ISTORIE BAPTISTĂ De la fondarea biserici creştine până în prezent de J. M. Cramp, D.D. (1796-1881) Capitolul VI – Perioada Agitată, din anul 1567 până în anul 1688  Secţiunea VI. Istoria Bisericii Broadmead, din Bristol Secţiunea XI

Pagina de Istorie

Începând cu luna Februarie 2005, vă punem la dispoziţie o lucrare de Istorie Baptistă scrisă de autorul J. M. Cramp, care prezintă istoria mişcării baptiste într-o formă condensată şi interesantă, începând cu fondarea bisericii primare şi ajungând până în perioada prezentă. Sperăm ca prin acest material să vă îmbogăţiţi cunoştinţele şi să aflaţi detalii diversificate şi interesante legate de istoria creştină. Mai multe informaţii şi scrieri din domeniul istoriei creştine puteţi găsi pe paginile Bibliotecii electronice a Misiunii Vox Dei, prin accesarea link-ului din dreapta, cu Istorie Baptistă.

ISTORIE BAPTISTĂ

De la fondarea biserici creştine până în prezent

de J. M. Cramp, D.D. (1796-1881)

Capitolul VI – Perioada Agitată, din anul 1567 până în anul 1688

 Secţiunea VI.

Istoria Bisericii Broadmead, din Bristol   Secţiunea XI

Note biografice continuate – John Tombes, B.D. – Francis Bampfield, A.M. – Henry D’Anvers – Edward Terril – Dr. Du Veil – John Bunyan

JOHN TOMBES, B.D., a fost un om eminent. Scrierile sale în apărarea botezului credincioşilor au fost numeroase şi cu greutate. Fiind educat la Magdalen Hall, Oxford, a fost numit în „Lectura Catehetică” din Hall, după moartea tutorelui său, pe când avea doar 21 de ani şi s-a eliberat din datorie spre satisfacerea tuturor celor preocupaţi. În jurul anului 1631 a obţinut dreptul de şedere în Leominster, în Herefordshire, unde a predicat şi lucrat pentru 10 ani. Zelul său pentru „o reformă în Biserică, şi debarasarea de toate intervenţiile umane în închinarea către Dumnezeu” l-a expus faţă de furia anti-reformatorilor. Când forţele Regelui au ocupat Leominster-ul, Tombes a fost scos de acolo, şi majoritatea proprietăţii sale a fost prădată. După o scurtă şedere în Bristol, el s-a mutat la Londra, unde a predicat, mai întâi pe strada Fenchurch, şi apoi în Temple Church. El studia de câţiva ani subiectul botezului. Îndoielile cu privire la autoritatea botezului pruncilor l-au tulburat în timp ce-şi ţinea postul de lector la Oxford. A căutat satisfacţia cu mare dorinţă şi sârguinţă. Scripturile erau atent examinate, cele mai bune scrieri de ambele părţi erau citite, şi se ţineau conferinţe frecvente cu predicatori învăţaţi, pentru care exista o amplă oportunitate în acea vreme, în timp ce avea loc Adunarea Preoţilor. Însă scrupulele sale au pus tot mai tare mâna pe el, şi în timp el a cedat faţă de convingerea lipsei de bază scripturală pentru botezul pruncilor. Concedierea sa din situaţia din Temple a urmat publicarea uneia din lucrările sale din acest subiect. Mai apoi s-a pensionat la ţară, şi a devenit predicator de Bewdley, Worcestershire. Acolo, în 1646, el a fost botezat, şi a format o biserică Baptistă, în care a slujit separat, încă rămânând în grija parohiei; însă dorinţa de simpatie dintre el şi oameni a ocazionat înlăturarea sa, şi el s-a întors la Leominster, unde şi-a încheiat lucrarea sa publică, la scurtă vreme după Restauraţie. Am spus anterior că a fost numit unul din Magistraţii din vremea lui Cromwell. Termenii de uniformitate erau prea duri pentru el. El s-a retras în viaţa privată. „La scurtă vreme după ce s-a căsătorit cu o văduvă la Salisbury, cu care s-a bucurat de o bună moşie, el a rezolvat să locuiască în odihnă şi pace la vârsta sa înaintată”1. Partea finală a vieţii sale a fost petrecută în comuniune cu Biserica Angliei, deşi el a refuzat să accepte vreun beneficiu sau demnitate, sau să ocupe vreo poziţie publică. Odată cu inconsistenţa singulară, cum ni se pare nouă, el tot a continuat să scrie împotriva botezului pruncilor.

Tombes a scris paisprezece tratate despre botez. Ce principală a fost intitulată Antipaedobaptism, sau o recapitulare completă a disputei despre Botezul Pruncilor.

 FRANCIS BAMPFIELD, A.M., a fost unul din cei „excelenţi de pe pământ” din zilele sale. El şi-a primit educaţia la Wadham College, Oxford, unde a petrecut circa şapte ani în dobândirea cunoştinţei. În jurul anului 1639, el a intrat în lucrarea Bisericii Angliei. Cei de la Bishop Hall l-au ordinat. La scurtă vreme a obţinut un trai în Dorsetshire, şi un grajd bisericesc în Exeter Cathedral. În 1655 el s-a mutat în Sherborne, unde a lucrat, ca în fosta locaţie, cu diligenţă exemplară, şi a fost îndrăgit mult de oamenii din grija sa.

 Şi el era de multă vreme nesatisfăcut cu Stabilirea Naţională. Corupţia şi abuzurile moştenite de la Roma nu aveau să fie suportate. Ele nu puteau, în opinia sa, să fie clasate intre „lucrurile indiferente”, căci ele loveau în autoritatea Răscumpărătorului, drept singur Cap al Bisericii, şi au fost în totalitate inconsistente cu spiritualitatea împărăţiei Sale. Legiferarea Actului de Uniformitate, în 1662, l-a adus pe Bampfield la o decizie. El şi-a lăsat turma şi a început să predice ca un Neconformist.

 În mai puţin de o lună el a fost încredinţat temniţei, şi acolo, a predicat Evanghelia. Întemniţările lui au fost numeroase. Una dintre ele a durat 8 ani. Pe atunci era puşcăriaş la Dorchester, unde a continuat eforturile sale de predicare, şi a avut fericirea formării unei biserici. El a predicat în temniţă aproape în fiecare zi. De îndată ce a fost eliberat, el şi-a rezumat lucrarea publică, călătorind în diferite regiuni. În martie 1676 a devenit pastor al bisericii Sabatariene Baptiste care se întâlnea în Pinner’s Hall, Londra, formată din strădaniile sale. În înregistrarea formării acestei biserici, se declară că „persoanele care au agreat să se adune în comuniunea bisericii, conform ordinului Evangheliei, sub conduita lui Francis Bampfield, ca pastor al ei, au pus bazele bisericii pe singura temelie sigură, şi au fost de acord să formeze doar prin regulă şi măsură, exprimând natura şi constituirea acestei biserici în următorii termeni: ‚Datorăm Domnului Hristos faptul că suntem una cu singurul Domn şi Dătător al Legii pentru sufletele şi conştiinţa noastră; Sfintelor Scripturi datorăm adevărul ca singura şi unica regulă de credinţă, închinare şi viaţă, conform căreia să judecăm toate cazurile’. Prin urmare, aceste principii au fost subscrise de către pastor şi diverşi fraţi în dreptul celorlalţi”2.

 Aceasta a fost ultima lui staţie. Aici ne întâlnim cu tulburările uzuale, congregaţia fiind adesea ruptă de către ofiţerii justiţiei chemată în mod greşit. Pe 17 februarie 1683, în timp ce predica, un poliţist a intrat şi l-a întrerupt. „Am un mandat de la Domnul Primar ca să vă tulbur adunarea”, a spus poliţistul. „Am un mandat de la Isus Hristos ca să continui”, a răspuns predicatorul, şi acesta a continuat discursul său, când a fost luat şi dus, împreună cu şase din fraţii lui, la Domnul Primar, care i-a amendat pe fiecare cu câte 10 pounds. Cu toate acestea, ei s-au reîntâlnit după-amiaza, însă au fost constrânşi să se separeu, apoi s-au decis să meargă la rezidenţa lui Bampfield, unde acesta a terminat exerciţiul din acea zi. În acea zi a fost prins din nou şi a fost încredinţat la Newgate. La următoarele Sesiuni ale Quarter-ului el şi cu alţi câţiva au fost duşi la bară, şi li s-a pus în faţă jurământul de alianţă. Ei au declinat deoarece era înţeles să cuprindă o obligaţie de a se conforma faţă de Biserica Angliei, faţă de care ei nu se puteau lega, aşa că Magistratul a pronunţat sentinţa: „Să fie scoşi de sub protecţia maiestăţii Regelui, toate bunurile lor să li se confişte, şi să rămână în temniţă în timpul vieţii lor, sau după plăcerea Regelui”. Numai că nu a fost „plăcerea Regelui” ca să-i elibereze. Moartea în temniţă era ceva comun în timpul lui Charles II şi James II. Bampfield a murit în Newgate, pe 16 februarie 1684, fiind în vârstă de 17 ani.

