ESTE ACȚIUNEA PRO-VIAȚĂ O DEVIERE DE LA MISIUNEA CREȘTINĂ?

download-3 (2)

La ora când scriu aceste rânduri, acțiunea „40 de zile pentru viață” este în plină desfășurare în Timișoara. Se pare că Dumnezeu a dat acțiunii un start frumos, în ciuda ploii din prima zi de Martie. Am înțeles din partea organizatorilor că reacția presei locale a fost în mare parte una pozitivă, la fel ca a majorității opiniei publice care este în temă cu evenimentul amintit.

Au fost și sunt în continuare făcute precizări importante în legatura cu această acțiune. Întâi, nu este vorba de un protest împotriva cuiva (ex. persoanele care promovează avortul), ci mai degrabă, o susținere a unei poziții pro-viață. Nu este vorba de o pichetare (fie ea și pașnică) a unei clinici în care se practică întreruperea de sarcină. Este vorba de o prezență a bisericii creștine în viata polis-ului, în mijlocul cetății, dincolo de zidurile protectoare ale lăcașelor de cult, în chiar inima societății pentru a transmite un mesaj- cel al vieții, într-o cultură a morții. Impactul acestei acțiuni nu constă în numărul mare sau mic de voluntari prezenți în fiecare oră din aceste 40 de zile în fața clinicii Odobescu (un ziar local insinua ironic lipsa de impact facând referire la numărul mic de voluntari!), ci mai degrabă, în perseverența cu care zi de zi, 12 ore pe zi, timp de 40 de zile, opinia publică din Timisoara va fi pusă față în față cu realitatea sumbră a acestui adevărat „genocid tăcut”, care ne mutilează ființa națională și ne periclitează viitorul ca națiune.

Mulți din semenii noștri înțeleg legitimitatea unui asemenea demers- faptul că este normal ca orice ființă umană născută (care există și pentru că părinții au fost de acord să se nască!) să susțină cauza vieții. Aceasta este normalitate umană, darmite creștină! Cealată poziție (pro-avort) este una absurdă, suicidală- indiferent de cât de progresistă ar putea pare!

Interesant este faptul că această acțiune însă nu este susținută de cei care, în opinia mea ar trebui să fie pe primul loc în susținerea cauzei vieții. Cu tot respectul față de opinii divergente, îndrăznesc să spun că îngrijorările lor sunt nejustificate. Recent, am discutat cu un lider evanghelic cu anumită notorietate, care era îngrijorat de activismul evanghelic manifestat (și) prin acțiuni pro-life. Motivul era legat de faptul că baptiștii nu au luptat pentru schimbarea moralității prin legislație, ci lupta lor a fost în principal pentru libertatea religioasă. Așa este, numai că în ce privește acțiunea pro-life, nu cred că sunt motive de îngrijorare în acest sens. Nici unul din participanți, indiferent cât de înfocată a fi dorința schimbarii legislatiei, nu își face mari iluzii că această acțiune va influența decisiv demersul legislativ. Dar, speranța noastră este că va influența măcar unele mame care nu înțeleg consecințele alegerilor lor, sau poate chiar pe anumiți medici- făcându-i să își reconsidere serios și să își schimbe poziția. Fiecare copil ce se va naște și nu va fi avortat, este un câștig și deaceea, se merită lupta.

Sunt alți confrați care consideră ca arma singulară în acest război este rugăciunea. De acord că rugăciunea este o arma puternică în lupta spirituală cu care se câștiga biruința. Dumnezeu a dat si dă și astăzi multe răspunsuri în urma rugăciunii. Însă, în opinia mea, rugăciunea trebuie împletită cu acțiunea, evident în această ordine. Mă voi ruga, conștient ca orice acțiune nesusținută de rugăciune nu poate avea binecuvântarea lui Dumnezeu și deci, șansă de reușită.

