Închide

Oamenii buni NU MAI RĂSPÂNDIȚI ZVONURI, este PĂCAT! — Ciprian Barsan

Pentru sănătatea noastră spirituală, e atât de important să ne oprim din această teribilă goană după vânt. – Analizăm cu atenție greșelile predecesorilor, ca să nu mai trebuiască să repetăm acele teribile greșeli; – Ne apropiem suficient de mult de Dumnezeu ca să putem auzi vocea, fără să mai fim nevoiți să solicităm ajutorul mijlocitorilor; […]

Arhiepiscopul Vaticanului: cei care spun că Iuda este în iad sunt „eretici”, iar preoții pot „însoți” sinuciderile asistate — Blog Creștin Ardelean Viorel

Inițial publicat pe Informatii si mesaje: ROMA, 11 decembrie 2019 (LifeSiteNews) – Într-o declarație contrara Scripturii și Tradiției, arhiepiscopul Vincenzo Paglia, președintele Academiei Pontificale pentru Viață, a susținut în numele Bisericii Catolice că oricine spune că Iuda Iscarioteanul este în iad este un eretic. Într-o declarație și mai deranjantă, arhiepiscopul italian a afirmat, de… via Arhiepiscopul […]

Arhiepiscopul Vaticanului: cei care spun că Iuda este în iad sunt „eretici”, iar preoții pot „însoți” sinuciderile asistate

Inițial publicat pe Informatii si mesaje:
ROMA, 11 decembrie 2019 (LifeSiteNews) – Într-o declarație contrara Scripturii și Tradiției, arhiepiscopul Vincenzo Paglia, președintele Academiei Pontificale pentru Viață, a susținut în numele Bisericii Catolice că oricine spune că Iuda Iscarioteanul este în iad este un eretic. Într-o declarație și mai deranjantă, arhiepiscopul italian a afirmat, de…

Ştiri din presa română oct 07- 2007

download-3 (2)

Ştiri din presa română
 
Sibiu gazduieste prima Adunare Ecumenica Europeana intr-o tara majoritar ortodoxa

In Capitala Culturala Europeana are loc, in perioada 4-9 septembrie, primul mare eveniment ecumenic de anvergura europeana din ultimii ani, Adunarea Ecumenica Europeana, la care vor participa aproape toate confesiunile crestine.

Tema reuniunii este: „Lumina lui Hristos lumineaza tuturor: Speranta de reiinoire si unitate in Europa” (Ioan, 8,12). Participantii vor discuta despre marile provocari in fata carora se afla bisericile europene, abordand ca teme principale unitatea, spiritualitatea, marturia, Europa, religia, migratia, creatia, dreptatea si pacea. [ continuare… ]

Scrisoarea unui preot profesor grec catre patriarhul ecumenic

Am sperat cã neliniştea şi împotrivirile deplinãtãţii Bisericii binecredincioşilor creştini ortodocşi, care cunosc cele ale credinţei şi sunt angajaţi activ în trupul Bisericii, vor sensibiliza mintea şi inima Prea Fericirii Voastre şi veţi proceda la schimbarea hotãrârii Permanentei Sfântului Sinod, prin care v-aţi dat asentimentul sã participaţi la schimbul de onoruri cu antihristul şi panereticul papã al Romei, aţi desfiinţat Evanghelia lui Hristos, aţi „demolat” Sfintele Canoane, aţi ofensat pe Sfinţii care au luptat împotriva papei şi aţi deschis uşa spre a intra în Bisericã lupi grei. [ continuare… ]

 
Regele Mihai saluta Adunarea ecumenica de la Sibiu

Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei adreseaza Bisericii Ortodoxe Romane un mesaj, cu ocazia Adunarii ecumenice europene, ce are loc la Sibiu, in perioada 5-6 septembrie. Prezentam integral mesajul Regelui Mihai.

„Incepand din secolul al XIX-lea, Biserica si regalitatea au parcurs un drum comun, alaturi de poporul roman. Autocefalia, care a venit la patru ani dupa ce Regele Carol I a declarat Romania stat independent si suveran, ca si patriarhatul, consfintit la trei ani dupa incoronarea de la Alba-Iulia a bunicilor mei, Ferdinand si Maria, sunt momente vitale ale destinului nostru. [ continuare… ]

 
Papa, marele absent de la Adunarea Ecumenică Europeană

Sibiul este gazda unui număr de 2.500 de prelaţi care aparţin principalelor confesiuni creştine.

Papa Benedict al XVI-lea este considerat marele absent de la cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană. În locul său, la Sibiu este prezentă o delegaţie de la Vatican, condusă de cardinalul Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor şi ministru de externe al Vaticanului. [ continuare… ]

La ce bun un doctorat la Sorbona sau la Oxford?

Pacaliciul de la Cotroceni a lansat acum cateva saptamani un apel demagogic pentru imbunatatirea sistemului de invatamant din Romania.

A ajuns, in fine, si la buric vestea cea mare, pe care o tot repetam, unii altii, de peste cinsprezece ani: invatamantul romanesc frizeaza nulitatea. Si asta din pricina sistemului sovietoid amestecat cu necinste si fudulie valaha. Cunosc cazuri de romani intorsi in patrie cu doctorate beton, obtinute la universitati europene sau americane, si care au avut urmatoarea alternativa: munca de jos, deprofesionalizanta sau reintoarcerea in Occident. Unuia dintre ei i s-a spus in fata: „N-avem nevoie de competenta ta. Cara-te de unde ai venit.” Si omul „s-a carat”. Iar desteptul care „nu avea nevoie de competenta lui” a continuat sa indoape mintile studentilor neaosi cu tercii rasmestecati de pe vremea lui Leonte Rautu. In aproape toate universitatile romanesti (cu exceptia Clujului) unde am avut prilejul sa conferentiez m-am izbit de disperarea bietilor studenti. [ continuare… ]

 
Finalistii?

Pe 12 septembrie, Biserica Ortodoxa Romana isi va alege Patriarhul dintre Mitropolitii Daniel si Bartolomeu

Cu numai o saptamana inainte de alegerea noului Patriarh, apele par a se limpezi in ceea ce priveste principalii candidati la scaunul Intaistatatorului. In acest moment, IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Loctiitorul de Patriarh, este principalul candidat, iar cel de-al doilea care se inscrie in competitie trebuie sa fie IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, caruia, ieri, i-a fost adresat un apel de a candida, semnat de peste 100 de fosti detinuti politici, actori, regizori, profesori, scriitori din tara si din strainatate, jurnalisti, avocati, medici, juristi, istorici etc. [ continuare… ]

 
Europa crestina strange randurile in Transilvania

2.500 de delegati sunt asteptati la Adunarea Ecumenica de la Sbiu.
Sibiul „clocoteste” inaintea celui mai important eveniment al toamnei in Capitala Culturala Europeana. La cea de-a III-a Adunare Ecumenica Europeana, care se tine in premiera intr-o tara majoritar ortodoxa, participa peste 2.500 de delegati.

Figuri de notorietate maxima

Adunarea Ecumenica Europeana incepe maine si va tine pana duminica. Ea va reuni importanti reprezentanti ai bisericilor crestine, precum si inalti oficiali romani si europeni. In cadrul adunarii se vor dezbate teme ale unitatii spirituale a bisericilor, dar si alte teme aflate pe agenda opinie publice, precum viitorul Europei, migratia, justitia si pacea. [ continuare… ]

Cutremur in BOR: Mitropolitul Banatului are epoleti

CNSAS a dat, marti, doua verdicte potrivit carora mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu si academicianul Constantin Balaceanu- Stolnici ar fi facut politie politica, relateaza NewsIn.

Pe masa CNSAS se mai afla dosarele lui Bartolomeu Anania (mitropolitul Clujului), Andrei Andreicut (episcop de Alba), Gherasim (episcopul Ramnicului) si Teodosie (arhiepiscopul Tomisului), ierarhi care au recunoscut colaborarea si au angajament.

Surse din Colegiul CNSAS au declarat ca arhiepiscopul Pimen, al Sucevei si Radautilor, are dosar de Securitate, urmand ca saptamana viitoare sa fie chemat la audieri. Luni vor fi chemati la audieri si Andrei Andreicut, arhiepiscopul Albei, Calinic Argatu, episcopul de Arges si Timotei, episcop de Arad. [ continuare… ]

Capii Bisericilor cauta unificarea

Cea de-a treia Adunare Ecumenica Europeana s-a deschis ieri, la Sibiu, sub tema larga a sperantelor pentru unitate.
Orasul este in fierbere. Hotelurile si pensiunile sunt arhipline, nu se mai gasesc locuri nici la cele mai scumpe, nici la cele mai saracacioase dintre ele.

Unii hotelieri au fost nevoiti sa faca restructurari pentru a mai obtine cateva locuri de cazare in plus. In biserici au inceput rugaciunile comune, iar enoriasilor li se aduce la cunostinta, la finalul slujbelor, calendarul cultural al evenimentului, oamenii fiind invitati la expozitii sau concerte cu tematica religioasa, care au loc in paralel in bisericile din oras. [ continuare… ]

 
BICHIR: Episcopocratia si democratia in Biserica

Florian Bichir: „Faptul ca Patriarh poate fi ales numai unul dintre cei circa 30 de ierarhi, membri ai Sfantului Sinod nu este tocmai in regula, conform canoanelor ortodoxe.”
De cateva zile niste laici mai guralivi se tot intreaba de ce isi dau unii cu parerea despre alegerea Patriarhului, inclusiv subsemnatul, uitand ca Biserica inseamna nu doar clericii, ci si mirenii, toti fiind madulare ale trupului lui Hristos. Au existat si voci care au contestat proportionalitatea de doua treimi laici si o treime clerici, care formeaza Colegiul Electoral Bisericesc, forul care-l va alege pe Patriarh.

Adica – vezi Doamne – nu este treaba laicilor, ci una exclusiv a oamenilor Bisericii, ca si cum ei ar detine un monopol pe Hristos, un copyright pe credinta. Acest principiu al implicarii laicilor in treburile Bisericii nu este nici pe departe o treaba inventata de Mitropolitul Saguna, ci vine mult mai de departe, din Bizant. [ continuare… ]

 
Euroiudaica 2007

Prezenta evreilor pe scena romaneasca si europeana n-a fost insignifianta. Dimpotriva, sunt numeroase participari remarcabile la dezvoltarea civilizatiei, la tot ceea ce inseamna istoria continentului european. Personalitati ale lumii evreiesti din Romania sunt cunoscute si recunoscute pe plan national si international. Luati cele mai diverse domenii si e imposibil sa nu gasim cel putin 5 nume de personalitati din randul evreilor.

Ce este festivalul Euroiudaica? Schimb de idei si de opinii (mese rotunde, dezbateri, dialoguri), prezenta vizuala evreiasca in Romania si Europa (expozitii), spectacole de teatru, muzica si film foarte bine cotate pe plan national si international. [ continuare… ]

Liberalism si plutocratie

Radiografia unei fraude ideologice (DRAGOS PAUL ALIGICA)

Mai are rost o noua provocare la o dezbatere cu privire la natura, ideologia si soarta liberalismului romanesc? Evidenta este descurajanta. Pe de o parte avem un grup de publicisti si intelectuali care in nenumarate randuri au pus in discutie aceasta tema, afirmand ca liberalismul romanesc este o eticheta goala de continut si o intreprindere falimentara politic. Ei au cerut in mod repetat auto-desemnatilor reprezentanti ai acestui curent doctrinar si politic in spatiul public romanesc sa raspunda provocarii date de acest diagnostic.

Pe de alta parte, avem un grup de publicisti, politicieni si intelectuali cu veleitati liberale ce par incapabili de a articula vreun argument doctrinar coerent sau de a se angaja intr-o dezbatere reala cu primul grup. Cum in Romania, ca peste tot in lume, nu programele partidelor, ci doar dezbaterea publica deschisa poate aduce clarificari si elaborari reale in chestiunile doctrinare, celor ce cred ca spiritul liberalismului clasic trebuie mentinut viu in cultura politica romaneasca nu le ramane decat sa afirme si reafirme in varii forme si contexte argumentele si principiile acestuia. Speranta fiind ca, mentinand in atentia publica idealul acestor argumente si principii, poate, cu putin noroc, acestea isi vor gasi intr-o zi si calea prin care sa prinda radacini in Romania. [ continuare… ]

TOTUL ESTE (ACUM) DESERTACIUNE

CNSAS l-a „stampilat” pe Andreicut. Mai sunt sapte… Cu Daniel deja in fruntea BOR, Dinescu ne informeaza: Dosarul Patriarhului a fost ars!

Pe principiul „Dupa razboi, multi viteji se-arata!”, Mircea Dinescu a declarat ieri ca dosarul de securitate al actualului Patriarh Daniel a fost ars in 23 decembrie 1989. Desi Colegiul a inceput cu ceva timp in urma verificarea dosarelor mai multor inalti prelati ai BOR, a tacut målc påna acum de teama sa nu influenteze alegerile pentru sefia Bisericii. Pe de alta parte, Patriarhia, prin purtatorul de cuvånt Constantin Stoica, precizase ca un trecut legat de fosta Securitate nu ar fi eliminatoriu pentru candidatii la functia de Patriarh. [ continuare… ]

Alegerea IPS Daniel ca Patriarh a aprins lumina in satul lui natal

Alegerea Inalt Prea Sfintiei Sale Daniel in demnitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane a declansat o adevarata isterie spirituala printre cei 40 de locuitori ai satului Dobresti, comuna Bara, judetul Timis.

S-au tras clopotele minutJe in sir, iar localnicii mai in putere au participat la slujba de pomenire, Te Deum-ul, oficiat de calugarii care au venit in sat in urma cu patru ani.

Cei adunati in biserica construita in anul 1852, declarata monument istoric, I-au multumit Lui Dumnezeu ca L-a ajutat pe Daniel Ciobotea sa devina noul patriarh ortodox al Romaniei si, in toiul osanalelor, au avut revelatia ca satucul lor nu va mai fi amenintat de perspectiva disparitiei de pe harta.

De bucurie, primarul comunei Bara, Ioan Lazarescu, a aprins iluminatul public, care, din cauza datoriilor acumulate la Electrica Banat, nu mai fusese pus in functiune din luna aprilie. In acest fel s-a marcat spiritual si laic faptul ca Dobrestiul este locul in care, in urma cu 56 de ani, a vazut lumina zilei noul Patriarh al Romaniei… [ continuare… ]

Comisia de istorici a Bisericii Ortodoxe Române va cerceta şi trecutul clericilor

Comisia de istorici a Bisericii Ortodoxe Române (BOR), înfiinţată la începutul anului de către Sfântul Sinod pentru a studia relaţia dintre biserică şi regimul comunist, va cerceta şi trecutul clericilor, a declarat pentru NewsIn purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Constantin Stoica. [ continuare… ]

Noul Patriarh: ”Avem nevoie de un radio pentru intreaga Biserica, de un cotidian pentru intreaga Biserica”

Patriarhul ales al Bisericii Ortodoxe Romane, Daniel Ciobotea, a vorbit, vineri, intr-un interviu acordat Radio Trinitas, despre extinderea la nivel national a institutiilor mass-media pe care le-a fondat in perioada in care a fost mitropolit al Moldovei si Bucovinei, relateaza NewsIn. [ continuare… ]

 
Ziua Patriarhului

Urmasul Preafericitului Teoctist va fi cunoscut astazi, la orele serii, in urma unor alegeri considerate chiar mai importante decat cele privind presedintele Romaniei.

In primul rand, candidatii sunt desemnati de Sfantul Sinod sub insuflarea Sfantului Duh. In al doilea rand, Biserica Ortodoxa Romana este institutia care se bucura de cea mai mare incredere in randul romanilor, in proportie de 87% ortodocsi. In al treilea rand, spre deosebire de presedinte, Patriarhul este ales pe viata, pentru a pastori neamul pe drumul sau spre mantuire. De aceea, multi credinciosi si-au anuntat deja pentru astazi prezenta la Patriarhie, intr-o stare de veghe si rugaciune, in asteptarea unui rezultat pe masura Ortodoxiei romanesti. In ciuda presiunilor exercitate, ziarul ZIUA ramane consecvent obiectivitatii si prezinta astazi, impartial si pozitiv, favoritii pentru scaunul patriarhal, mitropolitii Teofan al Olteniei, Bartolomeu al Ardealului si Daniel al Moldovei. [ continuare… ]

 
Au drept clericii sa fie exonerati de anchetele CNSAS?

Exista mai multe mijloace pentru a castiga alegerile pe seama prostiei alegatorilor. Cel mai raspandit mijloc e demagogia, cu cortegiul ei de minciuni; cel mai perfid este, insa, inhamarea Bisericii si a credinciosilor prea de tot naivi in lupta electorala.

Este ceea ce ar vrea sa faca, in prezent, Partidul Social Democrat, prin deputatul Ion Stan. Dansul a cerut luni Biroului Permanent al Camerei Deputatilor ca dosarele de Securitate pe care clericii le au la CNSAS sa fie trimise inpoi Bisericii Ortodoxe Romane. De ce? [ continuare… ]

 
Patriarhul Rusiei catre Daniel: ”Sa consolidam colaborarea”

Patriarhul Moscovei si intregii Rusii, Aleksei al II-lea, l-a felicitat pe Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Daniel, cu ocazia alegerii lui in fruntea Bisericii romane si i-a urat forta si intelepciune in viitoarea lui activitate.

Aleksei al II-lea, scrie agentia Regions.ru, spera in „consolidarea colaborarii” dintre cele doua Biserici si promite sa trimita „un inalt reprezentant al Patriarhiei Moscovei” la ceremonia de intronizare a nou alesului Patriarh Daniel. [ continuare… ]

Al saselea patriarh: la om nou, sperante vechi

Al saselea patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane se numeste Daniel Ciobotea. Aceasta alegere trebuia sa se intample inca din 1990, dupa retragerea lui Teoctist din functia oferita pe tava de regimul comunist. N-a fost sa fie. Cum multe n-au fost sa fie in urata noastra istorie post-decembrista!

Ce trebuie spus despre aceste alegeri de patriarh? In primul rand, ca avem de-a face cu un patriarh invatat, cu un didaskalos. „Finala” Daniel-Anania mi s-a parut extrem de sugestiva. Pe langa adversitatile cunoscute dintre cei doi, e de remarcat faptul ca s-au infruntat crestineste un om al „monumentului istoric”, Anania, cu un om al „momentului istoric”, Daniel. Daca ar fi fost ales Anania, s-ar fi copiat scenariul de la Vatican, dar in nota negativa. [ continuare… ]

 
Inaltarea Sfintei Cruci, zi de rugaciune si post pentru crestini

Ziua de 14 septembrie marcheaza in calendarul crestin ortodox si cel catolic sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci.

Aceasta este cea mai veche si cea mai importanta dintre sarbatorile crestine inchinate cinstirii crucii lui Iisus reprezentand comemorarea a doua evenimente deosebite din istoria lemnului crucii. Acestea sunt aflarea crucii pe care a fost rastignit Iisus si inaltarea ei solemna in vazul tuturor de catre episcopul Macarie de Ierusalim, in ziua de 14 septembrie 335, precum si readucerea lemnului crucii de la persi, in anul 629, pe timpul imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o in biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, dupa ce patriarhul Zaharia de Ierusalim a inaltat-o in vazul tuturor, la 14 septembrie 630. [ continuare… ]

Inaltarea Sfintei Cruci

Pentru crestinii primelor veacuri si pentru crestinatatea ortodoxa de astazi, Sfanta Cruce este semnul binecuvantat al izbavirii din robia pacatului si a mortii. Crucea Mantuitorului a fost ingropata impreuna cu cele ale talharilor si au stat sub pamant, acoperite de ruinele caderii Ierusalimului din anul 70, cand trupele lui Tit si Vespasian au navalit si nu a ramas „piatra pe piatra”, asa cum spusese Mantuitorul. Desi sfintita cu sangele Fiului lui Dumnezeu, crucea nu putea fi cinstita solemn, atata vreme cat in Tara Sfanta Apostolii si crestinii se constituiau intr-o minoritate prigonita, intrucat Palestina facea parte din Imperiul Roman a carui religie era politeista. [ continuare… ]

Secretul secretului de la Fatima

Singurul supravietuitor al grupului de inalti prelati catolici suspectati de tainuirea celui de-al treilea „secret de la Fatima”, care ar fi continut, dupa unii, informatii pretioase cu privire la Apocalipsa, s-a hotarat sa rupa tacerea.

Venerabilul arhiepiscop Loris Capovilla, in varsta de 91 de ani, a negat vehement ipoteza detinerii de catre Vatican a unor pretioase informatii referitoare la sfarsitul lumii, dar si existenta unui al patrulea „secret”, despre care s-a vorbit si scris mult in ultima vreme. Cu toate acestea, in urma cu numai un an de zile, acelasi Capovilla lasa sa se inteleaga, intr-un interviu acordat unui jurnalist italian, ca secretul nu a fost dezvaluit in totalitate. [ continuare… ]

 
“LEUL ARDEALULUI”

Î. P. S. Bartolomeu Valeriu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a împlinit în primăvara aceasta 86 de ani. O vîrstă pe care o onorează şi o sfidează deopotrivă. O onorează prin înţelepciune, prin autoritate, prin rotunjimea operei (atît teologice, cît şi literare). O sfidează prin robusteţe, prin luciditate, prin dinamism (atît pastoral, cît şi creator). Sînt oameni pentru care cărunteţea nu-i decît o a doua tinereţe, mai echilibrată şi mai consistentă: vlădica de la Cluj se numără printre ei, ca o imagine vie a duhului care prisoseşte asupra vremii. [ continuare… ]

Alocarea a 1.000.000 RON bani publici pentru alegerea şi înscăunarea noului Patriarh al B.O.R.

O astfel de cheltuială guvernamentală prilejuită de o manifestare cu caracter religios reprezintă o încălcare a alin. 1 din art. 9 din legea menţionată, întrucât neutralitatea statului tocmai acest lucru înseamnă: neintruziunea de nici un fel a statului în viaţa religioasă a cultelor, inclusiv în cazul ceremoniilor şi proceselor de alegere a organelor de conducere a cultelor. Faptul că statul se comportă în acest fel sprijinind financiar procesul de alegere al unui lider religios al unui cult anulează complet această neutralitate pe care legea o prevede expres. Statul poate sprijini în anumite condiţii cultele, dar situaţiile în care o poate face fără a-şi compromite neutralitatea sunt prevăzute în celelalte articole ale Legii nr. 489/2006, articole care se referă la învăţământul religios, la sprijinul pentru ridicarea de lăcaşuri sau pentru refacerea unora vechi, la salarizarea preoţilor etc. Tocmai pentru că legea prevede în mod expres situaţiile în care aceste finanţări şi forme de sprijin pot fi făcute, orice alte forme de finanţare sunt ilegale. Statul nu poate aloca oricând şi oricum resurse financiare substanţiale pentru culte, ci numai în cadrele prevăzute de legile în vigoare. [ continuare… ]

CNSAS a solicitat SIE şi SRI dosarele ierarhilor ortodocşi

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a cerut instituţiilor care încă deţin documente ale Securităţii să predea eventuale dosare ale ierarhilor ortodocşi.

Decizia survine unei solicitări a Forumul Civic Român.

Organizaţia a cerut ca dosarele preoţilor să fie analizate în contextul în care Biserica Ortodoxă Română se pregăteşte de alegerea unui nou conducător, după moartea patriarhului Teoctist. [ continuare… ]

Colaborarea cu securitatea, discutată în Sinod

patriarhul Daniel

Noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române Daniel va discuta în prima şedinţă de Sinod pe care o va conduce, pe 22 octombrie, despre problema colaborării preoţilor cu Securitatea.

Informaţia vine de la un membru al colegiului Consiliului de Studiere a Arhivelor Securităţii, Laurenţiu Tănase, care s-a întâlnit marţi cu liderul Bisericii şi care a primit de la Patriarhie acordul de a prezenta public rezultatul discuţiilor. Laurenţiu Tănase, reprezentantul Partidului Social Democrat în Colegiul Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, a cerut o întâlnire cu noul Patriarh al Bisericii pentru a clarifica recentele neînţelegeri dintre cele două instituţii legate de audierea înalţilor prelaţi. [ continuare… ]

Moldova în categoria ţărilor unde presa nu este liberă

În raportul anual al organizaţiei neguvernamentale Freedom House privind libertatea presei, Republica Moldova figurează, pentru al doilea an consecutiv, la categoria ţărilor unde presa nu este liberă.

În clasamentul general, Republica Moldova se află pe locul 144 din 195 de ţări.

Între fostele republici sovietice, Republica Moldova este devansată de Ucraina şi Georgia, care sunt în clasament la categoria „ţări parţial libere”.

Până acum doi ani, Republica Moldova figura în raportul Freedom House la categoria ţărilor cu presă parţial liberă. [ continuare… ]

SUA critica libertatea religioasa din România

„Biserica Ortodoxa Romana (BOR) exercita o influenta substantiala prin rolul sau dominant asupra majoritatii populatiei si politicienilor, si liderii sai participa aproape exclusiv la evenimentele oficiale”, se arata in Raportul Departamentului de Stat al SUA privind libertatea religioasa pe 2007.

Acesta adauga ca, in special, multi lideri ortodocsi au aparitii publice alaturi de figuri politice proeminente, iar mesajele religioase contin adesea promisiuni sau obiective politice si sprijina anumite pozitii politice. Documentul sustine ca BOR a manifestat ostilitate fata de bisericile non-ortodoxe si a criticat actiunile de prozelitism ale protestantilor si altor grupuri religioase. Mai multe grupari religioase minoritare s-au plâns ca autoritatile locale si preotii ortodocsi împiedica desfasurarea activitatilor religioase, chiar daca acestea sunt autorizate. [ continuare… ]

Arhiepiscopul de Alba ‘a făcut poliţie politică’

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a dat joi verdictul de poliţie politică pentru Arhiepiscopul de Alba Andrei Andreicuţ.

Nu toţi membrii Colegiului însă au fost de acord cu acest verdict.

Mircea Dinescu s-a declarat nemulţumit de verdict, afirmând că acesta „a fost forţat să colaboreze cu Securitatea”, după ce a fost prins, pe când era un tânăr preot, încercând „să pună o pilă pentru cineva ca să intre la Seminarul Teologic”.

Arhiepiscopul de Alba, Andrei Andreicuţ, a declarat că se consideră o victimă a Securităţii şi că va contesta decizia CNSAS. [ continuare… ]

Clarificarea relaţiei dintre liderii bisericilor recunoscute în România şi securitatea comunistă

Ruptura violentă a societăţii româneşti faţă de fostul regim comunist, în decembrie 1989, a creat aşteptări legitime cu privire la desprinderea de marile culpe morale a dictaturii. Această transformare politică radicală ar fi trebuit să conducă la profunde schimbări de mentalitate şi la promovarea, la vârful instuţiilor publice, a unor persoane care nu au avut legătura cu represiunea comunistă. Acelaşi lucru este de dorit şi la nivelul conducerilor unor organisme cu impact social important precum bisericile. [ continuare… ]

„Se incearca tulburarea Bisericii”

Purtatorul de cuvant al BOR, parintele Constantin Stoica, explica motivele campaniei anti-ortodoxe. Interviul integral il puteti asculta si citi pe http://www.ziua.ro
In ultima perioada asistam la evolutia unei campanii concertate de terfelire a imaginii Bisericii Ortodoxe Romane, intr-o noua incercare de surpare a acestei institutii fundamentale a natiunii.
 [ continuare… ]

Daniel Ciobotea e noul Patriarh

IPS Daniel, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, acesta primind voturile a 95 de membri ai Colegiului Electoral Bisericesc.

Mitropolitul Daniel a fost ales in cel de-al doilea tur de scrutin, in care s-a confruntat cu IPS Bartolomeu, care a obtinut 66 de voturi. In primul tur de scrutin IPS Daniel a obtinut 80 de voturi, iar IPS Bartolomeu a intrunit 62 de voturi, un vot fiind anulat. Pe locul trei s-a clasat episcopul Covasnei si Harghitei Ioan, care a primit 18 voturi si a fost astfel eliminat din cursa. [ continuare… ]

 
sus
Notă:

Ştirile din acest număr sunt preluate din diferite site-uri. Folosite cu permisiune. Este interzisă folosirea, copierea sau distribuirea acestor articole fără acordul în scris din partea Vox Dei Baptist Ministries……………………..http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiriA_oct07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) – CONSTRUIEŞTE O BISERICĂ CARE ESTE PLANIFICATĂ PENTRU IMPACT – Gerald H. Twombly

download-3 (2)

CONSTRUIEŞTE O BISERICĂ CARE ESTE PLANIFICATĂ PENTRU IMPACT

Întrebări & răspunsuri cu Dezvoltatorul Organizaţional Gerald H. Twombly

În acest interviu dintr-o serie despre planificarea congregaţională pentru expansiuni teritoriale şi programe de construire, scriitorul liber profesionist Ronald E. Keener vorbeşte cu dezvoltatorul organizaţional Gerald H. Twombly despre construirea misiunii şi viziunii unei congregaţii înainte de a intra într-un astfel de program.

 Twombly a petrecut 34 de ani slujind misiuni în dezvoltarea organizaţională şi campaniile importante. El este preşedintele Development Marketing Associates Inc. (o firmă internaţională de consultanţă din Indianapolis) şi un membru al Building God’s Way Ministry Consortium.

 Twombly a scris mai multe cărţi, inclusiv Funding Your Vision: New Hope for Non-Profits and Transforming Culture: The Church at Work in the World. (Finanţarea viziunii tale: o nouă speranţă pentru cultura non-profit şi transformatoare: Biserica la lucru în lume, n. tr.)

 Ronald E. Keener: Ce vedeţi că au nevoie în mod critic bisericile şi misiunile azi? În timp ce ele consideră expansiunea teritorială şi evanghelizare, ce ar trebui să păstreze în minte?

 Gerald H. Twombly: Noi avem nevoie de biserici care planifică, construiesc şi organizează pentru impact. Fiecare misiune are nevoie să se gândească cu multă grijă la întrebarea, Dacă noi am dispărea mâine, ar face aceasta o diferenţă? Şi în timp ce sunt sigur că răspunsul nostru imediat ar fi că va fi lăsată o gaură semnificativă în comunităţile în care slujim, bănuiesc că o consideraţie mai bine gândită ar oferi un răspuns diferit.

REK: De ce?

 GHT: Sincer, cred că relativ puţine organizaţii – şi prea puţine biserici – gândesc cu mult dincolo de nevoile presante ale unei anumite zile. Noi existăm pentru un scop, şi mie mi se pare că scopul urmărit în plinătatea sa va rezulta în vieţi schimbate. Impactul vieţilor schimbate ar trebui să fie reflectate în schimbările din cultură. Cred că o bună întrebare la care să medităm este, Cum va arăta comunitatea noastră peste 10 ani dacă misiunea noastră şi-ar îndeplini în totalitate misiunea sa?

REK: Dar nu toate bisericile sunt astfel. Ai observat lucrurile care sunt caracteristice tuturor bisericilor cu impact?

 GHT: Am văzut patru lucruri care par să fie consistent prezente printre acele misiuni pe care le-aş descrie ca fiind revoluţionare. Primul, toate au o înţelegere foarte clară a misiunii lor. Ele ştiu de ce există, ele ştiu exact ce le-a chemat Dumnezeu să facă, ele s-au gândit foarte clar la felul în care intenţionează să le facă, şi există puţine lucruri superflue în modul în care ei îşi administrează lucrarea lor. Al doilea, ele au o viziune clară despre locul în care ei vor să fie. Cred că una dintre calităţile incredibile ale bărbaţilor şi femeilor pe care le-am admirat de-a lungul anilor este că de fapt ei „văd” o lume impactată de ceea ce fac ei. Ei văd indivizii cum ar putea să fie, nu cum par ei să fie. Ei văd comunităţi transformate în moduri foarte tangibile prin lucrarea pe care o fac.

Bill Bright, fondatorul Campus Crusade, a fost un astfel de om: El literalmente a trăit în altă lume – o lume care a fost transformată de lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos. Şi se întâmplă şi în altă parte azi!

A treia caracteristică este că toate aceste misiuni au un plan clar definit compus din paşi măsurabili planificaţi de-a lungul unei perioade determinate de timp pentru a lua biserica de unde este spre locul în care ei se încred că Dumnezeu o va lua. Orice planuri pe care organizaţiile le au şi care nu au acest fel de definiţie măsurabilă sunt puţin mai mult decât idei bune.

A patra caracteristică este că ele au un plan de dezvoltare sau de afaceri. Aceste biserici realizează că resursele vor fi necesare pentru a realiza iniţiativele strategice de planificare, şi ele ştiu exact ce vor face în fiecare an pentru a adăuga resursele existente pentru a crea infrastructura internă care se va cere pentru a construi pentru viitor.

REK: Nu este oare toată ideea de „planificare” o problemă pentru biserici?

GHT: Da. Dallas Willard a făcut o afirmaţie incredibilă în cartea sa, Duhul Disciplinelor. El a spus – şi aceasta nu va fi cuvânt cu cuvânt – că biserica normală nu are mai multă idee cum să se trateze mandatele Scripturii decât ştie senatorul obişnuit care merge la Washington cum să trateze datoria naţională.

Punctul său este că noi nu trebuie să avem un plan pentru a avea un impact asupra comunităţilor noastre, pentru a avea un impact asupra vieţile oamenilor, despre cum să lucrăm pentru a aduce acest fel de schimbări culturale care au însoţit întotdeauna prezenţa lui Dumnezeu într-un loc.

Gândiţi-vă la aceasta: mărturia locuitorilor din Ierusalim despre ucenicii distrugători ai lui Hristos cel înălţat era, „Ei au întors lumea cu susul în jos.” Aceasta nu este o afirmaţie tipic utilizată pentru a descrie o biserică în multe comunităţi.

REK: Dar vă puteţi aştepta la acest fel de gândire şi planificare la biserica cu 75 de membri, sau chiar despre congregaţia de 150 sau 300 de membrii? Cum reuşeşte să facă aceasta biserica „tipică”?

 GHT: Aceasta trebuie să fie gândirea bisericilor de orice mărime! Provocările cu care se confruntă bisericile mai mici sunt în mod predominant chestiuni organizaţionale – cum să controleze resurse limitate cu un impact maxim. Eu am credinţa că atunci când Dumnezeu cheamă o lucrare în existenţă, El poartă de grijă pentru aceasta în orice fel. Fiecare biserică este alcătuită din oameni cu daruri care au nevoie unul de altul pentru a realiza marea lucrare care i-a fost încredinţată Bisericii.

REK: Cum este realizat impactul?

GHT: Prin relaţii. Dacă mă uit în spate la viaţa mea, toate deciziile pe care le-am făcut vre-odată, deopotrivă bune sau rele, au fost asociate cu oameni. Mă pot gândi la bărbaţi şi femei evlavioase, învăţători de la Şcoala Duminicală, pastori şi alţii care m-au încurajat când aveam nevoie de aceasta, m-au mustrat când era obligatoriu să fiu mustrat, şi care m-au împins să fac ceea ce eu aş fi putut fi indispus să urmăresc.

REK: Este adevărat, dar sunt căi pentru a organiza ceea ce este în mod tipic o lucrare spontană?

GHT: Noi putem crea medii relaţionale, deopotrivă în interiorul Bisericii şi în afara Bisericii. Acest lucru era cu siguranţă adevărat despre Biserica primară, şi aceasta are nevoie de a fi mai caracteristic despre Biserica din generaţia noastră. Este bine să vorbim despre aceasta, dar avem nevoie de un plan pentru a face aceasta. Putem vorbi toată ziua despre eşecul valorilor şi efectul lui care îl acompaniază asupra societăţii, dar ce intenţionăm să facem cu privire la aceasta? Avem un plan? Antrenăm şi echipăm noi oameni într-o modalitate consecventă cu Efeseni 4? Şi le aranjăm noi în modalităţi organizate, planificate şi concentrate pentru a fi cu adevărat „sarea şi lumina” în lumea noastră?

REK: Ce spuneţi sună a frustrare.

GHT: Sunt frustrat. Sincer, cred că noi trăim în unul dintre cele mai palpitante timpuri din istorie. Generaţia noastră poartă responsabilitatea mai mult decât orice altă generaţie care ne-a precedat, de a avea un impact asupra unei întregi generaţii pentru Hristos. Noi avem oameni – [mai mult de] 40 de procente din populaţia ţării noastre pretinde a fi creştini evanghelici. Noi avem biserici, [şi] noi avem capacităţi de comunicare de necrezut. Noi avem tot ce ne trebuie dar nu şi un plan bine executat.

REK: Sunteţi privit ca o persoană care a fost destul de plină de succes în ajutarea organizaţiilor de a strânge fonduri. De ce aţi vorbit atât de puţin despre aceasta aici?

GHT: Strângerea de bani nu este o serie de tehnici eficiente destinate în mod creator pentru a extrage de la oameni ceea ce ei nu ar fi fără aceasta. „Dezvoltarea” organizaţională eficientă se referă doar la relaţii; aceasta are puţin de a face cu banii, şi, interesant, foarte puţin faţă de ceea ce aveţi de spus. În funcţie de gradul în care construiţi relaţii, totuşi, nu veţi duce lipsă niciodată de bani, nici pentru o audienţă care va fi receptivă la ceea ce aveţi de spus. Dar dacă conduceţi cu nevoia voastră despărţită de relaţii, aproape mereu veţi fi percepuţi ca fiind manipulatori.

REK: Simţiţi că bisericile sunt tipic pregătite să intre într-o campanie de capital?

 GHT: În medie, nu. Nu sugerez că bisericile sunt incompetente; sugerez că acele campanii majore pentru fonduri sunt mai mult decât un gând ulterior. Noi realizăm că trebuie să construim ceva pentru a susţine creşterea, şi este sugerat că este necesar să aibă loc o campanie. Acesta a fost primul moment, în multe organizaţii, că oricine s-a gândit clar la rolul important al unei campanii ar putea să o planifice în viitor. Şi la fel ca o mulţime de indivizi, viziunea unei organizaţii adesea întrece potenţialul ei.

REK: Ce ar trebui să facă o biserică?

GHT: Ei bine, există o mulţime de opţiuni evidente. Una ar fi să începem să creăm infrastructura pentru a se potrivi cu nevoia. Aceasta este relativ uşor de făcut, dar implică timp şi atenţie.

Altul este să creeze un plan care este mai consistent cu capacitatea organizaţiei. Nu sugerez că nu există o componentă importantă a credinţei pentru sarcinile la care noi ne dedicăm, dar după 34 de ani de a face această lucrare, am văzut mai multe presupuneri decât credinţă – şi este o diferenţă.

O a treia opţiune este să verificăm soluţiile noastre creative de a crea fonduri. Organizaţia noastră lucrează cu nişte jucători financiari naţionali cheie în dezvoltarea unor opţiuni foarte creative care pot fi eficiente în generarea unui venit pentru organizaţii calificate pentru a construi clădiri acum, fără a avea un impact în mod semnificativ venitul operaţional. Există răspunsuri acolo.

Ronald E. Keener scrie din Mesa, Arizona, unde el urmăreşte chestiuni legate de credinţă pentru Biserică în societate şi cultură, înnoirea şi creşterea bisericii, şi în conducere şi management. El este fostul editor al Christian Management Report. Îl puteţi contacta pe Keener la HealthyChurches@hotmail.com

Gerald H. Twombly, preşedinte al Development Marketing Associates Inc., este un absolvent al Miami Bible College (1967) şi Grace Theological Seminary (1970). Twombly şi-a petrecut cariera în dezvoltare organizaţională. De când a fondat DMA în 1985, a lucrat cu aproape 4,000 de biserici, şcoli, colegii şi misiuni în toate cele 50 de state, cât şi în cinci provincii din Canada şi în mai multe ţări în jurul lumii, pentru a strânge aproape $2 milioane pentru înaintarea cauzei lui Hristos. Îl puteţi găsi le adresa de e-mail jerry@dmagroup.org

http://www.voxdeibaptist.org/Construieste_o_Biserica.htm

Insusirea unei limbi face ca lumea sa capete sens

download-3 (2)

 21.11.2013  |    Stiinta si Creationism

De ce? barajul de întrebări pe care un copil le pune nu este un motiv de frustrare ci de mirare. Fiind proiectat astfel, creierul lor ajuns la desăvârșire ansamblează o hartă a universului, iar tu joci un rol în acest proces! Este supărat cerul când plouă? Cum este posibil ca un nou-născut care nu poate vorbi deloc să ajungă să pună asemenea întrebări la trei sau la patru ani? Cei mai mulți dintre noi nu nu ne putem aminti cum am trecut prin etapa dintre vârsta de unu și doi ani, dar cei care ne putem aminti, putem spune că felul în care vorbeau adulții suna ca o limbă stăină!

Îți amintești de orele de franceză? De fapt, învățarea limbii materne a fost un proces mult mai exigent decât învățarea oricărei alte limbi străine. Ceea ce a trebuit să facem înainte de a putea produce primul nostru cuvânt care să însemne ceva, reprezintă cuvinte înșiruite laolaltă în mult mai multe feluri decât numărul particulelor atomice din universul explorat, iar acest lucru nu este ninic altceva decât un miracol.

Din gura copiilor

Cu câteva luni înainte de a începe să vorbim, noi deja am știut o mulțime de lucruri despre sentimentele și intențiile celorlați, auzind-i vorbind și văzându-le expresiile, pozițiile și acțiunile. La șase luni copiii înțeleg deja multe cuvinte. De asemenea copiii de câteva luni își dau seama de multe dintre intențiile, sentimentele și evenimentele care li se întâmplă adulților.

În urmă cu câteva luni, nepoțica mea de șase luni a venit împreună cu tatăl și cu mama ei să ma viziteze în timp ce eram în mijlocul unei intervenții chirurgicale în care mă străduiam să salvez o viață. Am ajuns acasă arătând ca un sac de oase. Într-o zi când mi-am luat „la revedere”, Olivia (care acum avea șapte luni) se aplecă în brațele lui Mimi (bunica ei) încercând să ajungă la mine. Am strâns-o de mânuță spunând la revedere dar ea a insistat. Așa că m-am aplecat spre ea și am sărutat-o. Atunci ea mi-a luat fața cu mânuțele, ignorându-mi mustățile și mi-a dat, cu gurița larg deschisă, un pupic copilăresc prin aer. Părea că știe că am fost rănit și a vrut să mă consoleze.

Cum se face că un copil, care nu spune nici măcar un cuvânt, să înțeleagă și să participe la o experiență așa de complexă?

Înainte de naștere

Am fost „tricotați” din două celule (în ebraică, termenul sakak) în pântecele mamei noastre (Psalmul 139:13). Pielea, oasele, ochii, urechile și creierul s-au format din cuvintele scrise în ADN-ul nostru. Aproximativ un an mai târziu am început să mergem și să vorbim. Pe parcursul a doar câțiva ani, depunând puține eforturi conștiente și fără nici un antrenament intenționat, am fost capabili să înțelegem și să creăm numeroase fraze, iar cele mai multe dintre ele nu au mai fost create în istoria omenirii. Pentru a se întâmpla toate acestea, conform lingvistului de la MIT, Noam Chomsky, ființele umane trebuie să aibă un „design special”.

Am auzit limba mamei noastre dinainte de a ne naște. Ecografiile cu ultrasuntele care arată ce se întâmplă în pântelece mamei arată că fătul poate auzi de pe la mijlocul sarcinii, undeva între săptămâna a 19-a și a 26-a. Experții susțin că sunetele sunt înăbușite, dar înregistrările care s-au făcut in interiorul unei oi au demonstrat că vocea este la fel de tare și de clară în interiorul uterului ca și cea din exterior.

Imediat după naștere, copiii deja recunosc vocile pe care le-au auzit când erau în pântece. În câteva minute după ce nou-născutul aude vocea mamei, acesta va localiza acea voce familiară atașând-o acelei fețe necunoscute. Acest prim pas referitor la învățarea unei limbi depinde de „urechea care aude și ochiul care vede” (Proverbe 20:12).

Urechile noastre transformă undele sonore în semnale electromagnetice, care cu ajutorul ochilor (si al altor simțuri) ne permit să conectăm cuvintele cu semnificația lor. „Omul trebuie să fie pur și simplu uimit de urechea internă,” spune unul dintre manualele clasice de discurusri de patologie. Același lucru se poate spune și despre toate celelalte organe implicate în însușirea limbii și în special în privința creierului uman.

În timp ce percep gesturi, nume și fraze, copilul învață și cum să își controleze limba, buzele și vocea. Pe măsură ce copilul se maturizează, mișcările necesare procesului de vorbire devin în mod miraculos mai rapide și în special depășesc controlul conștient.

În Proverbe 16:1, Solomon ne spune de unde vine această abilitate. El a scris că gândurile noastre ne aparțin dar „răspunsul limbii (mișcările pe care limba noastră le face pentru a ne exprima gândurile) vin de la Domnul”. Mai mult decât postura noastră în poziție verticală, decât opoziția dintre degetele mari, precum și orice altă abilitate umană, capacitatea noastră de a vorbi Îl reflectă pe Creatorul nostru.

Învățarea limbii fără a auzi sau a vedea?

Ființele umane sunt concepute să învețe să vorbească într-o anumită limbă în așa fel încât o persoană care s-a născut cu dizabilitatea de a auzi și de a vedea poate să învețe cum să facă legătura dintre cuvinte și obiecte. Două cazuri analizate bine sunt Laura Bridgman și Helen Keller.

Profesoara lui Helen, Annie Sulivan, a început să lucreze cu ea ajutând-o să localizeze un cuvânt arătându-i semnficațiile sale de bază. Pentru a realiza acest lucru ea a trebuit să apeleze la simțul tactil al lui Helen. Annie i-a pus apă rece lui Helen pe una dintre mâini iar pe cealaltă a scris cuvântul apă. Helen a conștientizat că lucrurile pe care le simțea aveau un nume.

Toate persoanele care învață o limbă depind de astfel de aplicații reale care transpun cuvintele în lucruri. Unul dintre cei mai mai cugetători ai tuturor timpurilor, Albert Einstein, a scris despre știință că „totul depinde de nivelul în care cuvintele și combinațiile de cuvinte corespund cu lumea impresiilor.” Același lucru este valabil și în cazul asimilării unei limbi: pentru a înțelege cuvinte noi și fraze, totul depinde de utilizările reale ale acestora în contextul în care persoana care învață le înțelege deja parțial. Helen a fost capabilă să învețe un cuvânt pe care nu îl știa (apă) deoarece a putut să asocieze substața cate îi atingea mâna cu acel cuvânt necunoscut.

Două creiere

Toată lumea știe că avem doi ochi, două urechi și două mâini, dar majoritatea oamenilor sunt surprinși când află că au de asemenea și două „creiere”! Creierul nostru este împărțit în două emisfere, aproximativ ca și două jumătăți de arahide. Povestea lui Helen Keller a arătat neintenționat cum Dumnezeu a proiectat creierul uman cu abilitatea de a asimila o limbă.

În timp ce apa curgea pe una dintre mâinile lui Helen s-a activat acea emisferă din creier care este specializată în prelucrarea întregii scene, a lucrurilor și imaginilor. Scriind cuvântul apă pe palma celeilalte mâini, în creierul lui Helen s-a activat cealaltă emisferă, specializată în secvențe de simboluri lingvistice.

Emisfera stângă a creierului reprezintă creierul vorbitor, în timp ce emisfera dreaptă se ocupă de o masă mare de experiențe, emoții și sentimente. Creierul stâng îți poate spune ce ai făcut vara trecută iar cel drept știe cum te-ai simțit în mijlocul activităților de atunci și de acum.

Între cele două creiere se află corpul calos, un fascicul de fibre nervoase care conectează cele două emisfere, permițându-ne să dobândim o limbă într-o spirală care crește rapid. La șase luni un copil înțelege câteva cuvinte și la vârsta de un an el va produce „primul” cuvânt inteligibil. La vârsta de doi ani, apar șirurile de cuvinte iar la trei ani, copilul poate distinge vorbirea obișnuită față de joacă. Pe la patru sau cinci ani, un copil poate explica diferența dintre a se preface sau a face o greșeală. Între șase și opt ani, copilul poate explica diferența dintre o greșeală și o minciună intenționată.

Dezvoltarea unei limbi se face pas cu pas

Conform felului în care Creatorul ne-a proiectat, ADN-ul nostru unic este ansamblat când suntem în pântecele mamei noastre. Lent, progresiv, cunoștințele noastre despre El și abilitățile noastre de a-L lăuda se desfac ca o floare. Chiar și Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și-a început viața pământească în acest fel (Luca 2:53).

Pentru a realiza această minune, organismele și creierul nostru trebuie să crească în paralel. În timp ce corpul identifică realitatea fizică prin intermediul simțurilor noastre, creierul plasează reprezentări reale care să reprezinte această realitate într-o „hartă” mentală a lumii.

Procesul începe cu lucruri familiare, cum ar fi vocea mamei. Atunci înțelegerea noastră ajunge dincolo de univers, incluzând și adevărurile spirituale profunde. Această capacitate poate veni doar de la Dumnezeu (Proverbe 16:1).

Mâna lui Dumnezeu

Așa cum au spus Einstein și colegii mei, și așa cum am explicat și eu în câteva cărți publicate recent, toate aceste dezvoltări ale limbii depind de Dumnezeul nostru, care ne-a dat abilitatea de a dobândi reprezentări reale ale experienței limbajului.

Știm din Scriptură că Dumnezeu este cel care a pus în noi înțelegerea adevărului (Romani 2:15). De asemenea, El ne-a dat conceptul eternității. Solomon a scris: „El a stabilit, de asemenea, veșnicia în inima omului, dar nimeni nu poate înțelege ceea ce a făcut Dumnezeu de la început până la sfârșit” (Eclesiastul 3:11, NIV).

Fără capacitatea de învățare a unei limbi, exprimarea nu ar putea exista, și orice urmă de ordine din lume, care depinde de limbaj, ar dispărea. Și ar dispărea toate sistemele noastre sociale, istorice și educaționale.

Dumnezeu a conceput creierul și corpul nostru pentru a înțelege o perspectivă „corectă” a lumii. Înțelegerea fizică se formează în urechea medie în care canale noastre semicirculare sunt stabilite în unghiuri drepte astfel încât putem să percepem când stăm în picioare sau culcați pe spate. Acest design, de asemenea, ne spune atunci când mergem în linie dreaptă sau când schimbăm direcția la dreapta sau la stânga. Ea ne permite să înțelegem geometria „corectitudii”, în mai multe dimensiuni. Corelarea cuvintelor adevărate și corecte cu conținutul lor, construiesc ideea unghiurilor drepte, postura verticală și adevărul.

Un copil de trei ani are deja o idee despre ceea ce este corect și între șase și opt ani un copil poate explica ce este minciună. Dumnezeu ne-a dat abilitatea de a mearge și de a vorbi cu El. El dezvăluie bunătatea, justețea și dreptatea (Ieremia 09:24) și este vrednic de lauda noastră (Psalmul 19:1-9).

Dr. John Oller, Jr. este profesor Hawthorne Regents la Universitatea din Louisiana de la Lafayette. El a predat la universități de prestigiu și a ținut prelegeri în întreaga lume. Asociația de Limbi Moderne, de asemenea, i-a acordat Medalia Mildenberger pentru una din numeroasele sale cărți.

Preluat și tradus cu permisiune de pe Answers in Genesis

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/creationism/articole/2725-insusirea-unei-limbi-face-ca-lumea-sa-capete-sens

http://alfaomega.tv/creationism/articole/2725-insusirea-unei-limbi-face-ca-lumea-sa-capete-sens#axzz52R7ePJ3N

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/insusirea-unei-limbi-face-ca-lumea-sa-capete-sens/

Imposibilitatea generarii spontane a vietii

download-3 (2)

Imposibilitatea generarii spontane a vietii

10 aprilie 2013

Invatatura evolutionista se refera nu la stiinta practica, dar la cea istorica (despre trecutul neobservabil), mai precis la filosofia naturalista, mascata sub stiinta. Aceasta stiinta istorica trebuie sa explice tot procesul invers: de la om pana la primul organism viu care sa se auto-produca, dar…. nupoate.

De aceea nu e de mirare, ca tot mai multi savant considera ipoteza evolutiei nedovedita, in deosebi, afirmatia despre o aparitie intimplatoare si dezvoltarii vietii pe Pamant din materie neorganica.

Deoarece pentru compusul anorganic e necesar doar energia. Dar pentru structurile vii – energia si informatia specifica privind mecanismele biologice, care nu rezulta din proprietatile materiei (dar intrece cu mult posibilitatile tehnice moderne ale omului).

Descoperirea ADN, ca purtator a codului genetic, a aratat ca aparitia vietii este nemijlocit legata de disponibilitatea unei sisteme complexe a informatiei chimice. Numai datorita prezentei ei putea sa apara protobacteria sau prima amoeba: din neviu sa apara ceva viu. ADN, contrar opiniilor evolutionistilor, reprezinta nu un sablon, dar instructiunea (software-ul), care nu se poate scrie pe sineinsusi.

Corect ar fi de remarcat faptul ca idea generarii spontane a vietii apartine neodarwinistilor. Personal Darwin era de o alta parere: “Probabil, toate organismele vii, care au existat vreodata pe Pamant, provin de la o singura forma initiala, in care prealabil i-a fost insuflata viata”.

Astazi orice microbiolog experimentat poate crea o noua forma de viata unicelulara, dar pentru aceasta el are nevoie de materialul initial corespunzator si ce este deosebit de important, cunostintele (banca cu informatii, acumulate de multe generatii de savanti). La baza evolutiei insa sta presupunerea, ca pentru aparitia celei mai simple forme de viata unicelulare este suficient doar procesele naturale intimplatoare de conexiuni haotice a monomerilor materii neorganice (adica “abiogeneza”).

Acestei ipoteze stranii i-au atribuit o denumire frumoasa dar fara sens “evolutia chimica”. Chipurile, este prima etapa a evolutiei, in rezultatul caruia substanta organica a aparut din moleculele neorganice sub influenta factorilor externi energetici si de selectie (?!) in puterea implimentarii proceselor de auto-organizare (?).  Dupa cum recunosc insusi evolutionistii, nu se stie cand, unde si in ce mod a inceput “evolutia biochimica”. Dar se poate de pus o intrebare mult mai simpla: “cum este posibil de extras informatia din procesele chimice intiplatoare necontrolate?”.

In cadrul acestei ipoteze, legatura de baza reprezinta “evolutia protobiotilor”. Ipotetic protobiotii nu sunt inca celule, ci organisme procariote, la care celulele nu au o membrana nucleara care să înconjoare informația genetică. Insa ele, chipurile sunt capabile de reproducere cu ajutorul sistemelor energetice (molecule cu diferite forme de fosfat), formarea polimerilor (sinteza moleculelor lungi din scurte) si evolutia metabolismului (schimbul de substante).

Insa aceasta ipoteza contrazice legile fizicii, chimiei si biologiei moleculare. De exemplu, pirofosfatul, in primul rand, este instabil in amestecuri, iar in al doilea, fara o sistema fotosintetica incheiata nu poate transmite energia. Dar fara consum de energie, nu este posibila formarea biopolimerilor. In afara de aceasta sinteza polimerilor intodeauna decurge in paralel cu dezintegrarea lor (despicare), si in mediu natural obisnuit, biopolimerii in totalmente se desfac de enzimele hidrolitice.

Procesele metabolismelor sunt in stransa legatura si sunt directionate spre un scop, ceea ce contrazice ipoteza  proceselor fara scop si haotice ale evolutiei chimice, caracterul intimplator al tuturor schimbarilor. Ipoteza evolutiei protobiotilor nu este in stare sa explice in ce mod erau gestionate procesele complexe a metabolismului in lipsa codului genetic (AND si ARN).  Referintele cetoase la auto-organizarea (?) materiei nevie (!) – nu sunt demne de savantii adevarati.

Pana astazi, evolutia chimica asa si ramane un mare mif cosmogonic: existenta protobiotilor nu e dovedita, un mecanism credibil al crearii lor nu exista, in conditiile de laborator ei nu au fost recreati.

De aceea unul din experti la nivel mondial in problemele originii vietii biochimic Klaus Dose a recunoscut: “La momentul de fata toate discutiile despre teorii si experimente in acest domeniu ori au ajuns in impas, ori insusi participantii si-au iscalit propria neputinta”.
Insa, probabil cu ajutorul minunei naturaliste, protobiotii candva intiplator au aparut pe Pamant? Atunci se poate de explicat in ce mod a aparut prima celula, iar din ea tot ce este viu!

Dar este oare asa???

Publicat de Adam Alex la 17:30

http://creationismulstiintific.blogspot.ro/2013/04/imposibilitatea-generarii-spontane.html

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/imposibilitatea-generarii-spontane-a-vietii/

Hipopotamul – Creaturi extraordinare care sfideaza evoluția

download-3 (2)

Publicat in Stiinta si Creationism

Un animal uriaş care petrece mare parte a timpului în apă este hipopotamul. Numele lui înseamnă cal de râu. Par liniştiţi şi neîndemânatici. Pe uscat, hipopotamul african poate cântări până la 3 200 de kg şi poate fugi cu 45 km pe oră. Dar hipopotamii preferă apa, unde pot să meargă graţioşi şi să se răcorească.

Pielea lor e groasă de 1,2 cm şi au o metodă extraordinară de a o menţine hidratată şi a o proteja de soarele african. Mulţi oameni cred că hipopotamul sângerează, pentru că transpiraţia este ca sângele, roşie. Dar sub piele are nişte glande care produc un fluid roşiatic şi când iese din apă, aceste glande intră în funcţiune şi elimină acest lichid roşiatic pe piele, care acţionează ca protector împotriva soarelui şi al insectelor.

Uleiul roşu, secretat de aceste glande ajută, de fapt, la prevenirea infecţiilor de piele. Când masculii se luptă pentru teritoriu şi se sfâşie, acesta va preveni infecţiile de piele, de vreme ce stau în ape murdare, tulburi.

De unde vine aceasta? De unde să fi avut abilitatea de a evolua? Câte miliarde de ani i-ar fi trebuit hipopotamului să obţină glandele acelea aşa cum sunt acum?

Nu vă lăsaţi duşi în eroare de calmul lor. Când este ameninţat, se spune că hipopotamul african ucide mai mulţi oameni decât oricare alt animal din Africa. Maxilarele hipopotamului au o putere extraordinară de a sfărâma. Dinţii pot ajunge până la 45 de cm.

Un lucru cu totul deosebit la hipopotam sunt fălcile lui. Ei au cea mai mare gură dintre toate animalele de uscat. De fapt, e atât de mare, încât poate sfărma o barcă. Se ştie că hipopotamii îşi pot deschide gura la 180 de grade. Asta se vede când cască sau când se dau în spectacol, că ei sunt cei mai grozavi hipopotami din zonă.

Urechile, ochii şi nările sunt aşezate în vârful capului, create în mod unic, pentru ca astfel hipopotamul să poată să se scufunde de tot în apă, dar să poată să aibă ochii deschişi, de pază. Hipopotamii pot să stea sub apă cam 6 minute şi pot face acest lucru deoarece acumulează oxigen în sânge, la fel ca balena sau delfinul. Pot dormi ore întregi sub apă. Doar îşi ridică capul, respiră şi se cufundă din nou, fără să se trezească. Aşa cum ne învârtim noi în timpul somnului.

Hipopotamii sunt nişte părinţi minunaţi şi femelele îşi nasc puii în apă, pentru ca aceştia să nu cadă şi să moară. Turmele sunt formate din 10-20 de exemplare. Turmele sunt gazde pentru multe alte animale. Sunt diferite tipuri de animale mici care trăiesc în apă şi pot fi acolo numai dacă sunt şi hipopotami în apă. Ei îşi lasă excrementele în apă şi aceste animale mici trăiesc cu acestea.

În Africa există câteva locuri unde sunt bălţi, dar hipopotamii nu merg acolo dintr-un motiv sau altul. Acestea sunt sterile. În acele bălţi nu este viaţă, aşa că într-un fel sau altul, toate aceste lucruri depind unul de celălalt.

În orice caz, acestea sunt doar câteva din multele lucruri pe care le-a făcut Dumnezeu. Sunt atâtea lucruri pe care le-am putea învăţa, multe lucruri pe care le-am putea învăţa despre ce a creat Dumnezeu!

Extras din Documentarul Creaturi extraordinare care sfidează evoluţia II – produs de Exploration Films și difuzat de Alfa Omega TV în cadrul Lunii Creaționiste – află mai multe: http://alfaomega.tv/creationism

http://alfaomega.tv/creationism/articole/6367-hipopotamul-creaturi-extraordinare-care-sfideaza-evolutia#axzz4tPlMd9J5

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/creationism/articole/6367-hipopotamul-creaturi-extraordinare-care-sfideaza-evolutia#ixzz4tQBphZ1h

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/hipopotamul-creaturi-extraordinare-care-sfideaza-evolutia/

HIBERNAREA URSULUI NEGRU / All by Design, Dr. Jonathan C. O’Quinn

download-3 (2)

HIBERNAREA URSULUI NEGRU

All by Design,  Dr. Jonathan C. O’Quinn

Biblia ne învață că Dumnezeu a creat to ce are viață după soiul lor. Cu siguranță putem zice că Dumnezeu a dat fiecărui animal abilitățile necesare pentru a supraviețuii. Cu aceasta în minte, să ne uităm la ursul American (ursul negru).În timpul hibernării funcțile fizioligice ale ursului scad dramatic, timp în care nu mănâncă și nu bea nimic, el folosind grăsimea acumulată ca singura sursă de energie. Din cauza lipsei de activitate musculară și lipsa de hrană ar trebuii să provoace ursului atrofii musculare și o scădere a puterii lui. Totuși ursul nu pierde putere decât femela care alăptează, care pierde între 4-10% din proteina musculară.

Datorită faptului că la nivel molecular, un număr specific de coduri genetice pentru enzime folosite în sintetizarea mușchilor și țesutul a ficatului în timpul hibernării sunt solicitate foarte mult. În același timp corpul produce destule proteine ca să combată lipsa de mișcare în timpul hibernării. Datorită acestui lucru, ursul atunci când se trezește din hibernare mușchii lui nu sunt atrofiați, astfel el își poate relua activitatea ca normal.

Cel mai uimitor e faptul că toate aceste lucruri se întâmplă fără ca ursul să se gândească la ele, ele se întâmplă automat. Astfel putem deduce logic că un asemenea sistem complicat, perfect și care se auto ajustează nu ar fi putut apărea progresiv sau din întămplare.

Bibliography

Fedorov, V.B., A.V. Goropashnaya, et al. 2009. Elevated expression of protein biosynthesis genes in liver and muscle of hibernating black bears (Ursus americanus).Physiol. Genomics 37:108–18.

Figure caption:

Black bear.  Photo (WO1927-28) by Mike Bender.
Courtesy of U.S. Fish and Wildlife Service.

„Hibernarea ursului negru”
(Originally published in „Creation Matters” as: The Bear Necessities)
<http://www.creationism.org/romanian/CrsCmBearNecessit_ro.htm&gt;

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/hibernarea-ursului-negru/

Girafele: Animale   care ies în   evidenţă de Lynn Hofland

download-3 (2)

Girafele: Animale   care ies în   evidenţă de Lynn Hofland

Girafele chiar că ies în evidenţă. La grădina zoologică sau în habitatul lor natural în Africa Centrală, se înalţă deasupra celorlalte animale, şi după elefantul african sunt cele mai mari animale. De-a lungul anilor lungimea gâtului girafei i-a nedumerit pe observatori. „Cum de girafa are gâtul aşa de lung?”, întreabă unii.

Observând o girafă de 3 metri că îşi întinde gâtul de 2,5 metri, plus limba lungă de 30 de cm pe care o scoate ca să ajungă la cea mai de sus ramură de salcâm, unii cred că procesul de întindere a provocat procesul de creştere al gâtului girafei. Dar chiar aşa, e girafa în stare să mai adauge la înălţimea ei?

 Dacă o trăsătură a ei s-a schimbat, nu afectează şi întregul? Să ne gândim cum e girafa.

Girafa e mamifer, prin urmare mare parte a anatomiei e similară cu anatomia celorlalte mamifere. Ca majoritatea mamiferelor, girafa are şapte oase în gât. Dacă n-ar fi avut şapte oase între umeri şi baza craniului? În poziţie dreaptă gâtul scurt al omului sprijină cu foarte puţin efort un cap perfect echilibrat. Capul imens al girafei trebuie ţinut sus mereu. Când stă în picioare, aproape jumătate din aproximativ cei 225 kg ai muşchilor de la gât sunt tensionaţi. Cantitatea de muşchi necesară e proporţională cu numărul de articulaţii ce trebuie sprijinite. A reduce articulaţiile la doar două, cea de la craniu şi de la piept, ar reduce considerabil greutatea şi ar necesita mai puţină energie pentru a supravieţui. Dacă lipsa hranei ar face ca gâtul să se schimbe, nu ar trebui şi numărul oaselor din gât şi articulaţiilor să se schimbe conform procesului de evoluţie? Desigur, problema cu acest plan ar fi pierderea flexibilităţii şi ar creşte riscul ruperii dacă girafa ar fi lovită în cap sau în gât.

În acelaşi mod, a avea un gât foarte articulat ar necesita exact opusul – folosire mai mare a energiei şi mai mare masă musculară de sprijinit. Acest lucru ar face ca centrul gravitaţional al girafei să se mute pe picioarele din faţă când capul e întins înainte, făcând ca picioarele din spate să se ridice – presupunând că picioarele din faţă sunt suficient de puternice. Şapte oase în gât e planul excelent.

Având capul atât de sus în aer, imensa inimă a girafei trebuie să fie în stare să distribuie suficient sânge bogat în oxigen până la creier (care se află la 3 m distanţă de inimă). Acest lucru ar fi o problemă (adică tensiune înaltă) când girafa ar fi cu capul în jos în timp ce bea apă, dacă n-ar exista colecţia unică de pereţi arteriali consolidaţi, by-pass şi valve care împiedică acumularea de sânge, o ţesătură de vase de sânge mici (rete mirabile sau „plasa minune”) şi semnale ce simt presiunea ce păstrează potrivită curgerea sângelui spre creier, la presiunea care e necesară. Chiar şi pentru cei care consideră acest lucru ca fiind „o simplă adaptare la presiunile gravitaţionale mari din sistemul său cardiovascular,” girafa e unică.

COSTUME DE GRAVITAŢIE

Inima girafei e posibil cea mai puternică inimă din lumea animală, pentru că e nevoie de dublă presiune pentru a pompa sânge prin gâtul lung până la creier. Cu o astfel de presiune înaltă în sânge, numai trăsăturile unui plan special preîntâmpină „să-i explodeze creierul” când îşi îndoaie gâtul să bea.

La fel de uimitor e faptul că sângele nu se adună în picioare, iar girafa nu sângerează excesiv dacă e tăiată la picior. Secretul e pielea foarte groasă şi o fâşie interioară ce împiedică sângele să se adune. Această combinaţie a pielii a fost îndelung studiată de oamenii de ştiinţă de la NASA, ei încercând să creeze costume de gravitaţie pentru astronauţi. Un rol la fel de important pe care îl are în împiedicarea sângerării excesive e că toate arterele şi venele din picioarele girafelor sunt adânc în interior.

Capilarele care ajung la suprafaţă sunt foarte mici, iar celulele roşii sunt aproximativ o treime din mărimea celulelor roşii omeneşti, făcând posibilă trecerea capilară. Devine evident foarte repede că aceste faţete unice ale girafei sunt toate interactive şi interdependente cu gâtul său lung.

Şi asta nu e tot. Celulele roşii mai mici permit răspândirea în zone întinse, o mai mare şi rapidă absorpţie a oxigenului în sânge. Ajută la menţinerea unei cantităţi potrivite de oxigen în toate extremităţile, inclusiv capul.

Plămânii lucrează împreună cu inima pentru a oferi girafei oxigenul necesar, dar într-un mod unic la girafă. Plămânii girafei sunt de opt ori mai mari decât cei ai omului, iar rata de respirare e aproximativ o treime în comparaţie cu a omului. Respiraţia mai rară e necesară pentru a schimba volumul necesar de aer fără să provoace arsuri de-a lungul traheei ondulate lungă de 3,6 metri. Când animalul inspiră, inhalarea anterioară care e goală de oxigen nu poate fi complet expirată. Pentru girafă această problemă e formată din lunga trahee care reţine mai mult aer mort decât omul poate inhala într-o singură respiraţie. Trebuie să există suficient volum în plămâni pentru a transforma acest „aer rău” într-un procent mic din total. Aceasta este o problemă de fizică pe care girafa a rezolvat-o.

NAŞTEREA GIRAFEI

Pentru a face şi mai mare minunea, naşterea unei girafe pune parafa pe această creaţie inteligentă. Puiul cade în viaţă de la 1,5 metri, întrucât femela nu se poate ghemui, şi să stea aşezată pe pământ în timpul naşterii ar fi o invitaţie pentru vreun leu sau animal de pradă ca să o atace. Ca la toate mamiferele, la naştere capul e disproporţionat de mare în comparaţie cu restul trupului, şi e foarte greu când puiul trebuie împins pe canalul naşterii.

Puiul de girafă adaugă un impediment şi mai mare prin faptul că are un gât lung foarte fragil deasupra trupului de 70 de kg. Dacă ar ieşi capul primul, cu siguranţă gâtul s-ar rupe când trupul ar cădea pe cap. Dacă ar ieşi capul ultimul, gâtul s-ar rupe în timp ce femela s-ar chinui să împingă capul. Un astfel de impas e rezolvat deoarece coapsele sunt mult mai mici decât umerii, iar gâtul e suficient de lung pentru a permite capului să treacă prin canalul naşterii în timp ce stă pe şolduri. Picioarele din spate ies primele pentru a reduce impactul căzăturii. Capul e sprijinit şi ţinut de coapse, iar gâtul e flexibil, permiţând o îndoire acută în jurul umerilor.

Aceasta e o ieşire perfectă, ce altfel ar fi imposibilă în orice altă combinaţie sau cu orice altă lungime a gâtului. În câteva minute puiul stă între picioarele femelei. De la naştere până la maturitate, în numai patru ani, gâtul creşte de la o şesime până la o treime din înălţimea girafei. Astfel de creştere e necesară pentru ca animalul să depăşească înălţimea picioarelor şi ca să se aplece să bea apă. În primul an puiul se hrăneşte aproape exclusiv cu laptele femelei, la care ajunge cu uşurinţă.

Din punct de vedere ecologic, girafa se potriveşte perfect cu mediul înconjurător în care se află. E nevoie de un tăietor de copaci pentru a împiedica creşterea rapidă a copacilor care ar umbri pământul şi ar nimici astfel iarba care oferă hrană pentru celelalte animale din savană. De asemenea e nevoie de o santinelă care vede peste iarba înaltă şi observă mişcările animalelor de pradă. Girafa nu doar că e suficient de înaltă, dar are o vedere excelentă şi e curioasă din fire. După ce le avertizează pe animale dând de câteva ori din coadă, girafa îndrăzneaţă se îndepărtează de zona periculoasă. Greutatea trupului, pielea groasă, lovitura mortală cu copita şi pasul lung, rapid, fac girafa o pradă nedorită pentru orice carnivor.

A sugera că toate acestea ar fi putut evolua dintr-o singură clasă de animale, fără nici un alt animal înrudit, şi că s-a dezvoltat atât de mult pentru că a lipsit hrana de pe pământ, e de-a dreptul absurd. Alte animale care se hrănesc pe pământ, vulnerabile în faţa felinelor, şi bombardate de aceeaşi radiaţie cosmică, nu ar fi trebuit să dobândească aceeaşi mărime ca girafa?

Interesant, există alte animale care se hrănesc din copaci. Gazela gerenuk din Africa are cel mai lung gât din familia gazelelor, are o limbă lungă şi mănâncă frunze din copaci în timp ce stă ridicată pe picioarele din spate. Capra markhor din Afganistan se urcă în copaci înalţi de 7,5 metri ca să mănânce frunzele. Alte mamifere doresc frunzele copacilor dar nici una nu devine girafă, iar girafa mai mult ca sigur că nu provine dintr-un animal „altul decât girafa.”

‘Nu putem şti dacă în trecut condiţiile au fost la fel, dar „nevoia de a se întinde pentru a obţine hrană” e, la fel ca atât de multe explicaţii darwiniene de acest fel, mai mult decât o speculaţie post hoc.”‘ Fosilele confirmă acest lucru, iar modul în care acest animal unic şi minunat a fost creat dovedeşte acest lucru. Slava, gloria şi cinstea sunt aduse Creatorului girafei.

Referinţe

  1. Percival Davis and Dean H. Kenyon, Of Pandas and People, Haughton Publishing Company, Dallas (Texas), 1989, p. 71.
  2. Alan R. Hargens, Developmental Adaptations to Gravity/Cardiovascular Adaptations to Gravity in the Giraffe, Life Sciences Division, NASA Ames Research Center (California), 1994, p. 12.
  3. Helen Roney Sattler, Giraffes, the Sentinels of the Savannas, Lothrop, Lee and Shepard Books, New York, 1979, p. 22.
  4. Francis Hitching, The Neck of the Giraffe, Where Darwin Went Wrong, Ticknor and Fields, New York, 1982, p. 179.

LYNN HOFLAND, B.S.E.E., e inginer la NASA Ames Research Center, Mountain View, California. El şi soţia lui îi educă pe cei trei copii acasă, au pornit „Stiffneck Ministries” cu cinci ani în urmă pentru a oferi altor copii care sunt învăţaţi acasă o librărie ce conţine materiale creaţioniste.

„Girafele: Animale care ies în evidenţă”
<http://www.creationism.org/romanian/giraffes_ro.htm&gt;

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/girafele-animale-care-ies-in-evidenta/

Gabriel Rusu-Hack în echipa pastorală a Betaniei

download-3 (2)

Vă anunțăm cu bucurie că începând cu data de 8 decembrie, Gabriel Rusu-Hack slujește, alături de Valentin Făt, ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste „Betania,” din Timișoara.

Gabriel Rusu-Hack s-a născut și a copilărit în Baia Mare. Aici l-a cunoscut pe Domnul și a început să se implice în biserica locală. A absolvit Facultatea de Teologie pastorală, din cadrul Universității „Emanuel,” din Oradea. Este căsătorit cu Manuela și au trei copii: David, Ana și Isai. În ultimii ani a lucrat în biserica din Biled, biserică unde a fost ordinat în slujire.

Gabi, Manuela, David, Ana și Isai vă spunem bun venit în Betania! Ne rugăm ca împreună să putem să Îl cunoaștem tot mai bine pe Dumnezeu și să Îl facem de cunoscut!

[FOTO] Sărbătoare la Coşteiu de Sus

download-3 (2)

Duminică, 15 decembrie, credincioşii baptişti din localitatea Coşteiu de Sus,  județul Timiş au sărbătorit 110 ani de mărturie a credinței pe aceste meleaguri.

Primul credincios baptist  din acest sat a fost Ignat Ardelean, care a fost botezat la Curtea, în 19 iulie 1909, de către pastorul Ştefan Ignea din Lalaşinț.

În anul 1910 existau deja câteva familii de credincioşi baptişti în această localitate: Ardelean, Mureşan, Cerean, Bălcean.

Inițial credincioşii s-au adunat în câteva case, iar în anul 1927 fratele Ioan Mureşan a construit primul lăcaş de închinare, din lemn şi pământ. În această clădire credincioşii baptişti s-au adunat până în anul 2010, când la inițiativa pastorului Ionel Tuțac s-a construit noua casă de rugăciune.

Între anii 1933-1945 în cadrul Bisericii a activat un cor, numărul credincioşilor crescând, dar cu trecerea anilor mai multe familii s-au mutat la Făget, Lugoj, Timişoara şi Deva.

În această localitate, pe dealul Măgura, a fost compusă, de către Ioan Chişmorie, cântarea :”Aud un cor de mii de păsărele”, o piesă corală care a fost cântată de multe coruri româneşti din țară şi străinătate.

Pe parcursul anilor Biserica a fost păstorită de frații: Pavel Novac, Octavian Ardelean, Gavril Crişan, Liviu Olah, Afian Tărniceriu, Laurențiu Tuțac, Alexandru Lăpugean,  Ioan Malancea, Liubomir Novacov şi Ovidiu Ionaşi.

Din această localitate s-au ridicat ca lucrători ai Evangheliei pastorii Laurențiu Tuțac,  Samuel Tuțac  şi Ionel Tuțac.

La acest moment aniversar au fost prezenți pastorii: Gabriel David, Ştefan Lăpujan, Daniel Ciorega, Ovidiu Ionaşi, Liubomir Novacov,  Alexandru Lăpugean şi Ionel Tuțac.  Deasemenea au vestit Cuvântul lui Dumnezeu frații Cornel Prejban din Krems, Austria şi Frank Seiser, fondatorul Muzeului Reformei din Austria.

Un grup de tineri din Margina şi Sinteşti au cântat spre slava lui Dumnezeu.

[FOTO] Ordinare la Ohaba Forgaci

download-3 (2)

Duminică,  15 decembrie, a avut loc la Biserica Creştină Baptistă Speranța din Ohaba Forgaci serviciul de ordinare ca păstor a fratelui Bogdan Vieru, absolvent al Institutului Biblic Baptist din Timişoara,  promoția 2019.

Evanghelia a fost vestită cu această ocazie de frații păstori: Ovidiu Copăcean,  Marius Birgean şi Ionel Tuțac.

Grupul de tineri ai Bisericii şi grupul Eclesiast Quartet din Timişoara au cântat spre slava lui Dumnezeu.

La eveniment au fost prezenți şi primarul şi viceprimarul comunei Boldur, comună de care aparține localitatea Ohaba Forgaci.

torul Bogdan Vieru va sluji bisericile baptiste din localitățile Boldur şi Ohaba Forgaci.

Traian Ungureanu: Bunul-simţ englezesc a ieșit la rampă şi i-a trimis pe lunatici acasă

It’s a fair country!

După trei ani şi jumătate de umilinţe, alegătorii britanici au întîlnit la urne echipa care i-a declarat cireadă de proşti şi au zdrobit-o. Vineri dimineaţă, la capătul unei  răfuieli paşnice şi dure ca un ciclon civil, Marea Britanie şi-a recîştigat poporul şi şi-a pierdut ideologia.

Toate odoarele verbale şi toate cotloanele sacre ale stîngii au fost sfărîmate. Fii şi nepoţi de mineri şi docheri laburişti prin laptele mamei şi-au suspendat genetica şi au votat Partidul Conservator. În morminte: nici o răsucire. Puşi în faţa dispreţului terminal al elitelor progresiste, părinţii răsculaţilor de azi ar fi făcut acelaşi lucru.

Cicumscripţii deţinute de Laburişti de la Ramses încoace au fost date Conservatorilor. Bishop Aukland, un tîrg prăpădit din nordul muncitoresc al ţării, are primul deputat Conservator în 135 de ani. Milioane de proştii satului au răspuns celor ce au luat în tărbacă decizia de a scoate Marea Britanie din UE. Brexitul escrocat s-a întors şi a lovit fatal. Aşa sună primul mesaj.

Al doilea spune că englezii au oroare de socialism.

Din clipa în care stînga  condusă Corbyn şi tovarăşii lui au anunţat că deţin reţeta progresului prin gîndire unică, impozite pe orice, migraţie liberă şi basme climatice, bunul simţ englez a apărut pe scenă şi a trimis lunaticii acasă.

De aici, al treilea mesaj: alegerile au avut loc în Marea Britanie. Adică, într-o democraţie cu capul pe umeri şi talpa ţării bine pingelită. Englezii sînt fiinţa colectivă a unei înţelepciuni care spune că lumea merge bine pe bază de precedent verificat şi o ia razna din prea multă minte vizionară. Asta înseamnă, spre uimirea ageamiilor care folosesc termenul ca insultă, că Anglia e o ţară conservatoare. Nimeni nu a reuşit, încă, să clintească stabilitatea acestei societăţi pe care englezii înşişi o rezumă în cuvintele: It’s a fair country!

Ce s-a întîmplat pe 12 decembrie e deja prea mult pentru o zi de alegeri şi un guvern nou. Boris Johnson e prim-ministru, cu o majoritate nemaintîlnită în ultimii aproape 40 de ani. Laburiştii şi Democrat-Liberalii – divinizaţi de USR-ul nostru harnic şi perspicace – zac, azvîrliţi în vestiarul cu clovni rataţi. Conservatorii domnesc, dar într-o calitate nouă şi, pînă de curînd, neverosimilă. Fostul partid al mandarinilor reci născuţi în costume impecabile e, acum, ultima speranţă a clasei muncitoare.

Asemănarea cu Statele Unite e totală şi neîntîmplătoare. Victoria lui Trump în 2020 e aproape vizibilă, dar discuţia despre politică, partide şi alegători e insuficientă. Cheia care a deschis scrinul cu avalanşe e istoria. Mai precis, o criză istorică amplă care a pornit prin lume mînată de demnitatea rănită a naţiunilor şi zguduie, acum, superbul iglu retorico-digital în care tronează clasa de sus. Dar să ne cunoaştem mai bine!

Mai întîi trebuie lămurit că numita clasă muncitoare nu mai e clasa muncitoare, ci ruina ei mărunţită de vremuri grele. Răpusă în salturi sitematice de-a lungul ultimilor 30 de ani, fosta clasă muncitoare adună, azi, o masă de dezmoşteniţi, şomeri, trăitori din bani puţini şi speranţe de mult ofilite. În America şi în Europa de Vest – unde nimeni n-are voie să îşi strige deznădejdea fără a primi certificat de rasist – acest transport uman spre nicăieri a înţeles că a rămas fără drept de opinie, într-o democraţie golită de miez.

Oroarea din vieţile celor ce nu sînt elită face legea ascunsă a anilor noştri împănaţi de drepturile omului, transparenţă, awareness, justiţie socială, bla, bla, bla. Toţi aceşti oameni au fost informaţi că sînt surplus şi că au ratat înălţarea spre marea corecţie morală a lumii. Toţi au fost respinşi şi sînt pedepsiţi cu şomaj, impozite şi dezinters, pe motiv de apartenenţă la vechea civilizaţie occidentală, adică sub diagnosticul de înapoiere fără leac.

Într-adevăr, vina acestor prea-vertebraţi e că nu leşină, cuceriţi de agenda stelară a castei superioare: urgenţă climatică, migraţie şi căsătorii fără frontiere, sex fluid, Islam fără pată şi creştinism abominabil.

Între timp, liderii mîntuiţi ai lumii bune plusează cu fanatism, ştiind că imperiul virtuţii aduce, perfect septic, dominaţia pe care comuniştii au stropit-o cu sînge. UE are, mai nou, propriul Green Deal şi ţine să demonstreaze că poate multiplica de 27 de ori aroganţa care i-a adus lui Macron întîlnirile săptămînale cu Vestele Galbene. Estul va fi prima victimă a paranoiei climatiste UE şi se va alege, astfel, cu reconfirmarea planificată a reputaţiei de bantustan irecuperabil.

Drama civilizaţiei europene a trecut în regim de mare viteză. Lumea de jos a fost distribuită în rol de analfabet ingrat, iar noua gnoză intelectual-politic-artistic-internautică şi de alte anti-naţionalităţi îşi face de cap. Rezultatul acestui delir progresist aprobat în faţa oglinzii e şocant: feudalizarea lumii occidentale. Chiar aşa? Să vedem, pînă nu orbim.

Mari oraşe ca Londra sau Paris sînt, deja, entităţi colosale, reglate de un sistem strict de castă. La fel ca în vechile cetăţi de scaun şi tîrguri domneşti, accesul rîndaşilor e oprit. Dreptul de locuire există, dar e imposibil, la mii de euro metrul pătrat, pe piaţa imobiliară. Peste zi, o navetă extenuantă aduce în oraş mici funcţionari, prestatori de grădinărit, bone, zidari şi prăvăliaşi. Seara, toţi îngăduiţii pleacă spre marile dormitoare suburbane, cale de o oră şi mai bine cu trenul sau metroul. Porţile se închid. Stăpînii rămîn singuri cu protejaţii lor – o strînsură minoritară, adusă prin migraţie, menţinută ca exponat al virtuţilor nobilimii şi întreţinută de la buget, pentru asigurarea bazei de vot.

Noile mega-centre feudale sînt, practic, oligarhii nedeclarate şi trăiesc, tot nedeclarat, o ostilitate profundă faţă de democraţia care obligă patricienii să se amestece cu prostimea, la alegeri de vot egal. În afara zidurilor, plebea se răscoală tot mai des, dar pîinea, cuţitul, media şi educaţia sînt în mîna stăpînirii. Acolo unde revolta nu încetează (Marea Britanie, Statele Unite, Polonia, Ungaria) liderii şi regimurile nesupuse sînt demonizaţi pentru delictul de non-progresism.

Dar cea mai mare fraudă şi cel mai cuprinzător succes al proiectului feudal-global e falsificarea generală a realităţii. Reeducarea în masă şi captivitatea reţelelor sociale au provocat un efect incredibil: ignoranţa a cristalizat în certitudini dogmatice. Idei false despre lucruri complet necunoscute observatorului trec drept adevăr confirmat. Astfel, alegerile din Marea Britanie au fost însoţite de o percepţie – mediatic impusă – după care succesul stîngii e logic şi inevitabil. Prin urmare, orice alt rezultat e nelegitim. Alegerile sînt corecte numai dacă sînt cîştigate de casta progresistă. Culmea: pînă şi susţinătorii dreptei au votat convinşi că, în cel mai bun caz, pot micşora proporţiile triumfului progresist.

Cînd rezultatul real a arătat că această percepţie e o legendă coaptă într-un acvariu aşezat între oglinzi, s-au născut ştirile despre ”şocul din Marea Britanie”. Nu e nici un şoc! E adevărul care răzbate o dată la cîţiva ani, în zi de alegeri. Şi e dovada că trăim înghesuiţi într-un balon ermetic, în calitate de bubble-people.

Viaţa noastră trece şi se petrece într-un spaţiu marcat prestigios, ca parfumurile de brand: New York – London – Paris. Şi e separată de realitate de un enorm zid media. Operaţiile mintale rezervate cîndva democraţiei au devenit o înşelăciune care ne ajută să decidem inexistenţa realităţii şi să proclamăm certitidini virtuale. Detalii microscopice, amplificate fără încetare pe platforme media, devin orizont unic. În fond, transexualii fac mai puţin de 0,5% din populaţia Marii Britanii, dar sînt celebraţi sau văitaţi în fiecare emisiune de ştiri, zi de zi, 24 din 24.

Iată de ce democraţia curentă e plasată în condiţii ireale, la marginea magiei, sub hipnoza celor mai avansate prejudecăţi. E remarcabil că Anglia a rupt vălul, dar asta vine dintr-o tradiţie incomparabilă de realism inoxidabil. Cea mai veche şi mai solidă democraţie a lumii rezistă. Vom vedea cît.

Deocamdată, ştim că, mult pe deasupra lui Marx şi a urmaşilor lui contemporani, istoria şi politica s-au desprins de determinismul burţii. Politica şi istoria în care se zbate lumea occidentală sînt o bătălie pentru supravieţuire, nu o încăierare pe subvenţii mai mari. Nenumăraţi oameni vor să ştie că au rost şi că nu trăiesc într-o lume fără sens. Sexul, clima şi rasa despre care stăpînii lumii vorbesc necontenit într-o chino-păsărească galopantă sînt machiaj. Dedesubt, clocoteşte furia ignorată a unei lumi presată să renunţe la propria definiţie. Dacă definiţia e clasică şi occidentală.

Avertimsentul e clar. Îndată ce termină cu epurările leniniste, USR ar trebui să noteze: stînga a fost zdrobită de democraţia britanică pentru că s-a aşternut preş în faţa progresismului anti-naţiune al UE, pentru că a declarat nule tradiţiile propriei ţări şi pentru că a respins familia, munca şi legăturile naturale. Asta e tot şi mai urmează.

După mintea săltăreaţă a militanţilor progresişti de la noi, concluzia e că Trump şi Conservatorii britanici sînt noul PSD. Şi, dacă sînt, care e problema? Important e că două mari naţiuni au evitat năvodul.

Pe 31 ianuarie 2020, Marea Britanie va părăsi UE. Nu cum ar trebui şi nu în întregime. Dar politica şi istoria se clădesc pe convingeri, imagini şi simboluri. Contează că lumea va conchide că Marea Britanie a plecat şi că democraţia a respins UE.

O mulţime de oameni vor putea spune iar: It’s a fair country!

Traian Ungureanu

PRELUAT DIN   Adevarul

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/traian-ungureanu-bunul-simt-englez-a-aparut-pe-scena-si-a-trimis-lunaticii-acasa/

Naufragiul civilizației: despotismul împotriva libertății, incapacitatea împotriva talentului, viciul împotriva virtuții, ignoranța împotriva culturii (REVOLUȚIA A ÎNCEPUT ÎN RAI -2)

Rezumatul ideilor din primul episod: REVOLUȚIA este transpunerea la nivel omului a războiului diavolului împotriva lui Dumnezeu; ea a început din momentul ispitirii primilor oameni în Rai pentru a da o lovitură de stat împotriva acestuia; este continuă și permanentă, dar are etape distincte în istoria umanității. Se manifestă, în etapa acestui ultim mileniu de subminare a creștinismului, prin crearea și acumularea de tensiuni ca urmare a ispitirii continue a omului, tensiuni care au fost duse la explozie în diverse perioade sub forma revoluțiilor bugheze, socialiste, comuniste; printr-o acțiune continuă de subminare culturală a creștinismului, care să schimbe sistemul de valori ale omului; prin preluarea conducerilor statelor occidentale de către mafia bancară globalistă anticreștină prin slugile sale posedate sau pur și simplu, oportuniste; impunerea, în această fază, a unei agende satanice societăților din întreaga lume în regim deschis, opresiv, ca politică de stat, în zona occidentală, și prin diseminarea non-valorilor demonice în celelalte state ale lumii pe calea coruperii populațiilor prin oferta consumerist-hedonistă și sancțiunilor, loviturilor de stat, războaielor, revoluțiilor democratice.
Aceste lucruri au rămas ascunse până târziu și niciodată asumate complet, ascunse sub formula construirii fericirii pentru omenire. De exemplu, niciodată nu s-a asumat public, deschis dinspre revoluționari, în afara unor societăți secrete, paternitatea diabolică a REVOLUȚIEI, sau a revoluțiilor de etapă și de sector. Dar, în ceea ce privește mondialitatea și permanența, în ultimii 300 de ani diverse persoanje ale epocii anterioare și a celei sincrone cu revoluția franceză au vorbit unii despre necesitatea, alții despre pericolul extinderii revoluției la nivel mondial; unii despre beneficiile ei, alții despre distrugerile pe care le va aduce. Pe măsură ce au fost câștigate redute și bătălii, ce frontul revoluționar a avansat în teritoriile creștine, încep să fie expuse deschis unele dintre obiectivele și mijloacele revoluționare. Marxismul proletar al secolului 19 a afirmat obligația revoluției mondiale. Troțki, în continuarea lui Marx și Engels, a anunțat și caracterul ei perpetuu.
Revoluția mondială este un concept marxist al răsturnării capitalismului în toate statele prin acțiunea revoluționară conștientă a clasei muncitoare. Aceste revoluții nu vor avea loc neapărat simultan, ci acolo unde condițiile locale permit unei mișcări revoluționare să înlocuiască proprietatea și legea burgheză și să instaleze un stat al muncitorilor bazat pe proprietatea socială a mijloacelor de producție… Scopul final al unui astfel de socialism orientat international este de a făuri sociaismul mondial și apoi, comunismul global fără state. (Wikipedia)
Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

România Unică

Descoperă un ținut de poveste: ROMÂNIA

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: