Închide

Pinguinii – Creaturi extraordinare care sfideaza evoluția

download - Copie

Publicat in Stiinta si Creationism

Un alt animal extraordinar este cu adevărat îmbrăcat la patru ace. Pare a fi întotdeauna gata de a ieşi seara în oraş. Vorbim despre pinguini. Sunt îmbrăcaţi pentru a face impresie. Sunt atracţia preferată în excursiile făcute în zonele sălbatice şi nu numai. Pinguinii sunt drăguţi. Umblă drept, sunt jucăuşi, inocenţi şi amuzanţi. Sunt dintre cele mai neobişnuite păsări din lume.

Ştiaţi că pinguinii trăiesc doar în sud, în Antarctica? Nu îi găsim la Polul Nord. E neobişnuit. Pinguinii au mărimi diferite, de la foarte mici, de doar 30 cm, la pinguinul împerial, care are înălţimea de 1 m. S–au descoperit fosile ale pinguinilor imperiali, chiar mai mari de 2,4 m. Imaginaţi–vă că întâlniţi un asemenea pinguin pe stradă.

Odată cu venirea sezonului rece, majoritatea animalelor se îndreaptă spre zone mai calde, dar nu şi pinguinul imperial. Acesta se va apropia mai mult de Polul Sud, de frig. Pinguinul imperial are de îndeplinit o sarcină herculeană în ceea ce priveşte ouatul şi creşterea puilor, în cel mai ostil climat de pe planetă. Este o realizare mai mult decât incredibilă. Femela va face un ou pe care îl va pune pe picioarele masculului. Masculul va ţine oul pe picioare şi are un fel de săculeţ pentru ou, cu care îl va acoperi şi va menţine o temperatură de 35 de grade. Poate am spune:

„Şi ce–i cu asta?” Uneori, în timpul iernii, în Antarctica temperatura e de minus 40 de grade sau chiar mai puţin, iar vântul suflă cu 150 km pe oră, acesta fiind un crivăţ puternic. Oul nu se află decât la câţiva cm de gheaţă şi pinguinul ţine cald oului aşezat pe picioare. Dacă l–ar da jos de pe picioare, acesta ar îngheţa în 2 minute. Aşa că trebuie să–l ţină pe picioare.

Femela îi dă oul, după care pleacă. Merge să mănânce. Trece de gheaţă şi, uneori, gheaţa se întinde cam 50, 60 km. Ea trebuie să meargă şi să ajungă la ocean. Se hrăneşte în ocean două luni, două luni şi jumătate. Între timp, masculul se îngrijeşte de ou. Dar el nu poate mânca şi nici nu bea timp de două luni şi jumătate. Pierde cam 40% din greutatea corpului în timp ce are grijă de ou.

Acesta este rolul său principal. Să stea două luni şi jumătate pe gheaţă, la minus 40 de grade, într–un vânt de peste 150 km pe oră şi să nu–i îngheţe picioarele. Este o minune modul în care l–a creat Dumnezeu! Deci, mama este în ocean şi se hrăneşte. Tata are grijă de ou, la minus 40 de grade.

Aceşti pinguini trăiesc în grupuri mari. Masculul va sta în exteriorul grupului, unde e frig. Se întoarce cu spatele la vânt şi începe să–i fie frig. Se gândeşte: „Trebuie să mă încălzesc!” Astfel începe să se mişte spre interiorul grupului. Apoi ceilalţi se vor mişca din centru spre exterior. Se schimbă tot timpul, astfel că nici unul din ei nu îngheaţă. Ei ştiu: „Acum e rândul meu să merg în afară şi să–mi fie frig o vreme!” sau: „E rândul meu să mă încălzesc puţin!” Ei fac toate acestea.

Mama este în ocean, înoată şi mănâncă. Apoi, dintr–o dată, la un semnal necunoscut, se decide să se întoarcă. „Puiul meu este aproape gata să iasă din ou.” Aşa că femela se îndreaptă spre casă.

Se presupune despre pinguini că sunt păsări care şi–au pierdut abilitatea de a zbura. Evoluţioniştii nu au găsit nici un strămoş pentru pinguini, aşa că, ce pasăre a fost cea care a devenit pinguin şi şi–a pierdut abilitatea de a zbura? Dar chiar zboară, doar că zboară sub apă. Dacă priviţi imaginile filmate sub apă, veţi vedea că, în apă, îşi folosesc aripioarele ca pe nişte aripi normale. Au o asemenea forţă, încât pot să sară din apă direct pe sloiul de gheaţă. Unii pot sări până la o distanţă de 9 m. Se joacă în apă, apoi ţâşnesc şi aterizează pe gheaţă.

Femela a stat în ocean două luni şi jumătate, uneori chiar mai mult. Acum e iarnă şi poate gheaţa a crescut mult. În loc să meargă 50 de km, ea va trebui să meargă 75 de km, pentru a ajunge înapoi. Iată aici o mulţime de pinguini masculi, fiecare cu câte un ou. Cum îl va găsi pe pinguinul tată? Cum îşi va găsi perechea?

Într–un fel sau altul îl va găsi. Oamenii de ştiinţă au descoperit că ele îi disting glasul masculului. Totuşi, vezi acolo 1000 de masculi care nu fac decât să ciripească. Apoi vine pinguinul mamă şi nu face decât să–şi asculte perechea, pentru ca s–o găsească.

Şi–acum, misterul. De cele mai multe ori, femela îşi găseşte partenerul chiar în ziua în care puiul iese din ou. Cum se poate aşa ceva? Trebuie să meargă 75 km pe gheaţă, să iasă din ocean şi să–i găsească. Poate vă gândiţi, câţi sunt în mulţimea aceasta? Probabil că ar umple câteva terenuri de fotbal. Atâţia km pe gheaţă şi, totuşi, poate să–şi găsească perechea. Şi îl găseşte exact la timp!

Femela s–a reîntors din ocean cu peşte, parţial digerat, pe care îl transportă în stomac. Oamenii de ştiinţă nu sunt chiar siguri cum face ea acest lucru, ca peştele să nu putrezească, nici să nu se digere de tot. Este păstrat într–o anumită formă, care serveşte drept hrană pentru pui. Unii cercetători susţin că poate produc un fel de antibiotic şi astfel hrana nu se alterează, iar apoi pot să o folosească din nou.

Masculul şi femela se îngrijesc de pui până la sosirea primăverii. Odată cu topirea gheţii, îşi iau puiul şi merg să înoate. Aceşti pinguini îşi petrec majoritatea timpului în apă, în larg. Unii pinguini stau în apă nouă luni dintr–un an întreg. Acest lucru înseamnă că trebuie să doarmă în ocean şi nimeni nu a observat aceasta. Este un lucru extraordinar!

creaturi extraordinare 3 PENGUIN LIFECYCLE H

Sunt foarte jucăuşi. Îşi găsesc o pistă de gheaţă pe care vor aluneca, se urcă din nou şi iar alunecă. Le place să se joace. Uneori, pinguinii parcă s–ar juca „Urmează şeful”. Merg unul în spatele celuilalt. La ce se gândesc? Cum decid cine va fi primul? Cred că pinguinul este un animal care a fost făcut pentru ca noi să ne bucurăm de el.

Extras din Documentarul Creaturi extraordinare care sfidează evoluţia III – produs de Exploration Films și difuzat de Alfa Omega TV în cadrul Lunii Creaționiste – află mai multe: http://alfaomega.tv/creationism

 

http://alfaomega.tv/creationism/articole/6566-pinguinii-creaturi-extraordinare-care-sfideaza-evolutia#axzz4tPlMd9J5

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/creationism/articole/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/pinguinii-creaturi-extraordinare-care-sfideaza-evolutia/

Pamantul dupa Potop de Adam Alex  

download - Copie

5 aprilie 2013

Nu se pune la indoiala, ca asa un cataclism global ca Potopul Mondial, trebuia sa produca schimbari substantiale in infatisarea Pamantului. In primul rand, intr-un mod radical s-au schimbat conditiile climatice pe toata suprafata globului. Daca pana la Potop sub protectia stratului de apa in stare gazoasa, de la un pol la altul se observa o clima tropical umeda, atunci dupa distrugerea completa a acestui strat de protectie

incalzirea suprafetei pamantului la diferite latitudini nu era aceeasi, ceea ce a dus in activare a fenomenului care mai inainte nu era observabil, rafale de vanturi puternice. “Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate vietăţile şi vitele care erau împreună cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s-au potolit.” Geneza 8:1

In rezultat pe Pamant s-au creat diferite zone climaterice dependente de conditiile meteorologice ale anotimpului anual, iar formarea in zonele polare a calotelor glaciare au acumulat o parte din apa oceanului mondial. Conditiile climatice si-au lasat amprenta si asupra aspectului biosferei.

Unele specii de plante si animale, caracteristice conditiilor anterioare a climei nu au putut sa se adapteze la o astfel de schimbare brusca si au degradat (unele nemijlocit pana la disparitia completa). Altele insa au nimerit in conditii mai prielnice si au devenit dominante. Astfel, clima tropicala umeda de pana la potop era prielnica pentru plantele cu spori gigantici, care dominau pe toata planeta. Clima contrastelor care a succedato sa dovedit a fi mai favorabila pentru plantele gimnosperme și angiosperme.

Daca ne aducem aminte, ce ne vorbesc manualele scolare de biologie despre dezvoltarea vietii pe pamant, atunci vom constata ca anume schimbarea “brusca” a lumii vegetale si animale se observa, prin compararea fosilelor cu flora si fauna moderna.

Concluzia ce sugereaza a fi dedusa este ca anume Potopul si a fost cauza celei mai grandioase etape in istoria geologica a Pamantului moartea masiva a speciilor intr-o perioada foarte scurta de timp.

Publicat de Adam Alex  

http://creationismulstiintific.blogspot.ro/2013/04/pamantul-dupa-potop.html

OCHIUL PERFECŢIUNII – ŞOIMII

download - Copie

FROM:  Creation Research Society   
www.creationresearch.org
Creation Matters  • Vol. 13, No. 4 • Jul/Aug 2008, Pg. 10

 

Ochiul perfecţiunii – Şoimii Toate cu proiectare,


Dr. Jonathan C. O’Quinn

Fie că discutăm despre reacţii biochimice catalizate de enzime, despre strategii de reproducere sau specializări fiziologice ale făpturilor vii, sistemele biologice de care depinde viaţa sunt sisteme „totul sau nimic”, care fie funcţionează perfect din prima zi permiţând viaţa, fie o împiedică dacă există erori în sistem.Şoimii vânează păsări mai mici, prinzându-le în zbor la viteze care se apropie de 300 km/oră. Pentru aceasta este nevoie atât de o vedere ascuţită cât şi de o suprafaţă oculară care să rămână curată şi lubrifiată chiar şi la viteze mari. Şoimii au o a treia pleoapă, numită membrană nictitantă, care curăţă frecvent şi rapid corneea.

Marginea liberă a membranei nictitante a şoimului are un ţesut conjunctiv numit pliu marginal. Acest pliu marginal are pe suprafaţă nenumărate structuri asemenea firelor de păr, numite microvili, care acţionează asemenea unei mături microscopice care adună filmul lacrimal şi particulele reziduale şi de duce în colţul ochiului de unde sunt apoi drenate în sistemul nazolacrimal.

Şoimii au şi o glandă specială, glanda harderiană, situată la baza membranei nictitante. Această glandă specială lubrifiază suprafaţa oculară cu o soluţie foarte vâscoasă, rezistentă la evaporare, care împiedică evaporarea filmului lacrimal de pe suprafaţa ochiului sub acţiunea vântului.

Toate aceste funcţii înalt specializate ale ochiului şoimului, alături de acuitatea vizuală extraordinară şi viteza incredibilă, trebuie să funcţioneze toate perfect pentru ca aceste păsări să supravieţuiască. Trăsături parţial dezvoltata nu ar funcţiona la un nivel necesar supravieţuirii acestor păsări, contrazicând puternic ideea dezvoltării lor treptate.

Schwab, I.R. and D. Maggs. 2004. The falcon’s stoop. Br. J. Ophthalmology 88:4.

 Legenda imaginii:
Şoimul peregrin, Falco peregrinus. Photo by Kevin Law. Licensed under Creative Commons Attribution ShareAlike 2.0 License (cc-by-sa-2.0).

„Ochiul perfecţiunii – Şoimii”
(Originally published in „Creation Matters” as: Eye of Perfection)
<http://www.creationism.org/romanian/CrsCmEyeOfPerfection_ro.htm&g

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/ochiul-perfectiunii-soimii/

 

NE TRAGEM DIN MAIMUŢĂ SAU DIN….? DESPRE DARWIN ŞI DARNIVIST „LA ORDINEA ZILEI”

download - Copie

evolutie_darwinism

Ne tragem din maimuţă sau am fost creaţi de un Dumnezeu inteligent? Despre Darwin şi darwinism, discutăm cu Conf. Univ. Dr. Sebastian Văduva, de la Universitatea „Emanuel” din Oradea, în rubrica „LA ORDINEA ZILEI”.

 

 

 

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Ne tragem din maimuţă sau din…? Despre Darwin şi darwinism „La Ordinea Zilei” – Stiri Crestine.ro

Morții din Marea Roșie vorbesc

download - Copie

image

Dumnezeu este la zi cu ce se întâmpla in lumea cinematografiei, care in aceasta luna pregătește lansarea pe marile ecrane a megaproductiei hollywoodiene „Exodus”, un film ce prezintă ieșirea poporului Israel din robia Egiptului. Pelicula cuprinde si faimoasa trecere a poporului prin Marea Rosie, dar si distrugerea armatei egiptene de apele ce i-au inghitit miile de soldați hotărâti sa pună mana pe evrei si sa-i întoarcă din drumul prin chiar marea despicata in doua.

Ce e uluitor si totodata ironic e faptul ca in ajunul lansarii la nivel mondial a filmului „Exodus”, Ministerul Antichităților din Egipt a anunțat faptul ca in aceasta toamna au

image

fost descoperite de către arheologii subacvatici ramasitele unei mari părți din armata egipteana a secolului 14 i.C. in adâncurile Golfului Suez la o distanță de 1,5 km de tarmurile orașului Ras Gharib.

image

Echipa respectiva de arheologi era in căutarea ramasitele unor epave antice aparținând epocii bronzului, moment in care au dat peste o masa uriașă de oase umane. Oamenii de știință condusi de profesorul Abdel Muhammad Gader si alti profesori aparținând Facultatii de Arheologie din cadrul Universității din Cairo au recuperat deja peste 400 de schelete, precum si sute de arme si bucăți de armura, dar si ramasitele a doua care de război, toate acestea imprastiate pe o suprafața de 200 de metri pătrați. Aceștia estimează ca ar mai fi vorba de peste 5.000 de trupuri care inca zac pe fundul marii, sugerând ca o mare armata a pierit in acea zona.

image

image

Timp de secole, faimoasa relatarea biblica a trecerii Marii Roșii a fost considerată de multi teologi, istorici si oameni de știință una mai mult simbolica, decat istorica. Insa aceasta descoperire de răsunet aduce dovezi științifice de netagaduit, ce susțin faptul ca unul din cele mai faimoase episoade din Vechiul Testament se bazează pe un eveniment istoric.

Prin aceata uimitoare descoperire, ficțiunea face loc realității istorice dovedita de acum cu argumente arheologice solide, ce-i înclina pe istoricii contemporani sa considere ca si „Urgiile din Egipt” ar avea o baza istorica si acestea fiind tratate pana in prezent cu scepticism de lumea științifică.

image

Descoperirea sutelor de cadavre ale soldatilor egipteni pe fundul Marii Roșii impreuna cu alte dovezi arheologice de la fata locului, l-a determinat pe profesorul Gader si colaboratorii săi sa concluzioneze ca este vorba de exact acelasi eveniment relatat in cartea Exod a Vechiului Testament. Armata respectiva a fost distrusă pe uscat, la fata locului nefiind descoperite porțiunii din bărci sau corăbii. Modul in care se găseau scheletele ce erau acoperite de noroi si mal este o alta dovada ce indica spre relatarea biblica.

Trecerea Marii Roșii nu s-a facut cu barca, nici pe pietre, nici printr-o mlaștină sau intr-o apa pana la genunchi. Aceasta a avut loc prin mijlocul marii despicate de Dumnezeu prin Moise, conducătorul poporului, conform scrierilor Scripturii.

image

Ce ne spune aceasta noua descoperire arheologica? Nimic mai mult decat ca Scriptura este adevarata in toate descrierile si detaliile sale, ca Dumnezeu este miraculos, ca a-i crede relatările revelației narative, profetice, istorice sau poetice nu e un act riscant, jenant sau rușinos pentru blazonul uman, ci mai degrabă e starea de înnobilare a ființei umane: credința in Cuvantul divin ce nu minte niciodată.

Surse: http://semneletimpului.ro/bloguri/despre-cum-a-trecut-moise-marea-rosie-in-delta-nilului.html

http://www.ro.amazinghope.net/exodul-marea-rosie-de-trecere/

http://m.authorstream.com/presentation/crepuscul-1361443-traversarea-marii-rosii/

Trecerea Marii Rosii – exista dovezi ale relatarii biblice?: http://youtu.be/Zxcn7ArL8Mg

03 RO Trecerea Marii Rosii: http://youtu.be/AT2Ovja-PLE

Ovidiu Petrica – pastor Biserica Bucuria Lugoj

https://logosul.wordpress.com/2014/12/05/mortii-din-marea-rosie-vorbesc/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/mortii-din-marea-rosie-vorbesc/

De Crăciun, Securitatea lucrează — Revista ARMONIA – Saltmin Media

by Iulian Capsali Că acest guvern a fost realizat, între altele, pentru desființarea SIIJ, asta și-a dat seama oricine din prima clipă, după arestarea lui Dragnea și demantelarea PSD-ului, imediat după europarlamentare. O instituție independentă politic, care să cenzureze abuzurile magistraților, este de neimaginat într-o țară condusă de o juntă securistă. Controlul asupra Justiției trebuie […] […]

EUROPA TREZEŞTE-TE PÂNĂ NU VA FI PREA TÂRZIU ! Pastor Sorin Cigher 

download - Copie

Europa, de ce plângi? Cine te-a îngenuncheat? De ce ești în doliu? Ce ți s-a făcut? Oare de ce trebuie să vină peste tine astfel de atrocități? Îți pui astfel de întrebări în mod serios sau doar acum, când sunt multe lacrimi și sute de familii îndurerate? Cauți vinovatul? Unde-l cauți? Nu este prea departe, este chiar foarte aproape, ești chiar tu vinovată de tot ce se petrece cu tine!

Europa, ce ai făcut de L-ai eliminat pe Domnul vieții din mijlocul tău? Cum de ai crezut că fără El vei reuși, iar cu El nu? Te-a încurcat cumva și ai vrut să-L elimini cu orice preț? Nu crezi că toate acestea sunt urmările unor alegeri greșite? Ce ai făcut de ai ales să-L îndepărtezi pe Cel ce este iubire, în schimbul celuicare este plin de ură și răzbunare? Te-ai purtat urât față de credincioșii care propovăduiesc crucea lui Hristos, și i-ai luat în brațe pe dușmanii crucii! Soarele dreptății nu a fost bun, a fost prea puternic și te-a orbit, te-a deranjat tare de tot, ți-a scos la iveală toate impuritățile, te-a durut atât de mult… încât ai ales luna, care îți luminează cărarea pe timpul nopții spirituale în care te zbați. Ai vrut să fii liberă, să îți faci de cap…

Trezește-te că ești pe drumul morții! Trezește-te din idolatrie! Trezește-te din păgânism! Trezește-te din compromis! Trezește-te din formalismul în care ai căzut de multă vreme! Nu te mai interesează biserica, nu mai ești pasionată de viața pioasă și de trăirea în sfințenie… Ai mers pe drumul tău alunecos! Ai crezut că nu vei fi prinsă? Ai stat liniștită și ai mers pe drumul tău, drumul pierzării, ți-a plăcut aceasta, te-ai simțit bine pe el… De ce nu ai nevoie de Cel care este Pace și promovezi cu atâta pasiune pe cei care declară război?

De ce ai dorit o ,,EUROPĂ FĂRĂ DUMNEZEU”, iar acum te întrebi de ce tace Dumnezeu? Vei asista tot mai mult la astfel de răzbunări pentru că ceea ce seamănă omul aceea va și secera! Să nu crezi că vei culege altceva! Întoarce-te grabnic la Dumnezeu! Pocăiește-te de păcatele tale! Strigă în gura mare că ai nevoie de Isus Hristos! Lasă-l în pace pe cel care lasă în urmă doar lacrimi, doar bombe și dezastrul este hrana lui… Isus Hristos a venit să aducă lumina! Hristos a venit să aducă siguranță! Hristos este singurul Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, care deține dreptarea și niciodată nu duce în eroare pe nimeni! El nu dezamăgește pe nimeni!

Europa, priveste-ți urma pașilor în vale și vezi, ce ai făcut?

Ce trebuie să se mai întâmple ca să îți dai seama că te-ai îndepărtat de Dumnezeu, cu toată ființa ta? Câte  catastrofe să mai aibă loc, câți mai trebuie să moară, câte lacrimi mai trebuie să curgă pe obrajii nevinovați, câți copii trebuie uciși ca să te trezești? Nu îți spune nimic faptul că tăvălugul parcă este de neoprit? Pe zi ce trece alte și alte catastrofe…Chiar crezi că acești dușmani rudimentari nu ar putea fi opriți, dar cine să o facă? De ce nu vreisă îi oprești? De ce vrei să folosești alte mijloace, altele decât cele care dau un rezultat sigur… Oare nu este pedeapsa lui Dumnezeu asupra unei civilizații care și-a umplut paharul cu nelegiuire? Oare homosexualitate ne trebuie nouă? Câte crime, câte avorturi se fac zilnic în Europa…, glasul copiilor nenăscuți a fost auzit în cer, crezi că nu trebuie să plătești această indolență? Te ascunzi sub legi pe care le-ai făcut după bunu-ți plac. Sub pretextul libertății, ai subjugat oameni în păcate inimaginabile, nici la păgâni nu auzi așa ceva! Nu te simți vinovată în fața Cerului, că ai aprobat legi murdare, că ai legiferat aceste urâciuni? Nu te gândești că atragi ca un paratraznet mânia divină, din cauza compromisurilor tale? Nu ți-ai imaginat că va trebui să răspunzi într-o zi de tot ce ai făcut? Nu mă mai mira nimic. Ori de câte ori aud că se întâmplă situații de genul acesta, mă mâhnesc, mă întristez, sunt alături de familiile îndurerate, mă doare sufletul pentru că au murit încă o dată oameni nevinovați, mă cutremur de durere fiindcă mă gândesc la cauza acestor pedepse… Dar cine este vinovatul? Unde-l găsim?

Cred că vinovatul este oricine trăiește în păcat, oricine Îl respinge pe Cel ce este Viața – pe Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Vinovatul? Cel care trăiește în întunecimea păcatului și rânjește batjocoritor în fața celor care-L caută sincer pe Creatorul lor…

Europa, ai fost binecuvântată de Dumnezeu, multă vreme nu ai dus lipsă de nimic, dar acum, așa merită Creatorul tău? Merită să-i întorci spatele, doar pentru că El te-a binecuvântat?

Europa a fost o zonă a păcii, a liniștii, a prosperității, dar Europa nu va mai fi la fel! S-au legiferat păcatele! S-a pus ștampila pe decretul omenesc, al îndepărtării lui Dumnezeu din țară! Așa că…. dacă L-ai lepădat pe Dumnezeu, ești lăsat în voia minții tale blestemate! Vei constata aceasta, dar mă tem că va fi prea târziu!

Europa, trezește-te!

Migranții sunt doar niște piese în planul divin pentru a folosi nuiaua pentru tine! Europa, astăzi este Franța, mâine va fi altă țară, și uite așa Dumnezeu îți dovedește clar că L-ai lepădat! Cred că mulți sunt în lacrimi acum, își plâng morții, dar după o vreme de liniște și pace îi uităm pe toți, și ne reluăm activitatea de unde am lăsat-o, ca și cum nimeni nu a suferit. Iar când apare un alt incident, ne speriem și strigăm către Dumnezeu.

De ce strigăm către Cel care ne-ar fi putut scăpa din aceste catastrofe? Dacă L-am alungat din casele și din școlile noastre, de ce-L căutăm când dăm de greu? Am eliminat religia pentru că deranjează necreștinii, pe cei care au altdomn și nu vrem să facem discriminare. În schimb i-am lăsat să ducă în școli droguri, alcool, prostituție, crime, arme, pornografie și alte lucruri mizerabile care distrug caracterul copiilor noștri. Nu am avut nevoie de Hristos, L-am lepădat că este demodat! L-am trimis din Europa pentru că ne încurcă! Așa au procedat dintotdeauna oamenii, L-au alungat, nu au avut nevoie de El…, L-au răstignit.

Ne speriem de Hristos, ne deranjează, vrem fără El, ne place fără Cuvântul Său, în schimb nu ne sperie alți domni,nu ne sperie alti dumnezei, vestiți prin cruzime.

Am căutat și am găsit bombe, rachete, kalasnikov, macete, capete tăiate, biserici incendiate… familii distruse, instituția familiei desființată… toate acestea la tine, în Europa… Nu te mira că acum culegi roadele pe care le-ai semănat cu mult timp în urmă!

Europa, te-ai deschis migranților în masă, pe fondul umanitar i-ai acceptat la tine acasă, i-ai primit pe străzile tale, i-ai luat în familie și…nu le-ai predicat Evanghelia care poate să-i transforme, pe care nici tu nu o mai crezi…, ci i-ai acceptat ca să-i folosești mai târziu, însă ei nu sunt naivi, vor întoarce armele către tine și te vordistruge! Până nu e prea târziu, unește-te în rugăciune, cheamă poporul la o întoarcere în fața adevăratului Dumnezeu! Cheamă poporul să îngenuncheze în fața unicului Mijlocitor, Mântuitor Isus Hristos! Îndeamnă poporul să se lase condus de Duhul Sfânt care poate să-L convingă de păcat! Vei vedea mari binecuvântări!

Europa, lasă-te de păcat! Europa, dă legi care să nu contravină legilor divine! Scoate homosexualitatea de pe lista priorităților! Nu favoriza compromisul! Fugi de ateismul postmodern care distruge civilizații întregi!

Nu te juca de-a spiritualitatea, nu te lua la trântă cu Dumnezeu, nu te juca cu viețile oamenilor, cu veșnicia lor!

Nu promova o altă cale decât Calea Vieții, Hristos. Dacă vrei să se oprească mânia lui Dumnezeu, privește în Cuvântul Sfânt, în Biblie! Trăiește după aceste principii curate, valori morale ce îți vor face bine! Îndeamnă tineretul nu la stricăciuni și îndobitocire, nu-i favoriza concerte demonice unde pier ca lăcustele în foc, ci îndeamnă-l să-L caute pe Dumnezeul Scripturilor.

Istoria este plină de astfel de momente în care oamenii s-au întors spre adevăratul Dumnezeu și au fost binecuvântați. Europa, nu există altă soluție, vei vedea cu ochii tăi! Dacă nu te întorci, vei vedea mult sânge, multe lacrimi, nesiguranță, teamă, îngrijorare, multe vieți nevinovate vor fi distruse, copii dezorientați, oameni fără nicio perspectivă, corupție, catastrofe uluitoare, distrugeri în masă, kamikaze nemiloase care își duc planul la îndeplinire. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne neschimbat! Cuvântul Sfânt te îndeamnă la pocăință!

Așadar, oricâtă solidaritate verbală ar oferi statele partenere, oricât regret ți-ar transmite prietenii tăi, nu ajută la nimic pe termen lung! Oricâtă încercare de a opri măcelul vei avea, nu se va întâmpla aceasta pentru că:

Dacă nu apără Dumnezeu, dacă El nu păzește, totul este degeaba! Dacă nu sprijinește Dumnezeu, totul este în zadar! Așa că trebuie să te uiți la cauzele acestor dezastre! Privește la cauză și încearcă să o rezolvi! Cauza este păcatul tău, îndepărtarea ta de Dumnezeul care te-a creat! Este păcatul pe care l-ai îmbrățișat și până nu-l aduci la crucea Domnului Isus Hristos, nu vei avea niciun sorț de izbândă! Nu fugi de pocăință, nu vei scăpa de ea, doar că ea va fi într-un prea târziu dacă nu o vei face acum!

Europa, e șansa ta! Daca te vei întoarce sincer și cu pocăință la Dumenzeu, vei fi binecuvântată! Dacă vei trata Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod superficial și dacă strigi doar acum, pentru că te doare, iar apoi uiți de El, pedeapsa va fi și mai mare!

Europa, Alege-L pe Cel ce este Viața – Isus Hristos-  și lasă-l pe cel ce este moartea și o răspândește cu atâta plăcere!

Alege-L pe Cel ce este Pace în schimbul celui care răspândește războiul!

Alege-L pe Cel ce este Dragoste, în schimbul celui care manifestă ură în jur!

Alege-L pe Cel ce este Dumnezeu, în schimbul celui contrafăcut!

Alege-L pe Cel ce este bunătate, în schimbul celui ce împrăștie doar intrigi și revoltă!

Alege-L pe Cel cu care vrei să îți petreci veșnicia, în schimbul celui mincinos, care nu-ți poate promite decât iadul!

Nu te mai lăsa înșelată de valurile plăcerilor de-o clipă, alege să trăiești pentru unicul Dumnezeu real! Nu te mai întreba: De ce? Cum e posibil? Chiar nouă? Ce am făcut?

Gândește-te la un singur lucru: Vei culege într-o zi exact ceea ce ai semănat!

Este timpul să sameni, din nou, ceva de durată, bun și frumos, ca la vremea potrivită să culegi ceea ce ți-ai dorit!

Europa, trezește-te în al doisprezecelea ceas!

Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. (Ier.29:11)

Pastor Sorin Cigher

http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2015/11/pastor-sorin-cigher-europa-trezeste-te.html

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/europa-trezeste-te-pana-nu-va-fi-prea-tarziu/

EU ŞTIU MAI BINE

download - Copie

CRESTIN TOTAL

Adeseori sunt pus în fața unor situații conflictuale și în cele mai multe din ele există măcar o persoană, uneori un grup, care știe mai bine decât cealaltă persoană sau restul grupului, indiferent de domeniul de discuție. Pur și simplu unii cred că știu mai bine, în consecință caută să impună „acel bine” chiar cu forța, creând conflicte, nefericire, scindare și tristețe.

Acest „eu știu mai bine” cu formele sale apropiate „eu știu cel mai bine”, „varianta mea e mai bună” , eu vă vreau doar binele” sau cele pseudospirituale „așa mi-a vorbit mie Domnul” sau „așa mi-a descoperit Dumnezeu” au dus de la începutul existenței omenirii la mai probleme. Una din ele, de neuitat și cumva, piatra de aducere aminte este chiar Holocaustul, întâmplat pentru că cineva știa mai bine. El, mărețul, deșteptul știe ce e cel mai bine pentru omenire și întâmplarea face să și aibă puterea necesară să facă „binele” și nu doar să îl facă ci să îl impună. Triste sunt cifrele care stau martore nevrednice acestui odios adevăr. Ele, cifrele, nu vor putea surprinde niciodată durerea, trauma, lacrima, sfâșierea și țipătul, ele vor fi seci și reci dar cutremurătoare.

Uneori stau și mă întreb câte astfel de etape a trăit omenirea? Bineînțeles că magnitudinea Holocaustului e zdrobitoare, dar astfel de atitudini și evenimente au fost mereu și din păcate au loc și azi și din păcate vor mai avea loc și în viitor, poate mai urâte și hidoase. Mereu au fost oameni și vor fi oameni, care cred că știu cel mai bine și uneori acești oameni sau grupuri de oameni au și puterea să facă acel „bine”.

Abuzurile de multe ori poartă haina bunătății, a intenției bune. Până și răpirea copiilor poartă haina asta a „ocrotirii”. Mai mult chiar și pedofilia e îmbrăcată în intenții bune, am auzit recent că pedofilii solicită să primească denumirea de „iubitorii de copii”. Părinții pe de altă parte îți bat copiii în numele binelui, și soți există care îți bat soțiile tot pentru binele lor „ca să le bage mințile în cap”. Observați… doar oameni care vor să facă binele, au putere mică, și rănesc puține persoane, dar dacă ar avea putere mare?

Hai să mă risc să măresc puțin aria. Ați auzit de recentele confruntări de prin Europa cu musulmanii? Ei bine, liderii lor știu și vor să implementeze „binele”. Nu vă speriați, așa au făcut și creștinii au implementat „binele” la un moment dat. De fapt, acesta este un perpetuum al speciei umane, un bine e mai bun azi, altul e mai bun mâine și se poate repeta, depinde de câtă forță ai. Dacă ai arme, „binele tău” va triumfa. Dacă nu ai, faci rost și vei impune „binele tău” când vei avea arme sau putere. Religiile toate se declară ca fiind ale păcii, dar ale acelei păci despre care Mântuitorul spunea că „tulbură inima”.

Scris de Teofil Gavril – Citeste mai mult pe www.filedinjurnal.ro

Eu știu mai bine

https://wordpress.com/post/ardeleanlogos68.wordpress.com/25288

Ești înștiințat

download - Copie

FEBRUARY 27, 2018 MANTUIRE BY ALTII

Dumnezeu nu ne-a rânduit la mănie, ci ca să căpătăm mântuirea,prin Domnul nostru Isus Hristos!

Ziarele au adus ştirea, cu mai mult timp în urmă, că într-un oraş dintr-o altă ţară, s-a arătat într-o noapte un meteor care a luminat ca în timpul zilei întregul oraş. Populaţia îngrozită, crezând că a sosit ziua de apoi, a dat fuga în stradă. Sute de persoane au îngenuncheat şi s-au rugat cu glas tare. Meteorul a căzut cu o bubuitură îngrozitoare pe un loc viran şi a pătruns adânc în pământ, din fericire, fară să lovească pe cineva.

Pentru ce credeau toate acele persoane că sosise ziua de apoi? Necredincioşii de azi şi de altădată îşi bat joc de aceste „închipuiri rătăcite” (cum le numesc ei) ale poporului, ţinut în întuneric cu „opiul religiei”. Cuvintele serioase ale Sfintei Scripturi li se par lor o poveste, ca şi ginerilor lui Lot, care „râdeau” pe socoteala socrului lor, deoarece el credea că Sodoma va fi nimicită, după cum a fost înştiinţat din partea lui Dumnezeu. Dar neîncrederea într-o înştiinţare oarecare nu face să se îndepărteze şi faptul de care ai fost înştiinţat. Şi oamenii de pe vremea potopului au văzut bine lucrul acesta. Oamenii de astăzi vor vedea şi ei, fără îndoială, aceasta. Neîncrederea şi batjocura oamenilor nu pot nici îndepărta, nici schimba împlinirea cuvintelor Domnului Isus Hristos.

Toate, absolut toate, se vor împlini întocmai, aşa cum a spus El:

Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24.25); „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-L împlinesc!” (Ieremia 1.12).

În Cuvântul lui Dumnezeu este scris:

Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aşa se va întâmpla şi la venirea Fiului Omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi nu au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toți, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului“.

Cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului“.

Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vorfi clătinate“.

Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului; toate seminpile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cendui, cu putere şi cu mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă” (Matei 24.27-31, 35, 37-39).

Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor. Oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea celor ce au să vină pe pământ, căci puterile cerurilor vor fizguduite. Atunci vor vedea pe Fiul omului (Domnul Isus Hristos) venind cu norii, cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21.25-28).

Luați seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările viepi acesteia şi astfel ziua aceea să vină peste voi fără veste, ca un laţ; căci aşa va veni peste top cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheați dar în tot timpul şi rugaţi-vă ca să aveţi putere să scăpaţi de toate acestea care se vor întâmpla şi să stați în picioare înaintea Fiului Omului!” (Luca 21.34-36).

Cititorule drag, ţi se oferă minunata şi singura şansă; există un mijloc ca să fii salvat, să scapi de grozăvia celor ce vor veni, cum am arătat mai sus, din Cuvântul viu şi etern al lui Dumnezeu. Domnul vorbeşte despre aceia care pot tine capul sus, fiindcă în ziua aceea se apropie mântuirea lor. Nu este vorba deci de judecată pentru ei, ci de eliberare, de libertate, de a lua parte la gloria Domnului.

De aceea şi apostolul Pavel le scrie creştinilor credincioşi:

Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fi ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji!” (1 Tesaloniceni 5.4-6).

Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El!” (1 Tesaloniceni 5.9-10).

Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2.4).

Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul (Isus Hristos) pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi!” (Faptele Apostolilor 17.30-31).

Domnul Isus Hristos îndreaptă şi astăzi chemarea-I duioasă:

Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11.28).

Ce privelişte glorioasă pentru toţi câţi, dându-I ascultare, şi-au găsit mântuirea, au fost salvaţi şi făcuţi cu adevărat fericiţi, începând din această viaţă de pe pământ şi pentru eternitate!

Domnul Hristos a spus:

Adevărat, adevărat vă spun că cine aude Cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă!” (Ioan 5.24).

Pleacă-ţi inima şi genunchii înaintea Creatorului tău, care îţi doreşte numai binele; şi aceasta, pentru a avea parte de adevărata fericire! Nu amâna, ca să nu te trezeşti în faţa unei uşi închise pentru totdeauna! O, de ai face chiar astăzi pasul 

http://vesnicia.ro/esti-instiintat/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/esti-instiintat/

EŞTI CATACOMBĂ SAU CATEDRALĂ ?

download - Copie

Atâta rău în lume

Dinamica locului sfânt, a bisericilor, templelor, catedralelor și a altor construcții care-au slujit de-a lungul secolelor ca locașuri de închinare este complexă. Și această dinamică ține de felul în care oamenii s-au raportat și continuă să se raporteze la divinitate, la Dumnezeu.

Cele mai multe civilizații și-au înălțattemplele „la vedere” și mare parte din activitatea comunității gravita în jurul acestor toposuri considerate purtătoare de sacralitate, de sfințenie.

Dacă primii creștini s-au ascuns în catacombe din cauza prigoanei, calitatea de loc sfânt a catacombelor nu era nicidecum alterată, chiar dacă acel loc de închinare nu era la vedere. Tocmai pentru că prezența lui Dumnezeu este condiția necesară și suficientă pentru ca un loc să fie transformat calitativ – să devină un loc sfânt.

În alte perioade istorice, când creștinismul „a ieșit la suprafață”, s-au construit locașuri de închinare spectaculoase, monumentale – înalte, cu coloane de susținere impresionante, cu boltă și vitralii. Oamenii considerau atunci că dacă Dumnezeu locuiește într-o astfel de clădire, ea trebuie să  fie cât mai impunătoare, ca să se vadă cât mai bine diferența dintre micimea omului și măreția lui Dumnezeu.

Un alt element relevant pentru dinamica locului sfânt este și permiterea accesului omului de rând în clădirea purtătoare de sfințenie – știm că vreme îndelungată numai preoții au avut acces în locașul sfânt, pentru aducerea jertfelor și pentru efectuarea slujbelor religioase.

Împăratul Solomon este cel care construiește templul unde aveau să se închine evreii:

  • „În al patru sute optzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, Solomon a zidit Casa Domnului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel…” [1 Împărați 6:1]
  • Eu am zidit o Casă care va fi locuinţa Ta, un loc unde vei locui pe vecie!” [1 Împărați 8:13]

Solomon ridică așadar un templu vizibil, un templu spre care să se întoarcă mereu privirile omului atunci când vorbește cu Dumnezeu [1 Împărați 5-9]. Este impresionantă rugăciunea pe care o rostește Solomon atunci când inaugurează templul – 1 Împărați 8:22-61.

Însă ne-am gândit mai departe, la Isus Cristos care Se autodefinește ca Templu:

  • „Drept răspuns, Isus le-a zis: ‘Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.’ Iudeii au zis: ‚Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?’ Dar El le vorbea despre templul trupului Său.” [Ioan 2:19-21]

În același timp, noi înșine suntem un „loc sfânt”, suntem purtători de sfințenie, prin faptul că, la rândul nostru, suntem temple:

  • „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfântcare locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? [1 Corinteni 6:19]

Oare care este dinamica locului sfânt în ce ne privește?

Este templul nostru o catacombă, în care ne ascundem la răstimpuri, atunci când ne simțim „datori” să vorbim cu Dumnezeu?

Este templul nostru o catedrală impunătoare, „la vedere”, iar atunci când cei din jur se uită la noi să vadă cu adevărat măreția lui Isus Cristos?

Este templul nostru o bisericuță de lemn, în care intimitatea dintre noi și Domnul este de-a dreptul covârșitoare?

Suntem ascunși în Templul-Cristos, așa încât atunci când oamenii văd împlinindu-se ceva minunat în viața noastră, să primească El toată slava? Este impresionant în acest sens faptul că împărăteasa din Seba, care se convinge cu ochii ei de măreția împăratului Solomon, ajunge să Îl slăvească pe Dumnezeu – pe care nu-L cunoștea înainte – pentru tot ce a văzut că a înfăptuit cu Solomon și împărăția condusă de el:

  • Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tăucare a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentru că Domnul iubeşte pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să judeci şi să faci dreptate.” [1 Împărați 10:9]

Oare câți Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru ceea ce văd că împlinește El în noi și în viața noastră?

Sunt catacombă, bisericuță de lemn sau catedrală?

Autor: Rodica Bogdan

sursa: http://tineri.betania.ro/esti-catacomba-sau-catedrala/

Ești catacombă sau catedrală?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/esti-catacomba-sau-catedrala/

 

Este păcat să donezi organe? | Pastor Vasile Filat

download - Copie

HTTPS://YOUTU.BE/SXOA_BWOJWU?T=4

BUNA ZUA DL.PASTOR. VA URMARESC DE CEVA TIP SI AM GASIT MULTE RASPUNSURI LA INTREBARILE CARE MA FRAMINTA DAR VRIAU SA STIU UN LUCRU SI DACA MA PUTETI AJUTA SA AFLU DACA E PACAT SA DONEZ UN ORGAN. SA ZICEM UN RENICHI PE CARE L-AM DONAT LA O PERSOABA APROPIATA. MA FRAMINTA ACEST GIND. AM FACUT LUCRUL ACESTA DIN TOATA INIMA CA SA SALVEZ O VIATA DAR CINEVA MIA SPUS CA ESTE PACAT SI AFLIND ASTA STAU SI CAUT DAR NU GASESC RASPUNS. POATE MA AJUTATI SA GASESC UN RASPUN CA SA MA CONVING DACĂ AM SAVARSIT UN PACAT? VĂ ROG MULT DIN TOATA INIMA SA MA AJUTATI DACA E CU PUTINTA .

BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU
STR. CIOCÂRLIEI 2/8, CHIȘINĂU, REP.MOLDOVA
SERVICII DIVINE:
DUMINICĂ, 14:00 – 16:00
JOI, 18:30 – 19:30 – CEASUL DE RUGĂCIUNE
TEL. +373 (68) 060601
HTTPS://WWW.FACEBOOK.COM/BUNAVESTIRE.CHISINAU/

NOUL LEGĂMÂNT / Ardelean Viorel

download - Copie

NOUL LEGĂMÂNT

 1). INTRODUCERE. Încă din cele mai vechi timpuri, specia umană s-a organizat în societăţi tribale dezvoltate mai târziu în neamuri, popoare, rase, etc, ajungându-se astăzi la state naţionale independente au avut legături sociale unele cu altele. Oamenii s-au aşezat în special pe malurile râurilor şi fluviilor, dar şi în locuri cu condiţii mai vitrege, au construit sate şi oraşe cetăţi, care erau de cele mai multe ori suverane, fiecare având împăratul lor.  Ele au avut contacte sub diferite forme, s-au tolerat unele pe altele, s-a războit, sau influenţat iar atunci când două civilizaţii sau două mari puteri, sau alte relații s-au ciocnit, dar  au existat şi variante de compromis şi înţelegere. Ele se realizau sub diferite forme, pe care noi în limbaj modern le numim tratate. Astăzi tratatele se fac sub formă scrisă, între două sau mai multe state, cu privire la drepturi şi obligaţii, care trebuiau respectate, prin acord sau convenţii internaţionale. De multe ori ele erau călcate în mod flagrant iar istoria omenirii este plină de exemple de genul acesta. Un tratat[1] este un acord în legea internaţională dintre două sau mai multe state şi poartă nume diferite şi poartă denumiri diferite ca protocoale, convenţii, acorduri internaţionale, dar regulile în sine rămân dependente faţă de numele documentului. Ele pot fi comparate cu contracte în care ambele părţi îşi asumă obligaţii şi îndatoriri, dar au şi drepturi. Aici este un principiu denumit pacta sunt servanda – care înseamnă faptul că „ pactele trebuie respectate” Aceste tratate ţineau e obicei o vreme, erau reânoite sau călcate. Ambiţia după putere, banul, sau dorinţa de a stăpânii proprietăţi sau mai grav stăpâni de sclavi și robi oameni  care  în urma războaielor deveneau ori una ori alta, acest aspect al relațiilor de-a lungul istoriei şi-au spus cuvântul. Acest lucru pornește din inima omului și a societății respective. Ieremia sesizează bine acest lucru în una în cartea sa Ieremia 17:9  „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?”. În plus viţa omului nu este ceva static ci dinamic şi din păcate în aspectul eticii şi moralităţii are  o direcţie descendentă. Noi cunoaştem câteva etape istorice de la Antichitate, Evul Mediu, Burghezie, Capitalism  şi Comunism, dar care privite în profunzime regăsim aceleaşi aspecte negative în inima omului sau în societatea cu alte cuvinte răul. În plus  când cineva ajunge la putere i se vede şi adevăratul caracter şi poate să facă mult rău, destul de rar și lucruri bune.  În altă ordine de idei nu avem cum să privim tratatele dintre state de astăzi cu înţelegerea pe care o aveau ţările din antichitate. Ele erau mai simple şi se realizau în alţi termeni. Aspectul pe care  dorim  să-l privim, este în final tratatele dintre Dumnezeu şi oameni numite şi Legăminte divine, prin care în final s-a ajuns la Noul Legământ. În Geneza ni se spune cum Dumnezeu a creat Universul, iar ca şi coroana creaţiunii a făcut omul. Geneza 1:26  „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră……….”  Dumnezeu a dorit să-şi reverse dragostea peste fiinţa creată şi să aibă părtăşie cu omul. După tragedia din Eden (Geneza 3), Domnul a iniţiat un plan de salvare a omului din faţa mâniei Sale (Genneza 3:15), prin care Domnul a hotărât  să aducă omul la starea iniţială din Gen 1: 26 prin Naştere din Nou şi s-a revelat în creaţie, natură şi în fiinţa umană în mod progresiv în istorie, prin lucrările Sale, cea mai importantă formă a revelaţiei a fost momentul când Dumnezeu s-a făcut om prin Întruparea Fiului. Ioan 1:14  „Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”. Dar până la  „împlinirea vremii” (Gal 4:4), au trecut milenii de istorie pentru că revelaţia lui Dumnezeu în istorie a avut o dezvoltare continuă. Astfel ne vom ocupa la început de o parte din legămintele divine.

2). LEGĂMINTE DIVINE. Este necesar a aborda și acest subiect pentru că Isus Hristos este persoana în care se adună aceste legăminte divine și El este o împlinire a lor. Cuvintele folosite în Biblie[2] sunt legământ ori alianță, în ebraică berit, iar în greacă  diateche,  în traducerea din LXX, iar cuvântul în Noul Testament cuvântul are înțelesul de testament. Legământ înseamnă în termenii de azi contractul dintre doi parteneri, incluzând și clauzele de rigoare. Mai există în Vechiul Testament și alte cuvinte asociați legământului ca ”aheb, „a iubi”, hesed, „dragoste prin legământ” sau „solidaritate prin legământ”, toba, „bunătate” sau „prietenie”, salom, „pace prin legământ” sau „prosperitate prin legământ”, şi yada’, „a sluji cu credincioşie în conformitate cu legământul”. De asemenea cuvintele sunt asociate cu terminologia tratatelor din timpul acela din Orientul Apropiat. Există ritualuri atunci când se face un legământ, deși nu există informații precise, dar din vestigii ne dăm seama de felul în care au fost făcute. Se sacrifica un animal (oaie, taur, etc), deducând acest lucru din informații scrise și date culese în textele de la Mari,  tăbliţele de la Alalah şi din Vechiul Testament, cartea Exodului. În Orient se găsesc informații despre tratatele hitite a lui Esar-Hadon și legământul aramaic din Sefire. Ca termeni se foloseau termenii de tată – fiu, domn – slujitor(abdu), care indică o relație de prietenie dar și vasalitate dintre domn și slujitor în care regele era suveran, iar vasalul este numit slujitor. Sunt două tipuri de tratate : 1. Un tratat în care părțile sunt egale, iar partenerii sunt ”frați” cu drepturi egale stipulate în legământul respectiv. 2. Un legământ de vasalitatea între un  rege cuceritor și altul mai mic. Aceste tratate aveau un ritual, în care se prezenta calitățile regelui cuceritor și îndatoririle regelui vasal. La încheierea tratatului erau martori zeii, sau elemente ale naturii. Legământul se încheia cu blesteme și binecuvântări. Din când în când tratatul era recitit și reânoit, se punea accent pe blesteme în cazul în care era călcat și ele vizau sfera divină și armata sau familia regelui în cauză. În Vechiul Testament  există exemple de tratate de ambele feluri, prietenie și vasalitate între popoare păgâne, sau poporul evreu și alte popoare. Un exemplu este tratatul dintre David și Hiram (1Împăraţi 5:1) sau legământul de paritate dintre Hattuşil III şi Ramses II, care se încheie cu căsătoria dintre Hattuşil și fica lui Ramses. Un exemplu de tratat este acela dintre poporul evreu și gabaoniți (Iosua 9-10). Termenii flosiți au fost „noi suntem robii voştri” –  (‘abadeka ‘anahnu)”, fapt care indică vasalitate dar și obligația poporului evreu de a da ajutor militar gabaoniților. Evreii cunoșteau bine diferitele forme de tratate sau legăminte din Orientul Apropiat. Vom enumera[3] legămintele dintre Dumnezeu și lumea cu precizarea că aceste legăminte sunt de două feluri. 1. Legăminte condiționate, care au în componență cuvântul dacă, în care omul este responsabil și sufere consecințele de rigoare dacă nu îl respectă. 2. Legăminte necondiționate în care Dumnezeu își duce la îndeplinire voia Sa hotărâtoare indiferent de voința omului. Există opt legăminte istorice majore în care majoritatea sunt date sub formă de promisiune. Dintre legămintele istorice[4] Din cele opt legăminte istorice, doar cel Edenic si cel mozaic au fost legăminte condiţionate. Ne vom concentra asupra Legământului din Eden, Legământul făcut de Domnul cu Avram, Legământul cu David  și asupra Noului Legământ, iar pe celelalte le vom enumera doar, ele fiind : Legământul cu Adam – după cădere (Gen. 3:16-19),  Legământul cu Noe, după potop (Gen. 9:1-18), Legământul mozaic (Exod 20:1 – 31:18), Legământul Palestinian (Deut. 30:1-10), Legământul cu David (2 Sam. 7:4-16; 1 Cr. 17:3-15). Deși făcute în mod separat ele de fapt se împletesc în mod armonios în cadrul planului lui Dumnezeu, în care prin legămintele condiționate s-a arătat neputința omului de a le respecta, iar prin legămintele necondiționate ne este prezentată voia hotărâtoare a lui Dumnezeu pe care o duce la îndeplinire, indiferent de circumstanțe.

a). Legământul Edenic (Gen. 1:26-31; 2:16-17), a fost primul legământ pe care Dumnezeu îl face cu omul, este un legământ condiționat, în care ascultarea sau neascultarea însemna viață și binecuvântarea sau  blestem și moarte fizică și spirituală. Adam și Eva falimentează și aruncă întreaga rasă umană în blestem și moarte și este necesară reabilitarea omului prin  pocăință și Nașterea din Nou.

b). Legământul cu Avraam (Gen. 12:1-4; …. 17:1-8), este o promisiune divină, irevocabilă, o revelație a lui Dumnezeu în istorie, prin alegerea unui om, a unui popor, care îl va aduce pe scena istoriei pe Mesia. Semnul legământului a fost tăierea împrejur (Gen.17:9-14), iar conținutul se împarte în trei legăminte. 1. Pentru Avraam în care se promite o mulțime de urmași (Gen. 17:16), va fi binecuvântat (Gen. 13:14-15,…… Ioan 8:56), numele lui va fi vestit  (Gen. 12:2), iar Avaram va fi o binecuvântare pentru alții. 2. Pentru neamul lui Avraam care anunță formarea unui popor deosebit și diferit de popoarele lumii  (Gen. 12:2), format din cele douăsprezece seminţii a lui Iacov, și îi promite o țară urmașilor săi (Gen. 12:7, …. 17:7-8).  3. Pentru toate toate familiile pământului în care Dumnezeu îl anunță că Israel va fi o binecuvântare pentru toate neamurile de pe pământ (Gen. 12:3) din care se va naște Mesia Mântuitorul lumii întregi. De asemenea Dumnezeu va binecuvânta pe cei care arată bunăvoință față de Israel și va pedepsi pe acea care urmăresc distrugerea poporului evreu (Gen. 12:3). Legămintele au ca suport suveranitatea și atotputernicia divină  (Gen. 15:13-15).

c). Legământul cu David. (2 Sam. 7:4-16; 1 Cr. 17:3-15), este un legământ necondiționat prin care Dumnezeu promite lui David un împărat cu o domnie, un tron și o împărăție veșnică. Legământul va fi împlinit prin nașterea lui Hristos (Fapte 2:30). În ciuda a ceea  ce s-a întâmplat cu poporul evreu, întotdeauna a existat o rămășiță prin care Dumnezeu și-a dus planul mai departe (Ier. 33:20-21), deși domnia lui David a fost oprită în mod temporara pentru că poporul evreu trebuia să fie disciplinat, Dumnezeu  își duce planul la îndeplinire. (Luca 1:32-33).„El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt; si Domnul Dumnezeu ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparatii peste casa lui Iacov in veci si Imparatia Lui nu va avea sfarsit”  (Ezec. 34:23-24).„Voi pune peste ele un singur pastor, care le va paste, si anume pe Robul Meu David; El le va paste, El va fi pastorul lor. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor si Robul Meu, David, va fi voievod in mijlocul lor” . Împărăția Cerurilor a fost inaugurată, este în desfășurare,  deja- dar nu încă,  și va avea o finalitate în viitor

3). CARTEA EVREI[5]. Autorul este apostolul Pavel dovedită prin referințe interne, ”în lanțuri” (Evrei 10:34), Scrisoarea este scrisă în Italia (Evrei 13:24), iar stilul de scriere este paulin. Ea a fost scrisă înainte de căderea și distrugerea Ierusalimului de către Titus a în anul 70 d Cr. De  asemenea și Petru îl identifică pe Pavel ca și autor. (2 Pet 3:15,16) Destinatarii cărţii [6] sun poporul evreu (Evrei 1:1), pentru că atât iudeii cât mai ales creştinii evrei erau în pericol să cadă în iudaism privind slujbele religioase, şi ceremoniile din Templu, care intrau în contrast izbitor cu închinarea simplă a creştinilor în Duhul, iar ca loc de închinare  erau folosite case și sinagogi. Redactarea cărţii este înainte de anul 70 d. Cr, prin faptul că epistola nu face nici o referire la aşa ceva. Ea este citată de Clemenţiu din Roma de mai multe ori, iar tradiţia afirmă faptul că apostolul Pavel a murit ca martir sub cezarul Nero sau Domiţian. Autenticitatea cărţii este confirmată de Clemenţiu din Roma, Clemenţiu din Alexandria, plus dovezile interne.  Tema cărţii[7] se axează pe cuvântul  „mai bun”, şi apar îndemnuri de tipul „haideți, și haideți să” şi „perfect”. Evreii l-au respins pe Hristos când l-au răstignit şi la Rusalii, dar au fost şi evrei care au crezut în Isus Hristos şi au format comunităţi în jurul Templului, a sinagogilor şi în case particulare, religie numită „ calea cea nouă” (Fapte 19:9). Creştinii[8] au suportat atacuri dure  atât din partea iudeilor cât şi a romanilor. Epistola ne prezintă superioritatea lui Isus Hristos, care este mai bun ca îngerii, Moise, Iosua, Aron, iar Noul Legământ este superior Legământului Mozaic. De asemenea epistola ne prezintă pe Dumnezeu – om, aspect refuzat de majoritatea evreilor. Biblia[9] ne prezintă pe Hristos care are trei slujbe ca Împărat, Profet și Mare Preot. Cartea Evrei ne prezintă în special pe Hristos ca Mare Preot. Ea este denumită și a cincea Evanghelie, prin care arată lucrarea lui Hristos sus în cer, iar cele patru evanghelii ne arată lucrarea lui Hristos pe pământ.  Cartea evrei prezintă superioritatea credinţei creştine. Scopul cărţii este dublu, pe de o parte are un aspect didactic în care Pavel aduce argumente că Isus Hristos a fost Mesia, iar practic creştinii au rămas copii în credinţă iar apostolul Pavel doreşte maturizarea lor. El arată aspectele negative ca cei care sunt pasivi faţă de mântuire,  împietrirea inimi, decădere spirituală, păcatul cu voia, o viaţă fără sfinţire, dar apar şi aspecte pozitive ca Legământul cel Nou, ca aspectul moştenirii, nădejdea credinciosului, slujba, Jertfa de pe Cruce, mântuirea, judecata și răscumpărarea. Hristos este prezentat ca şi „Moștenitor, Creator, Oglindirea Slavei Lui, Susținător al tuturor lucrurilor, Cel care ne curățește păcatele, Regele, Născut din Tatăl, Unsul lui Dumnezeu, Domnul veșniciei”. Cuvântul utilizat pentru credinţă este „ hypostasis” ce înseamnă a avea o încredere neclintită, în contrast cu cuvântul ipoteză sau teorie. De asemenea „ Puternică încredinţare” este un cuvânt grecesc ελεγψηος” care are sens juridic. La fel cuvântul ”aionas”  înseamnă lume, vremuri, cu referinţă la Cuvântul lui Dumnezeu care a vorbit (energie) şi a creat materia, care la rândul ei se poate transforma înapoi în energie. Se face referire la eroii credinţei începând cu neprihănitul  Abel, care indică faptul că fără vărsare de sânge nu există iertare. Enoh umblă cu Dumnezeu prin credinţă, Avram dă dovadă de ascultare, Sara reprezintă tăria credinţei, Isac este gata pentru sacrificiu şi îl prefigurează pe Hristos (Tatăl aduce ca şi jertfă pe Fiul), Iacob prezintă viitorul credinţei pe când Iosiv este o împlinire a ei. Viaţa lui Moise  ne arată sacrificiile credinţei, Iosua ne prezintă o „nebunie” a credinţei, fiind vorba de zidurile Ierihonului, Rahav  ne arată locuri neaşteptate în care poate să existe credinţă, şi lista eroilor credinţei continuă. Dacă privim în capitolul 11 : 33-40 avem exemple de credincioşi care unii sunt aparent biruitori , alţii înfrânţi dar pe care Dumnezeu îi priveşte la fel. În Vechiul Testament credinţa era legată de ascultare, indica o posesie a omului, o calitate. Cuvântul folosit este ” שצשמת – aman” care înseamnă statornicie iar în Noul Testament cuvântul utilizat este ” πιστις, πιστιος – pistis” şi înseamnă a admite o realitate, existenţa ei şi faptul că te încrezi în ea. Credinţa este un lucru esenţial pentru că Evrei11:6 „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui Dumnezeu!.”  Credinciosul abandonează  forţele proprii, iar credincioşia este un atribut al lui Dumnezeu de care nu se dezminte 1 Ioan 1:9  Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Ea este demonstrată pe paginile Bibliei şi vedem realizarea ei în Istoria Mântuirii. Schiţa cărţii [10] ne indică câteva aspecte importante ca : Hristos este mai bun decât rânduiala Vechiului Testament, Hristos este superior îngerilor Hristos este superior profeţilor, se arată pericolul neglijenţei, pericolul îndoielii, pericolul dispreţuirii, Hristos aduce beneficii şi îndatoriri mai bune, pericolul negării, Hristos este Marele nostru Preot după rânduiala lui Melhisedec, ni se prezintă umanitatea lui Hristos, Înălţarea lui Hristos, mai presus decât îngerii, Hristos este superior lui Moise, Hristos este superior lui Iosua, Hristos este superior preoţiei levitice, Hristos este Preotul perfect, Hristos este veşnic şi Mare Preot, Hristos, Marele nostru Preot care slujeşte  într­un cort mai bun, printr­un legământ mai bun, bazat pe promisiuni mai bune, Noul legământ este mai bun decât  Vechiul Legământ, Noul Sanctuar  este mai bun decât cel vechi, avem o Jertfă mai bună, există încurajare, credinţa, speranţa, dragostea, viaţa secretă a credincioşilor, viaţa socială a credincioşilor și viaţa spirituală a credincioşilor. Versete cheie[11] sunt  mai multe : Evrei 1:1  „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, 2  la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile”. Evrei 11:1  „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”, care de fapt este cea mai bună definiţie a credinţei.  Evrei 4.14-16: „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.” Evrei 12.1-2: „Și noi, dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Legături. Autorul cărţii Evrei care ca şi ţintă trei grupuri distincte şi anume credincioşi în Hristos, credincioşi doar la nivel intelectual şi necredincioşi  care l-a început au acceptat creştinismul, dar mai târziu resping învăţătura creştină.  În Noul Testament cartea Evrei pune accentul pe Vechiul Testament, care are ca şi bază preoţia leviţilor. Pavel compară insuficienţa sistemului de jertfe din Vechiul Testament, care se finalizează şi ajunge la desăvârşire în Hristos. În Noul Legământ Hristos s-a jertfit o singură dată Evrei 10:10  „Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna”. Lucrarea lui Hristos[12] este prezentată pe fundalul slăbiciunii ritualurilor aronice, în contrast cu superioritatea Jertfei lui Isus Hristos care implică finalitatea Jertfei lui Hristos (Evrei 7:27; 9:12, 28; 10:10), caracterul personal al jertfei, Isus s-a jertfit pe sine însuşi (Evrei 9:14), caracterul spiritual al jertfei (Evrei 9:14) şi caracterul permanent prin care s-a realizat o mântuire veşnică (Evrei 9:12). Ca şi momentul cel mai important este aspectul soteorologic în care se afirmă faptul că” Isus Cristos S-a jertfit pe Sine „prin Duhul cel veşnic” acțiune făcută în mod deliberat, care contrastează puternic cu jertfele aduse înainte care era  victime, şi se aduceau tot în contul Jertfei lui Isus Hristos. Ca şi aplicaţie practică trebuie să ne apropiem cu încredere de Dumnezeu pe baza lucrării Marelui Preot care este Hristos. Un alt aspect este credinţa în are un aspect dinamic. În Evrei 11 autorul descrie calităţile active ale credinţei. Este o abordare practică nu una mistică. Pavel se foloseşte de Psalmul 8 pentru a arăta că prin faptul că Isus Hristos s-a umilit, ia adus pe mulţi în slavă (Evrei 2:5-10). Mântuirea este înţeleasă ca o eliberare de sub jugul Satanei, (Evrei 2:14-15), iar credinciosul intră în Odina lui Dumnezeu şi primeşte o moştenire (3:1-4:13). „Procesul de mântuire este descris ca sfinţire (hagiasmos, Evrei 12:14; cf. 2:11; 10:10, 29- 13:12) şi perfecţiune (teleiosis, Evrei 7:11; cf. 11:40; 12:23)”. Aplicaţia practică constă într-o doctrină bogată, care dă exemple de încurajare pentru credincioşi, cine au rămas ferm în credinţa lui în circumstanţe potrivnice (Evrei 11). Există şi avertizări cu privire la diferite pericole, ca necredinţa, (Evrei 3.7-4.13), neglijarea (Evrei 2.1-4), imaturitate spirituală (Evrei 5.11-6.20), pericolul eşecului în perseverenţă (Evrei 10.26-29), şi pericolul de a refuza pe Dumnezeu (Evrei 12.25-29).  În cartea Evrei se găseşte portretul Domnului Isus Hristos (Evrei 12.2).

4). HRISTOS[13] – cristologie – despre Isus Cristos. Pentru a înţelege la modul parţial Persoana Fiului ne vom folosi tot de o mărturisire de credinţă scrisă într-un mod comprimat. Astfel Isus Hristos este prezentat de Biblie ca o Persoană din Trinitate (Ioan1:1). În Evanghelia după Matei 28:19, ne  este înfăţişat ca Fiul care vine din eternitate, egal în esenţă cu Dumnezeu şi cu Duhul Sfânt. Prin naşterea din fecioară Fiul s-a întrupat şi a devenit om ca şi noi (Mat. 1:18-25; Luca 1:26-38). Fiul şi-a păstrat cele două naturi disctinte de Om şi Dumnezeu (Coloseni 2:9; 1 Tim 2:5). Aceste două naturi sunt unite într-o singură persoană (Rom. 1:3-4; Fil. 2:6-8). El a fost ispiti de Satan ca şi noi, dar nu a păcătuit Evrei 4:15  „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat”. Isus Hristos de bună voie a renunţat la folosirea parţială şi independentă a atributelor divine, dar şi-a păstrat personalitatea (Fil. 2:6-8).  El s-a supus voinţei lui Dumnezeu (Ioan 10:18) şi în unele cazuri Duhului Sfânt (Matei 4:1). Dezbrăcare de Sine a Fiului a fost voluntară, ca ulterior Dumnezeu  la înălţat şi mai mult (Fil. 2:9-10).  Întruparea era necesară în procesul de mântuire a omului pentru că în postură divină Isus Hristos nu putea să moară, iar ca să moară a trebuit să devină Om, dar fără să renunţe la divinitatea Sa. Ambele naturi au fost necesare, pentru că moartea unui om simplu nu avea nici o valoare soteorologică, iar ca Dumnezeu Jertfa Sa a avut un caracter universal şi infinit. Deci Hristos trebuia să fie şi Om şi Dumnezeu sub aspect mântuitor. Isus Hristos a murit pentru păcatele omului (1Ioan 1:1-2). Moartea lui a fost ceva real şi a avut un caracter de ispăşire a păcatelor (Ioan 19:30). De asemenea Moartea lui Isus Hristos a fost în planul veşnic a lui Dumnezeu şi nu se poate cântări (Fapte 2:23). Astfel moartea lui Isus Hristos „este : răscumpărătoare (Matei 20:28), ispăşitoare (1 Ioan 2:22),  de împăcare (2 Cor. 5:18)  si înlocuitoare (Is. 53:6)”.  Isus Hristos a fost înviat în trup după trei zile şi a fost o lucrare a Trinităţii (Fapte 2:24; 1 Pet 3:18; Ioan 2:19). Astfel Isus Hristos  a fost înviat  (Luca 24:39), şi a validat sacrificiul pentru păcat şi este o nădejde a credincioşilor. Învierea înseamnă cea dintâi roadă a învierii credincioşilor (1 Cor.15:23), dă valoare credinţei, mântuirii şi predicării Evangheliei (1 Cor. 15:14-17). Întruparea Moartea şi Învierea lui Isus Hristos sunt stâlpii de bază ai creştinismului. Isus Hristos s-a înălţat la cer (Fapte 1:9-11),  unde stă la dreapta Tatălui într-o poziţie de autoritate şi putere, iar în calitate de Mare Preot, este Avocat, şi Mijlocitor (Evrei 7:25; 4:15). El urmează să revină pentru aşi lua Biserica Sa (1 Tes. 4:16), apoi în calitatea de judecător Matei 25:31-33 (parousia,), şi în final pentru a stabili Împărăţia cerurilor (Apoc. 19:11). Isus Hristos este Dragoste iar  dragostea lui Isus Cristos  ne învaţă jertfa de Sine.  Dragostea este motivul cel mai înalt din univers pentru acţiunea Fiului şi implicit pentru acţiunile noastre. Rezultatul real al dragostei  este salvarea vieţii altora sub aspect spiritual (Ioan 17 : 24). Pilda fiului risipitor, pilda cu  oaia pierdută sau cu leul pierdut exprimă infinitatea dragostei divine. Cel mai elocvent verset este  Ioan 3 :16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” şi este o aplicaţie a dragostei divine.  Isus Cristos şi-a arătat dragostea pe tot parcursul vieţii, chiar şi pe Cruce, s-a rugat pentru cei care îl răstigneau. Luca 23:34 Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”……….”. De remarcat faptul că există un paradox care trece dincolo de înţelegerea noastră. Din dragoste Isus Hristos a venit pe pământ, oamenii l-au omorât, ca prin El, ei, tot oamenii  care cred să aibă viaţă veşnică.

5). NOUL LEGĂMÂNT[14]. Iudaismul şi creştinismul au  cel puţin şase deosebiri esenţiale. 1. În iudaism se concepe un Dumnezeu unic, la modul absolut, pe când în creştinism se afirmă existenţa a trei persoane diferite divine care sunt Dumnezeu şi anume : Dumnezeu Tată, Fiul şi Duhul Sfânt, chiar dacă „Fiul a purces din Tatăl” iar Tatăl şi Fiul au pus în desfăşurare şi acţiune pe Duhul Sfânt (cf. creştinismului occidental). 2. Dumnezeu nu poate îmbrăca sau să fie vizualizat în formă umană, dar creştinismul crede că  Fiul care face parte din Trinitate s-a întrupat în persoana lui Isus. 3. deşi în iudaism există conceptul de păcat originar provenit de la Adam, mulţi evrei cred că omul se poate mântuii singur. În creştinism mântuirea se obţine doar prin Mesia care este şi divin şi uman. 4. În viziunea evreilor mesia este perceput ca şi un om politic, care descinde din casa lui David, va restaura monarhia, ca reclădii cel de al – III -lea Templu şi va aduce pe toţi evreii în ţara sfântă, dar creştinii îl percep pe Isus ca fiul Mariei, urmaş al lui David pe deplin om şi Dumnezeu în acelaşi timp, care a realizat prin Jertfa de la Calvar mântuirea lumii întregi. 5. Legământul poporului Israel cu Dumnezeu, aşa cum este înregistrat în Biblie are o valabilitate vecinică, iar prin respectarea poruncilor fiecare evreu poate fi mântuit în mod personal, dar în creştinism se crede în Noul Legământ făcut între Dumnezeu şi toţi oamenii realizat prin persoana lui Isus Hristos care este iniţiatorul Noului Legământ primesc mântuirea. 6. În Noul Legământ creştinii consideră faptul că sunt fiii spirituali ai lui Avram, dar evreii consideră că numai ei sunt descendenţi fizici şi spirituali a marelui patriarh. Aceste polemicii de pe poziţii aşa de diferite au fost şi sunt frecvente în istorie, iar iudeii consideră creştinismul o religie falsă. Dar au existat şi evrei convertiţi aşa cum există şi astăzi deşi minoritari. Lupta ideologică s-a dus la cele mai înalte niveluri în lucrări de apologetică şi teologie, dar ea reflectă şi stare religiei poporului. Misionarii creştini au evanghelizat în rândul evreilor într-un mod moderat, dar au existat şi forme violente sau creştinări forţate. În Evul Mediu existau controversele publice cu reprezentanţii celor două religii „la Paris (1240), Barcelona (1263) şi Tortosa (1413-1414)”, dar de cele mai multe ori ele aveau şi un substrat politic. Deşii iudaismul şi creştinismul s-au înfruntat reciproc, creştinismul timpuriu a împrumutat practici iudaice cum ar fi rugăciune şi botezul, dar fiind influenţat şi de păgânismul grec. În Evul Mediu evreii „au transmis Europei creştine filozofia neoaristotelică în versiunea sa arabă”, iar mulţi creştini au folosit opera lui Maimonide inclusiv Toma d’Aquino. Creştinismul a influenţat  iudaismul prin practici religioase, în teologie în domeniul mistic şi altele. Epoca modernă cunoaşte o influenţă reciprocă mult mai mare de ambele părţi. Evreii au privit creştinismul pe ceva care şi-a însuşit în mod abuziv drepturi pe care nu le avea, iar credinţa creştină în care exista conceptul de Trinitate este privită ca o idolatrie. Au existat totuşi evrei care au considerat Trinitatea superioară idolatriei politeiste. Printre aceştia erudiţi ca Iuda, Halevi şi Maimonide au apreciat extinderea creştinismului şi chiar a islamului. Alte persoane percep acest lucru ca o modalitate ca neamurile să se închine lui Dumnezeu (Franz Rosenzweig). Recent mulţi creştini au înţeles că prin antisemitism au contribuit la Holocaustul evreilor (Şoa), iar Biserica Catolică a condamnat public antisemitismul, dar o parte dintre catolici şi neoprotestanţi liberali încearcă rar să convertească evrei la credinţa creştină, şi de pe poziţie opusă protestanţii evanghelici continuă eforturile de convertire a evreilor, “Evreii pentru Isus”, făcând parte din această campanie. Evanghelicii au susţinut în general Statul Israel în baza credinţei mesianice şi escatologice, dar catolicii şi  catolicii şi protestanţii liberali au fost mai rezervaţi. Biserica Ortodoxă răsăriteană a îngheţat în vechile tipare şi a păstrat prejudecăţile împotriva evreilor. Noul Legământ este o împlinire[15] a Legămintelor divine în Cristos, la modul complet în ceea ce privește funcția de  Mesia Unsul, Împărat și Mare Preot, dar cu o împlinire parțială care așteaptă împlinirea (Ier. 31:31-33) și este un Legământ necondiționat. Noul Legământ a fost făcut cu ”casa lui Israel si cu casa lui Iuda” (Ier. 31:31), și se poate numi așa doar dacă se compară cu Legământul mozaic (Ier. 31:32). În Noul Legământ Dumnezeu promite că Ier. 33:33 „Voi pune Legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor: si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau, zicand: „Cunoaste pe Domnul!” Ci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare, zice Domnul; caci le voi ierta nelegiuirea si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatul lor” , fapt  care încă nu s-a realizat fiindcă încă se face evanghelizare și misiune. Există mai multe interpretări cu referire la împlinire prin Biserică, alți susțin că este legat de convertirea poporului Israel. Oricum el conține două interpretări majore.