Mă voi ruga, conștient ca numai El poate schimba mințile și inimile mamelor care recurg la avort, sau a medicilor cu mâinile mânjite de sangele nevinovat al pruncilor uciși. Dar, oare… numai atât? Este oare de ajuns doar să cred în cauza vieții și mă rog, dar când este vorba să vorbesc în numele celor ce nu pot vorbi în dreptul lor, să tac? „Oare tăcând, faceți voi dreptate?”, întreabă Domnul pe judecătorii pământului. Interesant este că atunci când Domnul va veni cu răsplata, El va răsplati pe unii în funcție de faptele lor, nu de intențiile lor: „am fost flămând, mi-ați dat de mâncat, Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut, etc.” (Mat.25:35, etc). Ar trebui să înțelegem așa cum sugera John Stott, ca ființa umană poate fi definită din pespectiva biblică ca un „suflet- trup aflat într-o comunitate”, că nevoile ei sunt (în primul rând, dar nu exclusiv!) de natură spirituală, eternă dar și fizică și socială.Că, în timp ce ”mandatul evanghelistic” este principala preocupare a bisericii (Mat.28:18-20), nici „mandatul cultural” dat întregii umanități, deci și membrilor bisericii, nu trebuie neglijat. Se spune că o femeie fără adăpost s-ar fi adresat unui pastor cu problema ei și a primit în schimb promisiunea că se va ruga pentru ea. Ea a scris mai târziu o poezie care suna cam așa:

Am fost flămând și tu ai format un grup de discuții pe tema lipsei de hrană.

Am fost întemnițat și tu ai intrat în liniște în capelă să te rogi pentru eliberarea mea.

Am fost gol și tu, în mintea ta, dezbăteai moralitatea înfățișării mele.

Am fost bolnav și tu ai îngenuncheat și te-ai rugat pentru sănătatea mea.

Am fost fără adăpost și tu mi-ai predicat despre adăpostul spiritual și dragostea lui Dumnezeu.

Am fost singur și tu m-ai lăsat singur să te poți ruga pentru mine.

Pari așa de sfânt, așa de aproape de Dumnezeu, dar eu sunt încă flămând și singur și în frig.

Rugăciunea este bună, dar când ea devine doar un subterfugiu pios de a evada de la acțiune concretă, mă tem că sună mai degrabă ca o „aramă sunatoare și ca un chimval zângănitor”.

Marius Birgean

http://www.baptist-tm.ro/este-actiunea-pro-viata-o-deviere-de-la-misiunea-crestina/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/este-actiunea-pro-viata-o-deviere-de-la-misiunea-crestina/

Este același lucru să fii botezat cu Duhul Sfânt și să primești Duhul Sfânt?

download-3 (2)

VASILE FILAT15 MARTIE 2018  DOCTRINĂ

Întrebare:

Pace frate Vasile. 1) Primirea Duhului Sfânt și botezul cu Duhul Sfânt e același lucru? 2)Dacă nu, cum pot fi botezat cu Duhul Sfânt (vorbirea în limbi), prin post, rugăciune, trebuie să aștept un moment potrivit de Domnul? Pentru că dacă nu mă înșel, primirea și botezul cu Spiritul Sfânt nu este același lucru. 3) Cand pimim darurile noastre? Inainte sau după botezul cu Duhul Sfânt? Sau Domnul le dă când vrea? Pentru că, dacă îmi amintesc bine, Dumnezeu mi-a spus printr-o lucrare (de la un proroc, in timp de rugaciune) că voi fi proroc. Acum ce ar trebui să fac? Mai întâi trebuie să fiu botezat cu Duhul Sfânt pentru a primi acest dar? Pentru că nu am vorbit niciodată în limbi. Deci, nu cred ca sunt botezat de Duhul Sfânt. Dar. Întâi vreau să primesc răspuns la prima întrebare dacă e același lucru să fii botezat și să-L primești.

Am scris pe site mai multe articole la subiectul Duhului Sfânt, în care veți găsi răspunsuri la întrebările Dvs. Iată unele din ele:

În cadrul Institutului de Studiu Biblic Inductiv pe care îl conduc avem o sesiune care se numește „Subiecte Dificile”, la care se studiază subiectul Duhului Sfânt. Vă invit să vă încsrieți la Institut și să parcurgeți inclusiv această sesiune pentru a avea o temelie solidă în Cuvântul lui Dumnezeu.

Articole similare:

https://moldovacrestina.md/primire-botez-duhul-sfant/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/este-acelasi-lucru-sa-fii-botezat-cu-duhul-sfant-si-sa-primesti-duhul-sfant/

Este acceptabil pentru un muzician creștin să cânte la nunțile seculare?

download-3 (2)

VASILE FILAT20 MARTIE 2018  RĂSPUNSURI DIN BIBLIE

ÎNTREBARE:

Să cânți la o nuntă seculară e păcat? Eu sunt muzicant și de o vreme așa îmi câștig banii. Eu nu am fost angajat în altă parte, pentru că am considerat că și aceasta e o meserie.

Noi am primit de la Domnul Isus Marea Însărcinare să mergem în toată lumea și să facem ucenici ai Lui și am primit Duhul Sfânt ca să-I fim martori în orice loc. Prin tot ce facem noi se așteaptă să vestim Numele Lui și să-L facem cunoscut la cei care nu-L cunosc. Nu văd nimic rău în a merge să cânți la o nuntă sau la alt eveniment din moment ce ești muzician. Problema însă o văd în mesajul care este transmis. La nuntă se cântă tot felul de cântări și o marte parte din ele au un mesaj total contrar celui evanghelic. Nu poate un creștin să promoveze un astfel de mesaj nici prin cântece și nici pe alte căi.

Chiar dacă acum foarte rar mai cânt la instrumente, până a deveni creștin am cântat mult și la acordeon și la chitară și chiar am compus cântece haiducești. Eram student și participam și la concursuri și ori de câte ori făceau colegii mei petreceri cu beții mă chemau și pe mine să le cânt, căci tare le mai plăceau cântecele pe care le compusesem, întrucât se identificau cu ceea ce se cânta în ele. Când am devenit creștin și am ales să urmez învățătura lui Hristos, am refuzat categoric să mai cânt acele cântece și îmi era rușine ori de câte ori le auzeam, căci peste tot se cântau la căminele studențești. Mulțumesc Domnului că nu erau pe atunci rețele de socializare, YouTube și alte tehnologii care ar fi permis să fie înregistrate și să fi rămas până acum. Eu când am văzut că colegii nu mai încetau să cânte acele cântece prin care am promovat lucruri contrare Bibliei, am hotărât să scriu alte cântece noi prin care să-i chem la pocăință și când mă chemau data viitoare le cântam astfel de cântece. Îmi amintesc cum odată a născut soția unui coleg și ei, fiind beți în fața căminului, au venit cu toții și m-au invitat să merg cu acordeonul să-i cântăm femeii care născuse. Eu am refuzat și le-am spus că nu mai cânt cântece de ale lor, dar ei au zis: “Vasile, nici nu trebuie, hai și cântă cântece de ale tale, creștine”. M-am prins cu ei, am mers și am cântat, doar că eu mergeam și cântam “Sună harfa laudei mele numai pentru Dumnezeu” și alături de mine mergeau un grup de băieți beți care foarte repede au prins cuvintele cântării și apoi au început să le cânte și ei și, cel mai trist, când se îmbătau, cântau și fără mine această cântare. Mă rog până acum ca să lucreze Dumnezeu mântuire în viața lor. După această experiență nu am mai dorit să merg și să cânt alături de ei atunci când erau în stare de ebrietate sau când aveau petrecerile lor.

Înțeleg că mi-ai pus întrebarea pentru că nu ai liniște în inimă și ceva te deranjează. Altfel nu mi-ai fi pus întrebarea. În Cuvântul lui Dumnezeu este scris: “Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.” (Romani 14:23) Eu nu am stat alături de tine să văd ce mesaj cânți, dar dacă crezi că mesajul este unul contrar Bibliei și nu face cinste lui Hristos, atunci cred că va trebui să iei hotărârea corespunzătoare.

Da, ai dreptate, a fi muzician este o profesie și eu te sfătuiesc să faci un alt lucru folosind muzica și prin acesta să faci ucenici ai lui Hristos. Spre exemplu, poate ar fi bine să deschizi o clasă unde să-i înveți pe copii să cânte la instrumentul pe care îl cunoști și să alegi un repertoriu creștin și de fiecare dată la lecții prima oră să o dedici unui studiu biblic cu ei și apoi să-i înveți muzică la cea mai înaltă calitate. Așa vei face din ei ucenici ai lui Hristos și vei pregăti muzicieni buni care vor sluji în biserici și în lucrarea Evangheliei. De altfel, și noi la biserica ”Buna Vestire” ducem lipsă de muzicieni și ne rugăm să ne trimită Domnul specialiști în acest domeniu. Știu că cu această nevoie ne confruntăm nu doar noi, ci și multe alte biserici. Așa ai putea să faci o mare lucrare pentru Dumnezeu și să-ți scoți câștigul pentru întreținerea personală și a familiei din lecțiile pe care le oferi. Dumnezeu să te lumineze și să te ajute să folosești toate darurile și toate cunoștințele pentru propovăduirea Evangheliei și lărgirea Împărăției lui Dumnezeu.

Articole similare:

https://moldovacrestina.md/crestin-muzician-nunti-seculare/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/este-acceptabil-pentru-un-muzician-crestin-sa-cante-la-nuntile-seculare/

Este acceptabil botezul într-o biserică non-denominațională?

download-3 (2)

VASILE FILAT02 IANUARIE 2018  DOCTRINĂ

ÎNTREBARE:

Este bine dacă mă botez într-un cult non-denominațional?

Nu este așa de ușor să vă dau un răspuns, pentru că nu știu care este învățătura bisericii la care ați aderat. Verificând scrierea corectă a expresiei “non-denominațional”, am văzut că nici nu există încă pe www.dexonline.roașa definiție. Dar, am mai făcut căutare pe Google și am dat peste site-ul unei biserici non-denominaționale. Pe site este oferită următoarea definiție a acestui termen așa cum îl înțeleg ei:

Harvest este o biserică non-denominațională. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă mult, cel puțin pentru noi. Nu ținem la o etichetă religioasă, nu suntem sub umbrela unei denominațiuni. Noi Îl iubim pe Dumnezeu, ne închinăm lui Isus și credem cu tărie în lucrarea Duhului Sfânt. Suntem creștini care respectă Biblia prea mult să fie prinși de vreo tradiție și de aceea cu tot respectul pe care îl avem față de alte denominațiuni/culte creștine, am ales să fim non-denominaționali (fără vreo afiliație la vreo denominațiune).

Știu că biserica Harvest face lucrare mare în România, în alte țări ale lumii și că există și la Chișinău o astfel de biserică. Mă rog să binecuvânteze Dumnezeu lucrarea lor și să-i ajute în tot ce fac pentru mântuirea oamenilor și pentru zidirea sfinților.

Totuși, definiția de mai sus mi se pare că le pune pe celelalte confesiuni nu în cea mai bună ipostază. Este adevărat că există confesiuni și denominațiuni care au dat la o parte Cuvântul lui Dumnezeu și s-au înecat în tradiții omenești pe care le predică azi, dar nu așa este la toți și faptul că oamenii fac parte dintr-o denominațiune nu înseamnă neapărat că ei nu respectă Biblia sau că sunt prinși doar în tradiții. Fiecare confesiune are o istorie a ei și cele mai multe au perioade de criză, de reforme și de treziri spirituale. Am vrea noi să fie ca la început, când era doar o singură Biserică lăsată de Domnul Isus și, la drept vorbind, așa este și acum, căci Biserica adevărată nu este limitată de barierele care sunt între confesiuni acum. Din Biserica adevărată fac parte toți cei care au experimentat nașterea din nou, au primit Duhul Sfânt și urmează învățătura Mântuitorului, așa cum o găsim în Biblie. Și oamenii aceștia fac parte din diferite confesiuni și biserici și slujesc cu credincioșie fiecare la locul său.

Fapt este că confesiunile sunt o realitate de care nimeni care vrea să fie ucenic al lui Hristos nu va putea fugi, oricât și-ar dori aceasta. Bisericile Harvest tot au o rânduială care se respectă peste tot pentru bunul mers al lucrării care se face. Dacă lucrarea va crește, va crește și numărul de biserici și, chiar dacă se numesc non-denominaționali, sunt priviți de adepții altor confesiuni și religii ca și o altă confesiune. Dacă se va ridica cineva dintre liderii acestei biserici sau din generațiile care vin și vor spune că nu mai este bună rânduiala aceasta, că vor schimbări etc, sperăm să nu aducă aceleași motive că vor să respecte Biblia și să nu fie prinși de vreo tradiție și apoi să plece pentru a crea o altă biserică non-denominațională.

Dar, mă întorc la întrebarea care mi-a fost adresată. Nu cunosc învățătura bisericii la care mergeți, de aceea vă sfătuiesc să citiți bine Biblia și să aveți toată libertatea că învățătura bisericii în care ați ales să vă botezați este una în deplină armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu și că nu se predică acolo o învățătură eretică și nimicitoare. Să vă ajute Dumnezeu să urmați calea Lui cu toată sfințenia ca să aveți parte de moștenire în Împărăția Cerurilor.

https://moldovacrestina.md/botezul-in-biserica-non-denominationala/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/este-acceptabil-botezul-intr-o-biserica-non-denominationala/

Esenta Sarbatorii Nasterii Domnului Isus Cristos / de Damian Ion

download-3 (2)

December 1, 2017 21  de Damian Ion

Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” – Isaia 9:6

Sarbatoarea Nasterii Domnului Isus este ziua in care crestinii celebreaza Intruparea Mantuitorului. Biblia nu indica data exacta a intruparii Sale, iar crestinii primelor secole nu au avut o data specifica pentru sarbatorirea Nasterii Mantuitorului.

Istoria zilei Sarbatorii

Evangheliştii Noului Testament au relatat despre naşterea Mântuitorului fără a menţiona o dată anume, iar Biserica primului secol nu a sărbătorit naşterea Domnului Isus.

Începând cu secolul al II-lea d.Ch., scriitorii creştini au vorbit despre data probabilă a naşterii Domnului Isus, fără a o considera sărbătoare. Episcopul Telesphorus, conducător al Bisericii din Apus, ar fi susţinut că serviciul bisericesc pentru celebrarea naşterii Domnului Isus ar trebui să aibă loc în luna decembrie. În primele trei secole ale istoriei bisericii, creştinii au celebrat naşterea Mântuitorului în diverse zile ale anului.

Spre sfarsitul secolului al IV- lea d.Ch., Craciunul este celebrat in general in biserici, desi era sarbatorit la date diferite. Cu privire la calcularea datei nasterii Mantuitorului, au fost folosite diferite metode care au sugerat zilele: 2 ianuarie, 18 aprilie, 19 aprilie, 20 mai si 25 decembrie.

In cele din urma, 25 decembrie a devenit ziua recunoscuta oficial ca data a nasterii Domnului Isus, astfel Biserica a prezentat oamenilor o alternativa crestina la sarbatorile pagane, care celebrau Saturnalia si solstitiul de iarna. De exemplu, Domnul Isus a fost prezentat ca Soarele neprihanirii (Mal.4:2), inlocuind zeul soare, Sol Invictus.

