Cunoscuta actriţă, interpretă în mai multe producţii de succes de la Hollywood, spune că există numai beneficii atunci când pui credinţa pe primul loc şi înveţi cum să spui da propriilor tăi copii mai mult. Garner este producătoarea şi interpreta rolului principal într-un nou film destinat întregii familii despre părinţi care trebuie să lase frâiele un pic mai liber şi să se destindă mai mult.
Filmul care va apărea pe platforma Netflix se numeşte „Yes Day” (Ziua lui Da, n.trad) şi prezintă familia formată din Allison şi Carlos care s-au transformat din nişte spirite libere într-un cuplu de părinţi care pun capăt oricărui entuziasm, iar copii lor s-au săturat de această atitudine din partea părinților lor.
În film, părinţii sunt de acord să-i lase pe copii să facă ei regulile pentru o zi întreagă. Nu şi-au putut însă imagina că vor trebui să treacă prin 24 de ore ce vor include un spălat de maşină neconvenţional, o bătaie cu baloane pline cu apă şi multe alte trăznăi la care nu te-ai fi aşteptat.
Garner a postat pe Instagram că a început să aibe zile cu da cu proprii ei copii, după ce a fost inspirată de cartea „Ziua lui Da” scrisă de Amy Krouse Rosenthal şi Tom Lichtenheld.
„Fata mea mijlocie a fost fascinată de ideea unei zile pline cu „Da-uri”! Da pentru îngheţată la micul dejun, da pentru o ieşire la picnic, da pentru mersul la culcare târziu. Da pentru sărit peste treburile casnice, da pentru a o „tortur” pe mama, da pentru biscuiţi cu cremă, da pentru explorat locuri noaptea la lumina lanternei.”
Garner a colaborat cu autorii cărţii pentru a reflecta mai bine ceea ce simt părinţii.
„Povestea este una personală pentru mine. Am dezvoltat scenariul pentru acest film. Obişnuiam să fiu mult mai relaxată înainte să am copii, însă acum mă simt adesea ca un sergent de instrucţie, motiv pentru care am început să le ofer „Zile cu Da” copiilor mei în ultimii nouă ani.”
Garner a subliniat cât de important este să ai experienţe pozitive împreună cu copiii tăi, cum este frecventarea bisericii cu toată familia.
„Îţi oferă un impuls pentru începutul de săptămână. Cântările şi părtăşia în comun cu toată biserica pentru acel timp duminica dimineața, ne ajută să avem un bun început şi îmi este dor să mă duc fizic la biserică pentru că aveam acel sentiment puternic de comunitate.”
Garner în vârstă de 48 de ani este cunoscută pentru credinţa ei creştină, la care a revenit după ce a filmat pelicula „Miracole din Rai” în 2016. Filmul spune povestea lui Annabel Bea, o fetiţă ce suferea de o boală digestivă incurabilă.
Garner a mărturisit pentru CBN News că a fost impresionată profund de credinţa creştină a lui Christy Beam, mama lui Annabel.
„Ziua lui Da” va avea premiera pe Netflix pe 12 martie.
1). Introducere. Biserica este un fenomen N T iniţiat de Isus Hristos „ porţile „Locuinţei morţilor nu o vor birui”. – Prin convertire omul este introdus în părtăşie cu alţi credincioşi, în Biserică. Biserica este Isus Hristos şi oamenii, şi nu se pot despărţi. – Hristos este Capul Biserici. Biserica universală nu este o organizaţie pământească vizibilă ci este organismul viu, spiritual, al celor mântuiţi, adică a celor ce au crezut în Hristos şi au fost născuţi din nou, Evr. 12:23, Fapte : 20:28, Efeseni 1: 22-23. Ei formează totalitatea credincioşilor, fără deosebire de rasă, naţionalitate, sau clasă socială, din toate timpurile din cer şi de pe Pământ. – Se face confuzie între Biserica ca şi edificiu, clădire, şi Biserica Spirituală. În biserica spirituală se intră prin : convertire, „ Naşterea din Nou” Natura bisericii este locală şi spirituală. Biserica este diferită de lume, în conflict cu lumea şi tinde să o transforme. – Biserica este născută la „ Rusalii” Găsim biserica din Corint ( 1 Cor : 1-2, ), Galateni :1.2, etc. La început biserica se întrunea în case particulare, Mat. 18:20, Rom 16:5, 1 Cor.16:9, Col 4:15, Fap. 8:1, Gal.1:22, 1 Cor. 1:2. Abia în secolul 2 apar casele de rugăciune. – Avem o abordare „filozofică” ca şi copii, umbre imperfecte şi o abordare „istorică”, ce înseamnă angajarea ei în realităţile acestei lumi. – Cuvântul grecesc pentru biserică este „ekklesia” şi înseamnă adunarea credincioşilor, care trebuie să aibă o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos, iar în ebraică avem cuvântul „qahal”, „edah” ce înseamnă convocarea poporului lui Dumnezeu. – În V.T. şi N.T., Dumnezeu este acela care vorbeşte.
2). Imagini biblice despre Biserică. – Avem Bisericaca şi : „Popor” 1 Petru 2.9, „Templul Duhului Sfânt” , 1 Cor. 3:16, „Trupul lui Hristos”, 1 Cor. 12 : 12-14,.
Avem „metafore” despre biserică ca şi : familie, mireasă, viţa şi mlădiţele, măslinul, holdele, casă, Noul Templu, Casa lui Dumnezeu. De asemenea Biserica este o aproximare a Împărăţiei lui Dumnezeu.
3).Probleme speciale. – Una din probleme este Biserica şi Împărăţia. Biserica este domeniul lui Dumnezeu format din oameni. Împărăţia este tot domeniul lui Dumnezeu, iar noi suntem supuşi. Ele tind să fie una. Biserica mărturiseşte despre Împărăţie, este un instrument, o manifestare, o exprimare a Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ.- Biserica şi Israelul, în care Israelul va fi mântuit prin intrarea în Biserică, se pare că va fi o întoarcere în masă. Romani 11:25 – Justificarea prin credinţă este un punct esenţial. Cine modifică conţinutul Evangheliei se poate pierde.
Semnele unei biserici adevărate : – Puritatea doctrinelor şi persoane înputernicite de Duhul Sfânt, pentru administrarea sacramentelor, „Cina” şi „Botezul” Hristos este centrul predicării, urmează Doctrinele Centrale, apoi alte învăţături. ( nu se inversează, lucrurile şi din alte învăţături se fac norme de conduită în biserică. Isus Hristos a predicat pocăinţa. Evanghelia se concentrează pe Persoana şi lucrarea lui Isus Hristos, şi statutul pe care Îl are: umanitatea, divinitatea, moartea şi învierea, judecata finală. – Oameni îndreptăţiţi să le ia, 1 Cor. 11: 27-29, Se pune accent pe starea individului, vezi (Fapte 2 : 37-38 pocăinţa ). Trebuie să fii membru în Biserică (Fapte 5 : 1-10), ex. Anania şi Safira. Se tinde ca Biserica şi Împărăţia să fie una. – Conducerea biserici este de 4 feluri : episcopală, prezbiteriană, congregaţională, fără formă de conducere. Conducătorii biserici trebuie să pună accentul pe slujirea Biserici
4.) Funcţiile Biserici. Faptele Apostolilor 2:42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni. – Evanghelizare, Mat. 28 : 18-20, este o poruncă şi o obligaţie. Ucenicii au fost trimişi la Ierusalim, Samaria, Iudeea, marginile pământului, la toate neamurile. Cuvântul folosit este „basar” şi înseamnă proclamarea Evangheliei, nimic în plus, nimic în minus. Avem şi cuvântul „evanghelion” ce conţine proclamarea activă şi conţinutul proclamat. – Zidirea. În Efe.4:8 avem diferite daruri pentru zidirea biserici. În părtăşie bucuria creşte şi durerea se micşorează. – Corectarea şi mustrarea, avem ca tipar de disciplină în Mat 18:15-17 şi 1 Cor. 1-16, se face în dragoste şi scopul principal este readucerea persoanei care a păcătuit înapoi în biserică. – Instruirea se face prin chatechizare, şcoala duminicală, predicarea, seminarii, Institute Teologice. În închinare punctul focal este Dumnezeu. – Preocupări sociale. Lui Isus Hristos ia păsat de cei aflaţi în suderinţă, şi El aşteaptă acte de bunătate de la noi. Mat. 25:31-46. Iacov vorbeşte despre creştinismul practic. Iac: 1-2. Ioan este tăios. 1 Ioan :3 17-18. Amos în V.T. condamnă dedreptatea. – Caracterul biserici. Isus Hristos a înbrăcat condiţia umană. Trebuie să existe dispoziţie pentru slujire. Isus Hristos a venit să slujească. Mat:20: 25-28. – Biserica nu trebuie să domine societatea ci să o transforme. – -Relaţia dintre Biserică şi Stat este o problemă istorică. –Biserica trebuie să fie adaptabilă dar fără compromisuri, în alte culturi, alte popoare, sau zone mai bogate sau mai sărace.
5). Concluzii. Biserica este întemeiată în mod divin. Isus Hristos vorceşte despre ea la modul viitor. Nu trebuie neglijate func-iile bisericii din Fap. 2:42 – Este o continuare a lucrării lui Isus Hristos, o părtăşie a credinciosului regenerat cu Trinitatea prin ajutorul Duhului Sfânt. – Este o lucrarea a Duhului Sfânt şi prin ea ne vorbeşte Dumnezeu. – Se remarcă ideea de Trup, toţi suferă, toţi se bucură. –Există semne ale unei Biserici adevărate. – Conducătorii trebuie să slujescă Biserica. – Evanghelia predicată trebuie să fie curată şi exclusivă. –În trebare: ce am predicat ?, pe cine am zidit în biserică. –Trebuie să existe şi o preocupare socială pentru cei săraci din jurul tău. –Trebuie să existe caracterul de slujire în activitatea credinciosului şi a Bisericii. – Fiecare credincios din Biserică trebuie să lupte pentru o biserică adevărată
Matei 16:13 Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că Sunt Eu, Fiul omului?” 14 Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din prooroci.” 15 „Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că Sunt?” 16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17 Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18 Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. 19 Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” 20 Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
Astăzi, mai mult ca oricând, observăm că se duce o luptă acerbă împotriva învăţăturii de credinţă, în general, şi a spiritualităţii creştin-ortodoxe, în special. Prin glasul diferitelor concepte evoluţioniste, existenţialiste, hedoniste şi al libertinajului, societatea noastră vrea cu orice preţ să convingă omul să renunţe la demnitatea şi veşnicia pe care i le oferă şi i le asigură Biserica. Postmodernismul a furat omului adevărata identitate şi l-a expulzat într-o lume din care lipsesc sensul şi viaţa. Desconsiderând şi discreditând veşnicia omului alături de valorile sale religioase şi culturale, lumea contemporană postmodernă reduce realitatea la aici şi acum. Un interviu cu pr. dr. Daniel Enea, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Timişoara.
Tot mai multe curente ideologice îşi fac apariţia şi influenţeză societatea care, până nu demult, îşi avea un filon trainic în cultura şi spiritualiatea creştină. În acest context se vorbeşte tot mai mult de postmodernism. Definiţi, vă rog, pentru început, noţiunea „postmodernism“.Pentru a înţelege cât mai bine ce este postmodernismul, ce înseamnă a fi postmodern, să vedem ce este modernismul, ce înseamnă a fi modern. Cuvântul „modern“ îşi are originea în latinescul „modo“, care înseamnă „chiar acum“. Postmodern înseamnă deci, ad litteram, „după chiar acum“.Aşadar, prin modernism înţelegem însuşirea de a fi modern, caracterul a ceea ce este modern, atitudinea modernă; preferinţa (uneori exagerată) faţă de tot ceea ce este nou, modern. Modernismul, ca tendinţă (curent) în literatura şi arta secolelor alXIX-lea – alXX-lea îşi are specificul în negarea tradiţiei şi susţine principii de creaţie noi.În acest sens, modernul este întotdeauna post-ceva…Da. Modernismul este întotdeauna, din punctul de vedere istoric, într-o luptă cu ceea ce a fost imediat înaintea sa. Modernismul sfârşeşte prin a se lupta cu el însuşi şi astfel devine inevitabil postmodernism. Aşadar, postmodernismul apare ca o consecinţă, respectiv, ca o continuare a modernismului, dar şi ca o realitate ce se opune modernismului prin unele aspecte proprii; deci, continuare a modernismului, dar şi o reacţie deconstructivistă la adresa modernismului.În drumul de la modernism spre postmodernism, „deplasarea“ a înlocuit ierarhia valorilor culturale şi spirituale aflate în disensiune şi continuă proliferare; s-a extins geografia conflictului, iar prezentul a fost devastat de „războaie culturale“, care au condus la nevoia presantă de a reafirma ordinea socială a lucrurilor.Deci postmodernismul este o reacţie împotriva modernismului.Într-adevăr, dacă modernismul vorbea despre o realitate universală, despre puterea nelimitată a raţiunii, despre un adevăr obiectiv, pe care-l garanta raţiunea, negând într-un fel rolul tradiţiei, postmodernismul nu mai neagă vehement şi categoric tradiţia. În postmodernism, tradiţia este invocată şi acceptată, dar nu pentru a fi luată ca reper valoric, ci mai ales pentru a fi ironizată, caricaturizată, minimalizată, adaptată la forme, expresii şi structuri care sunt, de fapt, netradiţionale, antitradiţionale. Se poate vorbi de o adevărată ură şi violenţă, sub multe aspecte, faţă de tradiţie şi faţă de ceea ce este spiritualitatea religioasă în cultură şi, în special, cultura creştină.Postmodernismul se defineşte astfel în căutarea unor noi viziuni şi orizonturi. Se recomandă soluţia de a rezista chiar fără alternative, a încerca reconstrucţia posibilă, pentru a evita fragmentarea socială şi tensiunea nihilistă. Postmodernismul, după cum sesizează IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi exarh patriarhal, se încadrează în critica şi evoluţia certitudinilor convenţionale şi a „paradigmelor cu caracter universalist, ceea ce înseamnă: dereglarea sistemelor filosofice şi a fundamentelor religioase, dislocarea şi destructuralizarea instituţiilor tradiţionale, convertirea conceptelor teologice (de pildă, teologia feministă), a limbajului şi a simbolismului filosofic şi cultural“.„Postmodernismul Îl închide pe Dumnezeu în spaţiul său“Ca orice curent ideologic, postmodernismul penetrează diverse domenii culturale: literatură, artă, arhitectură ş.a. Ce prejudicii aduce postmodernismul pe plan teologic?Postmodernismul neagă doctrinele cu valoare universală, paradigmele unice, crezurile gata făcute, limbajul şi simbolica impuse de un centru unic. Postmodernismul respinge, pe de o parte, transcendenţa şi absolutul lui Dumnezeu, dar, pe de altă parte, şi contingenţa sau neutralitatea lumii. Se afirmă că legătura dintre Dumnezeu şi om este discontinuă, iar de aici se explică şi derivă pluralismul religios, diversitatea, spiritualitatea individualistă, religiozitatea populară. În postmodernism, credinţa, ca valoare religioasă absolută, este permanent pusă la îndoială. Pe plan religios, postmodernismul nu neagă existenţa lui Dumnezeu, dar nu se duce să-L cunoască, să-L descopere, ci caută să-L închidă pe Dumnezeu în spaţiul său.Atunci, cum caracterizaţi omul postmodern?Omul postmodern este pândit la tot pasul de pericole, căci peste tot este asaltat de cei ce cred că „totul este permis“ şi nu au respect pentru viaţa umană, fiindcă sunt postmoderni, şi a fi postmodern înseamnă a nu mai crede în Dumnezeu şi nici în valoarea omului creat după chipul lui Dumnezeu şi cu infinite posibilităţi de a ajunge la asemănarea cu Ziditorul său.Ca rezultat al nivelului slab, chiar subuman, la care a ajuns omul postmodern, el nu se mai bucură să guste din cultura adevărată şi nu mai poate crea o cultură autentică. Acest lucru explică suferinţa multor tineri de astăzi. Aceasta nu cere un mare efort în actul creaţiei şi nici în cel de receptare, dar nici nu hrăneşte spiritul. Suferinţa provocată de neputinţa potolirii setei după Absolut, Adevăr şi Viaţă, sădită în om prin actul creaţiei – ca destin al său -, după înălţimile de dincolo de lumea naturală, îl face pe omul postmodern să devină prea adesea, şi tot mai mult, victima surogatelor: alcool, droguri, sex, prostituţie, aventură, lux, violenţă, pornografie, internet etc. Dar acestea nu ţin loc de Dumnezeu şi nu rezolvă problema fundamentală a omului – mântuirea.Negând valorile eterne ale credinţei creştine, refuzând Modelul Suprem – Hristos (Dumnezeu – Omul), unde mai caută omul postmodern modele?Printre oameni, dar, din cauza confuziei provocate de el însuşi prin nesocotirea Revelaţiei divine, omul postmodern se declară pe sine „măsura tuturor lucrurilor“ şi el hotărăşte ce este bine şi ce este rău. Aşa se face că el îşi caută şi găseşte drept modele de conduită persoane imorale, fără căpătâi şi fără Dumnezeu, numai pentru că ele au fost declarate „megastaruri“ şi „superstaruri“. Toate aceste confuzii dintre bine şi rău, dintre adevăr şi minciună, dintre frumos şi urât, dintre muzică şi zgomot, dintre operă de artă şi kitsch, dintre moralitate şi imoralitate sunt rezultatul indiferenţei faţă de Dumnezeu şi au generat răsturnarea scării de valori. De aceea, sfântul, ca prieten al lui Dumnezeu, este desconsiderat, iar starul, chiar dacă este imoral, este idolatrizat.Observăm, cu stupoare, cum postmodernismul a coborât omul în lumea obiectelor. Omul are un preţ şi este vândut la „bursa de acţiuni“ a acestor idei şi concepte însumate în postmodernism. Se vinde inteligenţa, se vinde trupul sau doar anumite componente şi organe. Omul este tranşat şi se ia din el doar ceea ce este necesar. Postmoderniştii doresc cu orice preţ ca omul să nu mai fie om, chip şi slavă a Sfintei Treimi. Vor să-l descreştineze şi să-l neopăgânizeze, aducându-l la starea de animal, obiect sau robot. În mai toată mass-media de astăzi se vorbeşte despre animalitatea umană: crime, desfrâuri, violenţă. Apoi, ştiinţa aduce o nouă provocare prin manipulările genetice, culminând cu clonarea umană – o ştiinţă fără de Dumnezeu. Iată doar câteva dintre rătăcirile şi căderile omului în faţa provocărilor postmodernismului.„Postmodernismul distruge valorile în virtutea nonvalorii absolute“Pentru omul care a crescut şi trăieşte în realitatea postmodernă, deci care nu cunoaşte altă „doctrină“, care ar fi soluţia salvatoare?În faţa lui Dumnezeu, valoarea omului este aceeaşi, cea pe care a avut-o la creaţie. Cu toate căderile şi rătăcirile lui, cauzate de provocările postmoderne, omul rămâne tot chipul lui Dumnezeu. Singura soluţie pentru salvarea omului de la provocările postmodernismului este întoarcerea la Hristos, urmarea lui Hristos şi trăirea vieţii în Hristos. În Iisus Hristos ni se descoperă măsura tuturor lucrurilor şi a tuturor valorilor din această lume. Credem aşadar că aceste probleme de criză puse de cultura postmodernă îşi vor găsi rezolvarea şi salvarea printr-o nouă cultură creştină, prin spiritu-alitatea ortodoxă, cea care îl are ca model pe Dumnezeu Omul – Domnul nostru Iisus Hristos, „care ieri, azi şi în veci este acelaşi“ (Evrei, 13, 8).Care sunt mijloacele specifice prin care Biserica acţionează ca răspuns la provocările postmodernismului?Biserica conţine destule mijloace pentru purtarea unui dialog, sub aspectul atât al problematicii aduse de postmo-dernism, cât şi al soluţiilor reale pentru ieşirea omului recent din criza şi căderile sale. Realismul antropologic al teologiei patristice, dar şi accentul pe dimensiunea duhovnicească sunt două aspecte de bază care se regăsesc în perspectiva îndumnezeirii omului. Aici se descoperă omul în toată amplitudinea staturii sale, de mediator sau sacerdot între Dumnezeu şi creaţie, între cer şi pământ, însă această perspectivă nu poate fi utilizată eficient dacă teologia şi morala rămân extaziate în faţa formelor gândirii patristice şi nu pătrund până la duhul sau conţinutul acestei gândiri. Părintele Stăniloae ne atrage atenţia spunând că „ne-am silit să înţelegem învăţătura Bisericii în spiritul părinţilor, dar în acelaşi timp să o înţelegem aşa cum credem că ar fi înţeles-o ei astăzi. Căci ei n-ar fi făcut abstracţie de timpul nostru, aşa cum n-au făcut de al lor“. Conţinutul acestei perspective este destul de uşor de transpus în categoriile omului contemporan (dacă există dispoziţie şi voinţă), omul este natură şi persoană, creată după chipul lui Dumnezeu şi creat din ţărână, având o alcătuire fiinţială complexă, în care se întâlnesc nevăzutul şi văzutul, spiritul şi materia.În mod natural, omul tinde la asemănarea cu Dumnezeu, dar nu-şi poate întâlni destinul dacă nu iese din starea păcatului şi nu se angajează într-un efort de colaborare cu harul divin ce izvorăşte din Hristos în Biserică. Fiind creat după chipul Sfintei Treimi, el, omul, este deschis spre comuniune cu alte persoane. Spiritualitatea ortodoxă ca ţintă spre desăvârşire morală are la bază adevărul chipului şi asemănării, pe când postmodernismul se fundamentează pe negaţii şi eliminarea oricărui criteriu. Structura lui este parazitară, are permanentă nevoie de valori pe care trebuie să le distrugă. Imaginea pe care o creează este terifiantă: postmodernismul distruge valorile în virtutea nonvalorii absolute. Dar, oare, această nonvaloare nu devine ea însăşi criteriu şi valoare în postmodernism sau post-postmodernism?Ce se întâmplă cu cei care se identifică cu postmodernismul?Ar trebui să ne inspire doar milă. El a apărut ca o expresie a unei grave decăderi spirituale şi culturale. În numele postmodernismului sunt produse azi în cultură multe bazaconii şi chiar fapte detestabile. De aceea, atitudinea firească faţă de provocările ideologice postmoderniste nu poate fi decât una de categorică respingere şi distanţare. În faţa provocărilor secularizante sau pietiste ale zilei de astăzi, Biserica Ortodoxă nu trebuie să piardă din vedere nici o clipă că lumea tot mai tehnicizată, robotizată şi frustrantă, are nevoie mai mult ca oricând de spiritualitate, de comuniune şi de sfinţenie. Toate acestea îşi au izvorul nesecat în Sfânta Treime şi în relaţia sinergetică dintre Dumnezeu şi om prin Sfintele Taine, dintre lume şi cosmos. Cât timp omul rămâne ancorat şi statornic în această relaţie dată de harul dumnezeiesc, este ferit de a deveni străin de semenul său şi de sine însuşi şi poate tinde spre orizontul totdeauna deschis al transfigurării sale.În calitatea noastră de creştini şi mărturisitori ai valorilor spirituale şi culturale, avem datoria să respingem ferm şi categoric aceste provocări ale postmodernismului şi să ne facem din nădejde un mod de viaţă firesc. Personal, nădăjduiesc că toate aceste provocări vor avea un rol pozitiv, în a descoperi frumuseţea creştinismului, a lumii de la începutul mileniului al III-lea.Crăciunul postmodern seamănă cu Saturnaliile Romei anticeSpuneaţi că postmodernismul caricaturizează tradiţiile. Iată, ne aflăm în preajma marii sărbători a Naşterii Domnului şi oricine poate afirma că „nu mai este Crăciunul ca altădată“. Credeţi că stilul în care se sărbătoreşte astăzi Crăciunul este un produs al postmodernismului?Într-adevăr, Sărbătoarea Naşterii Domnului şi sărbătorile tradiţiei creştine au fost denaturate ori înlocuite cu serbări convenţionale. De cele mai multe ori, desacralizarea şi convenţionalismul au mers până la uciderea ideii de sărbătoare. S-a ajuns acum la sărbătorirea Crăciunului în stil saturnalian. Ştim că Saturnaliile erau zilele de serbare închinate zeului prosperităţii Saturn, în care abunda veselia vitalităţii. Era un fel de „nebunie religioasă“ şi un alt mod de a arăta dragostea de viaţă, voluptatea şi prosperitatea. După acel model, lumea creştină secularizată a transformat Crăciunul şi Anul Nou în serbări saturnaliene, cu explozii de vitalitate, cu răsfăţul mesei superbogate, cu sclipirile hainelor „de marcă“ sau cascadele de râs alimentate de fluide bahice. Bucuria Naşterii Domnului nu mai transpare în zâmbetul isihastic al creştinului împlinit şi mântuit obiectiv. Crăciunul contemporan nu mai trimite la adânca smerenie din peştera luminată şi blândă, plină de zâmbetul cald şi matern al Maicii Domnului. Chiar dacă nu se mai recunoaşte, Crăciunul trăit de omul postmodern nu mai este bucuria naşterii Pruncului, ci mai degrabă Saturnaliile Romei în haină creştină. Revenind la poporul nostru, care a trăit, şi nădăjduiesc că încă mai trăieşte, în modul cel mai sublim Evanghelia, el a ştiut să-şi exprime bucuriile marilor praznice împărăteşti într-un stil cu totul aparte, ce emană jovialitate sănătoasă şi multă moralitate. De aceea, trebuie să promovăm autenticele şi adevăratele tradiţii şi datini româneşti cu frumoasele colinde din această perioadă a anului, cu pregătirea duhovnicească prin post, intensificare a rugăciunii, milostenie ca dimensiune a iubirii aproapelui, spovedanie şi unirea reală cu Hristos în Euharistie.http://ziarullumina.ro/postmodernismul-nu-l-neaga-pe-dumnezeu-Il-ironizeaza-35933.html
Numele de altar vine dintr-un derivat al cuvîntului latin: „altus” (înalt). Prin altar se înţelege orice loc sau construcţie situată deasupra nivelului înconjurător şi destinată să găzduiască aducerea de jertfe sau de tămîie, închinate unei anumite zeităţi. Forma şi dimensiunile altarelor au variat mult de la popor la popor şi de la religie la religie, în închinăciunea evreilor, altarele au fost simple şi fără trepte:
„Să-mi ridici un altar de pămînt, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvînta.”
„Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pîngări. Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui” (Exod 20:24-26).
După alungarea din Eden, prima referinţă despre căutarea omului de a relua contactul cu Dumnezeu este menţionată în Gen. 4:26:.Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului”.
Altarele au fost parte indispensabilă din închinăciunea către Dumnezeu. Noe a zidit un altar imediat după ce a părăsit corabia în care supravieţuise potopului (Gen. 8:20). Avraam a zidit altare la Sihem (Gen.l2:7), la Betel (Gen. 12:8) şi pe muntele Moria (Gen. 22:9). Isaac a zidit un altar la Beer-Şeba (Gen. 26:25). Iacov a înălţat şi el un altar la Betel (Gen. 35:7). Moise a zidit un altar la Refidim (Exod. 17:15) şi altul la Horeb (Exod 24:4).
Facerea Cortului sau construirea Templului nu a însemnat renunţarea la închinarea personală prin zidirea de altare. Iosua a înălţat un altar pe muntele Ebal (Iosua 8:30), Ghedeon la Ofra (Jud. 6:24), Samuel la Rama (1 Sam. 7:17), Saul la Micmaş (1 Sam. 14:35), Ornan (1 Cron. 21:26), iar profetul Ilie a dres altarul de pe muntele Carmel (1 Regi 18:31-35).
Noul Testament aminteşte de 21 de ori despre altar, în învăţătura creştină, închinăciunea nu se mai face în forme ceremoniale, ci „în Duh şi în adevăr” (Ioan 4:19-24).
„Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:10)
Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. Dumnezeu este Cel care ne-a iubit mai întâi și a demonstrat acest lucru, a demonstrat această dragoste prin faptul că L-a dat chiar pe Fiul Său, a dat ce a avut mai scump, L-a dat pe Domnul Isus Cristos.
Nu a dat un înger ca să moară în locul nostru, pentru păcatele noastre, nu a dat o creatură cerească, ci L-a dat pe Fiul Său preaiubit, pe Domnul Isus Cristos, ca să moară pentru fiecare dintre noi.
Din această cauză Îl iubim: pentru că El ne-a iubit întâi.
Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este o dragoste demonstrată în jertfă, în împărtășire, în dăruire pentru ceilalți.
Slavă lui Dumnezeu că El ne-a iubit mai întâi. Îl iubești pe Dumnezeu?
Din seria „Comunismul n-o muritu’, numa’ un pic s-o hodinitu”: În condițiile în care Mircea Vulcănescu, o uriașă personalitate a României, a fost judecat și condamnat de un tribunal comunist, după legi comuniste, și mai mult decât atât, a contribuit la protejarea drepturilor evreilor din România, ambasadorul Israelului în România, David Saranga, critică în termeni duri declarațiile senatorului AUR Sorin Lavric referitoare la Mircea Vulcănescu. Sursa
La patru ani de la apariția în Uniunea Europeană a pestei porcine africane la porcii domestici, doar România mai înregistrează astfel de cazuri. Sunt înregistrate peste 200 de focare în ferme, cazuri care duc la sacrificarea în masă a animalelor. Sursa
În fiecare an peste 200.000 de români aleg să îşi părăsească ţara. Sursa
Parlamentul a instituit anul 2021 ca „Anul Tudor Vladimirescu”, pentru a marca 200 de ani de la revoluția pandurilor. Vladimirescu şi Ecaterina Teodoroiu au fost declarați eroi ai naţiunii române. Sursa
Senatorul Sorin Lavric a vorbit, în premieră în Parlamentul României, despre una dintre victimele Fenomenului Pitești, Constantin Oprișan „tânărul de numele căruia se leagă trista faimă de a fi fost deținutul cel mai chinuit în cadrul Fenomenului Pitești”. Sursa
Proiectul de colaborare româno-americană a fost aprobat: Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă vor fi construite în parteneriat cu SUA. Sursa
Prim-ministrul Florin Cîțu acuză PSD de șantaj după blocarea ratificării contribuției României la UE. Sursa
Guvernul poate denunţa unilateral acordurile petroliere, din motive de siguranţă naţională, după ce Parlamentul a aprobat o ordonanţă de urgenţă în acest sens. Sursa
Parlamentul a modificat ordonanța kurzarbeit: Angajatorii au posibilitatea să reducă cu până la 80% durata de muncă, salariile scăzând cu 25% în caz de stare de urgență, alertă sau asediu. Sursa
Rata şomajului aproape că s-a dublat, ajungând de la 3,6% în ianuarie 2020 la 5,6% în ianuarie 2021, în ciuda faptului că guvernul a pompat miliarde de lei pentru plata şomajului tehnic. Sursa
Primele 1.000 companii din România ca cifră de afaceri plătesc doar 25% din impozitul pe profit încasat de stat, deşi deţin aproape 50% din afacerile din țară. Sursa
ROMÂNII MINORITARI DIN ROMÂNIA
Deputatul liberal de Ilfov, Daniel Gheorghe, a reacționat la problema reducerii numărului de clase cu predare în limba română din județul Satu Mare (de la Liceul Tehnologic Simion Bărnuțiu, Liceului Tehnologic Iuliu Maniu din Carei, Liceul din Tășnad, Liceul Ioan Slavici din Satu Mare), trimițând o interpelare ministrului Educației, Sorin Câmpeanu. În urma adresei, ministrul Educației a solicitat informații din teren, adică tocmai de la cei care au aprobat ciuntirea claselor cu predare în limba română, a celor care au aprobat comasarea liceelor românești din Satu Mare și le-au exilat la margine și nu în centru unde sunt toate liceele cu predare în limba maghiară. Sursa
MINORITĂȚI ETNICE
În contextul în care pentru națiunea română, ziua de 15 martie amintește de uciderea a peste 40 de mii de români, suspendarea activității în plen a celor două Camere ale Parlamentului în data de 15 martie, la solicitarea UDMR (15 martie fiind Ziua maghiarilor de Pretutindeni), sfidează suferința și jertfa românilor din Transilvania sub ocupație austro-ungară. Mai multe decât atât, pentru aceeași dată, în județele Covasna și Harghita, angajații din instituțiile publice conduse de membri UDMR primesc nelegal o zi liberă [2]. Sursa
Profesoara Ottilia Szejke a fost numită, în funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare. Sursa
INTERNAȚIONAL
Comandatul Forțelor Navale ale Statelor Unite Philip Davidson a afirmat că Beijingul va invada Taiwanul în următorii 6 ani, pentru a prelua rolul de lider mondial al Washingtonului până în 2050. Sursa
Președintele Xi Jinping cere armatei să se axeze pe „pregătirea de luptă” în noul plan cincinal al Chinei. Sursa
OMV Petrom, cea mai mare companie de energie din Europa de Sud-Est își continuă extinderea regională în zona Mării Negre și anunță că va extrage petrol din Georgia. Sursa
Două dintre marile puteri ale lumii, Rusia şi China s-au aliat pentru a realiza împreună o staţie spaţială pe Lună. Sursa
Statul american Arkansas a promulgat o lege ce interzice avortul chiar și în cazurile de viol sau incest. Sursa
Coreea de Sud a fost de acord cu o majorare cu 13,9% a contribuției sale la găzduirea pe teritoriul său a celor aproximativ 28.500 de militari americani în 2021. Sursa
Nouă state membre UE au solicitat miercuri Comisiei Europeane (CE) să stabilească o dată pentru interzicerea vânzărilor mașinilor echipate cu motoare diesel sau pe benzină în blocul comunitar. Sursa
Biserica românească din cartierul Musrara din Ierusalim a fost ținta unui nou atac la începutul acestei luni. De data aceasta, mai multe persoane au încercat să dea foc intrării. Sursa
Un editorial semnat de neuropsihiatrul Boris Cyrulnik și de alți psihologi arată că purtarea măștii afectează dezvoltarea copiilor și abilitățile lor de comunicare, în sensul în care nu mai pot înțelege limbajul nonverbal al persoanelor din jurul lor. Sursa
Statele Unite ale Americii şi Israelul vor organiza, joi, prima reuniune de consultare strategică de la începerea mandatului Administraţiei Joseph Biden. Sursa
COMUNITĂȚI ISTORICE
Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU), uniune civică care reunește peste 20 de societăți culturale și organe de presă din regiunile Cernăuți, Odesa și Transcarpatia, sesizează eliminarea fondurilor destinate Programului de burse identitare pentru copiii instruiți în limba română din Ucraina, din bugetul de stat al României [1]. În replică, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni declară că programul de burse pentru elevii români din Ucraina va continua și anul acesta [2]. Sursă 1, Sursă 2
Bașcanul (guvernatorul) Găgăuziei, Irina Vlah este suspectată că este controlată de serviciile secrete rusești din cauza atitudinii pro-ruse, antieuropene și antiromânești. Sursa
Opt militari ucraineni au fost ucişi pe linia frontului cu separatiștii pro-ruși. Sursa
DIASPORA
Italia: Sute de badante s-au adunat în data de 8 martie, ziua internațională a femeii, în fața Prefecturii din Napoli, unde au cerut să li se recunoască drepturile la locul de muncă și au scandat: „Nu vrem să fim sclave!”. Sursa
Spania: 17 tinere din România, cu vârste cuprinse între 21 şi 33 de ani, exploatate sexual, însărcinate, au fost eliberate în urma unei operațiuni comune a autorităților române şi spaniole. Sursa
Germania: Asociația fermierilor și alte organizații din industrie au solicitat recent guvernului federal să permită angajarea muncitorilor străini fără asigurări medicale până la 115 zile în 2021[1]. Reamintim că în 2020, potrivit autorităților germane, din cei aproximativ 280.000 de lucrători, între 65% și 80% erau români [2]. Sursa 1, Sursa 2
Homosexualitatea în America. Unul din 6 tineri americani între 18 și 23 de ani se identifică drept homosexual: LINK
Fetele nu mai merg la toaletă. Din teamă de băieți, fetele nu mai merg la toaleta în America din momentul din care pleacă de acasă până se întorc: LINK
Homosexualitatea – o boală. Un tribunal din China numește homosexualitatea boală: LINK
Pornografie infantilă. Presa internațională comentează despre pornografia infantilă în România: LINK
Erorile propagandei pro-vaccinare. Cinci erori ale autorităților privind coronavirusul și vaccinarea: LINK
Sexul biologic e real. Asociația medicilor pediatri din SUA atenționează privind pericolele transgenderismului la copii: LINK
Nu ne vaccinăm. Un articol explică refuzul oamenilor de a se vaccina: LINK
China – declinul căsătoriei. China vrea să lanseze cursuri de pregătire a tinerilor pentru căsătorie: LINK
Biden și homosexualitatea. Biden a emis o directivă care impune ambasadelor SUA să „apere minoritățile sexuale” în lume: LINK
Transgenderism. O tânără a încercat să-și cumpere o rochie de mireasă și a nimerit peste un bărbat îmbrăcat în femeie: LINK
Coronavirus reloaded. Un nou coronavirus a fost identificat săptămâna trecută, în Oregon, SUA. E o tulpina mai dificil de depistat și mai rezistentă la vaccinurile curente: LINK
Apocalipsa care ne-am creat-o. Acesta a fost subiectul comentariului AFR de joi: LINK
Interdicții. Școlile americane interzic măștile cu inscripții religioase: LINK
Conferința conservatorilor. Recent a avut loc conferința conservatorilor din Europa. Comentariu: LINK
Familia în Balcani. Mai puține căsătorii, mai multe divorțuri în Estul Europei: LINK
Transgenderism. Un tribunal respinge acțiunea unui bărbat care dorea să participe la un concurs de miss USA: LINK
Belgia – eutanasie. Numărul persoanelor eutanasiate ilegal în Belgia e în creștere: LINK
China. Tot mai mulți americani au opinii negative la adresa Chinei: LINK
Linșarea creștinilor. Industria cinematografică occidentală refuză roluri actorilor creștini: LINK
Masculinitatea în China. Virilitatea chinezilor e în scădere. Guvernul lansează „cursuri de masculinitate” pentru băieți: LINK
Carte creștină pentru copii. Recomandăm românilor din Marea Britanie o carte ilustrată creștină pentru copii: LINK
Linșarea jurnaliștilor conservatori. Încă un jurnalist de la New York Times a fost concediat din cauza vederilor conservatoare: LINK. Încă un articol la temă: LINK
Snapchat e periculos. Snapchat ademenește copiii cu „atracția” transgenderismului: LINK
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)
Blog Creștin Ardelean Viorel 