Închide

Pagina de Teologie Învăţătura şi caracterul de Iosif Ţon

Iosif Ton

Pagina de Teologie Învăţătura şi caracterul  de Iosif Ţon

Cred că dacă cineva se va uita, chiar şi în fugă, peste predicile mele din ultimii 34 de ani va constata repede că un ţel principal al predicării mele a fost acela de a produce oameni de caracter. Într-un limbaj mai biblic, preocuparea mea a fost să le spun oamenilor că nu este suficient să creadă în Isus, ci că este necesar să şi trăiască după învăţătura lui Isus.

Căutând să înţeleg de ce este greu ca mesajul acesta să prindă, să fie acceptat de oameni, am ajuns să văd că am de luptat cu anumite învăţături total opuse învăţăturii pe care o dau eu.

Subiectul principal aici este învăţătura lui Isus, în special aşa cum este ea prezentată de El în special în predica de pe munte (Matei 5-7). Problema c această învăţătură începe cu Martin Luther. Marea descoperire a lui Luther a fost îndreptăţirea prin credinţă. Se întâmplă uneori, însă, că atunci când cineva face o mare descoperire, el se îndrăgosteşte atât de mult de propria lui descoperire încât nu mai vede nimic altceva decât tema lui preferată. Astfel, Luther a redus toată viaţa creştină la îndreptăţirea prin credinţă. El a luat din Efeseni 2:8-9 învăţătura lui Pavel că mântuirea este prin har, prin credinţă, şi a adăugat un cuvânt care nu este în text: numai. Astfel a ajuns el să spună că mântuirea este numai prin har, numai prin credinţă şi a insistat că nu mai trebuie adăugat nimic la acestea, deoarece orice adaos, cum ar fi necesitatea pocăinţei, a schimbării vieţii, a faptelor vrednice de pocăinţă, ar face ca mântuirea să nu mai fie numai prin har şi numai prin credinţă.

Pentru a înţelege mai bine gândirea lui Luther, trebuie să ştim ce a spus el despre predica de pe munte. El a spus că predica de pe munte este încă lege iudaică. Ba mai mult, este cea mai înaltă lege posibilă. Probabil, spune Luther, că Isus ne-a dat-o ca să ne sperie. Este ca şi când Isus ne-ar spune: Vreţi lege? Iată ce înseamnă lege!

Intenţia Lui era să ne sperie de lege şi să ne aducă la punctul unde să spunem: Nu, nu mai vrem lege! Vrem numai har, numai credinţă!

Toţi cei ce cunosc istorie şi teologie ştiu că problema teologică a lui Luther a fost că el nu a mai putut integra logic în sistemul lui cerinţa biblică de a urmării sfinţirea vieţii, ca o condiţie de a-L vedea pe Dumnezeu, adică de a fi mântuit.

Să punem lucrurile altfel. Luther credea că mântuirea este numai şi numai un act juridic care are loc sus, la tronul justiţiei lui Dumnezeu. Acolo se face un transfer: Lui Isus i se impută (i se atribuie) păcătoşenia noastră, iar în schimb noua ni se impută (ni se atribuie) dreptatea Lui.

Cu alte cuvinte, noi suntem numai declaraţi drepţi, numai socotiţi drepţi; nu suntem şi făcuţi drepţi. La convertire, în noi nu se întâmplă nimic, spune Luther: noi rămânem păcătoşi, ca mai înainte. Dar, prin actul nostru de credinţă suntem socotiţi drepţi. Noi continuăm să păcătuim, dar continuăm să credem, şi prin aceasta suntem tot mereu îndreptăţiţi. Culmea acestei învăţături a fost atunci când Luther i- spus cuiva: „Păcătuieşte tare şi crede tare!”

Un teolog modern a formulat învăţătura aceasta astfel: Pentru ca mântuirea să fie într-adevăr numai prin har şi numai prin credinţă trebuie să afirmăm că un om poate fi sigur mântuit dacă a făcut actul de credinţă, chiar dacă nu se va vedea după aceea nici un fel de schimbare. Căci dacă pretindem schimbare ca o condiţie pentru mântuire,nu mai este numai prin har şi numai prin credinţă.

De aici s-a ajuns să se spună la nivelul popular că unul care a crezut in Isus şi s-a botezat, chiar dacă rămâne spărgător de bănci şi moare ucis de un poliţist în cursul unei spargeri, el totuşi este mântuit.

La concepţia aceasta luterană, s-a mai adăugat şi învăţătura extremist dispensaţionalistă, apărută cam acum 150 de ani. Iată ce spune aceasta. Isus a venit pe pământ cu scopul de a instaura aici Împărăţia lui Israel. Când El şi-a dat seama că iudeii nu-L primesc ca împărat, El a suspendat planul Împărăţiei şi a introdus o paranteză în timp, paranteza Bisericii. El va veni din nou pentru a-şi relua planul instaurării Împărăţiei de o mie de ani. Atunci va închide paranteza Bisericii şi va relua planul Său iniţial.

Acum vă rog să marcaţi bine ce au spus autorii acestei concepţii: Predica de pe munte a fost concepută de Isus ca „Evanghelia Împărăţiei.” Ea ar fi fost valabilă dacă iudeii L-ar fi primit să le fie Împărat şi arunci, predica de pe munte ar fi devenit „constituţia Împărăţiei.” Dar, fiindcă planul instaurării Împărăţiei a fost suspendat, a fost suspendată şi „Evanghelia Împărăţiei”, adică predica de pe munte.

În schimb, apostolul Pavel a introdus „Evanghelia harului”.

Care este consecinţa ultimă a acestei învăţături? Iat-o:

La Domnul Isus nu mergem pentru învăţătură, deoarece aceasta a fost suspendată. La El mergem numai pentru iertare, pentru mântuire, iar pentru învăţătură mergem la apostolul Pavel!

Iată, aşadar, încă o doctrină care face ca învăţătura Domnului Isus să nu mai fie valabilă şi necesară pentru noi astăzi.

La nivelul popular american, aceasta doctrină a luat forma care spune că poţi să-L primeşti pe Isus ca mântuitor, fără ca să fie necesar să-L primeşti şi ca Domn al vieţii tale. Dacă El ar fi Domnul vieţii tale, ar trebui să te obligi să trăieşti după învăţătura Lui. Dar lucrul acesta nu este necesar pentru mântuire.

John MacArthur a crescut în această învăţătură ultra-dispensaţionalistă. Dar el a ajuns să vadă că ea este greşită, şi atunci a scris faimoasa lui carte „Evanghelia după Isus” (publicata de noi în româneşte la editura SMR), în care arată că nu există două Evanghelii, ci numai una, şi anume, aceea pe care ne-a adus-o Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu. Reacţiile la cartea lui au fost furibunde. Atunci el a scris a doua carte, întitulată „The Gospel According to the Apostles”, în care citează pe larg din cărţi şi articole scrise de atacatorii lui şi le răspunde. După câte ştiu eu, această carte nu este tradusă în româneşte.

Acum, să facem aici o pauză de gândire. Eu cred că este clar, pentru oricine care gândeşte, că învăţătura lui Luther despre îndreptăţire fără nici un fel de schimbare nu duce pe oameni să dorească cu înflăcărare sfinţenia vieţii sau, în jargon modern, să-şi formeze un caracter integru.

Tot astfel, învăţătura americană despre două Evanghelii şi despre posibilitatea să-L primeşti pe Isus numai ca Mântuitor, fără să fie nevoie să asculţi de ce te învaţă El şi de ce-ţi porunceşte El, nu face pe nimeni plin de râvnă pentru o viaţă fără păcat, pentru o trăire curată.

Cred că din acestea se poate vedea cum anumite doctrine, sau anumite învăţături, nu duc la o schimbare a vieţii şi nu duc la formarea caracterului cristic.

Cu aceasta, să venim la faimoasa carte a lui Max Weber, „Etica protestantă şi spiritul capitalist.” Cartea a fost publicată în româneşte de editura Humanitas acum vreo paisprezece ani. Max Weber a fost un sociolog german, care a trăit la începutul secolului al 20-lea. El provenea dintr-o familie de reformaţi şi avea o foarte clară înţelegere a diferitelor forme ale creştinismului.

Max Weber a observat că nu toate formele de creştinism stimulează şi duc omul spre o viaţă curată, spre hărnicie şi spre corectitudine la locul de muncă. Analizând bine situaţia din Europa, el a constatat că numai patru forme de creştinism au dus la formarea omului harnic şi corect în munca şi în comportamentul lui Acestea sunt, în ordinea istorică în care au apărut: anabaptiştii, puritanii, fraţii moravieni şi weleianiştii (metodiştii). După ce a făcut această constatare, Max Weber şi-a pus întrebarea: Ce elemente din aceste credinţe au dus la formarea omului harnic şi cinstit, a omului de caracter?

Fiindcă Max Weber îi cunoştea cel mai bine pe puritani (care erau ramura cea mai strictă a reformaţilor, apăruţi în Anglia cam pe la anul 1600), el explică pe larg în cartea lui gândirea puritană care a dus la formarea omului harnic şi moral. Iată pe scurt cum explică el această gândire. Reformaţii credeau forate puternic în predestinaţia divină: că unii oameni au fost aleşi de Dumnezeu pentru a fi mântuiţi, iar alţii au fost aleşi pentru pierzare eternă. Omul nu poate face nimic pentru a fi într-o categorie sau în cealaltă. Dar, şi-au zis ei, oare cei care au fost aleşi pentru mântuire nu pot ştii că sunt în această categorie? Oare trebuie să aşteptăm până murim şi trecem dincolo ca să aflăm dacă am fost mântuiţi sau nu? Răspunsul lor a fost simplu şi foarte clar: Există un semn că ai fost ales pentru mântuire şi acest semn este viaţa schimbată! Mai exact: Dacă eşti un om harnic, dacă eşti pasionat pentru sfinţenie, dacă ai un  caracter şi un caracter şi un comportament ca cel descris în Cuvântul lui Dumnezeu, atunci ai dovada clară că eşti copil al lui Dumnezeu, eşti ales de Dumnezeu pentru mântuire.

Cu alte cuvinte, spune Max Weber, puritanii erau extrem de pasionaţi să-şi dovedească lor înşişi şi altora că sunt între cei aleşi, sunt copii ai lui Dumnezeu. Această nevoie de confirmare că se numără între cei predestinaţi pentru mântuire i-a determinat pe puritani să fie pasionaţi pentru curăţia vieţii. De aici denumirea lor de „puritani.”

Aşa se explică faptul că puritanismul reformat a fost o mişcare creştină care a produs oameni de mare caracter, oameni dăruiţi muncii şi corectitudinii.

Când Max Weber se apropie de celelalte trei mişcări creştine producătoare de caractere mari, anabaptiştii (apăruţi la 1525), moravienii (apăruţi imediat după 1700) şi wesleienii (apăruţi după 1750), el întâmpină o dificultate deoarece toate aceste trei mişcări erau arminiene, adică respingeau doctrina predestinaţiei şi credeau în libertatea omului de a alege pe Cristos sau de a-L respinge. Întrebarea pe care şi-a pus-o atunci Max Weber a fost: Ce doctrină transformatoare au aceste credinţe? Sau, ce doctrină transformatoare au în comun toate aceste patru credinţe? Răspunsul pe care îl dă Max Weber este acesta: Toate aceste patru mişcări creştine au în comun credinţa în „comuniunea cu Dumnezeu”. Această „comuniune cu Dumnezeu” este mai bine exprimată prin expresia „relaţia personală cu Dumnezeu.”

Voi trata mai jos, lăsându-l acum de o parte pe Max Weber, modul în care credinţa în relaţia personală cu Dumnezeu duce inevitabil la o viaţă curată, la un caracter cristic şi la un comportament moral.

În Noul Testament, termenul „relaţie personală”, sau „comuniune” este cel de „părtăşie.”. Apostolul Ioan face din părtăşia cu Dumnezeu scopul central al Evangheliei: „ceea ce am văzut şi am auzit aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos” (1 Ioan 1: 3).

Dar imediat Ioan are grijă să definească termenii în care se poate avea o asemenea părtăşie: „Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim este că Dumnezeu este lumină şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul” (v.5-6).

Cu alte cuvinte, părtăşia cu Dumnezeu este condiţionată de puritatea vieţii. Dacă trăieşti în păcat, dacă practici păcatul, indiferent ce ai zice tu, afirmaţia ta că tu ai părtăşie cu Dumnezeu este o minciună, o autoînşelare şi o înşelare a altora.

Părtăşie sau comuniune cu Dumnezeu înseamnă că tu eşti liber să intri în prezenţa lui Dumnezeu, prin Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt, şi această părtăşie este reală, adică tu eşti realmente în contact cu El. În timpul tău personal de citire a Cuvântului, de meditaţie şi de rugăciune, tu realmente ai o întâlnire cu o Persoană reală, care este acolo, şi tu eşti în prezenţa lui Dumnezeu.

Dar când tu ai comis un păcat şi nu-l recunoşti, şi nu vrei să te laşi de el, degeaba te duci la timpul şi la locul de părtăşie: Dumnezeu nu mai este acolo şi chiar dacă tu te rogi, aceasta nu mai este părtăşie cu Dumnezeu.

Să ne uităm acum la trei texte care ne fac şi mai clar principiul acesta al părtăşiei cu Dumnezeu care este condiţionată de umblarea în lumină.

