Rolul edificator al cântărilor religioase de Borlea Samuel

download - Copie

Aici este articolul scris cu măiestrie a fratelui Borlea Samuel scris în anul 1957, care a fost înzestrat de Dumnezeu cu dar de sus dar ura la trimis acasă la  Domnul având doar 30 de ani lăsând multă durere.

Lectură plăcută

 Istoricul primului cântec, revelat pe paginile Sf. Scripturi, este trist. (Gen. 4:20-24). Dar de atunci cântecul n-a rămas numai o emblemă a durerii, ci a depășit hotare neînchipuite, exprimând adânci sentimente omenești, atât de bucurie cât și de durere.

Muzica, artă a cărei obiect este melodia e definită de un autor cu cuvintele următoare: Muzica este arta de a exprima sentimentele, gândirea și năzuințele poporului cu ajutorul sunetelor”. De aici reese cum cântul nu numai că a cucerit pe om, într-o măsură oarecare, ci i-a dat de gândit serios să se preocupe mai de aproape de el și să creeze pentru cultivarea lui anumite studii.

În antichitate, muzica nu era necunoscută. Iată ce spune un istoric: “La grecii antici, ca la toate popoarele primitive, muzica este socotită ca fiind calea de legătură între om și divinitate. De aceea Grecii antici au văzut în muzică o parte necesară cultului lor religios , dând cântecului o putere de farmec”. Tot acest istoric citează pe “Platon, marele filosof al Greciei antice”: “Muzica este arta educatoare prin  excelență; este arta care infiltrându-se în suflet cu ajutorul sunetelor, formează acest suflet cu totul virtuos”.

În cultul mosaic primul care a introdus muzica în serviciul divin a fost David. (2Cron., 29:25). Sânt cunoscute însă și pânâ atunci anumite cântări, folosite cu ocaziuni special, cum este cântarea lui Moise, de la Marea Roșie. Exod 15:1-21.

Întâlnim folosirea Cântului și la primul grup de credinciosi ai Domnului. Erau cei unsprezece care au rămas cu El până la arestarea din Ghtsemani. Doi dintre Evangheliști, ne redau faptul exact când Domnul Isus, după ce a instituit cine cea de taină, împreună cu ucenicii a “cântat cântările de laudă”, apoi, au iesit pe Muntele Măslinilor. De aici felul cum aprecia Mântuitorul cântul divin, folosindu-l ca mijloc de pregătire sufletească atât pentru El, cât și pentru uceenici, în vederea întâlnirii evenimentelor triste, ce aveau să se întâmple. Mat 26:30; Marcu 14:26.

După cum am văzut, trecutul este martor, cu privire la marea insemnătate a cântului în viața religioasăa omenirii din toate vremurile.

            EDIFICAREA PE PLAN MORAL

Cântul religios are pe lângă aspectul estetic ornamentativ, și rolul de edificare și îmbărbătare. Aici mă voi ocupa numai de rolul edificator al cântului nostrum religios.

Întorcând paginile colecțiilor, care formează obiectul de uz al cultului nostrum, vom vedea că multe cântări au un conținut cu bogată învățătură morală. Iată de pildă frumoasa învățătură despre viața curate, cuprinsă în următoarele versuri:

Nu fă fapte rele

“Rău să nu vorbești”

“Ești doar al lui Isus”

“La el să privești”

În aceste versuri deși modeste, dar de o limpezime minunată, e cuprinsă învățătura negative despre rău. Răul nu trebuie privit numai ca rău, dar trebuie ăndepșrat cu orice preț. Deuteronom 7:26. 1 Cor 15: 33-34.

În altă parte ni se atrage atenția de a fi credincioși :

“Să fim dar cu toții credincioși

“Crezând, servind Domnului”

“Când L-am primi în mărire”

“Ne va da plata lucrului”

Iată o învățătură morală pozitivă, care poate fi aplicată atât în viața religioasă cât și în cea socială. Credinciosul, dacă vrea să aibe conștiința curată, atât înaintea oamenilor cât și înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fie conștiincioasă în orice vreme. El are un Domn la care nupoate sluji dacă nu este sincer. De accea orice lucrare i se va încredința o va aduce la îndeplinire , pentru binele societății, ca pentru Domnul. Coloseni 4:23.

Să vedem, cum e zugrăvită grija pentru familie ce trebuie să-l preocupe pe creștin:

Tu ești pe calea către cer

Dar copiii tăi unde-s?