a).Pentru Biserica – Dumnezeu se angajează sa-i mântuiască, sa-i păstreze si sa-i prezinte in slava desăvarșiti pe toti cei care au crezut in Fiul Sau, Isus Christos: „Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Christos” (Fil. 1:6)”. Unul dintre atributele divine este Imuabilitatea, un Dumnezeu care nu se schimbă şi care îşi duce la îndeplinire planurile prin voia Sa hotărâtoare indiferent de voinţa oamenilor

b). Pentru Israel – in virtutea „alegerii”, Dumnezeu va mântui Israelul: „Ii voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit si-i voi curati; ei vor fi poporul Meu si Eu voi fi Dumnezeul lor” (Ezec. 37:23). „Fratilor, pentru ca sa nu va socotiti singuri intelepti, nu vreau sa nu stiti taina aceasta: o parte din Israel a cazut intr-o impietrire, care va tinea pana va intra numarul deplin al Neamurilor. Si atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: „Izbavitorul va veni din Sion si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi lagamantul, pe care-l voi face cu ei, cand le voi sterge pacatele.  In ce priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi, si aceasta este spre binele vostru, dar in ce priveste alegerea, sunt iubiti, din pricina parintilor lor. Caci lui Dumnezeu nu-i pare rau de darurile si de chemarea facuta” (Rom. 11:25-29)”. Tot ce promite Dumnezeu se împlinește fiindcă este Atotputernic și își duce planul la îndeplinire pentru salvarea omului. !” (Rom. 11:32-36). „Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toti. O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui! Si in adevar, „cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine i-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?” Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin”

6). Legământul cel Nou, defineşte[16] relaţia omului cu Dumnezeu, dar legământul nu îşi are originea în fiinţa umană ci în Dumnezeu şi de fapt descrie relaţie dintre El şi om şi o aflăm în natură Trinitară al lui Dumnezeu. O viaţă bazată pe un Legământ divin decurge din natura Trinitară a lui Dumnezeu, care a extins „în exterior”, creaturi care să fie model şi analogie pentru a înţelege măcar în parte aspectul relaţiei dintre Persoanele Trinităţii (Michael Horton). Noi suntem fiinţe create  după Chipul şi asemănarea lui  Dumnezeu, şi prin ceea ce reprezintă Legămintele divine avem posibilitate de a înţelege relaţia pe care o avem cu Hristos ca şi Mântuitor. Scopul legămintelor divine este o cunoaştere şi  amplificare a dragostei pe care o avem pentru Dumnezeu. Din perspectiva[17] cerului termenul  „a apărea, a veni”, se pune întrebarea de unde a venit Hristos. Pentru oameni Evanghelia începe cu Hristos a venit, şi se termină cu plecare lui Isus Hristos în cer. Perspectiva cerului este invers în sensul că planul lui Dumnezeu începe cu plecare Fiului şi după ce şi-a săvârşit lucrarea se reîntoarce înapoi, revenirea Fiului în slava pe care o lăsase la Întrupare.  Noul Legământ[18] a cunoscut un interes semnificativ în ultimii 600 de ani î, Cr, iar secta de la Qumran este considerată o comunitate a legământului. “În NT cuvântul „legământ” (diatheke, traducerea gr. a termenului berit-în ebraică) este folosit în asociere strânsă cu *Cina Domnului (cf. Marcu 14:22-25; 1 Corinteni 11:23-25). La instituirea Sfintei împărtăşanii Isus Se referă la trupul Său ca fiind pâinea, iar sângele Său fiind vinul”. Mielul pascal a devenit un simbol al legământului la poporul evreu dar cu altă interpretare la creştini. Se observă rolul important al sângelui în Vechiul Testament, dar şi mai mult în Noul Testament unde Isus Hristos urma să fie Mielul de Jertfă. Evrei 9:13  “Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, 14  cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu”! Pavel[19] a interpretat aşa cum se cuvine Jertfa de pe Calvar, care a luat asupra lui blestemul legii şi a răscumpărat umanitatea (Galateni 3:13). După jertfa de pe Cruce blestemul din Legământul de la Sinai este îndepărtat prin Sângele lui Isus Hristos. Astfel Isus devine Rege peste Împărăţia Cerurilor pe linia lui David cu o domnie veşnică. Atunci când se examinează scrierile prorocilor într-o descriere mai largă se caută elementele legământului, blestemele şi binecuvântările în corelaţie cu prevederile legământului dacă erau călcate sau nu.  Judecata poporului se face în cadrul prevederilor Legământului Mozaic de la Sinai. Acest lucru îl găsim în scrierile profetice ca Amos, Osea, Isaia, Ieremia. Judecata legământului este o sursă veche la darea Legii din Numeri şi Deutronom 32, începând cu profeţii vechi iar mai târziu (Isaia 1:2-3, 10-20; Ieremia 2:4-13; Mica 6:1-8), iar la judecată poporul evreu este judecat pentru idolatrie, adică interdicţia de a se închina altui dumnezeu. Aici se observă atât la poporul evreu cât şi la vechile tratate hitite legătura dinte forma tratatelor şi forma legământului între care există o legătură strânsă. În gândirea poporului evreu legământul avea un loc prioritar (Theology of the Old Testament, Eichrodt), dar existau şi alte moduri în care evreii în mod spiritual aveau relaţie cu Dumnezeu. Legământul şi prevederile sale lăsa libertatea poporului sau a individului de a călca legământul, o posibilitate a păcatului, dar cu consecinţele de rigoare, care s-au şi întâmplat de fapt fiindcă a urmat judecata şi pedeapsa. Dar mai exista şi promisiunea şi aşteptarea tot în cadrul legământului, iar în legământul Davidic era aşteptat un Rege care urma să fie Mesia, fiul lui David care să aibă o domnie veşnică. Acest lucru este foarte important în Noul Legământ, pentru că se face legătura dintre Vechiul Testament şi Noul Testament, în care prin Isus Hristos, Unsul Mesia, Regele, Marele Preot este o împlinire a Vechiului Legământ dar şi o speranţă şi aşteptare la a doua venire a lui Isus Hristos “parousia”, care este o aşteptare escatologică. Isus Hristos este acela prin care se împlineşte Noul Legământ. Evrei 10:7  Atunci am zis: Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Apocalipsa 5:1)  „Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi”. Apocalipsa 5:5  „Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei”. Am menţionat aceste versete care se referă în mod foarte clar la Isus Hristos şi a fost gata să răspundă cu formula Iată-mă. Pentru a înţelege ne vom folosi de cartea Evrei care ne spune ce face Domnul Isus[20] sus în cer. Cartea Evrei vorbeşte în special de Noul Legământ. Dacă ne uităm în capitolele opt şi nouă vom observa câteva aspecte. Isus Hristos a primit o slujbă mai înaltă, El este mijlocitorul unui legământ mai bun care are ca şi temelie promisiuni mai bune. Isus Hristos are întâietate Apocalipsa 1:11  „care zicea: „Eu Sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. ……..” .  Slujba lui Aron şi a urmaşilor lui era doar o umbră a lucrurilor viitoare, dar adevăratul cort este în cer unde locuieşte Hristos şi ne garantează mântuirea. Noul legământ  pe de o pare vine în contras cu Vechiul Legământ dar este şi o împlinire a lui fiindcă Jertfa lui Hristos este mai bună. El este Mere Preot şi slujeşte în cortul ceresc pentru noi, pentru că şi-a dat sângele pentru păcatele noastre. Creştinii suntem parte a acestui legământ, dar Dumnezeu  nu şi-a dus încă la îndeplinire planul cu poporul ales, iar acele făgăduinţe mai bune,  se vor împlini prin poporul evreu. Poporul Israel încă nu s-a întors în ţara lui (Ieremia 31:8), iar prorocul face referire la un alt legământ diferit de cel pe care l-a făcut la Sinai. (Ieremia 31:31)  „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou”. Autorul face diferenţa dintre cele două legăminte în care Dumnezeu face precizarea faptului că avea drept de soţ asupra lor, iar în legământul dintâi „“Le-am dat legea scrisă pe table de piatră rece – şi nu au putut s-o împlinească,” în contrast cu Legământul cel Nou în care „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.” (Ieremia 31:31-33). Dacă ne uităm în secolul XXI  nu se poate afirma că există o întoarcere în masă a poporului evreu la Hristos, primul legământ era imperfect prin faptul că se desfăşura în timp şi era prevăzut înlocuirea lui cu un legământ etern. (Evrei 9:23)  „Dar, deoarece chipurile lucrurilor care Sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea”. Mustrare nu se referă la Vechiul legământ, ci la faptul că oamenii nu au avut capacitatea spirituală de a-l respecta. Domnul reaminteşte faptul că a scos evreii din robia egipteană, dar nu au respectat legământul de vasalitate făcut între Dumnezeu şi poporul evreu la Sinai şi a urmat pedeapsa (Romani 1:31-32). Domnul reaminteşte poporului evreu faptul vă va scrie legea în inimile oamenilor, astfel ca oamenii să aibă capacitatea să-l ducă la îndeplinire, iar Dumnezeu va avea un popor a Lui. 1 Petru 1:13  „De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos”. Acest aspect vizează  viitorul, fiindcă încă se face evanghelizare şi misiune, iar domnul promite o iertare deplină a păcatelor, o promisiune a îndurării. Sunt[21] doi reprezentanţi ai omenirii ( Romani 5:12-21) în care se compară doi oameni, Adam şi Hristos şi impactul acestora asupra oamenilor unul a făcut ca umanitatea să cadă în păcat şi moarte fizică şi spirituală   prin neascultare iar Hristo denumit şi aş doilea Adam, Isus Hristos „a murit faţă de păcat, fără păcat şi pentru păcat” astfel primul Adam a fost o uşă către moarte, iar al doilea Adam a devenit uşa către viaţă, o poartă a vieţii. Creştinii nu sunt incluşi în legământul mozaic ci în Noul Legământ[22] care este făcut prin Domnul Isus Hristos care este mântuitorul nostru. Pavel recunoaşte faptul că legea mozaică nu avea posibilitatea să producă un lucru bun în om. (Romani 7:18)  „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac”. Acest lucru este valabil şi în creştinism la fiecare creştin în parte şi la biserică. Doar înnoirea prin Duhul Sfânt oferă această posibilitate. Credinciosul trebuie să renunţe la „regimul cu lapte” şi să se hărănească cu bucate tari. Locul Prea Sfânt din cer este superior sanctuarului pământesc, deci şi creştinul trebuie să aspire spre o relaţie mai înaltă cu Domnul. De fapt asistăm la sfârşitul legii ceremoniale Evrei 7:17  „Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. Capitolul 9 este cel mai semnificativ şi ne arată slujba preotului pe pământ şi a lui Hristos în cer. Aici există aspectul închinării în faţa lui Dumnezeu a preoţilor pe pământ, şi a fost prezentat Cortul închinării. Preoţii intră  în toată vremea, mereu necontenit în partea dintâi a Cortului o dat pe an Marele Preot intră în Sfânta Sfintelor, pentru faptul că latreia nu era încheiată. În contrast Hristos a intrat o singură dată în Locul prea Sfânt. Aici se face referire la o închinare adevărată, nu la un ritual creştin în cadrul serviciilor divine. Isus Hristos este vrednic de închinarea noastră , care va implica şi slujire. Matei 4:10  „. …„Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Un ritual nu ne va aduce niciodată în prezenţa lui Dumnezeu, iar adevărata închinare implică şi slujire. Când Marele preot de Ziua ispăşirii  la sărbătoarea Yom Kippur intră în Sfânta Sfintelor, pentru a mijloci pentru popor aducând o jertfă de sânge, care trebuia reluată peste un an.  Tradiţia afirmă că Marele preot era legat de picioare în cazul în care jertfa nu va fi primită. Aici există şi un tipar al  rugăciunilor de mijlocire în creştinism în sensul că Marele Preot aducea Jertfă prima dată pentru el şi abia apoi pentru popor, iar creştinul trebuie să se roage pentru el prima dată şi apoi pentru alţi. Dacă[23] se ia ca şi referinţă textul din 1 Ioan 5 –  2:2, păcatul trebuie mărturisit altfel nu există iertare. Nu poţi pretinde că ai părtăşie cu Dumnezeu dacă trăieşti în păcate  dosite şi nemărturisite. Pavel pune accent pe cuvântul astăzi, care este un imperativ Evrei 3:15  câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” Marele Preot[24] Isus Hristos a intra în Sfânta Sfintelor în prezenţa lui Dumnezeu şi El este acolo în timpul când noi suntem în lume. El va venii pe nori atunci când îşi va lua Biserica sus în cer. Isus Hristos trebuie să fie prezent în inimile noastre. Superioritate Lui Isus Hristos ca Mare Preot este evidentă, iar noi deşi avem un anume ritual în biserică închinarea adevărată se face în duh şi adevăr. (Ioan 4:23)  „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl”.  Isus Hristos este cale prin care  credinciosul poate să aibă părtăşie cu Dumnezeu. Azi noi avem dreptul de a ne închina lui Isus Hristos cel Înviat. Închinarea în Cort era un model care ne spunea că încă nu era deschisă calea pentru ca omul să ajungă direct în prezenţa lui Dumnezeu. Isus Hristos este uşa,  Duhul Sfânt este acela care ne învaţă cum să ajungem în prezenţa lui Dumnezeu. Efeseni 2:18  „Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh”. În Vechiul Testament posibilitatea de a ajunge în prezenţa lui Dumnezeu era blocată de trei intrări. Poporul ajungea doar la intrarea Cortului şi acolo se aducea jertfa conform ritualului de jertfă din Legea mozaică. În locul Sfânt intrau doar preoţii, iar în Sfânta Sfintelor, intra doar Marele Preot odată pe an, aceste lucruri fiindcă date doar pentru un anumit timp, fiind un aranjament trecător şi provizoriu. Astăzi Isus Hristos ne poate aduce în prezenţa lui Dumnezeu „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Astfel locul de închinare la Cort era făcut de mâini omeneşti, a fost o umbră a lucrurilor care armau să vină, poporul nu avea acces acolo, de multe ori era ineficient pentru schimbarea inimi omului (Warren Wiersbe). Din păcate mulţi aşa zişi credincioşi se joacă de biserica,  sunt activi în formaţii muzicale, predau la şcoala duminicală, au o mulţime de activităţi şi doar îşi închipuie că îl slujesc pe Dumnezeu dar cu inima sunt departe de El. Matei 12:7  „Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe” n-aţi fi osîndit pe nişte nevinovaţi”.  Aici  este o problemă de prioritate între omul de  afară şi ce anume este în inima omului. Închinarea nu trebuie să aibă un aspect superficial (1 Corinteni 8:8)  „Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu perdem nimic dacă nu mâncăm”. Isus Hristos este un Mare Preot al „ bunurilor viitoare”, iar Sanctuarul din cer nu este făcut de mâinile oamenilor, iar persoanele care nu au o relaţie cu Isus Hristos neavând capacitatea de a comunica cu Creatorul, vor apela la tot felul de surogate în serviciile de închinare ca picturi, lumânări, cruci în miniatură, pentru satisfacerea spirituală. Dar adevărata închinare este în duh şi adevăr (Ioan 4:24) în faţa lui Dumnezeu şi a Marelui Preot care este Isus Hristos. Decorul contează mai puţin sau deloc. Răscumpărarea veşnică este oferită prin Isus Hristos. 1 Petru 1:18  „căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19  ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană”.  Jertfa lui Hristos[25] este superioară tuturor jertfelor aduse până atunci  şi vine în contrast cu jertfele practicate în Vechiul Testament. Hristos a intrat o singură dată în Locul preasfânt, pe când preoţii  din vremea Vechiului Testament intrau în mod repetat pentru că răscumpărarea era trecătoare şi provizorie. De remarcat faptul că Moartea Domnului Isus Hristos ne-a mântuit. Răscumpărarea este oferită de Hristos Evrei 10:19  „Astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea Sfânt”. În Vechiul Testament când un om era declarat necurat, preotul amesteca cenuşa unei vaci (roşii) şi stropea pe cel în cauză. Era un ritual de curăţire, iar  nelegiurile noastre vin din slăbiciunea noastră.  Sunt amintiţi tauri şi ţapi şi sângele lor, dar este demn de remarcat vaca roşie. Roşul şi negrul sunt culori care reprezintă păcatul. Isaia 1:18 „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna,” prin Isus Hristos care s-a făcut păcat pentru noi. Pe de altă parte animalul adus pentru jertfă trebuia să fie fără nici un defect, iar Isus Hristos nu a fost sub robia păcatului, chiar dacă s-a făcut păcat pentru noi pe Cruce. Isus Hristos a fost în acelaşi timp şi  jertfă şi Mare Preot, lucrarea Sa fiind încheiată, El a răscumpărat întreaga creaţie inclusiv cerul. Evrei 9:23  „Dar, deoarece chipurile lucrurilor care Sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea”, pentru că păcatul a început acolo odată cu răzvrătirea lui Satana. Cuvântul apă în Biblie este simbolul Cuvântului lui Dumnezeu, care are puterea de a descoperii păcatul din viaţa omului. Jertfa lui Hristos a însemnat răscumpărarea celor din timpul Vechiului Testament, mântuiţi prin credinţa lor, care au dus ca jertfe un miel, care prefigura pe Mielul Isus Hristos, care  prin Jertfa lui a acoperit păcatele omenirii întregi trecute prezente şi viitoare, a celor care cred în El. Epistola către  Evrei are ca şi scop de a convinge destinatari, în special poporul evreu faptul că închinarea în Domnul Isus Hristos este superioară celei din Legea Mozaică. Dar din păcate și în mediul creştin de astăzi multe activităţi  devin repede ritualuri moarte. Există o promisiune a curăţirii de păcate (Tit 3:5)  „El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”, care se realizează prin Sângele lui Hristos. Curăţirea este un proces exemplificat în Numeri 9 (vaca roşie) şi este un simbol pentru faptul că omul credincios are nevoie de o curăţire constantă. Curăţirea este de ordin spiritual (1 Ioan 1:9)  „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”. Conştiinţa omului[26] este alertată de păcat prin intermediul Duhului Sfânt şi când ducem păcatul înaintea lui Isus Hristos el este curăţat. Mulţi credincioşi nu au siguranţa mântuirii pentru faptul că nu conştientizează păcatul şi nu îl aduc înainte Mântuitorului pentru a primi iertare. Faptele bune nu sunt un garant al mântuirii ci ele sun rezultatul faptului că creştinul este mântuit. Închinarea şi slujirea nu se pot despărţii, iar dacă cineva este leneş nu se pune la îndoială „închinarea” ci mântuirea persoanei respective. Isus Hristos este mijlocitorul Legământului cel Nou.  Coloseni 1:20  „şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui”. Dumnezeu[27] a mântuit toţi oameni, sau mai corect le-a facilitat accesul la mântuire în contul Jertfei lui Hristos. El a trecut cu vederea păcatele de la Adam până la Cruce. (Romani 3: 25)  „Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu”, iar de atunci şi până azi şi în viitor fiecare om poate să vină la Isus Hristos prin Credinţă. Un alt aspect este Testamentul lăsat de Isus Hristos care a fost valabil după moartea Lui. Aşa cum primul Legământ a fost sfinţit prin sânge şi Legământul cel Nou a fost sfinţit prin Sângele lui Hristos şi tot prin El se primeşte iertarea. Acestea sunt imperative şi nu există compromis. În cartea Apocalipsa biruinţa a fost câştigată prin Sângele Mielului, nu prin altceva.  Isus Hristos a Înviat și s-a înălţat la cer (1 Petru 3:21)  „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, 22  care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce s-a înălţat la cer, şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile”. Isus Hristos stă la dreapta Tatălui într-o poziţie de autoritate şi putere şi mijloceşte pentru noi (Evrei 12:24)  „……Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel”. Atunci când Biblia vorbeşte despre „sfârşitul veacurilor”  nu se referă la sfârşitul lumii ci la prima venire a lui Hristos care a venit la sfârşitul timpului Legii, şi a început perioada Harului. (Matei 28:20)  „Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”. Oamenii se sperie de moarte pentru că  din punct de vedere ontologic, omul nu a fost creat să moară ci să trăiască de aceea moartea este ceva străin şi necunoscut pentru om. Dar există și reversul, (2 Corinteni 5:4)  „Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă”, iar apostolul Pavel sesizează corect acest lucru.  Biblia afirmă că trăim o singură dată (nu vieţi anterioare) şi urmează judecata. În succesiunea evenimentelor moartea este ultimul eveniment, după aceea omul  nu mai are şansă la pocăinţă după care umanitatea se prezintă la judecată în faţa lui Dumnezeu. Hristos va venii a doua oară,  „parousia” ca să judece omenirea (Matei 25:32), dar cine va şti lucrul acesta ? (2 Petru 3:10)  „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde”. La a doua venire a lui Hristos El va aduce mântuirea aşteptată de credincios. (1 Ioan 3:2). “Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” Există[28] o „teologie” a legământului, ce este mai concret un mod de interpretare a Scripturii care intră în conflict cu „Teologia dispensaţionalistă” interpretare populară în bisericile evanghelice din America între secolele 19 şi 21, derivat din convingeri protestante reformate calviniste. Există 7 dispensaţii  prin care Dumnezeu foloseşte relaţia Sa cu omul, ea poate fi definită şi ca şi ca o perioadă specifică în istoria răscumpărării. Teologia legământului percepe şi defineşte Legământul faptelor şi Legământul Harului, iar al treilea legământ este menţionat ca şi Legământul răscumpărării. Teologia Legământului este o acţiune şi manifestare a Legământului Faptelor şi a Legământul Harului, iar Istoria răscumpărării este percepută încă din faza ontologică (Geneza 3:15), cu împlinire în Hristos. Unii teologi văd în teologia legământului Biserica faptul că este despărţită de poporul Israel, (teologia înlocuiri), în care Biserica înlocuieşte poporul ales, dar nu este adevărat prin faptul că spre deosebire de dispensaţionalim biserica este formată din evrei şi neamuri. Galateni 3:28  „Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi Sunteţi una în Hristos Isus”. Evreii[29] văd invers problema în sensul că deşi poporul Israel a fost lăsat în aşteptare într-o zi Dumnezeu va restaura Israelul prin Legământul făcut cu Avaram, Isaac, Iacov și urmașii lor printr-un legământ etern. Există azi evrei care recunosc pe Mesia, dar creştinii nevrei nu au înlocuit Israelul. Dar în viziunea evreilor „De fapt, se creează un om nou, evreu și ne-evreu la un loc, care au o credință comună în Isus. Este o nouă creație, nu o înlocuire”. Argumentul este adus din epistola lui Pavel către romani (Romani 11:26) Teologia[30] Legământului este doar o modalitate de înţelegere şi interpretare a Scripturilor. Dispenţionalismul şi Teologia Legământului au multe diferenţe între ele fapt ce duce la concluzii diferite, dar ambele au puncte esenţiale în creştinism ca mântuirea prin Har, prin credinţă în Isus Hristos şi gloria este a lui Dumnezeu.În Noul Legământ creştinii aşteaptă „ parousia” cu nădejde şi speranţă