  1. Petru le scrie soţilor: „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu soţiile voastre, dând cinste femeii, ca un vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre”(1 Petru 3:7, italicele ne aparţin, I.Ţ.). Cu soţia trebuie să te porţi cu înţelepciune (să ştii ce nevoi şi ce aşteptări are ea, să ştii modul în care gândeşte, simte şi funcţionează ea) şi să-i dai cinste, adică să o onorezi, să o stimezi, să o înalţi cât poţi tu mai sus, ca pe una care în cer va avea aceeaşi poziţie de copil al lui Dumnezeu ca şi tine. În cazul în care nu faci aşa, deci, în cazul în care o tratezi cu duritate, cu nesimţire, cu dispreţ, şi în cazul în care o jigneşti şi o umileşti, ascultă bine: rugăciunile tale sunt împiedicate! Adică, relaţia ta personală cu Dumnezeu este blocată. De geaba te mai duci la rugăciune: Dumnezeu nu-ţi mai acordă privilegiul prezenţei Sale reale şi al relaţiei vii cu Persoana Lui. Dacă vrei ca Dumnezeu să-ţi dea din nou prezenţa Lui şi părtăşia Lui, trebuie să te duci şi să repari tot ce ai stricat la soţia ta, să te împaci cu ea, să-i dai cinste şi să o tratezi cu înţelepciune. Până nu o faci, părtăşia ta cu Dumnezeu nu mai este reală. Prin urmare, relaţia personală cu Dumnezeu te obligă să fii un soţ cum te vrea Dumnezeu. Şi aceasta se aplică şi soţiilor!
  2. Domnul Isus ne dă următoarea poruncă divină. „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii”. Dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său „Prostule” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine îi va zice „Nebunule” va cădea sub pedeapsa focului gheenei. Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îşi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul” (Matei 5:21-24). Să vedem mai întâi partea finală a ceea ce ne spune Domnul Isus: Dacă tu l-ai jignit pe fratele tău, părtăşia ta cu Dumnezeu este blocată; degeaba te mai rogi, căci nu-i nimeni acolo să-ţi primească rugăciunea. De ce-i aşa? Fiindcă atunci când i-ai spus fratelui tău un cuvânt jignitor, to ai făcut o crimă: i-ai asasinat caracterul! Din momentul acela, Dumnezeu te tratează exact aşa cum îl tratează pe orice criminal! Când Domnul Isus ne spune că aceasta se aplică celui ce-i spune „nebunule”, sau „prostule”, acestea sunt exemple de cuvinte jignitoare. Cineva i-a spus recent unui alt participant la masa rotundă „lingăule”. Pentru Domnul Isus el este un criminal. Părtăşia lui cu Dumnezeu este blocată până când îşi cere iertare de la cel al cărui caracter l-a lezat. Întrebare: Oare noi credem cu adevărat ce zice Fiul lui Dumnezeu? Se pare că unii dintre noi nu cred, şi de aceea vor găsi şi aici un subterfugiu sau o butadă prin care să bagatelizeze situaţia. Sau va face ca acela care a considerat că modul în care omul acela i-a spus celuilalt „lingăule” a fost foarte amuzant şi i-a mulţumit că l-a făcut să râdă!
  3. Al treilea text care se referă la părtăşia cu Dumnezeu se află scris în Efeseni 4:25, continuat în 5:1-6. Aici se înşiră o serie de păcate: minciuna, mânia, cuvintele vulgare, furtul, strigarea, revărsarea de răutate, curvia, lăcomia de avere şi ni se spune despre ele (1) că Îl întristează pe Duhul Sfânt (4:30), şi (2) că cei ce le practică „n-au parte de moştenire în Împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu” (5:5) şi (3) că „din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători” (5:6). Dacă primul text, din Petru, ne atrăgea atenţia că relaţia noastră personală cu Dumnezeu depinde de modul în care ne comportăm în familia noastră şi dacă textul al doilea, ne spunea că relaţia noastră cu Dumnezeu depinde de modul în care ne tratăm fraţii, textul acesta ne arată că relaţia noastră cu Dumnezeu depinde de relaţia noastră cu toţi oamenii şi de modul în care suntem cinstiţi sau nu suntem cinstiţi în afacerile noastre, sau la locul nostru de muncă, sau în şcoala noastră.

Acum vine întrebarea cea mai importantă: Cât de dragă ne este nouă relaţia noastră personală cu Dumnezeu?

Relaţia noastră personală cu Dumnezeu este cel mai mare privilegiu din univers; este cea mai mare comoară care se poate găsi sau imagina. Cine înţelege şi crede cu adevărat acest lucru, va face totul ca să păstreze privilegiu şi această comoară! Adică, va deveni cel mai bun soţ (soţie), va deveni amabil şi politicos cu fraţii săi, va deveni cinstit şi corect în toate relaţiile interumane şi de afaceri, indiferent cât îl costă!

Problema majoră pe care o văd eu aici este că foarte mulţi dintre credincioşii evanghelici nu iau în serios aceste învăţături, deoarece nu cred în ele! Ei cred mai de grabă (ceea ce este mult mai convenabil) că dacă crezi în jertfa Domnului Isus toate păcatele ţi se iartă şi, oricum ai trăi, până la urmă Dumnezeu te va duce în cer.

Teza crucială pe care  vrea să o acrediteze Max Weber şi la care subscriu aici răspicat este aceasta: Credinţa că relaţia personală cu Dumnezeu este cea mai preţioasă comoară te obligă la o viaţă frumoasă şi morală! Dar mulţi credincioşi evanghelici nu ştiu ce-i relaţia personală vie, reală, cu Dumnezeu şi nu-i preocupă faptul că ei nu au experimentat-o niciodată.

Să ne gândim acum la religia ortodoxă. Dogma cea mai caracteristică a ortodoxiei este că mântuirea câştigată de Domnul Isus Cristos pe cruce este acum depozitată în Biserică. Biserica a devenit „depozitul harului mântuitor.” Preotul este cel care împarte mântuirea prin liturghii, prin cuminecătură şi prin alte ceremonialuri. Indiferent cum trăiesc oamenii, dacă ei îşi plătesc taxele către Biserică, aceasta îi mântuieşte. Actul culminant al acestei dogme este faptul că acum catedrala patriarhală din Bucureşti va fi numită „catedrala mântuirii neamului”, tocmai ca să arate că Biserica ortodoxă este aceea care mântuieşte naţiunea.

Lăsând la o parte faptul că această dogmă nu are nimic de a face cu Biblia, eu pun întrebarea: O asemenea dogmă poate să ducă la stimularea moralităţii? Răspunsul este clar pentru oricine şi el este un  categoric „NU!”. Dimpotrivă, atâta vreme cât omul ştie că preotul îi poate ierta păcatele, el va continua liniştit să le facă!

Aplicând teza lui Max Weber, iată şi aici o credinţă care nu contribuie cu nimic la a produce oameni morali, oameni de caracter!

Să formulăm lucrurile cu alte cuvinte.

Când este vorba să-şi definească propria sa slujbă, apostolul Pavel spune că el face trei lucruri: predică, sfătuieşte (consiliază) şi dă învăţătură şi că face toate acestea cu un singur scop: să producă oameni desăvârşiţi şi să-i prezinte înaintea lui Dumnezeu ca rezultat final al lucrării sale (Coloseni 1:28).

Acelaşi lucru li-l spune, cu alte cuvinte, galatenilor: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce Cristos va lua chip în voi” (Gal.4:19).

Când este vorba de Biserică, Pavel spune că toţi slujitorii Bisericii (indiferent cum sunt ei numiţi) au ca scop al existenţei lor „echiparea” sau „desăvârşirea” sfinţilor, până când aceşti copii spirituali ajung oameni maturi, adică oameni în care s-a format chipul lui Cristos (Efeseni 4:11-15).

Din cele de mai sus se poate deduce că există mai multe concepţii despre Biserică. Aş spune că ortodoxia vede Biserica drept o agenţie care duce oameni în cer.

Noul Testament ne spune că Biserica trebuie să fie o agenţie care produce oameni desăvârşiţi, oameni asemenea lui Isus Cristos.

Mi-e teamă că pentru mulţi credincioşi evanghelici Biserica este doar un loc în care dacă mergem regulat şi ne tot rugăm că suntem slabi şi cerem să ni se ierte păcatele, acolo găsim asigurarea că Dumnezeu este bun şi ne tot iartă, până când, în final, ne ia la Sine acasă în ciuda neschimbării noastre!

Iată, aşa dar, ce am vrut să spun eu atunci când am insistat că nouă ne lipseşte învăţătura care produce vieţi schimbate, produce oameni integri, produce caractere cristice.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologie_sept07.htm

Pagina de ştiri   Ştiri internaţionale Septembreie 2007

download - Copie (2)

Pagina de ştiri   Ştiri internaţionale Septembreie 2007

Revendicarea Vaticanului în ce priveşte legătura cu apostolii are corespondent în succesionismul baptist

Recenta reafirmare a Vaticanului în ce priveşte faptul că „adevărata biserică” se defineşte ca o succesiune neîntrruptă de la Cristos şi apostolii Lui încoace, ar putea avea ecoul într-un loc neaşteptat–printre baptiştii conservatori care-şi identifică rădăcinile denominaţiei lor ca fiind în vremea lui Isus şi chiar înainte de El, la Ioan Botezătorul.

Succesionismul baptist–o teorie ce a apărut în secolul 19 undeva aproape de frontiera americană–pretinde că a găsit o linie de continuitate istorică atât în doctrină, cât şi în practică începând din vremea lui Isus şi până la bisericile baptiste din zilele noastre. Teoria spune că bisericile creştine autentice sunt marcate de caracteristici clar baptiste, cum ar fi o conducere autonomă, sărbătorirea Cinei Domnului doar de membri şi botezul prin imersare/scufundare. Asemenea biserici au existat din vremea Noului Testament şi pot fi identificate de-alungul istoriei în grupurile Donatiştilor, Albigenşilor, Catarilor, Waldenşilor şi Anabaptiştilor.

Deşi în general discreditată de istoricii bisericii, teoria are încă susţinere printre unii baptişti fundamentalişti şi consevatori, inclusiv unii afiliaţi la Convenţia Baptistă de Sud. [ continuare… ]

Activişti creştini întrerup rugăciunea Hinduşilor în Senatul american

Activiştii creştini au întrerupt imediat rugăciunea de la începutul şedinţei din Senatul american de Joi, marring a historic mai întâi pentru cameră şi demonstrând că fundamentalismul este prezent şi evident şi în America.

Invitat de Senat să ofere o rugăciune hindusă în locul obişnuitei rugăciuni creştine, Rajan Zed, un preot hindus din Reno, Nevada, doar a păşit pe podium pentru momentul respectiv că trei protestatari, ce aparţin grupului Operation Save America (grup creştin împotriva avortului), l-au întrerupt cu voce tare, cerându-i lui Dumnezeu iertare pentru acceptarea unei „rugăciuni false” a unui hindus în camera Senatului. [ continuare… ]

Camapnia Uşile Deschise si jocurilor olimpice 2008 din China sărbatoreşte 50 de ani în slujirea bisericii persecutate

Ochii lumii sunt aţintiţi spre China în anul în care se pregătesc jocurile olimpice care vor avea loc în perioada 8-24 august 2008 în Beijing.

Nu este prea târziu pentru creştinii din vest să acopere China în rugăciune în timp ce se desfăsoară acest eveniment istoric.

Pentru a ajuta creştinii să se unească în rugăciune pentru surorile şi fraţii în credinţă din China , U;ile Deschise sponsorizează o campanie specială de rugăciune numită Un minut/ Un an/O ţară., creştinilor li se cere să se roage pentru cel puţin un minut pe zi, dacă se poate la o ora 8 seara după ora Beijingului, când vor începe ejocurile olimpice sunt prezentate pe http://www.OpenDoorsUSA.org. [ continuare… ]

Bărbatul care donează 205,000$ pentru traducerea Bibliei
A fost determinat să pună Scriptura în mâinile oamenilor care niciodată nu au avut-o în limba lor. Nu contează cât costă acest lucru. Dacă Bordul de Misiune Internaţională nu-l va ajuta, el va găsi pe cineva care să o facă.

David Steverson, preşedintele agenţiei de bijuterie şi vice-preşedinte de finanţe a spus o poveste despre modul cum au fost determinaţi baptişti din sud, în timpul unei întâlnire a tutorilor din Bordului de Misiune Internaţională pe data de 16-18 iulie.

Steverson a întâlnit bărbatul care a dorit să rămână anonim, în 2005. într-o miercuri după-amiază la o cină în cadrul bisericii, Ei au discutat posibilitatea să doneze o moşie reală pe care el a moştenit-o pe coasta de est. Banii vor merge direct în ztraducerea unei Biblii pentru un grup de oameni la care nu a ajuns. [ continuare… ]

Conferinţa reflectă misiunile medicale

In timpul cinei din prima seară în cadrul Alianţei medicale globale , Brandi Bhimji s-a simţit încântat şi puţin cam copleşit.

”Vreau să fac totul”, a spus asitenta şef din Winchester, VA., care a petrecut dimineaţa scultând misionarii medicali baptişti din sud, vorbind despre slujirea lor.
”Fiecare povestire este aşa captivantă, voi vreţi să meregţi acolo”.

Bhimji şi soţul ei, care este farmacist au participat la întâlnirea din perioada 16-22 iulie a misionarilor care poartă de grijă dion punct de vedere medical, şi a Fundaţiei voluntarilor medicali. Lor lis-au alăturat 20 de medici baptişti din sud, dentişti şi alte cadre medicale din bisericile de peste tot, care au participat la conferinţa de mobilizare a Alianţei medicale globale, la Centrul Bordului de Misiue Internaţională din Rockville, Va.

Medical missionary Rebekah Naylor (second from right) talks to Global Medical Alliance conference participants during a “partnership fair.” The July 16-22 conference connected more than 90 International Mission Board health-care missionaries with some 200 Southern Baptist doctors, dentists, nurses and other medical professionals from churches across the nation.  Photo by Warren F. Johnson.

Cadrele medicale, unele care abia s-au alăturat cu echipa misionară de peste tot din lume, alţii care consideră pentru prima dată proiectele medicale împreună cu mai mult de 90 de misionari din Asia, Africa, Latin America, Europa, Africa de nord şi din Orientul mijlociu. [ continuare… ]

Cel puţin Papa a clarificat lucrurile

Marv Knox

Este Papa catholic?

Aceasta este una dintre cele mai vechi glume din lume. Probabil că cei mai mulţi dintre cei mai o folosesc ca replică pentru întrebare evidentă.

Spre exemplu, această discuţie despre vremea din Texas în luna iulie.

Se încălzeşte vremea mâine, întreabă vecinul?

Este Papa catolic?, poţi replica

Fiecare ştie că Papa este catholic. Aceasta este motivul pentru care, Papa Benedict al XVI-lea, care a acţionat ca un catholic, fusese nedumerit.

Întrunirea de la Vatican, pe tema doctrinei de credinţă, pe care a condus-o Papa Benedict când a fost cardinalul Josef Ratzinger, declară că biserica întemeiată de Isus Cristos, este în mod coplet şi adevărat biserica romano-catolică. Deşi documentul afirmă alte denominaţiuni creştine, acsta poate fi “instrumentul salvării. Declaraţia insistă asupra priorităţi bisericii catolice. Acesta susşine că denominaţiunile protestante nu sunt biserici reale, în sens adevărat, ele sunt doar comunităţi eclesiastice”. [ continuare… ]

”M-am închinat multor idoli”

Credinţa necesită un loc sigur printre oamenii din casta Yadav, care sunt de profesie lăptari şi fermieri, şi care se ridică la 54 de milioane în afară de cei din India, Nepal şi Bangladeş.

Urmează trei poveşti de-ale lor:

– Brijesh*, un Yadav, care a participat la conferinţă creştinilor Yadav, la începutul acestui an.

