Închide

E adevărat 26 – Ideograme chinezești și Geneza

 25.09.2017  |    Stiinta si Creationism  |

Multe limbi scrise se bazeaza pe un alfabet, insa cuvintele chinezesti sunt formate din imagini numite ideograme. De unde provin aceste cuvinte chinezesti ?

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=7594

Gasim indicii chiar in unele ideograme. Privind combinatia simbolurilor din cuvantul a crea, vedem simboluri pentru a plimba, a vorbi, a trai, tarana si om. Aceste cuvinte amintesc de Geneza: Dumnezeu Si-a folosit gura pentru a cea, sufland viata in corpul lui Adam, care e facut din tarana. Adam si Eva erau adulti, putand merge si vorbi chiar de la inceput.

Un cuvant chinezesc pentru gradina include imagini din Geneza. Primii chinezi au combinat ideile a doua persoane care au primit suflarea vietii dupa ce primul om, Adam, a fost creat din tarana Pamantului. Potopul din Geneza e reprezentat in ideograme chinezesti precum barca si potop, ambele simboluri folosind ideea de opt supravietuitori ai potopului global.

Aceste evenimente istorice din Geneza trebuie sa fi fost amintiri recente pentru cei care au supravietuit Turnului Babel. Vechile ideograme chinezesti exista de mii de ani, asadar, primele cuvinte chinezesti trebuie sa fi inclus evenimente istorice din Geneza atunci cand au fost inventate simbolurile respective.

Video produs de Institute for Creation Research, http://icr.org

Mai multeresursecreationiste: http://alfaomega.tv/creationism

Citestemaimultla http://alfaomega.tv/creationism/articole/7571-e-adevarat-26-ideograme-chinezesti-si-geneza#ixzz4ueHaBJdp

http://alfaomega.tv/creationism/articole/7571-e-adevarat-26-ideograme-chinezesti-si-geneza#axzz4ueEIMur1

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/e-adevarat-26-ideograme-chinezesti-si-geneza/

E adevărat 25 – Omul, făptura minunată

Nimic nu e mai frumos decat un nou-nascut si probabil ca nici nu exista minune mai mare decat viata umana care creste in alta viata umana.

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=7595

Un bebelus se dezvolta armonios intr-un mediu acvatic timp de noua luni, insa imediat dupa ce a respirat prima data, ii e imposibil sa mai traiasca intr-un astfel de mediu. Cat se afla in pantec, vasele sangvine ale bebelusului sunt dispuse cu totul altfel si au o alta structura decat cele ale unui adult. Acest lucru il ajuta sa poata primi destul oxigen pentru a creste.

Bebelusul produce si hormoni care determina corpul mamei sa implineasca nevoile bebelusului. Placenta, care e un organ temporar, preia nutrienti din sangele mamei in asa fel incat nevoile bebelusului sa fie implinite cu prioritate.

In ultimele saptamani de sarcina, bebelusul produce si mai multi hormoni, transmitandu-i corpului mamei ca e pregatit sa se nasca.

Exista o legatura profunda intre mama si bebelus, chiar daca e vorba de doua fiinte separate in cadrul unui sistem reproducator. Un proces evolutiv nu ar fi putut da nastere la ceva atat de complex. Dumnezeu a pus laolalta aceste trasaturi speciale nu numai ca sa putem supravietui, ci sa si prosperam.

Psalmistul spune: Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele: Te laud ca sunt o faptura asa de minunata.

Video produs de Institute for Creation Research, http://icr.org

Mai multeresursecreationiste: http://alfaomega.tv/creationism

 

Citestemaimultla http://alfaomega.tv/creationism/articole/7570-e-adevarat-25-omul-faptura-minunata#ixzz4ue0estIu

http://alfaomega.tv/creationism/articole/7570-e-adevarat-25-omul-faptura-minunata#axzz4ue0M1UuO

E adevărat 24 – Originea celulelor

 25.09.2017  |    Stiinta si Creationism

Care e una dintre principalele probleme cu teoria evolutiei? Originea primei celule! Chiar daca e unitatea de baza a vietii, structura celulei este foarte complexa.

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=7587

Functionalitatea celulei poate fi comparata cu cea a computerelor, a proiectelor arhitecturale sau a unui oras intreg. Niste masinarii coordonate din interiorul celulei au acces la informatii vitale din ADN-ul celulei. Anumite masinarii proteice transfera respectivele informatii in cantitatea potrivita si la timpul potrivit catre moleculele ARN. Apoi, altele folosesc unele informatii drept model pentru a construi alte proteine. Asadar, pentru a crea o proteina, e nevoie de alta proteina, de ADN si de ARN.

Ar putea oare niste evenimente evolutive intamplatoare sa explice care e originea acestui proces tridimensional interdependent?

Unii cred ca prima celula a aparut in mod spontan dintr-un bazin cald cu substante chimice. Insa orice incercare de a produce molecule simple din ceea ce se presupune a fi supe primordiale nu a reusit sa produca nimic asemanator masinariei complexe pe care o folosesc celulele functionale. Aceste experimente dovedesc doar o realitate cruda: procesele naturale tind sa distruga echipamentul vietii, in loc sa il creeze.

Cum ramane insa cu ansamblul de programe din interiorul celulei? Evolutionistii si-au indreptat atentia catre ADN, format din coduri care le spun partilor celulei ce sa faca, unde si cand sa o faca. Insa codurile biologice sunt mult mai complexe decat cele ale calculatoarelor.

Adevarata origine a vietii trebuie sa tina cont de informatiile complexe programate in celula care indruma masinaria proteica sa actioneze in activitati precum crearea mai multor proteine. Putem fi siguri ca, asa cum cele mai complexe calculatoare sunt create de cineva, si celula a fost creata de Cineva: Inginerul divin care a creat toate lucrurile!

Video produs de Institute for Creation Research, http://icr.org

Mai multe resurse creationiste: http://alfaomega.tv/creationism

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/creationism/articole/7569-e-adevarat-24-originea-celulelor#ixzz4ui7nk2yz

http://alfaomega.tv/creationism/articole/7569-e-adevarat-24-originea-celulelor#axzz4ui7jrbZY

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/e-adevarat-24-originea-celulelor/

E adevărat 22 – Ochiul care vede

 25.09.2017  |    Stiinta si Creationism

Fotografii profesionisti fac ca fotografiatul sa para usor. Ei potrivesc o anumita lentila la o camera sofisticata, apoi ajusteaza viteza de obturatie si deschiderea diafragmei pentru a face poza perfecta. Ochii nostri indeplinesc aceleasi sarcini, dar au fost proiectati cu precizie mai bine decat orice aparat, iar componentele lor sunt mult mai sofisticate.

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=7589

Corneea e responsabila cu 70 % din fixarea luminii. Aceasta reflecta lumina care intra prin pupila asemenea unui aparat foto. Irisul se largeste sau se micsoreaza pentru a se adapta la medii diferite: cand e intuneric, se largeste pentru a lasa mai multa lumina sa patrunda, iar in medii luminoase, se micsoreaza pentru a proteja ochiul. Lentila focalizeaza lumina pe retina, care capteaza si transforma undele de lumina in impulsuri nervoase, trimitandu-le catre creier prin nervul optic.

Desigur, capacitatea de a vedea e atat de complexa, incat nu e de ajuns doar un glob ocular, ci e nevoie si de muschi. Muschii oculari rotesc ochii in interiorul scalpului in functie de cererile vederii. Un muschi foloseste un ligament minuscul pentru a roti ochiul catre nas. Un inel de muschi infimi ajusteaza forma lentilei pentru ca sa putem vedea cu usurinta in departare, in apropiere si iar in departare.

Cand primeste impulsuri nervoase, creierul le transforma in imagini. Acestea sunt primite cu susul in jos, dar, din fericire, creierul le intoarce.

Datorita minunatei ingeniozitati a lui Dumnezeu, noi putem vedea detaliile creatiei Sale. Ochiul, nervii specializati si muschii unici, cu totii functioneaza in perfecta armonie, mai bine decat orice aparat foto. Nici gand ca toate acestea sa fi putut fi create intamplator, in timp ! Asa cum aparatele foto sunt create de cineva, si ochiul este o creatie ingenioasa, facuta de un Creator Atotputernic. Urechea care aude si ochiul care vede, si pe una, si pe celalalt, Domnul le-a facut. Proverbele 20:12

Video produs de Institute for Creation Research, http://icr.org

Mai multe resurse creationiste: http://alfaomega.tv/creationism

https://alfaomega.tv/creationism/articole/7567-e-adevarat-22-ochiul-care-vede

https://ardeleanlogos68.wordpress.com/2019/12/10/e-adevarat-20-big-bang-o-teorie-valida/

E adevărat 20 – Big Bang, o teorie validă?

 25.09.2017  |    Stiinta si Creationism  |

Cum a luat nastere universul? Unii spun ca a luat nastere acum miliarde de ani, in urma unei explozii uriase. Insa ceva nu e in ordine cu aceasta teorie.

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=7590

In primul rand, e vorba de antimaterie. De cate ori transforma energia in materie, savantii folosesc cantitati egale de materie si antimaterie. Particulele de antimaterie au aceeasi masa, dar sarcini electrice opuse. Sa zicem ca, in timpul exploziei uriase, energia a fost transformata in cantitati egale de materie si antimaterie. Insa in univers nu pare sa existe aceasta antimaterie.

In al doilea rand, e vorba de orizont. Teoria Big Bangului spune ca, la inceput, universul era infim, dar s-a extins rapid. Atunci ar trebui sa existe puncte uriase fierbinti si reci, din moment ce un univers de 13 miliarde de ani tot e prea tanar pentru ca temperatura sa fi ajuns sa se regleze. Insa universul ne arata ca temperatura este aceeasi peste tot, neexistand puncte reci sau fierbinti.

O galaxie veche ar ridica o a treia problema. Se presupune ca luminii venite din cele mai indepartate galaxii pe care le vedem i-ar lua miliarde de ani sa ajunga pe Pamant. Asadar, acele galaxii indepartate ar trebui sa apara tot nedezvoltate si haotice, asa cum ar fi fost dupa Big Bang. Insa ele par a fi complet formate, nu haotice, cum a prezis teoria Big Bangului. Chiar si cele mai indepartate locuri din univers ne dezvaluie galaxii uimitor de frumoase si complexe.

Pe langa aceste probleme stiintifice, teoria Big Bangului contrazice Biblia. Big Bangul necesita miliarde de ani, dar in Biblie scrie ca universul a fost creat in doar sase zile cu doar cateva mii de ani in urma. Teoria Big Bang spune ca soarele si stelele au aparut inaintea Pamantului, dar Biblia spune contrariul. Biblia spune ca universul nu a aparut in urma unei explozii ce ridica probleme, ci spune ca Cerurile au fost facute prin Cuvantul Domnului si toata ostirea lor, prin suflarea gurii lui.

Video produs de Institute for Creation Research, http://icr.org

Mai multeresursecreationiste: http://alfaomega.tv/creationism

Citestemaimultla http://alfaomega.tv/creationism/articole/7565-e-adevarat-20-big-bang-o-teorie-valida#ixzz4ui9uXUyb

http://alfaomega.tv/creationism/articole/7565-e-adevarat-20-big-bang-o-teorie-valida#axzz4ui9rzbNL

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/e-adevarat-20-big-bang-o-teorie-valida/

Viitor Baptist Român 2007  de Caius Obeada

Nostra Aetate   În Zilele Noastre

Caius Obeada

Este greu să poţi face o analiză subiectivă a unei denominaţii care se numără printre cele mai mari asociaţii baptiste Europeană, însă se poate face observaţii în baza unor informaţii şi cunoştinţe generale. Baptiştii români au o istorie mai mică când am face o comparaţie cu alte asociaţii baptiste europene. Site-ul Federaţiei Baptiste Europene ne informează că România ar avea 1722 de biserici baptiste cu un număr de 98,672 de membri, excluzând cele 232 de biserici maghiare cu un număr de 8632 de membri de pe teritoriul României.

După numărul bisericilor înregistrate cu Federaţia Baptistă Europeană, asociaţia bisericilor baptiste din Ukraina este cea mai mare asociaţie baptistă din Europa cu un număr de 140,000 membri în 2800 de bisericii, urmaţi de bisericile Marii Britanii cu un umăr de 138,305 membri în 2007 biserici, România fiind pe locul trei, urmaţi de bisericile baptiste din Rusia cu 78,000 de membri în 1300 bisericii.(1) Totuşi, se pare că aceste date nu conţin numărul bisericilor baptiste independente care au apărut după revoluţia din 1989, biserici care dintr-un motiv sau altul nu au aderat la asociaţiile existente, mai ales din fostul bloc comunist, cea ce ne face să credem că numărul real de baptişti ar fi puţin mai mare.

Indiferent de numărul baptiştilor din România, problemele bisericii rămân aceleaşi din primele secole. Ruperi, noi organizări, schimbări de orientare teologică şi practică, noi lideri, duc o denominaţie într-o direcţie sau alta, schimbările fiind inevitabile. Cea ce rămâne de văzut este direcţia noi conduceri baptiste (nou aleasă în anul 2007), a lucrărilor şi viziuni pe care frăţietatea cultului baptistă decide să o experimenteze în următorii ani. Între timp, aş dori să fac observaţii la câteva probleme existente, care au tulburat unitatea frăţietăţii baptiste române, şi care necesită o analiză şi soluţionare, în vederea menţineri unităţii trupului lui Cristos.

Orientarea teologică baptistă română

Baptiştii de la începutul istoric a anilor 1600 au fost împărţiţi în ce priveşte orientarea teologică: Calviniştii şi Arminiştii. În ultimele patru secole, biserici şi asociaţi au aderat la un concept teologic sau altul, iar în istoria unor asociaţii au fost revelate schimbări de la o orientare teologică la alta. De exemplu, Asociaţia Baptistă de Sud a Americii, pentru primii 60-70 de ani au aderat la doctrina Calvinistă, orientarea Arministă câştigând teren pe parcurs prin păstorii timpului, care au reuşit să schimbe învăţăturile doctrinar baptiste spre orientare Arministă.

Aceiaşi orientare a fost transmisă păstorilor bisericilor baptiste române de la începutul secolului trecut, astfel că baptiştii României fiind cu predominanţă de orientare Arministă. După recentele statistice în cadru Asociaţii Baptiste de Sud din America, orientarea noilor păstori şi profesori din seminarele teologice au ajuns să încline spre doctrina Calvinistă. În 2006 Michael Spencer scrie că de fapt sunt mai mulţi pastori calvinişti decât biserici în Asociaţia Baptistă de Sud, majoritatea ţinând înţelegerile şi convingerile sub radarul bisericilor.(2)

Problema aderenţei teologice Calvinste sau Arministe deja a început să fie auzită în cercurile baptiste române. După unele opinii se crede că Universitatea Emanuel ar adera la orientarea Calvinistă pe când universitatea din Bucureşti ar fi de orientare Arministă. Nu se ştie câţi păstori Calvinişti sunt în sânul bisericii baptiste române, însă sunt la cunoştinţa de o serie de păstori şi profesori proeminenţi, care aparţin orientării Calviniste, şi care momentan ar fi o minoritate. Istoria ne-a dovedit schimbări de orientare teologică care uneori a fost cruntă, amintind experienţa lui Spurgeon de la o asociaţie Calvinistă ajungându-se la o asociaţie Arminstă iar el fiind pus în situaţia de a demisiona nu numai ca preşedinte a Asociaţiei dar chiar şi din biserica unde păstorea.

O separare a bisericilor baptiste române pe linia doctrinară Calvinistă sau Arministă va fi inevitabilă, dacă frăţietatea nu se va folosi de această armă pentru ruperea cultului pentru interese personale. America are peste 23 de denominaţii baptiste, fiecare denominaţie având seminarele şi învăţătorii ei. România are două universităţi, cu orientare diferită în opinia unora, care ar putea aduce o rupere şi un viitor sumbru unei unităţii care a existat până în zilele noastre.

Aceste două pepeniere vor produce pastori care vor fi viitorul pastoral a bisericilor noastre. Influenţa teologică a profesorilor acestor doua instituţii vor produce lideri care vor influenţa viitorul teologic baptist român. Cele doua Universităţi nu numai că şi-au câştigat nume în urma orientării Calvinste sau Arminste, dar şi a liberalismului sau conservatorismului teologic. În această direcţie Oradea câştigând reputaţia de a fi conservatoare pe când Bucureştiul fiind liberal.

Pentru unii aceste reputaţii sau clasificări nu au importanţă, însă istoria a dovedit pericolul pe care îl ridică doua universităţi care sunt pepeniera Cultului Baptist Român, în care lideri de orientare teologică diferită ajung să decidă viitorul bisericilor noastre. Viitorul ne va dovedi nu numai influenţa teologică pe care aceste două Universităţi le are asupra tinerilor teologi, dar şi repercusiunile pe care biserica le va experimenta în urma acestor lideri. Speranţa noastră va fi în caracterul păstorilor pe care aceste universităţi le cizelează. V-om avea păstori luptători pentru opiniile şi înţelegerile personale, sau v-om avea păstori care vor lăsa ca Duhul lui Dumnezeu să-şi conducă Biserica?

Relaţiile cu diaspora

Până în ani 1990, diaspora baptistă română cea mai mare şi cu putere de influenţă mai serioasă au fost grupurile baptiste române din America şi Canada, organizate sub umbrela Asociaţiei Baptiste Române din USA şi Canada, cu un număr estimativ de peste 6000 de membri organizaţi în 53 de biserici. (Numărul de 6000 de membri găsit în declaraţia din toamna anului 2006 la Convenţia Asociaţiei din California.) Cei 6000 menţionaţi în documentul asociaţiei nu reprezintă numărul real de baptişti români din America, mulţi fiind membri în bisericile americane, aşa cum sunt eu şi întreaga familie, incluzând părinţii şi fraţii.

Până la revoluţia din 1989, asociaţia a susţinut frăţietatea baptistă din România cu tipărirea Bibliilor, cărţilor de cântări, broşuri, ajutoare materiale şi multe alte activităţi clandestine guvernului comunist. Drepturile religioase a baptiştilor din România erau prezentate congresului American prin lideri baptişti români din America. Staţiile de radio Vocea Americi, Europa Liberă, Staţia de la Monte Carlo ţineau frăţietatea la zi cu necesităţile spirituale. După revoluţie, ajutorul fiind mai substanţial, o serie de biserici din România ajung să beneficieze financiar, prin sponsorizări de proiecte, începând de la construcţia de noi biserici, la ajutor misionar, deschideri de librării, staţii de radio, etc. ..

Ajutorul baptiştilor români din America pe parcurs se extinde, implicând şi prieteni bisericilor baptiste Americane, care din generozitate ajung să se implice direct în lucrările baptiste din România. Astfel că prin anii 1990 o serie de păstori baptişti din România făceau turul bisericilor baptiste române din America pentru strângerea de ajutor financiar, încercând să familiarizeze frăţietatea română americană cu necesităţile României. Zeci de mii de dolari erau strânşi prin aceste turnee pastorale, bani care au asigurat construcţia a zeci de biserici noi, îmbunătăţiri a bisericilor mai vechi, proiecte care nu ar fi putut fi susţinute prin eforturile bisericii locale din România.

Zvonurile şi practicile unor păstori care şi-au însuşit parte din banii donaţi proiectelor din România, a făcut ca multe biserici baptiste române din America să devină suspicioase de intenţiilor celor care începuseră să viziteze bisericile în fiecare an. În România unii păstori au ajuns să-şi construiască vile din banii donaţi pentru misiune, pe când biserica încă cerea ajutoare financiare. În urma acestor experienţe, unele relaţii încep să se degenereze, relaţii care existau odată începând să se răcească abrupt.

Frăţietatea baptistă din România ne fiind la cunoştinţa practicilor unora dintre lideri, ajung să învinovăţească frăţietatea baptistă română din America de orgoliu, lipsă de înţelegere şi dragoste. În ciuda acestor acuzaţii, nici un păstor din America (dintre cei pe care am ajuns să-i cunosc) nu face cunoscut practicile unor păstori din România, cu umilitate primind acuzaţiile fraţilor lor. În ani 2002, după unele estimări făcute de unii păstori români din America, misiunea pentru Moldova primise milioane de dolari, bani care ar fi făcut posibil ca fiecare moldovean să fi auzit Evanghelia lui Cristos. Cu toate acestea, banii s-au risipit in construcţii şi proiecte care până la urmă nu au dus evanghelia la fiecare moldovean aşa cum se preconiza prin cerinţele şi planurile iniţiale.

Dacă relaţiile baptiste româno-americane s-au răcit, frăţietatea din România (în mod special o serie de pastori cunoscători a limbii engleze) au ştiut să ocolească pe fraţii lor din America, merg direct la frăţietatea baptista America, la cei care le-au fost introdu-şi în vizitele anterioare, tot de baptiştii români din America . Astfel că unii păstori au ajuns să facă vizite bisericilor baptiste Americane, ocolind pe fraţii lor români din America. Într-un incident cu câţiva ani în urma, un pastor român venit în America „pe ascuns”, este descoperit a fi într-un tur al bisericilor Americane. Aflându-se de cazarea fratelui, o biserică i-a cerut să viziteze şi biserica baptistă română la serviciu de duminică seara, la care fratele răspunde: „dragii mei, voi nu puteţi să-mi da-ţi 2000 USD pentru vizită, aşa că nu pot să vă vizitez…..”

Multe din experienţele cunoscute în bisericile române din America au rămas în America, totuşi relaţiile intercontinentale începuseră să se rupă. Este uşor să vezi discuţiile forumurilor prin care baptiştii români din America sunt învinovăţiţi de politica Americi, lucru care nu se întâmpla din partea celor din America. In nici un forum nu am ajuns să cunosc pe cineva din America să învinovăţească pe fraţii baptişti din România pentru acţiunile lui Băsescu, totuşi nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu noi cei de aici fiind învinovăţi-ţi de orice politică sau lucru auzit despre America. Relaţii care dintr-o serie de motive au ajuns să se deterioreze, fiecare dând vina pe altul de aroganţă şi insensibilitate.

În experienţa personală am ajuns să cunosc pe mulţi fraţi, însă tot aşa de uşor am ajuns să fiu părăsit şi criticat de cei care nu au reuşit să mă convingă să le susţin lucrările, sau cei cărora li s-a părut că tot ce fac este să „mă dau mare”. Nu vreau să împărtăşesc experienţele avute cu unii profitori care susţin a fi fraţi în Domnul, însă aceşti „lucrători pe bani” au ajuns să strice multe din relaţiile frăţeşti care au existat odată.

Dacă relaţiile române baptiste americane-române s-au răcit, întrebarea care se pune este: care va fii viitorul relaţiilor bisericilor din diaspora Europeană cu România? O mulţime de fraţi au emigrat în ciuda nevoilor financiare în ţările din Vest ale Europei. Această emigraţie a produs deschiderea de noi biserici baptiste române. Multe din bisericile diasporei sunt oarecum independente, însă viitorul poate schimba multe lucruri printre care şi relaţiile între biserici şi comunităţi.

Ruperea relaţiilor frăţeşti nu aduc decât o pierdere generală, ajungând să ne separăm, să ne vorbim prin spate, evitând relaţii care ar aduce binecuvântare. Experienţa relaţiilor române-americane ar trebui să trezească frăţietatea, fiind atentă la direcţia relaţiilor nu numai cu America, dar şi cu restul frăţietăţii române împrăştiată în cele patru colţuri ale lumii. Adevărul este că Românul este greu să-l ţi unit, se pare că este o caracteristică a noastră moştenită de la bunicii noştri, însă cu diligenţă, răbdare şi prezenţa caracterului lui Cristos în vieţile noastre totul este posibil. Sper ca sfinţii Domnului să ţină pe braţe de rugăciune frăţietatea română la unitate, aşa cum ne-a împrăştiat nevoia în toate colţurile lumii.

Viitorul financiar al bisericii baptiste

După revoluţie, multe bisericii din România s-a bucurat de ajutorul frăţietăţii baptiste din diaspora, mai târziu beneficiind de ajutoarele frăţietăţii baptiste americane, engleze, finlandeze, etc. .. Ajutorul este totdeauna bine venit, însă ridică probabilitatea unei administrări tăgăduită a visteriei Domnului. Din păcate, exemplu de administrare a banilor din partea unor bisericii au dus la vorbe, ruperi, certuri şi dezamăgiri.

Biserici cu un număr mic de membri au construit bisericii la care nu au reuşit să menţină administrativ necesităţile unei clădiri noi. Biserica nu reuşea să strângă bani pentru plata păstorului, cu atât mai puţin întreţinerea unei biserici noi, care avea nevoi de învestiţii financiare pentru menţinere şi reparaţie. Unele biserici au ajuns să aibe proiectoare, microfoane şi staţii de amplificare, însă cu găuri în acoperişul bisericii, pe scaunele pluşate ajungând să fie găleţi de culegerea apei care se strecura din tavan, în loc de membri şi musafiri.

În alte biserici s-au ajuns la conflicte datorită necesităţilor financiare de a susţine un păstor. Dacă pentru o perioadă banii veneau din afară şi plata păstorilor era asigurată, ruperea relaţiilor au rupt şi sursele financiare, bisericile ajungând în situaţia de a suferi în urma deciziilor sărace pe care unii lideri le-au făcut.

Cu câţiva ani în urmă stăteam de vorbă cu nişte fraţi americani referitor la misiunile din România. Le explicam cum misiunea Vox Dei încearcă să ajute frăţietatea baptistă din România, la care un frate m-a întrebat: „dar ce fac români din America, ei susţin lucrările din România???”. O întrebare dificilă când ştii dificultăţile unei administrări corecte.

America susţin lucrări, însă cer să li se dea o socoteală la banii trimişi de ei. Din toţi bani pe care i-am trimis la diferite lucrări, o singura misiune a dat socoteala până la ultimul cent, misiunea Betania din Constanta, in rest, în unele cazuri nici mulţumesc nu am primit. UN prieten într-o zi m-a întrebat daca cunosc vre-un american care ar fi interesat să investească într-o misiune în România. Am rămas uimit de naivitatea întrebări, ca şi cum aş fi putut să întâlnesc pe stradă acest american care nu are ce face cu banii şi ar trimite la un necunoscut în România.

O misiune mi-a cerut să le găsesc sponsori. Fiind în biserica Americana din 1989, am ajuns să cunosc practicile şi modul în care biserica americană funcţionează. Am explicat fraţilor care începuse misiunea şi erau în mari nevoi financiare, că o biserica Americană când se implică intr-o misiune, ea cere să li se dea rapoarte, să se ţină cont de bani şi modul în care ei vor administra ce primesc. Răspunsul şocant pe care l-am primit a fost: „…a nu frate, noi vrem să ni se trimită ajutor financiar, dar noi să facem ce vrem cu bani fără să dăm socoteală să nu ne pună să justificăm unde merg ….”

Uitându-te la misiunile americane se poate vedea o direcţionare de interes misionar aproximativ la fiecare 10 ani. De exemplu in ani 1970-80 Africa a fost centru atenţiei misiunilor Americane. În ani 1980-89 atenţia misionară a fost pe Europa, Italia, Spania, Portugalia, fiind câmpurile misionare ale timpului. După revoluţie (1989-2000) , câmpul misionar a fost deschis spre Europa de Est, România fiind una din beneficiarele donaţiilor Americane. După primul războiul din Irak, America şi-a îndreptat privirile spre ţările musulmane, unde se lucrează şi în zilele noastre.

Dacă ai merge la o biserică Americana cerând să ajute o lucrare în ţările musulmane cu mai mare uşurinţă ai primi ajutor, faţă de un ajutor pentru România, unde majoritatea bisericilor Americane au ajuns la cunoştinţa schimbărilor social politice, aşteptând ca românii să se ajute pe ei însuşi, acum că trăiesc în democraţie şi libertate religioasă.

Bisericile României nu numai că au ajuns la o situaţie financiară dificilă, în care nu reuşesc să-şi menţină păstorii şi bisericile, însa chiar şi seminariile noastre au ajuns să fie sub conducerea altora care nu au nimic cu baptismul, de la o zi la alta ce era al nostru ajungând pe mâna străinilor, a duşmanilor de credinţă.

La sărăcie, este uşor să influenţezi frăţietatea promiţând câmpii verzi, o fantezie cu care biserica din Vest a murit în ultimi 60-70 de ani. Datorită situaţiei financiare în care se află biserica, deja unii din liderii baptişti au început să susţină ideea unei soluţionări statale, prin care pastorii bisericilor noastre să devină salariaţii guvernului, vânzând drepturile şi practicile baptiste pentru o asigurare din mâna străină a unui guvern care se schimba de la un an la altul.

Dacă până acum am putut să ne alegem singuri păstorii, în momentul în care guvernul va decide pe cine să angajeze şi pe cine nu, care este viitorul baptist român? Când guvernul român care face parte din Uniunea Europeană o să forţeze biserica să angajeze păstoriţe, în numele discriminării sexuale, care va fi refugiu ei? Când un homosexual o să termine facultatea de la Bucureşti şi o să ceară guvernului să asigure o slujba în bisericile noastre, ce va face biserica???

Când ajungi să dai mâna cu vrăşmaşul Domnului, crezând că situaţia financiară a biserici poate fi rezolvată de asocierea cu guvernul, unde mai este Cristosul, capul Bisericii? Situaţia financiară la fel ca şi orice problemă pe care Biserica o întâmpină, sunt probleme care au fost şi sunt rezolvate în Cristos. Baptismul nu este o organizaţie socială, sau club în căutare de membri, este trupul lui Cristos. Care ne este viitorul fără Cristos? Mai avem nevoie de răspuns la această întrebare?

Viitorul pastoral

Situaţia precară în care bisericile se află din punct de vedere financiar, a dus la o lipsă de păstori, mai ales la sate. După revoluţie o serie de tineri îşi căutau sponsori să susţină lucrări misionare la ţară, însă deschiderea spre Vest, a făcut ca mulţi să-şi schimbe ideile şi să meargă la lucru în Spania, Italia şi alte ţări ale Europei. Problema imediata care sa ridicat după revoluţia din 1989, a fost lipsa de pregătire teologică pe care aceşti tineri plini de râvnă, doreau să înveţe pe alţii doctrinele Scripturii.

Mulţi tineri noi la credinţă plini de râvnă şi mai puţină cunoştinţă, începuseră să predice la amvoanele bisericilor de la sate. Fără un sistem de verificare a mesajului şi a învăţăturilor pe care le aduceau, mai mulţi pastori au întrevăzut imediat problema pe care aceşti tineri o ridică. În aceste circumstanţe, şi în lipsa de lucrători, fratele Ţon prin strădaniile sale si a altora, a încercat prin diferite cursuri să aducă la un nivel minim teologic pe mulţi tineri.

Tot din aceste motive şi Biblioteca Vox Dei ia fiinţă ca să dea o sursă de studiu teologic, încercând să pună la dispoziţia tuturor materiale ajutătoare misiuni. Universitatea Oradea apare pe scena baptistă româna în ajutorarea umplerii unui gol pe care comunismul l-a creat, în necesitatea pregătiri de lucrători pe care Bucureştiul deja nu mai făcea faţă. Astăzi avem două universităţi care ne pregătesc viitori lideri, şi totuşi încă suntem în lipsă de pastori.

Unii tineri s-au dat misiunii, reuşind să asigure nişte sponsorizări temporare, însă majoritatea bisericilor sunt încă în căutarea acelor tineri din trecut care mergeau pe jos zeci de kilometri ca să predice Evanghelia lui Cristos. Multe biserici au probleme în a convinge tineretul să meargă în misiune, unii dintre ei cer să li se plătească benzina, alţii vor să fie plătiţi, şi dintr-un motiv sau altul, biserica este cea care ajunge să sufere.

Unii tineri la terminarea seminarului ajung să facă mofturi când este vorba de o ofertă la o biserică mai mică, alţii au pretenţii în privinţa cazării, cerând apartamente pe centru, resurse financiare pentru studiu, birouri şi computere. Chiar dacă am putea asigura toate cerinţele, pe cine alegem? UN Calvinist sau un Arminist? UN om al studiului sau un om al lucrului? În ce direcţie poate biserica să meargă când şansele unei alegeri este limitată?

Chemarea, necesitatea sau interesul este dilema bisericii în privinţa pastorală. Mai nou este ca unii din păstorii ţării să plece la bisericile diasporei unde le pot asigura un viitor financiar nu numai lor dar şi restul familiei. În această fugă după bani, am ajuns ca şi în diaspora baptista română Americană să avem pastori care au venit din ţară şi au reuşit să rupă bisericii în dorinţa de a păstorii.

Viitorul pastoral depinde nu numai de pepenierele care ne asigură păstori de mâine, dar de însăşi biserica Domnului care au părăsit doctrinele ajungând să predice învăţături străine Evangheliei. Ce avem şi de unde vom ajunge să ne asigurăm viitorul pastoral va rămâne să cerem ajutorul Domnului. Numai El ne poate ajuta, Cel ce este capul Bisericii.

Relaţiile de viitor cu comunitatea baptistă internaţională

Dacă relaţiile cu biserica baptistă română americană s-au răcit în ultimi ani, o altă problemă s-a ridicat când fratele Negruţ, fostul preşedinte a Cultului Baptist din România a ajuns să susţină ruperea Asociaţiei Baptiste de Sud din Alianţa Mondială Baptistă. În anul 2004, după 99 de ani de cooperaţie, Americani se retrag din Alianţa Mondială.

Asocierea Alianţei Mondiale Baptiste cu „opinii teologice aberante” a împins Asociaţia Baptistă de Sud să rupă relaţiile care au existat de atâţia ani. În Europa deja s-a văzut în ultimi ani promovarea femeilor la amvoanele bisericilor baptiste, o serie de adunări ajungând sub conducerea păstoriţelor „baptiste”. Conservatorii Americani au fost din totdeauna împotriva promovării femeilor la păstorie. Seminarele Europei care odată erau conservative, ajung liberale, mergând pe o cale seculară, acceptând o serie de studenţi fără chemare, recomandare sau calificare.

Vrei să studiezi teologie pastorală, facultăţile te aşteaptă cu mâinile deschise. Vrei să fi păstor, o serie de biserici te aşteaptă să ocupi amvoanele ei. Bisericile baptiste române deja a ajuns să-şi umple amvoanele cu păstorii României.

În urma deciziilor americane de a rupe relaţiile cu comunitatea mondială baptistă, cultul baptist român a decis să susţină pe conservatorii Americii, ajungând să se pună într-o relaţie precară cu conducerea Alianţei Mondiale Baptistă.

Dacă fostul preşedinte al Cultului Baptist (fratele Negruţ) a susţinut această separare, mergând pe linia conservatoare, noul preşedinte (fratele Bunaciu) se pare că trimite semnale de pace, de continuitate a unor rapoarte pre-Negruţiene. Se pare că şi aceste decizii au ajuns să ne separe, rupând frăţietatea pe cele două linii a conservatorismului sau a liberalismului. Care ne este direcţia, ne ataşam Americanilor şi a teologie conservatoare sau cu Alianţa Mondiala şi liberalismul pe care l-a adus Europei.

Indiferent de poziţia unora din noua conducere, va fi inevitabil ca pe viitor baptiştii români să sufere nu numai ruperea relaţiilor cu diaspora română-americană, dar şi o rupere internă unde două denominaţii baptiste vor ajunge să reprezinte România.

Ecumenismul Evanghelic

Alianţa Evanghelică Română este compusă din cele 3 culte majore: Baptiştii, Penticostalii, Creştini după Evanghelie şi mişcarea Oastea Domnului. Totul ar merge bine dacă ne-am opri aici. Mai recent, în anul 2006 la Praga a avut loc prima rundă de convorbiri între teologii adventişti şi Alianţa Mondială Evanghelică. La aceste întâlniri adventiştii şi-au prezentat teologia şi dorinţa de intrare în alianţa mondială.

Adventiştii au acceptat punctele majore a teologiei evanghelice cu excepţia credinţei adventiste cu privire la judecata de dinainte de a doua venire (opinia lui Ellen White) şi  rolul zilei de sabat. Astfel că s-a ajuns la concluzia că o cooperare este posibilă.

Şansa colaborării baptiste cu biserica adventistă se întrezăreşte, chiar dacă doctrinele şi practicile pe care le avem ne separă fundamental. Întrevederea unui câştig financiar de lucrare ar favoriza părerea unora din bisericile noastre. Dacă o acceptare a colaborării cu guvernul în vederea unui câştig financiar este întreţinută de mai mulţi, cu atât mai uşor va fi o colaborare cu prieteni adventişti.

Ideea ecumenismului este discutată şi combătută de unii. Lucrările Ecumenice de la Sibiu a ridicat o serie de întrebări chiar şi în rândul baptiştilor. Unii sunt total împotriva ideii ecumeniste pe când alţii o înţeleg ca o posibilă unitate a corpului lui Cristos. Indiferent de direcţia liderilor baptişti, nu ne va lipsi ocazia confruntărilor de idei, începută pentru moment chiar şi pe site-ul prietenului meu Daniel la grupul Roboam (roboam_visitors@yahoogroups.com).

Concluzie

Care ne este viitorul? Dacă nu lăsăm ca Domnul să-şi conducă biserica Sa pe viitor ne putem aştepta la următoarele:

Ruperea cultului pe o linie teologică între bisericile Calvinste şi Arminste
Ruperea între relaţiile baptiste a diasporei cu România
Pepeniera pastorală ajungând să producă roade nedorite
Ecumenismul ajungând să ne sufoce viitorul

Dar, în virtutea tuturor lucrurilor, biserica este a Domnului şi El poate aduce schimbare şi binecuvântare aleşilor Săi. Unele biserici ale Apocalipsei au ajuns să părăsească pe Cristos, una dintre ele chiar ajungând să ţină pe Cristos la uşă, totuşi rugăciunile sfinţilor bisericii baptiste române aşteaptă binecuvântarea Domnului.

Coram Deo!

Note de subsol:

  1. European Baptist Federation (http://www.ebf.org/member-unions/)
  2. Under the Radar Calvinism: An Ethical Question (www.internetmonk.com)

http://publicatia.voxdeibaptist.org/editorial_oct07.htm

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) Cum să alegi o Biserică?-  Cum să găseşti o biserică bună – de Dr. Dale A. Robbins.

download-3 (2)

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) Cum să alegi o Biserică?- 
Cum să găseşti o biserică bună – de Dr. Dale A. Robbins.

cum să găseşti o biserică bună   (mesajul #95033) de P. G. Mathew, M.A., M.Div., Th.M.

 Copyright © 1995 by P. G. Mathew

Oricând cei care sunt credincioşi în Isus Hristos se mută într-o locaţie nouă, primul lucru pe care vor să-l facă este să găsească o biserică bună. În mod frecvent există multe biserici disponibile, dar nu toate sunt asemenea. La fel cum există diferenţe între doctori, tot aşa există diferenţe între biserici, şi e nevoie de protecţia consumatorului în această chestiune. Cum, aşadar, poate recunoaşte cineva o biserică bună? Trebuie să devii un creştin informat. Trebuie să te informezi cu privire la caracteristicile unei biserici adevărate, biblice şi să înveţi să recunoşti pe cele care nu sunt. O biserică adevărată va arăta anumite semne de autenticitate, şi trebuie să te uiţi cu sârguinţă până vei găsi o biserică care prezintă aceste semne.

Semne ale unei biserici bune: Adevărul

Primul semn al unei biserici bune este adevărul. În rugăciunea Domnului nostru Isus Hristos în Ioan 17:17 citim, „Sfinţeşte-i prin adevăr, cuvântul Tău este adevărul”. Atunci când vizitezi o biserică, puneţi această întrebare: Crede această biserică în Sfintele Scripturi ca fiind cuvântul infailibil al lui Dumnezeu? Un adevărat creştin nu trebuie să se alăture unei biserici care refuză să creadă într-o autoritatea absolută a celor 66 de cărţi ale Vechiului şi a Noului Testament.

Biserica este stâlpul şi temelia adevărului lui Dumnezeu, clădită pe temelia apostolilor şi a profeţilor. Aceasta este ghidată mereu de învăţătura apostolică, care este Biblia. Ni se spune în Fapte 2:42 că creştinii timpurii se devotau faţă de învăţătura apostolilor. Şi aşa cum am citit deja din Ioan 17, Isus s-a rugat ca biserica să fie sfinţită de adevăr, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Aşa că trebuie să recunoaştem o biserică bună prin căutarea adevărului. De ce este acest lucru serios? Dacă o biserică nu predică adevărul, aceasta te va distruge. Prin urmare, atunci când vizitezi o biserică, trebuie să întrebi pe pastor dacă crede în Biblie. Verifică să vezi dacă el este absolvent al unui seminar care crede în Biblie. Cere-i dacă crede în naşterea din fecioară şi învierea lui Isus Hristos. Acum, nu poţi să pui aceste întrebări decât dacă tu însuţi ai o anumită înţelegere a doctrinelor creştine. Dar dacă ai o astfel de înţelegere, întreabă-l pe pastor dacă crede în aceste doctrine biblice.

Semne ale unei biserici bune: Unitatea

Al doilea semn al unei biserici bune este unitatea. Priveşte la Ioan 17:21-23. „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, Eu în ei şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis”. Dacă o biserică suferă de diviziuni continue şi lupte, cineva nu ar trebui să se alăture unui asemenea fel de biserică. O biserică adevărată este caracterizată de unitate printre membrii ei.

Acum, este foarte important să indicam faptul că o biserică nu poate să-şi fabrice propria ei unitate. Totuşi, o astfel de unitate va fi prezentă într-o biserică adevărată a lui Isus Hristos. De ce? Unitatea este produsă de lucrarea Duhului Sfânt. O adevărată biserică este una a cărei membrii sunt născuţi din Duhul Sfânt şi în care locuieşte Duhul Sfânt. Aceasta are un singur Domn drept cap al ei şi se închină unui singur Dumnezeu Tată. Slujba membrilor bisericii nu este de a crea unitate ci de a o menţine aşa cum a fost ea stabilită în biserică de Duhul lui Dumnezeu.

O adevărată biserică, prin urmare, va transcende toate distincţiile rasiale, sexuale, de clasă şi culoare. Aceasta va avea o singură voinţă, un singur scop, şi o singură autoritate, şi în Efeseni 4 descoperim motivele pentru această unitate. Aşa că dacă vizitezi o biserică şi descoperi că aceasta este plină cu diviziuni şi lupte, nu ar trebui să te alături de acea biserică.

Semne ale unei biserici bune: Sfinţenia

Al treilea semn al unei biserici bune este sfinţenia. În Ioan 17:14 Isus spune, „Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume”. În altă partea Biblia spune, „Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt”. Biserica lui Hristos a fost adusă în existenţă de Duhul Sfânt şi este locuită de El. Prin urmare, dacă o biserică este o adevărată biserică, sfinţenia va fi manifestată în aceasta ca rezultat al lucrării Duhului Sfânt.

O biserică trebuie să practice sfinţenia. Fiecare creştin adevărat este deja un sfânt în principiu, separat de lume pentru scopul devenirii conform imaginii lui Isus Hristos. Astfel, trebuie să existe sfinţenie într-o biserică adevărată. De fapt, Scriptura ne spune în mod clar că „fără sfinţenie nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14).

Ce vrem să spunem prin sfinţenie? Sfinţenia nu înseamnă practica legalismului sau a ascetismului. Aceasta înseamnă practicarea neprihănirii, facerea faptelor bune în ascultare faţă de Domnul bisericii. Prin urmare, membrii unei adevărate biserici vor spune „Nu” la nelegiuire şi „Da” către fiecare poruncă a lui Isus Hristos, Domnul bisericii.

Semne ale unei biserici bune: Bucuria

Al patrulea semn al unei biserici bune este bucuria. În Ioan 17:13 Isus se ruga lui Dumnezeu Tatăl pentru ucenicii Lui, „Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină”. Dacă am fost eliberaţi de robia faţă de satan şi răscumpăraţi de Isus Hristos, trebuie să ne bucurăm întotdeauna.

Dacă nu vezi adevărata bucurie a mântuiri în vieţile membrilor unei biserici, ar trebui să te gândeşti foarte atent înainte ca să te alături de acea biserică. Trebuie să existe răsărit de soare în sufletele, în familiile şi în biserica noastră dacă suntem creştini. De ce? Creştinismul înseamnă vestea bună a marii bucurii pentru toate vremurile. Ce este această veste bună? Hristos este viu! Moartea şi iadul au fost cucerite! Păcatul este înfrânt! Am fost salvaţi pentru totdeauna! Aşa că Isus le-a spus ucenicilor Săi, „Bucuraţi-vă! Am cucerit lumea”. Prin urmare, o adevărată biserică trebuie să fie caracterizată de bucurie.

Semne ale unei biserici bune: Misiunile

În Ioan 17:18-19 Isus s-a rugat, „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr”. Dacă membrii unei biserici se bucură într-adevăr de mântuirea în Hristos, acea biserică va avea şi un sens de misiune de a declara mântuirea la oamenii din toate naţiunile. Toţi sunt păcătoşi sub mânia lui Dumnezeu, proclamă Biblia, şi singura cale de scăpare este prin singurul Salvator, Isus Hristos. Aşa că noi trebuie să declarăm către toţi oamenii, „Pocăiţi-vă şi credeţi în Domnul Isus Hristos şi veţi fi mântuiţi”.

De sigur, există multe religii în lume, dar mântuirea se găseşte numai în Isus Hristos. Aşa că Isus a poruncit ucenicilor Săi, „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.” (Matei 28:19-20).

În Romani 10 apostolul Pavel a vorbit despre misiuni: „În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. Fiindcă ‚oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.’ Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimeşi? După cum este scris: ‚Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!’” (Romani 10:12-15).

Prin intermediul misiunilor biserica priveşte în afară spre lume, şi prin urmare, misiunile sunt un semn important al unei biserici bune.

Semne ale unei biserici bune: Observarea sacramentelor

Un alt semn al unei biserici bune este observarea sacramentelor. Există două sacramente, sau ritualuri, instituite de Isus Hristos şi ele trebuiesc practicate în viaţa unei biserici bune.

Primul sacrament este botezul, pe care biserica trebuie să-l administreze într-un fel valid. Dacă o biserică învaţă că botezul va regenera şi îi va salva pe oameni, tu nu ar trebui să aparţii acelei biserici. De ce? Aceasta este doctrină falsă. Conform Bibliei, botezul nu mântuieşte niciodată pe nimeni. Aceasta nu este felul de mântuire al lui Dumnezeu. Cu toate acestea milioane de oameni cred în mod fals că dacă sunt botezaţi, ori prin stropire sau prin imersiune într-o biserică, ei vor fi mântuiţi. Acesta este un nonsens pur! Biserica trebuie să-i boteze pe oameni, dar numai cei care sunt regeneraţi de Duhul Sfânt şi care s-au încrezut în doar în Isus Hristos pentru mântuirea lor.

Celălalt sacrament este Cina Domnului, care a fost instituit de Isus Hristos în noaptea dinaintea morţii Sale pe cruce. O biserică ar trebui să celebreze Cina Domnului în mod regulat, administrând-o către cei care au o umblare creştină vrednică de Domnul Isus Hristos. Dar la fel ca şi cu botezul, noi trebuie să fim foarte conştienţi că Cina Domnului nu va mântui nici o persoană. Aceasta trebuie să fie dată acelora care au fost deja mântuiţi prin moartea Domnului şi Salvatorului nostru Isus Hristos.

Semne ale unei biserici bune: Guvernare şi disciplină

O biserică bună trebuie să exercite şi guvernarea şi disciplina biblică. Evrei 13:17 ne spune, „Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos”. O biserică trebuie să aibă autoritate care să fie exercitată în ea de bătrânii bisericii.

Biblia învaţă în mod clar despre autoritatea într-un cămin creştin. Părintele este capul casei, şi copii trebuie să asculte de părinţii lor. Aceasta vorbeşte despre autoritatea statului, şi noi trebuie să ne supunem acelei autorităţi atâta timp cât aceasta nu violează poruncile Domnului Isus Hristos.

În acelaşi fel, Biblia mai vorbeşte despre autoritate şi guvernare în biserică, aşadar liderii bisericii se îngrijesc ca fiecare membru al acelei biserici să meargă într-un fel care este vrednic de capul bisericii, Isus Hristos. Dacă o persoană nu trăieşte o viaţă creştină şi refuză să acorde atenţie la îndemnurile autorităţilor bisericii, acea persoană trebuie excomunicată în speranţa că el sau ea se poate pocăii şi să se întoarcă în biserică.

Citim despre disciplina bisericii în 1 Corinteni 5 precum şi în 2 Tesaloniceni 3. În ultimul pasaj vedem un exemplu al felului cum biserica Noului Testament a practicat disciplina. În biserica tesalonicenilor existau anumiţi oameni care nu vroiau să lucreze; ei vroiau să trăiască precum lipitorile. Găsim această problemă şi astăzi, nu-i aşa? Dar aici ni se spune ce ar trebui să facă o biserică cu astfel de oameni: „Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte. Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui. Şi dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, pe acela să vi-l însemnaţi şi să n-aveţi nici un fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine” (2 Tesaloniceni 3:11-14).

În 1 Timotei 1:19-20 vedem felul cum apostolul Pavel a tratat anumiţi membrii din biserica antică care nu se ţineau de credinţă şi de buna conştiinţă: „Unii l-au pierdut şi au căzut din credinţă. Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească”. Şi în Tit 3:10-11 citim, „După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit”.

O biserică nu ar trebui să fie un loc unde oricine şi fiecare să poată fi un membru pentru totdeauna. Biserica este biserica lui Isus Hristos, şi prin urmare, aceasta trebuie să practice Scripturile şi să exercite disciplina. Acum, ştim că în vremurile moderne multe biserici, precum familiile, nu practică de fapt disciplina. De ce? Pentru că nimănui nu-i place să i se spună că ar trebui să se revizuiască şi să trăiască o viaţă sfântă. Dar Scripturile învaţă că o biserică bună trebuie să exercite disciplina şi tu trebuie să cauţi o biserică care face aşa.

Semne ale unei biserici bune: Închinarea

Care este un alt semn al unei biserici bune? Închinarea. Dumnezeu Tatăl caută oameni care să i se închine Lui în duh şi în adevăr. El vrea ca biserica Sa să se roage, să cânte, şi să predice cuvântul lui Dumnezeu. El vrea ca biserica Sa să-i binecuvânte pe poporul Său.

Adevărata închinare – închinarea la Dumnezeu în duh şi adevăr – este una din funcţiile bisericii aşa cum există în lume. O adevărată biserică se închină adevăratului Dumnezeu ori de câte ori se adună laolaltă, şi ar trebui să cauţi cu sârguinţă o astfel de biserică.

Semne ale unei biserici bune: Familia

O biserică bună este o familie şi trebuie să cauţi acest aspect atunci când vizitezi o biserică. Biserica este numită familia credinţei, ceea ce înseamnă că aceasta nu este doar un club la care se poate alătura cineva sau să îşi dea demisia când vrea. Nu, biserica lui Dumnezeu este o familie, şi Dumnezeu este Tatăl. Vă amintiţi rugăciunea pe care Isus ne-a învăţat să ne rugăm? „Tatăl nostru…” Dumnezeu Tatăl este Tatăl familiei poporului lui Dumnezeu, biserica care există în întreaga lume.

În Galateni 6:10 apostolul Pavel scrie, „Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi şi mai ales fraţilor în credinţă”. Biserica este o familie! Şi în Efeseni 2:19 citim, „Aşa dar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu”. Dumnezeu este Tatăl, iar tu şi cu mine suntem fraţi şi surori în această familie.

Care este caracteristica principală a unei familii? Dragostea. În cadrul bisericii trebuie să ne iubim unul pe altul, să ne îngrijim reciproc, să ne jertfim unul pentru altul, şi să murim unul pentru altul. Dacă o biserică nu practică acest fel de dragoste grijulie, dacă o biserică nu este interesată în membrii individuali, atunci tu nu ar trebui să fi membru al acelei bisericii. O biserică nu este un loc de discriminare, ci mai degrabă este un loc de dragoste, dăruire şi de ajutarea reciprocă.

Concluzie

În final, trebuie să realizăm un punct important: Nici o biserică nu este perfectă. Dacă tu cauţi biserica perfectă, nu ai să o găseşti. Dacă descoperi o biserică perfectă şi te alături ei, va avea loc o problemă: tu o să o strici! Dar este voia lui Dumnezeu ca creştinii să devină membrii dintr-o biserică locală, şi acestea sunt unele din semnele la care să te uiţi în timp ce vizitezi bisericile.

Şi oricând te muţi, asigură-te că discuţi cu pastorul tău local ca să-ţi dea referinţe despre bisericile din noua ta locaţie. Dacă pastorul tău este un om al lui Dumnezeu, ar trebui să-l întrebi, „Mă puteţi ajuta să găsesc o biserică în acest nou oraş? Mă mut acolo”, şi el, fiind un expert în aceste lucruri, va putea să te ajute să localizezi o biserică. Aşa cum am spus la început, avem nevoie de o astfel de protecţie a consumatorului, mai ales în această vreme când sunt aşa de multe biserici disponibile.

Fie ca Dumnezeu să te ajute să priveşti la aceste semne în timp ce vizitezi bisericile! Şi fie ca el să te ajute, în calitate de creştin informat, să găseşti o biserică care crede în Biblie unde predomină dragostea, ca să te poţi alătura acelei biserici şi să creşti în harul şi cunoştinţa lui Isus Hristos. Amin.

http://www.voxdeibaptist.org/Cum_sa_gasesti_o_Biserica_buna02.htm

Festivalul dracilor la Timișoara

“Aplauze pentru Krampus…” Așa îndemna publicul prezent un crainic care dirija Festivalul Krampus, după numele dracului care jubila printre oameni. Mai mulți tineri costumați în demoni au dansat cu făclii înaintea oamenilor pe o muzică evident închinată spiritismului, vrăjitoriei, magiei și lumii demonice.

O doamnă speriată de ce vede a scos o cruce și o punea pe tinerii aceștia ori naivi, ori chiar cu legături demonice prin vrăjitorie și alte legăminte satanice. Biata doamnă dorea să-i protejeze, pentru că știa ce înseamnă demonismul, spre deosebire de generația aceasta care se joacă cu el.

Măi oameni buni, nu vă mai ajunge Moș Crăciun? Gata, îl vreți direct pe Dracul? Sau pe Krampus cum îi spuneți voi? Într-o țară 98% creștină am ajuns să-l și aplaudăm pe Michiduță? Pe bune? Atât de atei, păgâni, inconștienți sau legați de Satana a ajuns națiunea asta? Păi nu vă ajunge cât vă bântuie viețile cu distrugere și blesteme? Nu vă ajunge cât chinuie neamul acesta prin toate nenorocirile pe care le atrage păcatul? Vă mai și închinați la draci?

Așa se întâmplă când il scoți pe Isus Cristos care este iubire, dragoste, curăție, sacrificiu de sine și bunătate, locul nu rămâne gol, ci-l umple Scaraosche, care abia așteaptă să ucidă, să distrugă și să aducă blesteme.

Și noi creștinii ce facem? Ne colindăm între noi? Tot cu ai noștri? Haideți în piețe, în târguri, să împânzim străzile și cartierele cu colindători, care aduc vestea că Isus s-a născut, că uitați cum ne împânzesc dracii! Ne trebuie creștini fermi și vehemenți împotriva acestor manifestări de închinare demonică.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Festivalul dracilor la Timișoara

Sanna Marin, noul premier al Finlandei, a crescut într-un cuplu de lesbiene

Sanna Marin, noul premier al Finlandei, a crescut într-un cuplu de lesbiene
Sanna Marin, noul premier al Finlandei, și cel mai tânăr din istoria țării, a povestit, recent, că provine dintr-o familie de lesbiene, fiind crescută de o mamă singură, care ulterior a intrat în relație cu o femeie, scrie Digi24.
Potrivit sursei citate, tânăra în vârstă de 34 de ani, povestește că „a suferit lipsuri materiale și că adesea a fost stigmatizată de societate pentru că provenea dintr-o astfel de familie”. Totodată, spune Sanna Marin, nu cunoaște familia tatălui ei biologic.
Social-democrații din Finlanda, care conduc o coaliție guvernamentală formată din cinci partide, au ales-o duminică pe Sanna Marin, actualul ministru al transporturilor, să devină premier. În vârstă de numai 34 de ani, ea va fi cel mai tânăr prim-ministru din istoria țării, preluând această funcție după demisia lui Antti Rinne.
Momentul ales pentru schimbarea conducerii guvernului, scrie Digi24, citând Reuters,  este neobișnuit pentru Finlanda, care deține președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene până la sfârșitul anului, jucând un rol central în eforturile de a stabili viitorul buget al blocului comunitar.
CELE MAI POPULARE

https://www.activenews.ro/externe/Sanna-Marin-noul-premier-al-Finlandei-a-crescut-intr-un-cuplu-de-lesbiene-159184

România, lider mondial la prostituția online. Videochatul, o industrie în care peste 100.000 de tinere și tineri români se vând pe bani, își ține „Oscarurile” anuale la Mamaia și își face reclamă pe față în centrul Bucureștiului

România, lider mondial la prostituția online. Videochatul, o industrie în care peste 100.000 de tinere și tineri români se vând pe bani, își ține „Oscarurile” anuale la Mamaia și își face reclamă pe față în centrul BucureștiuluiFOTO: Studio20.ro/ Mugur Frunzetti alături de tinerele „modele” care sunt apreciate pentru „calitățile de socializare” de către clienți, nu pentru că și-ar vinde trupurile pe bani. La Mamaia
Săptămâna trecută, un caz deosebit de grav exploda în mass-media: autoritățile au anunțat că s-au efectuat percheziții în București, Ilfov, Galați, Iași, Olt și Ialomița la 15 persoane bănuite că și-ar fi exploatat sexual copiii, în schimbul unor sume de bani primite de la cetățeni din străinătate, după cum informa ActiveNews la vremea respectivă.
Mai precis, este vorba despre un caz înfiorător: niște părinți își abuzau sexual copiii, transmițând în direct pe internet aceste abominații, pentru plăcerea unor cetățeni străini, care priveau totul pe calculator.
Acest gen de activitate poartă numele de videochat. De fapt, mai bine spus, ceea ce s-a descoperit săptămâna trecută este doar unul dintre vârfurile văzute ale unui iceberg uriaș, care  nici măcar nu mai stă ascuns, ci este la vedere, dar pe care mai toată lumea, inclusiv autoritățile, se fac că nu îl văd.
Profesoare, studente, mămici, ba chiar și fotbaliști cunoscuți, aproape că nu există categorie socială sau profesională care să nu aibă „reprezentanți” în industria videochatului. Ca să vă faceți o idee, vă prezentăm cazul Irinei Deaconescu: sunteți iertați dacă nu ați auzit de ea. Irina este o fată de 19 ani, care este unul dintre formatorii de opinie sau influencerii generației tinere: are 515 000 de abonați pe Youtube și 660 000 de mii de urmăritori pe Instagram.
De altfel, ea a ieșit pe locul 3 în topul „influencerilor” români, după Adelina Pestrițu și Maria Zvinca. Revenind la Irina Deaconescu, ea a recunoscut cu seninătate, că pe vremea când avea 18 ani, în liceu fiind, a practicat videochatul pentru trei luni. Cu alte cuvinte, sunt foarte multe șanse ca în jurul dvs, în cercul dvs de cunoscuți și prieteni să existe o persoană care practică sau a practicat, videochat-ul.
Dar ce este videochatul?
Conform unuia dintre liderii acestei industrii în România, videochatul n-ar fi altceva decât „live entertainment” sau „distracție în direct”, asemănător cu platformele de filme online. Deși spune că asocierea cu pornografia „nu mai este neapărat” valabilă și în prezent, Mugur Frunzetti admite cu gura lui că modelele care nu sunt orientate spre furnizarea de „conținut pentru adulți” (eufemism pentru pornografie) nu vor câștiga la fel mulți bani precum cele care o fac. Mai pe românește, videochatul este activitatea în care tinere sau tineri, uneori cupluri, fac sau mimează relațiile sexuale în direct pe internet, pentru un client aflat în fața calculatorului, care contra cost, plătește să vadă „spectacolul” sau „entartainmentul”, așa cum îi spune dl Mugur Frunzetti. Pentru o descriere autentică a ceea ce se întâmplă în cadrul videochatului, puteți citi acest articol (conține imagini explicite). Ca o altă paranteză, anul trecut, dl Frunzetti se manifesta împotriva Referendumului pentru Familie, pe motiv că nu vede „nicio legătură între el și problemele reale ale României de azi”. Dânsul nu are probleme „că alții de același sex se iubesc”. Normal, dat fiind că o viață de familie autentică dăunează grav videochatului, am zice noi. Încheiat paranteza.

Psihologul clinician, dr. Nicoleta Vascan, a spus pentru ActiveNews că indiferent ce spun promotorii acestei activități, videochatul este prostituție. Nu modelling, ci prostituție.
„Sexualitatea umană este psihică înainte de a fi fizică. Indiferent de ceea ce ,,spun promotorii acestei afaceri” –videochat ul este prostituție în sensul cel mai realist al conceptului  în sine =,,prostituție: închirierea trupului pentru desfătare sexuală.”
Din perspectiva juridică, posibil să nu fie, dar din perspectiva psihologică, social-economică și spirituală, ea este prostituție”, ne-a declarat ea.
În 2015, conform cifrelor furnizate chiar de unul dintre reprezentanții industriei, Robert Vanderty de la Studio 20, erau peste 100.000 de românce furnizoare de videochat. Având în vedere că de-atunci au trecut patru ani, iar conexiunile la internet au devenit din ce în ce mai rapide și mai extinse, este sigur să afirmăm că numărul românilor (bărbați, femei și copii) care participă la aceste activități este mult mai mare. Unii spun chiar că s-ar fi triplat, ajungând la 300.000 de oameni.

Majoritatea clienților videochatului în care apar românce sunt străini: peste 70% sunt americani.
Ca să înțelegem amploarea acestui fenomen în țara noastră și importanța României în acest domeniu, trebuie să știți că premiile videochatului mondial se decernează anual, de cel puțin patru ani, la Mamaia. La „AW Awards” sau „Oscar-urile videochatului”, așa cum mai este cunoscut, participă reprezentanții unei industrii globale ce generează venituri de 10 miliarde de dolari. Am crede că un astfel de eveniment ar fi atras atenția mass-mediei din România: cu toate astea, veți găsi puține articole despre acest eveniment, majoritatea fiind vechi. De ce nu este mass-media corporatistă interesată de acest subiect care atinge viața a sute de mii de români?
Una dintre explicații ar fi aceea că mass-media însăși primește bani frumoși din promovarea videochatului. În cancan, se găseau îndemne de a practica videochatul chiar în interiorul articolelor, iar alte publicații, precum Libertatea, România Liberă, Kanal D, Wowbiz, etc publică articole plătite de marile studiouri de videochat. (Un exemplu din cancan, mai jos: Observați îndemnul: „Ia-ți mașina visurilor tale în doar câteva luni)

Foarte multe ziare și siteuri de știri locale publică aceste advertoriale, deoarece publicul țintă al acestor indivizi este format din tinerele din orașele mici sau de la țară, care nu au posibilități financiare. Studentele venite în marile centre universitare sunt și ele o țintă preferată a acestor samsari. În București, s-a deschis un studio de videochat chiar în Grozăvești, unul dintre cele mai aglomerate centre studențești din țară.

Studiourile își fac reclamă pe facebook fără nicio rușine. Una dintre reclamele care a scandalizat – atât cât se mai poate în ziua de azi – a fost difuzată pe facebook de un studio care îi îndemna pe români să facă videochat pentru a scăpa de sărăcie. Mesajul reclamei era simplu: decât sărac sau plecat din țară, mai bine prostituată online.
Alte ori, studiourile aduc mașini de lux pe care le parchează în fața universităților, cu îndemnul de „a ne cunoaște”. Mesajul subliminal este simplu: „de ce să te chinui cu munca și sărăcia, când poți să obții venituri mari făcând „mici sacrificii”?
Pe lângă aspectul financiar, tinerii sunt momiți și cu asigurarea că aventurile lor erotice vor rămâne secrete pentru publicul din țară, deoarece clienții care plătesc sunt din afara țării. În realitate, însă, așa cum au arătat-o cazurile fotbalistului Ionuț Panțîru sau al Irinei Deaconescu, aceste filmări nu dispar și pot oricând fi făcute publice. Și mai rău este că clienții înregistrează cu o cameră exterioară activitățile ce apar pe ecran și le postează pe internet, la liber.
„Peste 70% din traficul de persoane se bazează pe exploatarea sexuală, deși cei care recrutează spun ca această activitate este sigură. Mai ales în centrele universitare din zona Moldovei sunt puse afișe, iar în social media sunt add-uri targhetate pentru fete de 18-20 de ai. Cu toate că sunt promisiuni că imaginile și pozele nu sunt stocate, se întâmplă ca acestea să fie folosite apoi pentru manipulare și șantaj atunci când fetele vor să renunțe. Sunt situații în care acestea, după ce s-au angajat într-un loc de muncă bun ori s-au căsătorit, să vină cineva cu înregistrări care le pun în pericol viitorul”, a spus președintele Asociației Valoare Plus, Daniel Pădureț, pentru Jurnalul Național.
De ce este atât de răspândit videochatul în România?
Sociologul Bruno Ștefan afirmă că România este o țară ideală pentru o astfel de activitate, din cauza infracționalității scăzute, a legislației „aproape europene” care acoperă domeniul și a dezordinii morale a societății. El spune că mass-media joacă un rol important în acest domeniu.
„Ca sociolog tind să pun fenomenul într-un context și să îl înțeleg fără să-l judec. Adică spre această muncă se îndreaptă mai mult femeile din România acum pentru că producătorii au văzut aici o oportunitate. În trecut au văzut-o în alte țări: polonezele au fost prin anii 2004-2008 fruntașe, alături de unguroaice, iar cele din țările sud-americane au fost mult timp în topuri, datorită unei moralități mai relaxate a societății, precum și sărăciei din aceste țări. Cel mai probabil este o meserie practicată de fetele sau femeile provenite din zone sărace, plecate de acasă, studente, muncitoare în afara mediului familial sau provenite din familii în care toleranța față de aceste activități este foarte mare. Toleranța religioasă sau prezența scăzută a religiei în spațiul public îi atrag pe producătorii acestui tip de activitate. În țările arabe fenomenul este redus, deși acolo cererea este cea mai mare (arabii sunt principalii consumatori ai acestor produse).
România e în Uniunea Europeană, e o țară sigură, are o legislație aproape europeană, infracționalitate scăzută. Dar în același timp are o dezordine morală ridicată. Oamenii se prostituează la slujbe făcând ce nu le place, suportând șefi nemernici, mințind, furând, înșelând. Micile delincvențe și infracțiuni permit apariția acestui fenomen de prostituție. Preoții nu joacă un rol activ, puternic în comunitate – s-au retras între ziduri și nu mai fac muncă pastorală, apostolică, mergând în casele oamenilor. Absența lor din spațiul public facilitează un tip de ideologie infracțională, în care șmecherii sunt valorizați pentru că reușesc să încalce legile și să scape de pedepse.
Pe de altă parte acest tip de prostituție sporește când tinerele văd că succesul unei femei în viață ține de multe ori de bărbații cu care s-au culcat. Promovarea mediatică a unor pițipoance favorizează extinderea fenomenului. Imoralitatea multor studente basarabence le-a molipsit și pe cele din țară; departe de familie, mai sărace decât româncele din țară, moldovencele au ajuns repede să facă bani mulți și apoi să se mărite cu oameni bogați, să aibă slujbe bune și un fel de opulență pe care o afișează cu mândrie. Normal că au stârnit invidia unor românce dornice de un succes facil – au văzut că învățatul nu le duce departe, că tocilarele rămân sărace, se urâțesc, nu le ia nimeni în căsătorie, că obscenitatea publică nu mai jenează pe nimeni, că trecutul imoral nu mai contează dacă e ascuns cu grijă. Fenomenul prostituției a fost mare în Rusia până la venirea lui Putin – el s-a redus datorită migrației și datorită insecurității acestei țări pentru străinii care se ocupă de afaceri, inclusiv cu videochat.
Eu știu că imoralitatea există în multe familii – în puține mai există un cult pentru singura femeie / singurul bărbat din viață. Micile sau marile drame cotidiene (înșelări, flirturi, minciuni) fac din prostituție un lucru minor – cel puțin imoralitatea e făcută pe față, nu pe ascuns.
Societatea noastră e profund bolnavă dar, din păcate, e loc de o îmbolnăvire și mai gravă. Videochatul este doar un simptom – si nu dintre cele menite să-i sperie pe cei care se vor slujitori ai binelui. Nu femeile care îl practică sunt răspunzătoare de proliferarea lui, ci cei care nu fac nimic să îl oprească deși vorbesc de morală și de virtuți”, ne-a declarat Bruno Ștefan.
Ce efecte are practicarea acestei forme de prostituție pentru cei care participă
Dr. Nicoleta Vascan a explicat pentru ActiveNews, că practicarea videochatului are efecte dintre cele mai grave asupra sănătății mentale.
„ În cazul pornografiei, iată semnalul de alarmă ce este adus de Neuropsihologie printr-un argument de necontestat: ,,neurotransmițătorii stimulați de materialele pornografice activează cai neurale similare celor activate de heroină și cocaină” (doctor M.D. ,,Reed Pornography addiction and compulsive sexual behaviour”)
Acum, raportându-mă la cazuistica cu care am lucrat în cadrul clinic dar și al Cabinetului, femei care au practicat prostituția în străinătate sau în țară în regim clasic, întâlnire față către față cu clientul, dar și femei care au desfășurat activități sexuale în plan virtual de tipul videochat, vă împărtășesc faptul că acestea manifestau simptome aferente spectrului tulburărilor de personalitate de tipul tulburări anxioase, tulburare emoțional instabilă, tulburare depresivă, tulburare defetistă (masochistă) a persoanei, tulburare sadică a persoanei, tulburare dissocială a persoanei, tulburare schizoidă.
Cât despre cei ce au beneficiat de serviciile tip videochat, bărbați – in mod deosebit-, și aici am întâlnit un tablou psiho clinic cu accente ale tulburărilor de personalitate. Atât cele ce oferă servicii în zona industriei erotico pornografice cât și cei ce beneficiază de aceste servicii au apelat la servicii de asistență psihologică la un moment dat”, ne-a precizat ea
Ce (nu) fac autoritățile
În 2017, pe-atunci Ministrul Muncii și Protecției Sociale, Lia Olguța Vasilescu, spunea că videochatul rămâne în continuare o practică ilegală.
„Îmi pare rău ca stric distracția multora, dar prin tele-muncă nu se reglementează videochat-ul care rămâne tot in afara legii. Cei care utilizează mijloace electronice, cum ar fi programatorii, pot lucra de acasa. Poate unii o făceau deja, dar contractul lor de munca abia acum devine legal. Cu certitudine, scutești doua ore de trafic, zilnic, și îți poți dedica mai mult timp familiei. Angajatorul e și el avantajat, fiindcă scutește bani de chirie pentru sediu, utilități etc”, spunea ea atunci.
La începutul anului 2019, în urma interpelări a ActiveNews, reprezentanții Ministerului Muncii au evitat să răspundă la întrebarea dacă s-a reglementat cumva videochatul în România sau dacă există vreun CAEN corespunzător acestei activități.
Pentru a „legaliza” videochatul,  societățile comerciale folosesc o mulțime de coduri CAEN sub care își înregistrează activitatea. De la 9329 – alte activități recreative și distractive, 6420 – telecomunicații la 9602 – coafură și alte activități de înfrumusețare. Fetele au trecute în contractul de muncă funcții dintre cele mai diverse: de la operator calculator electronic și rețele la lucrător în ateliere de modele, releva ancheta Jurnalului Național.

Solicitat de ActiveNews, Ministerul Finanțelor nu a răspuns deloc pe această temă (solicitarea a fost făcută la începutul anului).

Dar un oficial ANAF ne-a relevat sub protecția anonimatului, că fenomenul videochatului este scăpat de sub orice control de către autorități.
„Într-un orășel cu, să zicem 10-15.000 de locuitori, există sute de firme care practică videochatul, sub acoperirea unor CAEN-uri legale. Și la țară sunt astfel de firme, știm cu toții, dar nu putem să le sancționăm în niciun fel. Vă dați seama ce este în marile orașe, dacă la țară este așa. Toată lumea știe, pentru că activitatea noastră este supravegheată de SRI în mod direct”, a declarat el pentru ActiveNews.
În loc de concluzie
Daniel Pădureț, președintele Asociației Valoare Plus care desfășoară programe de educare a adolescenților pentru a preveni riscul ca aceștia să devină victime ale rețelelor de prostituție și trafic de persoane, spunea pentru Jurnalul Național că videochatul este „o trambulină de lansare pentru traficul de persoane. România nu este o țară de destinație a prostituției dar, alături de Bulgaria, Moldova și Ucraina, face parte din statele de recrutare”. În aceste condiții, se nasc niște întrebări: cum este posibil ca autoritățile să permită dezvoltarea acestui fenomen, astfel încât țara noastră să ajungă centrul videochatului mondial? Cum este posibil ca autoritățile judiciare să nu acționeze în niciun fel asupra acestei industrii, care afectează peste 300.000 de români tineri, punând astfel în pericol direct viitorul biologic al acestei țări?
Având în vedere că trăim într-o țară care oferă unul dintre cele mai generoase bugete serviciilor de informații, este imposibil de crezut că nu se cunoaște la nivel de conducere a țării despre amploarea acestui fenomen, mai ales când în România vin anual străini care valorează multe milioane de dolari, la Mamaia, pentru Oscar-urile videochatului.
Oare închiderea generalizată a ochilor din partea autorităților și a partidelor politice are legătură cu faptul că beneficiarii, consumatorii finali, ai acestui fenomen sunt străini și proporție de 70% cetățeni ai aliatului strategic? Oare așa se explică insistența unui fost președinte în a propune legalizarea prostituția?
În orice caz, dacă în trecut exista măcar o anumită pudoare în societate, acum s-a pierdut: studio 20, unul dintre cei mai mari operatori în domeniu își făcea reclamă chiar în Piața Victoriei, panoul său făcând de veghe asupra Guvernului și, pentru mult timp, asupra luptătorilor împotriva corupției care demonstrau acolo.

Mărturii despre viața și pasiunea lui Reinhard Bonnke

„Vreau ca buzele mele să predice Evanghelia eternă, iar mâinile mele să lucreze la construirea Împărăției Tale eterne – pentru gloria Tatălui”, acesta a fost motto-ul vieții evanghelistului Reinhard Bonnke.

Deși sună global, inima lui a aparținut continentului African. Datorită minunilor trăite în Cruciadele de Evanghelizare masive desfășurare în Africa este cunoscut și apreciat ca evanghelistul nr. 1 în toată lumea. În România a fost o singură dată, iar aceasta a lăsat amprente în viața a sute de români care și-au împărtășit amintirile cu el.

„Un deosebit om al lui Dumnezeu – a plecat astăzi dintre noi în lumea cea perfectă, la vârsta de 79 de ani! El a influențat în mod nemijlocit 75 de milioane de oameni să ia decizia de a-L urma pe Isus. Am avut privilegiul de a-l întâlni în mod personal în repetate rânduri și am beneficiat de rugăciunea sa punându-și mâinile peste mine. Este responsabilitatea noastră să-i împărtășim pasiunea de a mobiliza credincioșii pentru a duce Evanghelia dincolo de orice hotar, prin puterea Duhului Sfânt!”, a declarat pastorul Bisericii Penticostale „Filadelfia” din Chișinău, Doru Cârdei.

„Reinhard Bonnke s-a dus azi la Cel pe care l-a iubit și predicat. Moștenirea lăsată de el este incomensurabilă”, susține pastorul Bisericii „Adoram” Arad, Cristian Galea.

În românia a fost o singură dată, în perioada 8-10 septembrie 2006, unde timp de trei seri, pe cel mai mare stadion din Vestul României, la Timișoara a împărtășit Vestea Bună cu mii de români din toată țara.

„Numit „Billy Graham” al secolului XXI Evanghelistul penticostal Reinhard Bonnke astăzi a plecat acasă la Domnul. Pentru mine acest om al lui Dumnezeu a fost cel mai mare model de evanghelist. Predicile și modul lui de viață mi-au fost o mare încurajare și sursă de inspirație! Când am ajuns în anul I la Institutul Teologic Penticostal din București în anul 2005 unii mi-au spus că îl copiez pe Bonnke. Atunci am auzit prima dată despre el și după ce i-am ascultat prima predică am spus: „Defapt, eu și cu el predicăm la fel!” În vara lui 2006 l-am văzut prima dată în carne și oase în Timișoara pe stadionul Dan Paltinisan unde au fost prezenți peste 25.000 de oameni. A fost cel mai mare eveniment creștin la care am participat vreodată în România. Atunci, pentru că făceam parte din staff, s-a rugat pentru mine și a rostit o profeție. I-am dat un mic cadou: un borcan cu miere de albine, chiar din stupina proprie. Pentru mine a fost o mare onoare să am acea întâlnire cu el.

La începutul lui octombrie, în biserica Times Square din New York, am întâlnit un evanghelist german în vârstă de 84 de ani care mi-a spus: ,,Cunosc bine familia Bonnke. Reinhard, înainte de finalul acestui an, va muri!” Am fost marcat de ce mi-a zis și astăzi am văzut vestea despre Reinhard pe pagina Facebook CfaN. Bonnke va rămâne ca o mare emblemă a penticostalismului secolului XXI. Viziunea lui a fost ca Africa să fie spalată în sângele lui Isus.

Într-o zi, mărturisește el, pe când slujea ca misionar în Lesotho avea o problemă financiară și în timp ce mergea pe stradă Duhul Sfânt i-a spus: ,,Bonnke, vreau să îți dau 1.000.000$ pentru misiune! El s-a oprit în loc și cât a putut de tare a strigat: „Dumnezeule, nu vreau un milion de dolari pentru misiune, vreau 1.000.000 DE SUFLETE PENTRU TINE!” A refuzat Milionul de Dolari pentru Milionul de Suflete! În 2001 Dumnezeu i-a dat peste 1 MILION de suflete la cruciada de evanghelizare din Lagos, Nigeria. Prin misiunea pe care a făcut-o, a condus la HRISTOS peste 78 De MILIOANE de suflete”, împărtășește pe pagina personală fondatorul Holly Fire Ministries, Florin Pop.

Fiu de pastor, Reinhard Bonnke și-a predat viața lui Hristos la vârsta de nouă ani și încă înainte de adolescență și-a cunoscut chemarea de a merge pe câmpul de misiune african. A urmat Colegiul Biblic din Țara Galilor și mai apoi a păstorit o biserică din Germania, după care el și soția sa Anne au plecat ca misionari în Africa.

 

 

Bonnke a început să organizeze evanghelizări într-un cort în care încăpeau 800 de persoane, dar pe măsură ce tot mai mulți oameni au început să vină la evanghelizări, a avut nevoie de corturi tot mai mari. În 1984 a comandat construcția celei mai mari structuri mobile din lume: un cort cu capacitatea de a adăposti 34.000 de oameni. Curând, prezența la evanghelizările sale a depășit chiar și capacitatea acestei structuri uriașe, iar Bonnke a început să își țină Cruciadele de Evanghelizare în aer liber, unde erau prezenți peste 150.000 de oameni. De atunci, el a organizat întruniri pe tot continentul african folosind sisteme de sonorizare puternice, care puteau fi auzite pe o rază de mai mulți kilometri, la care au participat până la 1.600.000 de persoane la o singură întrunire.

Sunt deja peste 50 de ani de când Reinhard Bonnke a fondat misiunea internațională Hristos pentru toate națiunile (engl. Christ for all Nations – CfaN), care are în prezent birouri în Statele Unite, Canada, Germania, Marea Britanie, Nigeria, Africa de Sud și Vest, Singapore, Australia și Hong Kong.

Reinhard Bonnke este cunoscut ca un om cu o pasiune arzătoare pentru Evanghelie, o viziune pentru Africa și un mesaj pentru întreaga lume.

„Nu am făcut nimic singur. Dumnezeu m-a chemat și mi-a fost pilotul. Duhul sfânt a fost mângâietorul, ghidul și sursa mea de putere… Dumnezeu mi-a dăruit soția perfectă. De la El i-am primit pe copiii noștri fumoși și familia extinsă. Și mai mult, Dumnezeu a adus mii de oameni care să ne susțină. Ei ne-au susținut în rugăciune și prin parteneriatul lor. Recompensele noastre din cer vor fi egale”, declara evanghelistul cu origini germane, dar cu inima arzândă pentru Africa, Reinhard Bonnke.

Pe lângă milioanele de suflete câștigate prin Evanghelizările masive, Reinhard Bonnke a scris cărți care au ajuns la peste 150 de milioane de oameni din diferite țări, traduse în diferite limbi.

Este fondatorul Misiunii „Christ for all Nations” – Cristos pentru toate națiunile prin care a administrat lucrarea de Evanghelizare în toată lumea. El nu doar a chemat inimi la Cristos, dar a investit și în oameni care să îi urmeze faptele. În fiecare an milioane de oameni au fost conduși la Cristos prin misiunea lui. Vindecări miraculoase și eliberări totale de temeri, de vicii și de stări de dependență au însoțit lucrarea sa misionară peste tot în lume.

În urma sa, au rămas soția sa, Anni, cei trei copii ai lor, Kai Uwe, Gabrielle și Susanne, și opt nepoți.

https://www.stiricrestine.ro/2019/12/08/marturii-despre-viata-si-pasiunea-lui-reinhard-

Mana de Luni: „Câteva lucruri inconfortabile despre zona de confort”

 Doina Bejenaru  09-12-2019 10:56:51  de Sergio M. Fortes

Cu câteva luni în urmă, într-o ediție a Manei de Luni s-a discutat un subiect des întâlnit la mulți dintre noi: zona de confort. Mi s-a părut potrivit să reiau acest subiect, de vreme ce este o chestiune comună la locul de muncă și chiar în viața de zi cu zi. Este acel loc unde am vrea să fim și ne simțim cât mai puțin amenințați; este familiar și previzibil. Pare confortabil, deoarece nu suntem întinși  și provocați peste pratica noastră normală.

Zona confortabilă pentru fiecare dintre noi poate fi identificată prin acțiuni specifice, gânduri, concepte și comportamente, care devin un obicei permanent. Zona de confort aduce beneficiile armoniei, fără frică, îngrijorare, sau riscuri. Cu toate acestea, viața în zona de confort ne poate împiedica din a realiza mai multe decât credem. Ne împiedică din a descoperi că avem abilități mai mari decât credeam, pentru că refuzăm să ne extindem dincolo de ceea ce deja știm. Zona de confort de împiedică din a explora idei noi, blochează întrebările, și inhibă luarea deciziilor.

Ne bucurăm de beneficiile siguranței și de sentimentul că totul este sub control, și de multe ori găsim că ne este greu să ne schimbăm status quo-ul. Totuși, în loc ca zona de confort să fie o resursă, din contră, ea poate compania sau pe indivizi pe o cale care încurajează plictiseala, stagnarea, insatisfacția, invidia față de ceilalți și oferă scuze pentru orice.

A alege să rămânem în zona de confort înseamnă să renunțăm atât la procesul de dezvoltare, cât și la oportunitățile de creștere. Ar fi egal cu abandonarea vieții profesionale. Anii trec fără nicio provocare, iar viața stagnantă devine împovărată. Ieșirea din zona de confort duce la descoperirea de noi oportunități și potențiale, un plus de încredere, o creștere în creativitate și chiar revigorarea dorinței de a trăi.

Scriptura prezintă numeroase exemple de oameni care păreau destul de confortabili cu situația în care erau, făcând ce făceau în mod normal. Dar Dumnezeu avea planuri mai mari și mai bune pentru ei. Iar pentru a le duce la îndeplinire, El a trebuit să îi forțeze să iasă din aceste zone de confort ale lor. Iată câteva exemple:

Provocarea lui Avram. Dumnezeu l-a provocat pe Avram:

„Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12:1-3).

În ciuda promisiunii fabuloase că va deveni „un neam mare”, a fost, totuși, un atac pentru zona de confort a lui Avram. Verbul „ieși” în ebraică este „lech-lecha” un joc de două cuvinte asemănătoare. Primul înseamnă „du-te”, iar al doilea „du-te tu însuți”. A însemnat o plecare traumatizantă din locul său natal, cu provocarea de a-și căuta identitatea autentică.

Proiectul uriaș al Țării Promise. Pentru Israel, un popor obișnuit cu rutina acelorași lucruri timp de patru secole, chemarea lui Dumnezeu de a pleca în căutarea Țării Promise probabil că a fost un lucru contrar zonei de confort a poporului.  Dumnezeu a scos lideri mari care au condus poporul exact prin procesul pe care îl știm ca fiind „exodul”. Aceasta slujește ca fiind o relatare unică despre cum să facem față și cum să învingem zona de confort.

Explorând și partea cealaltă. Isus Hristos i-a provocat pe ucenici: „Să trecem în partea cealaltă.” (Marcu 4:35). Ei cunoșteau marea foarte bine. Știau cum să navigheze confortabil. Dar a trece pe partea cealaltă a fost o provocare destul de mare: era târziu, iar a merge într-acolo putea fi riscant. Imediat cum au plecat, a început o furtună devastatoare! Zona de confort a fost bombardată.  Doar încrederea în Isus i-a ajutat să supraviețuiască disconfortului.

Îndemnul lui Isus este unul încurajator: „Să trecem…”. Știți de ce? Însemna că El merge alături de noi. Și știind că El este acolo, a trece pe „partea cealaltă” poate deveni o aventură sigură și entuziasmantă!

https://www.stiricrestine.ro/2019/12/09/mana-de-luni-cateva-lucruri-inconfortabile-despre-zona-de-confort/?

Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

România Unică

Descoperă un ținut de poveste: ROMÂNIA

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: