Mana profetica – E pe cale sa se produca o schimbare…

 08.08.2016  |    Devoțional  |   3180  |     1 min

Mulți oameni călătoresc într-un tren al epuizării. Pe lângă faptul că te-ai golit pe tine însuți și ți-ai golit și resursele pentru alții, mai trebuie să faci față și propriilor tale necazuri. Deocamdată, singura ta rugăciune este să fii reîmprospătat și ca Domnul să te îmbrace cu putere. Ațintești privirea la Dumnezeu și vei vedea cum îți va fi reînnoită puterea pentru a putea face față mai departe oricărui lucru. Situația prin care treci acum este temporară și, curând, povestea ta se va schimba, iar tu Îl vei slăvi pe Dumnezeu cum nu ai mai făcut-o până acum.

Citeste mai departe

Mana profetica – Fiu sau membru?

 05.08.2016  |    Devoțional  |   1689  |     1 min

Cum vezi tu viața din biserica ta locală: în calitate de membru al bisericii sau în calitate de fiu? În planul inițial al lui Dumnezeu de răscumpărare prin Isus, El nu L-a trimis pe Isus pe pământ în calitate de membru, ci în calitate de Fiu al Său. Misiunea lui Isus pe pământ a fost de a da naștere la fii și fiice. Lucrul acesta ne oferă o înțelegere complet diferită cu privire la Biserică, și anume că ea este chemată înainte de toate să fie o FAMILIE, formată din tați spirituali, mame spirituale, frați și surori.

Citeste mai departe

Mana profetica – Esti biruitor…

 01.08.2016  |    Devoțional  |   2601  |     1 min

Acesta este un sezon al ispitelor pentru foarte mulți oameni. Și parcă nu există nicio cale de scăpare. Dumnezeu a măsurat nivelul credinței tale și l-a găsit potrivit pentru a te ajuta să faci față acestei perioade. Agață-te de promisiunile lui Dumnezeu, căci ele constituie arsenalul tău pentru victorie. Sunt foarte importante persoanele care sunt în jurul tău în această perioadă; desprinde-te de acei prieteni care rostesc cuvinte de descurajare și, în schimb, impregnează-ți mintea cu promisiunile lui Dumnezeu despre biruință.

Citeste mai departe

Mana profetica – Il uitam pe Dumnezeu?

 29.07.2016  |    Devoțional  |   2067  |     1 min

Ca și creștini experimentăm în mod personal măreția lui Dumnezeu, exact cum s-a întâmplat și cu poporul Israel. Și, totuși, ne abatem atât de ușor de la căile Lui. Uităm atât de repede minunile înfăptuite de Dumnezeu, când ne-a scos din țara Egiptului și ne-a purtat de grijă în experiența deșertului. Îmi spuneam adesea că israeliții au fost un popor nerecunoscător, dar, și noi suntem la fel ca ei prin neascultarea și necredința noastră.

Citeste mai departe

Mana profetica – Noul val…

 28.07.2016  |    Devoțional  |   2735  |     1 min

Am avut imaginea cuiva care era așezat pe o placă de surfing, la o oarecare depărtare „pe mare”. Stătea acolo de multă vreme în așteptarea următorului val. Așteptarea aceasta părea că nu se mai sfârșește. Începuse chiar să se îndoiască și să devină neliniștit. Credința începea să i se clatine. Avea nevoie să ajungă la mal. Am văzut apoi un val uriaș îndreptându-se spre el. Valul se numea „milă și har”. Venea înspre el cu o viteză constantă oferindu-i surferului timp să se pregătească pentru a-l prinde.

Citeste mai departe

Mana profetica – Responsabilitatea e a ta!

 05.07.2016  |    Devoțional  |   1688  |     1 min

Suveranitate înseamnă „deasupra sau superior altora; putere supremă, rang sau autoritate.” Atunci când oamenii fac referire la suveranitatea lui Dumnezeu, ei spun de fapt următorul lucru: „nu știi niciodată ce are de gând Dumnezeu să facă. La urma urmei, El este atotputernic și complet independent, așa că face ce vrea și când vrea.” De fapt, nouă ne-a fost transmisă toată responsabilitatea.

Citeste mai departe

Mana profetica – Nimic de pierdut…

 04.07.2016  |    Devoțional  |   1948  |     1 min

Isaia 3:10-11 – Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui. Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.

Ți-a fost frică vreodată să te dedici total lui Dumnezeu, gândindu-te că lucrul acesta te-ar priva de anumite plăceri ale vieții? Satan face tot ce-i stă în putință pentru a te convinge de faptul că el îți poate oferi viața pe care merită să o trăiești.

Citeste mai departe

Mana profetica – Dumnezeu e in barca vietii tale…

 01.07.2016  |    Devoțional  |   1806  |     1 min

Ieri dimineață, pe când serveam micul dejun, am fost plăcut surprins să văd cum soarele tocmai răsărea de după niște copaci foarte mari și începuse să-și arunce razele în camera în care mă aflam. Razele lui făceau ca acea dimineață să fie atât de caldă și îmbietoare, în comparație cu alte dimineți răcoroase! Îmi încălzeau trupul, dar și inima, în timp ce mă gândeam la dragostea Tatălui și pasiunea Lui față de copiii Lui.

Citeste mai departe

Mana profetica – Usi deschise…

 30.06.2016  |    Devoțional  |   1839  |     2 min

Trupul lui Hristos suferă de atât de multe afecțiuni în vremea aceasta. Voi menționa câteva: divorțul, frica, mânia, păcate sexuale, nevoi financiare, răzbunare, și lista ar putea continua. De ce se întâmplă lucrul acesta? Trebuie să luăm în considerare faptul că s-ar putea să fie anumite porți deschise în sufletele noastre. Ușile acestea deschise invită și servesc ca punct de atracție pentru aceste roade care încep să se manifeste în viețile noastre.

Citeste mai departe

Mana profetica – E timpul sa iei in serios Cuvantul…

 29.06.2016  |    Devoțional  |   2044  |     1 min

Psalmul 63:1, 6 – „Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!… când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.”

Dacă dorești să umbli în sănătate divină, trebuie să știi că vor fi vremuri când va trebui să fii categoric în ce privește Cuvântul lui Dumnezeu.

Citeste mai departe

Mana profetica – Slujeste…

 28.06.2016  |    Devoțional  |   1964  |     1 min

Dumnezeu te răsplătește pentru credincioșia de care dai dovadă în slujirea ta și nu pentru funcția pe care o deții în slujire. Tu poate aștepți să slujești unde socotești tu că este potrivit în biserica ta locală, Dumnezeu, însă, îți spune că ar trebui să slujești oriunde e nevoie de tine. Nu fii neînțelept să crezi că tu nu ai fi potrivit să fii ușier în biserică sau să supraveghezi mașinile, preferând mai degrabă să slujești într-o poziție mai atractivă. Dumnezeu Se uită la inima și credincioșia ta.

Citeste mai departe

Mai multe articole…

https://alfaomega.tv/devotional?start=759

Simion Ioanăș: A „pune șaua” pe cineva

Doina Bejenaru  20-04-2018 

Este o expresie care vine de la a pune șaua pe cal sau a înșeua, însă atunci când este folosită cu referire la relațiile dintre noi oamenii are o altă conotație, dicționarul explicativ ne redă înțelegerea expresiei ca: a supune, a stăpâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva.

Tragic este că, în societate oamenii folosesc principiul „înșeuării” semenilor, asta de când lumea sau mai bine zis de la căderea omului în păcat. Începând cu relațiile din familie, omul ar vrea ca să „pună șaua” pe semen cumva. Soțul pe soție, soția pe soț, părinții pe copii sau copiii între ei.

Cineva vrea să domine, pentru egoismul propriu și atunci supune, stăpânește, exploatează, constrânge, totul cu scopul de a-și atinge scopul satisfacerii egoismului personal. De aceea este principiul „tu ești bărbat în casă”, prin care bărbații se încurajează unii pe alții la abuz și supunere a femeii, asta deoarece vor să supună, să exploateze. Același lucru se întâmplă de multe ori și între părinți și copii, ori între frați. În nici un caz Dumnezeu nu a lăsat așa! În Hristos Isus, trăind după principiile biblice, la baza relațiilor stă dragostea.

Există o autoritate lăsată de Dumnezeu în cadrul familiei, însă aceasta se referă la responsabilități și atribuții, nicidecum la abuz sau manipulare. În cadrul relației soț și soție, Dumnezeu nu mai face diferență, noi suntem egali înaintea lui, femeia și bărbatul, pentru ambii a murit Hristos, doar responsabilitățile și atribuțiile sunt diferite:

„Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.” (Gal.3:28)

„Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; ca bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este Capul lui Hristos.” (1 Cor. 11:3)

Autoritatea care-o dă Dumnezeu bărbatului în cadrul familiei nu este sub formă de dominare, de exploatare, ci este de responsabilitate, bărbatul are atribuții pe care trebuie să le pună în practica vieții de fiecare zi, referitor la nevoile materiale ale familiei, la nevoile spirituale, decizii privitoare la bunul mers al familiei, educația copiilor etc.

Noi, ca soț și soție ne completăm unii pe alții și dacă fiecare ne punem în practică atribuțiile și responsabilitățile, familia funcționează bine și după cum a rânduit Creatorul nostru. De aceea Dumnezeu îi spune soției să fie supusă bărbatului, în sensul de-ai da respectul privitor la atribuțiile și responsabilitățile date lui de Dumnezeu. Tot la fel bărbatul trebuie să-și iubească soția și astfel să-i câștige respectul și plăcerea de-a sta sub autoritatea lui.

„Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta se iubește pe sine însuși.” (Efes.5:28)

„Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea,” (Efes.5:25)

„Și după cum Biserica este supusa lui Hristos, tot asa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile.” (Efes.5:24)

De secole, chiar în lumea creștină, oamenii au interpretat în mod greșit aceste versete, cu scopul de-a „pune șaua”, de-a domina, de a-și atinge egoismul și nevoile personale, de-a exploata. Totuși Dumnezeu rămâne același și la baza relației din familie trebuie să rămână Dragostea.

Privitor la educația copiilor sau la relațiile dintre copii, dintr-o familie, lucrurile nu stau mai bine. Cam acolo vor unii părinți să ajungă și privitor la educație. Mai degrabă vor să dreseze, să exploateze, să manipuleze, uitând ca copilul care Dumnezeu ni l-a dat are o personalitate.

Noi suntem datori, ca părinți, să-i educăm, să le arătam dragoste, să-i protejăm, să le cizelăm personalitatea etc, pentru ca atunci când vor trebui ei să-și asume responsabilități să fie echipați, să facă față. Dacă în vreun fel părintele își neglijează responsabilitatea de-a asigura confortul material sau spiritual, ori educația, consilierea, care trebuie s-o dea copilului se produce un dezechilibru.

Unii părinti cred că dacă-i asigură copilului cele necesare din punct de vedere material și-a încheiat responsabilitatea. Fals, mai târziu o să vadă că lapsusul creat în domeniul educației, al consilierii și spiritual al copilului, de fapt a distrus personalitatea și viața acelui copil.

Vreau să ne îndreptăm acum imaginea spre un alt segment important al societății: Biserica.

În Biserică sunt formați oameni pentru Împărăția lui Dumnezeu și Ea este formată din oameni bineînțeles. Oameni care sunt salvați de Domnul, prin credința în Evanghelie și pocăință și se integrează într-o Biserica locală, unde cresc spiritual și se pregătesc pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Însă și aici s-a ajuns la „înșeuare”, nu fiindcă Dumnezeu a vrut așa, ci fiindcă omul egoist a vrut așa. Autoritatea dată de chemarea și darul unora, a ajuns să devină abuz și încercarea de-a „pune șaua” pe semeni.

Astfel s-a ajuns la ierarhii și mireni în biserică, s-a ajuns la o clasă favorizată și una defavorizată, ba s-a ajuns la inchiziția care condamna la moarte și la masa de manevra care trebuia să plătească, ori cu bani, ori cu forța de muncă, ori cu viața. Asta deoarece dacă la astfel de oameni nu te supui abuzurilor lor, exploatării și constrângerilor lor, plătești scump.

Sigur că astăzi am ieșit din perioada evului mediu întunecat, însă din omul bisericii nu a ieșit dorința de-a „înșeua” pe alții, chiar dac-o face mai mascat și într-un fel mai ascuns.

Așa că și astăzi, probabil la fel de mult ca și atunci, oameni ai Bisericii doresc să domine, uitând că nu este alt Cap al Bisericii, decât Hristos Isus.

În lumea neoprotestantă am avut o structurare de tip congregațional, unde întreaga Biserică hotărăște și conduce în lumina Sfintei Scripturi, însă încet, încet, lucrurile s-au dus din nou spre un sistem ierarhic, în care o anumită clasă de prezbiteri dorește să preia puterea.

Unde deja s-a întâmplat asta, acolo „erarhia” a început să „pună șaua”, găsind o „căruță” de motive, ca să poată în liniște să-și ducă planurile la îndeplinire, fiind vorba de putere, de bani, de interese. Așa s-a ajuns în multe biserici că congregația nu mai are nici un cuvânt, ci o mână de oameni conduce cu mână forte, atunci când cineva are „curajul’ să spună ceva, atunci intră în forță „disciplina” bisericească, care merge până acolo încât dacă omul nu se lasă „înșeuat” este excomunicat, adică dat afară. Asta ca „ierarhia” să-și poată duce în „pace” scopul la bun sfârșit.

Biblia ne învață că suntem mădulare unii altora și autoritatea dată unor oameni chemați să slujească în Biserică este pentru slujire, nu pentru abuz și manipulare. Așa ar trebui să înțeleagă orice om din Biserica, că fiecare membru are o chemare și un dar dat de Duhul Sfânt, ca să slujească celorlalți, nu ca să constrângă și să exploateze. Astfel în Biserică se respectă autoritatea dată de darul dat de Duhul Sfânt, însă asta-i valabil între toate mădularele din Biserică. Astfel pastorul sau diaconul are autoritate privitor la darul primit, însă în același timp și ei se supun autorității unui frate sau unei surori, care are un dar diferit decât al lor. Și cu toți împreună ca congregație fiecare se supune Capului Bisericii și Cuvântului Scripturii.

„Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos.” (Efes.5:21)

„Ierarhia” însă de cele mai multe ori nu poate să vadă o asemenea viziune, motivația poate fi doar una singură: „să pună șaua” pe alții. Ei motivează cu:

„Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora.” (1Tim. 5:17)

Sigur că versetul este adevărat, însă asta nu exclude cinstea care trebuie s-o dea orice slujitor celui care-i slujește. Cinstea trebuie să fie reciprocă, la fel și supunerea, în Hristos. Trebuie astfel să fie un echilibru în Biserică, unde să troneze dragostea, cinstirea și supunerea unii față de alții și cu toți față de Hristos Domnul.

Când apare o erezie sau un dezechilibru, un păcat, bineînțeles că trebuie taxat, însă asta bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu și nu pe principiul „înșeuării”. Iar decizia finală trebuie dată de congregație și nu de o „elită”.

„Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Rom.12:10)

De aici ajungem la societatea de astăzi, unde primează dorința de exploatare în folosul materialismului, a îmbogățirii.

Aici poți să fi omul de afaceri sau simplul muncitor, însă principiul de-a „pune șaua” este tentant de ambele părți. Patronul afacerii dorește ca să te supună, să te constrângă și să te exploateze la maxim, în folosul propriului buzunar.
Pe de altă parte și muncitorul urmărește să manipuleze și să poată găsi o portiță de a munci cât mai puțin, pe bani cât mai mulți.

Principiul lăsat de Dumnezeu, principiul creștin este:

„Robilor, ascultați în toate lucrurile pe stăpânii voștri pamântești; nu numai când sunteți sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăție de inimă, ca unii care vă temeți de Domnul.” (Col.3:22)

„Stăpânilor, dați robilor voștri ce le datorați și ce li se cuvine, căci știți că și voi aveți un Stăpân în cer.” (Col.4:1)

Dacă ambele părți ar respecta pe Dumnezeu și principiile Lui, atunci s-ar rezolva majoritatea divergentelor, însă lucrurile nu stau așa. Trăim într-o societate unde materialismul a ajuns la apogeu, este scopul vieții multora astăzi și pentru asta sunt gata sa se preteze la orice, ca să-și atingă scopul. De aceea am ajuns la abuzuri, avem parte de greve, contracte de munca și alte pârghii de echilibru, însă întotdeauna o să fie o lupta a persoanelor egoiste de-a „pune șaua” pe ceilalți.

În familie, biserică și societate, ar trebui să primeze dragostea, respectul, slujirea și raportarea la Sistemul de valori revelat de Dumnezeu omului: Sfânta Scriptură. Nu este așa, deoarece omul este căzut, păcatul l-a robit, egoismul și firea, tot ce vine de la satana îl orbește pe om și-l face robul puterii, a exploatării și materialismului.

Singurul mod de-a ne debarasa de lucrurile acestea care ne fac nefericiți pe pământ, este pocăința și întoarcerea la Sistemul de valori al lui Dumnezeu. Hristos Domnul a înfrânt păcatul și pe satana la Cruce la Golgota, Hristos a Înviat, iar pentru cei care vin la El, El le dă eliberare de aceste lanțuri ale egoismului, abuzului și întunericului. Depinde ce alegi azi citind acest material, să mai abuzezi de semenii tăi, indiferent că sunt în familie, biserică sau societate, ori astăzi te pocăiești, ceri iertare lui Dumnezeu și semenilor și începi de azi să le slujești, să te uiți spre nevoile lor și nu doar spre satisfacerea nevoilor și planurilor tale.

Mă rog ca Dumnezeu să facă o schimbare radicală în viața ta și viața mea, astfel încât să slujim semenilor pe acest pământ, după voia lui Dumnezeu, știind că într-o zi cu toți vom sta în fața scaunului de judecată a lui Dumnezeu, unii pentru răsplata slujirii noastre și alții pentru plata egoismului și păcatului de care ne-am lăsat robiți.

Hotărăște astăzi sub autoritatea cui vrei să-ți mai trăiești viața de acum încolo, sub autoritatea lui Dumnezeu sau sub autoritatea egoismului tău, în funcție de alegere vei suporta consecințele, atât aici pe pământ, cât și dincolo în veșnicii.

Autor: Simion Ioanăș

Să găsim pace în mijlocul schimbării

Doina Bejenaru  13-02-2018 

Pentru cei mai mulți, schimbarea aduce neliniște – chiar și ideea schimbării. Avem tendința să ne simțim bine în ceea ce este deja cunoscut, chiar dacă ceea ce este cunoscut nu funcționează așa de bine. Unele dintre cele mai frecvente motive din cauza cărora oamenii se împotrivesc schimbării sunt: senzația de pierdere a controlului; frica de surprize neplăcute; ruperea rutinei și învățarea de lucruri noi; teama de eșec, sau teama de a face greșeli. Dacă este vorba despre o schimbare la locul de muncă, cum ar fi concedierea, teama poate crește exponențial.

Având în vedere preferința noastră pentru ce este familiar, cum este posibil să găsim pace în mijlocul schimbărilor, în mod special schimbările care par o răsturnare completă de situație? Știu doar o cale: credința.

Eu am trecut prin multe schimbări de-a lungul carierei mele – unele binevenite, altele nu prea. Acestea au inclus restructurări organizaționale, concedieri, și o turnură radicală în carieră care au însemnat răsturnări și întoarceri de situație timp de aproape 16 ani. O schimbare dramatică a fost când m-am mutat în partea cealaltă a țării neavând nicio perspectivă de muncă. Am numit-o „experiența tip Avraam”: m-am mutat într-un loc unde nu cunoșteam pe nimeni, nu aveam nicio ideea despre piața de locuri de muncă de acolo și nu știam dacă mă voi încadra în cultura de acolo. Dar am simțit că Dumnezeu mă conduce acolo.

Povestea lui Avraam ne dă încurajare și speranță în timpul schimbărilor prin care trecem. Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să părăsească tot ce știa el – familia, prieteni, casă, țară – pentru a pleca într-un loc pe care i-l va arăta Dumnezeu. Dumnezeu nu a spus unde sau cum va fi acolo. Însă Dumnezeu i-a spus lui Avraam că va fi binecuvântat. Avram s-a mutat într-o cetate străină, a trecut prin foamete, s-a luptat cu dușmanii și a suferit mult din cauză că timp de mai mulți ani nu a putut avea copii. Însă Dumnezeu i-a spus că sămânța lui va fi numeroasă ca stelele. Geneza 15:6 ne spune: „Avram a crezut pe Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.”

Cum putem trece prin astfel de perioade fără să fim copleșiți de frică și de anxietate? Avraam ne slujește drept exemplu în această privință:

Căutați să rămâneți în Domnul. Avraam a rămas aproape de Dumnezeu, căutând voia Lui și urmând călăuzirea Lui. Ca urmași ai lui Isus Hristos, noi avem Duhul Sfânt în noi pentru a ne călăuzi. Noi rămânem în Dumnezeu prin faptul că citim și studiem Biblia, prin rugăciune și prin faptul că Îi suntem mulțumitori Lui. Atunci când rămânem în El în felul acesta, primim înțelepciune și călăuzire pentru a face pașii cei mai importanți.

Învățați să fiți supuși lui Dumnezeu. Deși nu era logic, Avraam s-a supus voii lui Dumnezeu, lăsând un exemplu de ascultare pentru noi. De fiecare dată când luăm problemele în mâinile noastre, îi spunem lui Dumnezeu: „Mă descurc. Nu am nevoie de Tine.” E un gând înspăimântător. Noi avem nevoie mereu de Dumnezeu pentru că nu știm ce ne stă în față. Dar El știe. Iar planul Lui întotdeauna este mai bun decât al nostru.

Încredeți-vă mereu în Dumnezeu. Avraam nu a primit fiul promis decât când a avut 100 de ani – la 25 de ani după ce i l-a promis Dumnezeu. Dar Avraam nu a încetat să se încreadă în Dumnezeu. Când mă uit înapoi în viața mea, văd cum Dumnezeu mereu a fost lângă mine. S-ar putea să dureze un timp – câteodată ani de zile – dar Dumnezeu folosește acel timp pentru a ne pregăti mai bine pentru lucrurile pe care le are în Plan.

Istorisirea lui Avraam m-a inspirat să rămân mereu lângă Dumnezeu și să mă încred în El. Pe măsură ce vă veți mări încrederea în Dumnezeu, dați mulțumiri lui Dumnezeu și rugați-vă pentru motive specifice, iar Dumnezeu vă va da pacea Lui care întrece orice cunoștință (Filipeni 4:6-7)

de Catherine Gates

Samy Tuţac: „Remember 20-21 Decembrie 1989…”

Doina Bejenaru  21-12-2017 


Acum 28 de ani, ziua de 20 Decembrie era o zi de miercuri destul de caldă pentru Decembrie. A fost ziua eliberării noastre, a celor din Timișoara. A fost ziua în care Timișoara s-a declarat primul oraș liber din România. După masă, împreună cu miile de muncitori de la UMT, Fabrica de ciorapi și din alte fabrici am ajuns la Consiliul Județean. Pentru că locuiam peste drum am intrat acasă să mă schimb. Am iesit doar în tricou și scandam împreună cu zecile de mii de oameni „Libertate! Libertate!”

Nu știam că un alt grup de manifestanți erau adunați în Piața Operei. Mai târziu unii manifestanți au reușit să pună mâna pe un TAB (transportor blindat) și l-au adus în față la Județ. Împreună cu o colegă de la UMT, care avea un frate arestat, am luat un steag tricolor cu gaură și ne-am urcat pe TAB. Am observat că suntem filmați de la un geam din clădirea Județului, dar nu ne păsa. Spre seară s-a anunțat apariția Frontului Democrat Român și s-au formulat o serie de revendicări, între acestea și eliberarea arestaților. A venit prim ministrul Dăscălescu și au început negocierile.

La un moment dat au venit cateva dube ale Miliției și i-au adus pe cei arestați. A fost prima mare victorie după ce Timișoara s-a declarat în acea seară:”Primul oraș liber de comunism.” Negocierile erau dure, iar din când în când Ioan Marcu, unul din liderii manifestanților, venea la balcon și ne cerea să nu plecăm. Ceaușescu se întorsese din Iran și erau zvonuri că va vorbi la radio și televiziune în seara aceea. Am intrat la noi în apartament, unde Simona pregătea ceai pentru manifestanți, deoarece se făcuse rece după înserare. Am ascultat la radio cuvântarea lui Ceaușescu și ne-am îngrozit. Ne-a catalogat drept trădători de țară, legionari, fasciști și vânduți „agenturilor străine.” Nu era prea încurajator. Noi strigam:”Azi în Timișoara mâine-n toată țara”, dar încă nu se mișca nimic în alte orașe.

După ce negocierile au eșuat manifestanții au plecat în Piața Operei unde erau ceilalți manifestanți, în special de pe platforma de pe Calea Buziașului. Seara târziu am plecat acasă urmând să revenim a doua zi. Liderii Revoluției au rămas la Operă, iar un grup de câteva mii au rămas in Piață până dimineața.

Pe 21 Decembrie ne-am încolonat în curtea UMT-lui și am plecat spre Operei. Coloane cu mii de manifestanți veneau din toate colțurile orașului. Piața era arhiplină, peste 100000 de oameni. Cântam, scandam, eram liberi. Oamenii strigau:”Există Dumnezeu!”, apoi ne întorceam cu fața spre Catedrală și rosteam împreună rugăciunea Tatăl nostru. După ani buni de propagandă ateistă oamenii aveau o singură speranță: Dumnezeu. În piață se aducea pâine, mâncare și apă minerală. Atmosfera era una incendiară.

Spre seară Tibi Oprea a lansat din balconul Operei cântecul:”Sfârșitul veacului trăim.” Cântecul a devenit Imnul Revoluției de la Timișoara. Între timp, la București, Ceaușescu a pregătit o manifestație de susținere a guvernului său, care i-a fost fatală. În timpul cuvântării lui oamenii au început sa se agite și să strige:”Timișoara!” Dumnezeu i-a întunecat mintea și Ceaușescu i-a adunat singur pe bucureștenii care s-au revoltat și ei începând cu seara de 21 Decembrie.

Mișcări similare au început în Arad și în Lugoj. De acum nu mai eram singuri. Seara târziu ne-am retras la casele noastre, dar un grup numeros a rămas în Piață până dimineața. Pe 22 Decembrie dimineața urma să revenim în Piața Operei, fără să știm deznodământul final…

…După 28 de ani…cineva spunea zilele trecute că eroii de la Timișoara „au murit degeaba”. Interesant cum urmașii conducătorilor de atunci au pus tocmai în aceste zile țara pe jar. De căteva zile în România este un război de uzură. Există un conflict puternic la nivelul societății, iar potențialul escaladării este uriaș. Puterea legislativă și cea judecătorească sunt în război, iar societatea este divizată. La finalul acestui război, cu consecințe dramatice pentru România, vom putea afla singuri dacă eroii noștri din ’89 au murit degeaba…sau poate că nu. Poate că idealurile pentru care ei au murit: libertate, democrație, stat de drept, vor învinge până la urmă și în România. Dumnezeu să se îndure de România!

Autor: Samy Tuţac

Misiunea Betania aug. 09.2009

Ana Gabriela OlaruPagina Proiectului Betania este realizată de Ana Gabriela OlaruCoordonatoare Proiect Betania
horizontal rule
Betania la BCB „Speranta”-11 iulie 200

Betania la BCB „Speranta”-11 iulie 2009

Cei ce se incred in Domnul sint ca muntele Sionului,care nu se clatina,si sta intarit pe vecie…Doamne, varsa-Ti binefacerile peste cei buni si peste cei cu inima fara prihana” (Ps. 125:1,4) 

Am ales acest motto pentru materialul de astazi, deoarece Lucrarea Betania este viziunea ce mi-a dat-o Domnul in slujirea seniorilor, este rodul rugaciunilor tuturor seniorilor (si nu numai) ce s-au increzut in Dumnezeu, au purtat in rugaciune si acum vad si simt binefacerile Domnului peste ei!

Ziua senina si plina de soare de sambata 11 iulie prevestea o reusita a Betaniei. Furtuna s-a dus, vijelia a plecat, iar noi am avut parte de un timp special, slujitori ai Domnului speciali,de prezenta a cca. 100 persoane din 6 biserici constantene (4 baptiste,1 penticostala,1 crestini dupa Evanghelie).

Intalnirea a fost deschisa de fratele pastor/gazda, Samuel Cristian, caruia pe aceasta cale ii multumesc pentu invitatie,ospitalitate, dragoste pentru seniori si organizarea de exceptie!

Invitat special al acestei intalniri a fost Domnul,a carui prezenta o chemam mereu.

Inca din anul 2003 Betania colaboreaza cu Misiunea Vox Dei Ministries din New York, SUA. Domnul a ingaduit ca presedintele misiunii, fratele Caius Obeada, sa fie invitat special/ prezent alaturi de seniorii pe care ii iubeste, si carora de-a lungul timpului le-a trimis mesaje scrise de incurajare. Fratele Caius a mentionat importanta lucrarii Betania pentru cititorii Vox Dei, mesajele ce le primesc referitoare la aceasta Lucrare…

Alaturi de fratele Caius ne-am bucurat si de prezenta altor frati binecuvantati printre care fr pastor Ioan Daduica. Fr. pastor Manzat (Dej), fr. Florin Daduica (Illinois.SUA) – sustinator financiar al Betaniei, rand pe rand au luat cuvantul si au apreciat Lucrarea, au incurajat seniorii prin Cuvantul pregatit si au adus cu ei salutarile din locurile in care slujesc.

Pastila de sanatate” a fost sustinuta de d-na dr.Baban impreuna cu dl dr Adrian Cicortas-prezentare Power Point cu subiectul „Canicula-sfaturi pentru protejarea impotriva ei”

Am impartit materiale scrise pe teme de sanatate („Cum iti hranesti inima pe timp de canicula?”), alte doua materiale spirituale. La pauza d-na dr Baban, dl dr A. Doga, au acordat sfaturi medicale si au masurat tensiunea.

Cativa seniori au avut puncte in program dand slava Domnului. Sora Cristina Sz. a spus ce inseamna BETANIA pentru dansa, fr Gh. Dragomir – membru Comitet BCB „Sf. Treime” a avut o povestioara cu talc, o marturie, poezii ..

Au fost sustinuti in rugaciune fratii si surorile bolnave/ imobilizate, s-au impartit fluturasi cu numele acestora si am indemnat la rugaciune permanenta pentru ei. Rugaciune pentru voluntarii si sustinatorii financiari ai Betaniei, pentru fam fr pastor Claudiu Fechete.

Organizatorii BCB „Speranta”, surorile voluntare de la aceasta biserica, impreuna cu voluntara noastra,de numai 18 ani, Ligiuta Dîlv, ne-au surprins cu o masa imbelsugata cu dulciuri, fructe si compot, servite in curtea bisericii, la umbra copacilor, intr-o atmosfera plina de pace si binecuvantare. Un timp special pentru relationare, comunicare si cunoastere..

A Domnului sa fie slava pentru aceasta intalnire, pentru dragostea si fericirea ce se putea citi pe fetele tuturor celor prezenti!

Ana-Gabriela Olaru

Coordonator Proiect

Fundatia OSANA

Surprins de ceva ce nu mai întâlnisem!… de Laurentiu Nica

Am participat în data de 11 iulie 2009, la a 28-a întâlnire Betania din Constanţa, începând cu aprilie 2004, întâlnire ce a avut loc la Biserica Creștină Baptistă “Speranţa”.

Din clipa când am intrat în curtea bisericii nu am putut să nu remarc pe fratele Cristian Samuel, pastorul bisericii, gazda întâlnirii, care mătura curtea şi strada din faţa bisericii, asigurându-se că parcarea din faţa bisericii era curată şi spaţioasă pentru cei care aveau să vină ulterior. Încet, încet au început să apară şi alte persoane, bărbaţi şi femei cu mersul mai greoi, cu perii albi…

Afară era cald, nu erau motive de nelinişte; din când în când se auzeau pe stradă pescăruşii care croncăneau pe acoperişurile caselor din preajmă, în timp ce în spatele bisericii, într-o curte plina de flori, caişi, bănci, mese şi iarbă verde, alte persoane din biserică se îngrijeau de celelalte aspecte ale întâlnirii din acea zi. 

Până atunci nu mai participasem la o astfel de întâlnire. Oarecum am fost şi surprins şi impresionat, caci la biserica pe care o frecventez nu exista nici un fel de program de acest gen pentru persoanele în vârstă. Era de fapt un eveniment la care s-au adunat seniori din șase biserici evanghelice din Constanţa şi din comunitate, persoane care au venit să înalţe numele Domnului şi să se reîntâlnească cu alţii de vârsta lor. Este de apreciat că Betania slujește şi la întâlniri reunește seniori, indiferent de confesiune.

Fiecare avea ceva de făcut acolo. Câteva voluntare (cea mai tânără fiind în jur de 18 ani, după datele ce mi le-a transmis coordonatoarea proiectului) distribuiau programul întâlnirii, fratele Ioan G., am aflat… în pragul împlinirii a 80 de ani a desfăcut in grabă orga, „fugind” cu mult dor pe clapele instrumentului, apoi încet, încet au început să apară cei aşteptaţi până ce toate locurile se umplură, chiar şi pe la ferestre.

Pentru început s-au cântat câteva cântări, care au pregătit sfera spirituală a întâlnirii. Având sarcina din partea coordonatoarei să fac fotografii, am avut prilejul să văd în sală multe persoane cu părul cărunt, cu zâmbete largi pe faţă şi bucurie în suflet, înălţând laudă Celui care i-a răscumpărat şi care le-a ţinut firul vieţii până în acea clipă. Cred că au fost prezenţi în total, undeva la 90 de persoane.

Doi doctori, Cicortas si Baban, au pregătit „pastila de sănătate”, şi au prezentat pe un ecran mare, cu fotografii explicite, cu ursuleți, măsurile de precauţie şi alimentaţia pe perioada de caniculă. 

Programul seniorilor a fost început de poezii, mărturii, câteva clipe de destindere şi de reîncărcare spirituală pentru toți cei prezenți.

Prezenţe deosebite, invitați speciali, precum fratele pastor senior Mânzat, din Dej, care a accentuat necesitatea păstrării unei continuităţi în credinţă şi studiul Scripturilor; Florin Daduica din Illinois, SUA, care a vorbit despre felul de implicare, al bisericii din care face parte, în lucrarea de slujire; Gheorghe Dragomir – capelan la închisoarea Poarta Alba, membru al Comitetului Bisericii „Sf Treime”, apoi Caius Obeada, Preşedintele Misiunii Vox Dei din USA, a avut mesajul principal, despre creşterea spirituală, în care a îndemnat pe cei prezenţi să nu se lase pradă singurătăţii şi disperării atunci când întâmpină probleme, necazuri, dificultăţi.

Un moment important a fost cel al rugăciunilor înălţate pentru seniorii imobilizaţi, ori dependenţi de alte persoane în deplasare, apoi împărţirea de materiale spirituale şi legate de sănătate, cu informaţii scrise, de actualitate, respectiv despre caniculă.

Am fost invitați în curtea bisericii unde s-a servit compot, fursecuri, prăjiturele, şi a fost un timp minunat de părtăşie. Îi priveam pe bătrânei cum discutau între ei, cum zâmbeau, ce fericiți erau, parcă era o reuniune de şcoală unde mulţi îşi revedeau colegii după o lungă perioadă de timp. În cazul lor era ceva mult mai aparte. Erau în locul în care erau slujiţi şi cinstiţi pentru ceea ce au făcut în viaţa aceasta, în special pentru moştenirea creştină care au lăsat-o în urmă pentru tânăra generaţie, din anii noştri. Fratele Daduica, pastor senior al „Sfintei Treimi” din Constanţa, era şi el prezent şi încă îşi mai amintea, printre discuţiile ce le-am auzit şi eu, de vremea când nu puteai să ai astfel de întâlniri în timpul comunismului din România. 

Biserica “Speranța”, prin amabilitatea pastorului Samuel Cristian şi hotărârea Comitetului, a suportat toată cheltuiala întâlnirii. Domnul sa-i binecuvinteze!

Fratele pastor Cristian Samuel personal, cât şi o mulţime de alte surori, membre ale bisericii locale – slujeau/serveau seniorii şi totul părea că nu se mai termină. Era o veselie care m-a copleşit, o atmosfera plina de iubire si îngăduinţă. M-am simţit bine acolo, chiar dacă nu cunoşteam prea multe persoane. 

La final, când se pregăteau să plece cei prezenţi, fratele Cristian, gazda întâlnirii, a dat ocazia fratelui Daduica să rostească un cuvânt de binecuvântare, după care din cei prezenți au început, precum albinele, să strângă scaunele, farfuriile, paharele. Fratele Clipa, la cei 83 de ani ai săi, unul dintre bătrânii care m-a impresionat cel mai mult în acest timp, a pus şi el mâna pe nişte scaune pliante să ajute şi el, dar nu l-au lăsat voluntarii şi celelalte surori care ajutau la această întâlnire. 

Undeva, pe aleea din faţa bisericii, erau aşezate nişte scaune şi doctorii şi asistenţii prezenţi la acest eveniment luau tensiunea la cei doritori, şi ofereau sfaturi medicale celor care aveau întrebări legate de diverse probleme cu care se confruntau. Au fost tare amabili şi mi-au luat şi mie tensiunea. Am plecat de la această întâlnire cu impresiile si emoțiile plăcute care mi-au cucerit întreaga fiinţă. 

„Betania” – care de fapt a primit în acest timp diverse denumiri, în mare parte din cauza neinformării – este de fapt un proiect al Fundaţiei Osana din Constanţa, un proiect care se ocupă doar de cei bătrâni, seniorii singuri şi neajutoraţi, care au nevoie de cineva să le fie un sprijin şi ajutor în anii bătrâneţii. După mine nu l-aş numi proiect, sună de parcă ar fi ceva cu multe hârtii, etc. Unii i-au spus Misiunea Betania, deşi nu este organizată sub forma unei misiuni în acest moment, probabil că un bun termen ar fi fost „slujirea” Betania, pentru că asta de fapt şi este. 

În zilele ce au urmat am avut ocazia să stau alături de fratele Caius Obeada şi de sora Gabriela Olaru şi să aud modul cum Dumnezeu i-a adresat această chemare, pentru sora Gabriela, de a sluji bătrânilor. A fost o chemare care a deschis nu doar o uşă nouă de slujire, dar şi o modalitate prin care Domnul a dorit să îşi arate dragostea faţă de cei mai în vârstă. Sora Anişoara Capotă, una din senioarele şi voluntarele principale ale Betaniei, ne-a povestit clipele când acest proiect era încă la nivelul de sămânţă, iar acum eu vedeam deja roadele pe care le culegea cu bucurie sora Gabriela şi cei cu care colaborează. Voluntarii şi Biserica Creştină Baptista „Sfânta Treime”, din care face parte dumneaei, o încurajează, o susţine şi îi oferă posibilitatea să prezinte punctual nevoile curente cu care se confruntă în cadrul slujirii către şi pentru bătrâni. 

La Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Constanţa, unde păstoreşte fratele Ghiţă Marian, am avut ocazia să o aud pe sora Gabriela cum mărturisea, plină de emoţie, undeva din spatele sălii în care mă aflam şi eu, în duminica din 12 iulie 2009, despre activitățile în care sunt implicați voluntarii, despre ceea ce a pregătit Domnul pentru seniori la întâlnirea de la Biserica „Speranţa”, din 11 iulie. 

Seara am fost la Biserica Creștină Baptistă „Golgota”, alături de fratele Caius Obeada, sora Gabriela Olaru, sora Ana Capotă şi alţii, unde l-am reîntâlnit, după o lungă perioadă de timp, pe pastorul Daniel Fodorean, care nu ne-a lăsat să plecăm fără să ne acorde ocazia de a prezenta ceea ce Domnul a făcut prin Betania şi persoanele cărora le slujeşte.

La această întâlnire, fratele Caius a prezentat un mesaj intitulat „Biserica lui Hristos este vie!” şi am înţeles că fiecare trebuie să îşi cunoască darul primit de la Domnul şi să fim implicaţi în lucrare.

Dacă ar fi să caracterizez Betania, aceasta ar fi într-un sens în care să-i fac pe cei care citesc să dorească să aibă o asemenea slujire în biserica din care fac parte, să se roage Domnului să le dea darul de a cinsti pe cei mai în vârstă – cine nu are bătrâni, să-şi cumpere, spunea cineva – şi să aibă ochii şi inima deschisă la ceea ce vede şi simte Domnul: persoanele neajutorate, singure, fără vreun suport spiritual şi moral în timpuri de bătrâneţe, care sunt de multe ori neglijate şi date uitării. 

Am rămas plăcut surprins de acţiunile Betania din aceste zile şi doresc ca şi la noi la biserică să fie aşa ceva. Este o slujire şi o lucrare care m-a copleşit într-o mare măsură. Nu este nevoie ca doar o dată pe an, ori la sărbători să se ofere bătrânilor o sacoşă cu alimente; e bine să fie măcar o dată pe lună o întâlnire a lor, să fie în atenția noastră, să fie cercetaţi mai des, să fie duşi la plimbare, să facem o rugăciune cu ei, pentru ei, să îi ajutăm în treburile casei, etc. Aceasta e ceea ce ar face şi Domnul Isus dacă ar fi în locul nostru. 

Dacă uităm să slujim celor din jurul nostru deja ne-am pierdut din chemarea noastră – aceea de a fi robi ai lui Hristos, care se apleacă la cei din jur şi le spală picioarele, aşa cum amintea şi fratele Caius Obeada în mesajul prezentat seniorilor.

Mă rog ca Domnul să ne sensibilizeze şi să ne cheme la adevărata slujire. Să lăsăm comoditatea creştină să putrezească. Aceasta nu numai că ne împiedică în umblarea noastră cu Hristos, dar ne va face să fim leneşi şi neroditori, şi într-o zi vom auzi şi noi, cu durere, cuvintele Domnului, „Plecaţi de la Mine, că nu vă cunosc!”

          

              

            http://publicatia.voxdeibaptist.org/betania_aug09.htm

O pledoarie pentru predicare de Cosmin Pascu

1 COMMENT      

Predicarea sau proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu a devenit o povar? pentru mul?i, ?i asta nu datorit? predic?rii eficiente (c?ci asta este rar întâlnit? în bisericile locale), ci datorit? nepreg?tirii sau al nenum?ratelor consecin?e des întâlnite în rândul predicatorilor. Doresc s? în?elegem, c? pe parcursul acestui articol nu vom dezbate modalitatea prin care Dumnezeu lucreaz? în domeniul predic?rii, ci despre responsabilitatea pe care p?storul sau predicatorul trebuie s? o aib? fa?? de Dumnezeu, de Scriptur? ?i de adunarea înaintea c?ruia Cuvântul este proclamat. Mai jos doresc s? privim asupra unor responsabilit??i în predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Responsabilitatea preg?tirii

Sunt extrem de deranjat ?i dezam?git de faptul c? unii p?stori vin înaintea bisericii locale f?r? ca ace?tia s? se fi preg?tit cu o predic? eficient? ?i sistematizat? contextului biblic sau al textului predicat. În acela?i timp, cred c? este o mare dezam?gire când un p?stor copie piedicile altor p?stori f?r? a men?iona sau afirma c? ceea ce predic? nu este creativitatea proprie. Mai mult, o astfel de ac?iune este incorect? ?i d?un?toare bisericii locale ?i p?storului ei. Nu putem venii înaintea bisericii predicând predici ce nu se leag? de ascult?tor. Responsabilitatea p?storului, pe lâng? alte responsabilit??i, este de a? organiza timpul alocat pentru a preg?tii mesajul ce trebuie proclamat la serviciile divine. P?storul trebuie s? în?eleag? c? membrii bisericii locale aleg s? vin? la Casa lui Dumnezeu pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu fiind predicat inteligent, sensibil, rela?ional ?i biblic. Atunci când un p?stor vine nepreg?tit înaintea bisericii, acesta dezonoreaz? pozi?ia la care a fost chemat. In acela?i timp, o mentalitate ca ?i aceasta Îl dezonoreaz? pe Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu nu este un obiect de joac?, ci o sabie cu care inimile r?zvr?tite sunt câ?tigate ?i prin care, omul câ?tigat este ajutat s? ajung? la des?vâr?ire în Cristos Isus. În alte cuvinte, atunci când ignor?m importan?a preg?tirii predicilor biblice ?i contemporane, alegem s?-i îndep?rt?m pe oamenii r?zvr?ti?i de Cristos ?i alegem s? oprim procesul dezvolt?rii ?i cre?terii în Cristos a fiec?rui membru sau ascult?tor care intra pe u?ile bisericii locale. Pledoaria mea, fa?? de orice slujitor, este de a în?elege c? preg?tirea sa este crucial? ?i definitiv? pentru mesajul proclamat ?i ascult?tor.

Responsabilitatea aprofund?rii /exegetic?

Sunt con?tient c? nu to?i p?storii au posibiltatea de a aplica bazele principale ale exegezei biblice, deoarece ace?tia nu au fost preg?ti?i din punct de vedere profesional. Totu?i, pentru p?storii din domeniul urban (unde cele mai mari abuzuri de context biblic au loc) nu au un motiv concret pentru a nega c? nu au fost preg?ti?i sau c? nu au resursele necesare prin care s? se asigure c? mesajul proclamat este un mesaj ce a trecut prin canalele exegeticii biblice. Trebuie s? ne asigur?m c? oferim p?storilor resursele necesare prin care mesajul Divin s? fie predicat cu eficien?? ?i ra?ionament. Totodat?, cred c? este necesar s? încuraj?m p?storii bisericilor locale de a merge la una din facult??ile de teologie pentru a se refamiliariza cu noile tehnici sau metode de exegez? biblic? a interpret?rii textului biblic. O astfel de ini?iativ? nu trebuie s? fie în?eleas? ca ?i un act de la?itate, ci dimpotriva, ca ?i un curs de perfec?ionare. Dac? un om de afacere î?i trimite sub-alternii pentru a participa la un curs de specializare, dintr-un anumit segment al specializ?rii, nu cred c? este un lucru d?un?tor ca p?storii aplice acela?i principiu pentru preg?tirea sau specializarea teologic? continu?.
Un predicator eficient va în?elege c? metodele exegezei biblice nu îi permite acestuia s? devieze de contextul ?i de ini?iativa original? a autorului (care a scris o anumit? carte din Cuvântul lui Dumnezeu) datorit? conjuncturilor prin care audien?a sa trecea. Exegeza, ca ?i o ustensil?, ne ajut? s? pricepem care a fost (?i este) scopul crucial al textului scris, nu doar pentru secolul XXI, ci în mod special, în contextul în care acest Cuvânt a p?truns în societatea primului secol ?i în via?a popoarelor ce î?i g?seau existen?a la acel timp istoric. Atunci când predica predicatorului este condus? de o exegez? biblic? aprofundat?, mesajul Biblic p?trunde în inima ?i mintea ascult?torului, transformându-i via?a ?i asem?nându-l pe acesta cu Cristos. Evitarea exegezei biblice va avea un impact negativ – atât fa?? de ascult?tor cât ?i de proclamator.

Responsabilitatea contextual?

Majoritatea predicilor sunt rupte de realitate ?i ne-contextuale condi?ie umane. Mult mai mult, acestea nu sunt contextuale fa?? de textul biblic predicat. Acest subiect este dezb?tut de Mark Dever în articolul s?u predicarea expozitiv?, ce se ocup? de contextul fiec?rui text biblic ?i prezentarea acestuia înaintea tuturor oamenilor. Acela?i lucru este valabil ?i pentru perspectiva exegetic? prezentat? mai sus. Responsabilitatea predicatorului de a în?elege contextele sale este crucial?, deoarece prin cunoa?terea contextului biblic ?i al audien?ei, predicatorul dovede?te c? este con?tient de circumstan?ele, prin care ?i în care, Dumnezeu î?i comunic? adev?rul, principiile ?i valorile Sale. În aceast? conjunctur? trebuie s? ne asigur?m c? nu apel?m la arbitrarea favoritismului sau legalismului, tradi?ionalismului sau al altor ideii culturale sau ?tiin?ifice. Adev?rul, valorile ?i principiile lui Dumnezeu sunt standarde neschimb?toare atât înaintea oric?rui secol istoric cât ?i înaintea ideilor ?i conceptelor umane. Predicatorul este chemat s? se asigure c? acesta este con?tient de ceea ce se întâmpl? în Scriptur?, în societate ?i în lume. Dac? p?storul se retrage din aceste sfere importante, ac?iunea sa va rezulta în predici ne-contextuale ?i nereale contextului ?i existen?ei umane. Trebuie s? în?elegem c? a fi un predicator contextual nu înseamn? a ne scufunda într-o cultur? sau o idee umanist?, ci trebuie s? fim relevan?i fa?? de Cuvântul lui Dumnezeu ?i crea?ia Sa, adic? omul. Cuvântul este direc?ionat spre crea?ia (om) creat? de Creator ?i nu invers. Mai mult, persoana (ascult?torul), odat? identificat? cu Scriptura, este chemat? s? se identifice cu Creatorul Scripturii, adic? Dumnezeu.

Responsabilitatea social?

Întreaga misiune a Mântuitorului a fost de al elibera pe om de sub condi?ia social? (oricare ar fi fost aceasta) . Prin iertarea p?catelor, Cristos a redat demnitate omului. Demnitatea aceasta era recunoscut? prin faptul c? omului transformat ii s-a dat libertatea de a alege cui îi v-a sluji din momentul în care acesta a fost r?scump?rat. Prin aceast? manifestare observ?m c? p?catul il dezumanizeaz? ?i îl dep?rteaz? pe om de Dumnezeu. R?scump?rarea de sub robia p?catului îi ofer? omului posibilitatea de a alege via?a în Cristos sau via?a f?r? de Cristos.
Metodele folosite de Cristos în lucrarea Sa fa?? de oameni trebuie s? fie ?ablonul fiec?rui predicator biblic ?i contemporan. Orice predicator trebuie s? fie con?tient de contextul social al audien?ei sale. Desigur, când ne referim la contextul social, nu ne referim doar la cei s?raci sau cei boga?i, ci dimpotriv?, ne gândim la toate clasele sociale existente în societate. În acela?i timp, este esen?ial ?i crucial s? ne asigur?m c? prin mesajele pe care le predic?m, ascult?torul îl poate g?si pe Cristos, care prin Duhul S?u Cel Sfânt ?i Cuvântul S?u poate r?scump?ra ?i transforma orice om. Noi trebuie s? ne asigur?m c? ceea ce predic?m i-a în considerare pozi?ia social? în care se reg?se?te ascult?torii sau membrii bisericii locale. Un predicator con?tient de aceast? arter? social? nu va permite ca predica sa s? ignore clasele sociale, care percep Cuvântul proclamat cu totul diferit. Pledoaria mea, în acest context, este s? ne aducem aminte (totdeauna) c? suntem parte din aceea?i societate. Totodat?, înaintea lui Dumnezeu, noi (ca ?i al?ii) am fost într-o pozi?ie social? deplorabil? (fie s?rac sau bogat) din care am fost r?scump?ra?i ?i transforma?i prin Cristos Isus.

Responsabilitatea apologetic?

În introducere am spus c? responsabilitatea comunic?rii corecte a Evangheliei nu este o e?uare a lucr?rii lui Dumnezeu. Suntem con?tien?i c? Dumnezeu se poate folosi de orice detaliu (ra?ional ?i în?elept) dintr-un mesaj predicat. Îns?, asta nu înseamn? c? predicatorul st? acas?, f?r? a? asuma responsabilitatea de a se informa ?i dezbate temele ?i subiectele propuse pe paginile Scripturii. Observ?m în contextul bisericii locale c? arta apologeticii cre?tine este enorm ignorat? de un num?r semnificativ de p?stori. Printre ace?tia, mul?i ignor? contextul în care anumite versete sunt a?ezate, iar atunci când predic?, parc? te i-au fiorii când auzi abera?iile ce pot ie?i din mintea unui predicatori. Pentru al?i predicatori imagina?ia i-a deplasat pe ace?tia într-o lume a fanteziilor exterioare. Al?ii impun contextului ceea ce nu se reg?se?te în textul biblic. Aceast? gre?eal? este des întâlnit?. Ea scoate la suprafa?? o sumedenie de metode improprii de abordare a interpret?rii biblice ale Cuvântului lui Dumnezeu.

O alt? problem? majora, în afar? de ceea a interpret?rii, este c? argumentele pe care le folosim (deseori) sunt seci ?i nera?ionale. Se fac multe afirma?ii, dar când vine vorba de a explica omului cum s-a ajuns la aceea pozi?ie, mul?i predicatori se plafoneaz?. Poate c? pentru cei care copie ?i predic? predicile altora, predica ?i afirma?iile sunt doar ni?te recit?rii elocvente, pentru cei care afirm? c? sunt autorii propriilor predici – ar trebui s? fie capabili s? dovedeasc? (oric?rui ascult?tor) cum au ajuns la concluziile afirma?iilor prezentate. Un exemplu demn de urmat este cel al matematicii, care sper c? ne va ajuta s? percepem un principiu important. Dac? unui elev ii se cere s? efectueze o anumit? ecua?ie pentru a oferii profesorului r?spunsul corect, profesorul poate cere elevului r?spunul în dou? moduri. Primul mod de a ob?ine solu?ia corect? este de a accepta r?spunsul f?r? a oferii formula din care ?i prin care s-a ob?inut acel r?spuns. O astfel de metod? l-ar robi atât pe profesor cât ?i pe elev. Dac? profesorul nu cere formula folosit? pentru o anumit? ecua?ie, cum va ?tii acesta c? r?spunsul este corect? Pentru elev cel mai d?un?tor lucru este c? nu va putea s? î?i foloseasc? capacitatea cu care a fost înzestrat pentru a rezolva o problema, ci va apela la diferite mijloace mai simple ?i eronate. Din cele scrise mai sus, observ?m c? prima metod? este incorect?. O metod? e?uat? ne ajut? s? în?elegem c? exist? o alt? metod? eficient?, iar aceasta este de ai cere elevului s? ne arate formula prin care a ajuns la acel r?spuns. Printr-o astfel de examinare, eviden?ele r?spunsului adus de elev îi ofer? profesorului s? ac?ioneze conform rezultatelor negative sau pozitive ale ecua?iei rezolvate.

Acela?i lucru putem spune ?i despre apologetica cre?tin?, care întrune?te ra?ionamentul omului cu materia ce se afl? în jurul s?u. În cazul nostru, predicatorul trebuie s? realizeze c? ecua?ia sa se afl? între conceptele ?i ideile lumii ?i valorile, principiile ?i adev?rul lui Dumnezeu. Predicatorul trebuie s? prezinte, prin proclamarea Cuvântului, de ce o pozi?ie este mai important? decât cealalt?. A e?ua în diferen?ierea pozi?iilor ?i a ideilor lume?ti fa?? ce cele prezentate în Cuvântului lui Dumnezeu este ca ?i cum am ucide un om vinovat sau nevinovat.

Concluzia celor scrise

Pledoaria pentru o predicare biblic? ?i contemporan? ne îndeamn? s? ne asigur?m c? suntem responsabili fa?? de preg?tirea predicilor, fa?? de aprofundarea în Scripturii, fa?? de contextul Cuvântului scris ?i contextului uman, fa?? de calsele sociale ?i fa?? de ideiile ce se lup? constant impotriva adev?rului, principiilor ?i valoriilor stabilite de Dumnezeu. În toate acestea suntem chema?i s? fim buni administratori înaintea lui Dumnezeu ?i fa?? de biserica local?. Pentru a fii eficien?i trebuie s? ne refamiliariz?m cu termenele ?i situa?iile ce se g?sec în contextul în care predic?m. Alegerea fiec?rui predicator de a aplea la resursele de specialitate sau a merge la un colegiu sau un institut de formare îi apar?ine fiec?rui p?stor. Totu?i, cred c? biserica local? trebuie s? se asigure c? p?storul acestei are resursele necesare pentru lucrarea la care a fost chemat. În final, totul este redus la caracterul ?i la abordarea pe care fiecare p?stor o are fa?? de încredin?area pe care a primit-o din partea lui Dumnezeu. Predicatorul sau p?storul va trebui s? dea o socoteal? am?nun?it? pentru deciziile luate ?i pentru modul în care a administrat Cuvântul lui Dumnezeu adun?rii sau bisericii locale.

https://adevar.wordpress.com/2008/11/14/o-pledoarie-pentru-predicarea-biblica/

O serie de atacuri teroriste au fost împiedicate la sfârșitul săptămâni în Israel

 08.09.2020  |    Stiri Israel si Orientul Mijlociu  |   

O serie de atacuri teroriste au fost împiedicate la sfârșitul săptămânii în locații separate din Cisiordania și Israel. Primul incident raportat a avut loc ieri după-amiază, când un atacator palestinian înarmat cu un cuțit a încercat să rănească un soldat al IDF la o intersecție principală lângă orașul Ariel din Cisiordania.

Unitățile de poliție de la fața locului au intervenit în momentul incidentului, împușcând teroristul în picior. Nu au fost raportate răni în rândul trupelor israeliene, iar atacatorul a fost transferat la un spital israelian pentru tratament, unde este de asemenea și audiat. Pe de altă parte, polițiștii de frontieră israelieni au împiedicat un atac cu cuțitul la Peștera Patriarhilor din orașul Hebron din Cisiordania.

Purtătorul de cuvânt al poliției, Mikey Rosenfeld, a confirmat pentru TV7 că suspectul a fost oprit și arestat înainte de a putea efectua atacul intenționat.

Între timp, în centrul Israelului, ca parte a unei investigații în curs de desfășurare a Agenției de Securitate din Israel, Shin Bet, a fost oprit un atac cu bombă la nodul rutier Bilu de lângă orașul central israelian Rehovot, când unitățile polițienești de combatere a terorismului, Yaman și Yamas, au arestat un suspect care fusese instruit de către organizația islamistă Hamas să adune informații și să instaleze dispozitive explozive. Unitățile antiteroriste l-au localizat pe suspect în sudul Israelului înainte ca atacul intenționat să aibă loc.

Sursă: TV7

Ultimele articole – înțelegerea vremurilor

Ultimele articole – crestinul si societatea

Ultimele articole – Viața spirituală

https://alfaomega.tv/stiri/stiri-despre-israel

Adeverința medicală pentru înscrierea în colectivitate și avizul epidemiologic sunt obligatorii pentru elevi , la începerea noului an școlar / Medicii ceruseră renunțarea la ele, pentru a nu aglomera cabinetele în pandemie

Subiectele zileiJoi, 10 Septembrie 2020
Adeverința medicală pentru înscrierea în colectivitate și avizul epidemiologic sunt obligatorii pentru elevi , la începerea noului an școlar / Medicii ceruseră renunțarea la ele, pentru a nu aglomera cabinetele în pandemieAdeverința medicală pentru înscrierea în colectivitate și avizul epidemiologic pentru (re)intrarea în colectivitate sunt obligatorii pentru elevi și preșcolari, la începerea citeste tot articolul
Coronavirus: Veste proastă pe frontul occidental al vaccinului, Rusia anunță începerea testelor pe 40.000 de voluntariLumea întreagă așteaptă și speră un vaccin împotriva coronavirusului, producătorii de seringi sporesc producția dar din Londra a venit miercuri o veste proastă: stoparea unuia dintre citeste tot articolul
VIDEO Klaus Iohannis: Decizia de a deschide școlile, deși nu e ușoară, e corectă și necesară / Nu se discută despre tăieri de salarii și pensii, e exclus așa cevaPreședintele Klaus Iohannis a apărat miercuri seara, într-o conferință de presă, decizia de redeschidere a școlilor, în condițiile în care „limitarea accesului la educație are citeste tot articolul
Tătaru, despre adeverințele necesare la începutul școlii: Prioritare sunt cele pentru copiii cu boli croniceMinistrul Sănătății Nelu Tătaru a declarat, referitor la adeverințele medicale necesare la începutul noului an școlar, că prioritară este eliberarea adeverințelor pentru elevii cu patologii citeste tot articolul
VIDEO Imagini din dronă cu primul tronson în lucru de pe autostrada A1 Sibiu – Pitești. Avans considerabil în mai puțin de jumătate de anPrimii kilometri ai autostrăzii A1 Sibiu – Pitești sunt în lucru, iar progresul de pe șantierul început în martie 2020 este unul substanțial. Noi imagini surprinse din dronă arată citeste tot articolul
Analiză AFP: Donald Trump, ”cel mai puțin intervenționist președinte”, succesele politicii sale externe și eșecurile majoreDonald Trump încearcă cu orice preț să își expună, înaintea alegerilor prezidențiale din 3 noiembrie, succesele politicii externe susceptibile să-i satisfacă baza, după ce nu a citeste tot articolul
Coronavirus în lume: Testele cu liderul din cursa vaccinurilor au fost oprite / Mister în Thailanda: 600 de contacți ai unei persoane cu Covid, testați negativNumărul deceselor asociate cu Covid-19 în lume a trecut de 900.000 și aproape 20 de milioane de oameni au fost declarați vindecați de noul coronavirus, până acum fiind raportate la nivel citeste tot articolul
Sondaj intern PNL. Emoții pentru Primăria București: câte procente îl despart pe Nicușor Dan de Gabrielei FireaUn sondaj intern al PNL arată că lupta la primăria Capitalei dintre Nicușor Dan, susținut de PNL-USR-PLUS, și Gabriela Firea de la PSD este una foarte strânsă. Potrivit sondajului, Nicușor Dan citeste tot articolul
?Alegeri locale 2020 Clotilde Armand, candidata PNL și USR-PLUS la Sectorul 1, vine joi, de la ora 13.30 , la interviurile HotNews LIVEClotilde Armand este candidata susținută de PNL și USR-PLUS la funcția de primar al Sectorului 1 din București. Ce soluții are pentru a opri dezvoltarea haoticăa sectorului? Va merge mai departe cu citeste tot articolul
?US Open: Serena Williams revine în duelul mamelor cu Tsvetana Pironkova și se califică în semifinaleSerena Williams s-a calificat în a 11-a sa semifinală consecutivă la US Open, după ce a revenit în partida cu surprinzătoarea Tsvetana Pironkova. citeste tot articolul
Statul a semnat acordul cu Orange pentru achiziția și livrarea a aproximativ 83.000 de tablete cu internet în școlile din București și alte 14 județe. Termenul limită de livrare este 10 septembrieOficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC) a semnat miercuri, 9 septembrie, un acord-cadru cu Orange pentru achiziția a aproximativ 83.000 de tablete cu internet pentru o perioadă de 2 ani, citeste tot articolul
FOTO Trenul Gara de Nord – Aeroport, aproape de final – Nu s-a dat un termen oficial de deschidere, dar putem spera că trenurile vor începe să circule până la final de anStadiul fizic de execuție al lucrărilor este de 97% la linia de tren dintre Gara de Nord și Aeroportul Otopeni, a anunțat CFR Infrastructură, care nu a dat un termen exact despre când vor citeste tot articolul
Vaccinul rus împotriva Covid-19, testat începând de miercuri pe 40.000 de locuitori ai MoscoveiAutoritățile de la Moscova au anunțat miercuri că au început testarea vaccinului rus împotriva Covid-19 pe 40.000 de locuitori ai capitalei – etapă finală de testare a acestui vaccin citeste tot articolul
Investigație Rise Project: Primăria Capitalei condusă de Gabriela Firea a plătit dublu pentru răscumpărarea Parcului Verdi/ Ce legături au cu primarul cei care au primit banii / UPDATE Primăria Capitalei: Articolul include afirmații false, ne vom adresa justițieiPrimăria Capitalei, condusă de Gabriela Firea, a plătit dublu pe terenul din Parcul Verdi, ca și cum acesta era construibil și avea utilități, deși el era spațiu verde, arată o investigație Rise citeste tot articolul
Brexit: Marea Britanie a publicat controversatul proiect de lege care revizuieste acordul de ieșire din UEGuvernul britanic a publicat miercuri un proiect de lege care revizuiește parțial angajamentele asumate în cadrul Brexitului, ceea ce constituie o încălcare asumată a dreptului citeste tot articolul
Waze împrumută o funcție extrem de utilă de la Google MapsAplicația de navigație Waze împrumută o funcție extrem de utilă de la Google Maps. Waze, deținută de Google din 2013, poate fi folosită și pe PC pentru planificare. citeste tot articolul
Robert Negoiță anunță că s-a vindecat de COVID-19Robert Negoiță, candidat din partea Alianței Pro București 2020 la Primăria Sectorului 3, a anunțat că s-a vindecat de COVID-19. citeste tot articolul
SUA își reduc efectivele militare din Irak. Câți soldați vor fi menținuțiStatele Unite au decis să-și reducă efectivele militare din Irak de la 5.200 la 3.000 de soldați, a anunțat miercuri generalul Kenneth McKenzie, comandantul operațiunilor militare ale Pentagonului citeste tot articolul
VIDEO Războiul viitorului: Forțele Aeriene ale SUA și-au prezentat robo-câiniiA arătat ca o scenă dintr-un film science-fiction. Ieșind din avioanele Forțelor Aeriene ale Statelor Unite, mai mulți câini-robot au început să alerge pe o pistă a unei baze ariene din citeste tot articolul

Cătălin Sturza: „Viața are prioritate”?

DE VLAD PÂRĂU  /   ȘTIRI   /   Publicat: Miercuri, 09 septembrie 2020, 21:25   /   Actualizat: Miercuri, 09 septembrie 2020, 22:00   /   0 comentarii  Foto: Facebook

Cătălin Sturza: „Viața are prioritate”?
ARTICOLE RELAȚIONATE
Cătălin Sturza, despre posibilitatea ca Guvernul să schimbe modul Sf. Împărtășanie: Nici comuniștii nu au cutezat să-i schimbe dogmele și cultul. Sper că nu va îndrăzni să facă asta un regim care pretinde că respectă drepturile și libertățile omului
Scriitorul Cătălin Sturza: Nu-i doresc nici unui tată din România ca peste 10-15 ani fetița lui să îngroașe rândurile sutelor de mii de fetițe căzute în capcana sclaviei și scoase de niște hiene și șacali „la produs”

Scriitorul și publicistul Cătălin Sturza se arată uimit de grija subită a autorităților pentru viața cetățenilor, într-o țară în care, orice urgență ar fi avut, aceștia erau până nu demult puși pe liste de așteptare de Casa de Asigurări de Sănătate, veșnic lipsită de fonduri. El constată că, dacă principiul că viața are prioritate ar fi aplicat și în alte domenii decât restricțiile impuse în numele coronavirusului, poate că am avea timp să apărăm și viața copiilor nenăscuți, să garantăm siguranța medicamentelor înainte de a le pune pe piață, să scădem numărul accidentelor mortale prin construcția de autostrăzi ș.a.m.d. Dar este viața noastră într-adevăr o prioritate pentru autorități? 
„Ni s-a spus iar și iar, de la cel mai înalt nivel, în aceste luni că trebuie să respectăm principiul prudenței, acceptând fără obiecții cele mai stricte măsuri pentru prevenirea epidemiei de coronavirus, și că „viața are prioritate”.
Sunt primul care susține că viața are și trebuie să aibă mereu prioritate. Dar atunci aș vrea să sper că, de acum înainte, aceeași filosofie va fi respectată și în cazul uciderii copiilor nenăscuți. Dacă aplicăm principiul continuității, orice copil care a fost conceput în pântecele unei mame se va transforma într-un om adult, dacă nu intervine ceva (fie chiureta unui medic, fie un factor natural) care să îi curme viața. O dată apărută viața, la concepție, ea își va urma cursul firesc dacă nimic nu intervine să o curme; orice copil va trece întâi prin stadiile copilăriei, apoi se va transforma în adolescent, apoi în adult. Așadar, conform principiului continuității și principiului prudenței, orice viață umană ar trebui să fie protejată, de la concepție până la moarte. „Viața are mereu prioritate”.
De asemenea, aș dori să văd că aplicăm aceleași principii și în cazul multor produse medicale/medicamentoase puse pe piață de anumite companii farmaceutice. Dacă aplicăm principiul prudenței, nu ar trebui să fie deloc în regulă ca reprezentanți ai unor firme producătoare de medicamente să facă parte din comisiile consultative care hotărăsc asupra valorii propriilor medicamente, pe care ulterior le promovează. Altfel spus, ca reprezentanții celor care pun pe piață un produs să facă parte și din comisia oficială de validare a acelui produs. Sau ca studiile clinice făcute de producătorii anumitor medicamente să nu fie confirmate de către instituții terțe independente. Studiile fiind menite, astfel, să demonstreze de multe ori ceea ce marii producători intenționează să demonstreze – cu consecințe potențial dezastruoase pentru sănătatea a multe milioane de bărbați, femei și copii. „Viața are mereu prioritate”.
Iarăși, aș dori să aplicăm aceleași principii și în cazul victimelor accidentelor rutiere. Dacă aplicăm principiul prudenței, ar trebui să existe un lobby puternic pentru limitarea electronică a vitezei autoturismelor, în special a bolizilor „de fițe” care sunt adevărate mașinării ale morții. Și, în același timp, construirea de drumuri mai sigure (inclusiv autostrăzi) ar trebui să fie o prioritate absolută pentru guvernanții noștri. Conform principiului prudenței, numărul morților din accidentele din România ar trebui să fie afișat pe toate burtierele și pe toate site-urile de știri, mare, zi de zi – să nu uităm că au fost ani în care în România au murit câte 3000 de oameni pe șosele. Și aceste cifre să ruleze așa până când viteza bolizilor ar fi limitată, iar România ar avea autostrăzi măcar ca în Grecia. „Viața are mereu prioritate”.
Dacă aș vedea că se aplică principiul prudenței și ideea că „viața are mereu prioritate” și pentru a proteja viața copiilor nenăscuți, limitând un genocid oribil; și pentru a garanta siguranța multor medicamente promovate pe piață de mari jucători, prevenind efecte și reacții colaterale de proporții greu de anticipat sau bănuit; și pentru a reduce numărul morților de pe șosele, punând capăt unui alt masacru sângeros și rușinos – ei bine, aș crede că lumea s-a trezit în sfârșit la realitate. Altfel, mă tem că „viața are prioritate” nu ar putea fi decât un alt slogan demagogic. Care sună cu atât mai cinic, cu cât el ar putea și ar trebui să fie aplicat, cu maxim de urgență, pentru a opri suferințe și carnagii barbare, strigătoare la cer”, a scris publicistul Cătălin Sturza, miercuri, pe Facebook.

CELE MAI POPULARE
OPINII
Valerian Stan

Situațiunea (LXV)

de Valerian Stan

Cine ar fi putut să bănuiască imediat după asasinarea soților Ceaușescu că astăzi vom ajunge unde suntem. Că fiul unui securist torționar va fi prim-ministru, că un om al Securității va fi și el timp de un deceniu președintele țării iar azi va candida nerușinat la Primăria Capitalei, și câte și mai câte… Și totuși,

Valerian Stan

Zodia virusului și altele (XXIV)

de Valerian Stan

Pentru Catedrala națională, un vis de secole al românilor (începând cu Eminescu și Carol I),  statul a alocat în 13 ani 75 de milioane de euro. Pentru o propagandă mincinoasă în beneficiul diversiunii pandemice odioase, președintele Iohannis, Guvernul Orban și așa zisa Opoziție  au dat televiziunilor complice, în doar 5 luni, 50 de milioane de euro

Dr. Vasile Astărăstoae

Când se va obține „imunitatea de turmă”? Cazul Manaus

de Dr. Vasile Astărăstoae

Într-o notiță anterioară, făceam următoarea afirmație: „El (virusul SARS CoV-2 n.n.) circulă în continuare și va continua să circule până când 80% din populație se va imuniza”. Un prieten, Teodor Nedelcu, pune o întrebare… 

Iulian Capsali

OPOZIȚIA LA MOARTE

de Iulian Capsali

Cea mai mare sminteală a lumii de azi este ideea de nemurire.

Dr. Vasile Astărăstoae

Cifre și cifre

de Dr. Vasile Astărăstoae

Dacă ne raportăm doar la ce scrie presa, atunci, în România și nu numai, nu există nicio boală în afară de COVID-19. Este totuși momentul să vedem ce s-a întâmplat în primele 6 luni în sistemul spitalicesc. 

Valerian Stan

Zodia virusului și altele (XXIII)

de Valerian Stan

Neo-marxiștii democrați americani își tratează concetățenii de cretini. 

Dr. Vasile Astărăstoae

Dictatura medicală versus etica medicală

de Dr. Vasile Astărăstoae

În timpul acestei pandemii, auzim frecvent sintagma dictatura medicinei. Când vorbim despre dictatură, vorbim în primul rând despre un sistem socio-politic. Definițiile din DEX confirmă această afirmație

Valerian Stan

Zodia virusului și altele (XXII)

de Valerian Stan

Cercetători de talie mondială, în frunte cu profesorul Didier Raoult din Franța, au concluzionat nu demult, pe baza unei cazuistici medicale foarte bogate, că un medicament vechi, hidroxiclorochina, vindecă pacienții cu Covid-19. Nu există reacții adverse, nu există spitalizări și practic nu există decese.

PE ACELAȘI SUBIECT

Alexandru Rafila, precizări despre noul an școlar: Cântatul este una dintre cele mai riscante activități privind transmiterea bolii, așa că muzica probabil că se va face fără să cântăm, probabil audio

Regizorul Cristi Puiu: „Cum e posibil ca la 30 de ani de la Revoluție, nația asta să fie amendată pentru că e indisciplinată? Domnu’ Iohannis, indisciplina nației v-a adus la putere!”

Funeriu: „Am semnale că pe alocuri anumiți profesori de religie sunt mai degrabă parte a teoriilor conspiraționiste și astfel prezintă un risc pentru sănătatea copiilor”. Bănescu: „Îngrijorarea este în realitate excesivă și cel mai probabil nejustificată”

EXCLUSIV. Nepoata Părintelui Arsenie Boca se luptă cu oamenii lui Liiceanu din CNSAS pentru memoria Sfântului Ardealului

Părintele Calistrat, internat în spital cu coronavirus, dezminte zvonurile panicarde: „Sunt foarte bine, nu am absolut nimic, tusea a dispărut, respect tratamentut impus de specialist cu toată seriozitatea”

Purtarea obligatorie a măștii în aer liber, revocată de tribunalul administrativ din Strasbourg. La fel s-a întâmplat și la Lyon și Villeurbanne

ȘTIRI
Cornel Nistorescu: Niciodată, România n-a avut o asemenea catastrofă la Educație! Desfășurarea anului școlar nu-i decît o oglindă murdară și fidelă a felului în care ne purtăm și a celui în care suntem condușiDiscuțiile pe seama începerii școlii arată nivelul dezbaterii publice din țara noastră. Atît de jos încît se potrivește perfect cu materia din ghereteleFranța reduce carantina în pandemie. 95% dintre infectați nu mai sunt contagioși după 5 zileConsiliul Științific pentru COVID-19 din Franța s-a pronunțat în favoarea scurtării perioadei de carantină de la 14 zile la șapte zile,Avocatul Gheorghe Piperea: Avem un regim de iacobinism sanitar în România. Ne supunem orbește directivelor OMS și copiem alte țări în toate exagerările lorÎntr-un text postat pe Facebook, avocatul Gheorghe  Piperea vorbește despre instalarea unui „regim de iacobinism sanitar în România”Cătălin Sturza: „Viața are prioritate”?Scriitorul și publicistul Cătălin Sturza se arată uimit de grija subită a autorităților pentru viața cetățenilor, într-o țară în care, orice urgență ar fi avut, aceștia erau până nu demult puși pe liste de așteptare de Casa de Asigurări de Sănătate, veșnic lipsită de fonduri. El constată că, dacă principiul că viața are prioritate ar fi aplicat și în alte domenii Situațiunea (LXV)Cine ar fi putut să bănuiască imediat după asasinarea soților Ceaușescu că astăzi vom ajunge unde suntem. Că fiul unui securist torționar va fi prim-ministru, că un om al Securității va fi și el timp de un deceniu președintele țării iar azi va candida nerușinat la Primăria Capitalei, și câte și mai câte… Și totuși,Ministerul de interne va înființa Direcția pentru Siguranța Școlară. Noua structură ar urma să combată violența în rândul minorilorMinistrul de interne, Marcel Vela, a anunțat înființarea Direcției pentru Siguranța Școlară în cadrul Poliției Române. Accentul va fi pus pe fenomenul de bullying.Raluca Turcan: „Untold, Neversea, ARTmania, Electric Castle, Summer Well vor fi sprijinite de Guvern! Mediul cultural are un partener de încredere în Guvernul României”Vicepremierul Raluca Turcan a anunțat miercuri pe Facebook că festivaluri private precum Untold, Neversea, ARTmania, Electric Castle și Summer Well vor fi sprijinite de Guvern atât cu bani publici, cât și cuModelul finlandez: Copilul care vrea să-și urmeze visul la școala pe care și-a ales-o, dat pe mâna psihiatruluiMihai Jalaskoski-Smicală, unul dintre cei doi copii ai doctoriței Camelia Smicală, care au fost confiscați abuziv de „serviciul social” din Finlanda, este împiedicat de instituția care îi decide vremelnic soarta să urmeze școala gimnazială la care a fost admis prin examen.
EXTERNE
AstraZeneca oprește testele la vacccinul anti COVID după apariția unei boli inexplicabile la un participantCompania farmaceutică AstraZeneca a anunțat marți o pauză la nivel mondial în testele clinice ale vaccinului său experimental Virusolog italian:Panica provocată de Covid se bazează pe știri false. Circul mediatico-terorist continuă să creeze nebunie. E suficient ca decedatul să fi ieșit pozitv la test și, chiar dacă moare de cancer, „a murit de la Covid”Odată cu încercările nerealiste de a găsi „spații noi” pentru școli și de a impune tuturor (chiar și copiilor peste șase ani) purtea unei măști, apare Școala în pandemie: În Franța doar adulții poartă măști, la spanioli distanțare, nu și pentru cei mici, suedezii aplică „modelul suedez”, olandezii elimină cuvântul „mască” la cursuriÎn aproape toată Europa, școala reîncepe  în septembrie. În unele state, școlile au fost deja deschise, cu măsuri de precauție mai 
CULTURĂ
10 septembrie: Sfânta Pulheria, împărăteasaEra într-însa râvna de dreaptă credință și mare înțelepciune.10 septembrie: 31 de ani de la cea mai mare tragedie navală din istoria României. În doar câteva secunde au murit 239 de oameniPe 10 septembrie se împlinesc 31 de ani de la scufundarea, în anul 1989, navei de pasageri Mogoșoaia.10 septembrie 1872, moartea lui Avram Iancu: Uitați-vă pe câmp românilor, suntem mulți și tari, că Dumnezeu e cu noiAvram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus – d. 10 septembrie 1872, Țebea) a fost un avocat român transilvănean care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania.

https://www.activenews.ro/stiri/Catalin-Sturza-%E2%80%9EViata-are-prioritate-162645

O poveste romantică uitată și uitată

Șase lecții pentru căsătorie și slujire

Articol de Marshall Segal

Scriitor de personal, desiringGod.org

Dacă ai putea să-ți modelezi căsătoria după o căsătorie în Scriptură, pe care ai alege-o?

Oricât de fericite erau primele capitole pentru Adam și Eva, luna de miere se termină (și îngrozitor) înainte să aflăm multe despre dinamica lor conjugală. Isaac și Rebeca au și ei un început romantic ( Geneza 24:67 ), dar în cele din urmă ea complotă să-l înșele (pentru a îndeplini promisiunea lui Dumnezeu, Geneza 25:23 ). Iacov a muncit mult și bine pentru a avea iubita lui Rahela, dar s-a căsătorit (și o disprețuia) cu sora ei, Leah.

Nobilul Abigail a câștigat inima regelui David, dar ea nu a fost prima lui soție și David a căzut și în adulter (și mai rău) cu Bat-Șeba. Estera este la fel de demnă de imitație ca orice femeie, dar regele Ahașveroș s-a căsătorit cu ea pentru a-i face rău reginei și apoi a căzut în complotul lui Haman pentru a-și distruge poporul. Și ce soț nu poate învăța din dragostea neîmplinită și neîmplinită a lui Osea? Dar Gomerul său modelează doar o răutate pe care soțiile ar trebui să o evite cu orice preț.„Fiecare căsătorie creștină poate aspira la scufundarea relației, zilnic și profund, în fântânile Scripturii.”TweetDistribuiți pe Facebook

Totuși, Dumnezeu ne dă căsătorii care merită admirate și imitate. În ciuda modurilor în care Avraam și-a pus în pericol soția pentru a se proteja (de mai multe ori), el și Sara sunt lăudați de apostoli ( Evrei 11: 8-12 ; 1 Petru 3: 6 ). Ruth întruchipează o neînfricare și o fidelitate care a câștigat inima bărbatului ei la fel de demn, Boaz. Și, desigur, în timp ce Iosif s-ar fi putut îndoia de Maria când a rămas însărcinată pentru prima dată, ei s-au iubit unii pe alții și pe Fiul lor uns, cu mare credință și devotament.

Mulți, totuși, dor de o căsătorie remarcabilă și frumoasă îngropată în scrisorile apostolului Pavel, o căsătorie pe care poate o cunoștea (și o stimase) mai mult decât oricare alta, o căsătorie care capturase atenția și admirația multora din biserica primară.

Căsătoria faimoasă și uitată

O mare parte din ceea ce știm și credem despre căsătorie, cel puțin căsătoria creștină ( Efeseni 5: 22–33 ; Coloseni 3: 18–19 ), învățăm din scrisorile unui bărbat necăsătorit ( 1 Corinteni 7: 6–8 ). Deci, cum a avut apostolul Pavel atât de multă perspectivă asupra căsătoriei? Ei bine, mai întâi, pentru că sfatul său de căsătorie a fost „suflat de Dumnezeu” ( 2 Timotei 3:16 ) și, prin urmare, nu era dependent de experiența personală. Mai mult decât atât, el l-a studiat pe Hristos și biserica ca model al lui Dumnezeu pentru fiecare căsătorie ( Efeseni 5: 22–33 ). Dar a asistat, fără îndoială, la niște căsătorii remarcabil de bune.

Un astfel de cuplu pare să-și fi câștigat inima la fel de mult (și poate mai mult decât) oricare alta, și nu numai inima sa, ci inimile bisericilor de pretutindeni. „Salutați-l pe Prisca și pe Aquila”, scrie el, „colegii mei în Hristos Isus, care și-au riscat gâtul pentru viața mea, cărora nu numai că le mulțumesc, ci și toate bisericile neamurilor le mulțumesc” ( Romani 16: 3) –4 ). Într-o lume fără rețele sociale, fără televiziune sau reviste, fără nimic de genul internetului, faima dragostei lor s-a răspândit în continuare departe, larg și profund.

Atât Luca, cât și Pavel fac tot posibilul să-i evidențieze pe Priscilla (sau Prisca) și pe Aquila ca un cuplu căsătorit, nu doar ca indivizi credincioși. Ca aproape niciun alt cuplu din Biblie, nici unul nu este menționat vreodată fără celălalt. Ei sunt „Priscila și Aquila”, o singură carne, o forță remarcabil de fructuoasă pentru bine, o singură căsătorie care merită studiată și învățată. Povestea lor nu este în niciun caz prescriptivă pentru fiecare cuplu creștin de pretutindeni și în fiecare etapă a vieții, dar ar trebui să ne facă să tânjim după felul de fidelitate conjugală și rodnicie pe care l-au demonstrat în circumstanțele și etapele vieții lor.

O dragoste ascultătoare

Priscila și Aquila erau în mod evident un bărbat și o femeie a cuvântului. Cei puțini care își cunosc numele își amintesc de ei pentru că au intervenit pentru a-l corecta pe talentatul și influentul profesor Apolo. Luca spune despre Apolo: „Era un om elocvent, competent în Scripturi. El fusese instruit în calea Domnului. Și fiind fierbinte în duh, a vorbit și a învățat cu exactitate lucrurile despre Isus ”( Fapte 18: 24-25 ). Si totusi,

El a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, dar când Priscila și Aquila l-au auzit, l-au luat deoparte și i-au explicat calea lui Dumnezeu mai exact. ( Fapte 18:26 )

L – au auzit pe Apolo, l-au luat deoparte, au explicat calea lui Dumnezeu mai exact – nu doar Aquila. În timp ce Dumnezeu le-a dat chemări diferite ca soț și soție, ei au trăit și au slujit împreună. Și ne-am aștepta ca mariajul și slujirea lor să înflorească ca urmare. Câte căsătorii se luptă și suferă pentru că unul dintre soți lasă celuilalt citirea și studierea serioasă a Bibliei?„Munca grea, veselă și de sacrificiu a ambilor soți va marca căsătoriile sănătoase și fructuoase.”TweetDistribuiți pe Facebook

Nu orice căsătorie bună va arăta ca a lui Priscila și Aquila, dar fiecare căsătorie creștină poate aspira să cufunde relația, zilnic și profund, în fântânile Scripturii. Dacă am permite cuvintelor lui Dumnezeu să ne reînvie inimile și să ne lumineze cu înțelepciune ( Psalmul 19: 7 ), pentru a ne întări bucuria și a ne purifica mintea ( Psalmul 19: 8 ), pentru a ne întări hotărârea și rezistența ( Psalmul 19: 9) ) în căsătorie ? Ce se întâmplă dacă vocea lui ne-a îndulcit intimitatea ( Psalmul 19:10 )?

O iubire suferindă

Înainte de a afla despre fidelitatea lor față de cuvânt, totuși, îi întâlnim în suferință. Când Pavel a venit în Corint, „a găsit un evreu pe nume Aquila, originar din Pont, venit recent din Italia împreună cu soția sa Priscilla, pentru că Claudiu le poruncise tuturor evreilor să părăsească Roma” ( Fapte 18: 1-2 ). Când Pavel i-a întâlnit, tocmai fuseseră alungați de acasă, pur și simplu pentru că erau evrei.

Pavel a rămas apoi să lucreze și să slujească cu ei, iar biserica din Corint a cunoscut o mai mare opoziție și ostilitate ( Fapte 18: 6 , 12 , 17 ). Au fugit în cele din urmă spre Efes (unde s-au întâlnit și l-au instruit pe Apolo). În curând au apărut revolte violente împotriva bisericii și acolo ( Fapte 19:23 ). Nu știm cu exactitate la ce situație se referea Pavel, dar el le-a scris romanilor: „Salutați-i pe Prisca și pe Aquila, colegii mei în Hristos Isus, care și-au riscat gâtul pentru viața mea ” ( Romani 16: 3-4 ). Departe de a se retrage în siguranța casnică, căsătoria lor cunoștea bine suferința și era pregătită pentru riscuri, conflicte și sacrificii.

Din nou, Dumnezeu nu înseamnă că fiecare căsătorie să pășească în aceleași focuri pe care au făcut-o, ci toți creștinii ar trebui să se aștepte și să se îmbrățișeze, suferind de dragul lui Hristos ( 2 Timotei 3:12 ). În timp ce ar trebui să ne străduim să ne protejăm căsătoriile și familiile de rău, nu ar trebui  ne protejăm de suferință, în dragoste, pentru credința și bucuria altora. Oare mângâierea și siguranța căsătoriei și a familiei ne-au împiedicat pe unii dintre noi să-L ascultăm pe Hristos și să ne asumăm riscurile corecte în slujire?

O dragoste muncitoare

Această privire din viața lor împreună vine și trece repede, dar nu trebuie trecută cu vederea. Pavel a ales să rămână cu Priscila și Aquila, în parte, din cauza muncii de zi cu zi pe care (amândoi) o făceau pentru a se asigura singuri. „S-a dus să-i vadă și, pentru că era din aceeași meserie, a rămas cu ei și a lucrat, pentru că ei erau fabricanți de corturi de meserie” ( Fapte 18: 2-3 ). Prietenia și parteneriatul lor cu Paul au fost construite peste țesături, frânghii și stâlpi de cort – cu alte cuvinte, peste munca obișnuită.„Ospitalitatea dezvăluie lumina din noi (și căsătoriile noastre) la fel de mult ca orice slujire”.TweetDistribuiți pe Facebook

Fără să citim prea mult în afacerea lor, putem începe să vedem cât de mult au muncit amândoi pentru a supraviețui și a sluji împreună. Ei s-au dedicat profund slujirii cuvântului, dar asta nu a fost slujba lor cu normă întreagă. După ce au gustat în sfârșit odihna adevărată în Hristos, au îmbrățișat cât de multă muncă necesită viața credincioasă într-o lume căzută.

Câți dintre noi ne liniștim (sau chiar ne plângem cu voce tare) toată transpirația și efortul de care au nevoie căsătoria, familia, munca și slujirea? Fidelitatea (și supraviețuirea) de multe ori nu vor necesita două locuri de muncă cu normă întreagă în afara casei, dar munca grea, veselă și de sacrificiu a ambilor soți va marca căsătoriile sănătoase și fructuoase.

O dragoste primitoare

Priscila și Aquila nu numai că au slujit biserica în diverse moduri, dar au primit biserica în casa lor. Știm că atât în ​​Efes ( 1 Corinteni 16:19 ), cât și în Roma, biserica s-a adunat sub acoperișul lor. Pavel le scrie romanilor: „Salutați-i pe Prisca și pe Aquila. . . . Salutați și biserica din casa lor ”( Romani 16: 3-5 ). Acestea sunt ferestre mici în căsătoria lor, dar totuși ferestre reale, mai ales atunci când considerați opoziția și ostilitatea cu care se confruntă creștinii de multe ori în lumea primului secol.

S-ar putea ca Pavel să fi avut în vedere Priscila și Aquila când a îndemnat bisericile din Roma: „Contribuiți la nevoile sfinților și căutați să arătați ospitalitate” ( Romani 12:13 )? Chiar dacă nu a făcut-o, știm că a experimentat personal ospitalitatea lor ( Fapte 18: 3-4 ) și în mai multe case ( Fapte 18: 18-19 ; 1 Corinteni 16:19 ). Indiferent dacă se gândea la acești prieteni și la ospitalitatea lor radicală, știm că ne- a avut în vedere noi și căsătoriile. Căsătoriile creștine sunt căsătorii ospitaliere, deoarece Dumnezeu poruncește tuturor creștinilor: „Arătați ospitalitate unii altora fără să mormăiți” ( 1 Petru 4: 9). Iar ospitalitatea dezvăluie lumina din noi (și căsătoriile noastre) la fel de mult ca orice slujire ( Matei 5:16 ; 25: 34-36 ).

Nu trebuie să ținem biserica în casele noastre pentru a fi ospitalieri, dar trebuie să acceptăm costurile și inconvenientele lăsării în mod constant a altora. Ospitalitatea îi întâmpină pe ceilalți într-o sută de moduri diferite, dar căsătoriile creștine ar trebui să fie întotdeauna marcate – peste tot și în fiecare etapă a vieții – prin ospitalitate autentică și plină de bucurie.

O iubire care se confruntă

Schimbul cu Apollos dezvăluie o altă calitate rară în Aquila și Priscilla: disponibilitatea lor de a face față erorilor, chiar și la un profesor proeminent și respectat. Apolo nu era doar un alt învățător, ci „era un om elocvent, competent în Scripturi” ( Fapte 18:24 ). A fost un apărător bine învățat și pasionat al Evangheliei. Iar Priscila și Aquila erau încă dispuși să-l înfrunte când s-a înșelat. Îmbrățișând fricțiunea necesară și sănătoasă care vine cu toată corectarea, ei au spus adevărul în dragoste ( Efeseni 4:15 ).

Și chiar într-un singur verset, putem vedea dragostea în mustrarea lor: „[Apolo] a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, dar când Priscila și Aquila l-au auzit, l-au luat deoparte și i-au explicat calea lui Dumnezeu mai exact. ”( Fapte 18:26 ). Îndrăgostiți, au refuzat să-l lase să continue să creadă și să predea greșit. Îndrăgostiți, au cheltuit efortul și grija necesare pentru a-i rafina și realinia gândirea. Îndrăgostiți, l-au luat deoparte, mai degrabă decât să facă o scenă pentru a-l umili. Uneori, corectarea trebuie să fie publică ( Galateni 2:11 ). Cu toate acestea, mult mai des, dragostea se corectează în mod privat ( Matei 18:15 ), cel puțin inițial ( Matei 18:16 ).

O, pentru mai mulți creștini (și căsătorii creștine) cu curajul de a confrunta greșeala și păcatul cu atâta onestitate, dragoste și speranță. După cum vom vedea, acest tip de iubire, deși dificilă și chiar neplăcută în acest moment, aduce deseori roade disproporționate. Și oh, pentru mai mulți bărbați (și femei) precum Apollos, care primesc și pun în aplicare o corecție bună așa cum a făcut-o el.

O dragoste lărgită

Nu numai că Priscila și Aquila l-au îndreptat pe Apolo, dar, lămurind și maturizându-și gândirea, au binecuvântat și toate orașele și bisericile pe care a continuat să le viziteze, deoarece „i-a ajutat foarte mult pe cei care, prin har, au crezut, pentru că i-a infirmat puternic pe evrei în public, arătând prin Scripturi că Hristos a fost Isus ”( Fapte 18: 27–28 ). El a fost capabil să respingă puternic evreii și să le arate adevărul și frumusețea a ceea ce Scripturile învață și promit de fapt despre Isus, în parte datorită credinței și îndrăznirii lui Priscila și Aquila.„Căsătoriile credincioase se străduiesc să aibă un impact tangibil, sacrificiu, etern asupra bisericii”.TweetDistribuiți pe Facebook

Gustăm aceeași rodnicie când Pavel spune: „Salutați-i pe Prisca și pe Aquila. . . căruia nu numai că mulțumesc, ci și toate bisericile neamurilor mulțumesc ”( Romani 16: 3-4 ). Toate bisericile neamurilor auziseră despre această căsătorie – despre credința lor, curajul, înțelepciunea, ospitalitatea, suferința, dragostea lor. Nu orice căsătorie credincioasă va avea (sau ar trebui!) Să aibă un fel de impact pe care l-a avut asupra bisericii timpurii, dar fiecare căsătorie credincioasă ar trebui să se străduiască să aibă un impact tangibil, jertfitor, etern asupra bisericii.

Toată dragostea creștină este o dragoste care se extinde, dorind să ne atragă mai mult în credința, speranța și bucuria noastră. Adevărata iubire nu este exclusivă, egoistă sau izolată, ci generoasă, plină de compasiune, cu inima de servitor, cu riscuri. Iubirea spune: „Pe măsură ce avem ocazia, să facem bine tuturor, și mai ales celor care sunt din familia credinței” ( Galateni 6:10 ).

Priscila și Aquila au făcut un mare bine împreună și tuturor, în special celor care și-au împărtășit bucuria în Isus. Și făcând acest lucru, nu au lăsat rețete sau comenzi, ci o moștenire și o aspirație pentru căsătorii ca a noastră.Marshall Segal ( @marshallsegal ) este scriitor și editor manager la desiringGod.org. El este autorul cărții Nu s-a căsătorit încă: urmărirea bucuriei în singuratate și întâlniri . A absolvit Colegiul și Seminarul Bethlehem . El și soția sa, Faye, au doi copii și locuiesc în Minneapolis.

https://www.desiringgod.org/articles/a

De ce nu m-a fermecat Isus al lui G. Liiceanu

CRONICĂ DE CARTELUCIAN BĂLĂNESCU10 SEPTEMBRIE 2020280

În urmă cu mai mulți ani întrebam dacă există în România un intelectual public ateu sau agnostic care să-și articuleze ideile coerent și tranșant așa cum fac de ani de zile în Occident intelectuali ca R. Dawkins, B. Ehrman, S. Pinker, Peter Atkins, A. Rosenberg, Lawrence M. Krauss, D. Dennett sau P. Singer. Sigur că existau diferiți atei marginali, jurnaliști supărați și atei de Social Media, dar nu cunoșteam vreun ateu sau agnostic de anvergură care să-și asume convingerile și să le arunce pe piața ideilor românești. Ei, uite că a apărut cartea domnului Liiceanu, Isus al meu, care pare a fi un soi de „coming out” (vorba prietenului Cosmin Vaman) pentru toți cei care poate aveau alte așteptări de la domnia sa.

Isus al domnului Liiceanu este o capodoperă. Este o minunată piesă de muzeu. Poate fi admirat, dar este complet inert. Nu are viață și, ce este mai grav, nu transformă vieți.

Trebuie să mărturisesc în primul rând că fac parte din admiratorii domnului Liiceanu, chiar dacă a fost ani de zile expus unui tir neobosit de zoaie publice. Am preferat să citesc scrierile domniei sale și să cred mai degrabă mărturia Monicăi Lovinescu, de exemplu, decât să dau crezare tuturor bârfelor de mahala. Sigur că nu acord domnului Liiceanu încredere absolută și, din câte am reușit să observ, filosoful Gabriel Liiceanu nu a fost scutit de păcatul elitei intelectuale: vanitatea. Cu toate astea Jurnalul de la Păltiniș a constituit, ca pentru mulți alții, una din cărțile formatoare ale tinereții mele. Editorul Gabriel Liiceanu a „moșit” apariția unor cărți fundamentale pe care la începutul anilor 2000 le-am devorat.

Așa că nu mă supără deloc apariția unui volum care se apropie de cea mai importantă persoană istorică care a trăit vreodată. Este dreptul domniei sale să-l înțeleagă pe Isus așa cum o face. Personal, cred că titlul este unul onest. Nu este un Isus care ne este impus tuturor. Este „Isus-ul” lui G. Liiceanu. Cu siguranță nu este Isus al meu și, cu siguranță, nu este Isus al tradiției creștine. Mă bucur că domnul Liiceanu se apropie de o temă atât de importantă și o aduce în sfera popularității sale, chiar dacă o face de pe poziția agnosticului sau a liber cugetătorului. Cred că oricine îl critică pe filosof că scrie o carte care nu se potrivește cu convingerile asumate de dogma creștină nu înțelege mai nimic despre cultura dialogului. Dar asta nu înseamnă că volumul nu poate fi amendat sau că nu ne putem apropia cu spirit critic de el. Este bine că el există, așa cum ne bucurăm și de cărțile lui F. Nietzsche sau E. Cioran, dar putem să ne exprimăm dezacordul cu concluziile sau cu o parte a conținutului lor.

În tradiția lui Denis Diderot, domnul Liiceanu se plânge că Dumnezeul invizibil nu și-a coborât harul și asupra domniei sale. Altfel spus, ar fi crezut dacă ar fi existat ceva mai multe temeiuri de crezare.

Domnul Liiceanu este suficient de experimentat încât să se asigure încă de la început că toți cei care îi vor critica scrierea de pe o poziție teologică să fie repudiați ca habotnici sau instalați în certitudini. Singurul cititor satisfăcut de carte va fi cel care este pătruns de o interogativitate continuă. Căutătorul. Cel care „trăiește paradoxurile și nedumeririle propriei credințe, scepticul și însetatul de cunoaștere”. În tradiția lui Denis Diderot, domnul Liiceanu se plânge că Dumnezeul invizibil nu și-a coborât harul și asupra domniei sale. Altfel spus, ar fi crezut dacă ar fi existat ceva mai multe temeiuri de crezare. Cea mai mare problemă a religiilor și, evident, a creștinismului este ceea ce G. Liiceanu numește „obnubilarea mitologică”. Adică saltul de la admirarea unui mit la credința în acel mit. Mă miră faptul că domnul Liiceanu pune semnul egal între mit și basm. Pentru domnia sa, toate conciliile care au fixat niște doctrine ce se aflau de multă vreme în biserică, nu sunt altceva decât lupte sterile și detalii mitologice. Mă uimește cum de alege doar acele exemple care să facă să pară că Biserica primară a fost întemeiată doar pe crime și excentricități. Cum de lipsesc martirajul și actele de iubire socială ale primilor creștini?

Dar poate că citatul care m-a tulburat cel mai tare, care mi se pare că îl plasează pe domnul Liiceanu în rândul ateismului militant, este acest fragment care aduce aminte de critica lui Ludwig Feuerbach adusă ideii de Dumnezeu. Divinitatea nu ar fi altceva decât un vis al sufletului uman; decât proiecția celor mai adânci așteptări ale omului.

Toate religiile au supraîncărcat transcendentul. Și asta pentru că el nu are limită, poate fi încărcat oricât și despre el se poate spune orice. Este o mină explorabilă la nesfârșit. De aceea, vânzarea transcendentului a devenit cel mai înfloritor business din lume. Poate fi vândut sub formă de speranță, de consolare, de loc al virtuții, ca seducător sau înfricoșător, ca opus al vremelniciei, ca loc al ispășirii sau răsplății. S-ar putea ca transcendentul este produsul cu cea mai mare căutare. Iar negustorii de transcendent, de la preoții egipteni și până la arhiereii tuturor Bisericilor de azi, vând marfa asta în cele mai somptuoase monumente ale lumii: temple, catedrale, moschei…

 Mă uimește cum de alege doar acele exemple care să facă să pară că Biserica primară a fost întemeiată doar pe crime și excentricități. Cum de lipsesc martirajul și actele de iubire socială ale primilor creștini?

Un text de un cinism total. Mă întreb dacă domnul Liiceanu nu își dă seama că tocmai asta face și domnia sa. Vinde tot pe bulevardul transcendentului. Profită de momentul prielnic în care oamenii sunt confuzi și derutați de o pandemie aiuritoare și propune pe taraba ideilor un manual al căutătorului etern. Cel care se mulțumește cu „Misterul” este omul slab și leneș intelectual. Astăzi doar „măgarul lui Buridan” trebuie idealizat. Cei care încă mai cred în transcendent și transcendental (mulțumim pentru distincție) sunt fie niște impostori ridicoli, fie niște sărmani încremeniți în proiect.

Repet, cartea este scrisă seducător, cum sunt scrise multe din cărțile domnului Liiceanu, iar opinia mea critică nu are în vedere să descurajeze pe cineva să citească volumul, ci doar își propune să sublinieze că argumentele unui ateism de secol XIX reîncălzit nu sunt convingătoare și că demersul nu pare a fi unul în întregime onest (ca de pildă, în cazul selecției evenimentelor istorice pe care o practică).

Îmi este limpede că domnul Liiceanu este atras de Isus. De personajul istoric, de arhetipul moral, de cel care propune umanității o cheie prin care poate să-și depășească animalitatea. În finalul celui de-al doilea capitol ne spune că prin ce a scris a reușit să-l salveze pe Fiu, sacrificându-l pe Tată. De altfel, domnul Liiceanu are un respect deosebit față de Marcion care a propus un creștinism mult mai rațional, dar a fost respins de creștinii dogmatici. Dumnezeul Vechiului Testament i se pare ridicol de uman, mult mai apropiat de zeii greci, un general de oști care și l-a luat pe Moise ca aghiotant, un Dumnezeu greu de iubit.

Marcionismul are o coerență care-i lipsește creștinismului dogmatic. El e frumos ca o teoremă frumoasă. Ce sens ar avea să-ți trimiți Fiul la moarte ca să repare ce Tu însuți ai făcut de la bun început prost? În creștinismul dogmatic, Dumnezeu este pus în situația absurdă de a fi făcut ceva greșit pentru a avea apoi ce repara.

Îmi este limpede că domnul Liiceanu este atras de Isus. De personajul istoric, de arhetipul moral, de cel care propune umanității o cheie prin care poate să-și depășească animalitatea

Imaginea lui Dumnezeu atârnă prea urât de chipul perfect al Lui Isus. Din acest motiv Noul Testament reușește, în opinia lui G. Liiceanu, să-l exileze pe Dumnezeu la periferie. Noul Testament se scutură de antropomorfism și ne livrează un Om care crede despre sine că este divin. Dumnezeu devine doar o anexă.

Asta este impresia pe care mi-o lasă lectura cărții. Filosoful are toată admirația pentru Isus pentru că prin viața trăită de El „reprezintă cea mai vastă structură de ființă ce ni s-a propus vreodată”. Dar nu este divin. Și nu pentru că ar fi impostor sau lunatic, ci pentru că „afirmând cu toată tăria că este, fără să fie, ceea ce pretindea a fi, el a devenit ceea ce pretindea”. În felul ăsta Isus îl „naște” pe Dumnezeu Tatăl. Liiceanu este sedus de acest Isus. Isus este marele seducător. Dar termenul nu trebuie privit peiorativ. Sensul primar al cuvântului este de a trage pe cineva deoparte. Lucrarea de mântuire a lui Isus este a efortul de-a muta omenirea din ipostaza ei căzută spre o umanitate mult mai luminoasă moral.

A coborî la condiția celui sedus, a împărtăși cu el locul pe care  (grație Lui Isus) cel sedus îl va părăsi ca să-l urmeze, a-i demonstra cum se moare în lumea cărnii și cum se înviează în lumea spiritului – în aceasta constă atopia cristică.

Isus al domnului Liiceanu este o capodoperă. Este o minunată piesă de muzeu. Poate fi admirat, dar este complet inert. Nu are viață și, ce este mai grav, nu transformă vieți. Admir sinceritatea filosofului, dar nu pot să nu observ că se apropie de o himeră, de o iluzie. Isus al domnului Liiceanu nu există și nu a existat. Este Isus-ul filosofilor și al acelei părți din elita intelectuală care nu poate să-și imagineze extraordinarul, misterul și divinul.

Cred că domnul Liiceanu greșește, dar spun în final o rugăciune. Mă rog ca cel care s-a apropiat de intelectualul Saul din Tars să se apropie și de scriitorul Jurnalului de la Păltiniș. Iar la apusul vieții să spună și domnia sa alături de apostolul Pavel chiar dacă în cuvinte altfel meșteșugite: Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.

Gabriel Liiceanu, Isus al meu, București, Humanitas, 2020.