„Jai Masih! (Victoria lui Mesia!) Dumnezeul meu face toate lucrurile posibile.

“Am doi fii, două fiice şi o soţie. Înainte de a veni la Cristos, noi făceam parte dintr-un mediu hindus. Eram implicaţi în tot felul de închinări la idoli. Am avut multe necazuri în viaţa mea, de aceea m-am închinat multor idoli”.

”Odată un slujitor al Domnului a venit la mine. El mi-a spus că, cu cât mă voi închina mai mult la idoli, cu atât voi avea mai multe probleme. Dar Dumnezeul pe care eu Îl slujesc îţi va lua problemele şi dificultăţile, a spus, el. Datorită acestui slujitor a lui Dumnezeu, eu L-am aceptat pe Cristos, ca Salvator personal”. [ continuare… ]

Coruptia in biserica, plocoanele inca pe linie, cu mult dupa scandalul Bakker

Pentru unii moartea lui Tammy Faye Messner pe 20 iulie a stârnit amintiri dragi ale unei personalităţi de televiziune creştină şi pentru alţi amintiri pline de durere legate de scandaluri despre sex şi bani, care au distrus pe fostul administrator al reţelei de televiziune creştină. Moartea lui aminteşte de asemenea de scandaluri legate de bani, care sunt încă foarte vii în biserică.

În 1989 Jim Bakker a fost declarată vinovată pentru 24 de conturi fraudate şi conspiraţie şi condamnată la 45 de ani de puşcărie ( din care a efectuat 5). Messner – cunoscută ca Tammy Faye Bakker, înainte de a se căsători nu a fost cuprinsă în rechizitoriu, care o acuză de conspirarea fraudei partenerilor de la PTL reţeaua TV , din cauza celor 158 de milioane.

Povestea cum a furat Bakker de la aceia pe care el le-a condus în numele lui cristos au captivat atenţia naţiunii şi s- a prescurtat la o decadă de scandaluri teleevanghelistice.eventual, ei toţi au fost şterşi de la titlu. Dar, până când teleevangheliştii nu mai sunt în centrul atenţiei , povestirile despre hoţia clericilor în general, nu au dispărut. [ continuare… ]

COMPENDIU CULTURAL: Fost activist scrie despre goliciunea homosexualitatii

Chiar când el era adâncit în păcatul homosexualităţii, Michael Glatze ştia că acest lucru este greşit. Şi acum, Glatze, fostul lider al mi;cării homosexualităţii relatează o povestire din viaţa lui, când a dat în vileag homosexualitatea pentru că este o minciună goală, pofticioasă.

“Homosexualitatea, oferită minţilor tinerilor, este prin natura ei pornografică, a scris Glatze într-un articol publicat de WorldNetDaily în luna iulie. Ea distruge minţile sentimentale şi încurcă dezvoltarea sexuală, nu am realizat acest lucru, până la vârsta de 30 de ani.

Deşi, noua religie mormonă a lui Glatze refuză elememntele esenţiale ale creştinismului, povestea lui despre renunţarea la homosexualitate este cu toate acestea semnificativă. Editorul fondator al revistei Young Gay America, Glatze a decalarat despre sine că era homosexual la 20 de ani şi doi ani mai târziu, el a început o carieră ambiţioasă şi de sucess de a recruta alţi tineri băieţi, care să îmbrăţişeze stilul de viaţă homosexual. Un interviu favotir, sursă favotită pentru majoritatea scăpărilor mass-mediei, Glatze a fost deasupra unui lucru care a desţelenit un teren şi a fost înviorător. Dae el ştia că ceva nu era corect. [ continuare… ]

Michael, 3, chats with his mother, Rispa, right, as Jessie Hock looks on. Michael and his mother live on the streets of Nairobi, Kenya. Hock, a student at Fort Hays State University in Hays, Kan., took a semester off school to go as a short-term missionary to Nairobi for five months.

Studenti din Kansas impartasesc pe Hristos in Nairobi
O studenta la Colegiul din Kansas a pasit prudent prin mormanele de gunoaie de pe strazile din centrul orasului Nairobi din Kenya. Ea a întins mâna sa scuture o cârpa si un carton, l-a uzit pe Michael de 3 ani. El a zâmbit si si-a întins bratele murdare sa o îmbratiseze.

Jessie Hock îl îmbratiseaza pe Michael, un baiat care a cunoscut doar viata de pe strada. El cânta încet : ”Isus ma iubeste” la urechea ei si ea l-a sarutat, în ciuda mirosului coplesitor.

”Tu poti numi acest lucru un serviciu, a spus ea. Eu am vrut sa spu, ca noi zabovim toata ziua si sa vorbim oamenilor despre Isus. Nu pot sa ma gândesc la alt mod mai bun de a petrece un semestru”.

Hock and Luke Ross de la Universitatea Fort Hays din Kansas Statele Unite si Keisha Brown de la Universitatea din Kansas, au petrecut semestrul trecut ca misiuonari pe termen scurt în Nairobi, alaturi de directorul de la Misiunea Christian Challenge student, Porfirio Ramirez din FHSU. [ continuare… ]

Rodney Gage, pastor of Fellowship of Orlando church, baptizes his son, Luke, who was one of 34 people baptized at the church's July 22 Celebration of Baptism at Cocoa Beach, Fla.  Photo courtesy of Fellowship of Orlando

Slujirea copiilor produce botezuri, creşterea bisericilor
Notele editorilor: următoarea povestire face parte din Presa baptistă lunară care explorează şi descrie cum indivizi, biserici, asociaţii şi convenţii manifestă o pasiune pentru Cristos şi Împărăţia Lui.

Modul de a atinge întreaga familie cu Evanghelia lui Isus Cristos este prin slujirea entuzasmată şi semnificativă a copiilor şi tinerilor. Aşa cum spune Rodney Gage, pastorul Părtăşiei din Orlando, o biserică care a început acum şase ani de către Gage şi proma biserică din Orlando.

După ce s-au adunat în câteva locaţii, tânăra biserică este acum stabilită într-un fost magazin şi prosperă, crescând în ultimile 12 luni de la 100 la aproape 500 de participanţi. [ continuare… ]

Membri ai Bisericii Baptiste Two Rivers îşi exprimă dezacordul; pastorul caută reconciliere

O grupare din interiorul unei biserici mai renumite din cadrul Convenţiei Baptiste de Sud (SBC), şi anume Biserica Baptistă Two Rivers din Nashville, caută să-l îndepărteze pe pastorul Jerry Sutton din cauza mai multor acuzaţii îndoielnice. Totuşi, Sutton afirmă că se roagă pentru reconciliere.

Sutton e ex-prim-vice preşedinte al SBC care s-a clasat pe locul 3 la alegerile prezindenţiale de anul trecut. El e şi ex-preşedintele Conferinţei Păstorilor şi autorul cărţii “Reforma Baptiştilor”, o istorie a renaşterii conservatoare a Convenţiei Baptiste de Sud.

Grupul a lansat un website şi caută să strângă suficiente semnături—ce trebuie să întrunească un procent de cel puţin 10% din membri—pentru a organiza o întâlnire a bisericii în vederea votării demiterii lui Sutton, a precizat ziarul Tennessean, în data de 15 August. Ar fi necesare 2/3 din voturi, au declarat membri bisericii, acestei publicaţii. Conflictul a mai fost menţionat şi de Associated Press. [ continuare… ]

Pastor Tata, the orphanage director, stands with teachers nearby, leading Indian children in prayer before a meal. "They eat rice every meal," Deb Corkern, co-founder of the orphanage, said. "Sometimes they get vegetables with the rice. On special occasions they add chicken."

Orfelinatul din India devine serviciul public al câmpului de misiune al funcţionarei
Un orfelinat din India este evidenţa modului cum Dumnezeu a captat atenţia neîmpărţită lui Deb Corkern, acum opt ani.

Corkern, o funcţionară a unei companii de servicii publice, era acasă, recuperându-se după o operaţie, când spune ea, Dumnezeu i-a vorbit.
A fost aş de încet, dar a fost o linişte totală, a spus ea. “El mi-a spus că nu eram o creştină şi voi merge în iad”.

Mesajul a contrazis viaţa lui Corkern. Ea era o membră din biserică din clasa a şasea când ea s-a rugat cu un sfătuitor din tabără. Încă, ea recunoaştea că această convertire a ei a “fost o minciună”.

Fără ezitare, Corkern L-a invitat pe Isus în viaţa ei. Simţind o urgenţă de a face decizia publică, ea a chemat pe pastorul ei şi i-a ceruts se întâlnească la Biserica Baptistă Betel. În fara Franklinton, La. [ continuare… ]

Hundreds of flood victims in Dhaka, Bangladesh, wait for hours to receive food and medical supplies only to be turned away because the distribution was not allowed.

Efortul de ajutorare din Bangladeş nu a fost zadarnic
Sute de bangladeşi se îngrămădesc la porţile de fier albastre, când ei aud că cina a fost turnată în recipiente de pastic.

O distanţă de mai puţin de 6 kilometri îi desparte de orezul împărţit cu grijă, linte, ouă sau cartofi pe care lucrătorii baptişti din sud le-au adus ca parte a ajutorului pentru cei din comunităţile din sudul provinciei Dhaka, capitala naţiunii, care a suferit inundaţii. Însă pertioada de 30 de zile de mâncare şi asistenţă medicală pentru 6000 de oameni s-a terminat în acea localitate pe16 august, îaninte ca primul castron a fost înmânat– când iniţiativa ajutorării nu a primit permisiunea să deschidă un centru de distribuire. [ continuare… ]

Korean Baptist missions leader Jae Kyeong Lee says missionary tombstones such as this reflect the sacrifice that was made for translating the Bible into Korean and other initiatives to spread the Gospel in South Korea.  Photo by Ann Lovell.

Coreenii prevăd viitorul lor în misiune

Un semn mare în afara magazinului cu multe etaje în centrul oraşului Seul “Rugaţi-vă pentru o întoarcere în siguranţă a oataticilor din Afagnistan. Este scris în coreeană, arabă şi engleză.

Dar când creştini coreeni şi liderii agenţiilor misionare se străduiesc să afle cel mai bun mod de a se adapta mediului şi cultura, unde prezenţa creştină nu este binevenită şi adesea periculoasă. Ei discută despre cel mai bun mod să îndeplinească sarcina de a duce Evanghelia până la marginile Pământului, în timp ce îi protejăm pe acei sub privirea noastră pe cei care au fost chemaţi în locuri neeplăcute. [ continuare… ]

Notă:

Ştirile din acest număr sunt preluate de la Agenţia de Presă a Convenţiei Baptiste Sudice America si alte surse. Folosite cu permisiune. Este interzisă folosirea, copierea sau distribuirea acestor articole fără acordul în scris din partea Vox Dei Baptist Ministries.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiri_sept07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) – Scopul Şcolii Duminicale – Îndatoririle învăţătorilor de Şcoală Duminicală – Morningside Baptist Church.

download - Copie (2)

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) – Scopul Şcolii Duminicale – Îndatoririle învăţătorilor de Şcoală Duminicală – Morningside Baptist Church.

Îndatoririle învăţătorilor de Şcoală Duminicale  Morningside Baptist Church

Învăţătorul este unul dintre cei mai importanţi factori în cadrul succesului, creşterii şi dezvoltării unei clase de Şcoală Duminicală. Clasa este formată din indivizi din cadrul unui rang de vârstă, şi posibil grupaţi pe sex.

Învăţătorul va fi un credincios născut din nou în Isus Hristos, un membru activ al Morningside Baptist Church, şi să fie în acord cu infailibilitatea biblică şi alte doctrine învăţate de Morningside Baptist Church.

Responsabilităţile specifice ale învăţătorului sunt următoarele:

  1. Frecvenţa. Învăţătorul se va aştepta să frecventeze Şcoala Duminicală, închinarea de duminică dimineaţa şi seara, Întâlnirile Săptămânale ale Lucrătorilor, închinarea de miercurea seara, şi vizitările. Prin a face astfel, învăţătorul poate fi un exemplu de credincioşie, şi astfel să încurajeze credincioşia printre membrii de clasă. Învăţătorii ar trebui să evite absentările planificare în mod excesiv (mai mult de 2-4 duminici pe an). Învăţătorul trebuie să informeze directorul său de departament pe cât este de posibil despre absenţele planificate. În cazul unor absenţe neaşteptate, învăţătorul trebuie să-l informeze pe directorul de departament pe cât de practic şi curând.
  2. Predarea. Învăţătorul va depune fiecare efort pentru a preda în mod eficient lecţia biblică la elevii săi, sub conducerea Duhului Sfânt a lui Dumnezeu. Învăţătorul va preda din Biblia deschisă, mai degrabă decât dintr-o revistă. Revistele, comentariile şi alte resurse ar trebui să fie folosite pentru studiu şi pregătire. Scopul învăţătorului este de a folosi o varietate de metode de predare pentru a-i conduce pe membrii de clasă să descopere adevărurile conţinute în pasajul biblic, şi să aplice aceste adevăruri la viaţa lor de zi cu zi. Învăţătorii trebuie să se străduiască pentru aplicarea foarte practică a adevărurilor biblice, aşa încât membrii să trăiască lecţia în decursul activităţilor lor de zi cu zi.
  3. Organizarea. Învăţătorul se va sigura ca să aibă clasa sa organizată adecvat pentru misiune şi lucrare. Învăţătorul îi va implica pe ceilalţi ofiţeri de clasă (lider de misiune, lideri de grupă, lideri de activităţi, secretar), şi cu ajutorul lor să organizeze clase în grupe de lucrare, pentru scopuri de încurajare şi misiune. Datoriile ofiţerilor de clasă sunt:

Liderul de misiuneeste spre a încuraja clasa spre a fi implicată în câştigarea celor pierduţi şi a persoanelor care nu frecventează biserica din cadrul unui rang specific de vârstă, şi să se asigure că liderii de grupe îşi fac slujba lor.

Liderul de grupă are menirea de a contacta pe fiecare membru din grupa sa în fiecare săptămână, să construiască o relaţie cu fiecare dintre aceştia, să le slujească, şi să-i încurajeze să fie credincioşi în frecvenţă.

Liderul de activităţiare menirea de a planifica activităţile de părtăşie pentru clasă. Fiecare activitate de acest gen trebuie să fie folosită ca o oportunitate de misiune, prin invitarea altora să ia parte. Liderul de activităţi şi învăţătorul vor lucra cu contrapartida lor din alte clase în planificarea şi desfăşurarea activităţilor de părtăşie din cadrul întregului departament.

Secretar(a)ultrebuie să înregistreze cu claritate frecvenţa şi contactele din fiecare săptămână. Liderul de misiune poate îndeplini această funcţie.

În clasele Preşcolare şi de Copii există învăţători multiplii, unul din învăţători fiind cel care conduce. În acele clase, învăţătorii împărtăşesc datoriile îndeplinite de ofiţerii claselor de adulţi.

  1. Slujirea. Învăţătorul va încerca să-i cunoască pe membrii din cadrul clasei sale, şi să ceară Domnului să-l ajute să predea Biblia pentru a adresa acele nevoi pe cât este de posibil. Învăţătorul trebuie să viziteze locuinţa fiecărui membru de clasă cel puţin odată pe an, şi să le slujească membrilor de clasă atunci când sunt alertaţi de nevoi specifice de către ofiţerii de clasă.
  2. Direcţionarea. Învăţătorul va conduce şi va adresa lucrarea clasei. Lucrarea clasei poate fi sumarizată drept câştigareaoamenilor pentru studiu biblic, învăţarea Bibliei, căutarea de a câştiga persoane pentru Hristos, şi dezvoltarea (sau maturizarea) creştinilor. Învăţătorul se va asigura că ceilalţi ofiţeri de clasă îşi fac slujbele lor în mod adecvat şi credincios (vezi îndatoririle ofiţerilor de clasă enumerate la numărul 3 mai sus).
  3. Încurajarea. Învăţătorul va provoca şi va încuraja pe fiecare ofiţer de clasă şi membru de clasă să devină implicat personal în lucrarea clasei de misiune, învăţare, câştigare şi dezvoltare. Ca parte a sarcinii lui, de la învăţător se aşteaptă să ia parte la vizitele de misiune, şi să încurajeze pe fiecare ofiţer de clasă şi membru să facă la fel.
  4. Părtăşia. Din moment ce părtăşia şi prieteniile sunt o nevoie aşa de mare în lumea noastră modernă, care face paşi rapizi, învăţătorul va direcţiona pe liderul de activităţi să planifice activităţi de părtăşie a clasei într-un sistem de cel puţin pe semestru. Activităţile de părtăşie ar trebui să fie folosite întotdeauna ca oportunităţi de a-i câştiga pe cei în perspectivă cât şi pentru încurajarea membrilor.
  5. Planificarea. Învăţătorul va planifica şi va face pregătiri pentru predarea unei priorităţi importante în orarul său săptămânal. Incluse în planificare sa vor fi şi participarea la Întâlnirile Săptămânale ale Lucrătorilor, în fiecare miercuri de la 6:15 p.m.
  6. Planificarea. Directorul de departament va lucra cu învăţătorii în planificarea evenimentelor de departament. Directorul va planifica de asemenea cu lucrătorul de educaţie şi liderii de Şcoală Duminicală în cadrul timpului de planificare al departamentului săptămânal (6:00 p.m. miercurea) şi în cadrul altor întâlniri de planificare.

http://www.voxdeibaptist.org/indatoririle_invatatorului.htm

Studierea Religiei în Austria / Studiul Religiei în școlile publice din statele membre ale Uniunii Europene (2)

download - Copie (2)
Deoarece în spațiul media și politic din România a fost reluată ideea scoaterii educației religioase din programa școlară, mai ales în contextul în care Ministerul Educației și Cercetării anunță tăieri de discipline, publicăm în serial un studiu edificator cu privire la practica educației religioase în țările Uniunii Europene. Practic, lucrarea demonstrează că în întreaga Europă studiul religiei este prezent în școlile publice finanțate de stat.


Constituţia austriacă garantează deopotrivă libertatea faţă de religie şi libertatea de religie. Dacă primul aspect apără dreptul cetăţeanului de a adopta sau nu o credinţă religioasă, cel de-al doilea obligă Statul să asigure condiţiile desfăşurării activităţilor de natură religioasă şi să permită exprimarea în mod public a credinţei.

În practică, acest principiu se concretizează in relaţia de cooperare dintre Stat şi culte, in diferite domenii, inclusiv in organizarea Studiului Religiei (SR) în cadrul şcolilor publice. Cu alte cuvinte, Statul asigură condiţiile formale necesare organizării SR (spaţiul necesar, tipărirea manualelor, plata profesorilor), în vreme ce stabilirea programei analitice, editarea manualelor ori numirea profesorilor sunt responsabilitatea exclusivă a cultelor.

Potrivit unei legi federale ce datează încă din 1949, Educaţia Religioasă este disciplină obligatorie, facand parte din trunchiul comun pentru învăţământul primar (6-10 ani), secundar (10-14 ani) şi vocaţional (14-19 ani).

În organizarea SR în şcoli, Statul cooperează cu cele 14 culte recunoscute oficial. În mod normal, se predau două ore de Educaţie Religioasă săptămânal. Dacă grupul de elevi este mai mic de zece, se predă numai o oră. Pentru organizarea acestor ore este nevoie ca măcar trei elevi să aparţină aceluiaşi cult religios. Este de asemenea necesar ca profesorul să fie adept al aceleiaşi credinţe.

Părinţii sau elevul însuşi, dacă are peste 14 ani, au dreptul de a cere scutire de la orele de Educaţie Religioasă. În unele dintre cele nouă landuri, acestora li se oferă alternativa unui curs de Etică.

Profesorii de Educaţie Religioasă pentru ciclul primar, ca şi pentru primii doi ani de învăţămant secundar, sunt fie absolvenţi ai unor Academii de Educaţie Religioasă, fie absolvenţi de şcoli pedagogice, care urmează şi un curs de specializare în acest domeniu. Pentru a preda la nivelurile superioare, profesorii trebuie să fi absolvit studii masterale în teologie sau într-un alt domeniu, dar avand ca a doua specializare Educaţia Religioasă. Odată angajaţi, ei au aceleaşi obligaţii şi drepturi ca oricare alt professor, însă evaluarea calităţii muncii lor se face de către reprezentanţi ai cultului care i-a desemnat să predea.

Click aici pentru a vedea harta mărită cu situația studierii religiei în Uniunea Europeană

Click aici pentru a descărca în format *pdf cercetarea despre studierea religiei în școlile publice din Uniunea Europeană

Studiul Religiei în școlile publice din statele membre ale Uniunii Europene (1) – Introducere; Studiul Religiei în Europa – expresie a unitîții în diversitate

E adevarat 5 – Universul nostru e tânăr

Cat de vechi e universul nostru? Nu are o eticheta, dar putem face o estimare privind la lucrurile din universul nostru, cum ar fi Luna. In timp ce se roteste in jurul Pamantului, gravitatia sa atrage apa din oceane, dand nastere mareelor. Cum si mareele exercita presiune asupra Lunii, o fac sa se deplaseze cu 38 de milimetri in fiecare an. Adica acum 6.000 de ani, Luna era cu 245 de metri mai aproape de Pamant, ceea ce nu e o problema. Insa, daca Pamantul si Luna ar avea o vechime de peste 4 miliarde de ani, atunci ar fi fost aproape una de alta si nu ar fi fost bine.

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=4766

Luna arata ca universul are o vechime de cateva mii de ani. La fel reiese si daca analizam cometele. Acestea pierd multa materie de fiecare data cand trec pe langa Soare. Astfel, dupa miliarde de ani, nici nu ar mai trebui sa existe.

Portiunea interioara a unei galaxii spiralate se roteste destul de repede. Daca galaxiile si universul ar fi vechi de miliarde de ani, galaxiile ar fi prea rasucite ca sa arate cum arata acum.

Oriunde am privi in univers, vedem dovezi care ne arata ca ceea ce spune Biblia despre varsta acestuia e adevarat si ca cerul chiar marturiseste despre slava lui Dumnezeu.

Produs de Institute for Creation Research, http://icr.org

Mai multe resurse creationiste: http://alfaomega.tv/creationism

https://alfaomega.tv/creationism/articole/4430-e-adevarat-universul-nostru-e-tanar

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/e-adevarat-5-universul-nostru-e-tanar/

E adevarat 4 – Săptămâna cu șapte zile

O zi e timpul cat ii trebuie Pamantului sa se roteasca in jurul axei sale. Un an e timpul cat ii trebuie Pamantului sa se roteasca in jurul Soarelui. De ce tine saptamana sapte zile?

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=4765

Nu exista nicio motivatie astronomica pentru acest lucru. De ce, in mod traditional, lucram sase zile, iar in a saptea, ne odihnim? Unii spun ca aceasta practica e din „perioada zilelor de targ”. Insa si zilele de targ erau in perioada celei de-a saptea zile, si nu in ziua a cincisprezecea, a nouasprezecea sau in alta zi.

Altii cred ca saptamana de sapte zile a inceput cu Moise si cele 10 porunci, dar cei care au format Israelul si alte popoare respectau sabatul cu mult inaintea lui Moise.

Ar trebui sa privim la Genesa, unde scrie ca Dumnezeu a creat timp de sase zile, iar in ziua a saptea s-a odihnit. Asa ne-am stabilit si noi saptamana de atunci.

In 1929, sovieticii au incercat sa impuna saptamana cu cinci zile, insa activitatea nu a sporit, iar viata de familie s-a deteriorat, caci oamenii erau liberi de la lucru in zile diferite. De asemenea, masinile nu mai faceau fata si cedau. Asa ca, in 1931, au trecut la saptamana cu sase zile. Cand nici asta nu a functionat, in 1940 au revenit la saptamana cu sapte zile.

Se pare ca cifra sapte e cea mai potrivita in ce priveste zilele saptamanii. Acest lucru atesta creatia si faptul ca noi pastram saptamana cu sapte zile stabilita de Dumnezeu atunci cand ne-a creat.

Produs de Institute for Creation Research, http://icr.org

Mai multe resurse creationiste: http://alfaomega.tv/creationism

https://alfaomega.tv/creationism/articole/4431-e-adevarat-saptamana-cu-sapte-zile

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/e-adevarat-4-saptamana-cu-sapte-zile/

E adevarat 3 – Familii de limbi

Calatoresti in alta tara? Daca nu cunosti limba, s-ar putea sa ti se para ca cei din jur bolborosesc ceva, e babilonie. Dar de unde vine cuvantul „babel”? In ebraica, acesta inseamna „amestec” sau „confuzie”. Asa s-a numit un loc celebru aflat pe teritoriul actual al Irakului.

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=4764

In Genesa scrie ca toti oamenii vorbeau aceeasi limba. Razvratindu-se fata de Dumnezeu, oamenii s-au adunat sub conducerea dictatorului Nimrod si au construit un turn in cetatea Babel. Atunci, Dumnezeu a distrus turnul si a amestecat limba, facand mai multe. Fiindca nu se mai intelegeau unii pe altii, oamenii s-au dus sa descopere tinuturi noi si sa implineasca porunca Domnului de a umple pamantul.

Genesa spune ca au fost vreo 70 de familii de limbi, numite lista natiunilor.

Arheologia a confirmat existenta acestor grupuri de limbi studiind grupurile de oameni de azi. De exemplu, egiptenii se identifica prin cuvantul „MISR”. Acesta ne duce la cuvantul „Mizraim” din Genesa 10:6. Asa era numit Egiptul in Biblie.

Numarul familiilor de limbi e cam acelasi cu cel al numarului natiunilor. Limba enisei din Siberia si limba na-dene din America de Nord au aceeasi constructie gramaticala, chiar daca sunt vorbite pe parti opuse ale planetei.

E clar ca aceste doua familii de limbi se trag din aceeasi limba. Probabil ca s-au separat cand stramosii lor au calatorit dupa epoca de gheata de dupa potop, cand nivelul marii era mai mic, iar istmurile le permiteau sa treaca pe jos de pe un continent pe altul.

In timp ce calatoriti prin lume, nu uitati ca fiecare limba noua auzita nu e una noua. Fiecare cuvant e o dovada in plus a acuratetei Cuvantului lui Dumnezeu.

Produs de Institute for Creation Research, http://icr.org

Mai multe resurse creationiste: http://alfaomega.tv/creationism

https://alfaomega.tv/creationism/articole/4432-e-adevarat-familii-de-limbi

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/e-adevarat-3-familii-de-limbi/

E adevarat 23 – Stelele albastre

Cele trei stele albastre care formeaza Centura lui Orion par destul de mici pe cerul noptii. De fapt, stelele albastre sunt printre cele mai mari si stralucitoare stele din univers. Stelele folosesc hidrogenul drept combustibil, iar stelele albastre au mult hidrogen.

Soarele nostru are destul hidrogen sa-i ajunga sa arda inca 10 miliarde de ani. Stelele albastre cu mult mai mult hidrogen, dar acestea nu vor rezista la fel de mult fiindca ard hidrogenul mult mai repede. Multe stele albastre stralucesc de 200 de ori mai tare decat Soarele nostru fiindca isi ard combustibilul atat de repede.

Stelele albastre sunt precum SUV-urile: au un rezervor urias, dar un kilometraj redus. Ele lumineaza mare parte din cerul noptii. Cum se face ca exista atat de multe stele cu viata scurta intr-un univers care se presupune ca are o vechime de 13,8 miliarde de ani ?

Savantii seculari cred ca stelele se formeaza constant in urma comprimarii unor nori de gaz, chiar daca niciunul dintre ei nu a vazut asa ceva. In plus, particulele de gaz din nori se ciocnesc unele de altele. Aceasta forta externa este cu mult mai mare decat forta gravitationala, care trage spre interior.

Stelele albastre isi consuma atat de repede combustibilul, incat nu au cum sa reziste miliarde de ani. Tinand cont de luminozitatea lor, cele mai mari stele albastre nu rezista nici macar un milion de ani inainte sa ramana fara combustibil.

Daca universul are o vechime de 13,8 miliarde de ani, dupa cum sustin savantii seculari, atunci stelele albastre nici nu ar mai trebuie sa existe. Insa acestea pot fi intalnite prin tot universul. Dupa cum a spus Dumnezeu prin Isaia, prorocul Sau: Eu, cu mainile Mele, am intins cerurile si am asezat toata ostirea lor.

Stelele albastre confirma ideea biblica a unei creatii recente. Asadar, data viitoare cand vedeti o stea albastra, ganditi-va la Creatorul nostru, ale Carui maini au creat tot universul.

Video produs de Institute for Creation Research, http://icr.org

Maimulteresurse creationiste: http://alfaomega.tv/creationism

 

Citestemaimultla http://alfaomega.tv/mediacenter/player/stiinta-si-creationism/e-adevarat-23-stelele-albastre

http://alfaomega.tv/mediacenter/player/stiinta-si-creationism/e-adevarat-23-stelele-albastre?

https://wordpress.com/post/ardeleanlogos68.wordpress.com/23425

E adevarat 21 – Cresterea populatiei – mii sau milioane de ani?

