Mana de luni: Pentru ce lucrați cu adevărat?

Gabriela Augustinov  09-11-2020 15:23:46

9 noiembrie

CBMC INTERNATIONAL

Ați avut vreodată momente în care v-ați întrebat: Pentru ce lucrez eu cu adevărat? Presupun că mulți dintre noi ne-am întrebat acest lucru măcar din când în când. Frământările zilnice, energia, efortul și orele lungi consumate, mai ales atunci când obiectivele și aspirațiile prețuite par încă de neatins.

Recent am auzit o poveste plină de umor care pare că vorbește despre această frustrare: Un magnat bogat din domeniul imobiliar a lăsat instrucțiuni ca după moarte să-i fie incinerat corpul iar mai apoi cenușa să îi fie pusă în clepsidre. Aceste clepsidre urmau să fie date bancherului său, contabilului său și agentului responsabil de impozitul pe venit, care de-a lungul anilor a efectuat numeroasele audituri. Bogatul și-a explicat raționamentul în testamentul său. După ce a realizat cât de mulți din banii pe care i-a câștigat s-au dus în cele din urmă acestor bărbați, el a spus glumind în testament: „Mi-am petrecut o mare parte din viață lucrând pentru acești oameni. Aș putea la fel de bine să lucrez pentru ei după ce mor.”

Această privire cinică asupra vieții nu este neobișnuită. De fapt în cartea Eclesiastul a Vechiului Testament, Regele Solomon – cunoscut drept cel mai bogat și cel mai înțelept om din lume – începe cu această perspectivă: „O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune”. (Eclesiastul 1:2). Simțiți frustrarea regelui?

El continuă: „Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?… Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu”. (Eclesiastul 1:3, 11). Seamănă cu ceea ce s-a gândit bogatul atunci când a ordonat ca cenușa sa să fie pusă în clepsidre. Cel puțin o mică parte din el ar continua să trăiască în acest mod.

Regele Solomon a continuat mai apoi plângerea în cartea sa: „Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt. Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea. Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun?” (Eclesiastul 2: 17-19).

Deci, asta este? Munca pe care o facem, numeroasele ore, săptămâni, luni și ani pe care le dedicăm construirii carierei, nu au în cele din urmă nicio valoare? Din fericire, Scripturile nu se încheie cu plângerile lui Solomon. De fapt, dacă dorim ca viețile noastre să aibă sens cu adevărat și un impact de durată, tot ce trebuie să facem este să urmăm îndemnul pe care Isus Hristos l-a dat în timpul așa-numitei Predici de pe Munte.

După multe îndemnuri puternice, inclusiv unele care erau împotriva tradițiilor și practicilor vechi din acea vreme, Isus le-a oferit ascultătorilor Săi asigurarea că viața lor ar putea face o diferență – una care va dura pentru eternitate:

Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră (Matei 6: 19-21).

Cum putem face acest lucru? Isus ne-a oferit răspunsul la această întrebare: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Aș parafraza acest lucru astfel: Ne putem petrece viața lucrând pentru noi înșine, lăsând mai apoi totul în urmă. Sau ne putem dedica slujirii Domnului și a celorlalți în Numele Lui construind o moștenire, transmițând mai departe roadele muncii noastre.

Autor: Robert J. Tamasy

https://www.stiricrestine.ro/2020/11/09/

Ziua a 3-a: Muzica clasică indiană – #Pray15Days

Gabriela Augustinov  10-11-2020 08:50:46

Muzica clasică indiană este profund legată de textele și practicile sacre ale Hinduismului. Se intenționează ca această muzică să fie foarte emoționantă, ca și cum ar fi o reflectare a vocii zeilor, inspirându-i pe credincioși la o creștere spirituală mai profundă.

Asha este o astfel de cântăreață de muzică clasică, care s-a mutat la oraș cu soțul ei, Anand, în speranța că va găsi un loc de muncă interpretând sau predând muzica. Mariajul ei a fost dificil, cu bătăi și despărțiri dese. Ea a găsit sprijin în niște prieteni creștini care au încurajat-o, au sprijinit-o și s-au rugat împreună cu ea atunci când lucrurile erau foarte dificile. Prin prietenia lor, Asha a ajuns să înțeleagă dragostea lui Hristos, a găsit mângâiere și pace, crezând în El.

Asha continuă să se roage pentru soțul ei, dar muzica ei s-a schimbat. Dacă înainte ea obișnuia să cânte cântece despre vechii zei hinduși, acum cântă cântece care îl laudă pe Isus și spun povestea Lui, adaptând cântecele creștine la stilul clasic indian.

Puteți descărca ghidul de rugăciune în format PDF AICI!

Cum să ne rugăm?

  1. În tradiția hindusă, primii muzicieni erau divini și, prin urmare, să folosești instrumentele pentru a-i venera este o practică profund spirituală. Rugați-vă pentru ca muzicienii, în timp ce cântă, să-L întâlnească pe Hristos și să cânte un cântec nou. Lasă-te inspirat de Psalmul 96:1-3.
  2. Rugați-vă ca creștinii din India să folosească muzica pentru a face cunoscută vocea lui Hristos, pentru a-i încuraja și pe alți credincioși să se maturizeze în credință și pentru a atrage hindușii care caută să cânte un cântec nou. (Psalmul 33)
  3. Apocalipsa 5:9 spune că în fața tronului lui Dumnezeu oameni din fiecare trib, fiecare limbă și fiecare națiune vor cânta un cântec nou. Rugați-vă ca cei din triburile hinduse să se alăture și ei acestui viitor cor.

https://www.stiricrestine.ro/2020/11/10/ziua-a-3-a-muzica-clasica-indiana-pray

Pot liliecii să prezică viitorul?

 OpiniiRugăciuneȘtiințăStudii/Cercetări

Conform unor studii recente, cercetătorii americani de la Universitatea Johns Hopkins din Maryland au descoperit că liliecii pot prezice viitorul în timp ce-şi urmăresc prada.

În mod evident, cercetătorii în cauză nu susţin că liliecii ar avea clarviziune sau puteri paranormale ci, mai degarabă, că aceste mici creaturi folosesc un sistem de ecolocaţie care le permite să anticipeze unde va ajunge prada pe care o urmăresc bazându-se pe câţiva factori: traiectoria precedentă, viteza zborului şi obstacolele care sunt în cale. Acest lucru este comparat cu modul în care sportivii anticipează locul în care o minge aruncată la distanţă va atinge pământul, astfel încât ea să fie interceptată de către un jucător care o urmăreşte. Doar că liliecii pot face acest lucru folosind un proces rapid de ecolocaţie, mai degrabă decât să se bazeze pe niște indicii vizuale.

Deşi acest studiu poate aduce detalii fascinante despre lumea acestor mici creaturi, cercetătorii spun că adevăratul beneficiu al acestui studiu este ajutorul pe care îl poate furniza oamenilor care se bazează pe mecanisme similare. De exemplu, nevăzătorii folosesc adesea un proces de ecolocaţie atunci când îşi croiesc drumul lovind ușor cu bastonul sau când îşi plescăie limba pentru a-și  crea în minte o imagine a lumii din jurul lor. Ca şi liliecii, persoanele nevăzătoare pot urmări mişcarea diverselor obiecte ascultând modul în care se propagă ecoul.

Speranţele cercetătorilor se leagă de faptul că o mai bună înţelegere a modului în care funcţionează acest proces la lilieci le va permite dezvoltarea unor dispozitive care să le face viaţa mai uşoară anumitor categorii de persoane.

Fiecare dintre noi avem anumite lucruri care reprezintă o provocare în calea unei vieţi împlinite.

Pentru unii acest lucru poate fi o anumită disabilitate fizică. Pentru alţii ar putea fi dificultăţi de natură socială sau poate anumite lipsuri financiare. Oricare ar fi natura provocărilor, învățând cum să ne adaptăm şi să trecem peste aceste provocări, în loc să le permitem să ne limiteze sau să ne definească, reprezintă un lucru esenţial pentru a trăi o viaţă aşa cum ne-a chemat Dumnezeu să o trăim.

Unul din cele mai bune moduri de a învăţa cum să ne adaptăm şi să depăşim obstacolele este de a lucra împreună cu Dumnezeu şi de a învăţa din propriile noastre experienţe precum şi din experienţelor altora.

Atunci când trăim într-o comunicare neîntreruptă cu Dumnezeu – rugându-ne fără încetare, aşa cum ne învaţă apostolul Pavel în 1 Tesaloniceni 5:17 – suntem mai bine echipaţi să înțelegem şi să folosim lecţiile pe care le primim în fiecare zi.

O viață în care rugăciunea este o disciplină spirituală zilnică nu înseamnă că drumul nostru va fi presărat cu viziuni şi experienţe supranaturale, însă poate însemna că va fi mult mai probabil să sesizăm lucrurile care par a fi neînsemnate pe care le auzim, vedem sau citim.

Rugăciunea este sistemul de ecolocație pe care l-a dat Dumnezeu în dar fiecărui creștin. Folosindu-l vom aduna în timp mici bucăţele de cunoaştere şi înțelepciune care vor forma un sistem de ghidaj care ne va orienta spre bine.

Aşa că pune deoparte timp în fiecare zi în care să stai în părtăşie cu Domnul şi roagă-l să te ajute să iei seama la lucrurile mici care se ivesc în calea ta în timpul unei zile. Stai un timp în tăcere și așteaptă până când Duhul Sfânt îți va pune în minte gândul lui Hristos. (1 Corinteni  2:16).

Făcând din acest lucru o obișnuință s-ar putea ca în timp viaţa ta să devină mai împlinită iar tu să fii şi mai de folos pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Autor: Ryan Denison

https://www.stiricrestine.ro/2020/11/10/pot-liliecii-sa-prezica-viitoru

Învățând să aștepți bine

Articol de Bob Kauflin

Pastor, Louisville, Kentucky

Nu am întâlnit niciodată pe cineva căruia îi place să aștepte. Și totuși ne petrecem cea mai mare parte a vieții făcând exact asta.

Uneori, așteptarea este doar incomodă. Așteptăm plimbări Uber, apeluri telefonice, vânzări, vacanțe și programări medicale. Așteptăm în liniile de magazine alimentare sau să sosească pachete. Din anii noștri mici, am așteptat, an de an, dimineața de Crăciun.

Alteori, așteptarea implică o luptă autentică. Așteptăm ameliorarea durerii cronice, a stresului financiar sau a relațiilor fracturate. Dorim după schimbări în liderii noștri, la locurile noastre de muncă, în școlile noastre și în inimile noastre. În prezent, toată lumea așteaptă să se termine o pandemie. Și știm că toată creația „așteaptă cu nerăbdare dorința descoperirii fiilor lui Dumnezeu” ( Romani 8:19 ).

Așadar, când m-am gândit recent la ce psalm aș dori ca fiecare creștin să știe pe de rost, m-am gândit imediat la Psalmul 40 . Începe: „L-am așteptat cu răbdare pe Domnul”. Cui nu i se pare dificil să aștepte cu răbdare? Dar cuvintele lui Dumnezeu, aici, în acest psalm, ne pot ajuta să facem exact asta – și multe altele.

Sezonul meu dureros de așteptare

Psalmul 40 a devenit personal pentru mine la mijlocul anilor 90, când am trecut printr-un sezon întunecat de depresie, atacuri de panică și deznădejde. M-am întrebat în repetate rânduri, se va termina asta vreodată?

După aproape trei ani de așteptare și strigare către Dumnezeu, în cele din urmă mi-am recuperat viața. O viață mai bună, de fapt. Și se părea că Dumnezeu îl inspirase pe David să scrie versetele de început ale Psalmului 40 doar pentru mine:

L-am așteptat cu răbdare pe Domnul;
     s-a înclinat spre mine și mi-a auzit strigătul.
El m-a scos din groapa distrugerii,
     din mlaștina mocioasă
și mi-a așezat picioarele pe o stâncă,
     asigurându-mi pașii în siguranță.
El a pus un nou cântec în gura mea,
     un cântec de laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulți vor vedea și se vor teme
     și își vor pune încrederea în Domnul. ( Psalmul 40: 1–3 )

„Bucuria și bucuria noastră vin de la Domnul mai mult decât din răspunsuri specifice la rugăciunile noastre”.TweetDistribuiți pe Facebook

Lipsa de detalii a lui David despre procesul său este un cadou, deoarece putem aplica cuvintele sale oricărei situații. În cazul meu, „groapa distrugerii” și „mlaștina neclintită” de care m-a izbăvit Dumnezeu au fost rezultatul dorințelor păcătoase de autoînălțare și control. Dumnezeu ne izbăvește de gropi și mlaștini chiar și atunci când sunt de propria noastră fabricație și proiectare.

De atunci, versetele de început ale Psalmului 40 au fost un refren recurent pentru mine, aducând speranță în mijlocul eșecurilor și slăbiciunii mele.

Mai mult decât se poate spune

Psalmul 40 ne oferă sfaturi neprețuite, nu doar să stăm și să așteptăm în liniște, ci să mergem mai departe și să ne vocalizăm lauda către Dumnezeu în timp ce așteptăm. Modelează exact opusul unui răspuns pe jumătate, politicos, formalist, introspectiv la demnitatea și lucrările lui Dumnezeu. Luați în considerare ceea ce spune David:

Ai înmulțit, Doamne, Dumnezeul meu,
     faptele tale minunate și gândurile tale față de noi;
     nimeni nu se poate compara cu tine!
Le voi proclama și le voi spune,
     totuși sunt mai mult decât se poate spune. ( Psalmul 40: 5 )

Pe măsură ce reflectează asupra salvării divine pe care a trăit-o, David se lasă prins de realitatea, imensitatea și inepuizabilitatea bunătății lui Dumnezeu. Fapte minunate . Gânduri incomparabile . El recunoaște că Dumnezeu întotdeauna își elaborează planurile pentru noi, chiar și atunci când nu le putem vedea. Și nu o poate păstra pentru sine.

Este greu să ratezi angajamentul lui David de a-și declara gândurile despre Dumnezeu, astfel încât ceilalți să le poată auzi:

  • „El a pus un nou cântec în gura mea, un cântec de laudă pentru Dumnezeul nostru” ( Psalmul 40: 3 ).
  • „Le voi vesti și le voi spune” ( Psalmul 40: 5 ).
  • „Am spus vestea fericită a eliberării în marea congregație. . . . Nu mi-am reținut buzele ”( Psalmul 40: 9 ).
  • „Nu m-am ascuns. . . . Am vorbit. . . . Nu am ascuns ”( Psalmul 40:10 ).

Aceste versete mă provoacă și mă servesc atunci când sunt tentat să mă plâng de situația mea actuală sau să o suport în tăcere. Recent, gândurile neliniștite despre o situație nerezolvată au început să mă îngreuneze. În mijlocul concentrării mele pe sine, am spus cu voce tare: „Ai înmulțit, Doamne, Dumnezeul meu, faptele tale minunate și gândurile tale față de noi”. Mi-a schimbat instantaneu perspectiva și mi-a ridicat spiritul.„Cei care au încredere în Dumnezeu în timp ce așteaptă pot fi siguri că nu sunt niciodată în afara vederii lui”.TweetDistribuiți pe Facebook

Așteptarea faptului că Dumnezeu acționează nu este un moment pentru a mormăi, ci o nouă ocazie de a ne aminti că Dumnezeu nu își va înfrânge mila de la noi ( Psalmul 40:11 ). Chiar și atunci când copiii nu se supun din nou, când ați ratat un alt termen limită și când lumea pare împotriva voastră. Faptele minunate ale lui Dumnezeu nu pot fi niciodată relatate suficient de des, deoarece sunt mai mult decât se poate spune.

În așteptare În așteptare

Dacă psalmul s-ar încheia la versetul 11, am putea lega un arc îngrijit pe el. David a fost eliberat din încercarea sa din trecut și laudă exuberante. Așteptarea s-a încheiat! E timpul să sărbătorim!

Dar versurile care urmează zugrăvesc un tablou mai realist – unul care este adesea mai familiar.

Căci relele m-au cuprins
     peste număr;
nelegiuirile mele m-au depășit
     și nu văd;
sunt mai mult decât firele de păr ale capului meu;
     inima îmi dă greș.
Fii încântat, Doamne, să mă izbăvești!
     Doamne, grăbește-te să mă ajuți! ( Psalmul 40: 12-13 )

David își sărbătorește eliberarea din trecut, în mijlocul nevoii de a fi eliberat din nou . Cuvintele și acțiunile sale se confruntă cu tendința noastră de a crede că odată ce Dumnezeu ne-a adus printr-un sezon de așteptare, nu va trebui să așteptăm altceva.

David își dă seama că nu numai faptele minunate ale lui Dumnezeu sunt mai mult decât se poate spune. Răutățile care îl înconjoară nu pot fi numărate. Și sunt cauzate în mare parte de păcatele lui David. Nelegiuirile lui l-au depășit. Sunt mai mult decât firele de păr ale capului său. Este copleșit, epuizat emoțional și îi este greu să-și dea seama cum să continue.

Sursa laudei surprinzătoare

În suferința versetelor 12-13, se pare că David a căzut din nou în groapa din care a fost salvat în versetul 2. Numai că acum este mai rău. Are oameni care vor să-i smulgă viața, să-i tragă numele prin noroi și să-l prindă în punctul său cel mai de jos. Dar credința lui David în Dumnezeu nu scade. De fapt, pare a fi întăritor: „Dar toți cei care te caută să se bucure și să se bucure în tine; cei care iubesc mântuirea ta să spună continuu: „Domnul este mare!” ”( Psalmul 40:16 ).

Cum ne putem aștepta să spunem: „Mare este Domnul!” continuu, când nefericirea și opoziția ne urmăresc, când confuzia și furia se supără pe străzile noastre și când viitorul este plin de o mie de întrebări?„Faptele minunate ale lui Dumnezeu nu pot fi niciodată relatate suficient de des, deoarece sunt mai mult decât se poate spune”.TweetDistribuiți pe Facebook

Pentru că bucuria și bucuria noastră provin de la Domnul nostru mai mult decât din răspunsuri specifice la rugăciunile noastre. Pentru că îi iubim mântuirea și experimentăm din nou și din nou bunătatea lui ca urmare a acesteia. El scrie întotdeauna noi capitole, povești noi, oferindu-ne noi motive pentru a-i declara dragostea și fidelitatea statornică. Și în timp ce așteptăm încercările într-un mod onorant de Dumnezeu, bucurându-ne și lăudând prin durere și durere de inimă, cei din jurul nostru învață mai multe despre Dumnezeul care este drept, milostiv și bun.

Povestea vietii mele

Când David își încheie rugăciunea, îl găsim așteptând încă o dată: „În ceea ce mă privește, sunt sărac și nevoiaș, dar Domnul se gândește la mine. Tu ești ajutorul meu și eliberatorul meu; nu întârzia, Dumnezeule! ” ( Psalmul 40:17 ). Aceasta este povestea vieții mele. Și este povestea vieții tale: suntem întotdeauna săraci și nevoiași. Este o condiție pe care nu o vom trece niciodată. Dar tu și cu mine avem această încredere prețioasă: Domnul se gândește la noi . Ne concentrăm asupra lui și a măreției sale. El se concentrează asupra noastră și a nevoii noastre.

Și, în ciuda credinței și șmecheriei noastre șovăitoare, putem avea întotdeauna speranță. De ce? Pentru că, în mijlocul Psalmului 40, David profețește despre Mântuitorul care într-o bună zi va lua asupra noastră sărăcia și nevoia noastră. El este singurul și cu adevărat singurul care poate spune: „Iată, am venit; în sulul cărții este scris despre mine: Îmi fac plăcere să fac voia Ta, Dumnezeul meu; legea ta este în inima mea ”( Psalmul 40: 7–8 ).

Isus a făcut ceea ce nicio altă jertfă nu ar putea face. Prin smerenia și ascultarea sa perfectă, chiar până la „moartea pe cruce” ( Filipeni 2: 8 ), El ne-a plătit păcatele și ne-a împăcat cu Dumnezeu. Cei care au încredere în el în timp ce așteaptă pot fi siguri că nu sunt niciodată în afara vederii lui Dumnezeu, niciodată departe de prezența lui și niciodată absenți din gândurile sale. Și într-o zi vom experimenta acele realități ca niciodată.

Christopher Ash ne amintește cu înțelepciune: „Lăudăm nu pentru că prezentul este ușor, ci pentru că viitorul este glorios”. Și în mijlocul dorințelor și întârzierilor interminabile, Dumnezeu pregătește scena pentru o sărbătoare uimitoare, extinsă de bucurie, fără sfârșit, în jurul mesei sale la cina de căsătorie a Mielului.

Și mai mult decât orice ne putem imagina, este ceva ce merită așteptat.Bob Kauflin ( @bkauflin ) este directorul Sovereign Grace Music . El dotește pastori și muzicieni în teologia și practica cultului congregațional și servește ca pastor la Biserica Sovereign Grace din Louisville , Kentucky. El scrie la worshipmatters.com și este autorul cărții Adorători adevărați: căutarea a ceea ce contează pentru Dumnezeu . Bob și soția sa, Julie, au șase copii și un număr tot mai mare de nepoți.

https://www.desiringgod.org/articles/learning-to-wait-well?utm_

2015 – 2020: Ce au în comun aceste imagini?

Prima imagine este surprinsă în 2015 de către Mihai Barbu și la vremea respectivă a făcut furori. Era de la protestul ciobanilor, veniți să manifesteze împotriva unei legi date cu dedicație unui anumit grup și care le punea în pericol oile și deci, traiul zilnic.

A doua este de zilele trecute, de la Pitești, acolo unde o mamaie venise să protesteze împotriva închiderii piețelor de către Guvernul Orban.

Ce-au în comun aceste imagini?

În amândouă instantaneele este surprins statul modern român față în față cu elementul autohton și cu modul său de viață.ADVERTISING

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Ghidul incorect politic –despre femei, sex și feminism, de Carrie Lukas  și vei contribui la susținerea siteului R3Media.

Ceea ce frapează în ambele imagini este disproporția uriașă între cele două părți: statul modern și armata sa urbană vs omul simplu, țăranul care nu are altă posibilitate decât aceea de a-și striga nemulțumirea în public.

În 2015, pe ciobani i-a nemulțumit o lege inițiată de PSD – UDMR. Azi, în țăranii precupeți lovește guvernarea PNL – USR. Același președinte.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple și vei contribui la susținerea siteului R3Media.

După cum vedem și singuri, clasa politică este foarte unită și unitară în gândire, când e vorba de zdrobit tot ce înseamnă element autohton.

Ciobanii și țăranii nu au „lobby”, dar fac produse bune. Campaniile electorale costă, iar finanțatorii își vor recuperată investiția. Ca să ne dăm seama cine finanțează clasa noastră politică este suficient cine este sacrificat în momentele de criză. Pentru că în criză, cel puternic se protejează.

Iar azi, ca și ieri, vedem ce este sacrificat: tot ce înseamnă element autohton: micul producător, micul întreprinzător,  industriile dominate de români, Biserica. Adică exact țesutul socio-economic care susține suveranitatea unei țări.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: George Soros – puterea din umbră, de David Horowitz și Richard Poe, și vei contribui la susținerea siteului R3Media

Așa cum spuneam, aceste structuri nu au lobby, dar încă produc și leagă satul de oraș, bătrânii de tineri, trecutul de prezent. Și pentru toate astea, trebuie pedepsite, până la desființare.