Corupţia morală R.C.Sproul

Continuăm să examinăm pe scurt conceptul depravării totale, despre care spuneam data trecută că e bogat în implicaţii controversate, o idee care întâmpină o rezistenţă înverşunată nu numai din partea culturii seculare, ci chiar şi în Biserica de azi. Iar această rezistenţă nu poate fi înlăturată pur şi simplu printr-o definire mai clară a termenilor. Uneori, cu cât examinăm mai îndeaproape acest concept, cu atât este mai violentă reacţia împotriva lui. Dar, dacă avem de gând să reacţionăm împotriva lui, haideţi cel puţin să avem o înţelegere clară a lucrului pe care îl respingem.

Înainte de orice, este important să înţelegem diferenţa dintre ideea depravării totale şi ideea a ceea ce noi numim „depravarea completă”. Depravarea completă se referă la o persoană care e atât de rea cât e posibil sau imaginabil să fie. Le-am cerut adesea studenţilor mei de la seminar să facă o listă cu cei mai răi oameni din istoria lumii. Anumite nume apar întotdeauna pe listă, cum ar fi Hitler, Nero, Idi Amin şi alţii de felul lor.

Haideţi să privim la Hitler pentru o clipă. Ne gândim la Hitler ca la întruchiparea perfectă a răutăţii unei persoane. Dar credeţi că putea Hitler să fie chiar mai rău decât a fost? Eu aş răspunde da, e posibil. Pentru că unul din lucrurile pe care le învaţă Scriptura este că Dumnezeu, într-o anumită măsură, împiedică răul să se manifeste în această lume. De aceea, nu veţi vedea nelegiurea completă decât dacă, sau atunci când, Dumnezeu va înlătura toate barierele şi va da frâu liber păcatului.

Ştim că suntem cu toţii vinovaţi de păcat. Eu cred că nu avem nici cea mai mică idee cât de vinovaţi suntem. Sfântul Anselm îi spunea cuiva, cu secole în urmă: „Prietene, nici măcar nu ai început să înţelegi realitatea păcatului tău.” În ce ne priveşte, într-un fel parcă trăim fără grijă în Sion. Dar chiar şi atunci când realizăm cât de căzuţi suntem şi câte neajunsuri avem, cât de multe sunt defectele noastre, fiind copleşiţi poate de sentimentul vinovăţiei pentru lucrurile pe care le-am făcut sau pe care le facem, totuşi, ne putem imagina că am fi putut face un rău mai mare decât cel pe care l-am făcut deja. Am fi putut dubla sau tripla numărul păcatelor noastre, mărind astfel gravitatea lor.

Dar depravarea totală nu înseamnă depravare completă, deşi conceptul de „total” şi ideea de „complet” sunt atât de înrudite încât nu e de mirare că mulţi oameni, atunci când aud termenul „depravare totală”, se gândesc la el ca fiind o „depravare completă”, respingând conceptul din acest motiv. Din nou, acesta e motivul pentru care mie nu-mi place deloc să folosesc acrostihuri ca să ţin minte noţiuni teologice, pentru că eu aş fi preferat un alt cuvânt care să descrie această realitate a depravării totale. Dar, pentru că vrem TULIPS şi nu RULIPS, continuăm cu acest concept al totalei depravări. Însă în teologie, acest calificativ, „totală”, aplicat la conceptul depravării umane, înseamnă, în mod simplu, că întreaga persoană, întregul nostru caracter uman este căzut – a fost afectat de păcat. Păcatul nu este ceva accidental, sau ceva tangenţial cu ceea ce suntem noi, ci problema păcatului penetrează fiecare aspect al umanităţii noastre. Ne afectează trupul. Ne afectează mintea. Ne afectează voinţa. Ne afectează sentimentele. Afectează fiecare parte a umanităţii noastre. Căderea omului nu a fost o uşoară poticneală, ci puterea păcatului şi influenţa păcatului care a intrat în lume odată cu căderea lui Adam şi Eva au fost lucruri care au afectat radical fiecare parte a fiinţei noastre. Deci despre asta vorbim atunci când ne referim la o depravare „totală”.

Daţi-mi voie să mai fac o dată distincţia între „totală” şi „completă”. Una din problemele pe care le discutăm în teologie referitor la corupţia noastră este o problemă de care poate nu aţi mai auzit niciodată în viaţă. E vorba de aşa-numitele „afecţiuni noetice ale păcatului”. Probabil că cei mai mulţi nu aţi auzit niciodată acest termen. Ştiu că acest cuvânt, „noetic”, nu e deloc familiar vocabularului nostru normal. Afecţiunile noetice ale păcatului se referă la măsura în care condiţia noastră păcătoasă, decăzută, ne afectează minţile. Cuvântul grec pentru minte este „nous”, din el avem cuvântul „noetic”. Iată deci întrebarea – Dacă eu spun, de exemplu, că mintea ta e total depravată din fire, ce înţelegi tu din asta? Dacă ar fi complet coruptă, asta ar însemna că influenţa sau impactul păcatului asupra capacităţii tale omeneşti de a gândi a rezultat în eliminarea completă a capacităţii tale de a raţiona. Cu toţii suntem de acord că, deşi păcatul ne orbeşte gândirea în anumite domenii şi ne condiţionează reacţiile în multe alte domenii, totuşi, într-o oarecare măsură încă suntem în stare să gândim. Încă putem să adunăm doi cu doi şi să obţinem patru, chiar dacă minţile noastre nesăbuite au fost întunecate, dar nu într-atât de întunecate încât să nu mai putem gândi.

Uneori, atunci când ne gândim la Adam şi ne gândim la ce fel de om a fost înainte de cădere, avem tendinţa să ni-l imaginăm în termeni primitivi, un om al peşterilor, ceva mai mult decât o fiară sălbatică, naiv în inocenţa lui înainte să cadă. Dacă luăm conceptul biblic al aruncării întregii persoane în ruină ca rezultat al păcatului lui Adam şi al trecerii acelei judecăţi asupra descendenţilor săi, şi dacă raţionăm invers pornind de la acest punct, cred că vom ajunge la o concluzie foarte diferită. Eu mă gândesc la Adam ca la un geniu intelectual, un uriaş intelectual înainte să cadă. Pentru că, înainte de cădere, el nu a suferit consecinţele totalei sale depravări. Corupţia adusă de păcat nu i-a umbrit creierul – încă nu i-a întunecat mintea – nu l-a paralizat cu prejudecăţi şi altele asemenea. De aceea, eu aş afirma că mintea lui Adam a fost mult superioară minţii unora ca Thomas Aquinas, Emmanuel Kant, Jonathan Edwards sau a altora asemenea lor. Pentru că la început el putea lucra fără ca păcatul să-i afecteze procesul gândirii.

Încă o dată, atunci când vorbim despre „totală” ne referim la faptul că fiecare parte a umanităţii noastre este căzută şi a fost afectată de păcat. Iar termenul „depravare” are de-a face cu descrierea caracterului moral. Data trecută am spus că aş fi preferat un concept diferit de cel al totalei depravări pentru a defini aceasta – şi anume conceptul „corupţiei radicale”. Există un mic joc de cuvinte aici, atunci când vreau să înlocuiesc expresia „depravare totală” cu „corupţie radicală”. Prefer acest termen, „radicală” din două motive. În primul rând, pentru derivarea etimologică a termenului „radicală” iar în al doilea rând, pentru sensul cu care este folosit în prezent. Deoarece cuvintele îşi schimbă semnificaţia în mod subtil, oamenii care scriu dicţionarele, numiţi lexicografi, încearcă să ne ofere definiţii pe care să le putem folosi între noi pentru comunicare. Pentru a discerne semnificaţia funcţională a unui cuvânt, ei studiază două curente distincte de dezvoltare. Primul lucru pe care îl fac, ei se uită la aşa-numita „derivare etimologică”. Etimologia este ştiinţa derivării cuvintelor şi a conceptelor originale. Ea ne arată că anumite cuvinte din limba noastră îşi au rădăcinile în cuvinte franţuzeşti, în termeni latineşti sau greceşti. De aceea, ne întoarcem la rădăcinile străvechi ale cuvântului şi privim la el în felul acesta. Aceasta e derivarea etimologică.

Dar, mai important pentru scriitorul de dicţionare este felul în care oamenii folosesc acel termen în realitate. Eu folosesc aici cuvântul „radical” în ambele sensuri. În sens etimologic, termenul „radical” vine din latinescul „radix”, care înseamnă „rădăcină”. Deci, atunci când spunem despre ceva că e radical, în sensul clasic al termenului radical, ne referim la faptul că acel lucru e radical în miezul său, în rădăcina sa, în centrul său, în radix. Dar în zilele noastre folosim termenul radical pentru cineva care nu e la centru, e fie radical la dreapta sau radical la stânga. Aici, termenul „radical” pare să sugereze o poziţie extremă, în contrast cu o poziţie moderată.

Atunci când vorbim despre „corupţie radicală”, noi spunem că Biblia învaţă că prăbuşirea omenirii este atât de gravă, puterea păcatului este atât de profundă şi atât de adâncă în noi încât e radicală. Ajunge până în miezul fiinţei noastre. Isus a vorbit în felul acesta despre rădăcina pomului, despre inima pomului. Aşa cum e pomul, aşa îi sunt şi roadele. Dacă miezul pomului e putred, şi roadele vor fi putrede. Totuşi, dacă pomul are un mic defect sau o uşoară crestătură, acest lucru nu va avea un impact prea mare asupra fructelor lui. Isus, desigur, insistă pe ideea că păcatul nu e ceva ocazional sau extern, ci el curge chiar din rădăcina fiinţei noastre. Există ceva putred în noi, chiar în miezul nostru spiritual. De aceea Biblia nu ne descrie din punct de vedere spiritual ca fiind bolnavi spiritual, răniţi spiritual sau deterioraţi spiritual, dimpotrivă, ea spune că suntem morţi spiritual. Nu poţi pătrunde mai adânc de-atât decât să spui că această corupţie e extremă. Aşa că eu spun cum a spus Anselm, cum a spus Augustin şi cum au spus părinţii Bisericii, şi anume că problema corupţiei se găseşte în miezul umanităţii noastre. Şi că noi nici măcar n-am început să înţelegem cât de gravă şi de serioasă e problema.