Dece nu sânt ei cu tine

Vrei fericirea singur?

Această grije, ce cade pe sarcine părinților, are o extindere cu mult mai mare decât ne-am închipui, că se mărginește numaila convertirea copiilor, la credința părinților. Sfatul se poate aplica în viața de toate zilele numai pe tărâm religios, ci și pe cel practic permanent. Căci învățătira biblică despre grija față de familie, îndrumează la atenție până în cele mai mici amănunte ale vieții. Col. 3:21.

Nu lipsește din cântările noastre, nici îndemnul la dragoste pentru om. Pornind de la adevărul că avem un singur Creator și Tată care ne susține, ne oprim la concluzia că toți oanemii, indiferent de rasă, naționalitate sau grad de cultură, ne sânt frați. Și regula iubirii, pentru frați este următoarea:

Frați oe frați să se iubească

Din tot sufletul așa

Încât unul pe altul

Viața însăși să și-o dea.

Iată iubirea cere trebuie să cuprindă întreg creștinul. Nu ura, nu discriminarea confesională, ci iubirea lui Isus Hristos. Cine nu are această virtute și spune că este creștin, spune un mare neadevăr. 1Ioan 2:4.

În minunata rugăciune a Mântuitorului din Ioan 17, unul din scopurile pentru care Isus mijlocește la Tatăl, este este unitatea credincioșilor dorea, că acea legătură sfântă, care o avea cu Tatăl să existe și între urmașii Săi. În următoarele versuri, unitatea, colaborarea reciprocă este ridicată la treapta de revărsare a binecuvântării.

Ce bine e când frații

Cu dulce se unesc…

Ca roua ce se varsă

Prin câmpuri și prin văi;

Și  binecuvântarea

Cădea-va peste ei.

Atitudinea creștinului iată de viața pașnică, sper care tind concepțiile și sentimentele lui în orice vreme, ne este redată cu o împletire a mărturisirii de credință:

Pace avem când ne simțim străini

El ne îngrijeste tocmai ca pe crini

Pace avem când ne simțim trudiți

La pieptul Lui sântem noi liniștiți.

Această pace, pace sfântă, a fost cântată de credincioșii baptiști din toate vremurile. Când erau batjocoriți, chinuiți, martirizați, în inima lor îndurerată  nu clocotea gândul răzbunării, cu rău pentru rău, ci fredona duios, în freamătul celui mai prețios cuvânt „Pace”. Ei sunt pilda vie și vrednică de urmat, căci numai pe calea păcii și a înțelegerii pașnice se pot revărsa, peste ostenelile omenirii spre bine, ai cerului stropi de rouă binecuvântată.

Iată câteva imbolduri sfinte, pe care le primim din cântările noastre  pentru o trăire a vieții, după o morală curată spre binele nostru, spre binele societății și spre slava lui Dumnezeu.

Cântul, care exprimă sentimentele sufletești, se înțelege de la sine că are o putere înrâuritoare aupra sufletului. În viața spirituală, de trăire după cuvântul lui Dumnezeu, când este în stare să unească sentimentele noastre între noi ca oameni și ale noastre ca oameni cu Dumnezeu.

            EDIFICAREA PE PLAN SPIRITUAL

Binecuvântată este lucrarea în biserica în  care pe lângă celelalte elemente ale serviciului divin, cântecul este bine bineprețuit. În mod special cântul în comun unește sentimentele tuturor. Cântările alese, împletite cu adevărul doctrinei noastre, ne dau un avânt mai binecuvântat. De aceia, dacă avem o seamă de cântări împrumutate și nu corespund cerințelor bisericii noastre, cred că lucrul cel mai fericit ar fi să ne lipsim de ele.

Ce exprimăm noi prin cânt? Starea de mulțumire sufletească:

Snopi după munca grea

Dor împlinit

Pacea ce o căutăm

Mi s-a ivit;

Lacrima s-a uscat

Sânt fericit

Căci pe Isus de-acum

Eu l-am găsit.

Gândul adevărat al primirii fericite este foarte lămurit. De aceia există pace sufletească, pace care dă naștere la cumpătare, la rezistența în încercări grele.

Prin cânt exprimăm și încrederea sufletului neânșelătoare de care nu vom fi lipsiți niciodată, atât tim cât nu încetăm a fi copiii lui Dumnezeu. (2 Cor. 5:4-5 ).