El a fost un om învăţat şi un student iscusit. Titlurile a celor 2 lucrări ale sale par să indice că el a îmbrăţişat părerile care au fost dezvoltate mai apoi de Hutchinson, şi la care se face referire adesea în Lexicoanele de Ebraică şi Greacă a lui Parkhurst. Prima este: Totul în Una; Toate ştiinţele de folos şi artele profitabile irită singura cartea a lui Jehovah-AEloim, copiată, şi comentată în Fiinţele create, pricepută şi descoperită în plinătatea şi perfecţiunea cunoştinţei Scripturii, 1677: folio. Cealaltă este: Casa Înţelepciunii. Casa Fiilor Profeţilor: o Casă de cercetare amănunţită; şi de profundă Căutare; unde este mintea lui Jehovah-AEloim din Sfintele Scripturi ale Adevărului, în cuvintele şi frazele, şi semnificaţia lor adecvată este studiată atent, comparate cu credincioşie, şi apt trecută pentru promovarea aptă şi avansarea înaltă a cunoştinţei Scripturii, dintre toate Artele folositoare, şi Ştiinţele profitabile, într-o Carte a Cărţilor, Cuvântul lui Hristos, copiat şi comentat asupra lui în Fiinţele create, 1681: folio.

HENRY D’ANVERS este cel mai bine cunoscut ca un autor, Tratatul său asupra Botezului fiind privit ca cea mai completă lucrare care a fost publicată în acea vreme. Titlul complet este: Un Tratat despre Botez, unde se examinează cel al Credincioşilor şi al Pruncilor după Scripturi, cu istoria ambelor din Antichitate, din care reiese că Botezul Pruncilor nu a fost Practicat pentru circa patru sute de ani după Hristos; cu tradiţiile fabuloase şi fundamentele eronate pe care se află acestea, prin Canoanele Papei (Cu Bârfe, Chrysm, Exorcism, Botezul Clopotelor, şi alte Rituale Papale) şi că faimoasele Biserici Waldensiene şi altele Britanice, Lollarzii, şi Wicklifianii şi alţi creştini, au mărturisit contra ei: cu Istoria Creştinismului printre Britonii Antici şi Waldensieni. D’Anvers a fost colonel în armata Parlamentară şi o vreme a fost Guvernator de Stafford. În timp ce deţinea acel oficiu el a devenit Baptist. El era foarte încordat în privinţa punerii mâinilor după botez. A avut faima de a fi bărbatul celei de-a Cincia Monarhii, şi se pare evident că el a aşteptat domnia personală a Răscumpărătorului pe pământ. În 1675 a fost arestat şi aruncat în Turn – probabil cu suspiciunea de practici de trădare, care a avut-o insurecţia lui Venner în legătură cu principiile Monarhiei a Cincia – dar din moment ce nu i s-a adus nici o acuzaţie specifică contra lui, el a fost eliberat pe cauţiune. Este declarat de către Crosby că el era unul din bătrânii unei biserici Baptiste, lângă Aldgate, Londra. Când a fost ales în acel oficiu nu se ştie clar. În timpul lui James II el s-a unit cu alţii în consultări şi planuri relative faţă de proiectul Ducelui de Monmouth, şi a fost compromis astfel încât a fost constrâns să fugă în Olanda, unde a murit în 1686. Marea stimă care a deţinut-o acesta din partea Baptiştilor principali din acea perioadă este arătată printr-o „Apărare” a lucrării lui la care se face referire mai sus, unde au fost puse şi numele lui Hanserd Knollys, William Kiffin şi Thomas Delaune.

 Complicitatea lui D’Anvers în rebeliunea Monmouth va fi judecată diferit după părerile politice ale oamenilor. Că James II era un tiran, şi că a meritat expulzarea, nimeni nu se îndoieşte de aceasta, însă acolo unde încetează deplina supunere şi începe nelegiuirea rezistenţei, noi credem că încă nu s-a decis. Noi cei care ne-am trăit zilele în strălucire de soare, suntem doar rău calificaţi pentru a critica atitudinea acelora care au îndurat bombardările furtunii.

 Am citit cu mare interes Înregistrările Bisericii Baptiste din Broadmead, Bristol. Pentru acestea îi suntem datori lui EDWARD TERRILL, care a fost pentru 18 ani un conducător al acelei biserici. El a fost botezat în anul 1658, ales în oficiu de bătrân al bisericii în 1667, şi a murit în 1685. În timpul persecuţiilor hărţuitoare prin care a trecut biserica, el a fost într-adevăr principalul său pământesc. Casa lui era deschisă pentru închinare oriunde era mai prudent întâlnirea într-o locaţie privată. Când pastorul se afla în temniţă sau era absent, el era gata să ocupe postul de lucru şi de pericol. El era înţelept în sfat, binevoitor faţă de cei săraci, şi fertil în expediente pentru a nedumerii persecutorii, şi să poarte de grijă nevoilor spirituale ale bisericii. Un Neconformist şi un Baptist după convingere, el a stat ferm pentru principiile sale, deşi a fost destituit de proprietatea sa, şi nu rareori încredinţat temniţei pentru menţinerea lor. În multe instanţe, când magistraţii tirani gândeau că pot să-şi întindă puterea cu siguranţă, el le-a verificat violenţa prin angajarea celor mai buni sfătuitori legali, şi astfel a protejat biserica contra opresiunii nelegitime. Într-un cuvânt, el a trăit pentru o cauză, şi memoria lui este binecuvântată.

După ce a dobândit o proprietate considerabilă prin căsătoria sa, el a rezolvat să o devoteze Domnului. Printr-un act executat în 1678, el a pus o porţiune mare – probabil toată – din moşiile sale în mâinile giranţilor, venitul fiind astfel disponibil, şi s-ar părea, după moartea văduvei sale, s-a cheltuit pentru educarea tinerilor pentru lucrare. Aceasta a fost făcută, spunea el, pentru slava lui Dumnezeu, şi pentru propagarea Evangheliei Domnului Isus Hristos, şi pentru adevărata dragoste şi afecţiune care o are şi o poartă faţă de congregaţia căruia este membru. Având acest obiect în vedere el a dat ordin ca 100 de lire sterline pe an să fie plătite „unui om sfânt învăţat, bine echipat în vorbirea de limbi, adică greaca şi ebraica, şi care are şi practică adevărul botezul credincioşilor, ca pastor sau învăţător pentru congregaţie”. Pastorul astfel angajat avea să cheltuiască trei zile şi jumătate în fiecare săptămână în instruirea tinerilor, nu mai mult de 12, membrii ai oricărei biserici de botezaţi din sau de lângă Bristol. Zece pounds pe an trebuiau să fie plătiţi la oricare din patru studenţi a căror prieteni nu puteau să-i susţină. Aceşti binefăcători se spune că ar fi pus baza la Bristol College. Prin ei utilitatea lui Terrill este perpetuată.

 Istoria Dr. Du Veil este extrem de interesantă. El era un nativ din Franţa şi din rude evreieşti. Părinţii lui probabil se aflau în circumstanţe afluente, după cum se pare că el ar fi primit o educaţie foarte liberală. Studiul scrierilor profetice a Vechiului Testament l-au convins de calitatea de Mesia a lui Isus. Când a jurat acea convingere, şi determinarea sa de a îmbrăţişa Creştinismul, tatăl său a fost atât de înfuriat încât a încercat să-l omoare, şi şi-ar fi realizat scopul dacă nu ar fi fost prevenit de anumite persoane prezente. Du Veil s-a alăturat Bisericii Romano Catolice, şi curând a devenit un predicator elocvent şi popular. A dobândit faimă considerabilă ca autor, printr-un Comentariu asupra Evangheliilor după Marcu şi Luca, în care el prezintă cu mult tact şi învăţătură. Universitatea de la Anjou i-a conferit gradul de D.D., şi a fost îndemnat să intre în listele cu Hugenoţii, a căror apărători puternici ai adevărurilor Protestante nu au dat mici necazuri eclesiasticilor Romani. El s-a implicat în pregătirea pentru acea lucrare, însă a găsit spre uimirea lui că Protestantismul era o formă mai pură de Creştinism decât cea cu care fusese el obişnuit. Urmând cu onestitate convingerile sale, el s-a retras din Franţa în Olanda, din moment ce viaţa sa ar fi fost în pericol dacă ar fi continuat în fosta ţară, şi ar fi tăgăduit Papia. La scurtă vreme s-a dus în Anglia unde a fost primit cu mare respect şi a devenit prietenul multor prelaţi şi demnitari din Biserica Angliei.

 El a fost ordinat în lucrarea acelei Biserici. În 1679 a publicat O Explicaţie Literală a Cântării lui Solomon, şi, în anul următor, O Expunere Literală a Profeţilor Mici. Aceste lucrări au crescut mult reputaţia sa. Episcopul Londrei (Dr. Compton) a fost tare încântat de ele, încât a oferit fiecare încurajare pentru autorul învăţat pentru a continua cercetările sale biblice, şi i-a oferit libera folosire a bibliotecii lui pentru acest scop. Aceasta a dus la o altă şi finală schimbare. În biblioteca Episcopului el a găsit lucrările autorilor Baptişti, şi cercetarea lor l-a convins că Baptiştii erau pe calea dreaptă. O tânără pioasă, slujitoare a familiei Episcopului, l-a introdus în biserica cu care ea era în legătură, şi unde era pastor Rev. John Gosnold. Dr. Du Veil a fost botezat de el, şi s-a alăturat bisericii, prin acel act separându-se de cei bogaţi şi puternici, prin ale căror mijloace el ar fi obţinut avansarea eclesiastică. În 1685 s-a publicat lucrarea sa Explicarea Literală a Faptelor Apostolilor. Acesta este un comentariu valoros. A fost retipărit de Hanserd Knollys Society.

 Nu am putut obţine alte informaţii despre Dr. Du Veil. Dacă a predicat după ce s-a făcut Baptist, s-au dacă s-a dedicat lucrării literare, nu este înregistrat în nici una din lucrările la care am avut acces. Fără îndoială că el şi-a dedicat talentele pentru răspândirea şi apărarea adevărului, şi s-ar putea spune că el a fost folosit în mod puternic. Nu ne întâlnim des cu astfel de cazuri. Au fost mulţi în toate erele care au văzut lumina, însă au eşuat să o urmeze, prin teama poverii sau a suferinţei. Dr. Du Veil nu era unul din acea clasă. Fiecare schimbare l-a pus mai jos dintr-un punct de vedere lumesc, însă aceasta nu l-a mişcat. Adevărul avea să fie îmbrăţişat, şi conştiinţa ascultată cu toate riscurile. Pace memoriei lui!

 Reputaţia lui John Bunyan este mondială. El a fost într-adevăr un om învăţat de Dumnezeu. „Pelerinul” său spune povestea lui în aproape toate limbile, şi este ascultată cu interes fascinant şi admiraţie de către bărbaţi din orice climă, şi din toate varietăţile de cultură mentală. Aceasta este hrana ţăranului şi luxul filozofului.

 Istoria vieţii lui este aşa de bine cunoscută, încât e chiar inutil să o mai reproducem aici. Vom da doar câteva note cronologice. John Bunyan s-a născut la Elstow, Bedfordshire, în anul 1628. El a fost convertit la Dumnezeu în 1653, şi apoi a început să predice. În 13 noiembrie 1660, el a fost încredinţat temniţei Bedford pentru că „îi învăţa pe oameni să se închine lui Dumnezeu contrar legii”. Acolo, cu nici un alt ajutor decât Biblia şi cartea lui Foxe Book of Martyrs, el a scris Călătoria Pelerinului, şi alte lucrări care au imortalizat numele său. El a fost eliberat în decembrie 1672, şi a petrecut restul vieţii în multe strădanii pentru cauza lui Hristos. Ca pastor al bisericii de la Bedford, în a cărui oficiu a fost ales în 21 decembrie 1671, în timp ce încă era prizonier, „el era gata la timp şi ne la timp”, şi Biserica înflorea sub slujirea sa. Când acesta a vizitat Londra, oamenii se adunau în mulţimi ca să-l audă: trei mii de persoane s-au cunoscut a se fi adunat pentru acel scop la ora şapte dimineaţa. Din nefericire şi cei învăţaţi şi mai mari se aflau printre ei. Charles II l-a întrebat odată pe Dr. Owen cum de se afla şi el printre cei ce ascultau pe un tinichigiu cum predică. „Să fie pe placul maiestăţii sale”, a răspuns doctorul, „dacă aş fi avut eu abilităţile tinichigiului pentru predicare, mi-aş fi părăsit cu drag toate învăţăturile mele”.

 El a fost angajat într-o lucrare creştină când a căzut sub o lovitură de moarte. Un fiu risipitor a ofensat aşa de mult pe tatăl său încât l-a ameninţat să-l dezmoştenească. Bunyan a efectuat o reconciliere. El fusese la Citire în serviciul său benevol, şi se întorcea acasă prin Londra, când a fost atacat de febră, datorată expunerii faţă de ploaia grea din călătoria sa, şi a murit la casa unui prieten după câteva zile de boală. Aceasta a fost în august 1688, la circa 3 luni înainte de sosirea lui William, Prinţ de Orange, după William

III. Ce mult s-ar fi bucurat inima sa, dacă ar fi mărturisit eliberarea naţiunii sale!

 Unul din ultimele tratate pe care le-a pregătit pentru presă s-a intitulat Despre Antihrist şi Ruina sa. Aceasta exprimă în stilul său simplu şi nervos, acele sentimente cu privire la Papie şi libertatea religioasă pe care Baptiştii nu le-au putu avea vreodată.

 Ne-am putea permite într-o mândrie de iertat să ne lăudăm cu John Bunyan ca unul dintre ai noştri. Nu avem un alt nume mai de cinste. Însă nu vom încerca să scriem apologia sa. Lucrările lui îl laudă, şi îl vor lăuda atâta timp cât va fi Biserica lui Dumnezeu.

 Note de subsol

 1 Crosby, i. p. 290.

2 Ivimey, i. p. 170.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/istorie_sept07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) – Scopul Şcolii Duminicale – Caracteristici şi neînţelegeri.

download - Copie (2)

Caracteristici şi neînţelegeri

ÎNVĂŢAREA

Cuvântul grecesc pentru învăţător, didaskatos, înseamnă stăpân, învăţător, sau doctor. Învăţătorul este acela care comunică cunoştinţa, îi ghidează pe alţii şi face cunoscut sau relatează fapte.

Darul de învăţătură este un dar parale pentru darul de pastor-învăţător. Diferenţa este că Pastorul-învăţător protejează turma, în timp ce învăţătorul protejează adevărul. El are abilitatea de a analiza şi interpreta adevărul lui Dumnezeu şi de a-l comunica clar şi sistematic.

Persoana cu darul de învăţare nu este persoana pe care noi o gândim adesea ca un profesor de clasă de Şcoală Duminicală. Învăţătorul la care mă refer este şcolarul, persoana care învaţă şi predă cu o adâncime mai are decât învăţătorul de Şcoală Duminicală.

Spre deosebire de profet, învăţătorul nu iniţiază nimic nou; el doar defineşte, descrie şi declară revelaţia existentă. Învăţătorii explică şi interpretează, ilustrează şi direcţionează, conferenţiază şi demonstrează, planifică, introduce, dezvoltă şi rezumă adevărul. Acest fel de învăţătură se adresează minţii, nu emoţiilor. Un învăţător clarifică adevărul existent. Învăţătorii bazaţi pe Scriptură nu sunt profesorii „revelaţiilor noi”. Lucrarea lor este clarificare principiilor care pot cauza neînţelegere în vieţile credincioşilor. Kinghorn a declarat, „Darul de învăţătură îl echipează pe cineva spre a împărţi adevărul la alţii într-un fel relevant aşa că evanghelia poate fi înţeleasă şi aplicată vieţii”. Dorinţa este aceia de a instrui pe creştinii care cresc în adevărul biblic. Învăţătura sănătoasă (educaţia) este mai mult decât doctrina corectă, adevărata educaţie (învăţătura) este predarea care transformă vieţile indivizilor. Adevărata predare nu are loc până ce comportamentul nu este alterat şi în cele din urmă schimbat.

Mulţi învăţători au urmaşi ai lucrării lor din moment ce ei se identifică cu învăţătorul şi căutarea sa după adevăr. De fapt mulţi dintre urmaşi sunt învăţători în pregătirea lor înşişi. Adesea fiind comparaţi cu păstorii, învăţătorul caută „păşunea verde bună pentru a se putea paste mulţumit”. El este înalt de motivat să caute şi să valideze adevărul care a fost prezentat.

În aceiaşi manieră ca şi păstorii învăţătorul caută să protejeze „turma” sa. Învăţătorii sunt cunoscuţi în a ridica „toiagul de păstor al Cuvântului” pentru a-i respinge pe prădătorii care caută să-îi devoreze „turma” sa. Învăţătorul ştie că împărtăşirea adevărului nu este suficient. Pavel a spus cititorilor săi nu numai să-şi amintească cuvintele pe care le-a rostit, ci şi de felul de viaţă pe care l-a avut el printre ei (Filipeni 4:9).

Linii călăuzitoare individuale pentru informare:

Un învăţător trebuie să înveţe să mediteze asupra Scripturii aşa încât Duhul lui Dumnezeu să poată vorbi duhului său prin Cuvântul lui Dumnezeu. Unul care învaţă trebuie să fie în procesul continuu de a  fi învăţat de Duhul Sfânt. Nu numai supunerea continuă faţă de voia şi învăţătura lui Dumnezeu garantează faptul că adevărurile învăţate vor fi de la Dumnezeu, dar aceasta va garanta şi faptul că nici un mesaj nu va di DE LA învăţător. Învăţătorii care nu-şi conformează vieţile cu voia şi dorinţele lui Dumnezeu şi tind să se bazeze prea apăsat pe comentariile altor oameni, ducând apa lor de la izvoarele altora, ca sa spunem aşa. Învăţătorul trebuie să-şi aplice fiecare efort al său spre completarea sarcinii lui. Donald Grey Barnhouse se întreabă câteva întrebări intuitive, pe care ar trebui să şi le pună şi cei cu darul de învăţătură:

„Am ascultat de vocea Lui? Mi-am pus jos propriul meu motiv în mijlocul ţărânii înaintea Lui pentru a-l putea lua iluminat de El, pentru folosire în cadrul lucrării mele? Am fost eu alert din punct de vedere spiritual şi dependent de Duhul Sfânt? Am mers în mod repetat la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-mi împrospăta sufletul înainte de a vorbi altora? Am încercat să trăiesc ceea ce învăţ? Mi-am recunoscut păcatele când Domnul mi le-a arătat, şi m-am pocăit de ele? Am recunoscut în fiecare moment dependenţa mea totală de Domnul? Am fost leneş? Am fost sârguincios? L-am insultat pe Domnul cu hrană pregătită în mod bolnăvicios?

Următoarele comentarii scrise de R. Wayne Jones ilustrează nevoia învăţătorului de a continua să fie în Cuvânt:

Darul de învăţătură şi talentul de a învăţa au fost adesea confundate. Darul de învăţătură este întotdeauna relaţional având în vedere faptul că abilitatea de a preda ştiinţa sau matematica nu trebuie să fie neapărat raţională. Un învăţător poate cunoaşte şi să fie capabil să înveţe principiile relativităţii şi chiar să predea faptele despre vieţile lui Albert Einstein sau Thomas Edison fără să aibă vreo relaţie reală faţă de fapte sau persoanele care au descoperit faptele. Un învăţător de şcoală publică prin urmare poate fi un învăţător bun al principiilor ştiinţei şi a matematicii fără să aibă relaţia personală faţă de oricare matematician sau om de ştiinţă, însă cineva nu poate preda într-adevăr Biblia fără să aibă o relaţie cu Dumnezeu.”

Pentru a repeta – un învăţător trebuie să fie sub autoritatea Cuvântului şi părtăşia cu Dumnezeu sau învăţăturile sale vor fi „ale lumii” deşi ele conţin cuvintele Scripturii.

Linii călăuzitoare de ascultat:

Baza Scripturală pentru darul de învăţătură este descoperit în Romani 12:7, „Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură”; The Message [Mesajul, n. tr.], o parafrazare a Noului Testament, scris de Eugene Peterson traduce acest verset în felul următor, „dacă înveţi, ţine-te de învăţătură”.

Romani 12:11, indică faptul că învăţătorul are trei responsabilităţi:

  1. Să fie sârguincios în lucrarea sa.
  2. Să fie plin de râvnă în Duhul; controlat de Duhul.
  3. Să fie în procesul slujirii Domnului; făcând toate ca pentru Isus.

Caracteristici şi abilităţi expuse de un învăţător:

Un accent extrem de greu asupra acurateţei, în special cu privire la definiţiile cuvântului, înţelesurile Scripturale şi fundalul istoric.

Crezul că darul lor este fundamental faţă de alte daruri.

O testare a cunoaşterii sau a acreditării altora care învaţă.

O încântare în cercetare şi descoperiri care validează adevărul care va fi prezentat. Învăţătorul va studia de multe ori mai degrabă decât să mănânce sau să doarmă.

Învăţătorii nu sunt numai preocupaţi cu comunicarea adevărului, însă ei au o preocupare şi pentru schimbarea oamenilor.

În unii învăţători, o bucurie mai mare în cercetarea adevărului decât în prezentarea acestuia, dacă nu cumva alţii sunt promovaţi să continue cercetarea.

Apreciază prezentarea adevărului într-o manieră sistematică. Îi place să vadă lucrurile în context. Vrea ca informaţia să fie sistematizată şi organizată. Învăţătorul este extrem de minuţios în cercetarea sa.

O tendinţă de a evita ilustraţiile din surse nebiblice, precum ar fi revistele şi ziarele seculare. În special este dubios asupra adevărurilor bazate pe altceva în afară de Scriptură.

Are convingerea de bază că învăţătura este fundalul de bază prin care biserica poate creste şi să rămână credincioasă.

Are o sensibilitate neobişnuită faţă de versetele biblice şi ilustraţiile Scripturale folosite în afara contextului. Predilecţia de a revela pe învăţătorii falşi.

Cum pot fi înţeleşi greşit cei cu darul de învăţătură:

Accentul pus pe acurateţea interpretării scripturale poate apărea să neglijeze aplicarea sa practică.

Cercetarea altora ar părea a fi mai semnificativă decât bazarea pe învăţătura Duhului Sfânt.

Folosirea cunoaşterii în testarea altora ar putea apărea a fi mândria învăţării.

Preocuparea de a împărţi detalii de căutarea ar putea apărea a fi inutilă pentru cei care ascultă.

Nevoia de a fi obiectiv în cercetare poate apărea să-i lipsească căldura şi sentimentul când vorbeşte.

S-ar părea că neglijează informaţia practică.

Adevărul poate părea mai important decât studenţii.

Se poate baza mai mult pe cunoştinţa cap/carte.

Are tendinţa de a se bloca în detalii.

S-ar părea că înfloreşte cunoaşterea lor.

Poate deveni dezechilibrat în abordarea vieţii.

Cum îşi pot folosi greşit darul lor învăţătorii:

Devenind mândrii de cunoaşterea lor. Ar fi uşor pentru învăţători să dezvolte o atitudine de mândrie ca rezultat al tuturor învăţării lor. „Cunoştinţa îngâmfă, dar dragostea edifică.”

Dispreţuirea înţelepciunii practice a oamenilor needucaţi. Un învăţător ar putea tinde să deconecteze oricare învăţătură care nu are loc în clasă. „ŞI iudeii se minunau şi ziceau, ‚Cum de cunoaşte acest om litera, fără să fi învăţat vreodată?’”

Scepticismul faţă de alţi învăţători. Atitudinea unui învăţător poate fi cu uşurinţă, „Nu este corect până nu verific şi îţi spun că este corect.” Aceasta se poate întâmplă cu uşurinţă atunci când profesorul este pus în rolul de student. Un învăţător poate să comunice impresia că el sau ea este singura sursă de adevăr.

Criticarea învăţăturii sănătoase datorită defectelor tehnice. Este dificil pentru un învăţător să aprobe pe învăţătorul altora dacă el este capabil să identifice puţine erori faptice. Învăţătorii pot, în acest caz, să ofere un criticism general despre întreaga învăţare.

Dependenţa de raţiunea umană mai degrabă decât de învăţătura Duhului Sfânt. Unealtă primară a învăţătorilor este mintea lor, totuşi Dumnezeu avertizează faptul că noi nu trebuie să ne bizuim pe propria pricepere deoarece gândurile noastre nu sunt gândurile Lui, şi că există o cale ce pare a fi bună pentru mintea omului, dar ea duce la moarte. De fapt, raţiunea omului este o nebunie pentru Dumnezeu. Moralitatea este esenţială pentru priceperea spirituală. Adevărata înţelegere este în mod esenţial o chestiune spirituală – nu una mintală. Adevărul lui Dumnezeu este „discernut în mod spiritual”.

Oferirea de informaţie căreia îi lipseşte aplicaţia practică. Scopul întregii învăţături trebuie să fie acela de a-l înălţa pe Hristos şi de a promova conformitatea cu imaginea Sa. Învăţătorii tind să evite aplicaţiile mai largi dincolo de formularea actuală a textului. Aceasta limitează folosirea Scripturii ca o candelă zilnică pentru picioarele noastre şi o lumină pe cărarea noastră.