Pe masura ce Crestinismul a inaintat in Europa a preluat multe obiceiuri din sarbatorile pagane de iarna, cum sunt folosirea stejarului verde, a vascului, a pomului de Craciun si a focului de lemne. In acelasi timp, crestinii au introdus obiceiuri noi, cum sunt ieslea nasterii si cantarea de colinde.

Indiferent de data, este bine că lumea creştină doreşte să aibă în fiecare an o zi în care să redescopere in mod special semnificaţiile întrupării Fiului lui Dumnezeu, conform Sfintelor Scripturi.

Abordarea Sarbatorii

In fiecare etapa a istoriei crestine a existat o minoritate de conducatori crestini care s-au opus sarbatoririi Craciunului. Aceasta opozitie a avut la baza unul din factorii: o respingere a autoritatii ecleziastice care dorea sa stabileasca zile oficiale de sarbatoare; o impotrivire fata de bautura, petrecerile si imoralitatea asociata cu sarbatorile Craciunului; asocierea continua a Craciunului cu idei si practici pagane.

Unii protestanti, Calvin, Knox, puritanii englezi si americani si multi prezbiterieni au refuzat sa sarbatoreasca Craciunul. Insa, luteranii, reformatii din Europa continentala si majoritatea celorlalti protestanti au pastrat sarbatoarea Craciunului cautand sa puna accentul pe adevarul prezentat in doctrina intruparii.

De asemenea, odata cu raspandirea crestinismului in Africa, Asia si America Latina, multe obiceiuri si idei noi au fost inserate in sarbatoarea Craciunului.

La jumatatea secolului XX, Craciunul a ajuns sa fie sarbatorit aproape in mod universal de crestinii din toata lumea.

Trairea Sarbatorii

Persoanele incluse de Scriptura in tabloul nasterii Domnului Isus, au parte de bariere in drumul lor catre Mantuitor: cultura, distanta si timpul pentru magi; serviciul pentru pastori; mandria si aroganta pentru Irod;  ipocrizia si fatarnicia pentru preotii de la curtea lui Irod si indiferenta pentru cei din Betleem. Aceste bariere i-au oprit pe unii, in schimb pe altii nu i-au putut retine din drumul lor catre Domnul Isus. Dumnezeu a oferit reurse tuturor pentru a se inchina Domnului si a se bucura de nasterea Lui: Cuvantul lui Dumnezeu scris pentru preotii care citesc profetiile; mesagerii lui Dumnezeu, ingerii, care se arata pastorilor; calauzirea lui Dumnezeu, steaua, pentru magi, cat si mesajul ingerului pentru pastori.

“Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat” se refera atat la umanitatea, cat si la dumnezeirea Domnului Isus. Dumnezeu ni S-a oferit pe Sine in Domnul Isus Christos. Planul lui Dumnezeu la intruparea Domnului a fost sa ne ofere un Mantuitor. Intalnirea cu Domnul Isus a fost suficienta si i-a facut pe cei sinceri sa fie fericiti. De-a lungul istoriei, oamenii au mai adaugat lucruri personale pe lista de Craciun pentru a fi fericiti. In ciuda dezvoltarii listei de Craciun, tot mai multe persoane sunt neimplinite de Craciun fiindca au lasat sa le scape ceea ce era important sa traiasca la aceasta Sarbatoare. Este necesar sa ne aducem aminte de ziua nasterii Domnului si sa rememoram secretul bucuriei de la primele persoane implicate.

Intruparea Domnului Isus vorbeste despre dragostea, iertarea si Imparatia lui Dumnezeu care sunt oferite prin har pacatosilor mantuiti. Iata dar, care este esenta Sarbatorii Nasterii Domnului Isus Cristos!

http://www.voxdeibaptist.org/publicatia.new/2017/12/01/esenta-sarbatorii-nast

https://wordpress.com/post/ardeleanlogos68.wordpress.com/24914