Ca să avem măcar o idee, aş vrea să vă îndrept atenţia spre învăţătura lui Pavel din cartea Romani, la sfârşitul capitolului unu. Dacă vă este familiar primul capitol din Romani, atunci ştiţi că Pavel, începând cu versetul 18 şi în continuare, vorbeşte despre felul în care Dumnezeu se auto-revelează, manifestându-Se în mod clar întregii lumi, tuturor oamenilor prin natură. Iar răspunsul universal al oamenilor păcătoşi este să înăbuşe această cunoaştere a lui Dumnezeu, refuzând să-L onoreze pe Dumnezeu ca Dumnezeu. Ei nu sunt recunoscători, ci transformă slava lui Dumnezeu într-o minciună. Rezultatul e o formă grosolană de idolatrie. Dar lucrul peste care se trece adesea cu vederea în Romani unu este răspunsul lui Dumnezeu la această formă de idolatrie. Romani, capitolul unu, versetul 26 ne spune: „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” Iată acum ideea pe care vreau să o auziţi. Versetul 28: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate…”

Faptul că ne naştem într-o stare de corupţie este deja o manifestare a judecăţii lui Dumnezeu împotriva rasei umane. Iar pedeapsa lui Dumnezeu, în acest caz, este dreptatea noetică. Pe oamenii care au refuzat să accepte ceea ce ştiau că e adevărat – pe oamenii care au refuzat să răspundă revelaţiei lui Dumnezeu în natură, Dumnezeu i-a abandonat. Aşa cum face la judecata finală – „Cine este întinat, să se întineze şi mai departe.” El ne-a lăsat în voia propriilor noastre pofte şi dorinţe şi ne-a spus că motivul pentru aceasta e că omul nu vrea să-L păstreze pe Dumnezeu în mintea lui. Nu Îl vrem pe Dumnezeu în gândurile noastre. Încercăm să nu ne gândim la Dumnezeu. Iar atunci când o facem, avem o imagine distorsionată a lui Dumnezeu sau o înţelegere coruptă a lui Dumnezeu, deşi El S-a descoperit cu claritate şi s-a manifestat în natură. Dar nu ne place acel Dumnezeu. De aceea înăbuşim adevărul. Nu vrem să fim oneşti cu privire la revelaţia lui Dumnezeu. Iar, drept judecată, Dumnezeu ne lasă în voia minţilor noastre pervertite.

Observaţi că nu John Calvin, Martin Luther, Thomas Aquinas sau R.C. Sproul vorbesc despre corupţia din minte sau despre depravare. Conceptul de aici, referitor la mintea pervertită a omului, este evaluarea biblică. Noul Testament, cuvintele Apostolilor, ne arată că toţi oamenii sunt corupţi în gândirea lor.

Corupţia radicală ne spune că umanitatea noastră are o problemă serioasă. Problema nu e doar la suprafaţă, ea se întinde până la inimă, merge până la miez. Ne naştem într-o stare de corupţie morală. Depravarea totală ne spune că nu suntem păcătoşi pentru că păcătuim; noi păcătuim pentru că suntem păcătoşi. Atunci când păcătuim, facem ceva ce vine în mod natural.

Comentarii la final

Am privit la acest concept al totalei depravări, sau, folosind termenul preferat de mine, al „corupţiei radicale”. Ştiu că nu ne formăm o imagine prea bună despre noi înşine sau un respect prea mare faţă de propria persoană atunci când ne gândim cât suntem de corupţi şi că această corupţie pătrunde până în miezul fiinţei noastre, definindu-ne moral ca făpturi născute sub judecata lui Dumnezeu. Dacă vrem să luăm Noul Testament în serios atunci când vorbeşte despre condiţia omenirii căzute, atunci trebuie să recunoaştem că, în lumina standardelor lui Dumnezeu despre neprihănire, păcătoşenia noastră este enormă. Iar până nu ne confruntăm cu acest lucru, nu vom înţelege niciodată ce încearcă să ne facă creştinismul. Creştinismul nu înseamnă terapie. Creştinismul nu înseamnă să te simţi bine sau să ai sentimente plăcute. Orientarea lui de bază este înspre vină şi iertare. El se ocupă de o lege reală, un păcat real şi o răscumpărare reală. Negarea realităţii corupţiei noastre în comparaţie cu desăvârşirea şi neprihănirea lui Dumnezeu, în ultimă analiză nu are un efect terapeutic. E distructivă.

Tradus de Florin Vidu

http://www.rcrwebsite.com/doctrine.htm

Mana profetica de azi – Roaga-te pentru nevoile tale!

galerie home devotional

Mana profetica de azi – Roaga-te pentru nevoile tale!

 20.01.2017  |    Devoțional  |   3390  |     1 min

De câte ori ți s-a întâmplat să te rogi pentru ceva și să nu primești răspuns? Cuvântul lui Dumnezeu spune că „cereți și nu căpătați pentru că cereți rău” (Iacov 4.3). Ai nevoie de înțelepciune ca să ceri lucrul bun. Asta înseamnă că ai nevoie să cunoști gândurile lui Dumnezeu cu privire la orice situație, pentru ca astfel să te rogi în mod eficace. Poate strigi la Dumnezeu pentru vindecare, când tu de fapt ai nevoie de o minune. Poate te rogi că nu ai suficienți bani, când tu de fapt ar trebui să dai acolo unde este nevoie. Se poate, chiar, ca tu însuți să fi cauzat problema, și aceasta fără să îți dai seama.

Citeste mai departe

Mana profetica – Tu ai o nadejde!

 19.01.2017  |    Devoțional  |   3091  |     1 min

Te afli, poate în cea mai adâncă groapă a vieții tale, dar dacă Cuvântul spune că ai o nădejde, atunci, slavă Domnului, tu chiar ai o nădejde! Toate circumstanețele în care te afli trebuie să se plece și să se supună numelui lui Isus Hristos și Cuvântului lui Dumnezeu, atunci când credința, nădejdea și dragostea se reazămă pe El. Citește Biblia, ascult-o și nu renunța până nu vei opri gândurile negative să îți mai bombardeze mintea.

Citeste mai departe

Mana profetica – Seamana samanta credintei – Investeste!

 16.01.2017  |    Devoțional  |   2719  |     1 min

Domnul ne cheamă să facem o investiție în acest sezon. Ne cheamă să semănăm sămânța credinței pe care o avem în mână și să o aruncăm pentru a fi împrăștiată și răspândită la nord, la sud, la est și la vest. Isus, sămânța lui David a investit întreaga Sa viață pentru omenire. S-a dat pe Sine de deplin, de dragul nostru. Nu a ținut nimic pentru Sine. Sunt mulți care țin în mână sămâmța credinței și se tem să îi dea drumul. Așteaptă timpul perfect, condițiile perfecte, locul perfect, oamenii perfecți și așa mai departe. Lucrul acesta îi paralizează într-o oarecare măsură. A aștepta după condițiile perfecte înseamnă a fi inactiv. Cuvântul ne spune că fiecare dintre noi trebuie să cultivăm credința noastră și să o facem să crească. Nimeni nu o poate face în locul tău. Activează-ți credința chiar azi! Pășește încrezător în credință și împrăștie sămânța pe care o ai pentru investit.

Citeste mai departe

Mana profetica – Pacea Lui iti va da odihna!

 11.01.2017  |    Devoțional  |   2998  |     1 min

Am avut o vedenie cu cineva căruia i se pregătea o schimbare de rol la locul de muncă. Nu te așteptai la așa ceva în ceea ce privește ajustarea carierei tale. Lucrul acesta ți-a creat o stare de disconfort și frică. Domnul dorește, însă, să știi că nu prin înțelepciunea și abilitatea ta vei naviga în cest rol nou, ci El Însuși te va învăța, îți va arăta ce trebuie să faci și îți va da sfaturile de care vei avea nevoie. Amintește-ți, doar, să stai aproape de El în această perioadă a tranziției. Mintea ta va începe să fie inundată de idei și gânduri noi. Este vremea în care vei fi încântat de lucrurile noi pe care le vei experimenta.

Citeste mai departe

Mana profetica – Sangele lui Isus…

 19.12.2016  |    Devoțional  |   3085  |     1 min

În aceste zile premergătoare Crăciunului, să nu devenim atât de relaxați încât să uităm să ne acoperim zilnic cu sângele lui Isus. Să nu lăsăm vrăjmașul să găsească vreo ușă deschisă în viața noastră prin care să se strecoare. Nu uita că vrăjmașul are un termen limită de a-și duce la împlinire planurile, iar în acest sezon, împreună cu slujitorii lui, lucreză timp suplimentar pentru a-și îndepli planurile la termen. Fii, așadar, vigilent și stai în rugăciune în acest sezon al sărbătorilor.

Citeste mai departe

Mana profetica – Cheama-L cu toata inima…

 15.12.2016  |    Devoțional  |   2808  |     1 min

Domnul mi-a dat o viziune în care o femeie avea o înfățișare tristă datorită faptului că își pierduse nădejdea în multe domenii ale vieții. Dumnezeu dorește să te scoată din această groapă a descurajării și deznădejdii și să te așeze în locul siguranței, dragostei și păcii Sale. El dorește să-L chemi cu toată inima și atunci El Se va apropia de tine cum n-a mai făcut-o până acum. Cel mai mare interes al Lui este să te salveze și să-ți ofere ce are mai bun pentru tine.

Citeste mai departe

Mana profetică – Partasia te conduce spre propasire…

 13.12.2016  |    Devoțional  |   2745  |     1 min

Dumnezeu te cheamă la locul părtășiei, dar lucrul acesta va fi posibil numai dacă vei renunța la tot ceea ce ți-a furat până acum timpul de părtășie. Toate aceste lucruri ți-au furat propășirea. Dumnezeu dorește să umbli din nou cu El pe calea neprihănirii, pentru a prospera în tot ce faci.

Verset biblic: Proverbe 2:7 – „El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.

© Ruach Ministries

Mana profetica – Protectie si pace…

 12.12.2016  |    Devoțional  |   2950  |     1 min

În timp ce dormeam azi noapte, mi-au apărut în vis imagini fugitive în care vrăjmașul încerca să vină împotriva cuiva. Oricât de mult încerca vrăjmașul să înainteze și să atace, nu reușea sub nicio formă. Persoana aceea era asigurată de un zid și un scut de protecție. Stăteau ca o barieră de netrecut pe care Domnul o așezase în jurul acelei persoane. Voi împărtăși mai departe cu voi versurile unui cântec inspirat din Psalmul 3:3. Tema acestui psalm este încrederea în Dumnezeu pentru protecția și pacea Sa.

Citeste mai departe

Mana profetica – Unitate…

 09.12.2016  |    Devoțional  |   2033  |     1 min

Dumnezeu ne spune că trebuie să umblăm în dragoste și unitate. Atunci când umblăm în dragoste, nu mai contează cine are dreptate și cine nu. Noi nu trebuie să fim ca cei din lume, noi trebuie să fim lumină în lume. Suntem sarea pământului. Să ne ridicăm, așadar, și să luminăm drumul. Să iubim așa cum Dumnezeu o face, în mod necondiționat și fără restricții.

Verset biblic: Matei 5:43-48 – „Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

© Ruach Ministries

Mana profetica – Credinta…

 06.12.2016  |    Devoțional  |   2121  |     1 min

Credința fără fapte este moartă. Credința fără acțiune nu duce la niciun rezultat. Te rogi și te încrezi în Dumnezeu pentru ceva anume, dar ești prea relaxat când vine vorba să faci ceva în acea privință. Dacă fermierul nu seamănă sămânța, nu se poate aștepta la o recoltă. La fel este și cu credința: credința ta trebuie să te mobilizeze la acțiune.

Citeste mai departe

Mana profetica – Relatii personale…

 28.11.2016  |    Devoțional  |   2373  |     1 min

Văd multe persoane care duc lupte în cadrul relațiilor personale și sunt slăbiți de cei pe care îi considerau a fi foarte buni colegi, prieteni sau membri ai familiei. Are loc o luptă de slăbire a puterii. Lucrul acesta s-a petrecut într-un mod foarte subtil și chiar te-ai gândit că poate e doar imaginația ta. Chemarea pentru tine este să rămâi ferm și să nu cedezi. Rămâi consacrat în tot ce îți este la îndemână să faci. Domnul este gata să dea în vileag înșelătoria și s-o aducă la lumină. Va fi o divulgare a agendei ascunse și tu vei avea parte de reabilitare.

Citeste mai departe

Mai multe articole…

https://alfaomega.tv/devotional?start=704

Pagina de Teologie / Relaţia dintre raţiune şi credinţă de Iosif Ţon / Pilde şi Minuni (partea IV) de Dr. Benjamin Cocar

Relaţia dintre raţiune şi credinţă de Iosif Ţon

Iosif Ton

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii române, raţiunea este facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege şi de a sesiza sensul şi legăturile fenomenelor.

   Tot după acelaşi Dicţionar, credinţa este faptul de a crede adevărul unui lucru. Observaţi că acest dicţionar explică credinţa printr-o tautologie: „credinţa este faptul de a crede”.  Să nu-i judecăm prea sever pe autorii acestui dicţionar: credinţa este un proces care se petrece în interiorul gândirii noastre, care este dificil de definit în câteva cuvinte. Dar chiar dacă nu este uşor de definit, fenomenul credinţei poate fi analizat şi poate fi înţeles.

   Credinţa începe ca o relaţie interumană: părinţii îi spun copilului tot felul de lucruri, iar copilul îi crede, adică el ia comunicările lor ca fiind adevărate. Copilul îi crede pe părinţii lui. El crede că toate comunicările lor corespund realităţii. A crede înseamnă a considera că există o concordanţă între comunicare şi realitatea comunicată. Cele două corespund.

   Vine vremea, însă, când copilul descoperă că unele dintre comunicările pe care i le fac părinţii nu corespund realităţii, ele nu sunt adevărate, ci sunt mincinoase. Copilul face cunoştinţă cu adevărul şi cu minciuna.

   Dacă părinţii îi fac copilului repetate comunicări neconforme cu realitatea, copilul îşi pierde credinţa în părinţii lui. Îşi pierde încrederea.

   Să observăm faptul că o mare parte din gândirea copilului  este alcătuită din comunicările pe care i le-au făcut părinţii şi pe care el le-a acceptat prin credinţă, pentru simplul fapt că nu are posibilitatea să verifice singur dacă ceea ce i s-a spus este sau nu adevărat.

   Cu alte cuvinte, cunoştinţele pe care le-a acumulat el, le-a recepţionat prin credinţă că ceea ce i s-a spus este adevărat.

   Fenomenul acesta se repetă când copilul merge la şcoală. El nu are posibilitatea să verifice ce-i spun învăţătorii şi profesorii. El accepta prin credinţă ceea ce i se spune. Este adevărat că profesorii îl fac şi să observe, să pipăie, să studieze anumite lucruri şi să experimenteze anumite informaţii pe care i le dau ei. Suma cunoştinţelor acumulate de copil este ştiinţa acelui copil. Putem deci spune că o mare parte din ştiinţa pe care o are copilul, a primit-o prin credinţă în ceea ce i-au spus învăţătorii şi profesorii. Lucrul acesta ne dă dreptul să tragem concluzia că credinţa este un instrument de cunoaştere. Ceea ce au descoperit alţii şi ne-au comunicat nouă prin profesorii noştri, noi ne însuşim prin încredere în aceşti profesori. O adevărată criză de încredere apare atunci când elevul constată că profesorii lui nu-i spun adevărul şi, mai ales, când constată că profesorii îi spun cu bună ştiinţă lucruri neadevărate.

   Aceste fenomene fac parte din procesul prin care elevul ajunge să înţeleagă că există mai multe moduri de a înţelege lumea şi care îl determină să-şi aleagă propria lui concepţie despre lume şi viaţă.

   Dar în tot acest timp, el ascultă diferite persoane, citeşte o mare varietate de cărţi şi tot timpul trebuie să aleagă pe cine să creadă. Tânărul selectează elementele care să intre în concepţia lui despre lume şi viaţă prin credinţă. Şi fenomenul acesta ne dă şi mai mare dreptate să spunem că credinţa este un instrument de cunoaştere.

   Raţiunea receptează informaţiile şi le procesează. Ea judecă dacă aceste informaţii sunt demne de încredere, şi doar atunci le include în concepţia lui despre lume şi viaţă. Raţiunea şi credinţa lucrează împreună. 

   Toate acestea ne arată că între raţiune şi credinţă nu există nici un conflict. Ambele sunt instrumente de lucru ale minţii umane. Nimeni nu poate spune că concepţia lui despre lume şi viaţă se bazează numai pe raţiune, tot aşa cum nimeni nu poate spune că toată concepţia lui se bazează numai pe credinţă. Raţiunea noastră operează prin credinţă în sursele ei de informaţii şi credinţele noastre se formează prin procese raţionale, deoarece tot timpul trebuie să decidem ce este mai raţional să credem sau să nu credem.

   De aceea există atâtea cărţi care caută să ne aducă dovezi că o anumită credinţă este adevărată şi de aceea se străduiesc atât de puternic ateii să ne convingă că necredinţa lor este întemeiată. Căci ateismul este şi el o credinţă şi, ca să accentuăm şi mai tare acest fapt, putem spune că şi el este o religie.

   Să aruncăm acum o privire fugară asupra câtorva momente din istoria ştiinţei. Pe la 1700, Isaac Newton a formulat cele patru legi ale mişcării şi legea gravitaţiei. Alţii au preluat cu entuziasm aceste legi, au mai adăugat la ele alte câteva legi si au decretat că ele explică tot ce este şi se petrece pe pământ şi în cosmos. Este adevărat că cercetările bazate pe aceste legi au produs o enormă dezvoltare a cunoştinţelor umane, cu un cuvânt,  a ştiinţei. La un moment dat, încrederea în capacitatea  în raţiunea umană de a explica tot ce există era atât de mare încât, în pragul anului 1900, Lordul Kevin, un fizician englez de prin rang, a afirmat că ştiinţa a explicat tot ce trebuia şi tot ce putea să fie explicat, cu excepţia, a spus el, a unor lucruri ”pe care încă nu le înţelegem” despre electromagnetism şi despre radiaţie.

   Apoi au venit pe scenă Einstein, Planck, Heisenberg şi fizica cuantică. S-a constatat că universul nu este veşnic, ci are un început. S-a constatat că la nivelul cuantic (microcosmos) există indeterminare şi incertitudine. O serie întreagă de alte fenomene sociale au făcut să se piardă încrederea în progres. S-a constatat că ştiinţa umană nu numai că progresează uluitor de rapid, dar că noile descoperiri le neagă pe cele dinaintea lor.

   Pe la 1875, genialul Eminescu a constatat că „ce un secol ne zice, ceilalţi o dezic”, dar un secol mai târziu s-a constatat că „ce un deceniu ne zice, celelalte o dezic.”

   Şi astfel, pe la 1980 a avut loc prăbuşirea modernităţii. Ceea ce s-a întâmplat a fost că oamenii şi-au pierdut credinţa în raţiunea umană şi în ştiinţă că ele ar putea explica totul. S-a ajuns, de fapt, să se nege că ar exista adevăr absolut. S-a ajuns să se afirme că fiecare individ îşi are adevărul lui şi s-a căzut astfel în prăpastia relativizării.

   Exact în acelaşi timp, am fost invadaţi de religii orientale şi de mişcarea „new age”, cu credinţa ei în astrologie, în vrăji, în forţe dincolo de realitatea materială, şi în apariţia supraomului care poate folosi şi chiar domina acele forţe astrale.

   Cu aceasta s-a dovedit că este adevărat ceea ce a spus Dostoievschi, că atunci când omul nu mai crede în Dumnezeu crede în orice.

   Poate cea mai grăitoare dovadă a acestui fenomen am căpătat-o când am văzut un documentar recent care arăta că în Marsillia sunt mai multe birouri de vrăjitoare decât cabinete medicale. Aceasta în ţara care se mândreşte cu totala ei secularizare!

   Le-am arătat pe toate acestea pentru a vedea modul în care în tot acest timp s-a împletit, armonios sau mai puţin armonios, raţiunea cu credinţa. 

   În vremea noastră, există două mari teme de discuţie, în jurul cărora se poartă şi încă se vor mai purta adevărate războaie culturale: problema originii universului şi problema evoluţiei. Adepţii naturalismului, sau a secularismului ateu, continuă să prezinte această problemă ca o luptă dintre ştiinţă şi religie, sau, prin termeni mai generali, dintre raţiune şi credinţă. Voi arăta în continuare că întrebarea nu este dacă eşti ateu sau religios, ci este una mult mai simplă, şi anume, care poziţie este mai raţională, şi astfel, care este mai credibilă.

   Să începem cu problema începutului universului. Până pe la 1930, poziţia naturalismului secular – în lumea comunistă se numea „materialismul ştiinţific” – era că materia este veşnică, şi că universul există din totdeauna. Aşa cum am indicat deja, teoria relativităţii a lui Einstein, descoperirea expansiunii universului şi fizica cuantică au răsturnat complet această poziţie şi astăzi majoritatea oamenilor de ştiinţă afirmă categoric că universul a avut un început în aşa zisul „Big Bang”, care, insistă naturaliştii, s-a întâmplat de la sine, fără vreo intervenţie din afară.

   De cealaltă parte sunt cei care văd în această descoperire a ştiinţei că universul are un început care poate fi localizat în timp şi spaţiu o extraordinară confirmare a concepţiei creaţiei. Creaţionismul a primit dintr-o dată un nesperat sprijin de acolo de unde nu se aştepta. Pentru a clarifica lucrurile, este necesar să arătăm că în tabăra creaţionistă există două grupări distincte. Una este cea cunoscută în America sub numele de ”creaţionismul ştiinţific”. Aceasta porneşte de la primul capitol din cartea ”Geneza” din Biblie şi caută să dovedească ştiinţific că lumea a fost creată în şapte zile, exact aşa cum scrie în Geneza şi că pământul nu este mai vechi de cca 30 de mii de ani.

   A doua este o mişcare apărută doar în 1993, lansată de un grup de mari oameni de ştiinţă americani, numită ”Intelligent Design”, adică ”Plan inteligent”. Ceea ce spun  aceşti oameni de ştiinţă, dintr-o mare varietate de domenii de cercetare, este că oricine studiază universul, pământul şi viaţa, constată în toate acestea o enormă investiţie de inteligenţă şi de informaţie. Observatorul atent constată de asemenea că toate lucrurile din cosmos sunt organizate după un plan şi cu un scop, care pare a fi posibilitatea apariţiei şi a existenţei omului, adică ceea ce se numeşte acum „principiul antropic”: tot universul este acordat într-un mod extrem de fin pentru ca planeta pământ să fie ceea ce este, iar pământul – la rândul lui – este extrem de fin acordat ca să poată susţine viaţa şi în special omul. Pornind de la aceste observații, adepţii concepţiei Intelligent Design susţin că, văzând toate acestea, logica te obligă să presupui că la originea cosmosului, a pământului, a vieţii şi a omului stă un Creator inteligent, care are un plan şi care urmăreşte un anumit scop.

   Este important să ştim că adepţii Intelligent Design nu merg nici un pas mai departe, adică ei nu încearcă să ne spună ce fel de Creator este acesta. Ei afirmă că lucrul acesta este de domeniul religiei. Cei mai mulţi dintre ei sunt oameni cu diferite religii, dar ei insistă că în calitate de oameni de ştiinţă ei trebuie să se limiteze la observaţia logică şi ştiinţifică a necesităţii unui Creator inteligent, cu plan şi cu scop, care a creat acest univers caracterizat de o înaltă complexitate şi planificare, și ale cărui legi pot fi descrise matematic .

   În discuţia care urmează, când folosesc termenii creaţie şi creaţionism mă refer la Intelligent Design.

   Încep prin a vă reaminti că în 2006 a făcut mare senzaţie cartea lui Richard Dawknis, The God Delusion, tradusă imediat şi în limba română sub titlul Himera credinţei în Dumnezeu şi publicată cu mare tam-tam de editura Curtea veche. Doi alţi atei celebri l-au urmat cu cărţi vitriolice împotriva creştinismului.  Marele savant şi excelent scriitor David Berlinski le dă tuturor trei o replică strălucită în cartea lui publicată în acest an (2008) întitulată The Devil’s Delusion, cu subtitlul Atheism and Its Scientific Pretentions. Cu toate că Berlinski se declară a fi un ”evreu secular”, el ne spune de la început că această carte ”este într-un anumit sens o apărare a gândului şi a sentimentului religios.” Cartea este profund ştiinţifică şi filosofică, dar e scrisă cu un umor fin şi irezistibil.

   În capitolul în care descrie teoriile ştiinţifice cele mai profunde despre „Big Bang”, marea explozie care se crede acum că a produs cosmosul nostru, Berlinski rezumă teoria formulată de Steven Hawkins în felul următor: 

   „Argumentul pe care ni l-a oferit Steven Hawking poate fi pus sub forma de întrebări şi răspunsuri, ca un catechism catolic: 

   Întrebare: Din ce a evoluat universul nostru?

   Răspuns: Universul nostru a evoluat dintr-un mini-univers mult mai mic, mult mai gol. Ţi-l poţi imagina ca pe un ou.

   Î. Cum arăta universul acela mai mic şi mai gol?

   R. El era o sferă în patru dimensiuni, cu aproape nimic în ea. Te poţi gândi la ea ca la ceva ciudat.

   Î. Cum poate să aibă o sferă patru dimensiuni?

   R. O sferă poate avea patru dimensiuni dacă are o dimensiune în plus faţă de o sferă în trei dimensiuni. E evident.

   Î. Universul acela mai mic şi mai gol are un nume?

   R. Universul acela mai mic şi mai gol se numeşte universul de Sitter. Te poţi gândi la acesta ca fiind timpul ca cineva să fie atent la ce spune de Sitter.

   Î. Mai este ceva ce ar trebui să ştiu despre universul mai mic şi mai gol?

   R. Da. El reprezintă o soluţie la ecuaţiile de câmp ale lui Einstein. Trebuie să te gândeşti la aceasta ca la un lucru bun.

   Î. Unde era universul sau oul mai mic şi mai gol?

   R. Era într-un loc unde spaţiul aşa cum îl cunoaştem noi nu exista. Te poţi gândi la el ca la un sac.

   Î. Când a existat acest „ou”?

   R. El a existat într-un timp când timpul aşa cum îl cunoaştem noi nu exista. Te poţi gândi la aceasta ca la un mister.

   Î. De unde a venit oul?

   R. Oul n-a venit de fapt de nicăieri. Te poţi gândi la aceasta ca la ceva uimitor.

   Î. Dacă oul n-a venit de nicăieri, cum a ajuns el acolo?

   R. Oul a ajuns să fie acolo fiindcă funcţia de undă a universului spune că el este posibil. Te poţi gândi la aceasta ca la un fapt stabilit.

   Î. Cum a evoluat universul dintr-un  ou?

   R. A evoluat umflându-se pe sine din sacul său devenind universul în care ne găsim noi astăzi. Te poţi gândi la aceasta ca la un lucru greu de explicat precis. 

   Acest catechism –precizează Berlinski – nu este o parodie a cosmologiei cuantice ci este cosmologia cuantică. ”                               

                                        (Pag. 104-106, Traducerea noastră, Iosif Ţon). 

   În introducere la acest succint „catechism” al cosmogoniei seculare de astăzi, Berlinski face remarca pertinentă că „credinţele nu reflectă decât foarte rar – şi poate niciodată – o agendă determinată în întregime de fapte.  La fel ca şi doctrinele religioase, doctrinele cosmologiei cuantice sunt ceea ce apar a fi: tendenţioase, parţiale, inconclusive, în mare măsură puse în serviciul unei convingeri pasionate, dar neexaminate”. 

   Alături de acestea trebuie să punem acum ceea ce spun adepţii mişcării Intellingent Design, care pleacă de la premiza evidentă că nici un efect nu poate fi niciodată cantitativ mai mare şi calitativ superior cauzei care l-a produs, şi care formulează concluzia raţională că un univers inteligent presupune un Creator inteligent. Fără să mai elaborăm asupra acestei poziţii, putem pune acum întrebarea:

   „Care poziţie este mai raţională şi, deci, mai credibilă?” Dar ceea ce vreau să subliniez foarte puternic este că în cazul acesta, al modului în care ni se explică originea universului, nu ni se cere să alegem între raţiune şi credinţă, ci între două poziţii care ambele pretind a fi ştiinţifice. Decizia noastră trebuie să izvorască din răspunsul la întrebarea: Care este mai raţională şi mai logică, deci mai credibilă!

   Cealaltă temă majoră a zilelor noastre este teoria evoluţiei, aşa cum o prezintă oamenii de ştiinţă naturalişti atei. Nu intru în discuţia evoluţiei în sine, discuţie care de cele mai multe ori produce mai multe scântei decât lumină. Vreau să subliniez doar principiul fundamental care stă la baza evoluţiei, aşa cum l-a formulat biologul francez Jacques Monod, un câştigător al premiului Nobel: ”Întâmplarea singură este la izvorul fiecărei inovaţii, a întregii creaţii în biosferă. Pură întâmplare, absolut liberă dar oarbă, este la însăşi rădăcina uluitorului edificiu al evoluţiei” (în Chance and Necessity: An Essay on the Natural Philosophy of Modern Biology. New York, A. A. Knoff, 1971, p.112-113)

   Înainte de a comenta această bază filosofică a teoriei evoluţiei, introduc aici o altă informaţie demnă de ştiut de noi toţi. Doi apologeţi creştini americani, Norman Geisler şi Frank Turek, au publicat în 2002 o carte întitulată I Don’t  Have Enough Faith to Be an Atheist, care a fost publicată în româneşte în 2007 la Editura Cartea Creştină din Oradea cu titlul: Nu am destula credință ca să fiu ateu.

Teza de bază a cărţii este aceasta:

”În ciuda caracterului său aparent convingător, pretenţia că religia e o simplă chestiune de credinţă nu reprezintă nimic mai mult decât un mit modern – cu alte cuvinte nu este adevărată. Deşi religia necesită desigur credinţă, religia nu se limitează doar la credinţă. Faptele sunt şi ele esenţiale pentru toate religiile, deoarece toate concepţiile religioase despre lume şi viaţă – inclusiv ateismul – emit pretenţii de adevăr, şi multe dintre aceste pretenţii de adevăr pot fi evaluate prin investigaţie ştiinţifică şi istorică…

Desigur, nu toate enunţurile religioase sunt deschise investigaţiei ştiinţifice sau istorice. Unele dintre ele sunt dogme neverificabile. Cu toate acestea, validitatea multor credinţe religioase poate fi testată. Unele credinţe sunt rezonabile – ele pot fi dovedite cu un grad înalt de certitudine – în timp ce altele sunt vădit nerezonabile.” (pag. 24)

Trecând la analiza ateismului, autorii scriu:

”Carl Sagan, deşi afirmă să este ateu, şi-a declarat totuşi credinţa în materialismul ateist atunci când a pretins: ”Cosmosul este tot ce a fost, este şi va fi vreodată.” Cum ştia el cu siguranţă lucrul acesta? Nu ştia. Cum ar fi putut şti? El era o fiinţă umană limitată, cu o cunoaştere limitată. Sagan opera în sfera probabilităţii, la fel ca şi creştinii care afirmă că Dumnezeu există. Dar întrebarea care se pune este: cine are mai multe dovezi pentru concluzia lui? Care concluzie este mai rezonabilă? Aşa cum vom vedea atunci când ne vom uita la dovezi, ateul are nevoie de mai multă credinţă decât creştinul.” (p.26).

Venind la problema apariţiei vieţii, autorii scriu:

”Cea mai simplă formă de viaţă conţine o informaţie echivalentă cu 1.000 de enciclopedii. Creştinii cred că doar o fiinţă inteligentă poate crea o formă de viaţă care să conţină echivalentul a 1.000 de enciclopedii. Ateii cred că o asemenea formă de viaţă poate fi creată de forţe naturale lipsite de inteligenţă. Creştinii au dovezi pentru a-şi susţine concluzia. Întrucât ateii nu au astfel de dovezi, convingerea lor necesită mai multă credinţă.” (p.27)

   Revenind acum la problema evoluţiei, naturaliştii atei ne cer să credem că întâmplarea oarbă a creat totul: prima celulă vie, conţinând informaţie cât în 1.000 de enciclopedii, s-a format din întâmplare; apoi intră în joc modificări întâmplătoare pe care ”natura” le selectează şi le păstrează doar pe cele benefice; prin mecanismul acesta au apărut vieţuitoarele cele mai complexe, apoi omul cu gândire abstractă, cu personalitate, cu simţ moral şi artistic, a apărut limbajul şi mii de limbi diferite. Şi toate acestea, cum a decretat Monod, numai şi numai dintr-o întâmplare oarbă, fără scop şi fără direcţie. Folosind titlul cărţii lui Geisler şi Turek, nu am destula credinţă ca să fiu un ateu evoluţionist!

   În 2007, prin Rezoluţia 1580, Consiliul Europei a semnalat statelor UE că a început să se răspândească în Europa creaţionismul  şi le-a recomandat  ca teoria evoluţionistă să nu fie abandonată „atâta timp cât, ca orice altă teorie, va rezista în faţa examinării ştiinţifice exhaustive.”

   Problema este că teoria evoluţiei nu poate fi examinată ştiinţific. Nimeni nu poate repeta în laborator transformarea unei maimuţe în om. La fel cum nimeni nu poate repeta explozia big bang. Exact cum nimeni nu poate repeta crearea lumii prin actul Creatorului care a zis ”Să fie” şi a fost. Şi nimeni nu poate repeta crearea omului din ţărâna pământului.

   Nici unele nici altele n-ar trebui să fie prezentate elevilor ca ”fapte”, ci ca ”teorii”, sau puncte de vedere. Elevilor ar trebui să li se prezinte argumentele aduse de fiecare dintre cele două tabere şi să li se dea libertatea să aleagă ei pe care să o creadă.

   Ceea ce este mai tulburător este că în Rezoluţia mai sus amintită se caută ca Europa să fie speriată de faptul că unii dintre propunătorii creaţionismului ar avea ”legături cu grupuri care propagă rasismul.” Este foarte bine cunoscut faptul că teoria evoluţiei, cu rase umane mai puţin dezvoltate şi mai plenar dezvoltate, a fost cauza directă a apariţiei rasismului nazist şi a altor aspecte ale rasismului contemporan. Lucrul acesta este atât de bine documentat încât nu este nevoie să mai insistăm asupra lui. A arunca blama pentru rasism asupra creaţionismului modern, prin simpla presupunere că ar avea legături cu grupuri rasiste, este o tactică lipsită totalmente de onestitate. 

   Mi se va riposta, de către unii, că problema lor nu este credinţa ca instrument de recepţionare de informaţii, de cercetare şi de formare de convingeri, ci credinţa religioasă, şi în special religia creştină, deoarece aceasta emite pretenţia că deţine adevărul absolut. Ce putem spune despre aceasta?

   Nu avem aici spaţiul pentru a face apologia religiei creştine, adică să arătăm toate dovezile care vin să confirme că credinţele ei se bazează pe fapte istorice şi pe idei rezonabile.

   Vom alege calea mai dificilă, pe care a utilizat-o Tertullian, un avocat care s-a încreştinat în jurul anului 200 după Cristos. El este cunoscut, printre altele, pentru cartea lui Apologeticum, în care a făcut o apărare logică a creştinismului. Tertullian a fost împotriva amestecării creştinismului cu filosofia greacă, atitudine exprimată succint în afirmaţia lui celebră: ”Ce are de a face Atena cu Ierusalimul?” Dar, dacă el a fost împotriva sincretismului, el n-a fost împotriva logicii şi a raţionării logice. De fapt, Tertullian aduce în sprijinul creştinismului unul dintre cele mai subtile şi mai profunde argumente formulate vreodată. El constată că esenţa creştinismului este credinţa în Isus Cristos, un om care a afirmat că este Fiul lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu care se naşte ca om? Aceasta este o primă idee inacceptabilă pentru raţiunea umană. Dar Isus Cristos a afirmat că El trebuie să moară pentru păcatele omenirii şi că a treia zi va învia. Într-adevăr, El a fost răstignit de romani şi a treia zi a înviat şi s-a arătat unui mare număr de ucenici ai Săi. Învierea Lui i-a determinat pe ucenicii Săi să creadă că El este ceea ce a afirmat că este şi să meargă în toată lumea să propovăduiască noua credinţă. Elementele esenţiale ale credinţei creştine, naşterea Fiului lui Dumnezeu, moartea şi învierea lui, sunt incredibile. Dar aici intervine argumentul logic al lui Tertullian: Un om nu putea să conceapă aceste fapte; numai Dumnezeu însuşi putea să le conceapă. Învierea lui Isus doar a confirmat că lucrarea era a lui Dumnezeu. Tertullian a pus toate acestea sub forma unui argument filosofic profund, în felul următor: 

„Fiul lui Dumnezeu este născut; nu ne ruşinează, fiindcă este ruşinos. Şi Fiul lui Dumnezeu este mort; este totalmente de crezut, fiindcă este o nebunie (ineptum). Şi după ce a fost înmormântat, El a înviat din nou; este sigur, fiindcă este imposibil.”

   Un gânditor de mai târziu a reformulat acest argument şi i-a atribuit lui Tertullian formula credo quia absurdum (eu cred fiindcă este absurd). El n-a făcut niciodată această afirmaţie, dar a făcut raţionamentul că aparenta absurditate a creştinismului dovedeşte că el n-a fost inventat de om.

   Este cunoscut însă faptul că oricâte argumente le-ai aduce unor oameni, ei tot nu vor crede. De ce-i aşa? Misterul acesta l-a dezlegat matematicianul şi filosoful creştin francez Blaise Pascal (1623-1662), care a sesizat rolul voinţei în fenomenul credinţei. Cu toate că voinţa nu poate crea credinţă, spune Pascal, ”voința este unul dintre factorii principali în credinţă”, deoarece ea poate influenţa mintea să privească lucrurile după plăcerea sau după neplăcerea persoanei. Pascal a constatat că unii oameni urăsc adevărul despre ei înşişi şi de aceea urăsc religia care le arată cine sunt ei înşişi. De aceea, foarte mulţi oameni se tem că religia creştină este adevărată!

   Cu patruzeci de ani în urmă, când eram profesor de limba română la Liceul energetic din Cluj, am avut o discuţie pe teme de credinţă cu colegul meu profesorul de fizică. După ce i-am adus mai multe argumente pentru credinţa creştină, el mi-a spus: ”Oricâte argumente mi-ai aduce, eu nu pot să cred.” Imediat i-am replicat: ”Nu-i adevărat că tu nu poţi să crezi. Tu nu vrei să crezi.” A făcut ochi mari de uimire şi atunci am continuat: ”Tu eşti secretar de partid şi vrei să urci. Şi ştii că dacă ai crede, n-ai mai putea urca pe scară. De asemenea, tu ai o amantă, şi tu ştii că dacă ai crede n-ai mai putea continua această relaţie. Credinţa creştină te-ar obliga la schimbări radicale care nu-ţi convin. De aceea, tu nu vrei să crezi”

   A doua zi, s-a apropiat de mine în cancelarie şi mi-a şoptit: ”Tu ai dreptate: eu nu vreau să cred.”

   Marele ateu Friedrich Nietzsche confirmă ce spun eu aici. El a scris: ”Dacă cineva ni L-ar dovedi pe acest Dumnezeu al creştinilor, ar trebui să fim încă şi mai puţin dispuşi să credem în El” şi ”preferinţele noastre sunt cele care decid împotriva creştinismului, nu argumentele.” (Citat în Geisler, Op.cit. p.30) este evident că necredinţa lui Nietzsche se baza pe voinţa lui, nu pe intelectul lui.

   Acesta este cazul şi cu cei ce cred în evoluţie. Fostul profesor de paleontologie de la Harvard, Stephen Jay Gould, a ajuns să constate că nimic nu dovedeşte că ar fi existat o evoluţie graduală a fiinţelor vii şi de aceea a emis teoria evoluţiei prin salturi. De asemenea, el a intuit că există anumite argumente logice pentru credinţă, dar a insistat că trebuie să facem o distincţie netă între ştiinţă şi religie. Acestea, spune el, sunt domenii total diferite, care nu se ating, nu se întretaie, nu se suprapun.

   Poziţia aceasta se rezumă la credinţa lor că ar fi neştiinţific să crezi în Dumnezeu, că Dumnezeu nu are loc în domeniul ştiinţei şi de aceea trebuie transferat în domeniul religiei. De ce-i aşa?  Ce logică i-a dus la atitudinea aceasta?

   Răspunsul îl căpătăm dacă analizăm definiţia ştiinţei. Definiţia normală şi firească a ştiinţei ar trebui să fie că ea este suma tuturor adevărurilor descoperite de oameni din toate domeniile: material, spiritual, psihic, estetic, social, moral, etc. Ori, la un moment dat, definiţia ştiinţei s-a restrâns la domeniul ştiinţelor naturii şi s-a exclus din domeniul ştiinţei tot restul. S-a spus că ştiinţa studiază numai ceea ce poate fi văzut, măsurat, cântărit, etc. Numai lumea materială este domeniul ştiinţei. În momentul în care presupui – chiar dacă ai anumite indicii despre aceasta – că ar mai fi o lume dincolo de cea materială, nu mai eşti ştiinţific, fiindcă ai ieşit din domeniul ştiinţei. Ceea ce s-a întâmplat a fost că ateismul s-a furişat pe nesimţite în definiţia ştiinţei.

   O analiză istorică a procesului prin care s-a introdus ateismul în definiţia ştiinţei, încă din epoca luminilor, ar fi extrem de instructivă.

   Este timpul să ne revoltăm împotriva acestor două lucruri: introducerea ateismului în definiţia ştiinţei şi limitarea accesului ştiinţei numai la domeniul material. Ar fi o enorm de benefică eliberare dacă i s-ar da ştiinţei libertatea să intre şi în metafizic şi în orice alt domeniu care ar putea să existe. Am putea face o asemenea eliberare dacă nu ne-am mai teme de religie. Teama aceasta este cel mai bine ilustrată de modul în care reacţionează evoluţioniştii când le spulberi argumentele. Ei declară – realmente – că rămân totuşi evoluţionişti, fiindcă alternativa ar fi să crezi într-un Creator şi lucrul acesta este inacceptabil! Sau, aceasta ar fi neştiinţific. Teama acestor oameni este teama de Dumnezeu. Ei ştiu că credinţa în Dumnezeu, în special în Dumnezeul creştinismului, le-ar impune schimbări în modul lor de viaţă, şi aceasta îi face să spună că credinţa în Dumnezeu este inacceptabilă! Este o problemă de voinţă, care nu vrea să vină la credinţă.

   Un ultim punct.

   Isus Cristos a spus unor oameni care căutau adevărul: ”Dacă vrea cineva să cunoască dacă ceea ce vă spun Eu vine de la Dumnezeu, trebuie să facă în propria lor viaţă voia lui Dumnezeu aşa cum o definesc Eu în învăţătura mea. Aplicând în practică această învăţătură vor ajunge să cunoască că ea vine de la Dumnezeu.” Am parafrazat prin aceste cuvinte ceea ce spune Isus mai condensat în Evanghelia după Ioan 7:17.

   Afirmaţia aceasta a lui Isus este pur ştiinţifică: Cunoşti că o afirmaţie este adevăr dacă o testezi în practică!

   Care este procesul de cunoaştere care se întâmplă atunci? Acceptarea învăţăturii lui Isus produce în tine o întâlnire cu Dumnezeul cel viu, o întâlnire care îţi schimbă radical viaţa. Este o schimbare atât de profundă încât Isus a numit-o ”naştere din nou”. Atunci cunoşti că totul este adevărat!

   Această cunoaştere este inaccesibilă celui care nu a testat-o. El o poate ironiza, o poate batjocori, o poate declara absurdă, dar el rămâne unul care este în afară şi caută să evalueze ceva la care nu are acces. Şi nu are acces fiindcă îi este frică de schimbarea pe care ar aduce-o Dumnezeu în viaţa lui.   Prin urmare credinţa creştină nu este iraţională. Ea este extrem de logică. Dar nu o poţi verifica decât dacă te supui termenilor ei. Altfel, rămâi în afară şi rămâi extrem de sărac. Apostolul Pavel a definit culmea cea mai înaltă a religiei creştine în aceste cuvinte: „ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3:19). Aceasta este cea mai mare bogăţie pe care o poate căpăta fiinţa umană pe această planetă.

horizontal rule

Pilde şi Minuni (partea IV) de Dr. Benjamin Cocar

IX. DEFINIŢIA UNUI MIRACOL

Biblia nu oferă definiţia miracolelor. Aceasta doar le înregistrează şi le transmite.

Augustin – Tot ceea ce apare şi este dificil sau neobişnuit de presus de speranţă şi puterea acelora care se minunează.

Thomas Aquinas – Dumnezeu face ceva într-o ocazie împotriva modelului obişnuit de natură. Toate lucrările exprimă puterea lui Dumnezeu, însă cuvântul miracol sugerează totodată minunăţia, adică având cauza sa ascunsă total de oricine. Cauza aceasta este Dumnezeu. Astfel lucrările pe care le face Dumnezeu ce depăşesc orice cauză cunoscută nouă sunt miracolele.

A. H. Strong – Un eveniment palpabil pentru simţuri, produs dintr-un scop religios de factorul imediat al lui Dumnezeu; un eveniment care, deşi nu contravine nici unei legi a naturii, legile naturii, dacă sunt pe deplin cunoscute, nu ar putea fi competente spre explicare fără acest factor imediat al lui Dumnezeu.

Charles Hodge – Un miracol poate fi definit a fi un eveniment, în lumea externă, adus de eficienţa imediată, sau simpla voinţă liberă a lui Dumnezeu.

Millard Erickson – Acele lucrări supranaturale speciale ale providenţei lui Dumnezeu care nu sunt explicabile pe baza modelelor obişnuite ale naturii.

Norman Geisler – Un miracol este o intervenţie divină sau o întrerupere a cursului regulat al lumii care produce un eveniment cu scop însă neobişnuit care de altfel nu ar fi putut (sau nu putea) să se fi întâmplat. Lumea naturală este cea care e obişnuită, care observă, a evenimentelor predictibile. De aici, un miracol prin definiţie nu poate fi prezis prin mijloace naturale.

Un miracol este o intruziune directă şi imediată a puterii lui Dumnezeu în dimensiunea de timp, spaţiu, masă.

Două idei diferite au apărut din aceste definiţii:

1. Un miracol este o spărtură sau încălcare a legilor naturii.

2. Miracolele nu violează legile naturii, ci funcţionează în cadrul acestora.

Legile naturii nu sunt un set uniform, imuabil de legi care nu pot fi rupte.

Uniformitarianismul afirmă că toate fenomenele geologice pot fi explicate ca rezultat al forţelor existente care au operat uniform de la originea pământului până în timpul prezent. Această teorie este incorectă deoarece Dumnezeu nu a ordonat dinainte forţelor existente în aşa fel încât El să devină supus lor. Dumnezeu este omnipotent, El poate face orice care este în conformitate cu caracterul şi scopul Său.

Miracolele ar trebui să fie considerate o modificare a legilor naturii, mai degrabă decât o încălcare a lor.

Scripturile se referă la evenimentele miraculoase ca fiind realizate prin puterea imediată a lui Dumnezeu. În Vechiul Testament minunile erau făcute de mâna lui Dumnezeu.

În Noul Testament Isus Hristos a făcut minuni printr-o atingere, sau un cuvânt rostit, „Voiesc, fii curăţit” (Luca 5:13).

Apostolii nu au vindecat printr-o forţă impersonală, ci în Numele lui Isus.

Un miracol exprimă natura lui Dumnezeu, fiind nu doar exemplu al puterii Sale, ci şi manifestare a persoanei Sale.

Miracolele de judecată din Exod au spus lui Faraon despre cine era Yahweh, Dumnezeul evreilor.

X. DESEMNAREA BIBLICĂ A UNUI MIRACOL

Cuvântul „miracol” provine de la latinescul miraculum, care înseamnă o minune.

În Biblie există patru cuvinte, două cuvinte în ebraică şi două în greacă care desemnează în mod comun cuvântul miracol:

__À (‘ot); ____ (mopet); σημειov (semeeion); τερας (teras).

__À este înţeles să însemne:

a. semn; este folosit ca o insignă militară, în special ceva care denota un trib particular, Numeri 2:2.

b. un memorial, o amintire a ceva din trecut; Sărbătoarea Azimilor slujea ca un semn de amintire pentru Israel despre plecarea lor din Egipt, Ex 13:9. (Gen 9:12-13; 17)

c. un semn a ceva din viitor; Isaia a folosit copiii săi ca semne a viitorului lui Israel, Isaia 8:18 (vezi Isaia 7:14)

d. un miracol, un semn al puterii divine, Deuteronom 4:34

Cuvântul ‘ot apare de opt ori în Vechiul Testament, şi în majoritatea cazurilor se referă la semne miraculoase, Exod 7:3, Deuteronom 4:34; 6:22; 7:19; 26:8; Neemia 9:10; Is 20:3; 2 Regi 20:9; Judecători 6:17, etc.

____ (mopet) este un miracol sau minune. Acest substantiv masculin nu are nici o etimologie anumită. Nici un alt verb sau substantiv nu foloseşte aceleaşi litere rădăcină. Cu toate acestea, interpretarea lui mopet nu este de îndoit. Adesea este paralel cu ’ot, Exod 7:3; Deut 4:34, 6:22, 7:19, 13:1 şu, 26:8, 28:46, 29:2, 34:11; Neemia 9:10; Psalmul 135:9; Isaia 8:18, 20:3; Ieremia 32:20.

Judecăţile şi lucrările sunt paralele cu mopet în 1 Cronici 16:12; Psalmul 105:5.

Septuaginta (LXX) prezintă cuvântul mopet cu teratra, minuni, minunăţii.

Primele apariţii ale lui mopet în Vechiul Testament sunt în Exod 4:21; 7:3,9; 11:9-10. În aceste versete se referă la toiagul lui Moise schimbat într-un şarpe (7:9), precum şi cele zece plăgi asupra egiptenilor (TWOT; Gesenius’ Lexicon).

σημειov este semnul sau marca de distincţie prin care ceva este cunoscut, însemnat, un simbol, sau o indicare. Aceasta este totodată un semn care constă dintr-o minune sau miracol, un eveniment contrar cursului naturii. Acesta este folosit în Evanghelia lui Ioan de 17 ori: 2:11, 18, 23; 3:2; 4:48, 54; 6:2, 14, 26, 30; 7:31; 9:16; 10:47; 12:18, 37; 20:30.

τερας este un semn miraculos, o minunăţie, un semn, sau o minune. Teras apare de multe ori în Septuaginta şi de 16 ori în Noul Testament (de nouă ori în Fapte), exclusiv la plural şi doar în combinaţie cu semeion.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologie_sept09.htm

Coronavirus în lume Bilanțul global, pe punctul de a depăși pragul de 30 de milioane de cazuri / Scade media de vârstă a persoanelor infectate de Covid-19

de Redactia HotNews.roMiercuri, 16 septembrie 2020, 9:39 Actualitate | Coronavirus

Teste coronavirus India

Teste coronavirus IndiaFoto: Bharat Bhushan/Hindustan Times / Shutterstock Editorial / ProfimediaBilanțul global al cazurilor de îmbolnăviri este de 29.730.066, din care 939.192 sunt decese, iar 21.544.716 sunt pacienți vindecați, potrivit datelor publicate de platforma worldometers.info. India a depășit pragul de 5 milioane de cazuri, fiind pe locul doi în lume, după SUA cu 6,6 milioane.

Citește ultimele informații despre pandemie LIVETEXT pe HOTNEWS:

–––––––––23.50: Franța a raportat al treilea cel mai mare bilanț zilnic al noilor cazuri de Covid-19 de la începutul pandemiei

20:47Viktor Orban: Ungaria se așteaptă ca al doilea val al pandemiei să atingă vârful în decembrie-ianuarie

20.25:Media de vârstă a persoanelor infectate de Covid-19 scade: Tot mai multe persoane cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani se internează (OMS)

18.53Marea Sinagogă a Ierusalimului va fi închisă pentru prima dată în istorie de Anul Nou Evreiesc din cauza pandemiei de Covid 19 după ce autoritățile israeliene au anunțat reinstaurarea carantina la nivel național pentru a preveni răspândirea coronavirusului

17.09Un anticorp care ar putea neutraliza coronavirusul a fost descoperit de Universitatea din Pittsburgh

16.55: Anticorpul ”biotehnologic” reduce numărul internărilor la aproape jumătate la pacienții cu forme medii de Covid-19 – companie

16.09 Circa 3 milioane de angajaţi din domeniul sanitar s-au îmbolnăvit de COVID-19, ceea ce reprezintă 10% din cele aproape 30 de milioane de cazuri înregistrate la nivel mondial, potrivit unui studiu prezentat miercuri de Consiliul Internaţional al Infirmeriei (ICN), care cere guvernelor o mai mare siguranţă pentru acest sector

15.53 
Fotbalul va pierde cel mai probabil 14 miliarde de dolari în acest an din cauza pandemiei, în jur de o treime din valoarea estimată a sportului la nivel mondial, a anunțat miercuri Olli Rehn, șeful comisiei FIFA responsabile de gestionare a efectelor pandemiei

14.17 
La doar cincisprezece zile de la începutul anului şcolar, 81 de şcoli au fost închise în Franţa, în timp ce în circa zece universităţi, inclusiv facultăţi de medicină, au apărut cazuri de COVID-19
13.25 
Autoritățile indoneziene au raportat miercuri 3.963 de noi infecții zilnice cu coronavirusulnumărul total al persoanelor care au contractat SARS-CoV-2 de la izbucnirea pandemiei ajungând la 228.993 în țara din sud-estul Asiei

12.10 
Oficialii fondului suveran de investiții al Rusiei au anunțat că au ajuns la un acord de a livra 100 de milioane de doze ale vaccinului Sputnik V către compania farmaceutică indiană Dr. Reddy’s Laboratories imediat după ce vaccinul său va primi aprobarea autorităților de reglementare de la New Delhi

11.32 
Înainte de al doilea val de pandemie, Australia a înregistrat 11.000 de cazuri de COVID-19, însă un nou test de sânge relevă că numărul real ar putea fi aproape de 70.000, conform unui nou studiu făcut public miercuri
10.54Biserica protestantă oficială din Germania (EKD) se pregăteşte să ţină slujbele de Crăciun în pieţe şi pe stadioane de fotbal, pentru a se adapta la restricţiile impuse de epidemia de coronavirus, informează dpa citată de Agerpres. Se vor oficia liturghii şi în cinematografele în aer liber cu acces auto.

• India a depășit pragul de 5 milioane de cazuri, punând la grea încercare sistemul public de sănătate din zeci de orașe și sate sărace.

Ministerul Sănătății a anunțat 90.123 de noi cazuri, bilanțul total atingând astfel 5,020,359, ceea ce reprezintă 0.35% din totalul populației de 1,4 miliarde de locuitori.

Încă 1.290 de oameni au murit în ultimele 24 de ore, bilanțul total al victimelor ajungând la 82,066.

• Jumătate din elevii din întreaga lume nu pot merge la școală din cauza pandemiei, notează Guardian.

Este vorba de 872 de milioane de elevi din întreaga lume, din care mai bine de jumătate nu au nici posibilitatea de a studia de la distanță, potrivit datelor Unicef.

Coronavirus Romania

Primul copil român diagnosticat cu Sindromul Kawasaki, boala asimilată Covid-19 / Băiatul de 8 ani, internat la Terapie Intensivă

Situatia pandemiei de coronavirus in Romania - 17 septembrie 2020

INTERACTIV A fost atins un platou? Coronavirus în România: opt grafice esențiale

Samsung Galaxy Note 20 Ultra

REVIEW Samsung Galaxy Note 20 Ultra – Foarte bun, foarte scump

Galaxy Tab S7

Back to school pe timp de pandemie: scenariu hibrid și cursuri de la distanță

Traian Ogagau

Primarul din Sângeorz-Băi și-a filmat fiica dezbrăcată, în genunchi și cu mâinile ridicate, în timp ce el o certa / Ogâgău dă vina pe PSD că folosește filmarea în campania electorală

Subiectele zilei

Joi, 17 Septembrie 2020

Iohannis: Începutul anului școlar, un succes / Sub nicio formă nu ne putem permite ca sistemul medical să gestioneze o dublă epidemie – de gripă și de COVID-19Președintele Klaus Iohannis a avertizat miercuri că pandemia este încă departe de a se fi încheiat, spunând că sub nicio formă nu ne putem permite ca sistemul sanitar să gestioneze o
 citeste tot articolul
Noul sezon al pieței românești de artă, oficial, deschisDupă o tradițională și binemeritată vacanță de 2 luni, pe timpul verii, noul sezon al pieței românești de artă debutează la Artmark cu peste 1.000 de piese de colecție, cu prețuri medii de
 citeste tot articolul
Primul copil român diagnosticat cu Sindromul Kawasaki, boala asimilată Covid-19 / Băiatul de 8 ani, internat la Terapie IntensivăUn băiat în vârstă de opt ani din Buzău, infectat cu coronavirus, este internat în stare gravă în Secția de Terapie Intensivă a Spitalului Gomoiu din București. Este primul
 citeste tot articolul
Drumul Expres DX12 Craiova – Pitești: Ultimele două tronsoane, contractate cu UMB / Decizia CNAIR care grăbește implementarea proiectuluiContractele de proiectare și execuție pentru Lotul 3 (31,7 km) și Lotul 4 (31,88 km) ale Drumului Expres DX12 Craiova – Pitești au fost semnate miercuri cu constructorul român UMB. Atribuirea
 citeste tot articolul
Primăria Sectorului 5, condusă de Daniel Florea, a dat într-o zi, prin achiziție directă, 198 contracte, în valoare de 4,7 milioane lei, către două firme cu un acționar comunPrimăria Sectorului 5, condusă de primarul pesedist Daniel Florea, a atribuit pe 10 septembrie, prin achiziție directă, 198 contracte către două firme – Idea Papel Distribution și Litera Educațional
 citeste tot articolul
CNN: Țările care au încetat să mai existeÎn ciuda numelui său exotic, există un motiv foarte bun pentru care nu ați rezervat niciodată o vacanță la Quilombo din Palmeres. Același lucru este valabil și pentru Islands of Refreshment,
 citeste tot articolul
VIDEO viral : Ludovic Orban, către o persoană aflată în scaun cu rotile: ”Ce viteză prinde?”Premierul Ludovic Orban, aflat într-o vizită de lucru în județul Argeș, a intrat în vorbă cu un bărbat aflat într-un scaun cu rotile și l-a întrebat ”ce viteză
 citeste tot articolul
Haaretz: În ciuda acordurilor cu EAU și Bahrein, planul Israelului de anexare este înfăptuitÎn vreme ce premierul Benjamin Netanyahu semnează acorduri diplomatice care chipurile au scos din ecuația anexarea, realitatea din teren este inversă. De fapt, în Cisiordania are loc o
 citeste tot articolul
Austria: Camion frigorific care transporta migranți, descoperit de poliție / Migranții se îmbarcaseră în România, plătind până la 8.000 de euroȘoferul unui camion frigorific care transporta aproximativ 40 de imigranți ilegali, îngrămădiți în dubă unde nu aveau ventilație, a fost arestat în Austria, a declarat poliția
 citeste tot articolul
Coronavirus în lume : Bilanțul global, pe punctul de a depăși pragul de 30 de milioane de cazuri / Scade media de vârstă a persoanelor infectate de Covid-19Bilanțul global al cazurilor de îmbolnăviri este de 29.730.066, din care 939.192 sunt decese, iar 21.544.716 sunt pacienți vindecați, potrivit datelor publicate de platforma worldometers.info.
 citeste tot articolul
?WTA Roma: Simona Halep și-a aflat adversara din optimi – Are în palmares trei titluri WTASimona Halep va avea o misiune dificilă în optimile turneului de la Roma, fază a competiției unde va da peste Dayana Yastremska (Ucraina, 29 WTA), care a trecut de Amanda Anisimova (SUA, 27
 citeste tot articolul
Linia Gara de Nord – Aeroport – Primele trenuri ar putea circula la intervale de 50 de minute, spune șeful CFR CălătoriPrimele discuții arată că trenurile dintre Gara de Nord și Aeroport ar putea circula la intervale de 50 de minute, fiindcă vor fi puțini pasageri la început, spune Dan Costescu, președintele
 citeste tot articolul
Trump afirmă că un vaccin anti-Covid-19 ar putea fi gata într-o lunăPreședintele Statelor Unite, Donald Trump, a declarat, marți, că un vaccin împotriva Covid-19 ar putea fi disponibil în termen de o lună – o accelerare a propriilor predicții deja
 citeste tot articolul
Joseph Biden menține avansul în preferințele de vot față de Donald TrumpJoseph Biden, candidatul Partidului Democrat în scrutinul prezidențial din Statele Unite, are un avans de 9% în preferințele de vot în raport cu președintele Donald Trump, conform
 citeste tot articolul
NYT: Triunghiul iubirii care a dat naștere acordului de pace al lui Trump din Orientul MijlociuFaptul că, practic, normalizarea relațiilor Israel-Emirate și Israel-Bahrein a fost pusă în mișcare din cauza eșecului de până acum al diplomației israeliano-palestiniene promovate de
 citeste tot articolul
PSD a impus în ?Comisiile de buget finanțe creșterea pensiilor cu 40%, și nu cu 14% cât stabilise Guvernul / PNL a absentat de la ședințăLa propunerea PSD, parlamentarii din Comisiile de buget au abrogat, miercuri, articolul din rectificarea bugetară potrivit căruia punctul de pensie se majorează cu 14%. Astfel, rămâne în
 citeste tot articolul
Ce spune Rafila despre formele de salut cu pumnul sau cotulAlexandru Rafila, membru în Comitetul executiv al OMS, susține că forma de salut cu cotul nu este periculoasă decât prin faptul că persoanele se apropie prea mult pentru a face acest gest
 citeste tot articolul
VIDEO Maimuța hoață, amatoare de selfie-uriUn student malaezian căruia i-a fost furat telefonul mobil în timp ce dormea a identificat vinovatul: o maimuță care și-a făcut selfie-uri cu dispozitivul înainte de a-l abandona,
 citeste tot articolul
?Turul Franței: Miguel Angel Lopez (Astana), învingător în etapa a 17-a / Primoz Roglic, în continuare tricou galbenMiguel Angel Lopez (Astana) este marele câștigător al etapei a 17-a din Turul Franței, desfășurată pe distanța de 170 de kilometri, între Grenoble și Meribel. Rutierul Primoz Roglic
 citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-24287923-coronavir

Să ne rugăm pentru Vietnam

Misionari prin rugaciune / September 16, 2020 / Leave a Comment

În calitate de  misionari prin rugăciune, am ajuns în VIETNAM.

Stăm în rugăciune înaintea Tronului lui Dumnezeu pentru a mijlocii nu numai pentru frații noștri în credință, dar și pentru cei din conducerea țării.

Puterea diabolică a celui rău în Vietnam este la lucru cum noi nu ne putem imagina.

Vrem să vă descriem doar un mic exemplu pentru a vă motiva la rugăciune.

Unul dintre creștinii arestați pentru că a participat la o demonstrație în favoarea libertății religioase a povestit că, în închisoare, a fost interogat şi torturat.

„Mă interogau la orice oră, chiar şi în toiul nopții.

Polițiștii se îmbătau, mă trezeau, mă interogau şi mă băteau.

Când mă scoteau la interogatoriu, îmi puneau cătușe.

Acestea erau strânse că niște sârme.

Au folosit electroșocuri de fiecare dată când m-au interogat.

Le-au folosit pe picioarele mele, zicându-mi că am folosit picioarele astea că să merg la demonstrații”, a declarat una dintre victimele abuzurilor, sub protecția anonimatului. Această a rămas parțial surdă după ce a fost lovită în repetate rânduri cu pumnii peste urechi.

Pentru noi este îngrozitor doar să citim despre ei.

Cât de înfiorător trebuie să fie pentru creștinii de acolo.

Îngenunchind împreună la rugăciune putem atrage îndurarea lui Dumnezeu peste întreaga țară.

Vă mulțumim,

Misiunea Genesis

Subiecte

Articole recente

https://www.misiuneagenesis.org/2020/0

Vietnam

Internațional / 16 septembrie 2020 / Lasă un comentariu

În călătoria noastră misionară, următoarea oprire este VIETNAM.

Stăm în rugăciune în fața Tronului lui Dumnezeu pentru a mijloci nu numai pentru frații noștri în Hristos, ci și pentru cei care conduc țara Vietnamului.

Nici nu ne putem imagina cât de puternică este puterea diavolului în această țară.

Vrem să vă oferim doar un mic exemplu pentru a vă motiva să vă rugați.

Unul dintre creștinii arestați pentru că a participat la o demonstrație în favoarea libertății religioase a spus că a fost interogată și torturată în închisoare.

„Am fost interogat oricând, chiar și în toiul nopții.

Polițiștii s-au îmbătat, m-au trezit, m-au interogat și m-au bătut.

Când mă scoteau la întrebări, mă cătușau.

Foloseau șocuri electrice de fiecare dată când mă întrebau.

Le-au folosit pe picioarele mele, spunându-mi că am folosit aceste picioare pentru a merge la demonstrații ”, a spus una dintre victimele abuzului. A rămas parțial surdă după ce a fost lovită în mod repetat cu pumnii în urechi.

Este îngrozitor pentru noi doar să citim despre ele.

Cât de terifiant este pentru creștinii de acolo care locuiesc de fapt acolo.

Îngenunchind împreună în rugăciune, putem atrage mila lui Dumnezeu peste tot pământul.

Mulțumesc,

Misiunea Geneza

Legate de

Torturat pentru Hristos – octombrie 2015

8 octombrie 2015

Torturat pentru Hristos – martie 2016

24 martie 2016

Torturat pentru Hristos – noiembrie 2015

12 noiembrie 2015

https://www.misiuneagenesis.org/2020/09/vietnam/