 Câtă nenorocire aduce deznădejdea! Dacă s-ar aduna cu toată grozăvia lor , cu starea jalnică lăsată în urmă, acei ce din cauză desnădejdii și-au pus capăt zilelor, s-ar forma tabloul cel mai tragic și înspăpimântător. Dar departe de această primejdie, se va ține sufletul care sincer va exprima:

O cât mă simt de fericit

Că am Mântuitor

Orfan nici părăsit nu sânt

Cu al meu Salvator.

Prin cânt exprimăm și încrederea sufletului nostru în Dumenezeu, încredere ce nu duce niciodată la faliment.

Oriunde cu Isus pot să merg voios

Unde Isus petrece eu nu sunt fricos.

Fără superstiție, încununată cu credință în adevăr, starea sufletească prin cântul religios se cultivă, se păstrează mereu proaspătă, și credinciosul fiind mereu plin de putere sfântă, este capabil să îndeplinească serviciile mărețe , atât pentru societatea în care trăiești, cât și pentru Împărăția lui Dumnezeu.

            EDIFICAREA PE PLAN DOCTRINAL

Pe lângă cele arătate până acum, câtările noastre mai au și un miez bogat, ce-și trage seva din izvorul doctrinei biblice. Fiind obiectul de cult, de care ne servim cântul imprimă conținutul lui, în inimile și mintea tuturor credincioșilor. Faptul acesta arată netăgăduita armonie dintre ceea ce spunem că credem și aplicăm. Iată de pildă – o expunere din doctrina Sfintei Treimi, în următoarele versuri:

Sfânt ești, sfânt ești, sfânt ești

Și foarte milostiv

Doamne Dumnezeule, Tată, Fiu, Duh Sfânt

Conform învățăturii biblice despre mântuire, (Rom. 5:6, 16; Evrei 12:28) mântuirea nu o primi în urma vreunui merit; e darul lui Dumnezeu ce ni s-a dat fără plată, prin Domnul Isus Hristos. Iată cum e cuprinsă ideea aceasta în cântul nostru:

Măntuire ni s-a dat

Fără nici o plată

Prin Isus crucificat

Fără nici o plată.

Fiindcă păcatul apare sub o înățișare isteață (Gen. 3:1; Efes 6:11; 1 Tim. 3:7) ar produce peste tot ravegii îngrozitoare.dar credincioșii au promisiunea lui Isus ce va fi cu ei (Ioan 14:18; Matei 28:20) iar ispitele se vor sfârși odată cu călătoria de pe acest pământ. Matei 25:41:

După al morții chin

Eu voi gusta

Pacea în cerul lin

La dreapta Sa.

În alt fragment, găsim concepția nou-testamental despre Biserică (Efes. 5:30, Col. 1:1; 8, Fapt 30:28; Efes 3:23), comparând:

Astfel din pietre vii se va zidi

O casă sfântă și cerească

Sfânta Treime, ea va locui

Piatra unghiulară Isus va fi.

De oarece spiritul poetic bogat în imaginație, este plin de nostalgie, după lumi mai frumoase, mai încântătoare, multe din cântările noastre sînt consacrate doctrinei escatologice. Oamenii care  s-au adăpat la izvorul Bibliei n-au creat basme, n-au rătăcit cu mintea aiurea prin lumea metafizică; ei și-au rezemat temele pe adevărul descoperit de Dumnezeu, oamenilor. Gal. 1:11-12.

Referindu-se la venirea Domnului, (Fapt. 11:1;  Matei 24:36) poetul întreabă plin de entuziasm:

Când carte-i deschisă-n ziua de apoi

Fi-vei acolo voios?

Fi-va scris al tău nume în mâna Lui

Ori între cei păcătoși?

Am trecut în revistă numai o mică parte din exemplele multe ce s-ar putea da din cântările noastre. Fiecare strofă, chiar vers dacă l-ai analiza, ajungem la rezultatul, ca întreaga comoară de cântări este bogată, atât în învățături morale, spirituale cât și doctrinale. Această constatare să aprindă în noi dragostea sfântă față de neprețuitul tezaur al imnurilor noastre.

Cânta-voi Ție Doamne imnuri

Cât voi putea rosti cuvânt

Și jertfa bucuriei mele

Ți-aduc, cât voi fi pe pământ

Când buzele n-or mai putea,

Suspinul meu Te-a lăuda.

BORDEA SAMUIL -Seminarist

Mulțumesc că ai trecut pe aici. Lasă un mesaj.

ISTORIE BAPTISTĂ https://wordpress.com/read/feeds/94707255/posts

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.