[youtubehttps://www.youtube.com/watch?v=o5sB8HW93Zw?
Adaugat la : 25.09.2017

In 2011, populatia a ajuns la 7 miliarde de oameni. In cat timp s-au nascut atatia oameni? Rata de reproducere la oameni e de 0,4%, uneori crescand la 2 %, alteori coborand la 0,1%. Daca am calcula descrescator, folosind numai rata de 0,1%, atunci ar fi fost nevoie de 7 062 de ani ca sa ajungem la populatia actuala.

Cum ramane cu scenariul evolutionist? Conform acestuia, primii oameni au evoluat cu 2 milioane de ani in urma, atunci fiind 10000 de persoane. Daca am calcula inainte, folosind cea mai mica rata de reproducere, atunci ar fi trebuit sa fie deja 7 miliarde de oameni de mult timp.

Cum raspund evolutionistii la aceasta problema? Ei sustin ca populatia umana nu a crescut deloc la inceput, in primii 2,4 milioane de ani. Se presupune ca lipsa agriculturii a scazut rata de reproducere a omului.

Haideti sa ne gandim putin la asta! Oamenii au folosit agricultura dintotdeauna. Cele mai vechi inregistrari scrise de oameni arata ca a existat agricultura. Cum au reusit oamenii sa nu aiba deloc o crestere a populatiei timp de milioane de ani ?

Dupa milenii intregi, in pesteri ar fi trebuit sa gasim gramezi imense de oase ingropate si de resturi de la generatiile de oameni care au trait pe planeta. Insa aceste dovezi lipsesc cu desavarsire. Cum e posibil ca populatia sa fi ajuns doar recent la numarul de 7 miliarde de locuitori ? De ce nu s-a intamplat cu cateva mii de ani in urma, dupa ce se presupune ca omul a evoluat prima data ?

Abia am trecut de numarul de 7 miliarde fiindca omenirea exista de numai cateva mii de ani, nu de milioane de ani. Cele 2,4 milioane de ani de istorie evolutiva in care populatia nu a crescut deloc nu au existat niciodata. Populatia actuala a lumii confirma istoria biblica, fara a mai fi nevoie sa adaugam alte date.

Video produs de Institute for Creation Research, http://icr.org

Citestemaimultla http://alfaomega.tv/mediacenter/player/stiinta-si-creationism

adevarat-21-cresterea-populatiei-mii-sau-milioane-de-ani

http://alfaomega.tv/mediacenter/player/stiinta-si-creationism/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/e-adevarat-21-cresterea-populatiei-mii-sau-milioane-de-ani/

Să mai schimbăm din obiceiurile de sărbătoare!

Păine pe o farfurie - fotografie din colecția personală

Dacă fiecare sărbătoare are ceva ”tradițional” care să ne spună ce este acea sărbătoare, cu siguranță că toți am fi capabili să spunem ce fel de zi este aceea. Adică de Paște vezi ouă vopsite; de Crăciun vezi cozonaci și șorici; de Anul Nou vezi salate de beouf și fripturi… și în restul anului dacă pui astea pe masă… nu e sărbătoare, ci doar un fel de mâncare. Și dacă pui usturoi și ceapă sau pizza ce este atunci?

De prea multe ori asociem sărbătorile noastre cu ceea ce punem pe masă și uităm de fapt ceea ce este esențialulce este de fapt acea sărbătoare. Nu, nu vreau să facem acuma haz de necaz de ce fac unii în aceste zile de sărbătoare, dar mă gândeam ce putem face noi ca sărbătorile noastre să nu fie la fel ca anul trecut, ca anul celălalt… Scriam acum 7 ani în urmă un articol interesant despre Cum să ai sărbători fericite după ce s-au terminat sărbătorile (articol pe care vi-l recomand să-l recitiți, când aveți timp) în care am lansat câteva provocări pe care poate că unii le-au luat / le vor lua / în considerare. Dar ce ar fi dacă am schimba ceva din obiceiurile noastre de sărbătoare și să nu mai fim la fel de monotoni, la fel de păpușari ca anul trecut?

De exemplu, dacă mergi la biserică în aceste zile, nu găsești momente în care să nu se pomenească despre nașterea pruncului Isus (care cu siguranță că nu s-a născut pe 25 decembrie!). Apoi, după doar 7 zile uită toți de nașterea lui Isus și se pun pe chefuit și pe petrecut că… este trecerea dintre aniOare numai atunci poți să te bucuri în viață? Oare numai atunci contează să îți amintești ceea ce a fost și să te gândești la ceea ce urmează? Dacă îi băgăm în seamă doar atunci pe cei dragi nouă… oare ce fel de oameni suntem noi? Prea multe întrebări, prea puține răspunsuri…

Poate că ar fi bine ca la bisericile unde mergem de Crăciun să nu se mai predice aceiași predică de anul trecut și din același text. Știu, unii doar schimbă titlul, dar predică același mesaj pentru că răciturilecârnații și sarmalele de acasă le-au creat disconfortul fizic de a mai putea fi în stare să pregătească un mesaj provocator pentru enoriași. Auzi, dar cât costă să pui mâna pe o carte și să citești ceva și să dezvolți o idee interesantă prin care să pui întreaga comunitate să facă ceva, să se schimbe lucrurile în jurE… de neprețuit, nu?

De fapt noi am ajuns să ne plângem de lucrurile care nu merg bine doar atunci când suntem până în gât în probleme, în necazuri, în politică coruptă, în noroi, în știri negative care le auzim zi de zi în jurul nostru, și biserica nu face nimic decât ține aceleași slujbe an de an, lună de lună, aceiași oameni merg și participă la programe și aceiași oameni merg mereu în același fel de umblare și nu se mai schimbă nimeni și nimic.

Nu e greu să vrem o schimbare. Doar că ne place confortul. Ne place să mâncăm o pâine proaspătă, iar atunci când pâinea este de 2-3 zile începem să ne bosumflăm și să ne plângem că e veche, că nu e proaspătă… dar cei care nu au ce pune pe masă oare se plâng?

Și mai e ceva acum… nu am găsit nicăieri în Scriptură că noi trebuie să ținem sărbătorile care nu sunt în Scriptură. Am ajuns să ținem sărbători inventate de alți oameni – care au sau nu o mai mare semnificație pentru noi, pentru comunitate, pentru biserică – și devenim și noi la fel ca cei din lume. Ne complacem și mergem și noi cu valul… ca să nu râdă lumea de noi, nu? Dar ce ar fi dacă de Crăciun s-ar predica despre altceva în biserici? O să iasă zarvă că toți adormiții erau obișnuiți să li se predice despre iesle, despre magi, despre cadouri, despre restul. Sau să se predice de Anul Nou despre orice altceva în afară de rezoluții noidecizii noipromisiuni noi și restul.

Dacă ne-am obișnuit să dansăm mereu la fel după aceiași muzică pe care am auzit-o cântându-se în urechile noastre, probabil că trebuie să schimbăm melodia ca să putem avea alt tip de dans, nu? Poate trebuie să schimbăm partiturile. Poate trebuie să vedem și noi ce ar merge la public și la suflet și să nu mai vorbim an de an despre aceleași lucruri mereu.

Imaginați-vă că după Anul Nou toate bisericile din România și din lumea întreagă ar avea oamenii în biserică la rugăciune. Cei care conduc să stea și să se roage înaintea Domnului și să ceară de la Domnul îndurare, milă și schimbare peste țară. Poate facem și noi cum au făcut cei de la întâlnirea de la Fayetteville, unde nu a fost nici o împărtășanie, nu s-a strâns nici o colectă, nu s-a predicat nici un mesaj special, ci oameni din diferite denominațiuni s-au adunat doar să stea împreună la rugăciune ca Dumnezeu să schimbe ceva în națiune. Dacă bisericile din lumea întreagă ar face acest simplu gest, cred că oamenii ar vedea cu alți ochi esența sărbătorilor pe care le ținem an de an.

Sau poate vă place să dormiți atunci când trebuie să mergeți și nu v-ați dat seama? Imaginați-vă ce accidente am vedea în jurul nostru. În loc ca oamenii să se concentreze pe ceea ce este esențial și profund, se axează pe telefoane mobile, pe ce au mai văzut la televizor, pe ce să mai bârfească de alții… și ajungem de râpă cu toți. Și apoi ne plângem că a fost plictisitor la biserică, că nu se mai schimbă nimic, că degeaba vreau eu schimbare și pastorul e un căscat și restul niște adormiți și… cum vreți voi să le mai spuneți. Dacă nu începe schimbarea de sus, atunci nu e nici o schimbare. Și dacă nu ne molipsește pe toți atunci nu e schimbare aia! E o manipulare a maselor! 

Ce ai face tu în aceste sărbători ca întreaga ta comunitate să fie provocată să aibă un impact în jur? Ce mesaj ai predica tu de la amvon care să nu fie identic/similar cu ceea ce s-a mai predicat în aceiași zi/sărbătoare din anii trecuți? De ce nu ai vrea să fi altfel?

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2016/12/sa-mai-schimbam-din-obiceiurile-de.html?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/sa-mai-schimbam-din-obiceiurile-de-sarbatoare/

Să dăm într-o minte de 5 ani…

download - Copie

COPIL233 (4)

E atât de mică încât nu are nici umbră. Buclele negre îi ascund ochii tineri şi guriţa pătată de resturile micului dejun. S-a ghemuit lângă o floare în ghiveci care îi oferă paravanul necesar pentru a nu fi găsită prea curând de bărbatul care a intrat în casă. Pe masa din mijlocul încăperii sunt flori. Mobila vorbeşte despre un confort financiar.

Doi oameni, pe care îi strigă mămica şi tăticul intră în sufragerie şi se opresc în faţa trandafirilor albi. Fetiţa dă la o parte o şuviţă de păr şi se uită la mămica. La colţurile gurii acesteia, care se întind. O fixează cu privirea ca hipnotizată. Mămica ei zâmbeşte. Nu doar cu jumătate de gură sau din dinţi ci cu toată faţa, aşa cum a văzut ea zâmbind o femeie în parc care alerga după băieţelul ei murdar de noroi pe pantalonaşii de blugi. Ea nu are voie să îşi murdărească hainele sau să facă gălăgie cât e tăticul cu ele în casă.

El e mereu obosit şi ea e o fetiţă rea dacă stă prea mult în prezenţa lui şi nu îl lasă să se uite la TV sau să doarmă pe canapea. Azi el e la fel de fericit ca mama şi poate că nu i-ar spune ,,obrăznicuţă” dacă l-ar trage de pantalonii ca să se joace de-a calul şi călăreţul cu ea. E mică şi totuşi ştie că are mai multe nume. Ea trebuie să răspundă la ,,micuţo”, ,,copilă prostuţă”, ,,obraznicătură”, ,,minciună cu ochi”.

Ea nu mai ştie cum ar trebui să i se spună de fapt. Când sunt singure, mămica îi spune ,,prinţesa mea” la ureche şi tonul ei o face să plângă. Sună mai bine ca toate prăjiturile de la cofetăria din cartier.

Dar tăticul îi spune ,,minciună cu ochi” de când a prins-o minţind în legătură cu o jucărie pe care a pierdut-o. A minţit ca să nu o lovească. Degeaba. A lovit-o pentru că a minţit. Deşi a trecut un an de la incident şi ei i-a fost frică de baubau-l din tata care o ,,muşcă” când e rea şi nu a mai spus vreo minciună, încă e strigată cu acest ,,alint”. Pentru tăticul ea e o minciună, nu fapta ei.

Dar îi e bine acum lângă floarea care e prietena ei pentru că o ascunde. E bine. În fiecare zi are un pat unde să doarmă, mâncare, jucării, program la grădiniţă. Ce şi-ar mai dori o fetiţă de cinci ani?

Doar un lucru. Să nu fie eveniment în casă când mama zâmbeşte. Tăticul îi aduce flori mamei o dată la un an de ziua ei şi, cadouri niciodată pentru că sunt ,,scumpe şi nefolositoare.” Ea nu înţelege ultimul cuvânt dar o vede pe mămica făcând grimase când îl aude.

Tăticul ei e important pentru mulţi oameni. În fiecare zi de joi merge într-o clădire şi ţine o lecţie la care el îi spune studiu biblic.

Când merg toţi trei la biserică cu maşina, tăticul o ţine pe mămica de mâna, o ia protector de umeri şi îi spune ,,preaiubita mea” în prezenţa oamenilor mari. Acasă îi găseşte alte nume, precum ,,nevastă, băi, femeie, ratato, puturoaso”.

Fetiţa încă nu ştie să citească ca să caute cuvintele în dicţionar. Ea ştie că are doi tătici. Unul despre care vorbesc oamenii din biserică şi prietenii familiei lor şi mai e unul de casă. Tăticul lăudat are grijă de copiii din biserică care vin cu rugăminţi la el, e prietenos şi zâmbeşte nonstop, vorbeşte blând şi calm ca un bătrân înţelept din poveşti, strânge mâini şi dă îmbrăţişări, spune cuvinte ce sună plăcut şi o fac chiar şi pe mama să râdă, se roagă, cântă.

Un om şi mai important ca el, la care toţi îi spun ,,pastor”, a spus o dată că ea are un tată model care salvează vieţi. Pe ea şi pe mămica nu le salvează nimeni.

Tăticul de acasă nu face aceleaşi lucruri ca cel de afară. Tăticul de acasă e încruntat, ridică tonul, o face să plângă, nu se prea joacă cu ea, nu are timp să stea cu mama la poveşti sau să o scoată la o plimbare, are mereu urgenţe, vrea mesele la ore fixe şi nici o pată pe covor că vine baiul. Tăticul de acasă l-a lăsat la uşă pe tăticul de biserică şi ea are doar cinci ani, crede poveştile pe care i le citeşte mama, prin urmare trebuie să fie un fel de ,,magie” la mijloc care îi face părintele capabil să fie două persoane într-un singur corp. Se gândeşte, privind zâmbetul mamei, că poate va descoperi şi ea formula care să o facă doi în unu când va creşte.

Acum vrea să fie doar ea. Mică, plânsă şi ,,mincinoasă”. Încă ,,minte” că e iubită şi spune ,,te iubesc” oricui o ascultă. ,,Minte” că nu vrea nimic pentru ea. Vrea doar să nu fie eveniment, precum Crăciunul care vine o dată pe an, când mămica ei zâmbeşte.

E seară şi Dumnezeu veghează somnul fetiţei de cinci ani. În camera alăturată, părinţii împart acelaşi pat dar nu şi aceleaşi vise. Nici unul din ei nu ar spune cu voce tare că fetiţa lor de cinci ani ar putea să le predea lecţii de iubire.

În fond, la ce-ţi mai trebuie iubire când ai un contract, un copil, o casă, o maşină, un căţel, un serviciu, o biserică, prieteni şi statut?! Iubirea doare, ar spune fetiţa la cinci ani. Nu iubirea doare, ar spune femeia care va fi peste câţiva ani. Doare ce-ţi fac oamenii în numele ,,iubirii”.

Ella Roman pentru CrestinTotal.ro

Să dăm într-o minte de 5 ani…

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/sa-dam-intr-o-minte-de-5-ani/

SĂ CONSTRUIEȘTI VIEȚI

download-3

Iacov 1:27 ,,Religiunea curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetezi pe orfani și văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.”
Fă ceva pentru tine și fă ceva pentru alții, pentru ca Dumnezeu să facă ceva pentru și din tine.
Trăirea în lume așează praf pe tine dar trăirea cu lumea îți ruginește sufletul.
Întotdeauna lumea îl va trimte pe Cain care îți va zâmbi strângând piatra în mână.
Întotdeauna lumea va avea un Nebucadnețar care se va plimba mândru pe zidurile ridicate cu truda nopților tale nedormite.
Întotdeauna lumea va avea o Dalila ademenitoare care aleargă după lumina ochilor tăi.
Întodeauna lumea va forma o echipă cu Sanbalat și Tobia prin care să îți stingă prin ocară focul jertfei pentru Dumnezeu.
Întotdeauna lumea va vorbi printr-un Caiafa care va trimte neprihănirea la răstignire.
Să te păzești de ei. Întâi să îi ocolești, iar dacă nu poți, să nu îi auzi, să nu îi lași să îți atingă sufletul căci sunt întinați. Și citește atent ca să observi că apostul Iacov se include în rândul celor ce vor să se păzească neîntinați de lume.
Apoi să construiești. Nu palate, ci să construiești vieți. Aplecă-te să cercetezi pe orfan și văduvă, să le cunoști durerea și să o alini. Citește atent ca să observi că orfan și văduvă este la plural. Vorba românului: ,, cu o floare nu se face primăvară’’.
Nu cerceta pe cei doborâți ca un polițist ci cu sinceritatea și smerenia celui ce știe că doar Dumnezeu este pâinea și mângiere tuturor.
Cu cât vei sta mai aproape de orfani și văduvă cu atât lumea va fi din ce în ce mai departe de sufletul tău…!

Să avem o credință mare – Alexandru Fintoiu

download - Copie (2)

Publicat pe 25 Septembrie 2017 de ADMIN în Articole

Nu ne este la îndemână să cerem lucruri imposibile de la Dumnezeu. Paradoxal, fiind imposibile, nu prea credem că El ni le poate realiza. Dar pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil. Ce poruncește ia ființă, vindecă orice boală, alină orice suferință, pentru că e mare.

Dumnezeu apreciază când avem credință să cerem lucruri greu de împlinit. Iosua I-a cerut lui Dumnezeu să oprească soarele și luna. Nu a fost o rugăciune meșteșugită, aranjată cu parfum și îmbrăcată la patru ace.

Iosua avea o relație deosebită cu Dumnezeu. El știa că Dumnezeu poate face orice. N-avea trebuință de confirmări, nu se îndoia cu privire la ceea ce Îi cerea și nici nu își punea problema ca Dumnezeu să nu realizeze ceea ce Îl ruga.

Iosua știa că trebuie să învingă vrăjmașii și că nu trebuie să rămână niciunul în viață – simbol al faptului că și noi ar trebui să ștergem răul din rădăcină – și L-a rugat pe Dumnezeu să oprească soarele ca să-i acorde timp să ducă la îndeplinire planul Lui.

A avut îndrăzneala să-i ceară lui Dumnezeu ceva de domeniul imposibilului pentru un om. Răspunsul lui Dumnezeu a fost că a oprit soarele în locul în care era. Rugăciunea aceasta scurtă, simplă și specială a adus victoria. Nu știu câți au observat în toiul alergării lor faptul că ziua a fost mai lungă.

Sunt oameni care se roagă astăzi lucruri extraordinare și puțini observă că Dumnezeu a lucrat. Dacă te mulțumești cu rezultatele trecutului nu vei face nimic deosebit cu Dumnezeu. Vei sta în barcă în siguranță fără să experimentezi ceva deosebit cu El.

Ucenicii s-au speriat văzându-L pe Isus mergând pe apă. Petru a avut îndrăzneala să Îi ceară să meargă și el împreună cu Isus. Iarăși, o rugăciune ce părea imposibil de îndeplinit, simplă. Răspunsul? Petru a fost primul om din istorie care a mers pe apă. Ceilalți ucenici doar au privit ca spectatorii la o piesă de teatru.

Vă provoc să treceți de limita posibilului omenesc și să-L onorați pe Dumnezeu accesând nebănuitele comori ale harului Său.

Avem un Dumnezeu mare, trebuie să avem o credință pe măsură.

http://www.ciresarii.ro/index.php/sa-avem-o-credinta-mare-alexandru-fintoiu/

Să avem o credință mare – Alexandru Fintoiu

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/sa-avem-o-credinta-mare-alexandru-fintoiu/

Să ai pace în suflet atunci când cerul tace – Maurizia Nicoară

 

 

 

 

 

 

Să ai pace în suflet atunci când Cerul tace. Când e acoperit de nori, iar furtuna e prea puternică, să ai pace și învață să mergi pe ape. Nimeni nu spune că trebuie să fugi sau să te lupți cu valurile. Trebuie doar să mergi. Un pic astăzi, un pic mâine. Nu contează dacă ai mers puțin sau mult, Dumnezeu se bucură de fiecare victorie de-a ta, indiferent de cât de mică ar fi.

Uneori trebuie să te oprești, să iei o pauză și să te odihnești. Ai purtat multe lupte, așa că trebuie să-ți lași inima să bată din nou cu putere, dând viață în fiecare părticică din tine.

Uneori, te lupți cu tăcerea lui Dumnezeu. Strigi și nu primești răspuns. Plângi și e aceeași situație. Privești în sus, aștepți niște răspunsuri și primești tăcere. Bați, țipi sau pur și simplu vrei sa renunți la tot pentru că te gândești ce rost are. Simți cum te stingi încetul cu încetul și nu te mai poți ruga, lăsând inima să suspine.

Dar știi, în astfel de momente, chiar dacă nu am mai avut putere să spun ceva, Dumnezeu a coborât lângă mine. A coborât lângă mine prin persoanele care s-au rugat pentru mine și care, la propriu, m-au cărat în spate. L-am simțit pe Dumnezeu coborând lângă mine atunci când priveam noaptea stelele și mă întrebam unde e. L-am simțit pe Dumnezeu când îmi șoptea un cântec dulce pe care doar eu îl auzeam și totuși, ma îndoiam că acela ar putea fi un răspuns. Și în tot acest timp, știi ce făceam? Îl întrebam unde e. Îl întrebam de ce se ascunde cand, de fapt, eu mă ascundeam, ridicând ziduri de necredință și deznădeje.

Acum, vreau să-ți mai spun ceva. Daca tu crezi că ești uitat de Dumnezeu, să nu crezi asemenea minciună pentru că El a coborât lânga tine chiar acum. Poate nu te mai poți ruga, dar fiecare lacrimă căzută e o mica rugăciune pe care Dumnezeu o ințelege și o primeste. Nimic nu e mai sfânt și mai curat ca o lacrimă ce curge în tăcere dintr-o inimă frânta. Lumina are nevoie doar de o mica crăpătură ca să poată intra. Lasă-L pe Dumnezeu să pună din nou lumina speranței și a credinței în sufletul tău. Chiar dacă El tace, este la lucru.

Ai răbdare, mergi pe ape și luminează dragostea Lui așteptând, deoarece, după cum știi, așteptarea celor neprihăniți nu va fi decât bucurie.

http://www.ciresarii.ro/index.php/sa-ai-pace-in-suflet-atunci-cand-cerul-tace-maurizia-nicoara/

Să ai pace în suflet atunci când cerul tace – Maurizia Nicoară

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/sa-ai-pace-in-suflet-atunci-cand-cerul-tace-maurizia-nicoara/

SATANIŞTII ŞI STATUIA

Sataniştii americani vor o statuie a diavolului în cel mai creştin stat din SUA

Sataniştii americani vor o statuie a diavolului în cel mai creştin stat din SUA

De adevarul.ro | adevarul.ro

Sataniştii americani vor o statuie a diavolului în cel mai creştin stat din SUA

Un grup de satanişti americani plănuieşte să instaleze o statuie de peste doi metri care îl înfăţişează pe Satana,chiar în faţa Capitolului din statul Oklahoma, unde există deja un monument cu Cele Zece Porunci din Biblie.

Templu Satanic, o grupare a sataniştilor din New York, a depus deja documentele pentru obţinerea autorizaţiei de a realiza o statuie care îl înfăşişează pe Satana, sub forma lui Bafomet (demonul cu cap de capră, aripi şi corp de om). Sataniştii au prezentat schiţa oficială a statuii, înfăţişându-l pe Bafomet într-o pentagramă, înconjurat de copii care zâmbesc.

„Monumentul a fost gândit pentru a reflecta opiniile sataniştilor din Oklahoma City, dar şi din alte zone“, a declarat purtătoarea de cuvânt a Templului Satanic, Lucien Greaves, într-o declaraţie. „Statuia va avea şi un scop funcţional, întrucât poate fi folosită ca scaun, pe care oamenii de toate vârstele să se aşeze ca şi cum ar sta în braţele Satanei, pentru a găsi inspiraţie sau pentru a medita“, a explicat Greaves.

Reprezentanţii Templului Satanic susţin că decizia municipalităţii din Oklahoma City de a autoriza amplasarea monumentului creştin cu Cele Zece Porunci în faţa Capitolului, permite şi instalarea unei statui satanice. Monumentul care înfăţişează Cele Zece Porunci a fost amplasat pe treptele instituţiei publice în 2012, fiind realizat din fonduri private. Grupurile pentru libertăţile civile au protestat, cerând în repetate rânduri, înlăturarea lui.

Liderii conservatori din Oklahoma au declarat că o asemenea propunere nu va fi niciodată acceptată de comisia municipalităţii. Statul este recunoscut drept „oaza“ creştinismului american.

„Cred că trebuie să ne reamintim unde suntem. Aici este Oklahoma, inima ţării noastre“, a declarat Don Armes, un legislator republican. „Consider că trebuie să fim toleranţi cu oamenii diferiţi de noi, dar aici este Oklahoma şi sub nicio formă acel monument nu va exista în acest loc“.

Purtătoarea de cuvânt a sataniştilor a mărturisit jurnaliştilor americani că iniţiativa grupului pe care îl reprezintă vrea să demonstreze în mod special ipocrizia aleşilor din Oklahoma, în ceea ce priveşte toleranţa religioasă. Cu toate acestea, reprezentanţii Templului Satanic au anunţat că au colectat peste jumătate din suma de 20.000 dolari necesari realizării monumentului şi vor continua demersurile.

Câţiva reprezentanţi ai Partidului Republican din Oklahoma a replicat că satanismul nu este o religie şi, drept urmare, un monument satanic nu îşi are locul în faţa unei instituţii publice.

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/satanistii-si-statuia/

Dimineața care îmi alungă ceața (sau unde o văd mai clar)

download - Copie (2)

ceata de peste un lac - poza de Matt Benson - unsplash.com

Dacă ar fi existat busolă care să indice în ce direcție este ceață, sau în ce direcție este clar în față… cred că mulți ar folosi-o. Doar că nu am auzit încă de o astfel de busolă, pentru că ea arată de obicei nordul: te ajută să te orientezi. Tot ai nevoie de a-ți deschide ochii ca să vezi unde mergi, nu te poți baza tot timpul pe busolă, deși ar arăta că înainte e direcția corectă, când de fapt înaintea ta… poate este un podeț… care se termină deasupra unui lac (ca în poza alăturată) și tu nu vezi prea departe datorită ceții. Și apoi cazi în gol…

În viața noastră lucrurile sunt de obicei ca ceața care o vedem dimineața. Unii aprind luminile de la mașinile lor, reduc viteza și… bâjbâie. Alții văd înainte, cred că nu mai este ceață în față și… accelerează. Un fost coleg de al meu a făcut această greșeală și și-a pierdut picioarele. Apoi și-a pierdut conștiința, ulterior am aflat de la alți colegi că intrase în comă și… după câteva zile de chin a și decedat. Avea GPS pe mașina lui, văzuse și avea și indicatoarele pe care le-a cam ignorat pentru că… se grăbea. Era și ceață în jur, dar părea că se ridică. În fața lui era de fapt pericolul care putea să îl evite, și pericolul său a fost și pașaportul său spre cealaltă lume. Dacă s-ar fi gândit măcar cu o mișcare în plus, cum este la jocul de șah, poate ar fi prevăzut ceea ce putea să urmeze…

La numai câteva ore de la acest incident m-am întâlnit cu un alt coleg care conducea de obicei acea mașină și m-am dus direct la el. Mi se părea ciudat că îl văd, că era întreg, dar era terminat. M-am uitat la fața lui și era nu doar neliniștit, tulburat, măcinat emoțional și psihic, dar realiza ceea ce se întâmplase cu colegul nostru. El trebuia să fie de fapt pe acea mașină, pe acea șosea, pe acel drum și … viața lui avea să se curme acolo sau nu. Plângea

Nu am putut să îi opresc mâhnirea, chiar eu l-am întrebat, ”nu tu trebuia să fi pe mașina aia?” și parcă întrebarea mea ar fi răscolit mai mult din durerea care era în sufletul său. Nu știam ce să fac atunci, acolo, dar citeam ceața, mâhnirea, îndurerarea de pe chipul său. Parcă ființa lui emana regretul, rana interioară care sângera… realizase de fapt ceva ce i se putea întâmpla lui, ceea ce nu dorea să se întâmple nimănui… și totuși s-a adeverit. Coliziunea aceea nu doar că i-a curmat viața acestui coleg, l-a dus pe un pat de spital, a adus durere lui, familiei lui, copiilor lui, celorlalți din jur…

Astăzi de dimineață nu era ceață la noi în oraș, dar am văzut mulți oameni care mergeau de parcă era ceață în jur. Unii bâjbâiau prin autobuze, alții ascultau muzica și deranjau pe toți din jur, parcă dereglau compasurile și busolele celor din jur; un individ care încerca să citească o carte în liniște s-a ridicat să spună unui alt individ să oprească radioul și a primit o reacție la care nu se aștepta nimeni din jur. ”Uite că nu vreau! Lăsați-mă în pace, o dată!” Am crezut că nu este adevărat. Urla de parcă intrase un camion în fața lui și îi spărsese parbrizul. Cineva i-a și spus celui care a încercat să oprească gălăgia din autobuz… să îl lase în pace… și individul s-a retras, cel care bruia… nu. Părea iritat că cineva i-a spus că face gălăgie în jur, că tulbură, că distorsionează, că este nesimțit. Era ca un fel de avertisment sonor, vizibil: atenție, ai pericol în față, o să ai reacții la care nu te-ai așteptat, incidente pe care nu le-ai prevăzut, o coliziune bruscă. Păcat că respectivul era cu mintea în ceață și nu realiza că îi băga și pe cei din jur în ceață completă.

Una e să fi tu însuți într-o ceață deasă, să mergi greu, să nu cumva să lovești pe cineva sau să te lovești de ceva… și alta e să bagi pe alții în ceață, să îi lași stupefiați de ceea ce ești tu, felul cum îți guști cuvintele înainte să le dai drumul afară pe gură (cum scria cineva recent) și ce efecte vei produce.

Apoi am realizat un lucru interesant și magnific.

Lumina din jurul tău este factorul de care depinde direcția în care mergi tu, direcția care o dai altora, viziunea și claritatea cu care vei urma pașii altora dinaintea ta. Intensitatea luminii pe care o strălucești tu în jur este de fapt intensitatea cu care ceața se împrăștie în jur. Nu vorbesc despre un fenomen meteorologic acum, vorbesc despre claritatea cu care vei vedea ceea ce este înainte, claritatea cu care vei înainta tu, claritatea cu care vei exprima lucrurile înainte de a-ți da seama ce efect vor avea acele cuvinte.

E bine ca dimineața, înainte să pornești în direcția sau destinația unde trebuie să ajungi, să alungi ceața din jur, ca lucrurile să capete o altă nuanță, o altă esență, o semnificație.

Într-o dimineață s-a trezit și Iacov, patriarhul, după ce a avut un vis interesant și parcă era în ceață atunci și acolo, și a realizat că de fapt acel loc, acel moment poate determina și direcția în care va merge el mai departe. Acolo Iacov a realizat că Domnul este prezent cu el, lângă el, și îl ajuta prin circumstanțele vieții lui. Acolo el a pus numele unui loc ”ciudat” (care purta numele Luz) care are o semnificație ascunsă, dar interesantă (Luz înseamnă din limba ebraică ”deviere” sau ”migdal” – sursă definiție), într-un nume al experienței sale (Betel, care înseamnă ”casa lui Dumnezeu”, din limba ebraică – sursă definiție).

Și de fapt realizez acum că în ceața de dimineață tu poți să vezi lucrurile mai clar, poți să luminezi totul din jur, poți să schimbi direcțiile, sau poți să ajungi unde trebuie: atunci când transformi momentul de confuzie și de deviere din viața ta într-un loc de prezență și de direcție divină care să dea o conotație radicală vieții tale. E acel moment în care trebuie să iei o decizie în viața ta, o decizie zilnică care are 2 opțiuni:

Prima – să-l recunoști pe Dumnezeu în toate cărările și umblările tale și El îți va netezi – sau îți va clarifica – umblarea ta (Proverbe 3:6). Aceasta este de fapt o decizie pe care trebuie să o faci prin a primi și a accepta înțelepciunea lui Dumnezeu în viața ta, înțelepciune care te va feri de căile întunecate (Proverbe 2:10-13).

A doua – să faci ce vrei tu și să suporți consecințele singur. E ca și fostul meu coleg, care a riscat în viață pentru o secundă unde s-a bazat pe experiența și pe intuiția sa, ca să ajungă… mai repede la destinațieȘi de fapt a ajuns mai repede unde nu trebuia. Și a ajuns cu regrete. Au regretat și alții decizia lui. Au regretat și alții ceea ce a ajuns el să devină: o epavă, uitat de toți și atât de repede. Nimeni nu îi mai poate acum aduce aminte de ceva din viața lui… pentru că momentul acela de neatenție, de ceață din viața lui, au schimbat pe deplin, pe veci, numele lui, soarta lui, destinul și moștenirea lăsată în urmă.

Aveți grijă la ceața din jur. S-ar putea să regretați acum ceea ce s-ar putea întâmpla ulterior cu voi dacă ați face deciziile și direcțiile greșite. Un moment de neatenție sau un moment de bâjbâire ar putea face diferența din viața ta. Luminează-ți mintea și privește la direcția spre care mergi. Uneori e bine să te uiți și pe unde pășești, chiar dacă ți se pare că nu e ceață în jur… pentru că ceața poate să fie și în minte… și în atmosferă. Depinde de tine ce fel de reacție vei avea. Depinde de reacția ta unde te va duce următorul tău pas.

Despre Secularism | Metanoia

download - Copie (2)

Despre dragoste – cu drag

download-3

 

Cumva s-a strecurat ideea că 14 februarie e despre dragoste și nu ar fi rău să fie așa. În realitate 14 februarie și dragostea nu prea se intersectează sau mai bine zis e un fel de zi a sărbătoririi egoismului, decât a sărbătoririi dragostei. Ori egoismul e „pe partea ailaltă cu dragostea”.

O simulare simplă: 14 februarie ne duce cu gândul la: roșu, flori, inimioare, săgeți, Cupidon, chiloței și danteluțe, cadouri, căsătorii de o zi, sex, pasiune, purpuriu, tinerețe (copilărie chiar). Par faine dar infantile luate împreună, dacă ar fi însă să adăugăm un detaliu important aici se strică toată scena. Aceste lucruri sunt valabile doar dacă ești cu mine și dacă mi te dai că de altfel te urăsc din toată inima. Deci, dacă fata nu mai e cu băiatul sau băiatul cu fata rozul se face în negru, florile în buruieni verbale, inimioarele în alte părți mai dorsale, săgețile rămân săgeți, Cupidon devine un drăcușor (sau mă rog, doar se dezbracă) chiloțeii devin penibili, cadourile se fac pietre (verbale) căsătoriile de o zi se rup și nu mai ține nici câteva minute, sexul și pasiunea devin sex cu oricine altcineva de răzbunare.

Așadar dragostea mult invocată a lui 14 februarie e de fapt un egoism de primă mână combinat cu pasiune. O astfel de iubire poate genera ură de moarte instant. Citeam zilele trecute un titlu interesant: „Autorul celui mai vândut best-seller „Cum mi-am salvat căsnicia”, a fost condamnat la închisoare pe viață pentru că și-a ucis soția.

Nu zic că nu ar fi bine să se celebreze dragostea, dar să nu o confundăm cu altceva și mai ales să nu o confundăm cu opusul ei. Dacă „dragostea” nu trece testul despărțirii atunci nu e dragoste. Dacă iubim doar pe cel sau cea care ne oferă avantaje prin prezența lor, atunci e pur egoism. Te iubesc pentru că: ești frumoasă, ești sexy, te culci cu mine, îmi gătești, mă îngrijești, mă păzești, aduci bani acasă, îmi faci cadouri, mă dai cu mașina, mă simt bine lângă tine când mă văd alții etc. O astfel de iubire nu e iubire ci interes.

E normal să te apuce năbădăii când ea ți se oferă într-o ținută provocatoare, chiar dacă nu ai sentimente îți apar dintr-o dată de zici că o iubești de la întemeierea lumii. E normal să îl „iubești” dacă te alintă, îți face cadouri… scumpe și mai arată și bine sau chiar dacă nu ai sentimente, acestea se vor produce ca floricelele de porumb la microunde. Asta e pasiune nu dragoste, e egoism, nu iubire. E copilărie nu „treabă de oameni mari”.

Nu zic că e rău să serbezi dragostea, dar dacă doar de 14 februarie prinzi prilejul să o pomenești e bai. Și încă un amănunt, nu confunda ziua de 1 iunie cu 14 februarie, ziua copilului e în vară. Cu tot respectul pentru copilași, nu serbați 14 februarie la 11-12 ani că nu are sens. Vedeți, e 14, deci trebuie să ai măcar 14 ani nu e logic?

Iar copilașii…. Nu-i așa că sunt adorabili? Cu inimioare, pupici, roz etc. Unii ar spune că e cea mai haioasă formă de iubire și mai pură. Nu-i mai murdăriți dragii mei cu o asemenea dragoste. Știu, vă sunt dragi că sunt ai voștri dar dragostea invocată de 14 februarie e treabă de oameni mari și nu e tocmai curată. Nu-i pângăriți.

Un cuplu de anul trecut de la consiliere, de fapt nu mai era cuplu, s-au despărțit din cauză că „nesimțitu” nu a marcat în nici un fel ziua îndrăgostiților, nici nu a dat pe la ea. Ea, din dragoste din aia cu vâlvătăi ce avea i-a trimis seara mesaj nici să nu mai îndrăznească să o viziteze sau să o sune. Fata, „îndrăgostită” l-a așteptat cam toată ziua într-o costumație… de sezon, să îi arate dragostea iar el… pauză. Așa că, din prea multă dragoste i-a dat o pereche de papuci. Dragoste sau portretul dragostei de 14 februarie sau de 14 ani dacă vreți.

Totuși sunt oameni care au dreptul să serbeze dragostea dacă vor și pe 14 februarie. Iată condițiile:

Să iubească. Nu o zi, nu o noapte, nu pentru sex, nu pentru bani ci să iubească real.

Să fi serbat dragostea măcar de 12 ori în ultimul an.

Să fie căsătoriți.

Poate vi se pare că sunt cam de modă veche dar aceștia sunt oamenii care au cele mai multe șanse să știe ce e aia dragoste. Clar vin mulți și zic că nu e musai să fii căsătorit pentru a ști ce e dragostea. Nu fac eu lege, dar oamenii care își lasă loc de fugă din relație, dau de înțeles că nu au iubire în orice condiții. Pe de cealaltă parte există și mulți căsătoriți care au făcut-o nu din dragoste ci din ritual, obicei, presiuni, religie etc. Totuși îmi mențin părerea că cei căsătoriți declară prin asta că nu iau în calcul altă relație.

Așadar, dragostea serbată pe 14 e mai mult un fel de boală, de infantilism și în cel mai bun caz e serbarea pasiunii. Celebrăm avantajul pe care îl reprezintă pentru noi „persoana iubită” și în puține, dar foarte puține cazuri celebrăm dragostea.

Provoc pe cei tineri să trateze cu respect cuvântul dragoste, iar pe cei ce iubesc cu adevărat să dea o lecție de viață , pentru a servi ca modele pentru cei ce nu știu a iubi sau iubesc bolnăvicios. Dragostea e curată, plină de bunătate, jertfitoare. Dragostea adevărată iartă, acoperă, dă fără să calculeze dacă primește. Dragostea adevărată nu are interese, face din om nu un recipient în care să toarne partenerul dragoste, ci devine un instrument prin care dragostea se manifestă. Nici un om nu poate iubi pe alții dacă nu se iubește pe sine, nici un om nu poate înțelege ce e dragostea dacă nu e vindecat de egoism și îndrăznesc să spun că nu putem găsi sensul real al cuvântului dragoste fără să cunoaștem modelul suprem de dragoste și anume Dragostea lui Dumnezeu.

Să fiți iubiți… pe bune!

https://www.filedinjurnal.ro/2017/02/14/despre-dragoste-cu-drag/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/despre-dragoste-cu-drag/

Despre credincioșie | Metanoia

download-3

Despre ”Călăul lui Dumnezeu”?!!

download-3

Oamenii spun multe despre oameni. Unii vorbesc de bine alții de rău.

Felul în care îi percepem pe cei de lângă noi, poate determina uneori căderea lor… sau poate ridicarea.

Depinde de caracter.

Um om călit, de suferințe și de umilințe, ajunge să fie indiferent la vorbele celor din jur, astfel reușind să se concentreze pe ceea ce contează cel mai mult pentru el.

Un om care nu e obișnuit cu durerea, suferința sau umilința, atunci când este vorbit de rău, poate pune multe la suflet și într-un final să sufere cumplit.

La exterior zâmbește și face eforturi să pară ok, sau neafectat, dar în suflet poate fie extrem de consumat șii să sufere foarte tare.

Oamenii se împart în aceste două categorii.

Ambele, într-o primă fază sau etapă din viața lor, se luptă pentru a avea o imagine bună în fața celor din jur. Eforturile sunt maxime. Unii apelează la măsti, la chestii artificiale sau de suprafață și fac orice pentru ca cei din jur să aibă o părere bună despre ei.

Alții sunt indiferenți și nu le pasă de imaginea lor. Există și categoria asta.

Sunt oameni cărora le-a fost lovită sau știrbită imaginea prin vorbe umilitoare, prin bârfe și prin tot felulde situații jenante, atfel ajungând la situația mai sus menționată. La situația în care ajung să nu le mai pese de părerile celorlalți.

Dacă iei o bâtă și lovești pe cineva puțin câte puțin, în același loc, să zicem la mână, vei realiza că acolo unde lovești se face la un moment dat o întăritură. Pielea devine mai tare și lovitura nu mai are același efect ca atunci când nu era tare.

Loviturile ne fac mai tari uneori. Mai experimentați, mai previzibili, mai experimentați. Ceea ce credem în prima fază că este un eșec sau o lovitură care ne aduce multă durere, în realitate poate fi pentru cei cu caractere tari un avantaj pe termen lung.

Suferi acum, dar cunoști sentimentul acelei experienșe și in timp te înveți să îi faci față.

Un om care a fost lovit constant și a sufeit umilințe si tot felul de stări urâte datorită celor din jur, la rândul lui, va putea face la fel față de ceilalți.

Un astfel de om, nu poate să mai judece sau să mai gandească de rău despre un om, chiar dacă acesta ar greși. Aici apre mai multă compasiune, sau mai multă înțelegere. Un astfel de om ajunge să caute soluții, în loc să arunce cu cuvinte de ocară care ar putea să fie fatale pentru unii.

În anumite contexte din lume, au fost oameni care nu au putut face față rușinii, umilinței, durerii sufletești cauzate de bârfe sau de acțiuni ostile din partea celor din jur. Au fost cazuri în care s-a ajuns la sinucidere sau la o retragere totală care a dus la o singurătate sau o izolare antisocială vizibilă.

De fiecare dată când rostim cuvinte cu tentă de agresare la dresa unui om , chiar vinovat fiind, putem distruge un om, un suflet, putem ruina o familie, putem sa distrugem toate calitățile bune din acești oameni. Fiecare cuvânt rostit la adresa cuiva, poate face mult bine sau mult rău.

Ironia face că oamenii care agresează verbal alți oameni, sau care judecă chiar pe cei vinovați, sunt și ei vinovați de alte chestii la rândul lor.

Frumusețea în toată chestiunea discutată până acum este următoarea:

În timp ce oameni bisericoși, judecă pe cei vinovați cu multă ostilitate și uneori ură, sunt cu Biblia în mână, dar nu în suflete, sau cu cuvintele Bibliei pe buze, dar nu în faptele lor, în acest timp Isus cristos vine și spune exact opusul a ceea ce fac aceștia.

– Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.
Ioan 8:15 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să salvez lumea. Ioan 12:47

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. Matei 7:1-2

Spre exemplu: O tânără creștină, celebră la vremea aceea în mediul evanghelic, la un momentdat, a mers la Vocea României. Asta se întâmpla într-o vreme în care biserica era mai strictă cu privire la asemenea acțiuni. La câteva zile după apariția ei, pe rețelele de socializare au apărut din partea unăra care merg la Biserică tot felul de acuzații. Destul de multe comentarii. Dar mai deranjant, a fost să descopăr că au fost folosite cuvinte foarte urâte la adresa acestei persoane. Cuvinte scrise de oameni care în ochii lor se vedeau buni creștini, sau care pretindeau că sunt copii lui Dumnezeu. Nu au fost puțini cei care bârfeau, judecau, criticau și vorbeau vulgar la adresa ei.

Care a fost în esență greșeala ei? A cântat afară din Biserică. Pentru asta, “copii lui Dumnezeu” , au numit-o curvă, sau stricată, sau tot felul de cuvinte care au dus într-un final la pierderea acestei persoane.

De ținut minte, este că mulți ani, această fată cânta în casele tuturor creștinilor aproape. A adus mult bine și foarte mulți oameni au fost ridicați atunci când erau la pământ, datorită cântecelor care le cânta. Unii și-au salvat sufletele.

Dar când a făcut un gest cum ar acela că a mers să cânte afară din biserică, lucru care în opinia mea astăzi este chiar susținut de unele bisericii neoprotestante, nimeni nu a mai ținut cont că este totuși o persoană. Că este din rândurile Bisericii lui Cristos. Că este o ființă umană cu emoții și sentimente.

Chiar dacă un om ar greși, ceea ce face toată lumea, nu așa se progedează.

Le mai trebuia “creștinilor” care au aruncat în alții cu cuvinte și ocară, cu bârfe și umilințe și judecăți, doar un topor pentru ca să fie traba făcută până la capăt.

Când Biserica care ar trebui să aibă compasiune față de oameni, iertare și mai ales Dragoste, se comportă msemenea unui călău, pe bună dreptate oamenii nu au nici un motiv să creadă în predicile ei.

Să vedem ce zice Dumnezeu despre oamenii care greșesc: – Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. Luca 6:37

Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Romani 2:1

Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Romani 2:3

http://www.adigliga.ro/despre-calaul-lui-dumnezeu/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/despre-calaul-lui-dumnezeu/

„Biserica” din Suedia trece la Next Level. Promovează altarul cu un Rai în care apar cupluri gay și un șarpe transsexual

„Biserica” din Suedia trece la Next Level. Promovează altarul cu un Rai în care apar cupluri gay și un șarpe transsexual
Dacă tot a proclamat-o pe eco-activista Greta Thunberg „succesoarea” lui Iisus Hristos, Biserica din Suedia nu se încurcă cu jumătăți de măsură nici când vine vorba de activismul LGBT. Pe care îl înucrajează prin imagini care sfidează nu doar Biblia, ci și bunul simț. Este cazul unei biserici din  Malmo care a inclus în altar un panou decorativ menit să sărbătorească incluziunea.
Și nu oricum, ci prin înlocuirea lui Adam și a Evei  în Rai cu cupluri gay în poze sugestive, în timp ce șarpele care îi ispitește pe primii oameni care au încălcat prima poruncă primită după creație este redat ca o femeie transgender.
Controversata „creație” nu e nouă în peisajul suedez. Fotografa și artista Elisabeth Ohlson Wallin a pictat-o ​​în 2012 și a încercat să o doneze Catedralei Skara chiar înainte ca biserica să se pregătească să oficieze prima căsătorie gay din istoria sa de 1.000 de ani, scrie RT.
Artista, o cunoscută lesbiană, autoare a mai multor imagini scandaloase, în care a îmbinat teme religioase cu activismul minoritar, spunea la vremea respectivă că a vrut să testeze dacă Biserica Suediei este la fel de prietenoasă cu activismul LGBT așa cum a fost în 2009, când a decis să fie de acord cu căsătoriile între persoane de același sex. Catedrala Skara a refuzat atunci „darul”, spunând că resepctiva imagine este despre activismul politic, și  în niciun caz despre credință.
Iată însă că, după șapte ani, panoul decorativ intitulat ”Raiul”, creat de Wallin și-a găsit locul în Biserica Sf. Pavel din Malmo, care l-a dezvăluit duminică, prima zi de Advent, perioadă care precede Nașterea Domnului.  Pastorul Helena Myrstener a postat un mesaj în care spune că „s-a scris istorie”  prin  decorarea „altarului LGBT”, însoțind mesajul de o imagine a ”Paradisului”.
Biserica Suediei s-a remarcat în ultimii ani prin tot felul de acțiuni pro LGBT. Episcopia Västerås, o divizie a „Bisericii” Suediei,  prezenta în 2017 un ghid LGBTQ pentru ”copiii queer creștini” în care Îl descria pe Iisus ca fiind ”queer” și pe Iosif ca pe un travestit. Ghidul susținea și că mama lui Iisus, Maria, a îndrăznit ”să încalce normele sexuale tradiționale într-o societate patriarhală”.
CELE MAI POPULARE

https://www.activenews.ro/externe/„Biserica-din-Suedia-trece-la-Next-Level.-Promoveaza-altarul-cu-un-Rai-in-care-apar-cupluri-gay-si-un-sarpe-transsexual-159086

Atac terorist în biserică, în timpul slujbei de duminică. 14 oameni și-au pierdut viața

Atac terorist în biserică, în timpul slujbei de duminică. 14 oameni și-au pierdut viața
Paisprezece credincioși, printre care și copii, au fost uciși duminică într-un atac asupra unei biserici protestante din Hantoukoura, în timpul unei slujbe religioase, în regiunea de est din Burkina Faso, scrie AFP.
O biserică protestantă din Hantoukoura, în departamentul Foutouri din apropierea frontierei cu Nigerul, în provincia Komondjarie, a fost victima unui atac ucigaș în jurul prânzului, comis de bărbați înarmați neidentificați, se arată într-un comunicat al guvernoratului regiunii Fada N’Gourma.
Aproximativ 10 bărbați au executat cu sânge rece credincioșii, printre care pastorul bisericii și mai mulți copii, după care au dispărut pe motociclete, conform unei surse de securitate.
În comunicat, guvernoratul a precizat că forțele de apărare și de securitate au fost desfășurate pentru a acorda ajutor persoanelor rănite.
Atacurile atribuite grupărilor jihadiste împotriva bisericilor creștine și a clericilor au crescut recent în Burkina Faso, o țară saheliană săracă din Africa de Vest.

ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU de Arthur W. Pink

download - Copie (2)

ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU
de Arthur W. Pink
Vizualizeaza acest mesaj direct in browserul de internet
Dragă prieten al MAGNA GRATIA,

Avem bucuria ca, pe parcursul lunii Decembrie 2019, să îți punem la dispoziție două cărți în format tipărit, anume ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU de Arthur W. Pink, respectiv BĂTĂLIA FINALĂ de Charles H. Spurgeon. Cele două titluri nu au nevoie de o altă introducere decât să menționăm că, în lumea evanghelică occidentală, sunt considerate de mulți ani resurse de referință pentru creștinii obișnuiți și pentru slujitorii Cuvântului lui Dumnezeu deopotrivă.

În urmă cu scurt timp am purtam o discuție detaliată cu un păstor din Statele Unite, misionar într-o țară din lumea a treia, care relata cum o lucrare asemănătoare celei a MAGNA GRATIA de traducere și publicare a cărților scrise de autori creștini conservatori a influențat puternic peisajul evanghelic din acea țară și a ajutat, pas cu pas, carte cu carte, aproape pe neobservate, o întreagă generație de credincioși și slujitori ai Evangheliei. Aceasta este și dorința noastră la MAGNA GRATIA.

Una dintre afirmațiile acestui misionar, care a răsunat ca un „deja-vu” pentru mine, a fost aceasta: „Punctul nostru de plecare în lucrarea de traducere și publicare a cărților creștine considerate clasice în lumea creștină occidentală a fost o oră petrecută în cea mai mare librărie creștină din țară. Căutam cărți pe care să le folosim la un program de studiu biblic intensiv, și nu mică ne-a fost surprinderea să constatăm că autori precum Charles Spurgeon, J.C. Ryle, John Owen, Jonathan Edwards, A.W. Pink, John Flavel, Octavius Winslow, Charles Hodge, Matthew Henry, Thomas Watson erau aproape absenți de pe rafturi… Acela a fost momentul când am conștientizat cât de profundă era criza spirituală în mișcarea evanghelică din acea țară. Desigur, absența acestor autori în acea limbă nu însemna în mod necesar că nimeni nu predica Evanghelia în acea țară, dar era un indicator al (lipsei) maturității mișcării evanghelice”.

Acea discuție a fost o experiență deosebită pentru mine, deopotrivă pentru că mi-a reamintit de un moment asemănător care ne-a motivat să plecăm pe acest drum cu MAGNA GRATIA, și pentru că ne-a oferit o încurajare minunată să mergem înainte, fiind într-un moment delicat al lucrării noastre.

Interesant este că, deși, prin harul lui Dumnezeu, am reușit să traducem și să publicăm peste 150 de cărți ale unora dintre acești autori, suntem și astăzi departe de țintă și de o situație satisfăcătoare în acest domeniu. Dacă veți căuta în librăriile noastre cărți ale lui Spurgeon, cu greu veți găsi câteva titluri. Tot așa, din bogata operă a lui J.C. Ryle a fost tradus foarte puțin în limba română. Jonathan Edwards, deși considerat cel mai mare teolog evanghelic american, este complet absent în literatura creștină disponibilă în România. În aceeași notă, în afara celor două cărți alegorice ale sale și a uneia dintre lucrările sale teologice, John Bunyan este la rândul lui absent din peisajul evanghelic de limba română. Autori precum Horatius Bonar, Thomas Boston, Charles Bridges, Thomas Brooks, J.L. Dagg, John Flavel, Henry Law, Hugh Martin, James Buchanan și încă mulți alții – rămân aproape complet străini pentru cititorul de limba română. Uneori avem senzația că, la fiecare pas înainte pe care îl facem aici, vedem cum distanța până la obiectivul nostru crește de două ori mai mult.

De aceea, te invităm să fii alături de noi în aceste firave eforturi de a-L glorifica pe Dumnezeu prin literatură creștină de calitate, consecvent reformată. Cum poți ajuta? Iată câteva modalități practice:

1) Roagă-te pentru noi, dar nu atât pentru noi ca persoane, pe cât pentru ca Dumnezeu să găsească plăcut în a folosi aceste resurse spre gloria Lui și spre înaintarea învățăturii sănătoase într-o vreme de intensă gâdilare a urechilor oamenilor din congregațiile noastre.

2) Citește resursele pe care noi le traducem și le publicăm GRATUIT pe pagina noastră de internet. Ce folos ar avea tot efortul de a traduce atâtea resurse, dacă nu ar fi puse la lucru. Iar pentru asta, prima etapă este să le citim.

3) Recomandă-le și altora, în măsura în care le consideri biblice și de folos.

4) Dacă Dumnezeu te îndeamnă și vezi ceva util în lucrarea noastră, donează și ajută-ne să ducem mai departe viziunea noastră. Donațiile se pot face online la www.magnagratia.org/donatii.html.

Îți mulțumim pentru că ne însoțești în această lucrare!

Spre gloria exclusivă a lui Dumnezeu în Hristos,

Ninel Lazăr
Asociația MAGNA GRATIA

Trimite pe Facebook
Trimite email unui prieten
Copyright © 2017-2019 ASOCIATIA MAGNA GRATIA, All rights reserved.
Adresa noastra de email este: contact@magnagratia.org
Ai primit acest mesaj pentru ca te-ai abonat la notificările MAGNA GRATIA.
Daca vrei sa schimbi modalitatea in care primesti aceste mesaje, poti actualiza preferintele tale la acest link sau poti sa te dezabonezi de la aceasta lista de distributie.

Academia Română a promovat pe facebook un articol al ActiveNews dedicat Zilei Naționale a României

Academia Română a promovat pe facebook un articol al ActiveNews dedicat Zilei Naționale a RomânieiFOTO: Captură de pe contul de facebook al Academiei Române

Pagina oficială de facebook a Academiei Române a distribuit pe rețeaua socială, cu ocazia Zilei Naționale a României, articolul „1 decembrie: Nouă personalități ne oferă 100 de motive pentru care să credem în România”, scris anul trecut și publicat cu ocazia Centenarului Marii Uniri.

În text, colegii noștri Mihai Șomănescu și Raluca Oanță au întrebat nouă personalități ale vieții publice românești „De ce cred în România”.
Este vorba despre academicienii Victor Voicu și Cătălin Zamfir, analistul militar colonel (r) Ion Petrescu, publicistul Cătălin Sturza, istoricul și deputatul Daniel Gheorghe, ziaristul și deputatul Matei Dobrovie, medicul ieșean Răzvan Constantinescu, activistul unionist George Simion și interpreta de muzică populară Sofia Vicoveanca. Articolul a strâns deja peste 200 de distribuiri de pe pagina Academiei Române.
De ce cred aceste personalități în România puteți afla accesând acest link. Mulțumim Academiei Române, care rămâne același cel mai înalt for al conștiinței noastre naționale.

De ce îngăduie Dumnezeu ca răul să stăpânească lumea de acum? de Georg

Republicat de la B a r z i l a i – e n – D a n:

 

For details about this sermon and for related resources, click here: https://www.gty.org/library/sermons-l… To receive John MacArthur’s monthly letter, as well as free resources by mail, click here: https://www.gty.org/home/newtogty/ Facebook: https://www.facebook.com/gracetoyou Twitter: https://twitter.com/gracetoyou Google +: https://plus.google.com/+gracetoyou Copyright © 2007, Grace to You. All rights reserved.
Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

România Unică

Descoperă un ținut de poveste: ROMÂNIA

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: