pe reprimarea creștinismului și închiderea bisericilor. Strategiile au fost, totuși, ineficiente, grupul de misiune Elam Ministries estimând că numărul actual al creștinilor din Iran se ridică la 360 000, în condițiile în care în 1979 acesta era de numai 500.

Liderii bisericilor cred că, în următorii câțiva ani, milioane de noi iranieni se vor alătura comunității creștine, atât este de mare setea spirituală și dezamăgirea resimțită față de regimul islamic, infomează Elam Ministries.

„Dacă rămânem credincioși chemării pe care o avem, convingerea noastră este că vom ajunge să vedem această națiune complet transformată în timpul vieții noastre. Asta pentru că Iranul este o poartă strategică, a cărei comunități creștine va impacta națiunile musulmane din întreaga lume islamică”.

Traducere de Alexandra-Ligia Hojda

https://www.stiricrestine.ro/2017/08/15/tinerii-iranieni-se-convertesc-in-masa-la-crestinism-in-ciuda-indoctrinarii-si-represiunii-islamice/?

TEOLOGII CREŞTINI ŞI EXTRATEREŞTII

download-3

Teologii creştini discută despre posibila existenţă a extratereștrilor

 Descoperirea vieţii inteligente extraterestre ar fi un lucru uimitor în multe feluri, dar ar putea reprezenta o dilemă în special pentru religiile lumii. “Pentru creştini, în special, ar putea fi o poveste dificilă, pentru că sistemul de credință creștină nu permite cu uşurinţă ideea că există alte fiinţe inteligente în univers“, au spus teologii creştini care au participat la simpozionul Navei celor 100 de ani (100 Year Starship), care s-a desfășurat în urmă cu o săptămână, la Orlando, SUA, o reuniune sponsorizată de Agenţia guvernamentală DARPA,  pentru a discuta aspecte legate de  călătoria în univers.

Dar, chiar şi dacă acest  proiect se va realiza, se ridică întrebări precum: „Unde putem pleca? Pe care dintre frumoasele şi coloratele planete să ne stabilim?” Sau „Ce vom trimite pe post de cercetaşi? Oameni, roboţi, androizi?”

Astfel de probleme şi întrebări au dezbătut cei 1.000 de participanţi la simpozionul dedicat Navei celor 100 de Ani, printre care s-au numărat oameni de ştiinţă, ingineri, astronauţi, teologi, dar şi oameni de afaceri sau producători de filme de la Hollywood.

Profesorul Christian Weidemann de la o  universitate creştină din Germania,  într-o discuţie de grup pe consideraţii filozofice şi religioase cu privire la a vizita altei lumi, a adus în discuție întrebarea: ”Isus a murit, de asemenea, pentru ‘klingonieni’?”

Acesta este modul în care a decurs dezbaterea: În cazul în care întreaga creaţie include 125 de miliarde de galaxii, cu sute de miliarde de stele fiecare, cum cred astronomii, atunci ce se întamplă dacă unele din aceste stele au planete cu civilizaţii avansate? Isus Hristos a venit doar pe Pământ sau pe fiecare planetă locuită în univers? De ce să salveze doar pământenii și să ignore celelalte creaturi ale lui Dumnezeu?

 Weidemann, care se descrie ca fiind un creştin protestant, sugerează unele soluţii posibile:

  • “Poate că extratereştrii nu sunt păcătoşi, ca și oamenii, şi, prin urmare, nu au nevoie să  fie salvaţi. “
  • “Să presupunem că fiinţele extraterestre inteligente sunt păcătoase. Dacă este aşa, Isus, de asemenea, le poate salva? “
  • “O altă posibilitate este că Dumnezeu a devenit întrupat în repetate rânduri, şi să fi trimis o versiune a Sa la fiecare planetă locuită.”

Thomas Hoffmann, un pastor protestant din Tulsa, Oklahoma, a declarat că ”Dacă este viaţă descoperită în altă parte, din păcate, trebuie să avem mai multe discuții despre aceasta. Cred că aceasta este o conversaţie foarte profundă, de care avem nevoie.”

Se pare că e o problemă doar a creştinismului“, a  declarat teologul Michael Waltemathe, de la Universitatea din Bochum.

In Islam, de exemplu, Mohamed a fost un profet sau mesager al lui Dumnezeu, Dumnezeu întrupat, astfel încât profeţii s-ar putea să fi vizitat alte planete pentru a salva extratereștrii, a spus el. Şi pentru că hinduşii cred în divinităţi multiple, ar afirma că fiecare civilizaţie de extratereştri are diferite zeităţi.

Cu toate acestea, descoperirea vieţii inteligente extraterestre nu va reprezenta o criză gravă pentru creştinism, a spus Hoffmann. Creştinismul a supravieţuit şi la alte revelaţii ştiinţifice înainte.

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Teologii creştini discută despre posibila existenţă a extratereștrilor – Stiri Crestine.ro

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/teologii-crestini-si-extraterestii/

Temelia care rămâne

download-3

Un profesor danez pe nume Hergaard era cunoscut în urmă cu câțiva ani drept unul dintre liderii ateismului științific din țară; acum însă nu mai este cunoscut pentru aceasta. A publicat în urmă cu puțini ani a doua ediție a uneia dintre cărțile sale, și iată ce a scris în prefața ei:

“Îmi aduc aminte cu un profund sentiment de regret ziua în care am început să scriu această carte; pentru că la acea vreme nu am realizat cu ce săgeți mă voi străpunge. Pe parcursul vieții, prin suferințele și prin durerile ei, sufletul meu a fost zdruncinat, iar temelia pe care credeam că pot să clădesc a fost distrusă. Având o credință sinceră în gloria științei, credeam că am găsit un loc de odihnă sigur în fața oricărei circumstanțe neprevăzute. Însă am fost smuls din această iluzie. Pentru că atunci când a venit furtuna, iar cunoștințele mele au fost învăluite în amărăciune, fibrele științei s-au separat ca o țesătura. Atunci m-am apucat strâns de ajutorul pe care mulți se bizuiesc – am căutat și am găsit pacea prin credința în Dumnezeu. De atunci încoace, fără îndoială că nu am abandonat știința, însă i-am acordat un alt loc în viața mea. Când întunericul acoperă perspectiva lăuntrică, și orice speranță pare să se năruie, potrivit încredințării mele de neclintit – există un singur țărm de ancorare: credința creștină vie și simplă. Fericit este cel care nu își permite să fie dus în extreme, ci se ancorează la timp într-un pământ sigur.”

Ce poveste mișcătoare trebuie să fie în spatele acestor cuvinte grăitoare! Temelia științifică a profesorului nu a putut să reziste greutății necazurilor și suferințelor din viață, ci a fost zdrobită sub puterea lor. A fost nevoit să afle că își cultivase o iluzie. Pe de altă parte însă, ce îndurare mare l-a trezit din visare, la timp pentru a-și găsi o altă temelie, una care să nu cedeze, și pe care să-și clădească o temelie sigură pentru eternitate. După cum spune el însuși: “Fericit este cel… care se ancorează la timp într-un pământ sigur.”

Întrebarea importantă este – ce se va întâmpla atunci când va veni testul? Casa rămâne într-o aparentă siguranță atât timp cât durează vremea bună, dar când vine ploaia, vin și inundațiile, suflă vântul și toate bat asupra casei; abia atunci se dovedește dacă a fost construită pe stâncă sau pe nisip.

Casa ta spirituală va sta sau va cădea, atunci când vor veni încercările? Probabil că nu știi. Despre examenul care încă nu a venit este greu chiar să îți închipui ce ar putea presupune. “Ei bine, fii sigur că încercarea va veni. Uneori vine încet și cu o relativă blândețe, fie prin boală, fie prin întristare, fie prin dezamăgire, fie altele asemenea lor; alteori se năpustește asupra omului deodată și cu asprime, când se ivește înainte moartea. Cât de adesea casa se prăbușește la acest moment! Iar casa se prăbușește din cauza căderii temeliei.”

Astfel, întrebarea conduce către aceasta: pe ce te odihnești tu pentru eternitate? Există o singură temelie care este cu adevărat stâncă. Sunt multe care nu reprezintă altceva, decât nisip. În zilele noastre, știința omenească avansează prin salturi și prin sărituri, iar știința, adesea pe nedrept numită așa, se dezvoltă extraordinar. În consecință, știința devine un mic dumnezeu, și pe deasupra un dumnezeu fals, iar mulțimi de oameni i se închină și o adoră. Ei se întorc de la Dumnezeu, ca să creadă în știință; se îndoiesc de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a crede cuvântul omului.

Care este temelia pe care clădești pentru eternitate? Este pe credința creștină simplă, dar vie – pe scurt, pe Hristos? Nu este nici o altă temelie care să reziste înaintea încercării. Realizând faptul că mai devreme sau mai târziu va trebui să stai înaintea păcatelor tale, care atrag în urma lor moartea și judecata, nimic nu te va ajuta decât sângele prețios al lui Hristos. Temelia care rămâne se găsește în “Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, pe care voi L-ați răstignit, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre morți… El este ‘Piatra disprețuită de voi, ziditorii, care a ajuns cap de unghi’. Și în nimeni altul nu este mântuire, pentru că nu este sub cer nici un alt Nume dat între oameni în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4:10-12).

Clădește pe acea temelie, pe acea stâncă, și vei fi îndreptățit pentru eternitate. Fericit este în adevăr cel care găsește un loc de odihnă, în siguranță față de toate circumstanțele neprevăzute, în Hristos.

Mesagerul evangheliei 1926, p. 1

http://www.clickbible.org/vestea-buna/temelia-care-ramane/

Televizorul care distruge familiile și îi duce pe creștini la compromis

download-3

Un televizor defect - foto de Tina Rataj-Berard - unsplash.com

Când Mihai era tânăr, părinții lui i-au făcut cunoștință cu un prieten de familie. Mihai era încântat pentru că avea cu cine să se joace; părinții lui erau încântați că îl puteau distra pe Mihai atunci când ei erau ocupați.

Pe măsură ce treceau anii, Mihai și prietenul său petreceau ore în șir jucând jocuri video, urmărind concursuri sportive, videoclipuri muzicale și emisiuni distractive. În timp, lucrurile s-au schimbat – prietenul său a început să folosească un limbaj profan și era nerespectuos față de familia lui. Deși mama și tatăl lui nu erau de acord cu aceasta… ce altceva puteau să facă ei? Prietenul lui era precum un membru de familie acum. El l-a învățat pe Mihai cum să se îmbrace, cum să acționeze și chiar cum să-i trateze pe ceilalți. Anumite lucruri nu le admiteau nici părinții lui, chiar el i-a învățat pe aceștia câteva lucruri noi…

Când Mihai a ajuns la vârsta adolescenței, influența prietenului său era evidentă. Mihai petrecea mai mult timp cu el decât cu familia lui. Tatăl și mama lui Mihai erau plecați, așa că prietenului lui l-a învățat despre viață. El l-a introdus pe Mihai către alcooldroguri și pornografie. Tot el i-a explicat cum că sexul înainte de căsătorie nu era un lucru rău; toată lumea o făcea, chiar și cu partenerii de același sex. Surprinzător, părinții lui Mihai i-au permis prietenului său să continue să trăiască în casa lor. În cele din urmă și ei se bucurau de compania lui… că era un mare animator.

Când Mihai a crescut mai mare, a realizat că prietenia lui nu ar fi trebuit să fi continuat niciodată. El credea că influența prietenului său a încurajat la aventura amoroasă a tatălui său, la problema mamei sale cu alcoolul și, în cele din urmă, la divorțul lor; impactul prietenului lui Mihai asupra sa era la fel de devastator.

Astăzi, conștient pe deplin de daunele produse, Mihai încă îi permite prietenului său să locuiască cu el și, uimitor, el încă mai ascultă de sfatul lui. Prietenul lui Mihai are și un nume, este televizorul.

Deși pare fictiv ceea ce ați citit mai sus, povestirea lui Mihai este mai mult fapte decât o ficțiune; este de fapt caracteristica a atâtor de multe cămine de astăzi – ceea ce intră în ele va și produce ceva în cele din urmă. Și lucrul acesta nu-l poate nega nimeni.

Acum câteva decade în urmă, majoritatea programelor de televiziune și filmele de astăzi ar fi șocat publicul. Programele care nu s-ar fi difuzat niciodată pe acea vreme… acum primesc rating-urile cele mai mari.

Probabil că spuneți, „Vremurile se schimbă”. Da, ai dreptate, dar standardele lui Dumnezeu nu. Păcatul care odinioară ne uimea acum ne amuză. Când păcatul începe să ne amuze, noi suntem, de fapt, periculos de aproape de margine: Vai de cei ce numesc răul bine și binele rău (Isaia 5:20).

Pentru cei care se îndoiesc că există un contrast semnificativ dintre Cuvântul lui Dumnezeu și ceea ce promovează cele mai multe programe media și de divertismente, următoarele lucruri s-ar putea să vă surprindă:

Media: Înșeală-ți partenerul de căsnicie, toată lumea o face.
Adevărul: Cel ce comite adulter… își distruge sufletul” (Proverbe 6:32)

Media: Fă sex înainte de căsătorie; experimentează aceasta cu parteneri de același sex.
Adevărul: „Căsătoria să fie cinstită de toți, iar patul să fie păstrat nepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe curvari (sexul în afara căsătoriei) și pe adulteri!” (Evrei 13:4)

Media: Fă avort la greșeala ta; în cele din urmă… e doar un fetus, nu un bebeluș.
Adevărul: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoșteam” (Ieremia 1:5). Psalmul 139:13 spune că Dumnezeu a format părțile mele interioare, El le-a țesut laolaltă în pântecul mamei mele.

Media: Petrece – mănâncă, bea și fii fericit că mâine murim.
Adevărul: „Fiți atenți la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare, cu beții și cu îngrijorările vieții, și astfel ziua aceea [revenirea lui Isus] să vină asupra voastră pe neașteptate” (Luca 21:34)

Media: Lupta în cuști și alte sporturi brutale exemplifică bărbăția; urmați exemplul lor.
Adevărul: Bărbații trebuie să-și iubească soțiile lor și să-și crească copii în frica și învățătura Domnului (vezi Efeseni 5:25 și 6:4).

Media: Nerespectați părinții voștri și sfaturile lor învechite.
Adevărul: „Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta, așa cum ți-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca să ți se lungească zilele” (Deuteronom 5:16).

Ceea ce se promovează cel mai mult în media și ceea ce spune de fapt adevărul este pe departe a fi ceva compatibil. Nu e de mirare că familiile se dezintegrează; îmi este evident faptul că noi am îmbrățișat o atitudine de compromis în națiunea noastră, și, mai trist, în căminele noastre.

Noi, precum mărețul Imperiu Roman care s-a prăbușit cu secole în urmă, ne fărâmițăm din interior. Istoricul Edward Gibbon își amintește de condiția Romei înainte de căderea ei:

1) Creșterea rapidă a divorțurilor și „subminarea demnității și a sanctității căminului”.
2) Creșterea sau mărirea taxelor și cheltuiala fondurilor publice pe mâncare și divertisment.
3) „Nebunia nebună după plăcere și sport; sportul devenea de la an la an tot mai captivant și mai brutal”.
4) Construirea serviciului militar când dușmanul real era în interior – „în însăși decadența poporului”.
5) „Descompunerea credinței religioase; credința se ofilea în a deveni o simplă formă…”.Dacă ar susține careva că media nu ne propulsează în această direcție este ori în pură ignoranță sau în dezmințire.

Cultura este religia exteriorizată. Cu alte cuvinte, cultura din jurul nostru reflectă simplu pe cine și ce valorificăm noi. Felul cum ne îmbrăcăm, ce urmărim, cu cine ne însoțim, la ce ascultăm, și felul cum petrecem timpul nostru, toate acestea vorbesc enorm despre ceea ce nutrim noi. Hrănim oare lucrurile lui Dumnezeu, sau lucrurile lumii? Amintiți-vă, ceea ce intră în minte va ajunge să se vadă ulterior în acțiunile noastre.

Notă: Materialul de mai sus este scris de Shane Idleman(foto alăturat) în site-ul Christian Post pe 3 octombrie 2017. Shane este fondatorul și pastorul bisericii Westside Christian Fellowship din Lancaster, California, în nordul Los Angeles.Predicile, articolele, cărțile și programul său radio poate fi găsit pe site-ul shaneidleman.com sau wcfav.org. El poate fi urmărit pe Facebook aici. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el, această notă de final și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/10/televizorul-care-distruge-familiile-si.html?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/televizorul-care-distruge-familiile-si-ii-duce-pe-crestini-la-compromis/

Telefonul fără fir – de Nicolae Geantă

download-3

Publicat pe 20 August 2017 de ADMIN în ArticoleArticole: Geantă Nicolae

Probabil ați jucat măcar odată în copilărie telefonul fără fir. Un joc nevirtual evident, în care spui ceva în șoaptă unuia la ureche și ajunge altceva la capătul „firului” (grupului)! Un joc gen „unde dai și unde crapă”.

De ceva vreme am înțeles că telefonul fără fir nu e doar un joc de prunci, ci unul practicat și de noi prin biserici. Când un frate a zis una și noi am auzit alta. Apoi mai departe transmitem eronat. Upgradat. Cu TVA. Ori mult, mult mai redus.

Telefonul fără fir este o răstălmăcire a adevărului. Nu de puține ori ni s-a întâmplat să spunem ceva și să fim înțeleși aiminteri. Motiv pentru care am primit etichete nedorite. Uși trântite în nas. Critici. Defăimări…

Spuneam unor frați că vina din știrea telefonului fără fir nu aparține emițătorului. Ci receptorului. El a interpretat cum a dorit. Sau cum a auzit de la intermediari. Și din țânțăr a făcut armăsar! Sau din elefant un purice…

Telefonul fără fir a distorsionat chiar imaginea Domnului Hristos, a Bibliei, a Evangheliei în special. Așa au apărut ereziile, sectarismul, legalismul, libertinismul, dezbinarea… Spuneam unor tineri din Chicago că problema interpretării telefonului fără fir ține de mine. Aud ceva, nu cercetez deloc, cred și cataloghez. Fac totul după cutia mea. Ea ca și cum aș turna într-un rezervor de 500 centimetrii cubi un volum pentru 3500! Înghite numai cât are capacitate.

Telefonul fără fir alungă oamenii din biserici, din anturaje. E antisocial. Este un vârf al decăderii morale. „Și un mut dacă ar fi pus la acest telefon, la capătul firului celălalt s-ar spune cuvinte pe care el nu le-a rostit”, îmi spunea astăzi Vlad Schlezak! La asta nu mă gândisem…

Când spun „telefonul fără fir” nu mă gândesc la bârfe. Ci la adevăruri pe care le-am preluat și le transmitem diluat. Pe care le transformăm în certitudini. Încredințări. Le făcum legi. Fundamente.

Cum scap de telefonul fără fir? Simplu: mă ridic din când în când în picioare și întreb în gura mare: „Aici ce-ați dorit să spuneți?” „Este corect?”.

Fraților, apostolul Pavel ne-a îndemnat să „cercetăm totul și să păstrăm ce este bun”. Telefonul fără fir e tocmai opusul paulin: păstrează ce primești fără să cercetezi! Adică fără corecturi. Pentru că telefonul fără fir transmite mesaje care nu păstrează integritatea jocului. Iar viața cu Hristos nu e o joacă!

Nicolae.Geantă
Norridge, Chicago

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Telefonul fără fir – de Nicolae Geantă

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/telefonul-fara-fir-de-nicolae-geanta/

CROAȚIA. Cum a subminat parteneriatul civil căsătoria: Cuplurile de același sex pot lua copii în plasament chiar și după definirea în Constituție a căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie — Știri pentru viață

de Redacția Stiripentruviata.ro Situația noii legi a plasamentului familial din Croația ilustrează perfect argumentul că legalizarea „parteneriatului civil” deschide ușa pentru „căsătoria” între homosexuali și adopția de copii de către aceștia, chiar și dacă în Constituție căsătoria este definită ca uniune între un bărbat și o femeie! Ce se întâmplă în Croația confirmă că parteneriatul… via […]

Ioan Cocuț 1906 – ? din Topa

Ioan Cocuț este frate cu Irina, mama fratelui Iosif Țon și putem face legătura între cei doi mari predicatori. Revista  „Farul Mântuirii” publică un articol despre fratele Ioan Cocuț sub titlul: „Un mare predicator într-o mare biserică”. În anul 1930, Vasile Berbecar spune despre Ioan Cocuț: „Constatăm că Dumnezeu ne-a cinstit în persoana fratelui Cocuț, nu numai un mare predicator, ci și un om cu largi cunoștințe Evanghelice și medode practice.”

Fratele Ioan Cocuț vede lumina zilei în luna iulie 1906 în localitatea Topa, din județul Cluj, din părinți baptiști, Teodor și Floare. În Topa a copilărit și s-a remarcat printr-o istețime rară și o profundă religiozitate.

În anul 1913, pe când avea doar 7 ani, pierde pe cine-i, era mai drag, adică mama, rămânând orfan, dar tata i-a asigurat o viață liniștită și copilul Ioan, cugeta la mama lui că s-a dus și totuși îl vede din cer.

Deși era copil de pocăit, a simțit că este păcătos și că are nevoie de Mântuitorul și în vara anului 1922 pășește în apa botezului, dovedind ascultare față de Domnul Isus.

În anul 1924 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București, pe care îl termină în anul 1928.

În numărul 18 al revistei „Farul Mântuirii” din anul 1926, îi apare prima poezie numită: „Isus și noi”.

În 1928 la Congresul Uniunii Tineretului Baptist din România, ținut la Curtici, fratele a fost ales ca Secretar General al Uniunii pe 3 ani.

Din anul 1928 apar primele traduceri ale fratelui Ioan Cocuț în paginile revistei „Farul Mântuirii”.

În ziua de 27 ianuarie 1929 fratele Ioan Cocuț este ordinat că păstor la Biserica Creștină Baptistă din Buteni, de frații: Teodor Sida și Mihai Vicaș. În ziua de 11 iunie 1930 se întrunește Comitetul Uniunii Tineretului Baptist din România și al Școlilor Duminecale și hotărăsc să îl aleagă pe fratele Ioan Cocuț ca misionar al celor două organizații baptiste și să intre în slujire din ziua de 15 iunie 1930. Au participat următorii frați: Ioan Ungureanu, Ioan Socaciu, Ioan Dan și Vasile Berbecar.

În anul 1933 scrie cartea: „Viața dr. David Livingstone”

În anul 1935 intră în vizorul celor ce-și spuneau botezați cu Duhul Sfânt, dar fără să își dezvăluie adevărata identitate și printr-un articol numit: „O punere la punct”, este în adevăr pus la punct.

În 1938 era secretarul Uniunii Baptiste din România.

În vara anului 1939 păstorește Biserica Creștină Baptistă Română din Akron, Ohio, S.U.A. până în luna aprilie 1945.

A fost un bun traducător de cărți și a adus o îmbogățire  literaturii baptiste prin cartea sa: ”Credința și misiunea Baptistă”. A tradus: ”Inima Vechiului Testament, de John R. Sampey.”

A scris și tradus multe articole din revistele noastre baptiste.

A fost redactor al revistei „Farul Creștin” de la înființare, anul 1933 și până în anul 1939 când pleacă în America la studii.

Datele despre fratele Ioan Cocuț ni se opresc în anul 1945, de aici nu am mai găsit ceva din viața fratelui. Vă rog, cine știe ceva, să îmi ofere date. Mulțumesc.

Surse:

Alexa Popovici

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Glasul Tineretului Baptist

Istoria Baptiștilor Români din America

Istorie Baptistă

https://wordpress.com/read/feeds/94707255

ISTORIA BISERICII CREȘTINE BAPTISTE MACEA, JUD. ARAD

http://bisericabaptistamacea.ro/

Documentele istorice existente (multe au fost distruse în vremea lui Antonescu când şi bisericile au fost închise) şi mărturiile unor fraţi arată că Biserica Baptistă din Macea a luat fiinţă prin lucrarea făcută de lucrătorii din Curtici. Cel mai entuziasmat lucrător a fost dobaşul de la primărie în persoana fratelui Clepea Teodor, care a fost de fapt primul bărbat convertit din judeţul Arad. Prin el Cuvântul lui Dumnezeu a fost semănat şi a găsit pământ bun. În vara anului 1892, mai precis în ziua de Rusalii, are loc în com. Macea primul botez Nou-Testamental când sunt botezaţi primii 14 membrii. Ei au fost: Gheorghe Crişan, Ioan Crişan, Gheorghe Clepea, Ştefan Mureşan, Ioan Şimăndan, Ioan Cazan, Ioan Borlodan, Axente Pecican, Ştefan Sferdian, Dumitru Ardelean, Mihai Pantea, Gligor Pantea, Gligor Şimăndan şi Mihai Buta. Cu aceştia s-a constituit Biserica Creştină Baptistă din Macea jud. Arad. De observat un lucru foarte curios, acest grup este format numai din bărbaţi, n-a fost nici o femeie. Anul 1892 în care a luat fiinţă Biserica din Macea a fost un an deosebit pentru că în această zonă a ţării au luat fiinţă mai multe biserici, printre care putem aminti cele din: Şiclău, Otlaca, Socodor şi Nădab. Imediat după botez a fost ales predicator Gheorghe Crişan, care nu după mult timp a fost ordinat şi a devenit predicator cercual. El este cel care are să oficieze primul botez la Buteni. În anii 1900-1902 se construieşte prima casă de rugăciune, care în timp se reamenajează de mai multe ori până ajunge în forma de astăzi. De la înfiinţare până în anul 1903, biserica a cunoscut o dezvoltare numerică şi spirituală deosebită, la numărul lor s-au adăugat încă 50 de membrii. În anul 1903 din pricina unor neînţelegeri pe chestiune de conducere a bisericii, un grup de membrii au trecut la credinţa adventistă, slăbind numeric biserica, spiritual însă ea a fost însă susţinută de prezenţa şi puterea Domnului Isus, care este Capul ei şi promite: Evrei 13:5 „Nici de cum n-am să te las, cu nici un chip n-am să te părăsesc. „A şa se face că biserica creşte numeric din nou, astfel că ajunge pe parcursul anilor la un frumos număr de membri: – în anul 1922 are 100 de membrii, plus aparţinători

-în anul 1940 are 150 de membrii, plus aparţinători
– în anul 1970 are 222 de membrii, plus aparţinătoriÎn anul 1942 şi până în 1944 datorită guvernului condus de generalul Antonescu alături de celelalte biserici din România şi Biserica Baptistă din Macea a fost închisă. În această perioadă Biserica s-a menţinut prin părtăşiile ţinute în ascuns de către fraţi. În anul 1944 când s-a redeschis biserica, tânărul frate Costea Mihai a alergat din casă în casă la fraţi, adunându-i la casa de rugăciune, ca un sol al lui Dumnezeu. De atunci şi până astăzi credincioşii baptişti din Macea se bucură de acest locaş de închinăciune unde au gustat binecuvântările lui Dumnezeu la închinare.

Lucrătorii Bisericii

Bisericile Baptiste au numai două feluri de slujitori: păstori şi diaconi. Aceştia conduc lucrările spirituale şi materiale ale bisericii, după învăţătura Sfintelor Scripturi. După cum s-a putut observa, încă de la înfiinţarea bisericii a fost ales predicator fratele Crişan Gheorghe care a fost ordinat şi a devenit predicator cercual – şi astfel lucreză în bisericile: loc. Buteni, unde a ţinut primul botez când este botezat şi Teodor Sida, loc. Pecica, unde la 9 octombrie 1898 botează primii 5 credincioşi din oraşul Arad, Arad-Micălaca, Arad-Pîrneava precum şi la Şiria. După plecarea fratelui Gheorghe Crişan au fost numiţi fraţii Gheorghe Clepea şi Sferdean Ştefan ca să continue lucrarea de răspândire a Cuvântului Sfânt. Apoi de-a lungul anilor au urmat şi alţii din care amintim pe fraţii: Ardelean Dumitru, Buţurcă Iacob, Ineuan Gligor, Deiac Pavel, Ciumedean Florea, Brădean Ştefan, Sfăt Iacov, Buţurcă Gheorghe, Pecican Mihai, Buta Gheorghe. Printre păstorii care au păstorit această biserică amintim fraţii: Popa Pavel, Costea Petru, Ţeţ Gheorghe, Lăscău Petru şi Mureşan Vasile. în prezent Biserica este slujită de către fratele păstor Şurtea Gheorghe ajutat de cei doi diaconi ordinaţi, fratele Ardelean Petrică şi fratele Anghelina Traian.

Înzestrarea şi dezvoltarea materială

Încă de la început s-a pus problema construirii unui local de închinare, aşa că în anul 1900 Biserica hotărăşte construirea unui local specific pentru oficierea serviciilor de închinare. Chiar din anul 1900 începe construirea actualei clădiri. Fraţii au primit un sprijin substanţial din partea multor cetăţeni din comună, inclusiv a grofului care a şi donat terenul. În anul 1908 s-a cumpărat orga cu fluiere, tot în acea perioadă s-a construit casa parohială, iar în anul 1926 s-a construit sala de repetiţii (sobiţa). În anul 1931 s-au efectuat lucrări de reparaţii capitale la clădirea bisericii, fratele Sfăt Iacov conduce lucrările, iar fratele Ineuan Gligor în 1935 donează întreaga cantitate de material lemnos necesară. Instrumentele de suflat au fost cumpărate prin contribuţia membrilor bisericii în anul 1946. În anul 1968 se construieşte gardul care împrejmuieşte biserica şi se zugrăveşte interiorul bisericii. În anul 1974 şi până în anul 1975 se face o altă reparaţie capitală în care exteriorul bisericii este adus la forma de astăzi, îmbrăcat în ceramică de către fratele Ordodi Andrei din Pecica împreună cu cei doi fii ai dânsului şi echipa sa. În anul 1980 se reface interiorul bisericii de către fratele Raţiu, care-l pictează. Tot atunci s-au pus lambriurile şi s-au făcut băncile cu spate de jos, de către familia fratelui Mureşan Vasile. În anul 2004 datorită umezelii din pereţi se reface interiorul şi parte din exterior. În anul 2007 se schimbă geamurile şi uşile vechi cu acele actuale de termopan.

Dezvoltarea cântului în biserică

Încă de la început, din dorinţa de a cânta cât mai bine şi mai frumos spre slava lui Dumnezeu, fraţii au înfiinţat un cor care a fost instruit de către fratele Sfăt Ştefan, apoi lucrarea aceasta a fost continuată de fraţii: Buţurcă Gheorghe, Ştiubei Petru, Popovici Ioan, Buta Gheorghe, Costea Mihai, Bercea Traian, Sferdean Ştefan, Henţ Alexa, Luluşa Teofil, Luluşa Ioan şi în prezent fraţii Luluşa Cornel şi Anghelina Bogdan. Fanfara a luat fiinţă în anul 1946 şi a fost instruită de fratele Bercea Traian, care a fost adus de la Dieci special pentru această lucrare. Apoi pe la pupitru au mai urmat şi fraţii: Sferdian Ştefan, Henţ Alexa, Henţ Liviu, Luluşa Teofil şi în prezent fratele Luluşa Cornel. Biserica de-a lungul anilor a avut şi orchestră care a fost înfiinţată de fratele Bercea Traian, după o perioadă de întrerupere este reluată activitatea sub conducerea fratelui Luluşa Ioan, iar urmează o perioadă de întrerupere şi se reia activitatea sub îndrumarea fratelui Bercea Traian ajutat de fratele Anghelina Traian. în prezent orchestra nu activează. Corul bărbătesc a fost înfiinţat de către fratele Luluşa Teofil şi urmat de fratele Luluşa Cornel. În anii ’80 biserica a avut un frumos cor de tineri care a fost înfiinţat de către fratele Ardelean Ştefan ajutat de fratele Henţ Liviu şi o perioadă scurtă fratele Abrudan Doru. Iar în prezent un grup de tineri laudă pe Domnul. Copii au fost de mici ajutaţi, de-a lungul anilor să crească spiritual, să înveţe din Cuvântul Domnului şi să cânte, de către: sora Anghelina Ligia, fraţii Anghelina Marius, Anghelina Bogdan, sora Ardelean Liliana, Drăgan Dorina şi în prezent sora Luluşa Dana ajutată de către Ardelean Iulia şi Tatu Raluca.

Pentru toate acestea se cuvine să spunem astăzi plini de bucurie:”Mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos…

Material adunat şi redactat de către Anghelina Traian ajutat de Anghelina Valentin

http://bisericabaptistamacea.ro/

Către deputatul USR care L-a batjocorit pe Cristos…

download-3 (2)

Domnule deputat dacă faceți politică așa cum vă dați cu părerea despre Isus Cristos înseamnă că e vai și amar de politica pe care o faceți și țineți ocupat un post degeaba. Eu când îmi dau cu părerea despre ceva anume citesc, caut mai multe surse, meditez asupra subiectului și apoi caut să vin înaintea oamenilor cu ceva avizat, chiar dacă acel subiect nu reprezintă valorile și credința mea.

Dar ușurința cu care ați vorbit despre Isus Cristos și despre sfânta familie în care El s-a născut ne arată cât de mult prețuiți credința poporului care v-a votat. Dacă v-ar fi votat batjocoritorii lui Cristos cu care vă asociați nu ați fi avut șansa să spuneți aberațiile acelea de la un pupitru atât de valoros.

Pentru documentarea dvs., aș vrea să știți că Acel Copil, care nu era al lui Iosif, totuși nu era din flori cum ați insinuat, ci era zămislit prin miracolul numit nașterea din Fecioară, prin intervenția Duhului Sfânt, unic în istoria omenirii. Și dacă ați încerca să ne ziceți că acest “miracol” exista și la alte popoare cât și la egipteni a căror Zeu Tată fecunda mamele faraonilor, vreau să vă zic că în nicio credință nu există nașterea dintr-o Fecioară, o femeie pură. Oricât a încercat Satana să imite acest act în alte religii și panteoane, a omis nașterea prin puritatea unei fecioare. Maria era sfântă, mintea și trupul ei nu au fost niciodată pătrunse de pervertirea acestei lumi, pervertire sexuală pe care voi, majoritatea din partid, o promovați prin susținerea desfrânaților.

Aș vrea să știti că Isus nu s-a născut într-o familie care trăia în concubinaj cum ați insinuat. Iosif a luat-o de nevastă, dar nu a cunoscut-o în sensul intim până când Isus s-a născut. Așadar, Isus s-a născut într-o familie, iar Iosif și Maria nu mai erau de câteva luni bune doar logodnici. Oricât ați vrea voi să susțineți concubinajul, nu e nimerit să aduceți în susținerea acestuia cazul lui Isus și a familiei în care El s-a născut.

Încercarea de a ne aminti de copiii abandonați ai României nu e rea, e de apreciat. Dar nu așa, nu aruncând mizerie asupra a ceea ce noi avem mai sfânt. Nicio clipă Biblia nu ne vorbește de familia sfântă ca fiind o familie cu o mamă care a venit cu un copil acasă făcut cu cine știe cine, iar Iosif a închis ochii la un presupus act de curvie doar că era bătrân, ci Isus avea Tată, da, Tatăl Lui a fost și este Dumnezeu. Dar oricum nu avem pretenții să pricepeți un mesaj duhovnicesc, pentru că așa cum ne spune Apostolul Pavel, lucrurile duhovnicești se judecă cu o minte duhovnicească, nu cu una firească, care nu poate pricepe un miracol, acela al nașterii din Fecioară.

Sper să vă treziți și să veniți cu discursuri mai inspirate, pentru a nu face umbră degeaba acelui pupitru și pentru a nu ne face să ne dăm din nou palme ascultându-vă.

Toni Berbece

Către deputatul USR care L-a batjocorit pe Cristos…

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, pune declarațiile lui Iulian Bulai (USR) despre Nașterea Domnului pe seama „obrăzniciei provenite din incultura și ideologizarea dezonorante”. Ulterior, Bulai și-a cerut scuze FacebookTwitter

download-3 (2)

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, pune declarațiile lui Iulian Bulai (USR) despre Nașterea Domnului pe seama „obrăzniciei provenite din incultura și ideologizarea dezonorante”. Ulterior, Bulai și-a cerut scuze
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, reacționează la postarea făcută de deputatul USR Iulian Bulai pe pagina sa de Facebook, unde acesta încerca să compare Nașterea Domnului Iisus Hristos cu situația unei familii netradiționale postmoderne, militând pentru adopții internaționale în cazul copiilor români proveniți din familii dezorganizate.
„Patriarhia Română nu comentează declarații al căror grad de penibilitate este întrecut doar de acela al obrăzniciei provenite din incultura și ideologizarea dezonorante ale celor care le fac. A profera o blasfemie în preajma sărbătorii Crăciunului într-o țară eminamente creștină spune totul despre autorul ei”, se arată într-un mesaj transmis de Vasile Bănescu, citat de Antena3.
În prima zi de Crăciun, parlamentarul USR Iulian Bulai a postat pe pagina sa de social media un eseu în care, pornind de la o interpretare postmodernă a situației Sfintei Familii a Mântuitorului, vorbește despre soarta copiilor proveniți din familii descompuse, greu adoptabili sau deveniți victime ale traficului de ființe umane. Controversata postare a stârnit circa 3000 de comentarii până la ora publicării acestui articol. În a doua zi de Crăciun, politicianul revine cu o fotografie a ieslei cu pruncul Iisus, dintr-un lăcaș de cult catolic, cu mesajul „Mii de copii așteaptă o familie în România…Adopția este o soluție pentru ei. În țară sau în străinătate”. Deducem că miza postării anterioare era grija pentru copiii români greu adoptabili și redeschiderea adopțiilor internaționale.
Ulterior, în a treia zi de Crăciun, Iulian Bulai a venit cu o a treia postare, în replică la scandalul declanșat de alegațiile sale despre Sfânta Familie a Mântuitorului, din postarea de pe 25 Decembrie. El a explicat că este creștin catolic practicant, că nu a dorit decât să găsească sensuri noi unor cuvinte milenare și să pună credința în practică, prin găsirea unor soluții pentru „comunitățile disfuncționale”. În final, își cere iertare dacă a supărat pe cineva și pledează pentru credința vie transformată în fapte, nu doar în „tradiții și mâncare și băutură și festinul de după post”. Totuși, Bulai declară că nu dorește să fie judecător al altora, ci tolerant.
„Sunt creștin catolic practicant. Soția este luterană. Copiii sunt botezați în Biserica Romano Catolică. Am fost la Litughie și în Ajun și de Crăciun. Trăiesc foarte dinamic și activ credință mea. Asta mă provoacă de fiecare dată la o contextualizare a textelor pe care le aud și le citesc.
Implicarea mea în politică este determinată în mare parte de credință mea. Care mă îndeamnă să las o lume mai bună decât cea pe care am găsit-o. Familia sfântă și atipică din Nazaret este un model de familie care reușește să treacă peste multe greutăți, depășind tiparele clasice. Atât acum 2000 de ani cât și acum. Este un mister: un copil-Dumnezeu apărut din senin în pântecele unei tinere fecioare, cu doi tați asumați, dar niciun tată biologic: unul divin și unul pământesc, reușește să creeze necontenit dezbatere și implicare.
Misterul acestui bebeluș constituie parte a bazei civilizației noastre. De aceea mi-am permis să îmi însușesc acest mesaj în mod personal. De fapt cred că despre asta este și credința și teologia: a găsi mereu noi sensuri ale unor cuvinte milenare. Și a transforma cuvintele și credința în fapte.
În opinia mea, Crăciunul oferă o oportunitate uriașă despre a vorbi despre probleme noastre, dar și despre soluții la aceste probleme. De exemplu am putea vorbi despre cât de disfuncționale sunt comunitățile noastre.
Nu a fost în intenția mea să tulbur acest timp sfânt, ci să pun în context și perspectivă povestea nașterii lui Isus. Cu cuvinte sincere și asumare. Dacă am supărat pe cineva, în mod evident îmi cer iertare.
În avion băiatul mi-a cerut să mai citim încă o dată povestea nașterii lui Isus. Am scos cartea care ne însoțeste mereu în aceste zile. Am citit-o cu drag, ca de fiecare dată.
Crăciun fericit tuturor! Dacă se poate și cu credință vie asumată care să se transforme în fapte, ar fi excelent. Dacă e doar cu tradiții și mâncare și băutură și festinul de după post, e chiar ok. Toleranța e o valoare importantă pentru mine.Cine sunt eu să judec pe alții? Zile frumoase de sărbătoare vă doresc în continuare”, a scris Iulian Bulai, vineri, pe pagina sa de Facebook.

Deputat USR, spulberat de internauți după ce a postat un mesaj de Crăciun în care spune că Iisus a fost un copil „provenind dintr-o familie ciudată”, cu „o mamă surogat” și cu un tată care „n-a contribuit la paternitate”

download-3 (2)

Deputat USR, spulberat de internauți după ce a postat un mesaj de Crăciun în care spune că Iisus a fost un copil „provenind dintr-o familie ciudată”, cu „o mamă surogat” și cu un tată care „n-a contribuit la paternitate”Foto:Iulian Bulai Facebook
În ziua în care milioane de creștini din întraga lumea au sărbătorit minunea Nașterii Domnului, un deputat USR a găsit ”insipirația” de a posta pe Facebook un mesaj care a scandalizat mediul online. Deputatul USR Iulian Bulai vorbește despre nașterea Domnului, care este un copil sărac, provenind „dintr-o familie ciudată”, cu „o mamă surogat” și un tată care „acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea”, trece apoi la copiii aflați în grija statului și la câte adopții au loc în România, amintește și de cazul Țăndărei, pentru ca, în final, mesajul său de Crăciun să se încheie apoteotic. „Asta arată multe comunități eșuate sau cvasi eșuate în România. Comunități eșuate la fel de mult ca cea din Betleem de acum 2000 de ani. Eșuate din lipsă de implicare a celor din jur”. Anul acesta, de sfintele sărbători de Paști, același deputat USR susține că „Învierea este și despre tentativa unui grup criminal organizat de a promova un fake-news, mituind martorii și promovând un mesaj fals, ceea ce se întâmplă și în zilele de astăzi, la tv, pe stradă, sau în Parlament”.
Acesta este mesajul deputatului USR:

„Un copil. Sărac și provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinerețe și o mamă adolescentă. Apărut în lume fără ca părinții lui să fi făcut dragoste. Cu o mamă surogat și un tată care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea. Refuzat de comunitate. Născut fără ca părinții să fi fost căsătoriți, doar logodiți. Nașterea lui arată extradordinarul dar și limitele societății în care a apărut.
Acum 2000 de ani s-au întâmplat cele scrise mai sus. Soarta lui este astăzi împărtășită de mulți copii din România, dar care nu au avut alături părinți atât de iubitori. Avem peste 50.000 de copii în grija statului. Peste 3000 de copii anual dați spre adopție. Mai mult de o treime din cei 3000 nu își găsesc o familie. Anual aprox. 2000 de copii sunt declarați greu adoptabili-nimeni nu îi vrea în România. Peste 1000 de copii români au fost traficați doar în UK până în 2007. Recent, justiția română nu a găsit niciun vinovat din cele câteva zeci/ sute care ar fi fost implicați în traficul a aproape 200 de copii din Țăndărei. Acesta este cel mai mediatizat caz recent de trafic de ființe umane din România, dar nicidecum singurul.
Asta arată multe comunități eșuate sau cvasi eșuate în România. Comunități eșuate la fel de mult ca cea din Betleem de acum 2000 de ani. Eșuate din lipsă de implicare a celor din jur.
În fața atâtor comunități eșuate, noi avem șansa de a umple locul păstorilor și magilor care au dat o mână de ajutor acum 2000 de ani. Într-o Românie cu mulți baronași și combinatori, politicienii onești ar trebui să fie păstorii și magii zilelor noastre care dau o mână de ajutor celor care au nevoie: comunități eșuate cu nevoie de solidaritate, generozitate și bună gestionare a bugetului local. În interesul părinților și pruncilor.
Pentru mine și despre asta este Crăciunul: implicare în comunitatea locală pentru cei mai vulnerabili și măsuri de intervenție din partea comunității dincolo de incapacitățile individului.
Crăciun fericit tuturor!”
Reacțiile internauților la acest mesaj au fost pe măsură.  Dacă unii admiră curajul deputatului USR, restul îi transmit „numai de bine”.
Stefan Manoil Iulică a scris: „Ce mare handicap porți? O fi doctrina bolșevică, ai fi mâncat stricat, ori ți-a fătat mintea pe inserat? Cum poți spune asemenea …idioțenii, tu pe cine reprezinți, stai jos nota 0 barat!”
Mihoci Manuela a comentat: „Rușine, totuși sunteți catolic, dintr-un sat cu rădăcini catolice bine ancorat în credință. Decât să smintiți pe alții, mai bine nu postați nimic; vă faceți un bine și dv. și celor care vă citesc prin marea grădină a Fb-ului”.
Iuliana Iuli:  „Într- o zi, ” mama surogat” și ” copilul nelegitim”, îți vor arăta locul meritat.
Poate că nici nu va fi foarte târziu și atunci, îi vei implora să- ți mai dea un minut”.
Gina Artenie a scris: „Ce pretenții să ai de la usr, atata timp cat un deputat o numeste pe Maica Domnului „mama surogat”? Nu sunt fanatica ortodoxa, dar suna foarte urat…Sa va fie rusine! Sa le spuneti si batranelor din comuna din care veniti din judetul Neamt ca Fecioara Maria a fost „mamă surogat”. Cu aceste cuvinte m-ati determinat sa nu va mai urmaresc. La urma urmei, nu sunteti decat un alt politician surogat”.
Oana Adăscăliței: „Lăsând deoparte analogia total neinspirata si momentul total nepotrivit pentru a face această postare, va rog insistent sa menționați câteva lucruri concrete pe care le-ați făcut dumneavoastra pentru COPIII aceștia, sau macar pentru cei din comunitatea stricta pe care o reprezentați cu ” atâta demnitate”. Si, va rog , nu ma trimiteți la un coleg/colega care se ocupă de aceste aspecte … ca de 30 de ani suntem sătui sa fim trimiși la o altă ușă. Cred ca ati subestimat considerabil nivelul intelectual al electoratului dumneavoastra”.
Georgiana Marian Mihai: „Un copil. Sărac și provenit dintr-o familie foarte ciudată”. Domnule Bulai singurul ciudat sunteți dvs. În zi sfântă să va legați de valorile creștine nu stă bine unei persoane publice, dacă erați inteligent găseați o altă comparație, sau asta ați dorit să stârniți polemici.
Oana Gharbi: „Deci dacă Maria era mamă-surogat, înseamnă ca nu era mama biologica a lui Iisus. Ne spuneti și cine e mama lui biologică, in cazul ăsta? Ca văd ca tocmai ați inventat un nou mister. Dan Brown era mic copil pe lângă USR. Nici nu știu pe ce sa va invit sa puneți mâna mai întâi: pe Biblie sau pe un articol medical.”

BOTEZUL ȘI ISPITIREA LUI ISUS CRISTOS Matei 3:1-17, Matei 4:1-17, ARDELEAN VIOREL

download-3 (2)

1). INTRODUCERE, MATEI ȘI EVANGHELIA DUPĂ MATEI

2). DE CE NU RECUNOSC EVREII PE MESIA

3). CRISTOLOGIE – despre Isus Cristos – Recunoaşterea divinităţii lui Isus

4). BOTEZUL LUI ISUS

5). OMUL ISUS – OMUL ADAM

6). ISPITIREA

7). APLICAȚIE

8). Bibliografie

1). INTRODUCERE. În faţa lui Dumnezeu este necesară sinceritatea, obiectivitate  şi onestitate  în faţa Cuvântului scris în Biblie.   De  asemenea Rugăciunea şi Postul, erau practici ale credincioşilor în Vechiul Testament şi Noul Testament care asigurau credinciosului relaţia corectă cu Dumnezeu. Forma  s-a schimbat, dar esenţa, fondul au rămas aceleaşi. Isaia vorbeşte despre post .  Isaia 58:6  Iată postul plăcut Mie: desleagă lanţurile răutăţii, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; 7  împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău, la fel spune  Ieremia în urma păcatelor făcute de popor şi împărat Ieremia 14:12  Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.”  iar Isus Cristos  atinge  și El problema  Matei 6:5  Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. 6  Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Mat.cap.6) Se pune în contrast aspectul exterior cu starea inimii. Cifra 40 este un număr repetabil în Biblie. (Ex.34:28 Moise pe muntele Sinai, Deutr.9:18 Moise după ce a rupt tablele, (1 Regi 19:8 Ilie în drum spre muntele Horeb, iar în Matei 4:2 unde găsim ispitirea lui Iisus Cristos). În alfabetul ebraic o literă  înseamnă o literă,  un cuvânt, un număr dar şi o idee.  Numărul 4 însemnă d  este dhalet ce înseamnă uşă fiind sugestiv  în sensul că există posibilitatea de a comunica cu Dumnezeu. Moise şi Ilie ai postit 40 de zile  şi nopţi. În Noul Testament îi găsim împreună cu Cristos pe muntele schimbării la faţă. Matei 17:3  Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.  În momentul botezului sau după în viaţa lui Isus Cristos apar elemente noi ca puterea de a face minuni fără limită,  o refacere totală a conştiinţei Sale pe care a avut-o înainte de întrupare dar şi o perspectivă clară asupra lucrării pe care urma să o facă, adică CRUCEA.  Momentul ispitirii a intrat în planul lui Dumnezeu. Au participat: Isus Cristos, Satana, Duhul Sfânt şi îngerii.  Ispita vizează întotdeauna ruperea relaţiei cu Dumnezeu ! Matei[1] era unul din cei 12 apostoli, fiul lui Levi, vameş de meserie, era urât de popor pentru că aduna bogăţii materiale pentru romani care ia cucerit. Este Chemat de Isus, lasă totul şi pleacă cu El. Ulterior îi găsim numele în texte ca (Matei 10:3; Marcu 3:18,  Luca 6:15,  Faptele Apostolilor 1:13  etc). Isus a stata la masă  de mai multe ori cu vameşii şi fariseii şi este acuzat de acest lucru dar El le răspunde „Marcu 7:6  Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.  Despre[2] el tradiţia spune că a predicat 15  ani în Palestina, ulterior a mers între păgâni şi moare de moarte bună în  Etiopia sau Paletina. Destinatarul cărții este poporul evreu ea a fost scrisă în limba aramaică şi îl prezintă pe Mesia ca cel aşteptat de poporul evreu dovedind acest lucru cu citate din Vechiul Testament. Evanghelia după Matei[3] . Între Vechiul Testament și Noul Testamnet au fost 400 de ani în care Dumnezeu nu a mai vorbit poporului evreu prin proroci, ei având  doar Legea dată de Moise. Între Testamente există, o relație în sensul că Vechiul Testament stă la baza Noului Testament ideea predominantă fiind împlinirea prorociilor din Vechiul Testament în Noului Testament, Vechiul Testament fiind o simfonie neterminată, iar Noul Testament este o capodoperă desăvârșită.  Sectele iudaice din timpul lui Isus au fost sinagoga, cărturarii și fariseii, saduchieii, irodiani, ziloțiți iar  ca for suprem de judecată era sinedriu condus de Marele Preot. Titlul: În originalul grec, Evanghelia poartă titlul: „Kata Mataion” – „după Matei”. Autorul: este Matei vameşul amintit mai sus tradus ş cu numele ”darul lui Dumnezeu” . El a fost de multe ori gazda lui Isus.  ”Mâinile lui care  serviseră altădată înrobirea şi jaful, s-au dat în întregime lui Isus”. Teme caracteristice sunt Împărăția Cerurilor, expresia ” : „ca să se împlinească ceea ce  fusese vestit prin prooroci”, ….”a-ți a-zit dar eu vă spun”,  și tot aici apare cuvântul Biserică, „Biserică” (Matei 16:18;  18:17). Termenul grecesc folosit – eclesia – înseamnă „adunarea celor chemaţi afară  cu un scop”, sau  „mulţimea celor puşi de o parte”,  de asemenea : ”În Vechiul Testament, Israel fusese  „poporul ales al lui Dumnezeu”. Situaţia aceasta începuse odată cu chemarea lui  Avraam şi cu punerea lui deoparte (Gen 12:1,  Deut. 7:6-10).” Ștefan a firmă și el și numește ” naţiunea lui Israel chiar cu termenul de „Biserică” atunci când spune: „El este acela  care, în adunarea Israeliţilor din pustie…” (Fapte 7:38).”În noul testament în Biserică sunt incluse și neamurile și nu se face deosebire de rasă, statut social sau altceva. Galateni 3:27  Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. 28  Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi Sunteţi una în Hristos Isus. 29  Şi dacă Sunteţi ai lui Hristos, Sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.  În Predica de pe Munte, Matei cap 5-7, considerată o minievanghelie El arată cum trebuie să fie cel care va face parte din Împărăția Cerurilor prin credința în El. Matei are în Evanghelie elemente ce conțin universalitate ei. Ca și exemplu magii vin din răsărit și se închină pruncului Isus Isus  (Matei 2:1-12), și fac parte dintre neamuri. De asemenea  Isus face minuni și printre neamuri și chiar îi dă exemplu pentru credința lor (Matei 8:5-13, 15:21-28).  Isus face o profeție care s-a împlinit. Matei 12:42  Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osîndi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon (împărăteasa din Șeba). In momentul în care Isus își începe misiunea Isus se întoarce la o profeție Matei 12:14-21), și prin pildele spuse le arată că binecuvântările refuzate de Israel  ce vor fi date neamurilor (Matei  22:8-10,  21:40-46). De asemenea în ” predica rostită pe Muntele Măslinilor promite că mesajul  Evangheliei „va fi propovăduit în toată lumea, ca să slujească drept mărturie tuturor  neamurilor” (Matei 24:14). Isus împuternicește ucenicii în Marea Trimitere, după Înviere să vestească Evanghelia neamurilor (Matei 28:19-20). Conţinutul cărţii. Evangheliile nu sunt biografii spuse în termeni de azi ucenicii au redat viața lui Isus, faptele Sale învățăturile de  la Întrupare până la moartea pe Cruce urmată de Înviere i Înălțarea Sa la cer. Mai sînt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu  deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care  s-ar fi scris” (Ioan 21:25) fiindcă a fost prezent la creație și Pavel afirmă. Romani 11:36  Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. Matei îl prezintă pe Isus ca Mesia Unsul Cristosul cel promis de Dumnezeu în Vechiul Testament (Mat. 1:23, 2:2, 6, 3:17, 4:15-17,  21:5 9,  22:44-45,  26:64; 27:11,   27-37).  Lui Matei îi place ordinea, care păstrează ordinea    și   ne     dă o cronică a misiunii lui Isus  ne vorbește despre Împărăția lui Isus   vestirea ei de către Ioan botezătorul,  (Matei 3:1-2).   și” Acelaşi mesaj l-a avut şi Domnul  Isus în debutul misiunii Sale publice (Matei 4:23).  Aceiași sarcină de a vesti Evanghelia o primesc și ucenicii (Matei 10:1-7). Autorul redactării la  Evanghelia după Matei[4] a fost scrisă de însuși Matei un vameş care a devenit ucenicul lui Isus.  „Cartea e foarte ordonată și precisă. Mai degrabă decât să scrie într-o ordine cronologică, Matei aranjează această Evanghelie prin șase discuții. Matei  ca şi vameş trebuia să asculte şi să scrie în acelaşi timp „ca o stenogramă de azi” şi se poate afirma că Matei a scris nu numai sub influenţa Duhului Sfânt ci practic a avut posibilitatea să redea predicile lui Cristos. Predica de pe Munte, „așa cum e consemnată în capitolele 5-7, este aproape în mod sigur o înregistrare în scris perfectă a acelui mesaj măreț”. Data la care a fost scrisă. Matei fiind ucenicul lui Isus a scris această carte cam prin anul 50 d Cr, un moment în care exista o majoritate a evreilor creştin convertiţi, iar Matei îşi concentrează  Evanghelia asupra perspectivei evreiești, cu privire la Isus care era Mesia aşteptat de evrei fapt de la sine de înţeles, fiind perioada de început a creştinismului. SCOPUL. Matei are intenţia să dovedească evreilor că Isus este Mesia cel  promis de Dumnezeu în Vechiul Testament prin prorociile făcute de proroci Isus fiind împlinirea acestor profeţii. De asemenea el descrie genealogia lui Isus pornind de la Avrama şi David. Matei 1:1  „Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. 2  Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui…..”  Cuvinte-cheie sunt mai multe : Matei 5.17: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” Matei 5.43-44: „Ați auzit că s-a zis: «Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe vrăjmașul tău.» Dar Eu vă spun: iubiți-i pe vrăjmașii voștri, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, faceți-le bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.” Matei 6.9-13: „. Iată, dar, cum trebuie să vă rugați: «Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi le iertăm greșiților noștri; și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăția și puterea și slava în veciAmin!”Matei 16.26: „Și ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” Matei 22.37-40: „Isus i-a răspuns:« Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Prorocii.” Matei 27.31: „După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.”Matei 28.5-6: „Dar îngerul a luat cuvântul și le-a zis femeilor: «Nu vă temeți; căci știu că voi Îl căutați pe Isus care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul. ”Matei 28.19-20: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” Un scurt rezumat. Matei se ocupă de linia genealogică a lui Isus de la Avram şi David, iar ulterior tratează lucrarea lui Isus ce înseamnă Întruparea,  faptele lui Isus învăţăturile Sale aranjate în discursuri. În Predica de pe Munte, o „mini Evanghelie”  avem 5 discursuri. Predica de pe Munte, cap 5-7, capitolul 10 ne arat misiunea şi scopul ucenicilor, iar cap 13 este o grupare de pilde, în cap 18 este tratată Biserica, iar în capitolul 23 există discursuri cu privire la ipocrizie şi evenimentele din viitor. De la capitolele 21-27 ne este prezentată arestarea, torturarea și execuția lui Isus. După Înviere în ultimul capitol avem arătările lui Isus şi Marea Trimitere din Matei 28:18  Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19  Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. În[5] altă ordine de idei ne sunt prezentate evenimentele principale din viaţa lui Isus legate de Naşterea Lui din Fecioară (1:1- 2, 23). El  este botezat de Ioan şi se identifică cu rasa umană este ispitit de Satana (cap 4) şi începe lucrarea în Galileia. Avem aspecte etice ale Împărăţiei lui Dumnezeu prezentate în Predica de pe Munte, cap 5-7, Isus dă porunci şi ilustraţii vorbeşte în pilde, vindecă bolnavi din compasiune şi pentru a demonstra că este Fiul lui Dumnezeu, (Matei 8:1, 9:35-36).  De asemenea El dă însărcinare ucenicilor să vestească Evanghelia.  Ioan Botezătorul este lăudat, dar afirmă că Isus este Domn şi al sabatului, „Isus spune şapte pilde cu privire la Împărăţia cerurilor (Matei 13:1-52), Isus este respins de către locuitorii Nazaretului, oraşul Lui, iar Ioan Botezătorul este martirizat (Matei 14:12)” Petru face afirmaţia că Isus este Cristosul, ulterior are loc Schimbarea la Faţă[6] la care sunt prezenţi cei din cercul intim al lui Isus Petru, Iacov şi Ioan, ulterior prezice moartea şi Învierea  Sa ( Matei 20:19). Isus învaţă pe ucenici despre iertare şi umilinţă ( Matei 18:1-35), în drum spre Ierusalim le vorbeşte despre problema divorţului, despre bogăţie şi răutatea poporului iudeu. După intrarea smerită în Ierusalim alungă pe vânzători din Templu şi îşi arată autoritatea de Fiu, urmează blestemarea smochinului şi „atacă şi contra-atacă pe marii preoţi şi pe farisei (Matei 21:1-2, 25:34).” El prezice căderea Ierusalimului şi a doua Sa venire parousia, (24:1-51). Isus spune trei pilde cu privire la judecată  Matei (25:1-46), „Isus este trădat, judecat, tăgăduit, batjocorit, răstignit şi îngropat ( Matei 26:1 – 27, 64-66).  Isus învie dintre cei morţi şi este văzut de prietenii Lui (28:1-10)”. El dă ulterior  porunci înainte de a se înălţa la cer (28:11-20)”. Mai mult ca sigur este faptul  că ” Evanghelia a fost scrisă de Matei care redă viaţa lui Isus şi faptele Sale, în combinaţie cu ce spun ceilalţi ucenici şi cu învăţăturile etice a lui Isus.  Evanghelia după Matei este cea mai influentă dintre Evangheliile sinoptice”.  Reluăm ideea și prezentăm pe scurt Viaţa lui Isus[7].  Despre viaţa lui Isus Matei s-a inspirat din Marcu după cei mai mulţi comentatori.  Astfel în „cap. 8 şi 9, evanghelistul nostru colectează în trei grupe de câte trei multe dintre relatările lui Marcu cu privire la minunile făcute de Isus – iar în cap. 11 şi 12,  el combină din Marcu şi din alte surse relatări cu privire la legătura pe care o avea Isus diferite personalităţi importante din vremea Sa, cum era Ioan Botezătorul sau cum erau fariseii.” Intenţia lui Matei nu era să prezinte o ordine cronologică, scopul lui era să arate genealogia lui Isus, ce s-a născut din fecioară, a fost descendentul lui Adam, din dinastia lui David „iar prin cele conţinute în  Matei 1:16, Marcu 6:3   să răspundă calomniei că Isus nu ar fi fost fiul legitim al Mariei, precum şi să apere acţiunea întreprinsă de Iosif. El redă fuga în Egipt şi răspunde iudeilor de ce „Isus, cunoscut ca Isus din Nazaret, a trăit o perioadă atât de lungă din viaţa Sa în Nazaret, dacă în realitate S-a născut în Belisem”. Matei 2:22  Dar când a auzit că în Iudea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii. Arătările de după înviere Matei (28:9-10, 16-20), ne arată ce au văzut femeile şi porunca îngerilor să spună aceste lucruri ucenicilor. Astfel Isus după Înviere se descopere ca biruitor asupra morţi şi „însărcinarea pe care le-a dat-o celor unsprezece ucenici dea începe lucrarea de evanghelizare în toată lumea având încredinţarea că El va fi cu ei până la sfârşitul veacului, constituie punctul culminant al Evangheliei”. Matei nu se inspiră în totalitate din Marcu, lasă anumite evenimente nespuse, dar adaugă ce nu s-a spus ca „Petru care a mers pe mare îndreptându-se spre Isus (Matei 14:28-31) şi pasajul faimos despre Petru din Matei 16:18-19”. O problemă erau impozitele ce trebuiau plătite, mai ales după anul 70 d Cr. care erau redirecţionate nu spre Dumnezeu ci spre templu lui Jupiter Capitolinus, clarificată „prin naraţiunile pe care le găsim în Matei 17:24-27). Apar întrebări la care Matei răspunde. cu „privire la soarta lui Iuda Iscarioteanul (Matei 27:3-10), incidentul cu soţia lui Pilat (Matei 27:19)”, şi înţelegem de ce Iuda l-a trădat pe Isus. De asemenea „El relatează că în momentul morţii lui Isus a avut loc un cutremur de pământ însoţit de învierea unor sfinţi care au prezis venirea lui Mesia şi care acum au înviat ca să salute moartea Lui pe Calvar (Matei 27:51-54).” Sunt adăugiri de natură apologetică „paza specială de la mormânt şi sigilarea lui (Matei 27:62-66), eşecul acestor măsuri de precauţie, în parte datorită faptului că cei ce păzeau mormântul au căzut ca şi morţi în urma unui alt cutremur de pământ şi în parte, datorită unui înger care a apărut şi care a rostogolit piatra de la intrarea mormântului (Matei 28:2-4), şi mituirea soldaţilor” pentru a spune că ucenici au furat trupul lui Isus (28:11-15). Din acest punct de vedere Evanghelia după Matei este de natură apologetică pentru Biserica Primară numită Noul Israel[8]. Moarte şi Învierea lui Isus Cristos este subliniată de Matei ca şi Naştere Bisericii Universale al lui Dumnezeu Noul Israel, Creştinismul în care intră atât iudeii cât şi neamurile. Evanghelia începe cu  Emanuel (Matei 1:23) şi se încheie „cu promisiunea că acelaşi Isus, acum Cristos cel Înviat, va fi cu ucenicii Lui care vor fi atraşi din toate naţiunile, până la sfârşitul veacului”. Există o universalitate reflectată în creştinism începând de la vizita magilor, consideraţi păgâni, la vestirea Evangheliei neamurilor. Isus îşi înfăptuia lucrarea în Galilea unde erau neamurile (Matei 4:15), Isus este prezentata ca şi Robul Domnului „va vesti Neamurilor judecata… şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui” (Matei 12:18-21)” Isus a spus că a fost trimis la poporul evreu prima dată (Matei 15:24). Biserica este formată din iudeii care l-au primit pe Isus, dar majoritatea l-au respins, în continuare Isus Cristos trimite toţi creştinii să proclame Împărăţia Lui, şi din cauza respingeri Lui ca şi Mesia, fiii Împărăţiei vor fi lăsaţi afară în timp ce locurile de la ospăţul mesianic vor fi ocupate de credincioşii credincioşii veniţi de la răsărit şi de la apus (Matei 8:11-12). El a fost o pentru iudei o „piatră de poticnire”, Împărăţia va fi luată de la ei şi va fi dată unei naţiuni „care va aduce roadele cuvenite” (Matei 21:42-43). Aşa apar patriarhi Noului Israel, care sunt apostolii care vor vesti Evanghelia şi vor bucura de victoria finală a lui Mesia. Un al element găsit în Matei este reîntoarcerea lui Isus Cristos ca şi judecător al celor vii şi al celor morţi. O face Ioan Botezătorul cu îndemnul la pocăinţă şi Isus când îşi începe lucrarea (Matei 3:2), iar pilda despre judecata viitoare se găseşte în (Matei 25:31-46). O parte din această pildă s-a  abătut deja asupra Ierusalimului (Matei 21:34-41 şi 22:7),  dar Isus se referea la judecata din Escaton. Judecata divină este prezentată în „pilda neghinei, pilda robului nemilostiv, pilda nuntaşului fără haina de nuntă şi pilda celor zece fecioare,” şi găsim expresii ca „întunericul de afară„, „sfârşitul veacului” şi „plânsul şi scrâşnirea dinţilor„. Isus vorbeşte despre o perioadă de timp nedefinită în care El este Domn în Biserica Sa, până în Escaton când va fi judecător. Din acest punct de vedere trebuie să interpretăm cuvântări mai complicate din (Matei 10:23 şi 16:28), cu privire la înălţarea Sa la cer  la dreapta lui Dumnezeu şi în acelaşi timp  fiind în inimile celor care îl urmează. Din perspectiva Trintăţii lucrurile se pot clarifica mai uşor Ioan 14:20  În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu Sunt în Tatăl Meu, că voi Sunteţi în Mine, şi că Eu Sunt în voi. Isus Cristos este în noi prin Cuvântul Său şi prin Duhul Sfânt. Întrebarea care se pune este cu privire la neamul acesta. „Isus[9] le spusese deja celor care trăiau atunci, în timpul lucrării Sale de pe pământ, că Împărăția a fost luată de la ei (Matei 21.43) și dată celor care li se cuvine. Așadar, este imperativ să se considere că Matei 24-25 vorbește despre un timp viitor. Cuvântul „neam” se referă la oamenii aflați în viață în viitor, atunci când evenimentele descrise în Matei 24-25 se vor întâmpla….Așadar, cel mai bine este să înțelegem „neamul acesta” ca făcând referire la generația în care se vor întâmpla evenimentele din vremurile sfârșitului……” În esență, Isus spune că, odată ce evenimentele din vremurile sfârșitului vor începe să se desfășoare, ele vor avea loc cu rapiditate. Acest concept se reflectă în multe alte versete (Matei 24:22, Marcu 13:20, Apocalipsa 3.11, 22.7, 12, 20)”. Învăţătura etică[10]. Creştinismul se deosebeşte de alte religii tocmai prin etică divină care este mult superioară de etica dată de om. Pavel o numeşte ”Legea lui Cristos”, ce prezintă o Lege reexaminată, revăzută, controlată, corectată şi modificată de Cristos, faţă de Legea dată la Sinai (Matei 5:1-12). Isus chema poporul la pocăinţă, la fapte bune şi la dorinţa de a suferii pentru ele (Matei 5:6-12). De asemenea neprihănirea ucenicilor trebuie să  fie mai înaltă ca  aceea a fariseilor (Matei 5:20), ce era una de suprafaţă. Prin tradiţii fariseii au anulat o parte din Lege, dar ea „rămas integral o parte a revelaţiei divine, Aceasta este Legea care îşi găseşte împlinirea în Cristos”. El nu a venit să o strice ci să o corecteze şi  este o împlinire a Legii (Matei 5:17). „o mare parte a Predicii de pe munte se ocupă de explicarea Decalogului, explicaţie în care Isus stabileşte standardele morale după care trebuie să fie judecată conduita ucenicilor Săi”, dar nu este suficient caracterul ci trebuie să crezi în Isus Cristos cu tot ce implică Persoana Lui. Isus a privit Vechiul Testament, a validat Legea mozaică, o declară   o autoritate deplină  și  nu acceptă compromis    (Matei 5:17-19)   dar în acelaşi timp   El se situează deasupra ei prin  afirmaţiile „Aţi auzit că s-a zis, Dar Eu vă spun „  de şase ori, dar fără să fie o antiteză între Legea dată la Sinai şi afirmaţiile Sale  Isus folosind autoritatea Scripturii. El atrage atenţia asupra interpretării Legii, pe care rabinii au deformat-o. „În iudaism, Legea ocupa poziţia supremă. În creştinism, locul acela este ocupat de Cristos Însuşi. În evanghelia iudeo-creştină a lui Matei, Cristos rămâne autoritatea dominantă.” Evanghelie după Matei este plină de dragoste şi graţie” (Matei 11:28)  „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă”. Legături[11]. Scopul lui Matei este de al prezenta pe Isus Cristos ca şi Mesia aşteptata de poporul evreu, iar în sensul acesta citează  din  Vechiul Testament LXX, peste 60 de pasaje profetice cu privire la Isus şi începe Evanghelia cu genealogia lui Isus  la Avram, citând şi alţi profeţi şi foloseşte expresia „ca sa se împlinească ce fusese vestit prin prorocul” (Matei 1:22-23, 2:5-6, 2:15, 4:13-16, 8:16-18, 21.4-5). Versetele se referă la Naşterea din Fecioară „(Isaia 7.14) locul,  în Betleem (Mica 5.2), întoarcerea Lui din Egipt după moartea lui Irod (Osea 11.1), lucrarea Lui printre neamuri (Isaia 9:1-2, 60:1-3), vindecările miraculoase săvârșite de El atât ale trupului, cât și ale sufletului (Isaia 53 : 4), vorbirea Lui în pilde (Psalmul 78:2) și intrarea Lui triumfătoare în Ierusalim (Zaharia 9.9)”. Aplicație practică[12]. În vanghelia după Matei se află învăţăturile principale ale creştinismului, o organizare logică, se focalizează pe subiecte şi se pot folosi la „înțelegerea felului în care viața lui Cristos a fost împlinirea profețiilor vechi-testamentară” Din păcate pentru evrei „dintre care mulți – în special fariseii și saducheii – au refuzat cu încăpățânare să-L accepte pe Isus ca Mesia al lor.” Isus îi mustrează pentru inima împărţită, orbirea lor şi refuzul adevărului aflat în faţa, „lor de a-L recunoaște pe Cel pe care se presupune că L-au așteptat (Ioan 5.38-40)”. Ei au dorit un Mesia în termeni umani ca să le îndeplinească dorinţele, oare nu cădem şi noi de multe ori în această greşeală  căutându-l pe Dumnezeu în termeni umani, acceptând doar o parte din atributele divine ca dragostea, mila, harul Său, etc dar respingem judecata urgia, justiția și mânia Sa sfântă? care se abate asupra „credincioşilor” şi necredincioşilor   la judecată. Un asemenea Dumnezeu perceput de om este doar un idol dar „Biblia ne dă mai mult decât suficientă informație cu privire la natura și identitatea lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos ca să garanteze închinarea și ascultarea noastră”. Nu este cazul să ne amăgim singuri. Pavel clarifică refuzul evreilor. Romani 11:11  Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12  dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? Deci  fiind vorba de poporul ales noi neamurile trebuie să fim atenţi. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te! (Romani 11:20).

2). CE ESTE IUDAISMUL ŞI CE CRED IUDEII?[13] Iudeii au fost poporul ales de Dumnezeu, descendenţii lui Avram, cu rolul de a fi lumina neamurilor şi al duce pe scena istoriei pe Mesia Unsul Cristosul. Spre deosebire de creştini, ei au rămas loiali învăţăturii Vechiului Testament şi a Vechiului Legământ. Iudeu însemnă  persoană care făcea parte din populația de bază a Iudeii sau era originară din Iudeea, sau iudeu” includ: „un membru al tribului lui Iuda”, „un israelit”,, ori „un membru al unei națiuni care a existat în Palestina din secolul VI î.Cr. până în secolul I d.Cr.”, ori „un membru al unei națiuni care a existat în Palestina din secolul VI î.Cr. până în secolul I d.Cr.”, „o persoană care aparține, prin descindere sau prin convertire, de o continuitate a poporului iudeu antic” și „cineva a cărui religie este iudaismul”.  O definiţi clară  se poate lua chiar din cele 3 secte ale iudaismului Ortodocși, Conservatori și Reformați, iar răspunsul este  „Un evreu este orice persoană a cărui mamă a fost evreică sau orice persoană care a trecut prin procesul ceremonial de convertire la iudaism. Evreu mai înseamnă şi „strămutat[14], a trece, străin, călător, de dincolo, primul care a purtat acest nume a fost Avram. Deci[15] se pot pune trei întrebări „A fost Isus evreu din punct de vedere etnic? A fost un evreu practicant din punct de vedere religios. Dar avem şi alte păreri „rabini fac clar faptul că, dacă o persoană nu urmează preceptele Torei și nu acceptă cele „Treisprezece Principii ale Credinței” ale lui Maimonide (Rabbi Moshe ben Maimon, unul dintre cei mai mari învățați iudei ai Evului Mediu), nu poate fi iudeu. Deși o astfel de persoană poate fi iudeu din punct de vedere „biologic”, el nu are o legătură autentică cu iudaismul”. În cele 5  cărţi ale lui Moise numite Tora „Geneza 14:13 învață că Avram, în mod obișnuit recunoscut ca fiind primul iudeu, a fost descris ca „evreul”. Numele de „iudeu” vine de la numele lui Iuda, unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov și unul dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel,” dar ulterior termenul s-a lărgit şi „după ce împărăția a fost divizată, după domnia lui Solomon (1 Împărați 12), termenul s-a referit la toți cei din regatul lui Iuda, care a inclus triburile lui Iuda, Beniamin și Levi. Astăzi, mulți cred că iudeu este orice descendent fizic al lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, indiferent din care dintre cele douăsprezece triburi inițiale se trage”. Azi avem cinci forme separate, sau secte di iudaism ca” iudaismul ortodox, conservator, reformat, reconstrucționist și umanist, iar convingerile și cerințele fiecărui grup se deosebesc în mod dramatic, totuși, o listă scurtă a credințelor tradiționale ale iudaismului include următoarele” şi le enumerăm. a). Dumnezeu este Creatorul a tot ceea ce există; El este unul, imaterial (fără trup) și numai Lui trebuie să I se aducă închinare, deoarece este Conducătorul absolut al Universului. b) Dumnezeu a comunicat cu poporul iudeu prin profeți. c) Dumnezeu monitorizează activitățile oamenilor,  El îi răsplătește pe oameni pentru faptele bune și pedepsește răul.” Şi creştinii îşi bazează învăţătura din Scripturile evreilor avem şi noi multe secte, dar este o deosebire mare de conţinutul credinţei creştine în general care diferă mult de iudaism. „iudeii consideră în general că acțiunile și comportamentul sunt primordiale, ceea ce crezi rezultă din acțiuni. Acest lucru intră în conflict cu creștinii conservatori, pentru care credința este primordială, iar acțiunile sunt rezultatul acelei credințe”. O altă deosebire este faptul că „iudeu nu acceptă conceptul creștin de păcat original (convingerea că toți oamenii au moștenit păcatul lui Adam și al Evei, atunci când aceștia nu au ascultat indicațiile lui Dumnezeu în Grădina Edenului).” În iudaism se susţine bunătatea lumii şi a oamenilor ce sunt creaţi de Dumnezeu. Dar realitatea  contrazice în mod categoric acest fel de gândire. Neemia 9:33  Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău. Dacă mergem în Noul Testament găsim ceva mult mai clar. Galateni 1:4  El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. O altă deosebire este că „Credincioșii iudei își pot sfinți viața și se pot apropia de Dumnezeu prin împlinirea mitzvoturilor (poruncilor divine). Nu este nevoie sau nu este disponibil nici un mântuitor ca intermediar”, dar nu este adevărat. Ezechiel 22:30  Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul!.  Cele 613 porunci date în Levetic ce reglementez viaţa iudeului sub aspect social, de igienă şi religios, plus cele 10 porunci, formează un sinopsis al Legii. Astfel „Mesia (Unsul lui Dumnezeu) va veni în viitor să-i adune încă o dată pe iudei în țara lui Israel. Atunci va avea loc o înviere generală a morților. Templul din Ierusalim, distrus în anul 70 d.Cr. de către romani, va fi reconstruit”. Credinţele cu privire la Persoana[16] lui Isus Cristos sunt deosebite, pentru uni este doar un învăţător  moral, un profet fals, sau un idol al creştinismului. Unele secte din iudaism nici măcar nu îi rostesc numele acest lucru fiind interzis.  Iudeii sunt poporul ales de Dumnezeu Suveran, dar nu trebuie consideraţi superiori faţă de ale popoare fiindcă în planul de mântuire a lui Dumnezeu este vizată toată omenirea. „Versete biblice precum Exodul 19:5 afirmă doar că Dumnezeu a ales Israelul să primească și să studieze Tora, să se închine numai lui Dumnezeu, să se odihnească de Sabat și să prăznuiască sărbătorile. Iudeii nu au fost aleși pentru că au fost mai buni decât alții, ei au fost pur și simplu aleși să fie o lumină pentru neamuri și o binecuvântare pentru toate națiunile.” Trebuie să acceptăm că omul a căzut în păcat, că nu se poate mântui singur şi a fost necesar ca Isus Cristos să se Întrupeze în scop soteorologic. DE CE NU RECUNOSC EVREII PE MESIA[17] Evreii nu în recunosc pe Mesia din mai multe motive, chiar şi la această oră ei sunt pregătiţi să construiască cel de al III lea Templu, caută Chivotul şi se pregătesc de întâmpinare, deși chiar dacă l-ar găsi și-a pierdut utilitatea. Ei au îndurata persecuţii dar nu s-au lăsat convertiţi la alte religii. Credinţa lor a rămas monoteistă iar  1). Apariția religiei creștine a găsit poporul evreu după aproximativ 1800 de ani de cultură și tradiție iudaică. Tradiţia rabinică şi-a spus cuvântul și s-a suprapus peste Scriptură. După cronologia iudaică naşterea lui Avram „a avut loc în anul 1948 de la Crearea Lumii (aprox. 1812 înaintea erei actuale – î.e.n.) și a marcat momentul de debut al religiei iudaice, bazate pe credința monoteistă ”. Scoaterea poporului din robia egipteană, primirea Torei la muntele Sinai au  „marcat irevocabil formarea evreilor ca popor, formarea iudaismului ca sistem de gândire și practică a tradiției și, desigur, formarea religiei mozaice”. În momentul când sus s-a întrupat, evreii aveau o tradiţie adânc înrădăcinată şi bine definită, dar nu de Scriptură ci de învăţătura rabinică „Conform surselor creștine (ex: Evangheliile), Isus însuși s-a născut, a fost format și a propovăduit în această credință și tradiție iudaică”. De asemenea pe timpul apostolilor religia creştină era doar o partidă.  Faptele Apostolilor 26:5  Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit, ca Fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiunii noastre. Dezvoltarea crezului şi religiei creştine a durat cam 100 de ani, ruptura de iudaism nu s-a făcut dintr-o dată. „Deși primii apostoli au fost evrei, uriașa majoritate a primilor creștini — din primele secole ale erei actuale și următoarele — nu au fost recrutați din rândul evreilor.” La religia creştină sau convertit şi popoare păgâne, majoritatea evreilor nu au dorit să-şi schimbe credinţa strămoşească, (parcă vă sună cunoscut aceste cuvine „cel mai mare păcat este să părăsești” spune credinţa Ortodoxă). Creştinii au intrat în Noul Legământ, dar pentru evreii „… a rămas până astăzi ”Singurul Legământ”, cel dintre Dumnezeu și poporul lui Avraham”. Chiar şi din punct de vedere emoţional[18] te greu ă schimbi o religie în care te-ai născut. 2). Iudaismul consideră că Dumnezeu este unic, iar Legea Sa (Tora), este de asemenea unică și imuabilă. Tradiţia iudaică a avut în tot timpul o valoare de bază şi un principiu inclus mai târziu de Rambam (Maimonide). Redăm cele CELE 13 PRINCIPII ALE CREDINŢEI IUDAICE „”Dumnezeu nu Își va schimba legea în veci. Ani maamin be’emuna şeleima… (Cred cu o credinţă desăvârşită…)” 1. Cred că Dumnezeu este Creatorul şi Conducătorul întregii lumi. 2. Cred că Dumnezeu este unic şi nu există nici o altă unitate sau unicitate care să se asemene cu a Lui. 3. Cred că Dumnezeu nu are corp şi nici o descriere de ordin fizic care I s-ar putea asocia. 4. Cred că Dumnezeu este veşnic, că El există de dinainte de a exista lumea şi va continua să existe după ce aceasta se va sfârşi. 5. Cred că rugăciunile şi preamărirea trebuie îndreptate doar către Dumnezeu, şi nu către oricine sau orice altceva. 6. Cred că toate cuvintele profeţilor sunt adevărate. 7. Cred că Moise este cel mai important dintre profeţi, că nivelul său de profeţie nu a fost şi nu va fi atins niciodată de către nimeni altcineva. 8. Cred în faptul că Tora a constituit obiectul Revelaţiei divine la Muntele Sinai şi că Tora pe care o avem astăzi este aceeaşi cu cea primită de la Dumnezeu atunci. 9. Cred că Tora nu va fi niciodată schimbată de către Dumnezeu sau înlocuită cu o altă învăţătură. 10. Cred că Dumnezeu este atotştiutor. 11. Cred că Dumnezeu oferă răsplată şi pedeapsă în funcţie de modul în care oamenii Îi respectă poruncile. 12. Cred că Mesia va veni şi chiar dacă întârzie îl aştept în fiecare zi. 13. Cred că morţii vor fi înviaţi în Era Mesianică”. În religia creştină Dumnezeu a dat o lege evreilor Legea lui Moise ”Vechiul Testament, pe care a schimbat-o în Noul Testament, oferită prin Isus şi ucenicii Lui şi a apărut religia creştină. Dar noua credinţă, ideologie pentru unii este ceva străin iudaismului care cred că Legea Divină nu se schimbă. În concordanţă cu Legea iudeilor dacă un profet avea o viziune, care cerea schimbarea Legii acesta era pedepsit cu moartea. Isus nu era considerat profet fiindcă evreii credeau că era profeţilor s-a încheiat deja de aproximativ 400 de ani odată cu Maleahi.  3). Doctrina iudaică și cea creștină sunt profund diferite. Religia iudaică pune accentul pe „mițvot (îndeplinirea poruncilor divine), fiind o religia pragmatică (prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente.), credinţa creştină pune accentul pe credinţa în Isus Cristos şi acceptarea lui ca şi mântuitor. O altă diferenţă este că „Iudaismul este o religie care postulează că evreii au misiunea de a respecta cele 613 porunci ale Torei, în timp ce ne-evreii au de respectat 7 Legi Noahice, prin îndeplinirea cărora își asigură locul de drept în Gradină Edenului, laolaltă cu cei mai pioși dintre evrei”. În contrast[19] creştinismul „îi consideră pe oameni născuți în păcatul originar (de aceea se face botezul).” Sunt şi alte diferenţe iudaismul consideră că omul nu este întinat şi nu a căutata să facă prozeliţi, să îi  atragă pentru  obţine salvarea deşi în Biblie le spune despre străini. Leviticul 19:34  Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, iar Isus îi apostrofează Matei 23:15  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât Sunteţi voi înşivă. 4). Conceptul profetic de Mașiah (Mesia) oferă în iudaism ”jaloane” care nu au fost atinse în timpul vieții lui Isus și nici după aceea. Iudeii[20] conform tradiţiei înainte de a apărea mesia trebuiau să fie evenimente bine definite ca „instaurarea păcii globale, recunoaşterea universală a lui Dumnezeu ca Rege al Universului, reîntoarcerea tuturor exilaților evrei în Israel etc”. În momentul în care Isus a venit pe pământ, aceste realizări nu s-au împlinit „ci ”dimpotrivă, la foarte scurt timp după acel moment, în anul 70 e.a., Templul din Ierusalim a fost distrus și evreii au fost forțați în exil, concomitent cu debutul prigoanelor și presiunilor menite a-i converti la noua religie”. De asemenea nu a existat o pace globală şi nici o recunoaştere universală al lui Dumnezeu. A doua venire din creştinism nu este justificată prin profeţii mesianice, ea este predicată de Biserică şi nu are nici un suport în tradiţia sau scrierile sfinte iudaice. „Pentru evrei, instaurarea Erei Mesianice este un moment unic (pe care evreii îl așteaptă în fiecare zi), și nu o ”piesă în două acte”. Dar Cristos le spune. Luca 24:44  Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.” 5). Isus nu a fost singura persoană pe care istoria a proclamat-o (momentan) ca ”Mesia”, mai apoi istoria demonstrând contrariul. Ca exemple sunt Șimon bar Kokhba şi „Șabetai Țvi (fondatorul mişcării sabatiene, ulterior convertit la islam sub presiunea autorităților vremii)”. Deşii au fost văzuţi ca şi salvatori în perioada respectivă, nu au creat o nouă religie şi nu au salvat pe nimeni şi au fost respinşi de iudei. În condiţiile grele ale exilului revenirea în ţară, ocupaţia romană, salvatorul nu  a apărut în termenii lor iar „istoria a dovedit-o, momentul instaurării realei Ere Mesianice se lasă încă așteptat…” 6). Originea, substanța și rolul lui Mesia sunt radical diferite în iudaism și creștinism. În Creştinism Fiul lui Dumnezeu face parte din Trinitate „Aceste idei, precum și multe altele asociate fenomenului Isus (ex: concepția imaculată, Întruparea, Moartea și Învierea, Înălțarea,  la cer și însăși noțiunea de Dumnezeu ca ”Treime” etc) sunt complet străine iudaismului și nu au nici un suport în tradiția, filosofia și teologia iudaice”. În contrast Mesia este văzut ca şi un simplu om „desigur, cu un rol și o misiune aparte — și nicidecum o ființă cu origine semi-divină.”. Diferă şi rolul lui Mesia care este acela de a „a servi ca și catalizator pentru Era Mesianică, respectiv pentru procesul de instaurare a împărăției cerurilor pe pământ, înțeleasă în esență ca o recunoaștere globală și completă a lui Dumnezeu ca Suveran al Universului”. 7). Evenimentele asociate de creștini cu momentul Isus nu sunt menționate în textele sfinte iudaice și nici acceptate ca adevărate de către tradiția iudaică. Isus este ca şi personaj la modul practic  va ca şi inexistent cu ceea ce scrie în Talmud ca exemplu „În Apocalipsa din biblia creștină, Hristos admite că el este Yahweh/Iehova. „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul și Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic.” (Apocalipsa 1:8). Isus de asemenea a mai spus că el este atât „domnul” Vechiului cât și cel al Noului Testament. Cu toate că anumite părți din comunitatea evreiască urăsc să li se amintească că Isus este evreu, acestea sunt pro-creștinism, deoarece creștinismul a fost creat cu scopul de a lua locul lui Satan și al păgânismului. Evreii au născocit „religia” creștină într-o perioadă premergătoare aceleia în care păgânismul a devenit corect din punct de vedere politic. Păgânismul a fost sinonim cu satanismul, iar pentru aceia care au ochi să vadă, acestea două încă mai sunt identice. Wicca și neo-păgânismul sunt contrafaceri și coruperi ale păgânismului real, păgânism care vine de la Satan. În mod evident că Yeshua/Isus Hristos din biblia creștină NU este „Isus/Yeshua” care este „batjocorit” în talmud. Acest lucru nu poate fi dovedit întrucât nu există suficiente paralele între Yeshu și Hristos. Noul testament creștin e la fel ca Tora și talmudul evreiesc. ”Am citit cărți și pagini web cu grămada, în care autorii se plângeau de „evreizarea creștinismului,” ca și cum creștinismul ar fi gentil și nu evreiesc. ”, acesta fiind doar un exemplu. Evreii consideră că ” Evenimentele și atributele pe care creștinii le asociază cu Isus (ex: miracolele, predicile, epistolele etc.) precum și noțiunile pe care le-am menționat mai sus (ex: învierea, noțiunea de ”întrupare a Divinității”, noțiunea de ”Trinitate” etc) sunt menționate exclusiv în așa-zisul ”Nou Testament”, care este o lucrare eminamente creștină, neinclusă în canonul iudaic. Respectivele texte[21] nu au așadar nici o valoare sau veridicitate conform credinței, teologiei, filozofiei sau tradiției mozaice, mai ales că unele dintre ideile exprimate acolo sunt profund contrare principiilor teologice și de lege iudaică.” În concluzie din cele afirmate mai sus, ele nu au nici-o valoare pentru iudaism conform Legii și tradiţiei iudaice. Textele interpretate de creștini cu privire la venirea lui Mesia ca și profeții (anumite pasaje din Isaia, Ieremia, etc) sunt explicate diferit în iudaism și se referă doar conceptul de Mesia sau poporul evreu. Acesta este un punct de vedere iudaic cu privire la creștinism. Fiecare om are libertatea de conștiință să aleagă în cazul nostru între iudaism și creștinism, ce este un drept al al fiecărei ființe umane. Sa pus o întrebare la care se încercă a da un răspuns ideologic cultural şi biblic. Dar Dumnezeu se prezintă ca și o Persoană în ambele Testamente și nu se poate fragmenta la bunul plac al omului. DE CE E ISUS CONSIDERAT DOAR UN PROFET ce e Isus considerat doar profet?[22] Este o întrebare bună şi în plus îl considerau şi mincinos. Isus a fost considerat profet pentru „din punct de vedere iudaic, perioada profeţilor a încetat odată cu ultimul din cei 12 profeţi mici, Maleahi, care a profeţit intre anii 420 si 397 i.e.n., cu peste 400 de ani înainte de naşterea lui Isus.” În tradiţia musulmană Isus era considerat profet alături de Avraam, Moshe sau Mahomed. În Tora, „Profeti sau Scrieri (Tanah – ceea ce creştinii numesc Vechiul Testament), numele sau nu apare deloc.” În textele în care apare cum ar fi Isaia 53, ele sunt explicate diferit de către tradiţia iudaică, şi se face referire sau aluzie doar la Mesia evreilor şi poporul Israel. În alte scrieri mai târzii ca Talmud, Isus apare de puţine ori „Singurele menţiuni mai explicite sunt practic cuprinse in tratatele Shabat (104b), Sanhedrin (67a) si Sota (47a), când el este referit de către rabini drept Ben Stada sau Ben Pandira”. Numele de Ieshu „este conţinuta in tratatul talmudic Sanhedrin (43a). Numeroasele încercări de a găsi surse care sa îl identifice clar si fără echivoc pe sus cu persoanele citate de Talmud au rămas insa fără rezultat. In ceea ce priveşte faptul ca “iudaismul l-ar considera pe sus un mincinos” sau  “evreii ar avea ceva cu el”, în sursele citate evreii în tradiţia lor nu ar arăta că au dat vreo importanţă lui Isus, Iudaismul pur si simplu nu îl recunoaşte pe Isus drept Mesia (cum nu a recunoscut de altfel nici pe alți evrei care au pretins acest lucru de-a lungul vremii, de exemplu Shimon Bar Kochba sau Sabetai Zvi). Se observă uşor cum tradiţia rabinică este mai presus decât LXX. Dar lucrurile nu stau chiar aşa fiindcă Dumnezeu este drept şi a hotărât să salveze întreaga omenire prin Cristos. O altă dispută este dacă A fost Isus evreu?[23]. Dacă se ia în considerare, afirmaţii de genul „Isus a fost fiul lui Alah”, sau alte afirmaţii tendenţioase, se pune întrebarea ce înseamnă a fi evreu. O definiţi clară  se poate lua chiar din cele 3 secte ale iudaismului Ortodocși, Conservatori și Reformați, iar răspunsul este  „Un evreu este orice persoană a cărui mamă a fost evreică sau orice persoană care a trecut prin procesul ceremonial de convertire la iudaism. Evreu mai înseamnă şi „strămutat[24], a trece, străin, călător, de dincolo, primul care a purtat acest nume a fost Avram. Deci[25] se pot pune trei întrebări „A fost Isus evreu din punct de vedere etnic? A fost un evreu practicant din punct de vedere religios? Și, în cele din urmă, dacă Isus a fost evreu, de ce creștinii nu urmează iudaismul?” a). Isus a fost evreu pentru că avea o mamă şi un tată evreu, El s-a identificat cu evreii cu poporul din care făcea parte, cu seminţia şi religia evreilor „A venit la ai Săi [Iuda], și ai Săi [iudeii] nu L-au primit. Dar tuturor celor [iudeilor] ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1.11-12) El a spus limpede: „Voi [neamurile] vă închinați la ce nu cunoașteți, noi [iudeii] ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei.” (Ioan 4.22). b). Un alt argument este că de la început primul verset din Noul Testament spune „Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.” (Matei 1:1), de asemenea  precum Evrei 7:14: „Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iudaseminţie, despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie. ”…, de la care obținem numele de „iudeu”.  În genealogia făcută de Luca capitolul 3 mama lui Isus este descendentă a împăratului David. Acest lucru îi dă dreptul legal să urce ca împărat pe tronul lui David, deci în mod clar ca etnie Isus a fost evreu. d). Isus a practicat religia iudeilor, părinţii Lui păzeai Legea Domnului (Luca 2:39), „Mătușa și unchiul Lui Zaharia și Elisabeta erau de asemenea evrei care respectau Tora (Luca 1:6), vedem astfel că probabil întreaga familie lua credința iudaică foarte în serios” de asemenea în Predica de pe Munte, (Matei 5-7),  Isus susţine autoritatea Torei şu a profeţilor (Matei 5:17), şi vorbeşte de Împărăţia Cerurilor. El a participat la sinagogă (Luca 4:16)” şi învăţătura Lui era respectată de ceilalţi evrei ai zilelor Sale (Luca 4:15). I-a învăţat pe oameni în Templul evreiesc din Ierusalim (Luca 21.37-38)”, de asemenea a învăţat pe oameni în Templu, iar dacă nu ar fi fost evreu nu  ar fi putut face acest lucru (Fapte 21.28-30). Isus  şi-a practicat religia iudaică şi prin alte practici prin care s-a definit a fi evreu, ca „A purtat „tzitzit” (ciucuri) la veșmintele Sale (Luca 8.44, Matei 14.36), care să servească drept aducere-aminte a poruncilor (Numeri 15:37-39). De asemenea  aţinut paştele (Ioan 2.13) și a mers la Ierusalim (Deuteronom ul 16.16). Isus a ţinut Sărbătoarea Corturilor şi alte sărbători.  Creştinii nu urmează iudaismul pentru că acesta şi Legile iudaismului au fost date poporului evreu de către Dumnezeu la Muntele Sinia, consemnate în cartea  Exodul în cadrul unui Legământ  mozaic  condiţionat, dar Dumnezeu   acea în vedere un Legământ Nou în care vor intra şi neamurile prin Cristos. Acest Legământ este consemnat în cartea lui Ieremia „Ieremia 31.31-34: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său, zicând: «Cunoaște pe Domnul!» Ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor. Creştinii urmează Noul Legământ care s-a împlinit în Cristos „Isus a spus: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5.17) Iar autorul cărții Evrei a scris: „Prin faptul că zice: «Un nou legământ», a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire. ” (Evrei 8.13) Vechiul Legământ a fost înlocuit cu unul mai bun, cu o Jertfă perpetuă, adusă de un Mare Preot mai bun acel Nou Legământ a fost înlocuit. Acum avem un legământ mai bun, cu o jertfă mai bună, adusă de un Mare Preot mai bun! „Astfel dar, fraților, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, și fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățite de un cuget rău și cu trupul spălat cu o apă curată. Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel care a făcut făgăduința.” (Evrei 10.19-23)

3). CRISTOLOGIE – despre Isus Cristos[26]. Isus Cristos face parte din Trinitate (Ioan 1:1), vine din veşnicie împreună cu Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Duhul Sfânt şi sunt egali în esenţa lor (Mat. 28:19; Filp. 2:6). Deşi vine din veşnicii a intra în lume prin naşterea din fecioară şi s-a Întrupat ca şi om (Mat. 1:18-25; Luca 1:26-38). Ele este pe deplin om şi Dumnezeu în acelaşi şi păstrează două naturi distincte în acelaşi timp distincte (Coloseni 2:9; 1 Tim 2:5), Ca Dumnezeu şi om au fost unite într-o singură Persoană (Rom. 1:3-4; Fil. 2:6-8). „In mod real a fost ispitit de Satan, dar fiind impecabil, El a fost incapabil sa păcătuiască (Evrei 4:15; Iacov 1:13)”.  Isus  a renunţat de bună voie la folosirea atributelor divine, (Fil. 2:6-8),  a devenit om ca şi noi şi s-a supus voinţei Tatălui şi Duhului Sfânt. (Mat.4:1). „Acesta „dezbrăcare de Sine” a  fost voluntara si a durat până la înălţarea la cer când Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, (Filp. 2:9-10).  În mod categoric „Întruparea a fost necesara pentru calitatea de Mântuitor a Domnului Isus; ca Dumnezeu nu putea sa moara, a trebuit sa devină om pentru a muri. Dar nu a renunţat la natura divina deoarece moartea unui simplu om nu avea valoare. Ambele naturi au fost absolut esenţiale in personalitatea  Domnului Isus. Ca Om a putut muri, iar ca Dumnezeu moartea Lui are o valoare infinita.” Scopul a fost unul soteorologic, privind mântuirea oamenilor (1Ioan1:2-3), prin Jertfa de Ispăşire de pe Cruce, (1Ioan 1:1-2),  fiind o moartea reală (1Ioan1:7). Moarte Sa a intrat în planul lui Dumnezeu (Fapte 2:23),  şi valoarea Sa nu se poate estima (1Ioan 2:2). Astfel Moartea lui Isus este răscumpărătoare (Matei 20:28), ispăşitoare (1Ioan 2:22),  de împăcare (2 Cor.5:18) si înlocuitoare (Is. 53:6).  „Răscumpărarea este universala in valoarea si suficienta ei (1Ioan 2:2; Evrei 2:9),”Isus a înviat a treia zi din morţi (Luca 24:39),  a validat sacrificiul pentru păcat, este nădejde învieri credinciosului, pârga celor adormiţi, Învierea fiind un act al Trinităţii (Fapte 2:24, 1Pet 3:18, Ioan 2:19). Credem ca Isus a înviat in trup a treia zi din morţi (Luca 24:39), validând sacrificiul pentru păcat si pregătind baza pentru nădejdea credinciosul. Învierea este un act al Trinităţii (Faptele Apostolilor 2:24  Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea, 1 Pet 3:18, Ioan 2:19). Învierea reprezintă cele dintâi roade ale învierii credincioşilor (1 Cor. 15:23 ) si da valoare predicării Evangheliei, credinţei, si mântuirii (1 Cor. 15:14-17). Daca Isus n-ar fi înviat toată predicarea ar fi zadarnica si la fel credita in Cristos ar fi zadarnica.  „Isus s-a înălţat la Tatăl in cer (Fapte 1:9-11), unde sade la dreapta Tatălui ca Mare Preot pentru noi (Evrei 4:14-16), Avocat (1Ioan 2:1-2), si Mijlocitor (Evrei 7:25-28,  4:15). În viitor El va reveni pentru aşi lua Biserica şi a stabilii Împărăţia Sa, în escaton (Apoc. 19:11) în continuare prezentăm versete care ne arată că Isus Este un Unsul Mesia Cristosul şi este Fiul lui Dumnezeu[27] Matei 16:16  “Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Ioan 1:1  “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Luca 1:32  “El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.” Faptele Apostolilor 8:37  “Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, se poate. Famenul a răspuns: Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” Faptele Apostolilor 9:20  “Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.” 2 Corinteni 1:19 “Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan, şi prin Timotei, n-a fost da şi nu, ci în El nu este decât da.” 1 Ioan 2:24  “Ce aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce aţi auzit de la început, şi voi veţi rămânea în Fiul şi în Tatăl.” 1 Ioan 3:23  Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El.” 1 Ioan 4:15  “Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.” Ioan 20:31  “Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând să aveţi viaţa în Numele Lui.” Recunoaşterea divinităţii lui Isus.[28] În primul  rând ucenicii recunosc divinitatea lui Isus. Matei 14:33  Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”, Matei 16:16  Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Ioan 20:28  Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. Alte personaje recunosc pe Isus ca şi divin Ioan 1:49  Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”, Ioan 11:27  „Da, Doamne” I-a zis ea „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” (Marta), Ioan 4:42  Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul, mântuitorul lumii.”(samaritenii) Marcu 15:39  Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”. De asemenea duhurile necurate îi recunosc divinitatea Marcu 3:11  Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui, şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.”. Şi demonii recunosc acest lucru Marcu 5:7  şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”. Au fost multe persoane care nu au recunoscut divinitatea lui Isus, dar majoritatea fariseilor şi a cărturarilor îmbibaţi de învăţătura rabinică şi necunoaşterea Scripturii

4). BOTEZUL LUI ISUS[29] – Mat. 3:1-17 „ Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”. Afirmaţia a fost dovedită prin biruinţa lui Isus asupra ispite, alte evenimente, biruinţa pe Cruce, Învierea Sa din Morţi, după care Isus Cristos s-a întors în Galilea plin de Duhul Sfânt. La botez au fost prezente toate cele 3 persoane ale Trinităţii: Matei 3:16  De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. 17  Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Aceste cuvinte trebuie să pătrundă în mintea noastră şi în inimă. Trebuie să ştim despre Ioan Botezătorul, Întruparea miraculoasă a lui Isus, Botezul, Ispitirea şi celelalte evenimente au fost în planul lui Dumnezeu. Despre Ioan Botezătorul Maleahi spune „Iată, voi trimete pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.”, el fiind mesagerul care afirmă ce va face Ioan botezătorul[30]. El are ca şi mesaj „,,Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.„, în greacă este folosit cuvântul metanoia, ce înseamnă o schimbare a minţii cu o direcţie de 180 de grade. Acest lucru se face din cauza păcatului din om “hamartia”, ce este legat de metanoia. Acest mesaj este dat de Pavel  temnicerului din Filipi   Faptele Apostolilor 16:31  Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” Credinţa în Isus este indispensabilă, în acest caz cuvântul înseamnă întoarcere de la ceva spre altceva de la păcat la pocăinţă. Dumnezeu  dorește să fim copiii Lui şi doar aşa se poate intra în relaţie cu El. Un alt aspect este Împărăţia Cerurilor ce are autoritate peste pământ, Isus Cristos este Rege iar noi suntem supuşi Lui. Regele era acolo dar iudeii nu l-au recunoscut. Împărăţia Cerurilor este de natură spirituală, este ceva real prin cetăţenii acestui regat, prin modul lor de viaţă, credinţa lor în Isus fiind „lumină şi sare”. Domnia lui Isus a început, avem tensiunea dintre deja – şi nu încă, în viața credinciosului și a bisericii. El domneşte în inima credincioşilor, dar la judecata din escaton toţi cei care sunt răzvrătiţi vor avea parte de judecată şi blestem veşnic. Ioan Botezătorul predica în pustie iudeii, îmbrăcat într-o haină   de păr de cămilă şi se hărănea cu   miere   de albine. Azi ar putea fi identificat cu un vagabond, „Dar, in ciuda înfăţişării lui, cu părul netuns, barba nerasă, omul acesta constituia o atracţie pentru mulţi oameni” . Părinţii lui erau Zaharia era preot şi mama Elisabeta   (Luca 1:80), unde a primit chemarea profetică. Unii cercetători îl legă de  comunitatea eseienilor de la  Qumran sau un grup similar.  „După ce Duhul profeţiei a venit peste el, a dobândit repede faimă ca un predicator care cheamă la pocăinţă naţională, mulţimile se înghesuiau să-l asculte şi mulţi dintre ascultătorii săi erau botezaţi de el în Iordan după ce îşi mărturiseau păcatele”. Ioan a avut o atitudine radicală faţă de cei care nu erau sinceri, a demascat pe liderii religioşi numindu-i vipere şi a afirmat că „securea”, a spus el, „a fost înfiptă la rădăcina pomilor” (Matei 3:10,). Ele era un simplu mesager pentru acela care urma să vină şi era un om  smerit. „În timp ce lucrarea lui era caracterizată de botezul cu apă, lucrarea Celui care avea să vină avea să fie caracterizată de botezul cu Duhul Sfânt şi foc”. Focul înseamnă judecata lui Dumnezeu. Botezul efectuat de Ioan avea ca şi origine spălările de curăţire din Vechiul Testament „Ioan a fost „un om bun care le-a cerut iudeilor să practice virtutea, să fie drepţi unii cu alţii şi pioşi faţă de Dumnezeu, şi să se unească prin botez” – ultimele cuvinte par să indice formarea unei comunităţi religioase în care se intra prin botez”. Botezul făcut de Ioan şi de Isus nu era pentru iertarea păcatelor, şi ne dăm seama din contextul în care era făcut botezul Matei 3:7  Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpîrci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?  În capitolul 3, Ioan îşi face lucrarea v.1  În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii.  v.2  El zicea: ,,Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.„. El împlinea profeţia lui Maleahi  care se împlinea deja  v.3  Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, cînd zice: ,,Iată glasul celui ce strigă în pustie: ,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.„ „. Misiunea, scopul lui era să pregătească calea pentru Domnul Isus. Astfel v.5  Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el;  v.6  şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în rîul Iordan. Ioan se supunea legii „Nazireatului, o lege a Vechiului Testament. Era o formă de dedicare totală pentru Dumnezeu.” Ori misiunea lui era Nou-Testamentală, iar oamenii erau motivaţi să treacă la acţiune şi să trăiască după voia lui Dumnezeu. Noi suntem de cele mai multe ori interesaţi de imaginea noastră exterioară, iar în acest caz felul cum privim mântuirea este mult modificată.  Se poate pune întrebarea „Oare nu cumva tocmai acestea ne lipseşte și nouă?  Oare nu cumva ne apropiem mai mult de fariseii care vin la Ioan cu gânduri nu tocmai curate” Ar fi  bine să nu fie aşa ci să fim credincioşi sinceri, fiindcă Dumnezeu cunoaşte inima omului. Următorul grup de versete formează o  avertizare lui Ioan Botezătorul cu privire la cei care nu sunt sinceri. v.7 Dar cînd a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: ,,Pui de năpîrci, cine v’a învăţat să fugiţi de mînia viitoare?  v. 8  Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.   v.9  Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ,Avem ca tată pe Avraam!` Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.  v.10  Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc. Cuvintele folosite sunt „Pui de năpârci”, iar întrebarea care se pune ce ar însemna astăzi să folosim aceste cuvinte în Biserică, pentru că mulţi creştini nu se confruntă cu păcatul personal sunt preocupaţi de propria imagine şi nu de roada care trebuie să o aducă credinciosul. Foarte uşor se pot face presupoziţii false cu privire la mântuire. Ne[31] aducem aminte de  Psalmi 1:3  El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot timpul aduci roadă dar frunzele care rămân verzi înseamnă o mărturie continua a credinciosului. În Noul testament se vorbeşte despre roade, trebuie să ai copacul potrivit, nu oricine aduce roade, pomul neîngrijit se sălbăticeşte şi în final va fi tăiat. Coloseni 1:10  pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu. Ioan a avut curajul să spună aceste lucruri, dar noi ce facem. Ioan are de îndeplinit un rol de vestitor şi face acest lucru. v.11  Cît despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Celce vine după mine, este mai puternic decît mine, şi eu nu sînt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc. În cazul de faţă Isus a botezat cu Duhul Sfânt, dar focul înseamnă judecata lui Dumnezeu, care va fi când va reveni focul mâniei se va revărsa asupra celor care nu au crezut în El, şi vor merge în Iad Matei 25:41  Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! „Cu  privire la ziua Cincizecimii ucenicii au fost botezaţi cu Duhul Sfânt şi cu foc”, dar citind cu atenţie textul din Fapte se poate face o observaţie Fapte 2 :2  Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.  v.3  Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s’au aşezat cîte una pe fiecare din ei.„.  Este necesară o precizare, erau nişte limbi ca de foc”. Între botezul cu Duhul Sfânt şi botezul cu foc au trecut deja 2000 de ani de Har şi îndurare, cele două evenimente sunt separate. „Ioan face şi el referire la cea de a doua venire a Domnului sus”.” v.12  Acela Îşi are lopata în mînă, Îşi va curăţi cu desăvîrşire aria, şi Îşi va strînge grîul în grînar; dar pleava o va arde într’un foc care nu se stinge.„. Referinţa este clară cu privire la judecata din escaton. Urmează cel mai important moment când Isus merge la Ioan să fie botezat. v.13  Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.  v.14  Dar Ioan căuta să-l oprească. ,,Eu„, zicea el, ,,am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?„  v.15  Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.„ Atunci Ioan L-a lăsat.”. Întrebarea care se pune este de s-a  botezat  Isus şi avem câteva răspunsuri date de Domnul Isus. Se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit!, În acest caz Isus s-a identificat cu prorocia din Isaia 53, Regele se identifică cu supuşii lui şi plăteşte datoria păcatelor lumii întregi. Esenţa botezului lui Isus este identificarea Sa cu întreaga umanitate Galateni 1:4  „El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl”. Noi recunoaştem moartea Domnului Isus prin  Botezul făcu şi identificarea Sa cu umanitatea. Coborârea Duhului Sfânt în timpul botezului semnifică învestirea lui ca Mare Preot. Isus Cristos a venit pe pământ să ne pună într-o relaţie corectă cu Dumnezeu, să ne cureţe de păcat prin Jertfa de pe Calvar şi credinţa în El. păcatul a fost şi este acela care a rupt relaţia omului cu Creatorul şi prin pedeapsa primită de Isus în locul nostru, avem izbăvire. „Este o singură cale, este calea pe care Dumnezeu a ales-o şi noi nu putem să o ocolim. Dacă Domnul Isus  a urmat-o , Ioan a acceptat-o, Duhul Sfânt a patronat-o iar Dumnezeu Tatăl a confirmat-o noi nu putem face altfel”. În momentul botezului avem o manifestare a Sfintei Treimi. „Matei 3:16  De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. 17  Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Isus era în apa botezului, Duhul Sfânt s-a arătat sub formă de porumbel, şi din cer s-a auzit glasul lui Dumnezeu. Mai există multiple versete care susţin existenţa Sfintei Treimi, dar nu fac obiectul acestei lucrări. Creştinii au urmat această practică a botezului care semnifică moartea şi învierea credinciosului spre o viaţă nouă. Botezul în creştinism are şi alte aspecte ca Romani 6:4  Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă, 1 Petru 3:21  Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, Lucrarea de mântuire a umanităţi a fost împărţită diferitelor Persoane din Sfânta Treime, iar noi trebuie să aplică voinţa lui Dumnezeu în viaţa noastră cu credincioşie. „Ioan, Domnul Isus  nu au ocolit acest plan, l-au împlinit şi nimeni dintre noi nu poate face altfel”. Reluând ideea de Cristos om şi Dumnezeu în acelaşi timp, ajungem la contrastul dintre Adam şi Isus.  Ca o mică concluzie, Isus a fost botezat pentru că trebuia să se împlinească ce era scris, era de vorba de consacrarea Lui ca şi Mare Preot,  şi se implica şi identifica El însuşi cu umanitatea. Duhul Sfânt a venit peste El şi l-a înzestrat cu putere în vedre lucrării de mântuire a oamenilor, Iar Persoanele din Sfânta Treime s-au arătata în momentul botezului fapt amintit mas sus.

5). OMUL ISUS – OMUL ADAM[32]  înseamnă identificare a  lui Isus cu umanitatea. Prin întrupare Cristos se identifică cu umanitatea. Luca (3:23-28) face genealogia lui Isus Cristos, de jos în sus : Isus Cristos este fiul lui Iosif, fiul lui David, fiul lui Avraam fiul lui Adam Fiul lui Dumnezeu.  Se reeditează ispita din Eden. Cristos luptă cu şarpele cel Mare şi câştigă bătălia. (Gen. 3:15). Adam a fost ispitit în grădina Eden, în contextul unui belşug material. NU cunoaştem starea spirituală, înainte de cădere dar știm că Dumnezeu vorbea cu el Geneza 3:8  Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină, și apus nume tuturor animalelor dar Adam, rasa umană, poporul Evreu falimentează în faţa ispitei. Cristos  a fost ispitit în pustia Iudeii, (ce sugerează starea pământului), în contextul unui post prelungit și era dezavantajat. Ispita vizează în toate cazurile ruperea relaţie omului cu Dumnezeu.  „De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam, a fost facut un duh datator de viata.” (1Corinteni 15:45)  Noi vom discuta de al doilea Adam, omul Isus Cristos care este în contrast, primul  Adam prăbuşind rasa umană în păcat, la doilea Adam aducând mântuire celor care cred în el. Primul om[33]este creaţia lui Dumnezeu, al doilea Adam, Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, a fost prezent la creaţie şi o susţine Romani 11:36  Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. „Fiul întrupat al lui Dumnezeu, este si reprezintă, salvarea noastră din păcat si din moarte sau altfel spus, revenirea noastră la neprihănire si la viaţă, adică la Împărăţia lui Dumnezeu, și in familia lui Dumnezeu:  Apocalipsa 21:5  Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte Sunt vrednice de crezut şi adevărate.” Există mute texte biblice care afirmă şi arată contrastul dintre primul Adam şi Isus Cristos “…. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc, ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai este din pamant, pamantesc, Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti, cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele, sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu, si ca putrezirea, nu poate mosteni neputrezirea.” De asemenea „“Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos, dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” În paranteză şi omul a fost denumit în câteva  „fiul omului” „Doamne, ce este omul ca sa iei cunostinta de el, fiul omului, ca sa iei seama la el? Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.” (Psalmul 144) „Dar cine esti tu, ca sa te temi de omul cel muritor, si de fiul omului, care trece ca iarba, si sa uiti pe Domnul, care te-a facut, care a intins cerurile, si a intemeiat pamantul?” (Isaia) Si Domnul mi-a zis: „Fiul omului, acestia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite, si dau sfaturi rele in cetatea aceasta! (Ezechel) „Fii cu luare aminte, fiul omului, caci vedenia priveste vremea sfarsitului!” (Daniel). Isus Cristos este este al doilea Adam, Fiul lui Dumnezeu, ce era neprihănit, e vede diferenţa era majoră şi sunt total diferiţi Isus s-a Întrupat în sens soteorologic şi a oferit celor care cred în El mântuirea. Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele, „Scoala-te”, a zis El slabanogului: „Ridica-ti patul, si du-te acasa.” (Matei) Caci Fiul omului este Domn si al Sabatului.” (Matei) Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti, in inima pamantului. (Matei) Fiul omului va trimite pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sunt pricina de pacatuire, si pe cei ce savarsesc faradelegea (Matei) Caci Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau cu ingerii Sai, si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. (Matei) Caci invata pe ucenicii Sai si zicea: „Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor, ei Il vor omori, si a treia zi dupa ce-L vor omori, va invia.” (Marcu) „Si veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii, si venind pe norii cerului.” (Marcu) Căci Fiul omului a venit nu ca sa piarda sufletele oamenilor, ci sa le mantuiasca.” (Luca) Si Isus i-a zis: „Iudo, cu o sarutare vinzi tu pe Fiul omului?” (Luca).  Adam a fost rob al păcatului, fiul omului, pe când Isus „al doilea Adam, Omul din cer, Omul ceresc, este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul nostru, care devine tot ca Adam prin întrupare, dar un Adam neprihanit si liber, un învingător al păcatului si al morţii, devenind astfel si un duh datator de viata”. O temă este  a Duhului care dă viaţă. „Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” (Romani) „Duhul lui Dumnezeu m-a facut, si suflarea Celui Atotputernic imi da viata.” (Iov) „Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic, cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh si viata.” (Ioan) „Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viata, si ne-a pastrat-o?” (Maleahi). Viaţa veşnică şi neprihănire sunt strâns legate de Tatăl Fiul şi Duhul Sfânt şi tot aşa în contrast păcatul şi moartea sunt legate de Satana şi îngerii căzuţi. „Primul Adam, adică primul om, a păcătuit, adică s-a despărțit de buna voie si nesilit de nimeni, de Dumnezeu, adică s-a despărțit de viata si de neprihănire, si a devenit astfel un rob al Satanei, adică al păcatului si al mortii”. Al doilea[34]Adam s-a identificat cu rasa umană prin Întrupare acesta fiind Isus Cristos şi a oferit mântuire pe Crucea de la Calvar „Prin urmare, a trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului.” (Evrei 2:17)  Isus Cristos a biruit păcatul şi a mulţumit justiţia lui Dumnezeu.  „De aceea, cand intra in lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, ci Mi-ai pregatit un trup, n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. Atunci am zis: „Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:5 ). Toate[35]    jertfele din Vechiul Testament au fost aduse în contul lui Isus Cristos.„  Vedem cum arata al doilea Adam, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat: „El a fost facut de Dumnezeu pentru noi, intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, pentru ca, dupa cum este scris: „Cine se lauda sa se laude in Domnul.” (1Corinteni)  Caci nu-i asa: „In zilele acelea si in vremurile acelea, voi face sa rasara lui David, o Odrasla neprihanita (Isus Hristos), care va infaptui dreptatea si judecata in tara. In zilele acelea, Iuda va fi mantuit, si Ierusalimul va locui in liniste. Si iata cum Il vor numi: „Domnul, Neprihanirea noastra. (Ieremia) „ Al doilea Adam este dătător de viață veșnică și neprihănire deci ” numai astfel, El, Isus Hristos, devine un Duh datator de viata”veșnică”  fiind împlinirea din promisiunile Vechiului Testament „Dar iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu. Si nu vor mai invata fiecare pe vecinul sau pe fratele sau, zicand: „Cunoaste pe Domnul!”, caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare dintre ei.” (Evrei)  De  asemenea Isus dă Duhul Sfânt ucenicilor Isus le-a zis din nou: “Pace voua ! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi.” Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei si le-a zis: “Luati Duh Sfant!” (Ioan), El dă și libertate  ”Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea.” (2 Corinteni). Alte versete ne vorbesc despre diferenţa dinte Adam şi Isus „…Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc, ce este duhovnicesc, vine pe urma. Omul dintai este din pamant, pamantesc, Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti, cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele, sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu, si ca putrezirea, nu poate mosteni neputrezirea”. Deci se poate înţelege uşor „ “Caci daca moartea a venit prin om (prin primul Adam), tot prin om (prin al doilea Adam, Isus Hristos, Duhul datator de viata si de neprihanire) a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos, dar fiecare la randul cetei lui.” Deci ca şi concluzie se pot da versete în care Omul Isus se identifică cu omul Adam şi umanitatea întreagă în scop soteorologic „Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sta la dreapta lui Dumnezeu. Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant. Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cand se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.” (Coloseni)intrucat stim ca Hristosul inviat din morti nu mai moare, moartea nu mai are nicio stapanire asupra Lui.” (Romani) “Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos, dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” Condiţia mântuirii este să Crezi în Isus Cristos şi în Jertfa Lui, nu doar Duminica ci în fiecare zi şi să pui în aplicare în viaţa de creştin

6). ISPITIREA. Matei 4:1-11. Este o formă[36]prin care cineva urmăreşte un ca o persoană să îi facă voia  (spre rău) şi înseamnă a ademeni, a tenta, a momi. Există  multe forme dar una prezentată este de a pune la îndoială anumite lucruri vorbe sau fapte. Diavolul  îl întrebă pe Isus „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu?”. Esenţa ispitei este de a rupe relaţia omului cu Dumnezeu. În cazul de faţă Isus Cristos  se supune voinţei lui Dumnezeu şi este dus de Duhul Sfânt în pustie ca să fie ispitit de Satana.  Ispitirea este un punct vital în pregătirea lui Cristos pentru lucrare de ispăşire fiindcă  este urmată în final  de Jertfa de pe Cruce.  Satana pune la îndoială grija Tatălui pentru perioada de post al Fiului şi pune relaţia Sa cu Tatăl, mai presus de foamea s-a fizică. De asemenea Satana oferă mijloace false pentru îndeplinirea lucrării. El încearcă să forţeze mâna lui Dumnezeu[37]pentru protecţia Fiului. A ispitit pe Dumnezeu Fiul, dar minunile nu garantează biruinţa. Trezirile spirituale[38] din sec 18- 19,  Scoţia, Anglia coasta Americii, au fost însoţite de valuri de pocăinţă profundă. Satana devine obraznic pretinde închinare, este o propunere neobrăzată, deşii Pavel avertizează 2 Corinteni 4:3  Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, 4  a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. Sub toate aspectele miza ispitirii înseamnă ruperea relaţie cu Dumnezeu. mântuirea omului este un lucru important pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu aşteaptă de la om ca acesta să aibă o relaţie cu EL. Doar prin mântuire şi Jertfa lui Crustos omul poate intra în relaţie cu Dumnezeu care a fost distrusă de păcat. Ea este o relaţie Tată – fiu, noi devenind copiii lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a pregătit calea prin care Isus Cristos avea să-şi îndeplinească misiune, nefiind preocupat de propria persoană ci de Cel care urma să vină, fiind un exemplu pentru noi cei care dorim ca nimeni să nu ne strice imaginea, fără a ne gândi la  sufletele altor persoane. Un alt exemplu este  faptul cum percepem misiunea ce ne revine  şi din absenţa  părtăşiei noastre cu Dumnezeu „Agenda noastră nu mai este şi agenda lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte nu mai suntem călăuziţi de Duhul Sfânt şi „devenim atât de prinşi în ceea ce facem încât ne asumăm paternitate lucrării, urmărim propria agendă, iar despre motivaţie ce să mai vorbim, numele cui vrem să-l slăvim oare prin ceea ce facem?” Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit la fiecare dintre noi, iar misiunea noastră este să arătăm Slava lui Dumnezeu nu imaginea noastră. Dacă omul nu se dedică lui Dumnezeu nu este necesară ispita. Ispita are un sens dublu în sensul de a determina pe cineva să facă rău şi să fie supus celui rău, Isus spune despre Satan „stăpînitorul lumii acesteia. El n’are nimic în Mine,  iar în cartea Evrei este notat „Domnul Isus: sfînt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri, în concluzie „Domnul Isus  nu a căzut asemenea nouă în faţa ispitelor”.  Ispita înseamnă și un test pentru cel ce este ispitit, o încercare, așa cu afirmă apostolul Iacov 1:13  Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispitește pe nimeni. Dumnezeu a pus la încercare pe Avram ”Nu pentru că nu era mulţumit de el, sau pentru că nu-l iubea, ba dimpotrivă”, și ne pune față în față cu credința noastră în Dumnezeu. Isus este încercat, ispitit și întrebarea care se pune este ” Ar fi putut Domnul Isus  să cadă biruit de ispită? Pot să spun cu toată convingerea NU! Dacă Domnul Isus  ar fi cedat în faţa ispitei atunci nu ar mai fi fost izbăvitorul nostru”. Se poate afirma faptul că Isus a fost ispitit în cal mai mare grad pentru că era Fiul lui Dumnezeu  și nici un om nu a experimentat așa ceva pentru că 1Cor 10:13  Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda. Scopul pentru care a fost ispitit lui Isus a fost să arate că nu poate fi învins de ispite, iar fiecare dintre noi are o limită diferită până unde poate fi încercat aspect pe care îl știe Dumnezeu.” Atunci când nu suntem în părtăşie cu El nu mai este El cel care controlează ispita. De aceea uneori suntem învinşi şi ne simţim slabi, prea slabi pentru acea ispită”. Noi avem posibilitatea de a trece peste încercare dor cu ajutorul lui Isus care a făcut deja acest lucru. Isus avertizează  ucenicii asupra  faptului că ”Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. (Ioan 15:6).  Isus a fost dus de Duhul Sfânt în pustie ca să fiei ispitit de Satan făcând voia Tatălui Său v.1  Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. v.2  Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămînzit.  v.3  Ispititorul s’a apropiat de El, şi i-a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîni.„ . Satana vine cu șiretlicuri și vedem o asemănare între ispita la care a fost pus Adam și Eva și le-a îndreptat privirea spre un pom găsindu-l că este bun la gust, și dorința de a ști mai mult, ispita vizând domeniul material. La Isus Satana vine cu același gen de ispită fiindcă după ” 40 de zile de post în pustie, o bucată de pâine ar fi avut un gust foarte plăcut. Dar, a greşit persoana… și Isus îi răspunde v.4  Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.„ Isus[39]a citat din cartea Deutronom 8:3. și îl pune în aplicare, așa cum ar trebuii să facă fiecare dintre noi cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.  A doua încercare vizează domeniul spiritual v.5  Atunci diavolul L-a dus în sfînta cetate, L-a pus pe straşina Templului,  v.6  şi I-a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: ,El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mîni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.`` .Dacă Isus a citit din Scriptură tot așa face și Satana  dar în mod  inexact din Psalmul 91, care este scos din context. Și nouă ni se întâmplă așa ceva, iar adesea, ”diavolul încearcă să ne facă să citim Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum vrea el, folosindu-l ca justificare pentru gândurile şi acţiunile noastre stricate”. Același lucru s-a întâmplat cu Adam și Eva, tot o ispită spirituală” fructul era de dorit să deschidă cuiva mintea” Atunci când și noi avem conştiinţa vinovată încercăm într-un fel sau altul să îl face părtaș pe Dumnezeu la păcatele noastre. Chiar  și interpretarea unui tex în mod eronat face posibilă pierderea mântuirii. Isus îi răspunde lui Satana cu un citata corect din Biblie, iar ” Citatul pe care el îl foloseşte nu este abreviat ci este exact ceea ce spune Dumnezeu”: v.7  ,,De asemenea este scris„, a zis Isus: ,,Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.„ .” Cea ce a treia abordare este de natură psihologică”: v.8  Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis:  v.9  ,,Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie.„ Satana era un mincinos  pretinde închinare și îi oferă toate bogățiile acestei lumi deși practic nu erau ale lui fiindcă Pavel ne spune. Coloseni 1:17  El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. Fie care om are dorința de putere datorită păcatului ce este în El, așa a fost Adam și Eva ispitiți tot în acest fel „Lor li s-a promis că va fi ca Dumnezeu cunoscând binele şi răul. Din păcate sun mulţi cei care cad în această ispită” dar omul nu are puterea să facă binele conform standardelor lui Dumnezeu. Isus dă o replică Satanei  v.10  ,,Pleacă, Satano„, i-a răspuns Isus. ,,Căci este scris: ,Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.„  Isus citează din cartea Deutronom, demonstrează o bună cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu și noi la problemele noastre trebuie să apelăm tot la Scriptură unde vom găsi răspunsuri. ”Aţi observat că la fiecare ispitire, indiferent de natura ei, el a venit cu un răspuns din Scriptură”. Mai departe vedem că v.11  Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească. ”. Luca, în versetul 13 din capitolul 4 al Evangheliei pe care o scrie, afirmă că Diavolul l-a lăsat pe Domnul Isus  pentru o vreme, ceea ce indică că s-a întors la el şi a continuat să-l ispitească”.  Ne putem gândi la Grădina Gheţimani, înainte de Crucificare, Diavolul s-a întors mereu să-l ispitească pe Isus până în ultimul moment când era pe Cruce, și nu se sfiește să facă așa și cu noi. Atunci când vine ispita trebuie să fugim la Cuvântul lui Dumnezeu, altfel nu avem puterea de a ieși biruitori. Furca edenică  este  tot timpul o alegerea și este o realitate permanentă în viaţa credinciosului şi a Bisericii.  Rugăciunea şi postul sunt practici esenţiale în viaţa de credinţă, dar şi ispita este o permanenţă.  Dacă Cristos a fost ispitit chiar şi în faza finală a vieţi, pe Cruce, Matei 27:40  şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!”,  şi noi vom fi ispitiţi până la moarte. Dacă purtăm numele de creştini trebuie să facem dovada afirmaţiei respective, altfel numele nostru este o minciună. Isus Cristos s-a identificat cu noi, a biruit şi biruinţa noastră asupra ispitei este doar prin puterea Sa. Un gen de ispitire foarte la modă este căutarea lui Dumnezeu s-au a ofertei mântuirii în alt spaţiu decât acela revelat de Dumnezeu Cea mai generală ispită astăzi este corupţia şi compromisul. Cifrele 666 au ca semnificație cifra ? 6,  se prununță wav și  însemnă cârlig, legat în Scriptură în Vechiul Testament  este legată  de perioada de glorie al lui Solomon o  constatare foarte sugestivă. Să nu uităm miza ispitirii vizează întotdeauna ruperea relaţiei om – Dumnezeu, dar noi trebuie să fim biruitori.

7). APLICAȚIE. Creștinul trebuie să vină în fața lui Dumnezeu   cu o inimă sinceră și ancorată în Scriptură. Rugăciunea și postul erau practicate în ambele Testamente și asigură o relație corectă cu Dumnezeu, forma s-a schimbat dar esența rămâne Isaia 58:6  Iată postul plăcut Mie: desleagă lanţurile răutăţii, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; 7  împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău” La fel și prorocul Ieremia mustră poporul pentru păcate. Ieremia 14:12  Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.” Nici  pe timpul lui Isus situația evreilor nu era mai bună și Isus îi apostrofeză. Matei 6:5  Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. 6  Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Mat.6:6), accentul se pune pe starea interioară a inimii pe care Dumnezeu o cunoaște.  Isus  a fost dus de Duhul Sfânt în pustie ca să fie ispitit de Diavol și a postit timp de 40 de zile. Cu privire la cifra 40 este un număr care se repetă în Biblie . (Ex.34:28 Moise pe muntele Sinai, Deutr.9:18 Moise după ce a rupt tablele, (1 Regi 19:8 Ilie în drum spre muntele Horeb, Matei 4:2 unde găsim ispitirea lui Iisus Cristos). În limba ebraică  o literă înseamnă literă,  un cuvânt, un număr dar şi o idee. Numărul 4  înseamnă litere d, se pronunță dhalet ce înseamnă uşă fiind sugestiv  în sensul că există posibilitatea de a comunica cu Dumnezeu. Moise și Ilie au postit 40 de zile. Moise moare sus pe munte după ce vede țara promisă, Ilie este înălțat la cer,  dar îi găsim pe Muntele Schimbării la Față stând de vorbă cu Isus. El era însoțit de cercul intim format din Ioan Petru și Iacob. Fața lui Isus a strălucit și Matei 17:5  Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”.  La fel  Cifrele 666 înseamnă cifra ? 6,  wav  însemnă cârlig, legat în Scriptură în Vechiul Testament  este legată  de perioada de glorie al lui Solomon o  constatare foarte sugestivă. Să nu uităm miza ispitirii vizează întotdeauna ruperea relaţiei om – Dumnezeu, dar noi trebuie să fim biruitori. Anticipăm puțin și după botezul lui Isus apar elemente noi ca puterea de a face minuni fără limită,  o refacere totală a conştiinţei Sale pe care a avut-o înainte de întrupare dar şi o perspectivă clară asupra lucrării pe care urma să o facă, adică Crucea.  Evenimentul ispitirii a intrat în planul lui Dumnezeu, Evrei 10:7  Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” unde au participat Isus Cristos, Satana, Duhul Sfânt şi îngerii.  Ispita indiferent de genul sau forma ei are intenția de rupe relația omului cu Dumnezeu. Revenind la apostolul Matei era vameş de meserie, era urât de popor pentru că aduna bogăţii materiale pentru romani care ia cucerit. Este chemat de Isus, lasă totul și pleacă după El, iar întrebare care e pune pentru câți este prioritară voința lui Dumnezeu, sau ne vedem de interesele proprii. Isus a stat de multe ori la masă cu vameșii și fariseii, este acuzat de acest lucru dar le răspunde Marcu 7:6  Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Despre Matei tradiția afirmă că a predicat 15 ani în Palestina, ulterior a mers între păgâni și moare de moarte bună în Etiopia sau Palestina. Matei a scris pentru poporul evreu în limba aramaică și îl prezintă pe Isus Cristos, ca Mesia cel așteptat de poporul evreu.  Pe timpul lui Isus  se vorbea latina, limba imperiului Roman, aramaica și greaca. Între Vechiul Testament și Noul Testament au exista 400 de ani în care Dumnezeu nu a mai vorbit prin proroci ultimul fiind Maleahi, poporul avea doar Legea dată de Dumnezeu prin Moise și învățătura rabinică care s-a suprapus peste Lege ca  și în creștinism unde în Bisericile tradiționale Catolică și Ortodocsă  se face la fel. Sectele iudaice din timpul lui Isus au fost sinagoga, cărturarii și fariseii, saducheii, irodiani, ziloțiți ca for suprem de judecată era sinedreu condus de Marele Preot. Ca și teme caracteristice avem Împărăția Cerurilor, expresia ” „ca să se împlinească ceea ce  fusese vestit prin prooroci”, a-zit dar eu vă spun”, termenul grecesc folosit – eclesia – înseamnă „adunarea celor chemaţi afară  cu un scop, mulţimea celor puşi de o parte. Matei 16:18  Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. De asemenea în Vechiul Testament Israel este denumit poporul lui Dumnezeu, iar Ștefan a firmă și el și numește  naţiunea lui Israel chiar cu termenul de „Biserică” atunci cînd spune: „El este acela  care, în adunarea Israeliţilor din pustie Faptele Apostolilor 7:38  El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. În Noul Testament în Biserică sunt incluse și neamurile și nu se face deosebire Galateni 3:27  Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. 28  Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi Sunteţi una în Hristos Isus. 29  Şi dacă Sunteţi ai lui Hristos, Sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. De asemenea în Predica de pe Munte Isus creionează caracterul celui care va face parte din Împărăția Cerurilor, Isus în calitate de Împărat iar credincioșii ca și supuși având credință în El. Din cauza necredinței iudeilor Isus îi acuză cu o profeție. Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osîndi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon (împărăteasa din Șeba), iar binecuvântările ce trebuiau să fie date evreilor vor fi date și neamurilor. Mesajul Evangheliei va fi predicat în toată lumea  ”Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul. (Matei 24:14). Această împuternicite Isus o dă ucenicilor în Marea Trimitere și după Înviere să vestească Evanghelia neamurilor. Evangheliile sunt un fel de biografii despre viața lui Isus, faptele Lui învățătura de la Întrupare până la  Înălțarea la cer. Matei ca și fost vameș păstrează o ordine și ne vorbește despre Ioan Botezătorul care  nu este Ilie dar îl prezintă pe cel ce va veni Isus, Mesia  Cristosul. ” Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.” Matei aranjează această Evanghelie prin șase discuții ca şi vameş trebuia să asculte şi să scrie în acelaşi timp „ca o stenogramă de azi” şi se poate afirma că Matei a scris nu numai sub influenţa Duhului Sfânt ci practic a avut posibilitatea să redea predicile lui Cristos. Predica de pe Munte, așa cum e consemnată în capitolele 5-7, este aproape în mod sigur o înregistrare sub această formă. Prin versete biblice şi genealogia făcută  Matei vrea să dovedească că Isus este Unsul Mesia Cristosul aşteptat de evrei. Matei 1:1  „Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. 2  Avrama a născut pe Isaak; Isaak a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui…..”.  Unul din versetele cheie este valoarea sufletului omului Matei 16.26: „Și ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”  Ca şi un scurt rezumat capitolul 10 ne arată misiunea şi scopul ucenicilor, iar cap 13 este o grupare de pilde, în cap 18 este tratată Biserica, iar în capitolul 23 există discursuri cu privire la ipocrizie şi evenimentele din viitor. De la capitolele 21-27 ne este prezentată arestarea, torturarea și execuția lui Isus. Am redat ulterior evenimente şi faptele lui Isus şi  se poate face o comparaţie între etica dată de Isus ca şi Personaj divin ce  se deosebeşte enorm de mult faţă de etica dată de om. Vorbind de etica dată de Isus, El cheamă poporul la pocăinţă şi corectează Legea dată la Sinai ajungând în profunzime la inima omului. Prin tradiţii fariseii au anulat o parte din Lege, dar ea rămas integral o parte a revelaţiei divine, aceasta este Legea care îşi găseşte împlinirea în Cristos. Predica de pe Munte se ocupă de explicarea Decalogului, clarificare a unor probleme în care Isus stabileşte standardele morale după care trebuie să fie judecată conduita ucenicilor Săi, dar nu este suficient ci trebuie să crezi în Isus Cristos cu tot ce implică Persoana Lui. El se situează deasupra ei prin  afirmaţiile clarificare a unei probleme dificile,   de şase ori, dar fără să fie o antiteză între Legea dată la Sinai şi afirmaţiile Sale  Isus folosind autoritatea Scripturii. În iudaism, Legea ocupa poziţia supremă. În creştinism, locul acela este ocupat de Cristos Însuşi. În evanghelia iudeo-creştină a lui Matei, Cristos rămâne autoritatea dominantă. Evanghelie după Matei este plină de dragoste şi graţie Matei 11:28  „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă”. Matei îl prezintă pe Isus Ca cel aşteptat de iudei Mesia, iar în LXX sunt numeroase pasaje profetice care vorbesc despre El, dar iudeii l-au respins, fiindcă doreau altceva mult mai pământesc. Ei doreau  să vadă  un  mesia după dorinţele lor sub soare.  În Evanghelia lui Matei se află învăţăturile principale ale creştinismului şi Cristos ca şi o împlinire a lor care se află prorocite în Vechiul Testament. Din păcate pentru evrei dintre care mulți  în special fariseii și saducheii  au refuzat cu încăpățânare să-L accepte pe Isus ca Mesia al lor. Ori şi noi  îl percepem de multe ori pe Isus conform dorinţelor noastre şi nu e de fel biblic şi ne amăgim singuri dacă nu suntem ancoraţi în Scriptură. Pavel clarifică de ce evreii l-au refuzat pe Isus de două ori Romani 11:11  Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12  dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?. Deci trebuie să veghem şi sunt nenumărate versete care ne îndeamnă la acest lucru. Iudaismul, respectiv poporul evreu,  descinde din Avram Isac şi Iocob, popor ales de Dumnezeu, ce avea mandatul de a fi lumina neamurilor şi să-l adică pe scena istoriei pe Mesia Unsul Cristosul. Ei au rămas fideli învăţăturii Vechiului Testament şi Vechiului Legământ făcut de Dumnezeu cu poporul Israel. De fapt evreii erau incluşi în trei Legăminte divine, Legământul mozaic ce era un legământ condiţionat, Legământul davidic şi Legământul Palestinian. Să fi iudeu înseamnă mai multe aspecte din care amintim un israelit, ori un membru al unei națiuni care a existat în Palestina din secolul VI î.Cr  până în secolul I d.Cr , sau un membru al unei națiuni care a existat în Palestina din secolul VI î.Cr. până în secolul I d.Cr,  ori o persoană care aparține, prin descindere sau prin convertire, de o continuitate a poporului iudeu antic și cineva a cărui religie este iudaismul. O definiţi clară  se poate lua chiar din cele 3 secte ale iudaismului Ortodocși, Conservatori și Reformați, iar răspunsul este  „Un evreu este orice persoană a cărui mamă a fost evreică sau orice persoană care a trecut prin procesul ceremonial de convertire la iudaism. Evreu mai înseamnă şi strămutat, a trece, străin, călător, de dincolo, primul care a purtat acest nume a fost Avram. Un evreu este un om care e de etnie iudeu, practică religia iudeilor, preceptele Torei şi cel 13 principii de credinţă. Avram a fost recunoscut ca primul, iudeu, numele vine de la Iuda unul din fii lui Iacob, ulterior termenul s-a generalizat la toţi cei din tribul lui  Iuda Beniamin  şi Levi. Iudeu  mai înseamnă şi străin, venit de dincolo de Eufrat. Azi avem cinci forme separate, sau secte din iudaism ca iudaismul ortodox, conservator, reformat, reconstrucționist și umanist, iar convingerile și cerințele fiecărui grup se deosebesc în mod dramatic şi au pretenţia că pot contribuii la mântuirea lor, dar dacă este aşa nu mai era necesară jertfa lui Cristos. În Noul Testament găsim ceva mult mai clar. Galateni 1:4  El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. Ori iudeii nu simt nevoia de un intermediar între om şi Dumnezeu, ori acest lucru nu este adevărat Ezechiel 22:30  Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul!. Dacă ar fi fost cineva nu mai era necesară Întruparea. Cu privire la escatologie mesia va venii în viitor, va aduna pe toţi iudeii în ţara lui Israel,   o să aibă loc învierea morţilor, Templul va fi reconstituit. Isus Cristos  a fost doar un profet fals, un idol al creştinismului, iar în unele secte iudaice este interzis ai spune numele. Evreii nu au fost mai buni decât alte popoare ori Dumnezeu care este suveran ia ales pe ei, să fie lumina neamurilor să fie o binecuvântare pentru toate naţiunile şi să-l aducă pe Mesia Unsul Cristosul fiindcă Jertfa lui Cristos are aspect complet şi universal Ioan 3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.  Problema  este una de credinţă, evreii nu-l recunosc pe Mesia, ei chiar şi la această oră ei sunt pregătiţi să construiască cel de al III lea Templu, caută Chivotul deși acesta și-a pierdut utilitatea şi se pregătesc de întâmpinare. Iudeii îndurata persecuţii dar au rămas monoteişti şi nu şi-au părăsit credinţa. Apariția religiei creștine a găsit poporul evreu după aproximativ 1800 de ani de cultură și tradiție iudaică, iar tradiţia rabinică şi-a spus cuvântul.  În cronologia iudaică naşterea lui Avram „a avut loc în anul 1948 de la Crearea Lumii (aprox. 1812 înaintea erei actuale – î.e.a.) și a marcat momentul de debut al religiei iudaice, bazate pe credința monoteistă. Evenimente importante ca Scoaterea poporului din robia egipteană, primirea Torei la muntele Sinia, au  „marcat irevocabil formarea evreilor ca popor, formarea iudaismului ca sistem de gândire și practică a tradiției și, desigur, formarea religiei mozaice. În momentul când Isus s-a Întrupat, evreii aveau o tradiţie adânc înrădăcinată şi bine definită, dar nu de Scriptură ci de învăţătura rabinică.  Ori Isus însuși s-a născut, a fost format și a propovăduit în această credință și tradiție iudaică. De asemenea pe timpul apostolilor religia creştină era doar o partidă.  Faptele Apostolilor 26:5  Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit, ca Fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiunii noastre. Dezvoltarea crezului şi religiei creştine a durat cam 100 de ani, ruptura de iudaism nu s-a făcut dintr-o dată.  La religia creştină sau convertit şi popoare păgâne, majoritatea evreilor nu au dorit să-şi schimbe credinţa strămoşească, (parcă vă sună cunoscut aceste cuvine „cel mai mare păcat” spune credinţa Ortodoxă). Creştinii au intrat în Noul Legământ, dar evreii  a rămas până astăzi Singurul Legământ, cel dintre Dumnezeu și poporul lui Avraam. Chiar şi din punct de vedere emoţional te greu să schimbi o religie în care te-ai născut. Iudaismul consideră că Dumnezeu este unic, iar Legea Sa (Tora), este de asemenea unică și este de asemenea și imuabilă. CELE 13 PRINCIPII ALE CREDINŢEI IUDAICE „”Dumnezeu nu Își va schimba legea în veci. Ele au fost enumerate la mai sus. În religia creştină Dumnezeu a dat o lege evreilor Legea lui Moise  în Vechiul Testament, pe care a schimbat-o cu Noul Testament, oferită prin Isus şi ucenicii Lui mântuirea şi a apărut religia creştină. Noua credinţă, este ideologie pentru unii, este ceva străin iudaismului care cred că Legea Divină nu se schimbă. În legea iudeilor dacă un profet avea o viziune, care cerea schimbarea Legii acesta era pedepsit cu moartea. Isus nu era considerat profet fiindcă evreii credeau că era profeţilor s-a încheiat deja de aproximativ 400 de ani odată cu Maleabil.  De asemenea  doctrina iudaică și cea creștină sunt profund diferite. Religia iudaică pune accentul pe „miţuit (îndeplinirea poruncilor divine), fiind o religia pragmatică (prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente.), credinţa creştină pune accentul pe credinţa în Isus Cristos şi acceptarea lui ca şi mântuitor. O altă diferenţă este că „Iudaismul este o religie care postulează că evreii au misiunea de a respecta cele 613 porunci ale Torei, în timp ce ne-evrei au de respectat 7 Legi Nordice. În contrast  creştinismul „îi consideră pe oameni născuți în păcatul originar (de aceea se face botezul). Sunt şi alte diferenţe iudaismul consideră că omul nu este întinat şi nu a căutata să facă prozeliţi, să îi  atragă pentru  obţine salvarea deşi biblie le spune despre străini. Levitic 19:34  Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru, iar Isus îi apostrofează Matei 23:15  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât Sunteţi voi înşivă. Iudeii conform tradiţiei înainte de a apărea Mesia trebuiau să aibă repere trebuiau să fie evenimente bine definite ca instaurarea păcii globale, recunoaşterea universală a lui Dumnezeu ca Rege al Universului, reîntoarcerea tuturor exilaților evrei în Israel etc. În momentul în care Isus a venit pe pământ, aceste realizări nu s-au împlinit ci dimpotrivă, la foarte scurt timp după acel moment, în anul 70 e.n., Templul din Ierusalim a fost distrus și evreii au fost forțați în exil, concomitent cu debutul prigoanelor și presiunilor menite a-i converti la o noua religie. Pentru evrei, instaurarea Erei Mesianice este un moment unic (pe care evreii îl așteaptă în fiecare zi), și nu o ”piesă în două acte”. Dar Cristos le spune. Luca 24:44  Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”. Isus nu a fost singura persoană pe care istoria a proclamat-o ca Mesia”, mai apoi istoria demonstrând contrariul persoane care s-au proclamat ca Mesia sunt Simon bar Kokhba şi „Șabetai Țvi. Şi azi avem 7 persoane care se proclamă a fi Cristosul dar în realitate nu sunt Biblia fiind clară sub forma arătări Lui. Rolul lui Mesia sunt radical diferite în iudaism și creștinism. În Creştinism Fiul lui Dumnezeu face parte din Trinitate  ori aceste idei, precum și multe altele asociate fenomenului Isus (ex: concepția imaculată, întruparea, învierea, înălțarea, însăși noțiunea de Dumnezeu ca Treime etc) sunt complet străine iudaismului și nu au nici un suport în tradiția, filozofia și teologia iudaice. În contrast Mesia este văzut ca şi un simplu om desigur, cu un rol și o misiune aparte  și nicidecum o ființă cu origine semi-divină.  Diferă şi rolul lui Mesia care este acela de a a servi ca și catalizator pentru Era Mesianică, respectiv pentru procesul de instaurare a împărăției cerurilor pe pământ, înțeleasă în esență ca o recunoaștere globală și completă a lui Dumnezeu ca Suveran al Universului. Isus de asemenea a mai spus că el este atât „domnul” Vechiului cât și cel al Noului Testament. Cu toate că anumite părți din comunitatea evreiască urăsc să li se amintească că Isus este evreu, acestea sunt pro-creștinism deoarece creștinismul a fost creat cu scopul de a lua locul lui Satan și al păgânismului. Păgânismul a fost sinonim cu satanismul, iar pentru aceia care au ochi să vadă, acestea două încă mai sunt identice. Wicca și neopăgânismul sunt contrafaceri și coruperi ale păgânismului real, păgânism care vine de la Satan. În mod evident că Joshua/Isus Hristos din biblia creștină NU este „Isus/Joshua” care este „batjocorit” în talmud. Noul Testament creștin e la fel ca Tora și Talmudul evreiesc. Sunt cărți și pagini web cu grămada, în care autorii se plângeau de „evreizarea creștinismului,” ca și cum în creștinismul ar fi   oameni și manifestările lor  cu privire la legătura dintre evrei și creștini. Evreii consideră că  evenimentele și atributele pe care creștinii le asociază cu Isus exemplu  miracolele, predicile, epistolele etc, precum și noțiunile pe care le-am menționat mai sus exemplu învierea, noțiunea de întrupare a Divinității, noțiunea de Trinitate etc, sunt menționate exclusiv în așa-zisul Nou Testament care este o lucrare eminamente creștină, ne-inclusă în canonul iudaic. În concluzie din cele afirmate mai sus, ele nu au nici-o valoare pentru iudaism conform Legii și tradiţiei iudaice. Textele interpretate de creștini cu privire la venirea lui Mesia ca și profeții (anumite pasaje din Isaia, Ieremia, etc) sunt explicate diferit în iudaism și se referă doar conceptul de Mesia sau poporul evreu. Acesta este un punct de vedere iudaic cu privire la creștinism. Fiecare om are libertatea de conștiință să aleagă în cazul nostru între iudaism și creștinism, ce este un drept al al fiecărei ființe umane. Sa pus o întrebare la care se încercă a da un răspuns ideologic cultural şi biblic. Aici  avem posibilitatea de alegere şi trebuie să ştim că noi, eu, facem parte dintre neamuri.  În creștinism etica este dată de o divinitatea reală, de Dumnezeu și nici o altă formă de etică, (set de legi) dată de oameni nu se poate compara cu cele 10 porunci date de Dumnezeu poporului evreu sau comprimată de Isus în cele 2 porunci. Un exemplu de legi este codul lui Hammurabi, care pus în paralel cu cele 10 porunci este cu mult inferior și gândit la nivel uman. Pavel numește etica divină Legea lui Cristos, care este o lege corectată şi modificată de Cristos, faţă de Legea dată la Sinai. Isus a chemat poporul la pocăință, la facerea de fapte bune și de a suferii pentru ele și pentru El dacă este cazul. De asemenea  neprihănirea ucenicilor și a viitorilor creștini trebuie să întreacă cu mult neprihănirea fariseilor, ce era una  exterioară. Prin tradiții și învățături rabinice suprapuse și cu o autoritate mai presus de Lege dată la Sinai, ea rămâne totuși în mod integral o parte din Revelația divină, aspect care se întâlneşte ulterior în creștinism în bisericile tradiționale dar și un unele culte protestante sau neoprotestante. Legea dată  la Sinai își găsește împlinire în Cristos, iar în Predica de pe Munte, Domnul Isus arată caracterul și standardele pe care trebui să le aibă cel care va face parte din Împărăția Cerurilor legată de credința în El ca și Împărat. Isus Cristos a validat Legea mozaică, o declară o autoritate deplină și nu se acceptă compromisuri. În același timp Isus se ridică deasupra ei prin afirmațiile „Aţi auzit că s-a zis, Dar Eu vă spun „ afirmație făcută  de şase ori, dar fără să fie o antiteză între Legea dată la Sinai şi afirmaţiile Sale,  Isus folosind autoritatea Scripturii. În iudaism Lege ocupă un loc suprem pe când în creștinism locul este ocupat de Cristos ca și o autoritate dominantă. Isus cheamă oamenii la El pentru ai scăpa de jugul robiei lui Satana  și le promite odihnă. În Biserica Primară avem un model Faptele Apostolilor 2:42  Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni. 43  Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Ulterior în timp acest model s-a diluat extrem de mult, iar în 313 Biserica se unește cu statul devenind biserica împăratului sub Constantin cel Mare și nici în timpul Reformei protestante din 1517 nu s-a reușit o întoarcere completă la practica Bisericii Apostolice. Astăzi este și mai rău, avem biserici fără Dumnezeu și evanghelizări fără Cristos, mileniul trei fiind caracterizat în post – modernism de o epocă post – creștină unde laicitatea își spune cuvântul. Matei a avut ca și scop să-l prezinte pe Isus  ca Mesia cel așeptat de evrei și citează în sensul acesta din  LXX, peste 60 de pasaje profetice cu privire la Isus. El face genealogia lui Isus la Avaram citează și alți profeți și  folosește expresia ca sa se împlinească ce fusese vestit prin prorocul. Se fac referiri la Nașterea din fecioară, locul unde se naște, întoarcerea din Egipt după moartea lui Irod, vindecările miraculoase ale trupului și a sufletului, lucrarea printre neamuri  etc. Isus a vorbit de multe ori în pilde și Matei prezintă intrarea Lui în Ierusalim ca și Împărat și alte aspecte din viața lui Isus. Unii au crezut în El, dar majoritatea evreilor în frunte cu  conducătorii farisei și saduchei l-au respins. Isus îi dezaprobă pentru necredința lor, fiindcă evreii așteptau un mesia în termeni umani care să le îndeplinească dorințele în cazul de față în postura de general care să îi scape de jugul roman. Așteptarea lor mesianică (curba lui Gaus) a pierdut aspectul spiritual cu puține excepții. Dar în această greșeală de multe ori cădem și noi acceptând doar o parte din atributele divine ca dragostea, mila, harul Său, etc dar respingem judecata urgia, justiția și mânia Sa sfântă care se abate asupra „credincioşilor” şi necredincioşilor   la judecată. Un acest gen de Mesia sau Dumnezeu este de fapt un idol pentru că în Biblie există suficiente dovezi care să ne poată garanta natura și identitatea lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos, pentru a asculta și a ne închina ca și ființe create. Ca și creștini, cred că nu este cazul să ne înșelăm singuri. Dumnezeu se revelată ca și o Persoană în ambele Testamente, și nu se poate fragmenta, luând din Biblie doar ce ne place. Cu privire la refuzul iudeilor apostolul Pavel clarifică problema. Romani 11:11  Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12  dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?. Aici este vorba de evreii care l-a respins pe Cristos de două ori, cât despre noi neamurile suntem avertizați. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te! (Romani 11:20). Oare câți dintre credincioși mai au frică de Domnul. Proverbe 1:7  Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura. Vedem prin ochii credinței armonia în tot ceea ce face Dumnezeu. Isus Cristos face parte din Trinitate, vine din veșnicie împreună cu Tatăl şi Dumnezeu Duhul Sfânt şi sunt egali în esenţa lor. S-a întrupat prin nașterea din Fecioară ca și om și Dumnezeu în același timp în scop mântuitor, soteorologic cu tot ce derivă sub acest aspect. Era singura formă prin care se putea salva omul de la piere, satisfăcând în acest fel dreptatea lui Dumnezeu. Întruparea a fost necesara pentru calitatea de Mântuitor a Domnului Isus, ca Dumnezeu nu putea sa moara, a trebuit sa devină om pentru a muri, dar nu a renunţat la natura divina deoarece moartea unui simplu om nu avea valoare. Ambele naturi au fost  absolut esenţiale in personalitatea  Domnului Isus, ca Om a putut muri, iar ca Dumnezeu moartea Lui are o valoare infinita Prin faptele  și învățăturie Sale a  demonstrat că este Fiul lui Dumnezeu, culminând cu elementul Crucii mânia lui Dumnezeu s-a abătut asupra Lui, în locul nostru, urmează Moartea Învierea și Înălțarea la cer. Evrei 9:28  tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă. Condiția mântuirii este credința în El și ascultarea, aplicarea prin fapte și cuvânt. Ucenicii l-au recunoscu ca pe Mesia,  la fel și alte personaje apropiate, sau cei care au asistat la Moartea lui Isus, inclusiv duhurile necurate. Planul mântuirii era făcut de Dumnezeu Evrei 10:7  Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”. Învierea este un act al Sfintei Treimi, Isus s-a înălţat la Tatăl in cer unde sade la dreapta Tatălui ca Mare Preot pentru noi Avocat si Mijlocitor. În viitor El va reveni pentru aşi lua Biserica şi a stabilii Împărăţia Sa, în escaton. Isus Cristos s-a botezat din mai multe motive, El  s-a identificat cu umanitatea, a fost om ca și noi, a avut sentimente a plâns, a suferit de foame și de sete, a fost obosit și au fost cazuri când nu avea  adăpost peste noapte. Matei 8:20  Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” Acesta este latura umană a lui Isus. La botez au fost prezente toate cele 3 Persoane din Trinitate, Isus în apa botezului, Duhul Sfânt sub formă de porumbel și Glasul Tatălui din cer, latura divină a lui Isus. Botezul lui Isus era în planul lui Dumnezeu pentru că era începutul lucrării Sale și urma ispitirea lui Cristos. Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul care chema oamenii la pocăință, fiind un mesager înainte lui Isus și predica pocăința și Împărăția Cerurilor. Botezul nu era spre iertarea păcatelor, iar cei  care nu au venit cu sinceritatea la Ioan sunt denumiți vipere. Oare câți dintre noi venim la Isus cu o sinceritate totală ? Domnia lui Isus a început deja pe pământ  și avem în permanență o tensiune între deja – și nu încă, în viața creștinului și a bisericii. Cel  care avea să vină va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Focul înseamnă judecata lui Dumnezeu, dar avem o perioadă de Har, de 2000 de ani între cele două tipuri de botez. Deși botezul își avea originea în spălările de curățire din Vechiul Testament,  botezul efectuat de Iaon și Isus urma să țină de noua religie numită creștinism. Un alt motiv  pentru care Isus s-a botezat este Se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit!, pentru a amplini o profeție. Creştinii au urmat această practică a botezului care semnifică moartea şi învierea credinciosului spre o viaţă nouă. Prin botez se intră în comunitatea credincioșilor prin credință în Isus Cristos și este o mărturie  a celui care se botează. 1 Petru 3:21  Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos și un alt verset Romani 6:4  Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Isus ca și Mare Preot face o slujbă a împăcării cu Sângele Lui între Dumnezeu și noi. Dintre sacramente creștinii protestanți și neoprotestanți practică Cina Domnului și Botezul. În multe locuri din Scriptură Isus Cristos este denumita al doilea Adam, pentru că Adam prin neascultare de Dumnezeu, uitând că este ființă creată a vrut să fie ca și Dumnezeu, fapt imposibil. În urma neascultării este blestemat de Dumnezeu, dar și mai mult a prăbușit întreaga rasă umană în blestem și în moarte. Adam a fost ispitit în grădina Eden, în contextul unui belşug material. Nu cunoaştem starea spirituală, dar Adam, rasa umană, poporul Evreu falimentează în faţa ispitei  inclusiv noi de multe ori falimentăm. Ispita vizează în ce mai multe cazuri ruperea relaţiei omului cu Dumnezeu  dar este și un testa al credinței. În contrast Cristos  a fost ispitit în pustia Iudeii, în care (se sugerează starea pământului), în contextul unui post prelungit Isus era  dezavantajat. Din această pricină De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam, a fost facut un duh datator de viata.” (1 Corintei 15:45)  Adam a fost creația lui Dumnezeu pe când Isus era Fiul lui Dumnezeu prin care este posibilă , salvarea noastră din păcat și din moarte sau altfel spus, revenirea noastră la neprihănire si la viaţă, adică la Împărăţia lui Dumnezeu, și in familia lui Dumnezeu. O să dăm doar câteva verste, David , Daniel, Isaia,  Isus Cristos,  afirmă aceste lucruri. ”Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele, „Scoala-te”, a zis El slabanogului: „Ridica-ti patul, si du-te acasa”. Isus le vorbește și despre a doua venire și înviere. Fiul omului va trimite pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sunt pricina de pacatuire, si pe cei ce savarsesc faradelegea” (Matei) ”Caci Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau cu ingerii Sai, si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. (Matei) ”Caci invata pe ucenicii Sai si zicea: „Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor, ei Il vor omori, si a treia zi dupa ce-L vor omori, va invia.”  „Si veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii, si venind pe norii cerului.” ”Caci Fiul omului a venit nu ca sa piarda sufletele oamenilor, ci sa le mantuiasca.” . O temă  în Biblie este  a Duhului care dă viaţă. „Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” Isus Cristos a biruit ispita și păcatul şi a mulţumit justiţia lui Dumnezeu.  După Înviere Isus le-a zis din nou: “Pace voua ! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi.” Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei si le-a zis: “Luati Duh Sfant!”.  Un alt verset este “Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos, dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” Condiţia mântuirii este să crezi în Isus Cristos şi în Jertfa Lui, nu doar Duminica ci în fiecare zi şi să pui în aplicare în viaţa de creştin cu tot ce derivă din Persoana învățătura semnele și lucrarea de Ispășire a lui Cristos.  Ispitirea conform dexu-lui este o modalitate prin care o persoană vrea să faci ceva rău altei persoane în cazul acesta avem de a a face cu un înger căzut și cu o persoană divină Isus Cristos. Ispita în esența ei este ruperea relației omului, în cazul de față Isus Cristos cu Dumnezeu. Ori Isus Cristos face parte din Trinitate și era singura ființă divină care se putea opune lui Satana. Cristos s-a supus voinței Tatălui și în unele cazuri Duhului Sfânt Ispitirea este un punct vital în pregătirea lui Cristos pentru lucrare de Ispăşire fiindcă  este urmată în final  de Jertfa de pe Cruce. Satana pune la îndoială grija Tatălui pentru perioada de post al Fiului şi pune relaţia Sa cu Tatăl, mai presus de foamea s-a fizică. De asemenea Satana oferă mijloace false pentru îndeplinirea lucrării. Dar a ispiti pe Dumnezeu Fiul, chiar făcând minuni ele nu garantează biruința asupra ispitei poate din contră. Apostolul Pavel avertizează ”Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, 4  a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu” Mântuirea omului este ceva important pentru Dumnezeu pentru că și-a sacrificat Fiul Ioan 3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică, acest lucru izvorând din dragostea lui Dumnezeu. Doar prin Jertfa lui Cristos omul poate intra în relaţie cu Dumnezeu care a fost distrusă de păcat. Ea este o relaţie Tată – fiu, noi devenind copiii lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a pregătit calea și în momentul când l-a văzut pe Isus a exclamat Ioan 1:29  A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!, nefiind preocupat de propria persoană cum suntem de multe ori noi astăzi, când de multe ori  agenda noastă de lucru nu se potriveşte cu agenda lui Dumnezeu pentru că nu avem părtășie cu El. Ispita are un sens dublu în sensul de a determina pe cineva să facă rău şi să fie supus celui rău, dar Isus afirmă despre Satan că este ”stăpînitorul lumii acesteia. El n’are nimic în Mine”iar în cartea Evrei Isus este prezentat ca ”sfînt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri”. Isus  nu a căzut asemenea nouă în faţa ispitelor pentru că nu avea cum să se întâmple așa ceva și prin El avem și noi biruință asupra încercărilor. Ispita este și un test, o încercare și nu vine de la Dumnezeu. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi  nu ispitește pe nimeni. Un exemplu dar și o prefigurare este momentul când Dumnezeu îi cere lui Avram să-și sacrifice fiul.  Isus este încercat, ispitit și întrebarea care se pune este ?ar fi putut Domnul Isus  să cadă biruit de ispită?  Se poate  spune  cu toată convingerea NU! Dacă Domnul Isus  ar fi cedat în faţa ispitei atunci nu ar mai fi fost izbăvitorul nostru.  De asemenea se poate afirma faptul că Isus a fost ispitit în cal mai mare grad pentru că era Fiul lui Dumnezeu  și nici un om nu a experimentat așa ceva pentru că 1Cor 10:13  ”Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda” Dacă suntem în părtășie cu Dumnezeu El poate controla ispita. Isus avertizează  ucenicii asupra  faptului că ”Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. (Ioan 15:6). Revenind  la ispitirea lui Cristos El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de Satan dar făcând voia  lui Dumnezeu.  după un post de 40 de zile și nopți Satana vine și îl ispitește. Natura umană își spune cuvântul și lui Isus îi era foame. Satana vine cu șiretlicuri și așa ca și în Grădina Eden le arată un pom  cu roade bun la gust și de dorit să îi facă să știe mai mult, acesta este aspectul material și tot așa vine și la Isus, dar  primește o replică din Scriptură Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu. Acest lucru este valabil pentru fiecare creștin. Satana schimbă tactica și îl duce pe streşina templului și îl îndeamnă să se arunce jos fiindcă îngerii îl vor salva. Satana citează din Scriptură dar în mod inexact din Ps 91, iar Isus îi răspunde tot din Scriptură ,,De asemenea este scris„, a zis Isus: ,,Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.„Ispita era de ordin spiritual.  Din păcat tot așa face și noi mai mult sau mai puțin conștient când avem conștiința vinovată citim Cuvântul lui Dumnezeu, încercăm într-un fel sau altul să îl face părtaș pe Dumnezeu la păcatele noastre. Chiar  și interpretarea unui tex în mod eronat face posibilă pierderea mântuirii. Mergem mai departe, Isus a declarat despre Diavol că  este cel rău și mincinos, iar la a trei încercare  Satana pretinde închinareoferindu-i  toate bogățiile lumii deși în mod practic nu erau ale lui. Coloseni 1:17  El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. Isus îi răspunde  Satanei  v.10  ,,Pleacă, Satano„, i-a răspuns Isus. ,,Căci este scris: ,Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.„  Isus citează din cartea Deuteronom, demonstrează o bună cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu și noi la problemele noastre trebuie să apelăm tot la Scriptură unde vom găsi răspunsuri.  Ispita era de ordin Psihologic. Aţi observat că la fiecare ispitire, indiferent de natura ei, El a venit cu un răspuns din Scriptură. În Final ”….Diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească”. Dacă avem în vedere doar Grădina Ghestimane și momentul când Isus Cristos era pe Cruce Diavolul și atunci l-a Ispitit până în ultimul moment nici pe noi nu e scutește de așa ceva. Atunci când vine ispita trebuie să fugim la Cuvântul lui Dumnezeu, altfel nu avem puterea de a ieși biruitori. Furca edenică  este alegerea și este o realitate permanentă în viaţa credinciosului şi a Bisericii.  Rugăciunea şi postul sunt practici esenţiale în viaţa de credinţă, dar şi ispita este o permanenţă în viața de creștin și în Biserică. Nimeni nu cred că dorește ca numele său de creștin  să fie doar o etichetă sau o minciună. Isus Cristos s-a identificat cu noi, a biruit şi biruinţa noastră asupra ispitei este doar prin puterea Sa. Un mod de ispitire este căutarea lui Dumnezeu s-au a ofertei mântuirii în alt spaţiu decât acela revelat de Dumnezeu adică din Scriptură. Cea mai generală ispită astăzi este corupţia şi compromisul. În această lume coruptă fiecare creștin trebuie să fie Lumină și Sare, indiferent de circumstanțe locul în care trăiește sau perioada de timp, fiindcă mandatul culturala se supune mandatului spiritual Amin.

8). APLICAȚIE

Sati http://dicţionarele.blog spot.com/2012/07/matei.html

SCURTĂ INTRODUCERE  BIBLICĂ de ERNEST AEBI  Editura Lumina Lumii

Sait http://www.theophilos.3x.ro

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghelia-dupa-matei.html

Sait http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/matei.html

Sait dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/matei-evanghelia-dupa.html http

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/nu-va-trece-neamul-acesta.html

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Iudaism.html

DICŢIONAR BIBLIC DE NUME PRORII ŞI CUVINTE RARE DE NICOLAE MOLDOVEANU, Editura CASA ŞCOALELOR  Bucureşti 1995

Sait https://danuttanase.wordpress.com/2015/03/14/primul-adam-si-al-doilea-adam-ep-2

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Isus-evreu.html

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Iudaism.html

Sait https://www.dvartora.ro/de-ce-nu-il-recunosc-evreii-pe-isus-ca-mesia

Sait https://www.dvartora.ro/de-ce-e-isus-considerat-doar-profet-ce-au-evreii-cu-el

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Isus-evreu.html

O scurta mărturisire de credinţa scrisa de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroit http://www.roboam.com/predici/cecredemnoi.htm

Mărturisirea de credință Baptistă  http://www.baptist-tm.ro/

BIBLIA, Ediţia de StudiuThompson

Sati Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Ver non Mmc Gene

ARDELEAN VIOREL

 [1] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/matei.html

[2] SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de ERNEST AEBI pag 129-134

[3] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[4] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghelia-dupa-matei.html

[5] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/matei-evanghelia-dupa.html

[6] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/matei.html

[7] Sait dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/matei-evanghelia-dupa.html http

[8] Sait dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/matei-evanghelia-dupa.html http

[9] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/nu-va-trece-neamul-acesta.html

[10] Sait dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/matei-evanghelia-dupa.html http

[11] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghelia-dupa-matei.html

[12] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghelia-dupa-matei.html

[13] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Iudaism.html

[14] DICŢIONAR BIBLIC DE NUME PRORII ŞI CUVINTE RARE DE NICOLAE MOLDOVEANU pag 130

[15] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Isus-evreu.html

[16] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Iudaism.html

[17] Sait https://www.dvartora.ro/de-ce-nu-il-recunosc-evreii-pe-isus-ca-mesia

[18] Sait https://www.dvartora.ro/de-ce-nu-il-recunosc-evreii-pe-isus-ca-mesia

[19] Sait https://www.dvartora.ro/de-ce-nu-il-recunosc-evreii-pe-isus-ca-mesia

[20] Sait https://www.dvartora.ro/de-ce-nu-il-recunosc-evreii-pe-isus-ca-mesia

[21] Sait https://www.dvartora.ro/de-ce-nu-il-recunosc-evreii-pe-isus-ca-mesia

[22] Sait https://www.dvartora.ro/de-ce-e-isus-considerat-doar-profet-ce-au-evreii-cu-el

[23] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Isus-evreu.html

[24] DICŢIONAR BIBLIC DE NUME PRORII ŞI CUVINTE RARE DE NICOLAE MOLDOVEANU pag 130

[25] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Isus-evreu.html

[26]  O scurta marturisire de credinta scrisa de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroit

http://www.roboam.com/predici/cecredemnoi.htm

[27] Mărturisirea de credință Baptistă  http://www.baptist-tm.ro

[28] BIBLIA, Eediţia de StudiuThompson

[29] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[30] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[31] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[32] Sait https://danuttanase.wordpress.com/2015/03/14/primul-adam-si-al-doilea-adam-ep-2

[33] Sait https://danuttanase.wordpress.com/2015/03/14/primul-adam-si-al-doilea-adam-ep-2

[34] Sait https://danuttanase.wordpress.com/2015/03/14/primul-adam-si-al-doilea-adam-ep-2

[35] Sait https://danuttanase.wordpress.com/2015/03/14/primul-adam-si-al-doilea-adam-ep-2

[36] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[37] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[38] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[39] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

România Unică

Descoperă un ținut de poveste: ROMÂNIA

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: