Patriarhul Serbiei, Irineu, a murit în această dimineață

Mihai Șomănescu20/11/2020

FacebookWhatsAppTelegramMessengerSkypeRedditLinkedIn

Patriarhul Irineu al Bisericii Ortodoxe a Serbiei a murit în această dimineață, informează presa de la Belgrad. Starea de sănătate a ierarhului s-a înrăutățit brusc, joi, iar președintele Serbiei anunța că medicii se luptă pentru viața liderului Bisericii din țara vecină.

Pe 4 noiembrie a fost depistat pozitiv cu noul coronavirus și internat la Spitalul Karaburma din Belgrad.

PF Irineu fusese conectat joi la aparate pentru a fi menținut în viață, precizează B92, determinând chiar siteul oficial al BO Sârbe să anunțe că starea ierarhului s-a înrăutățit.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton și vei contribui la susținerea siteului R3Media.

Mai mult, pentru a fi îngrijit, au fost chemați doctori din străinătate. Conform informațiilor existente, consiliul medical care se ocupa de Patriarh determinase marți că starea sa de sănătate este stabilă, mai ales că acesta suferea de insuficiență cardiacă.

Din păcate, brusc, joi a scăzut nivel de oxigen din sânge și starea sa s-a înrăutățit. Decesul său fusese anunțat încă de joi noaptea, dar nu a fost confirmat. Președintele Vucici a declarat că „Tot ce putem face este să ne rugăm pentru sănătatea lui” și că „Doctorii fac tot ce pot ca să-l salveze”.

Vineri dimineață, patriarhul de 90 de ani a murit.

Patriarhul Irineu s-a născut în data de 28 august 1930, în localitatea Vidova de lângă oraşul Čačak, Serbia.

În luna octombrie 1959, după terminarea studiilor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Belgrad, este tuns în monahism la Mănăstirea Rakovica de Patriarhul Gherman al Serbiei.

În data de 14 iulie 1974 este hirotonit Episcop de Moravica, fiind numit Episcop Vicar Patriarhal.

În anul 1975 a fost ales Episcop de Niş, deţinând această demnitate până în data de 22 ianuarie 2010, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe l-a ales Arhiepiscop de Peć, Mitropolit de Belgrad-Karlovci şi Patriarh al Serbiei.

Este al doilea mare ierarh al Bisericii Ortodoxe a Serbiei care a decedat recent, după moartea Mitropolitului Amfilohie al Muntenegrului.

https://mail.google.com/mail/u/0/#inbox/FMfcgxwKjTXmgBlzgDbJpjCJHSLlFcxC

Ziua a 11-a: Ceremoniile de numire a copiilor – #Pray15Days

Ghidul pentru Lumea HindusăImportantMisiuneRugăciune

Gabriela Augustinov  18-11-2020 08:16:31

Un nou-născut din Nepal primeşte o picătură de miere, pentru ca primul gust pe care îl simte să fie dulceaţa vieţii. În tradiţiile hinduse din Nepal, părinţii vor ruga un preot să oficieze nauran, o ceremonie ce are loc în a unsprezecea zi de la naştere. Părinţii vor invita familiile, comunitatea şi zeii să binecuvânteze şi să protejeze copilul la acest eveniment special.

Este important ca nauran-ul să aibă loc exact în a unsprezecea zi – dacă trece această zi atunci familia va fi vulnerabilă în fața zeilor. Preoţii refuză să oficieze nauran într-o altă zi, temându-se că asta îi va afecta şi pe ei. O eventuală ratare a oficierii nauran-ului în această zi va avea ca urmare interdicţia pentru copil şi familia lui de a participa la festivalurile religioase de peste an – pentru că va fi considerat că vor aduce ghinion.

Maya este o tânără mamă nepaleză care trăieşte în S.U.A. Ea nu a putut găsi un preot hindus care să oficieze nauran pentru copilaşul ei în a 11-a zi. Sora lui Maya a sugerat că bebeluşul ar putea fi binecuvântat de către Chris, un preot american pe care îl cunoştea, un preot al lui Sri Yeshu (Domnul Isus) care era pasionat de tradiţiile hinduse. Ca şi preot al lui Sri Yeshu, Chris putea rosti binecuvântarea în orice zi.

Maya a fost de acord şi a invitat familia şi prietenii acasă la ea în ziua în care trebuia să aibă loc binecuvântarea. Chris a folosit multe din elementele şi simbolurile cu care Maya era familiară şi a explicat ca Sri Yeshu iubeşte copiii mici. În acea zi, Maya şi familia ei au învăţat multe despre Sri Yeshu şi au simţit că bebeluşul a fost într-adevăr binecuvântat.

Puteți descărca ghidul de rugăciune în format PDF AICI!

Cum să ne rugăm?

  1. Rugaţi-vă pentru binecuvântare peste copilaşii hinduşi pentru ca ei să aibă ocazia să-l cunoască pe Hristos (Luca 2:27-32)
  2. Rugaţi-vă pentru părinţii hinduşi să se roage Creatorului pentru ajutor în sarcina de a fi părinţi şi să recunoască răspunsul Său. (Matei 7:7-11)
  3. Rugaţi-vă ca urmaşii lui Hristos care sunt în zonele în care hinduşii sunt o minoritate vor lega relații cu aceștia, vor fi dornici să înveţe despre tradiţiile lor şi vor găsi modalităţi creative de a le împărtăşi Cuvântul lui Dumnezeu. (Faptele Apostolilor 17:23-28)

https://www.stiricrestine.ro/2020/11/18/

LIDERII BISERICII ȘI NEVOIA DE REFORMĂ – Liviu Axinte

19.11.2020  |    Crestinul si BISERICA  |   49  |     4 min

Biserica în context COVID

Mă așteptam ca poziția Bisericii să fie alta. Și cred că Dumnezeu încă așteaptă ca Biserica să se trezească. A fost o perioadă când oamenii au simțit ce înseamnă să nu poată să se adune. Apoi s-au redeschis bisericile, a fost o exprimare a bucuriei de a fi din nou împreună, dar încă se poate lucra la asta, oamenii au început să cadă în acea liniște nepăsătoare a Sodomei și Gomorei. 

Cred că e timpul să ne reformăm, nu prin schimbarea formelor, ci să ne întoarcem la adevăratele valori, la părtășia cu Dumnezeu, la sfințenie, caracter frumos și la o lucrare eficientă a Bisericii. Dumnezeu cheamă azi Biserica să dea modele și să aibă impact în societate. Timpurile sunt altele, formele le adaptăm în funcție de context, dar la baza creștinismului este Cuvântul lui Dumnezeu, exemplul Domnului Isus și al ucenicilor. Esența nu trebuie să se schimbe. 

Sunt două valori esențiale: părtășia cu Dumnezeu, pe care nu poți să o ai decât în sfințenie, cu caracter curat, cu o naștere din nou autentică, sub călăuzirea Duhului Sfânt în viața ta, și când Cuvântul lui Dumnezeu are rol primordial în viața noastră. În al doilea rând, e unitatea credincioșilor, adică unitatea bisericilor, a slujitorilor, unitatea în familie. Biblia spune clar „prin aceasta vor cunoaște oamenii că sunteți ucenicii Mei, dacă vă veți iubi unii pe alții”. 

Perioada pe care o traversăm e grea, nu pentru că ne temem de moarte, ci pentru că trăim în incertitudine. În conjunctura aceasta, cred că 1 Ioan 3:18 trebuie să opereze la nivelul fiecărui credincios: „Copilașilor, să nu iubim cu vorba, ci cu fapta și cu adevărul”. Trebuie să arătăm dragoste, să păstrăm unitatea între noi, să ne debarasăm de a ne crea propriile noastre imperii și cercuri de influență și să privim lucrarea lui Dumnezeu ca pe un întreg. 

Dragostea în situații de criză

Sigur, ne întâlnim la biserică, dăm mâna, dar să vedem în situații de criză cât iubim! Poate ai un frate care e bolnav de COVID, și e disperat. Să vedem în situații când, cum spune Cuvântul, „Nu e dragoste mai mare decât cineva să își dea viața pentru aproape!” Până unde merge unitatea noastră? 

Făcusem o evaluare la nivelul comunității regionale Suceava, care cuprinde 436 de biserici în șase județe și aproape că avem mai mulți decedați de frică – stop cardiac, inimă – decât de COVID. În situația aceasta, rolul slujitorului e să transmită încredere, pace, liniște. 

Până unde suntem dispuși să ne protejăm oamenii și să îi slujim? Este pericol, ce face slujitorul? Se încuie în casă, transmite pe internet, câte o predică la două săptămâni, sau e dispus să plătească un preț? Un om care e în pat și nu are aer nu de predici are nevoie, ci de rugăciune, să te simtă aproape. Cred că trebuie să trecem de la această teoretizare la o dragoste arătată, simplă, fără prea multe introduceri. Oamenii simt cu inima, te simt dacă vrei să-i slujești sau dacă vrei să-i folosești. Cred că aici trebuie o reformă totală. Devenim prea instituționali, prea sobri, prea „funcționari publici”. Dumnezeu așteaptă altceva de la noi ca lideri și apoi de la fiecare credincios.

CE PRIMEAZĂ?

O spun foarte deschis: ce primează în viața noastră? E interesul personal, sau interesul de grup? Eu sunt un lider, reprezint niște oameni dar, de fapt, treaba pe care Dumnezeu mi-a dat-o este să caut binele comunității pe care o slujesc, nu binele meu personal. Din păcate, mulți oameni alunecă în acest sens. Toate deciziile pe care le luăm ca biserică, modul care reacționăm, ce vizează? Binele meu și al familiei mele, sau binele întregului? 

Pot să am o predică frumoasă, că Dumnezeu e bun, să îi încânt, oamenii să plece fericiți, dar, până la urmă, care e scopul nostru? Este să ajungem cu turma noastră în prezența lui Dumnezeu pentru totdeauna. De ce să nu recunoaștem faptul că și creștinismul trebuie reformat?! Prea mult s-a ancorat de valorile pământului și prea puțin se mai strigă astăzi că vine Domnul și că trebuie să ne ancorăm în valorile cerului. 

Călăuzire și respect

Aș sintetiza nevoile actuale ale Bisericii:  echilibru și adaptare. Când vorbim de strategii pe care le-am pus pe hârtie sau le-am copiat din viața unui om, și credem că, urmându-le pas cu pas, ne vom asigura succesul, ne înșelăm amarnic. Dumnezeu a început să lucreze în viața mea și a bisericii pe care o slujesc atunci când am început să-l ascund pe Liviu și să-L las pe El. 

Avem nevoie de călăuzire permanentă. Urechea unui slujitor, prin Duhul Sfânt și prin Scriptură, trebuie să fie atentă la planul lui Dumnezeu. Dincolo de provocări, trebuie să adaptăm activitatea. Cred că nu trebuie să spunem „Numai așa facem”, sau să spunem „Niciodată așa”. Poate e bine ca, în lucrurile în care încă nu avem o înțelegere completă, să lăsăm ca Dumnezeu să ne lumineze la un anume timp. Cred că trebuie să operăm în conformitate cu Romani 14 și în aceste vremuri confuze, să ne respectăm unii pe alții, în ideea că, „Te las, chiar dacă nu te înțeleg”. 

Părtășia bisericii locale

Dacă mă raportez la Biserica Primară, nimic nu poate să înlocuiască părtășia frățească. Veți spune „am părtășie online”. Dar e doar o formă. Bunicul, un om religios, începea să se roage dar, pe la jumătatea rugăciunii, lua mătura și o arunca după mâță. Cam așa e când stai într-un fotoliu comod și asculți predici. Nu de predici avem nevoie, ci de părtășie cu Dumnezeu și cu frații

Am trecut prin COVID în perioada când bisericile erau închise. A fost o mare binecuvântare, pentru că înțeleg ce simte un om care e în pat. M-am rugat Domnului: „Doamne, dacă vrei să mă lași în viață, lasă-mă întreg, să pot să slujesc oamenii, să dau mâna cu ei, să îi simt aproape, să fiu un om care cu adevărat transmite ce înseamnă dragostea lui Hristos”. Tindem să devenim foarte pedanți, buni predicatori și organizatori. Dar nu mi-am propus să fiu maestru de ceremonii, ci să fiu slujitor, iar asta înseamnă că omul trebuie să mă simtă lângă el

Funcționarul public te primește la ghișeu, dar slujitorul adevărat coboară între oameni. Când a fost eșecul referendumului, am zis că, în primul rând, eșecul e al meu, pentru că dacă m-aș fi rugat toți anii aceștia cât m-am rugat în ultima săptămână, era un câștig. 

Dar trebuie să ne asumăm: clericii să coborâm de la amvoane, oamenii politici să coboare de la pupitre, să coborâm între oameni. Dacă noi credem că avem Biserica cu noi, dar noi suntem o categorie privilegiată și trăim în lumea noastră, iar Biserica e în lumea ei, deși vorbim despre unitate, suntem departe. Slujitorul care nu miroase a oaie nu e cioban! Eu cred că aici trebuie reformă!

» Interviu cu Liviu Axinte, pastor din Piatra Neamț și coordonator al Comunității Regionale Penticostale Suceava, difuzat în cadrul emisiunii Realități și Perspective. 

Etichete: bisericareformatrezire spiritualacovid19liderii bisericii

Ultimele articole – înțelegerea vremurilor

Ultimele articole – crestinul si societatea

Alte articole similare

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/13846-liderii-bisericii-

Libertate religioasă în vremea pandemiei în patria laicității

Redacția18/11/2020

FacebookWhatsAppTelegramMessengerSkypeRedditLinkedIn

Al doilea val al carantinării (confinement) a început în Republica Franceză în 30 octombrie, măsurile din primul week-end fiind aplicate cu un sens al pedagogiei având în vedere faptul că perioada vacanței de toamnă se încheia pe 1 noiembrie.

Propriu-zis măsurile restrictive au intrat în vigoare de pe 30 octombrie dar aplicarea integralității lor a început de pe 2 noiembrie. Astfel, leguitorul a împărțit activitățile în esențiale și non-esențiale, într-o manieră mai lejeră față de primăvara aceluiași an. Micile magazine au fost închise, restaurantele, barurile, la fel. Hotelurile au rămas deschise dar deplasările au fost limitate și a reapărut obligativitatea unei atestații pentru a merge la lucru, la cumpărături, la analize medicale sau pentru a te recrea – doar în perimetrul a 1 km în apropierea domiciliului. Bisericile au rămas deschise dar leguitorul a considerat că slujbele se desfășoară fără prezența credincioșilor. În acest sens ministrul de interne, Gérald Darmanin, preciza că „un cleric își poate celebra slujba și să o filmeze”[1].ADVERTISING

Laicitatea este una din valorile constituționale ale Republicii Franceze, lucru înscris în Constituția celei de-a IV-a Republici (1946) și asumat și în prezent, prin Constituția celei de-a V-a Republici, intrată în vigoare în 1958. Astfel cultele nu sunt finanțate de stat (excepții find în Alsace și Lorraine). În schimb, statul garantează libera exercitare a cultului dar în limitele unor restricții adoptate în interesul ordinii publice.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton și vei contribui la susținerea siteului R3Media.

Situația din Republica Franceză

Contextul Franței este unul cu totul aparte în ultimele săptămâni. Pe lângă faptul că numărul de cazuri pozitive Covid19 a atins cote alarmante (50.000/zi la finalul lunii octombrie), au mai fost și probleme de amenințări teroriste (a se vedea atacul de la catedrala din Nisa – 30 octombrie) și legate de libertatea de expresie – uciderea profesorului Samuel Paty (16 octombrie 2020). Într-o intervenție la postul de radio France Inter, din 17 noiembrie, avocatul Patrice Spinosi, specialist în probleme de libertăți publice sublinia că trăim într-o perioadă specială în care majoritatea populației din Franța acceptă ca libertatea să le fie restricționată sau ca orice deplasare să fie justificată deoarece există o amenințare pentru sănătatea publică. Dar, continuă Spinosi, „este în regulă să o acceptăm pentru că știm că este temporară. Există, în schimb, un pericol dublu: erodarea sentimentului nostru de libertate și însăși utilizarea acestor restricții”[2]. În toate aceste împrejurări tot avocatul Patrice Spinosi constata că „ne aflăm în cadrul unei inflației legislative: avem nevoie de o reacție din partea politicului, nu costă nimic să facem legi de securitate și dă impresia că reacționăm. Dar în același timp (supralegiferarea n.m) ne ucide libertățile fără să ne dăm seama cu adevărat”.

În tot acest context, Biserica Romano-Catolică, prin intermediul mai multor episcopi, a luat atitudine, alături de alte organizații non-guvernamentale sesizând Conseil d’Etat (Consiliul de Stat) cu privire la nerespectarea libertății religioase. Dacă în luna mai a acestui an Conseil d’Etat a considerat că statul trebuie să permită accesul credincioșilor la slujbele oficiate în lăcașurile de cult, hotărârea din 7 noiembrie a avut în vedere alte aspecte. Chiar dacă a considerat că nu este încălcată libertatea religioasă, membrii Consiliului de Stat stipulând că: „riscul de contaminare nu este exclus” și că „măsurile restrictive, trebuie să facă obiectul unor  revizuiri, la finalul sfârșitul stării de urgență a sănătății”. În acest sens, o întâlnire video între primul ministru, Jean Castex, ministrul de Interne, Gérald Darmanin, și reprezentanții cultelor din Franța a avut loc luni, 16 noiembrie. Principalul punct de reținut este că nu vor fi slujbe în prezența credincioșilor până pe 1 decembrie iar dacă situația sanitară o va permite, după 1 decembrie, pe baza unui protocol sanitar cu reguli înăsprite, întocmit de culte și de ministerul de Interne.

Pericolul unei legiferări excesive

Prima aspect de reținut în cazul libertății religioase este faptul că statul (legiuitorul) nu ezită să ia măsuri dure, fără o consultare prealabilă cu cei direct vizați (în cazul de față reprezentanți ai cultelor). Chiar dacă hotărârea din mai 2020 a Consiliului de Stat nu are rol de jurisprudență ea a constituit principalul motiv pentru care o parte din culte (îndeosebi Biserica Romano-Catolică) au reacționat din punct de vedere juridic. Un alt aspect de reținut este maniera de raportare a statului față de culte și clasarea lor în categoria lucrurilor neesențiale. Așadar autoritatea statală a considerat că libertatea de practicare a cultului poate fi temporar restricționată căci participarea la slujbă alături de alte persoane poate fi un mijloc de propagare a virusului. Totodată considerentul că atât timp cât o slujbă este transmisă cu ajutorul mijloacelor tehnologice înseamnă manifestarea libertății de practicare a cultului ridică serioase semne de întrebare. De aici se poate deduce lesne dacă nu o necunoaștere a cultelor (îndeosebi cele istorice – confesiunile creștine catolică și protestantă) cel puțin o ignoranță din partea leguitorului. Nu în cele din urmă, această pandemie a creat noi premise pentru ca statul să restricționeze anumite libertăți. În joc se află, după cum sublinia Patrice Spinosi statul de drept. Iar noțiunea de stat de drept este legată de cea a libertății religioase.

Semnează: Dr. Alexandru Ojică (expert FoRB România. Asociație pentru Promovarea Libertății Religioase)

[1] Sursa: https://www.francetvinfo.fr/sante/maladie/coronavirus/confinement/video-covid-19-gerald-darmanin-pret-a-faire-verbaliser-des-croyants-devant-des-eglises-des-ce-week-end_4179751.html

[2] Sursa: https://www.franceinter.fr/emissions/l-invite-de-8h20-le-grand-entretien/l-invite-de-8h20-le-grand-entretien-17-novembre-2020 

https://r3media.ro/libertate-religioasa-in-vremea-pandemiei-in-patria-laicitatii/?