Plictisirea ascultătorilor cu detalii de cercetare. Marea încântare a învăţătorilor este cercetarea lor. De ceea ce se bucură ei, tot ei presupun că o să se bucure şi alţii. Profesorii pot da fonduri extensive de detalii pentru a valida un punct sau pentru a-şi arăta abilitatea de cercetare şi cunoaştere. În majoritatea cazurilor, aceasta nu este la fel de important pentru ascultători cât este pentru ei. Uneori aceasta îi plictiseşte pe ascultători spre punctul în care ei pierd scopul învăţării.

Retragerea în propria lor lume a cărţilor. Învăţători nu numai că se bucură în cercetare, ci o văd şi ca bază a eficacităţii lor ca profesor. Ei presupun că cu câte este mai multă cunoştinţă pe câmpul lor, cu atât sunt ei mai pregătiţi să evalueze ideile noi şi să respingă eroarea. Cercetarea este o mare consumatoare de timp şi concentrare. Aceasta îi poate determina să se închidă în propria lor lume şi să-i închidă pe aceia din jurul lor.

Răspunsuri negative pe care le poate primi un învăţător de la alţii:

Tot ceea ce faci este să studiezi Biblia, nu faci niciodată ceva cu ea.

 Trebuie să fi mult mai practic.

 Eşti prea spânzurat de cuvinte.

 Accentuezi litera legii prea mult şi duhul legii prea puţin.

 Trebuie să fi mai deschis pentru lucrurile pe care le poţi învăţa din lume.

 Şi Dumnezeu învaţă prin experienţa umană.

 Trebuie să fi mai entuziast cu privire la împărtăşirea a ceea ce ai învăţat.

 Biserica este mai mult decât studiu biblic.

 Noi avem nevoie de asemenea să ne închinam mai mult Domnului în cântec.

 Ai prea multă mândrie.

 Numai studiu biblic va produce un intelectualism rece.

 Nu eşti destul de deschis faţă de Duhul Sfânt.

 Pot să existe multe aplicaţii ale Scripturii.

Personaje biblice de la care să înveţi:

Isus a demonstrat darul de învăţătură pe măsură ce preda în sinagogi (Marcu 6:2), El a fost cel mai mare învăţător dintre toţi, Matei 5-7; 7:28-29; 13:54; 19:16; Ioan 3:2; 7:46; Luca 20:21.

Luca demonstrează darul de învăţătură.

Referinţe biblice de studiat:

Cărţile Luca şi Faptele Apostolilor (al cărei autor este tot Luca) demonstrează darul de învăţătură a lui Luca. În particular Luca 1:1-4 şi Fapte 1:1-3.

Porunca de a învăţa este dată în mod clar: Matei 28:19-20; Coloseni 3:16. Forma de substantiv a cuvântului ‚învăţătură’ este adesea tradusă prin ‚doctrină’.

Noul Testament prezintă învăţătura ca esenţială pentru viaţa şi lucrarea bisericii. Importanţa doctrinei este clarificată în Cuvânt: 1 Tim. 1:10; 4:6-16; 5:17; 6:3-5; 2 Tim. 3:10,16; 4:2-3; Titus 1:9; 2:7; Ef. 4:12-16.

Cuvântul învaţă de asemenea în mod clar faptul că noi „trebuie să fim învăţători”: Evrei 5:11-14.

Trăsături de caracter şi opusurile lor:

ÎNVĂŢAREA
ACURATEŢE contra NEGLIJENŢĂ
REVERENŢĂ contra LIPSA DE RESPECT
SÂRGUINŢĂ contra LENEVIE
MINUŢIOZITATE contra INCOMPETENŢĂ
DEPENDENŢĂ contra INCONSISTENŢĂ
SECURITATE contra ANXIETATE
RĂBDARE contra AGITARE

 http://www.voxdeibaptist.org/caracteristici_si_neintelegeri.htm

Pastor din U.K. hărţuit şi ameninţat după ce a spus că evenimentele Gay Pride sunt „dăunătoare pentru copii”

Un pastor creștin a primit o amenințare cu moartea după ce a spus că el crede că paradele de tip Gay Pride sunt „dăunătoare pentru copii”.

Într-o postare pe Twitter, pastorul Keith Waters, din Ely Cambridgeshire a sugerat creștinilor să se abțină de la participarea la paradele Pride, deoarece acestea sunt în contradicţie cu învățătura biblică.

El şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la paradele homosexualilor spunând: „Acestea promovează o cultură și încurajează activități care contravin credinței și moralității creștine. Ele sunt în mod special dăunătoare copiilor.”

Pastorul Waters spune că un jurnalist s-a prezentat la biserica sa înainte de serviciul religios de duminică și a încercat să-l preseze să își ceară scuze pentru comentariile sale.

El spune că presiunea din mediul online împotriva sa a început să crească după ce comentariile sale au aparut într-un ziar local, iar un consilier local liberal- democrat a solicitat pe Twitter ca pastorul să fie cercetat de poliție pentru un „incident de ură.”

Pastorul spune că a fost şi hărțuit într-o ocazie, când, întorcându-se acasă împreună cu soția sa, a găsit la ușa din fața casei angajaţii unei firme de pompe funebre care fuseseră trimiși să „îi aranjeze înmormântarea”.

Într-un alt incident, el spune că a fost aproape doborât de pe bicicletă de o femeie localnică ce a trecut pe lângă el cu mașina ei, fiind deranjată de comentariile sale.

El spune că a șters ulterior postarea de pe reţeaua socială din teamă pentru siguranța familiei sale și a congregației sale.

Cu toate acestea, el a întâmpinat dificultăți suplimentare atunci când funcţia sa de îngrijitor la o școală primară din localitate a fost pusă în discuție.

A fost cercetat de conducerea școlii cu privire la postarea făcută în mediul online și după ce i s-a dat un ultim avertisment pentru că „a adus atingere reputaţiei școlii” și încălcarea codului de conduită al acesteia, a simțit că nu are altă opţiune decât să demisioneze.

El este acum sprijinit de Christian Legal Centre într-o acţiune în instanţă împotriva școlii pentru comportament abuziv al angajatorului, discriminare și încălcarea principiului de egalitate în sectorul public. De asemenea, consideră că școala a limitat drepturile sale la libertatea religiei, a expresiei și a gândirii.

Waters spune că el nu este critic fata de oamenii din comunitatea LGBT, ci faţă de natura evenimentelor Pride.

„Oricine crede în libertatea religiei și a exprimării ar trebui să fie foarte preocupat de povestea mea,” a spus el.

„Acesta a fost un atac, nu doar împotriva credințelor mele creștine, ci împotriva oricui care îndrăznește să pună la îndoială aceste chestiuni în mod public. Cea mai mare îngrijorare ar trebui să fie că o poveste ca a mea devine un lucru normal.

„Susțin că în postarea mea nu am discriminat pe nimeni. Mesajul meu a fost îndreptat spre creștini și nu a criticat persoanele sau comunitatea LGBT, doar evenimentele Pride. Mulţi oameni au fost uluiţi de modul în care am fost tratat, dar le este prea frică să vorbească.”

„Copiii nu ar trebui să fie niciodată expuși la nuditate sau acte sexuale, fie că este vorba de Gay Pride sau de orice alt eveniment. Sunt hotărât să lupt pentru libertatea de a spune asta și cred că nimeni nu ar trebui să-şi piardă slujba sau să fie forțat să plece de la locul de muncă pentru că are și îşi exprimă opinii legitime”.

Comentând despre caz, Andrea Williams, director executiv al Christian Legal Centre, a declarat: „Școlile și bisericile noastre au nevoie de mai mulți oameni care au interesele comunităţii la inimă, cum este pastorul Keith Waters. Pentru o simplă postare, în care şi-a exprimat îngrijorarea sinceră cu privire la ceea ce sunt expuşi copiii, Keith a fost amenințat, hărțuit și forţat să-şi abandoneze funcţia pe care o avea.

„Aceasta nu este o doar o problemă locală în oraşul nostru, ci o tendință în creștere de intoleranță și amenințare, nu doar la adresa creștinilor, ci a oricui din țara aceasta care îndrăznește să se opună evenimentelor Pride.”

„Ne angajăm în această cauză, şi solicităm Bisericii să facă mai mult pentru a proteja creștinii curajoși precum Keith Waters și pentru a susţine public ca modelul căsătoriei aşa cum l-a lăsat Dumnezeu, este între un bărbat și o femeie şi reprezintă fundamentul unei societăți sănătoase.”

„Celebrarea haosului sexual și a imoralității afişată public la evenimentele Gay Pride nu este bună pentru nimeni; nu este bună pentru familii sau pentru copiii a căror minte este extrem de sensibilă la astfel de imagini.”

Sursa: Christian Today

https://www.stiricrestine.ro/2019/12/03/pastor-din-u-k-hartuit-si-amenintat-dupa-ce-a-spus-ca-evenimentele-gay-pride-sunt-daunatoare-pentru-copii/?

Robert Sighiartău invitatul Conferinței AIC: „Credința și Politica într-o eră tot mai divizată” la Chișinău, Republica Moldova

Este oare posibil să definim ce sunt egalitatea, libertatea și drepturile când fiecare grup social are propriile sale interpretări? Fiind tot mai frecvent lăsați pe tușă când se discută aceste subiecte, ce acțiuni trebuie să întreprindem ca și creștini pentru a influența procesele politice? Cum ar trebui să se poarte politicienii creștini într-un climat tot mai polarizat?

Sâmbătă, 14 decembrie, Academia pentru Integritate în Conducere (AIC) invită la Conferința: „Credința și Politica într-o eră tot mai divizată”, cu Robert Sighiartău, unul dintre cei mai tineri Deputați în Parlamentul României, la Chișinău, Republica Moldova.

Țările din întreaga lume se confruntă cu un grad tot mai înalt de polarizare, divizare și ură. Spațiul public este dominat de dezbateri și certuri între seculari, progresiști, agnostici, creștini, musulmani, conservatori sau liberali. Pe măsura intensificării polarizării, a crescut și temperatura dezbaterilor privind dreptul la avort, egalitatea căsătoriei sau libertatea de a alege propriul gen.

De aceea, „Înțelegerea și discernerea rolului creștinilor în noul mediu politic”, este un subiect tot mai actual care va fi dezbătut într-un Panel de Discuții cu invitații: Valeriu Ghilețchi, Președintele AIC, Robert Sighiartău, Deputat în Parlamentul României, Constanța Belciug, Directorul Executiv Children’s Emergency Relief International, Groza Ion, Deputat în Parlamentul Republicii Moldova, moderat de Lucia Hmelic, membru al Consiliului de Administrare AIC.

Robert Sighiartău este un tânăr entuziast și un familist convins, care crede într-un viitor mai bun. Încă de mic, a fost educat de părinți să prețuiască valorile creștine și munca. De aceea, încă de la vârsta de 21 de ani, ocupă funcția de director general al unei companii care activează în industria auto. A început cariera politică în urmă cu 4 ani, iar motivația principală este dorința de a fi un model pentru cei din generația lui și cea viitoare. Își dorește să schimbe atitudinea pesimistă a oamenilor din România!

Este absolventul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca – Facultatea de Studii Europene Managementul Instituțiilor Europene. Deasemenea, deține Blanchard International „Leadership situational I și II”. A absolvit Școala de predicare CIREȘARII – Comunicare verbală și non-verbală, EXEC-EDU Formare managerială, Spiritul antreprenorial- factorul creșterii performanței managerilor în sectorul AUTO, Institutul de management în asigurări IMA – Program de pregătire profesională continuă a intermediarilor în asigurări și un Curs „Inteligența emoțională aplicată în vânzări”. Este unul dintre cei mai tineri deputați din Parlamentului României și Secretar General al Partidului Național Liberal (PNL).

Conferința va reuni activiști politici și civici și absolvenți ai școlilor Academiei pentru Integritate în Conducere. În cadrul discuțiilor vor fi abordate mai multe întrebări cu care se întâlnesc tinerii și profesioniștii creștini cu aspirații politice.

Evenimentul va avea loc sâmbăta, 14 decembrie, cu începere de la ora 10:00, în Sala de Marmură a Hotelului Jolly Alon (strada Maria Cebotari 37, Chișinău). Evenimentul va avea loc în formatul Chatham House. Intrarea este liberă!

Cristi Danileț: reducerea pedepsei din cauza condițiilor de detenție nu trebuie să fie o „grațiere mascată”

La penitenciarul nr. 13 din Chișinău (arhivă)

La penitenciarul nr. 13 din Chișinău (arhivă)

România a renunţat zilele trecute la o lege care funcţiona ca cea ce i-a facilitat ieşirea, înainte de termen, la libertate fostului premier moldovean, Vlad Filat.

R. Moldova are această lege de un an, timp în care de ea au profitat câteva zeci de deţinuţi, în timp ce România – de doi, norma fiind folosită de câteva zeci de mii de condamnaţi. Ambele state au adoptat-o, urmare a multiplelor condamnări la CEDO pentru condiţiile inumane din penitenciare. Într-un interviu la Europa Liberă, judecătorul român, Cristi Danileţ, consilier al fostului ministru al justiției Monica Macovei, susţine că „CEDO nu a cerut nici României, nici R. Moldova să pună în libertate infractorii, ci le-a cerut să îmbunătăţească condiţiile din penitenciare”. Activist anticorupţie şi susţinător al reformei justiţiei din România, Danileţ mai spune că legea respectivă nu ar trebui să se aplice recidiviştilor sau celor ce au comis fapte de corupţie, pentru că altminteri echivalează cu „graţierea mascată”.

Liliana Barbăroşie în dialog cu judecătorul român Cristi Danileţ

Nici o sursă media

0:009:202:52
Link direct

Player pop-out

Cristi Danileț: „Deținuții au și ei drepturi și unele vizează condiții bune în care își ispășesc pedeapsa. Din nefericire, nici Republica Moldova, nici România nu reușește să respecte standardele internaționale în acest domeniu. Pentru aceea trebuie să se găsească anumite soluții. Una dintre soluțiile găsite de România și copiată, din păcate, de Republica Moldova a fost acest recurs compensatoriu, care înseamnă că cel care stă în penitenciar o perioadă va beneficia de un plus dat din oficiu de stat și astfel va ieși mai repede din penitenciar.

Cristi Danileț
Cristi Danileț

De ce nu este bună această lege? Pentru că ea privește pe toți deținuții, inclusiv pe cei periculoși, pe cei care au săvârșit infracțiuni de violență. În al doilea rând, guvernul trebuie să se preocupe în egală măsură de îmbunătățirea condițiilor din penitenciare cu privire la spațiile de detenție, cu privire la asigurarea asistenței medicale, cu privire la calitatea hranei. Deci, simpla eliberare a unor deținuți mai repede decât au cerut, au dat judecătorii pedeapsa nu este o soluție adecvată. Tocmai acesta este motivul pentru care în România s-a renunțat, începând de ieri, la această lege care a dus la eliberarea unor infractori periculoși și foarte mulți dintre aceștia au recidivat, au comis din nou infracțiuni foarte grave.”

Europa Liberă: Pentru că acest exemplu s-ar putea să fie foarte util și pentru consumul moldovenesc, vreau să vă întreb: între timp, situația din pușcării s-a îmbunătățit, pentru că totuși aveți legea de doi ani, ați avut-o doi ani, iar la noi a fost cumva mai proaspăt introdusă?

Cristi Danileț: „Da, au fost niște penitenciare – noi avem în România 40 de penitenciare -, au fost unele penitenciare renovate, văruite, eliminată igrasia. În paralel cu Legea recursului compensatoriu, Guvernul României a alocat sume de bani pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție, dar nu s-a reușit în toate penitenciarele. Însă, din cauza pericolului pentru siguranța cetățeanului obișnuit, pericol generat de punerea în libertate în masă a unor deținuți, presiunea publică a fost foarte mare și, în cele din urmă, parlamentul a revenit asupra legii și a abrogat-o.

/**/ /**/ Fostul premier, Vlad Filat, Chișinău, 4 decembrie
### VEZI ȘI… ###

Hotărârea de eliberare condiționată a fostului premier Vlad Filat va fi atacată în justiție

Eu ca judecător spun că bine a făcut parlamentul, pentru că, practic, eu ca magistrat am fost obligat de parlament să pun în libertate oameni mai repede decât au hotărât instanțele de judecată și asta mi se pare cumva și un fel de imixtiune a parlamentului în treburile justiției.

Eu cred că un deținut trebuie să stea în penitenciar exact cât spune instanța care l-a condamnat, dar de condițiile din penitenciar trebuie să se ocupe guvernul statului…

De aceea eu cred că un deținut trebuie să stea în penitenciar exact cât spune instanța care l-a condamnat, dar de condițiile din penitenciar trebuie să se ocupe guvernul statului – să aloce bani, să construiască noi penitenciare, să construiască noi aripi de penitenciare, să le modernizeze, să le repare și astfel să fie respectate și drepturile deținuților. Dar atunci când punem în balanță drepturile unui deținut cu drepturile victimelor sau potențialelor victime, întotdeauna statul trebuie să ocrotească cetățeanul onest, cetățeanul de pe stradă. Pe acest cetățean noi nu-l putem pune în pericol, eliberând din penitenciar mai repede deținuții doar pentru că ei nu au condiții bune acolo.”

Europa Liberă: Ar fi o soluție ca să existe cumva o selecție, adică pe deținuții mai puțin periculoși să-i poți elibera înainte de termen, să poată beneficia de o facilitate din astea, iar cei periculoși, poate chiar vorbim de corupție, să nu fie? Sau nu e o soluție văzută cu ochi buni?

Cristi Danileț: „Este foarte bună întrebarea Dvs., pentru că dacă legea se aplică deopotrivă și pentru infractorii primari, și pentru cei recidiviști, și pentru infractorii violenți, și pentru „gulerele albe”, adică cei care au comis, de exemplu, infracțiuni de corupție, atunci, practic, legea echivalează cu o grațiere mascată. Despre asta vorbim – o grațiere mascată. Adică sunt iertați de restul de pedeapsă toți deținuții.

Dacă noi ne apucăm acum să eliberăm deținuții din penitenciare condamnați pentru corupție doar pentru că nu există condiții optime acolo, cred că se înăbușă chiar politica penală a statului…

În realitate, o astfel de lege ar trebui să se aplice pentru anumite categorii de deținuți, care, de exemplu, sunt la prima faptă, care, de exemplu, nu au săvârșit fapte violente și, bineînțeles, care nu au comis infracțiuni de corupție. De ce spun corupție? Pentru că politica din Europa de est este combaterea corupției. Asta este o condiție obligatorie a statului de drept. Practic, democrația este legată de lupta împotriva corupției. Dacă noi ne apucăm acum să eliberăm deținuții din penitenciare condamnați pentru corupție doar pentru că nu există condiții optime acolo, eu cred că se înăbușă chiar politica penală a statului, care trebuie să fie fermă pe lupta împotriva corupției.”

Europa Liberă: Spre deosebire de Republica Moldova, măcar aveți cifre în față, știți, de exemplu, că 21 de mii de deținuți au ieșit la libertate, că 7 mii erau periculoși și au recidivat 500, aici nici măcar aceste cifre nu le avem. Și din ce înțeleg nici chiar ministrul justiției sau nu le are, sau nu vrea să le prezinte public, adică nici nu ne putem da seama care-i dimensiunea problemei. Totuși, președintele Igor Dodon vorbea despre faptul că ar sta în rând să profite de această lege oameni foarte periculoși, deținuți foarte periculoși. Care ar fi sugestia Dvs., ce ar trebui să se întreprindă?

Cristi Danileț: „Mă surprinde că datele acestea nu sunt publice, pentru că ele constituie informație de interes public. Numărul deținuților, numărul celor care ies în libertate, deținuții pe fiecare categorie de infracțiune – astea sunt date care, de exemplu în România, le găsiți la o simplă accesare a internetului corespunzător paginii Autorității Naționale a Penitenciarelor. Astfel de date sunt de interes public și toți cetățenii ar trebui să aibă acces la ele.

În plus, atunci când se face o lege de acest gen, trebuie de făcut un studiu de impact, să se vadă exact câți deținuți vor beneficia, în cât timp vor fi eliberați și, mai ales, care sunt celelalte măsuri pe care guvernul țării trebuie să le ia cu privire la condițiile din penitenciare. Pentru că, repet, o astfel de lege a apărut și în România, și în Moldova din cauza condițiilor proaste din penitenciare. Dacă s-a luat decizia eliberării mai repede a unor deținuți, ce s-a întâmplat cu condițiile din penitenciar, au fost între timp îmbunătățite sau nu?

/**/ /**/ Peședintele Igor Dodon, Chișinău, 13 noiembrie 2019.
### VEZI ȘI… ###

Un președinte „jucător”: furtul miliardului, interceptările telefonice, indentitățile lui Plahotniuc – toate pe agenda președintelui Dodon

Pentru că dacă ele nu sunt îmbunătățite, următorii deținuți care vor intra în penitenciare vor avea parte de aceleași condiții, prin urmare, și ei vor trebui să beneficieze de recursul compensatoriu. Atunci eu spun așa: haideți, judecătorii să nu-și mai facă treaba, să nu mai trimită pe nimeni în penitenciare, pentru că noi nu avem unde să-i ținem pe deținuți și să lăsăm infractorii în libertate. Păi în felul acesta se înlătură chiar motivul pentru care există justiție, și anume ca infractorii periculoși să fie izolați de societate, ca ceilalți cetățeni onești să fie în deplină siguranță. Deci, eu cred că dispariția acestei legi este imperioasă și trebuie să fie compensată cu alte măsuri care să vizeze condițiile din penitenciare.”

Europa Liberă: Dar CEDO i se poate imputa ceva, pentru că povestea asta cumva desenează această instanță că dictează niște lucruri care în realitate pe teren nu dau tocmai efectele cele țintite?

Cristi Danileț: „Da, știu ce întrebați. Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a cerut niciunui stat să pună în libertate infractorii care sunt condamnați în penitenciare, ci a cerut să se îmbunătățească condițiile din penitenciare. Acum, orice guvern trebuie să se gândească la aceste măsuri. În România s-au publicat 20 de măsuri, pe care guvernul și le-a asumat, Legea recursului compensatoriu era una singură, dar în schimb avem: construirea de noi penitenciare, renovarea penitenciarelor existente, construirea de aripi noi în cadrul acelorași penitenciare, mărirea efectivelor de gardieni, îmbunătățirea condițiilor de asistență medicală, îmbunătățirea igienei din interiorul penitenciarelor, îmbunătățirea calității mesei pentru deținuți…

/**/ /**/ 
### VEZI ȘI… ###

Nimeni nu-și asumă responsabilitatea pentru surpriza eliberării fostului premier Vlad Filat

Deci, iată, sunt o grămadă de măsuri care trebuie luate în considerare, nu, brusc, punerea în libertate a deținuților, pentru că nu au condiții. Păi trebuie făcute acele condiții în penitenciare, trebuie găsite măsuri. De asta există guvern, să se ocupe pentru condiții propice, ca să zic așa, deținuților. Și insist: CEDO nu a cerut eliberarea deținuților din penitenciare, ci CEDO a atenționat statele că și deținuții din penitenciare au anumite drepturi, ei nu pot fi supuși unor condiții neprielnice, pentru a nu fi incriminate alte fapte, ca să nu spunem că ei sunt ținuți în condiții de tortură, care încalcă oricum demnitatea și drepturile omului și atunci guvernul trebuie să facă ca atare.”

https://moldova.europalibera.org/a/cristi-danilei-interviu-lege-recurs-compensatoriu/30309158.html

ÎN DIRECT: „Așteptând și grăbind venirea Domnului” – joi, 5 decembrie 2019, de la ora 20:00

Așteptând și grăbind venirea Domnului – ce trebuie să facem? Urmărește ÎN DIRECT „Calea, Adevărul și viața” joi,  5 decembrie 2019, de la ora 20:00. Împreună cu invitații noștri vom încerca să răspundem la întrebările tale și ne vom ruga pentru tine.

În această ediție a emisiunii „Calea, Adevărul și Viața” vom discuta despre atmosfera spirituală din cadrul Bisericii din România şi preocuparea creştinilor cu privire la vremurile din urmă în care aşteptăm venirea Domnului.

Invitații noștri sunt:

  • Iuliu Centea – Pastor, Biserica Penticostală Betel, Oradea
  • Nelu Filip – Pastor, Biserica Penticostală Poarta Cerului, Timișoara

Emisiunea este transmisă în direct pe canalul Alfa Omega TV, pe pagina de Facebook Alfa Omega TV, pe canalul de youtube Alfa Omega TV și pe site-ul alfaomega.tv. Fii alături de noi, urmărește emisiunea, trimite-ne întrebările și motivele de rugăciune! Ne poți scrie și mesaj privat pe pagina de Facebook Alfa Omega TV. Răspundem întrebărilor și ne rugăm pentru cauzele tale! Contactează-ne: 0256.490.637, rugaciune@alfaomega.tvhttp://alfaomega.tv/rugaciune

Te așteptăm joi, de la ora 20:00.

Nu ne poți recepționa? Contactează furnizorul de cablu. Între timp, mai multe informații găsești aici: https://alfaomega.tv/receptie.

Dacă ești abonat la DIGI, o altă soluție ar fi rescanarea canalelor, poate așa ne vei găsi.

https://alfaomega.tv/canal-tv/recomandari-saptamanale/11597-in-direct-asteptand-si-grabind-venirea-domnului-joi-5-decembrie-2019-de-la-ora-20-00

Orientul Mijlociu, un butoi de pulbere

Din Iran în Siria, în Liban și până la inculparea lui Netanyahu și tulburarea politică din Israel, regiunea pare a fi într-o mare agitație. Am discutat aceste probleme cu editorul senior al CBN, John Waage, și cu corespondentul CBN din Orientul Mijlociu, Julie Stahl, în studioul nostru.Chris Mitchell: John și Julie, bine ați revenit la Ierusalim, mă bucur să fiți aici!

John Waage, editor senior la CBN: Mulțumim, Chris.

https://alfaomega.tv/stiri/stiri-despre-israel/11588-orientul-mijlociu-un-butoi-de-pulbere

De ce aș susține Israelul?

Șeful executiv al CBN, Gordon Robertson, a vorbit recent la Conferința Diplomatică a „Jerusalem Post”. Robertson a vorbit despre prima sa vizită în Israel și de ce creștinii cred că e important să stea alături de statul evreiesc.

Gordon Robertson, șef executiv, CBN: Deseori sunt întrebat de ce susțin creștinii evanghelici Israelul și de ce organizația CBN a făcut toate eforturile pentru a susține poporul evreu. Răspunsul e unul personal și practic, deopotrivă.

https://alfaomega.tv/stiri/stiri-despre-israel/11589-de-ce-as-sustine-israelul

Robert Sighiartău invitatul Conferinței AIC: „Credința și Politica într-o eră tot mai divizată” la Chișinău, Republica Moldova

Este oare posibil să definim ce sunt egalitatea, libertatea și drepturile când fiecare grup social are propriile sale interpretări? Fiind tot mai frecvent lăsați pe tușă când se discută aceste subiecte, ce acțiuni trebuie să întreprindem ca și creștini pentru a influența procesele politice? Cum ar trebui să se poarte politicienii creștini într-un climat tot mai polarizat?

Sâmbătă, 14 decembrie, Academia pentru Integritate în Conducere (AIC) invită la Conferința: „Credința și Politica într-o eră tot mai divizată”, cu Robert Sighiartău, unul dintre cei mai tineri Deputați în Parlamentul României, la Chișinău, Republica Moldova.

Țările din întreaga lume se confruntă cu un grad tot mai înalt de polarizare, divizare și ură. Spațiul public este dominat de dezbateri și certuri între seculari, progresiști, agnostici, creștini, musulmani, conservatori sau liberali. Pe măsura intensificării polarizării, a crescut și temperatura dezbaterilor privind dreptul la avort, egalitatea căsătoriei sau libertatea de a alege propriul gen.

De aceea, „Înțelegerea și discernerea rolului creștinilor în noul mediu politic”, este un subiect tot mai actual care va fi dezbătut într-un Panel de Discuții cu invitații: Valeriu Ghilețchi, Președintele AIC, Robert Sighiartău, Deputat în Parlamentul României, Constanța Belciug, Directorul Executiv Children’s Emergency Relief International, Groza Ion, Deputat în Parlamentul Republicii Moldova, moderat de Lucia Hmelic, membru al Consiliului de Administrare AIC.

Robert Sighiartău este un tânăr entuziast și un familist convins, care crede într-un viitor mai bun. Încă de mic, a fost educat de părinți să prețuiască valorile creștine și munca. De aceea, încă de la vârsta de 21 de ani, ocupă funcția de director general al unei companii care activează în industria auto. A început cariera politică în urmă cu 4 ani, iar motivația principală este dorința de a fi un model pentru cei din generația lui și cea viitoare. Își dorește să schimbe atitudinea pesimistă a oamenilor din România!

Este absolventul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca – Facultatea de Studii Europene Managementul Instituțiilor Europene. Deasemenea, deține Blanchard International „Leadership situational I și II”. A absolvit Școala de predicare CIREȘARII – Comunicare verbală și non-verbală, EXEC-EDU Formare managerială, Spiritul antreprenorial- factorul creșterii performanței managerilor în sectorul AUTO, Institutul de management în asigurări IMA – Program de pregătire profesională continuă a intermediarilor în asigurări și un Curs „Inteligența emoțională aplicată în vânzări”. Este unul dintre cei mai tineri deputați din Parlamentului României și Secretar General al Partidului Național Liberal (PNL).

Conferința va reuni activiști politici și civici și absolvenți ai școlilor Academiei pentru Integritate în Conducere. În cadrul discuțiilor vor fi abordate mai multe întrebări cu care se întâlnesc tinerii și profesioniștii creștini cu aspirații politice.

Evenimentul va avea loc sâmbăta, 14 decembrie, cu începere de la ora 10:00, în Sala de Marmură a Hotelului Jolly Alon (strada Maria Cebotari 37, Chișinău). Evenimentul va avea loc în formatul Chatham House. Intrarea este liberă!

https://www.stiricrestine.ro/2019/12/04/robert-sighiartau-invitatul-conferintei-aic-credinta-si-politica-intr-o-era-tot-mai-divizata-la-chisinau-republica-moldova/?

Un criminal german a primit dreptul de ”a fi uitat” în mediul online

Un criminal german a primit dreptul de ”a fi uitat” în mediul online
Redactia Descopera.ro | 11.29.2019 | ● Vizualizări: 386


Cea mai înaltă instanţă din Germania i-a acordat unui bărbat condamnat pentru omor în urmă cu 37 de ani dreptul de „a fi uitat” şi de a fi scos din rezultatele căutărilor online, arată The Guardian.

Bărbatul a primit o condamnare pe viaţă pentru uciderea a două persoane pe un iaht în 1982, dar a fost eliberat în 2002. De mai mulţi ani, el încearcă să îşi distanţeze numele de familie de raportările despre caz.

 

 



Decizia ar putea însemna că publicaţiile sunt obligate să restricţioneze accesul motorului de căutare la arhivele lor online în astfel de cazuri. Numele său complet apare încă în căutările online ca parte a unui articol arhivat în săptămânalul german Der Spiegel.

Cazul său a fost respins iniţial de o instanţă federală în 2012, întrucât faptele sale erau de interes public, iar o interdicţie în acest sens sfida libertatea presei. Însă cea mai înaltă instanţă din Germania a respins această hotărâre iniţială, ceea ce înseamnă că cele federale vor relua cazul.

„Dreptul de a fi uitat” a făcut obiectul unei dispute juridice de lungă durată care implică Google şi Uniunea Europeană. În 2014, o hotărâre a Curţii Europene de Justiţie a obligat motoarele de căutare să respecte cererile de înlăturare a rezultatelor.

 

 

 

 

https://www.descopera.ro/dnews/18628109-un-criminal-german-a-primit-dreptul-de-a-fi-uitat-in-mediul-online?

De ce trebuie să scapi de mânie

Am auzit la radio că tipul cu o mașină mai mare, care acum ceva vreme a împins un Logan de pe carosabil, de mânios ce era, a primit cinci ani de închisoare cu executare pentru tentativă de ucidere. Cinci ani privat de libertate pentru un gest absurd de mânie. Închisorile sunt pline de oameni care au dat un pumn, un par, o palmă, o sticlă în capul cuiva și uite așa au ajuns acolo fără să își planifice asta, doar pentru că au reacționat nebunește, iar azi își regretă fapta.

Oare merită să te mânii? Biblia zice că mânia stă în sânul nebunului, iar neurochirurgii au descoperit că de fapt prin mânie omul deconectează lobul frontal (cel responsabil cu logica) de hipotalamus și de amigdala cerebrala, părțile care acționează emoționalo-instinctiv. Când te mânii e ca și cum ai scoate logica, rațiunea, gândirea analitică din priză. De aceea omul trebuie să ia mâna de pe ștecherul numit gândire și să-l lase acolo. Rugăciunea, calmul, pacea interioară, liniștea din Cristos te ajută să faci lucrul acesta.

Și eu am fost un om foarte mânios. Încă din adolescență m-am luptat cu o mânie care-mi aprindea pieptul și-mi deconecta mintea. Îmi aduc aminte că odată am dat cu pumnul în perete atât de tare încât osul degetului mic mi-a sărit de pe poziție, asta doar pentru că mama și cu tata nu m-au lăsat afără cu prietenii. Mi-a dat seama că nu pot continua cu o astfel de mânie, așa că am început să mă rog pentru a scăpa de ea. Treptat Dumnezeu m-a făcut un om blând. E meritul Duhului Sfânt care m-a modelat. Dar nu mi-am mai permis niciun act de nebunie din cauza mâniei.

Ai probleme cu mânia? Adu-o la Cristos. El o va casa și-n schimb îți va da pace și blândețe!

Cu prețuire,

Toni Berbece

De ce trebuie să scapi de mânie

La 38 de ani, colonel bolnav de cancer la ficat și plămâni…

Cu o carieră de excepție în Poliție, se îmbolnăvește subit la plămâni și ficat… dar curând aude decizia severă a medicilor:  “vei intra în operație, dar cel mai probabil vei ajunge la morgă”!

Vizionați mărturia  de 33 min a lui Tiberiu Dumitrache