00:00-12: 52
Interviu cu John Piper
Fondator și profesor, desiringGod.org
Abonati-va
Transcriere audio
Astăzi avem o întrebare cu adevărat importantă despre cum ar trebui să ne gândim la cuvintele consemnate ale lui Hristos în Bibliile noastre. Avem cuvintele reale ale lui Hristos sau avem o parafrază a ceea ce a spus el? Întrebarea este de la Reston, care locuiește în Newton, Iowa. „Pastorul Ioan, pe măsură ce continuu să studiez Biblia și, în special, textul și transmiterea propriu-zise a Bibliei în sine, continuu să mă confrunt cu o dezbatere asupra a două fraze latine: ipsissima verba („ chiar cuvintele ”) și ipsissima vox („ foarte voce ‘), sau esența cuvintelor. Dezbaterea este dacă scriitorii Evangheliei ne dau sau nu cuvintele exacte rostite de Hristos sau esența parafrazată a cuvintelor lui Isus. Tu ce crezi? Și ce legătură are aceasta cu interpretarea noastră biblică? ”
Această întrebare mă duce înapoi aproape cincizeci de ani la cei trei ani petrecuți la Universitatea din München din Germania, din 1971 până în 1974, lucrând la o disertație despre cuvintele lui Isus din Matei și Luca: „ Iubiți-vă dușmanii ”.
Ghici istorice
Pentru a scrie o disertație pentru o universitate germană în anii 1970 despre cuvintele lui Isus, trebuia să i se prezinte tot timpul această întrebare: Putem dezlipi straturile tradiției și să ne întoarcem la ipsissima verba lui Isus, chiar cuvintele lui Isus? Iisus? Așadar, a trebuit să mă cufund în genul de bursă care a dezvoltat metode pentru a ajunge la cuvintele lui Isus. Te-ai cufundat în aceste lucruri, pentru că așa s-a făcut munca pentru a îndepărta straturile și a încerca să ajungi la ipsissima verba .„Comunicarea sensului, intenției, este esențială. Cuvintele sunt mijloace în acest scop. ”TweetDistribuiți pe Facebook
Acum, dacă vă întrebați dacă am avut o criză de credință, s-ar putea să fiți surprinși de natura crizei. Nu a fost o criză a credinței mele în adevărul și valoarea Scripturii, ci o criză a credinței mele în adevărul și valoarea unei astfel de erudiții academice. Și chiar a fost o criză. Ce faceam? Și ce au făcut de două secole în această țară, Germania și peste tot, care a fost influențată de critici mai înalte?
A mers cam așa: articol după articol pe care l-am citit și carte după carte, a început și a fost pătruns de cuvintele probabil și probabil . Și totuși au avut tendința, la sfârșitul articolului, la sfârșitul cărții, să se îndrepte spre ceea ce s-au numit rezultatele asigurate ale studiilor critice. Și nu am putut vedea niciodată o cale clară. Cum ai ajuns de la toate acele probabile și toate acele probabile la așa-numitele „rezultate asigurate ale burselor”? Totul mi s-a părut a fi presupuneri istorice. Și, după părerea mea, nu erau deloc asigurați, deoarece erau construiți pe presupuneri, iar și iar și iar. Asta le-a dat aspectul de bursă.
Și în calitate de creștin care ajunsese să am încredere în Isus Hristos ca Domn, Mântuitor, comoară a vieții mele, care ieșise din Biblie cu dovezi atât de convingătoare în mintea și inima mea, atât de reale și de încredere, știam că trebuie să existe un un mod mai bun și un mod mai fiabil de a ajunge la o convingere cu privire la adevărul persoanei, la învățături, la lucrare și la cuvintele lui Isus.
Aceasta a fost criza: ceea ce era în joc pentru mine nu era dacă Hristos era real și Noul Testament era adevărat. Ceea ce era în joc era dacă vreun misionar își va da viața pentru presupuneri. Adică, într-adevăr, cărturari, hai. Ce se va întâmpla duminică dimineață cu pastorii care cred ceea ce crezi tu, care nu cred ceea ce nu crezi, care se ocupă de Biblie așa cum crezi? Nu se va întâmpla nimic. Asta se va întâmpla. Nu ar putea exista misionari; nimeni nu își va da viața pentru acest tip de presupuneri. Deci, acesta este fundalul. Asta mi-a venit în minte când am citit această întrebare.
Ce a spus Isus
Permiteți-mi să spun trei lucruri despre ipsissima verba , chiar cuvintele lui Isus. În primul rând, nu știm ce limbă a vorbit Isus în fiecare conversație și în fiecare moment de predare din viața sa. El putea vorbi în greacă, putea vorbi în aramaică, putea vorbi în ebraică, dar există dovezi foarte bune că cel puțin o parte din timp (majoritatea cărturarilor ar spune de cele mai multe ori; aici se întâmplă un pic de presupuneri) ) vorbea în aramaică, limbajul semitic obișnuit din Galileea și Iudeea de atunci. Unele dintre dovezile acestui fapt sunt că scriitorii Evangheliei păstrează unele dintre cuvintele sale aramaice:
- „Talitha cumi” în Marcu 5:41
- „Eloi, Eloi, lema sabachthani?” în Marcu 15:34
- „Efata” în Marcu 7:34
- „Avba” în Marcu 14:36
Și aceste resturi din aramaică au făcut ca majoritatea cărturarilor să spună că probabil vorbea de cele mai multe ori în aramaică, care era o limbă semitică – era legată de ebraică și foarte asemănătoare cu ebraica din Iudeea și Galileea de atunci. Aceasta înseamnă că probabil nu avem cuvintele lui Isus tot timpul pentru că el nu vorbea în greacă, iar ceea ce avem este grecesc. Noul Testament a fost scris inițial în greacă și l-am citit în traducerile noastre. Și așa, chiar dacă a predat uneori în greacă, ceea ce ar putea avea, cititorii de engleză de astăzi nu au cuvintele pentru că citesc engleza.
Aceasta este prima observație: probabil că nu avem ipsissima verba pentru că el vorbea în aramaică și nimeni nu citește aramaica când citesc astăzi Noul Testament grecesc, care este modul în care a fost scris.
Ce a vrut să spună Isus
A doua observație: ceea ce este esențial pentru a ne conecta în mod fiabil cu mintea lui Hristos – ceea ce el intenționa cu adevărat să comunice atunci când a predat – nu sunt chiar cuvintele, ci chiar sensul, chiar intenția pe care a avut-o atunci când a comunicat cu orice cuvinte a folosit. Comunicarea sensului, intenției, este esențială. Cuvintele sunt mijloace în acest scop. Iată un exemplu: Ce se întâmplă dacă ai trimis un prieten să mă întrebe dacă am crezut că ar trebui să cumperi un abonament la un anumit serviciu video? Și vă raportează, în scris, într-un e-mail: „John a spus:„ Da, sunt sigur că ar fi o mare utilizare a banilor tăi. ”” Acum, acestea sunt chiar cuvintele mele, dar dacă aș fi avut sarcastic le-a spus prietenului tău, așa: „Da, sunt sigur căar fi o mare utilizare a banilor tăi. ” Sensul, intenția cuvintelor mele, este „Nu fi prost. Nu vă risipiți banii pentru abonamentul respectiv ”.
Deci, ideea este următoarea: s-ar putea ca însăși cuvintele mele să nu poarte sensul meu. Oamenii trebuie să realizeze acest lucru despre limbă. Semnificația și limbajul nu sunt aceleași și trebuie să fim atenți la modul în care limba comunică intenția. Vreau să știu ce a vrut să spună Isus – ce a vrut el să înțeleg. Fie că am chiar cuvintele lui sau nu este relativ lipsit de importanță în comparație cu acestea: Sunt cuvintele pe care le-a folosit Dumnezeu pentru a comunica sensul lui Isus care a făcut asta pentru noi?
Al doilea punct, deci, este că nu trebuie să presupunem că este mai bine să avem cuvintele lui Isus decât să avem o interpretare exactă și fidelă a sensului și a minții lui Hristos, garantată de Dumnezeu în inspirația Scripturilor .
Carta infailibilă a Bisericii
Iată a treia observație: Biblia însăși ne prezintă o doctrină, o învățătură, despre propria inspirație a lui Dumnezeu și veridicitatea și fiabilitatea ei, care ne asigură nu cuvintele mai puțin importante ale lui Isus în aramaică sau greacă sau ebraică, ci o comunicare adevărată și de încredere a ceea ce a vrut să spună Isus – ceea ce a intenționat să comunice cu cuvintele pe care le-a folosit.„Însuși Dumnezeu a planificat ca pentru noi să fie păstrată o scriere fidelă, adevărată și infailibilă”.TweetDistribuiți pe Facebook
Avem acest lucru comunicat cu adevărat și fidelitate în limba Scripturii, greacă și ebraică? Și răspunsul este da. Și am încercat să-mi adun toate gândurile despre aceste lucruri – despre modul în care știm că Biblia este adevărată – într-o carte scrisă acum câțiva ani, numită O glorie particulară: modul în care Scripturile creștine își dezvăluie adevărul lor complet . Recomand asta. Dacă vrei să aprofundezi modul în care cred că Biblia se arată adevărată, acolo încerc să spun tot ce am înțeles.
Iar argumentul meu este că Dumnezeu a oferit o Scriptură auto-autentificată, care permite celui mai simplu credincios, prin Duhul Sfânt, prin semnele și dovezile divine ale Scripturii în sine, să știe că este adevărat și să știe cu atâta încredere încât își pot da viața în mod just pentru acest adevăr.
Permiteți-mi să închei cu un paragraf din acea carte despre mesajul lui Isus în Noul Testament în special.
[Isus] a venit să depună mărturie despre adevăr ( Ioan 18:37 ) cu toată autoritatea lui Dumnezeu ( Ioan 17: 2 ; Matei 28:18 ). El a planificat și s-a pregătit pentru ca acel adevăr și autoritate să fie păstrat printr-o bandă de apostoli pe care îi va călăuzi prin propriul său Duh în tot adevărul necesar pentru întemeierea și păstrarea bisericii sale ( Ioan 14: 25-26 ; 16: 12– 14 ; Efeseni 2:20 ; 1 Corinteni 2:13 ). În perfectă armonie cu voința lui Dumnezeu pentru Hristos și cu voința lui Hristos pentru această biserică, acești purtători de cuvânt și-au pus învățăturile în scris cu un simț sobru și conștient că ceea ce au scris pentru biserică ar fi hristosul ei infailibil până când Iisus va veni din nou. ( A Peculiar Glory , 124)
Așadar, concluzionez că, în cea mai mare parte, a nu avea cuvintele sale nu este o pierdere pentru biserică, deoarece el însuși a planificat să fie păstrat pentru noi o scriere fidelă, adevărată și infailibilă a ceea ce dorea să fie comunicat.John Piper ( @JohnPiper ) este fondator și profesor al desiringGod.org și cancelar al Bethlehem College & Seminary. Timp de 33 de ani, a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. El este autorul a peste 50 de cărți , inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist și cel mai recent Providence .ÎNTREBAȚI-L PE PASTORUL IOAN
UITĂ-TE LA CARTEDiferența dintre păcat, păcate și greșeliCare este diferența dintre păcat, păcate și greșeli în Biblie?John Piper17 AcțiuniARTICOLPlăcere oamenilor care îi place lui DumnezeuNu toate persoanele plăcute acceptă dorințele și cerințele altora. De asemenea, cei evlavioși se străduiesc să mulțumească, dar cu motive foarte diferite.Marshall SegalAcțiuni de 2,2K
Dumnezeu este cel mai slăvit în noi
când suntem cel mai mulțumiți în El
Aflați mai multe despre Dorința lui Dumnezeu
DORIND PE DUMNEZEU
https://www.desiringgod.org/interviews/do-we-have-the-exact-words-of-christ-or-a-paraphrase?utm
Blog Creștin Ardelean Viorel 