6). CONCLUZII. Legămintele  au existat din cele mai vechi timpuri sub diferite forme şi denumiri între popoare care au interacţionat unele cu altele în mod paşnic sau conflictual, lucru inevitabil în istorie. După cădere inima omului şi a societăţii din care făcea parte era îndreptată spre rău, lucru valabil şi în ziua de astăzi. Este relevant versetul din Geneza care spune aşa Geneza 4:23  „Lameh a zis nevestelor sale: „Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătăile mele”. Exemple sunt suficiente în Biblie pentru a exemplifica răutatea omului. Şi astăzi se fac diferite tratate şi alianţe, dar care nu garantează pacea dintre popoare iar cursa înarmărilor este un lucru obişnuit. Abordarea biblică care ne preocupă ca şi creştini este aceea a Legămintelor divine pe care Dumnezeu le-a făcut cu omul, sau cu poporul Israel, ne conduce la Noul Legământ care a avut împlinirea în Isus Hristos prin care toţi oamenii care cred au posibilitate să intre în relaţie cu Dumnezeu şi să aibă părtăşie cu El. În Vechiul Testament sunt mai multe cuvinte folosite în cadrul legămintelor dar cuvântul berit – alianţă, este folosit în XXV şi are înţeles şi de testament. Legămintele se făceau în cadrul unor ritualuri în care erau invocaţi zeii sau natura în cazul popoarelor păgâne, dar legămintele divine care se făceau între Dumnezeu erau diferite nu neapărat ca ritual ci ca o problemă de fond fiindcă natura şi creaţia erau ţinute prin El. Psalmi 104:27  „Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. 28  Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale. 29  Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărâna lor”. Tocmai de aceea dintre cele două tipuri de Legăminte,  egalitate şi vasalitate, legământul dintre Dumnezeu şi oameni, respectiv poporul evreu şi creştinism, nu putea să fie decât de vasalitate. Pavel afirmă clar acest lucru 2 Corinteni 10:5  „Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”. În altă ordine de idei Legămintele divine am văzut că sunt de două feluri. Legăminte condiţionate în care omul îşi are partea sa de responsabilitate, iar dacă le calcă suportă consecinţele drastice prevăzute în prevederile legământului, aşa cum s-a întâmplat cu poporul evreu care a cunoscut disciplinarea  prin moarte şi robie şi legăminte necondiţionate în care Dumnezeu îşi aduce planul la îndeplinire independent de voinţa oamenilor. Sunt o serie de legăminte în Biblie, opt legăminte majore, dar ne-am concentrat la Legământul Edenic legământul cu Avram, legământul cu David, finalizat cu Noul legământ prin Persoana şi Lucrarea lui Isus Hristos. Cartea Evrei se ocupă în special de Noul Legământ, iar dacă cele patru evanghelii ne prezintă ce a făcut Isus Hristos pe pământ, ne arată ce face Isus Hristos acum în cer, denumită şi cea de a cincea Evanghelie. În epistola către Evrei se specifică  faptul că credinţa creştină este superioară celei iudaice prin cuvântul  mai bun,  şi prezintă un Hristos superior ca înaintaşii Săi dar şi rolul Mesianic în postura de Uns, Mare Preot şi Împărat care face liturghia sus în cer, este Rege, iar noi supuşi. De asemenea Noul Legământ este mai bun ca şi Legământul mozaic fiindcă este o împlinire a lui.  La fel  Hristos este prezentat în mai multe ipostaze, din care cea mai importantă este „oglidirea Slavei Lui”,  cu referinţă la Slava lui Dumnezeu. De asemenea cartea Evrei pune accentul şi pe credinţă şi nădejde prezentând şi o listă a eroilor credinţe.  În carte apostolul Pavel dă una din cele mai bune definiţii a credinţei. Într-o armonie desăvârşită cartea Evrei, adună elementele  din Vechiul Testament, ca ungere, jertfe, legăminte, rege care se împlinesc în Hristos. De remarcat că intrarea în Noul Legământ respectiv Împărăţia cerurilor se face doar pe Sângele Lui Hristos, care are puterea să spele păcatele, şi nu se poate intra prin înşelăciune. Noul Legământ, o împlinire a legămintelor divine în persoana şi lucrarea lui Isus Hristos a fost o permanentă  sursă de polemică  şi luptă între iudei şi creştini, cu diferenţe esenţiale, dar şi cu influenţe reciproce de-a lungul istoriei. S-a împrumutat practici, crezuri şi ritualuri în mod reciproc, dar creştinii, au împrumutat mai mult de la iudei. De la stări moderate în unele cazuri s-a ajuns şi la conflicte sângeroase. Este o permanentă luptă ideologică la nivel teologic dar şi la nivelul maselor. Conceptul de Trinitate, este una dintre cele mai mari probleme pe care evreii nu îl acceptă.  Se împlineşte ce a spus Hristos. Matei 24:9  „Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu”. Noul Legământ este o împlinire  desăvârşită a  lui Mesia Unsul, Regelui şi Mare Preot în persoana lui Isus Hristos, fapt pe care evreii nu îl acceptă. Cele două interpretări majore care vizează Biserica şi poporul Israel, de fapt se împletesc şi formează un întreg fiindcă şi poporul evreu va intra în Noul Legământ tot prin Jertfa lui Isus Hristos. Pavel plin iluminarea Duhului Sfânt afirmă acest lucru. Romani 11:25  „Fraţilor, ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor”. De asemenea împlinirea completă a Legământului cel Nou este legată de perioada mileniului conform unor texte din Ieremia  33:33 „Voi pune Legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor: si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau, zicand: „Cunoaste pe Domnul!…..”.  În Noul Legământ Isus Hristos a fost Mielul de Jertfă, iar pâinea simbolizează Trupul frânt pe Cruce, iar vinul este simbolul sângelui, astfel creştinii prin ritualul Cinei Domnului simbolizează Mielul pascal, care a îndepărta blestemul Legii. Dacă poporul Israel a fost judecat pentru idolatrie, creştinii care au intrat în Noul Legământ dacă calcă legământul cel Nou vor fi judecaţi cam tot pentru aşa ceva şi anume zeii secolului XXI, bani sex şi putere. Aici se poate pune întrebarea dacă au intrat cu adevărat sau nu în Legământ, dacă se poate pierde mântuirea, aspectul predestinării, aşa că las problema deschisă. Poporul evreu aştepta pe Mesia, dar nu l-au recunoscut fiindcă a venit în postura de Miel de Jertfa, iar creştinii aşteaptă a doua venire a Domnului  parousia când Isus Hristos va veni în postura de Leu. Tocmai acest lucru nu l-au înţeles evreii anul de îndurare dintre Miel şi Leu. Isaia 61:1  „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; 2  să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângîi pe toţi cei întristaţi”.  Textul se găseşte şi în Luca unde Isus citeşte numai prima parte : Luca 4:18  „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, 19  şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” 20  În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos”. Între Mesia Hristosul ca Miel şi Leu, exista  anul de îndurare, iar evreii nu au acceptat acest lucru  Acum creştinii aşteaptă cea de a doua venire a lui Isus Hristos,  o aşteptare în viitor, iar acest gen de aşteptare trebuie să fie conform Scripturi şi a practici din Biserica Primară în  Fapte 2:42- 43  „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni. 43  Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne”. Din păcate în rândul creştinismului şi a multor biserici sentimentul „era plin de frică” este absent. Persoana Domnului Isus Hristos are o importanţă enormă în doctrina soteorologică. Astfel El este o persoană din trinitate, vine din veşnicii şi este egală în esenţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Ca divinitatea nu avea posibilitatea să moară de aceea a fost necesară Întruparea ca să poată muri. Moartea lui doar ca simplu om nu avea valoare dar fiind divin Jertfa de pe Cruce a avut un caracter universal. Moartea Lui  şi Jertfa de pe cruce a avut caracter de ispăşire, răscumpără, împăcare cu Dumnezeu şi înlocuitoare. Învierea a fost un act al Trinităţi şi a validat Jertfa Lui. Întruparea, Jertfa şi Învierea sunt stâlpii de bază în credinţa creştină. După înălţarea la cer Isus Hristos stă la dreapta Tatălui într-o poziţie de autoritate şi putere, şi este Mare Preot Avocat şi Mijlocitor pentru noi. Isus Hristos vine a doua oară în calitate de  Leu şi judecător şi îşi ia Biserica pentru a finaliza Împărăţia cerurilor. Cartea  Evrei vorbeşte în special despre Noul Legământ, care intra în planul lui Dumnezeu din veşnicii. Evrei 10:7  „Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” Apocalipsa 5:1  „Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi”. Apocalipsa 5:5  „Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei”. Aceste versete arată în mod clar disponibilitatea lui Hristos de a a face această lucrare, dar şi faptul că este hotărâtă mai dinainte din veşnicii  Apocalipsa 1:11  „care zicea: „Eu Sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. ……..”. Capitolele opt şi nouă din cartea Evrei, se referă în special la Noul Legământ, dar şi alte pasaje de carte. Noul Legământ intră în contrast şi în acelaşi timp este o împlinire a legământului de la Sinai. Vechiul Legământ mozaic avea un caracter temporar, limitata de timp, care urma să aibă împlinirea în Noul Legământ prin Mesia, Unsul, Isus Hristos. Slujba lui Aron, şi a celorlalţi care au urmat după el era doar o umbră al lucrurilor din viitor, nu garanta mântuirea şi era făcută în contul Jertfei lui Isus Hristos. Dar Hristos locuieşte în Cortul din cer ca Mare Preot, Avocat şi Mijlocitor şi lucrarea Sa este atemporală  şi are un caracter  universal. Noul Legământ se axează pe superioritatea lui Hristos   „mai bun”, şi apar îndemnuri de tipul „haideți, și haideți să” şi „perfect.  Noul Legământ nu s-a împlinit cu privire la poporul evreu, iar prorocul Ieremia vorbeşte despre un Legământ Nou, făcut cu poporul Israel şi face comparaţie dintre cele două legăminte. Legea lui Dumnezeu încă nu este scrisă în inima evreilor, dar şi a multor creştini care poartă doar etichetă de credincios. Evreii nu au reuşit să ţină Vechiul Legământ şi se arată slăbiciunea umană în contrast cu puterea divină. Acest aspect se referă la timpul viitor fiindcă misiunea de evanghelizare nu s-a luat şi încă Harul nu a fost luat de la neamuri. Acest lucru ar trebui să ne pună pe gânduri pentru că în prezent poporul evreu se întoarce în ţara făgăduită. Romani 11:25  „Fraţilor, ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor”. De asemenea nu există închinare în duh şi adevăr fără slujire, în plus avem un tipar pentru rugăciunea de mijlocire. Mulţi credincioşi se roagă pentru alţii în timp ce ei înşişi au multe din roadele firii. Închinarea este un ritual exterior care poate îmbrăca diferite forme şi este firesc să avem forma, dar contează fondul în duh şi adevăr. În Vechiul testament evreul nu avea acces direct la Dumnezeu, poporul ajungea la uşa Cortului, în Locul Sfânt intrau dor preoţii, iar în Sfânta Sfintelor intra doar Marele Preot odată pe an. Prin împlinirea Noului Legământ creştinii au acces direct la Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, pentru închinare, părtăşie, rugăciune şi alte aspecte ale relaţiei eu –Tu. Dincolo  de ritual, în cadrul serviciilor de închinare, inima noastră trebuie să se închine în duhul, în faţa Creatorului, iar surogatele, ca cruciuliţe, picturi sau altfel de lucruri fără o comunicare directă cu Hristos nu au nici o valoare. Locul de închinare  contează, pentru că este sacru, dar în absenţa sa  se poate apela şi la alte spaţii în care se poate efectua închinarea. Răscumpărarea noastră nu s-a efectuat cu lucruri care pier ci cu Sângele lui Hristos, Isus Hristos s-a făcut păcat pentru noi şi  trebuie să ţinem seama de acest lucru. Dacă în Vechiul Testament ritualul de curăţire a păcatelor avea şi un aspect exterior omul nou este lucrare Duhului Sfânt şi doar aşa se poate intra în Noul Legământ.  Dumnezeu afirmă în Vechiul Testament cu privire la păcate că pot fi curăţite, pe a paletă largă de la roşu la negru, totuşi în Noul Testament ne indică trei păcate care nu pot fi iertate. Primul este indicat de Isus Hristos şi se referă la păcatul împotriva Duhului Sfânt, prin context se deduce clar care este acesta, al doilea păcat este menţionat în cartea evrei şi este denumit păcatul cu voia, şi ne dăm seama despre ce este vorba, al treilea păcat este păcatul care duce la moarte menţionat de Ioan, dar pentru că avem date puţine este greu să dai un verdict. Isus Hristos a fost prima dată jertfă şi apoi Mare Preot sus în cer, a încheiat lucrarea şi-a răscumpărat întreaga creaţie inclusiv cerul care a fost pângărit de răzvrătirea lui Satan. Dacă revenim la om, mulţi nu au siguranţa mântuiri pentru că nu conştientizează păcatul, iar dacă totuşi o fac nu au puterea de al duce la Cruce pentru a fi curăţit. Scopul cărţii Evrei este a  face să înţeleagă pe evrei că Legământul cel Nou este superior Legământului Mozaic. Faptele bune pe care le face un credincios sunt rezultatul credinţei, dar nu garantează mântuirea care se realizează doar la Cruce. Duhul Sfânt atenţionează inima omului în privinţa păcatului, dar factorul de decizie rămâne la om, cu consecinţele de rigoare, Iadul sau Cerul. Prin legământul cel Nou Dumnezeu „a împăcat totul ci Sine prin El”, şi a trecut cu vederea păcatele oamenilor de la Adam până la Hristos care a fost stabilit, destinat ş rânduit mai dinainte, cu acordul Fiului. Prin Moartea Lui, Hristos a lăsat un testament ce avea conotaţie juridică, iertarea se primeşte prin El. Acest lucru este o hotărâre ce nu poate fi schimbată fiind câştigată prin Sângele Mielului. Biblie ne vorbeşte despre „ sfârşitul veacurilor”, dar nu se referă la sfârşitul lumii ci la prima venire a lui Hristos şi începe perioada Harului. Dar şi în Vechiul Testament  deşii cuvântul Har nu este folosit el exista sub altă denumire  „heşed”,  care înseamnă milă şi îndurare, iar alegere unui om din care descind evreii, iar apoi Unsul Mesia Hristosul, darea Legii la Muntele Sinai a fost tot Har. Moartea este un lucru care îi sperie pe oameni, dar există  în mod ontologic şi viaţa şi moartea care erau prezente încă de la început. Faptul că prin neascultare  omul a pierdut dreptul la viaţă, şi prin blestem este supus morţii, Dumnezeu iniţiază Legămintele divine, care culminează prin Noul Legământ prin care toţi oamenii au acces la mântuire. Există un pericol real pentru toţi creştinii în însăşi libertatea pe care o au prin faptul că sunt înşelaţi de păcat, după care urmează împietrirea inimi. Creştinii sunt vulnerabili din pricina ameninţării prunciei spirituale. Soluţia acestei probleme este o maturitate spirituală şi o cunoaştere al lui Dumnezeu. În privinţa siguranţei mântuirii, veriga salbă este credinţa noastră. Nu vom avea niciodată  siguranţa mântuirii, dacă ne uităm la noi înşine, la credinţa noastră, ci la credincioşia lui Dumnezeu, cunoaştere lui Isus Hristos şi lucrarea făcută de El. Viaţa veşnică este : Ioan 17:3  „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Cei care nu cred, sau au doar eticheta de creştin nu vor beneficia de viaţă ci de Moartea a doua, dar cei care au intrat cu adevărat în Noul Legământ, prin recunoaşterea păcatului, pocăinţă, şi Naştere din Nou, intrarea pe  Uşă şi fac dovada pocăinţei umblând pe cale, aşteptând  „parousia”  vor sta la Masă la Nunta Mielului Amin.

7). BIBLIOGRAFIE :

 Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratat

Sait http://www.evanghelicreformat.org/ce-este-teologia-legamantului

„DICŢIONAR BIBLIC”   SOCIETATEA  MISIONARĂ ROMÂNĂ,     Editura  “Cartea Creştină”  Oradea  1995.

Epistola către Evrei de Biniamin Fărăgău Cluj Napoca risoprint 2004

Sait ROBOAM http://www.roboam.com/

„SCURTĂ INTRODUCERE  BIBLICĂ” de ERNEST AEBI  Editura Lumina Lumii

Explicaţii ale Bibliei pe Noul Testament Saitul  http://www.theophilos.3x.ro

Saitul Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evrei.html

Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/epistola-catre-evrei.html

Enciclopedia Iudaismului. Saithttps://cristytepes.wordpress.com/2012/10/17/cd-ul-adevaruri-crestine-editia2012

O scurta mărturisire de credinţa scrisa de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroit

Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

URLhttp://alfaomega.tv/israel/123-sectiuni-tematice/israel/2306-teologia-inlocuirii#ixzz4B3AxVcHX

Ardelean Viorel

[1] Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratat

[2] Dicţionar Biblic pag 471- 742

[3] Sait ROBOAM http://www.roboam.com/

[4] Sait ROBOAM http://www.roboam.com/

[5] Saitul Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[6] SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ  de  ERNEST AEBI pag 224 –  225

[7] Explicaţii ale Bibliei pe Noul Testament Saitul  http://www.theophilos.3x.ro

[8] Saitul Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[9] SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ  de  ERNEST AEBI pag 223-227

[10] Saitul Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[11] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evrei.html

[12] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/epistola-catre-evrei.html

[13] O scurta mărturisire de credita scrisa de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroit

[14] Enciclopedia Iudaismului. Saithttps://cristytepes.wordpress.com/2012/10/17/cd-ul-adevaruri-crestine-editia2012

[15] Sait ROBOAM http://www.roboam.com/

[16] Sait http://www.evanghelicreformat.org/ce-este-teologia-legamantului

[17] Epistola către Evrei de Biniamin Fărăgău vol 2 pag 85

[18] Dicţionar Biblic pag 741

[19] Dicţionar Biblic pag 742 – 743

[20] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[21] Epistola către Evrei de Biniamin Fărăgău vol 2 pag 116

[22] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[23] Epistola către Evrei de Biniamin Fărăgău vol 2 pag 65

[24] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[25] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[26] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[27] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[28] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/teologia-legamantului.html

[29] T.V. http://alfaomega.tv/israel/123-sectiuni-tematice/israel/2306-teologia-inlocuirii#ixzz4B3AxVcHX

[30] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/teologia-legamantului.html

A-ți lăsa copilul să ”butoneze” un telefon mobil sau o tabletă e simlar cu a-i da droguri grele, dacă ne raportăm la ceea ce se întâmplă în creierul lui.- by Georgeta Petrovici 

download - Copie

Dependenţa de telefonul mobil este echivalentă cu consumul de cocaină. Satisfacția pe care o persoană dependentă de smartphone o are când își folosește gadgetul e similară cu starea pe care o dă consumul de droguri. Un prim semnal că nomofobia începe să se instaleze e senzația de panică ce se instalează atunci când telefonului i se termină bateria sau când nu are acces la internet. Studiile arată că majoritatea românilor se culcă şi se trezesc verificând telefonul mobil. Iar copiii lor nu fac decât să replice ceea ce văd la părinți.

 

Cel mai recent studiu realizat de organizația ”Salvați Copiii” indică faptul că mai bine de un sfert dintre puștii români petrec 6 ore pe zi online. Practic, sunt conectați cu aplicații și mesagerii online mai mult de jumătate din timpul lor liber (în afara orelor de la școală și în afara celor 8 ore recomandabile de somn). Asta în zilele de școală. În vacanțe sau în weekend-uri, procentul crește la 46%.

 

„Copiii care afirmă că petrec peste şase ore online sunt semnificativ mai nemulţumiţi de relaţia cu părinţii, prietenii şi profesorii, precum şi de viaţa lor în prezent. De asemenea, consideră într-o măsură mai redusă că activităţile de zi cu zi au sens sau sunt mai puţin optimişti cu privire la viitor, sunt mai nemulţumiţi de deciziile luate şi afirmă că au fost mai puţin relaxaţi în ultimele două săptămâni”, se menţionează în cercetarea „Salvaţi Copiii”.

Ce fac copiii din România pe internet Telefoanele mobile ”inteligente” și tabletele sunt principalele dispozitive pe care le folosesc copiii și tinerii. Cifrele organizației ”Salvați Copiii” arată și că șapte din 10 elevi folosesc internetul și la școală, dar nu în scop educativ, ci în pauze ori, pe ascuns, la ore. ”Nici la școală nu le vine să lase telefoanele mobile din mâini. Abia așteaptă recreațiile ca să pornească internetul pe ele”, arată Adela Ardeleanu, profesoară la o școală gimnazială.

 

Cel mai grav lucru, în cazul copiilor şi adolescenţilor, este că odată captivați de tehnologie, se izolează de lume, ajungând să trăiască într-un univers virtual, în care reperele sunt tot mai îndepărtate de realitate. Singurele surse de infromare credibile pentru aceștia au ajuns să fie Facebook, YouTube și Wikipedia. Timpul petrecut comunicând cu prietenii pe Snapchat și Instagram este adictiv și periculos. În timpul studiilor, copiii au recunoscut faptul că nu își dau seama cât timp petrec pe internet.

Aproape jumătate dintre copii recunosc faptul că verifică uneori, rar sau deloc valoarea de adevăr a informaţiilor citite online. În plus, judecata tinerilor e alterată. Așa se face că pentru aceștia a-și trimite fotografiile nud altor persoane e considerat ca fiind ceva ”normal”.

Un procent de 43% dintre ei susţin că au văzut sau au primit mesaje cu conţinut sexual în mediul virtual.
Studiul „Salvaţi Copiii” privind utilizarea Internetului de către copii, a fost realizat pe un eşantion de 1.156 de persoane cu vârste între 12 şi 17 ani, inclusiv.

Continue reading EVZ.Ro

A-ți lăsa copilul să ”butoneze” un telefon mobil sau o tabletă e simlar cu a-i da droguri grele, dacă ne raportăm la ceea ce se întâmplă în creierul lui.

Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: