Cum să-ți dai seama că ești ”posedat” de facebook

download - Copie

Probabil că la asta nu se așteptau prea mulți acum… dar m-am pus să scriu acest articol pentru că am văzut prea mulți oameni obsedați de facebook încât mi s-a întors stomacul pe dos. Mă uitam în autobuz, oameni în vârstă… facebook. Merg pe stradă… tineri bine îmbrăcați… cu telefonul pe facebook în mână. Ajung la biserică duminica, în timpul slujbei o tânără din fața mea cu telefonul pe ce altceva mai ”spiritual” și mai de urmărit la o slujbă… facebook, logic!!!!

OK, am înţeles că unii au o „pasiune” anormală pentru socializare – că probabil asta va fi scuza lor acum când citesc acest articol, stupefiaţi că de ce mă iau eu de viaţa lor privată, de ceea ce fac ei în timpul lor, şi de ce şi-au încărcat telefonul mai devreme cu net şi baterie… să ţină „distracţia” toată ziua – dar aceasta este deja nociv! Oare, întreb eu acum, oamenii nu au altceva MAI BUN de făcut în jur decât să stea toată ziua pe facebook? Oare, nu există altă modalitate de a socializa cu cei pe care îi consideri prieteni?

Odată am întâlnit un cântăreţ creştin român care avea pe facebook… nu mai mult, nici mai puţin de 5.000 de prieteni – cât era de fapt şi limita. I-am scris (când aveam cont pe facebook, ce-i drept, deci am fost acolo, am făcut asta) dacă cunoaşte personal pe 10% din ei… şi nu mi-a mai răspuns. Mă gândeam că i-am pus o întrebare „prea dură„, prea pertinentăprea tăioasă. Dar şi tăcerea lui era un răspuns, asta e sigur. Avea prieteni… şi nu erau prieteni… erau doar numere… că toţi ştiau de el, dar nimeni nu îl ştia personal. Sau poate doar 10% îl ştiau… nu pot să îmi dau seama, mai ales că nu am primit răspuns la întrebare.

Personal am avut cont de facebook de două ori şi de două ori l-am şi şters. Prima dată l-am şters pentru că „mi-am venit în fire” – exact, precum fiul risipitor din Luca 15:17 – şi mi-am dat seama cum pierdeam timp preţios pe nimic. Absolut nimic nu am câştigat din prima experienţă cu facebook; ba, să nu mint, am câştigat frustraream câştigat nervi, am câştigat câteva like-uri şi probabil câteva share-uiri la ce am postat pe acolo. A doua oară am creat cont la insistenţele unor verişori… ca să ţinem legătura. Şi numai legătură nu se ţinea. Scriam ceva pentru ei, nu răspundea nimeni. Scriam către necunoscuţi şi răspundeau; la rude, nu îmi scria nimeni. Eram poate prea familiarizat pentru ei. Adică mă ştiau, ce rost mai avea să mă mai „bâzâie” şi pe facebook. Aveau acolo telefonul meu, email-ul meu, nu m-a sunat nimeni, nu mi-a scris nimeni nimic. Am câştigat, aşadar, mai multă frustraremai mult resentimentmai mulţi nervi consumaţi pe nimic. Nimic, absolut nimicNu am câştigat nimic, dar am pierdut. De pe urma ultimei mele experienţe cu facebook am plecat cu scârbă, deşi aveam câţiva prieteni buni cu care chiar am ţinut legătura şi ne mai scriam sau mai vorbeam pe alte platforme.

Am descoperit că facebook nu oferă utilizatorilor săi o modalitate directă de a-ţi închide definitiv contulCiudat, dar dureros de adevărat. E ca şi când ai devenit posedat de ceva, şi nu mai poţi scăpa de posesie, dar poţi doar să uiţi de ea o vreme… Asta face şi facebook, îţi dă doar opţiunea de a suspenda temporar contul, ca mai apoi să ţi-l reactiveze… să fie acolo. La finalul acestui articol vă voi da un link ca să vă ajute să faceţi pasul de ştergere definitivă a contului de facebook. Acum vă prezint câteva semne evidente că eşti „posedat” de facebook, sau să îţi dai seama dacă alţii sunt.

1. Postările tale pe facebook devin tot mai amestecate cu viaţa ta personală.  
Un tip a încercat să facă în viaţa reală ceea ce fac majoritatea persoanelor pe facebook. Şi a început să spună la oameni pe stradă cu ce şosete s-a încălţat de dimineaţă, cu cine a luat masa în oraş, cine e prietena lui… şi a început să aibă rezultate această practică a lui în viaţa reală: au început să-l urmărească doi poliţişti şi un psiholog!

Probabil că aţi auzit întâmplarea de mai sus. E un fel de tragico-comică, dar prezintă realitatea lucrurilor de astăzi. Au început uni să pună pe facebook şi ce trebuie despre ei şi viaţa lor… şi ce nu trebuia. După profilul de facebook al unei persoane au început angajatorii şi cei de la departamentele de securitate naţională şi internaţională din fiecare ţară să îşi dea seama de o persoană căutată de ei. Cu cât se postau mai multe detalii din viaţa personală… cu atât era mai uşor de identificat persoana şi caracterul acesteia.

Ideea e că ceea ce spui altora despre tine arată şi câtă minte ai. Dar să trecem mai departe…

Postările tale de pe facebook încearcă o „creştinizare” a facebookului. Ce m-a „oripilat” zilele trecute… a fost postarea unui „creştin” pe facebook (şi am văzut-o pe un alt computer, şi când treceam pe lângă acel computer imaginea respectivă mi-a sărit în ochi…) Era o poză cu un personaj care bătea la o uşă şi peste poză era scris un text de genul: „Eu stau la uşă şi bat. Dă un LIKE dacă vrei ca Isus să intre în inima ta„. Wow, ce profund, nu?

Pe alţii am auzit că au făcut pagină de facebook pentru toate persoanele Sfintei Treimi. Am ajuns să „creştinizăm” facebook-ul, sau să facem din el religia noastră, ceea ce e corect, având în vedere că cei care fac astfel de gesturi petrec mai mult timp acolo online decât pe genunchi, în vreo biserică, sau cu Biblia în mână. Dacă chiar vrei să îi atragi pe oameni la o religie sau la Dumnezeu, încearcă să le vorbeşti personal, nu virtual…

Nu am citit nicăieri în Sfânta Scriptură că Dumnezeu a cerut cuiva să-i ia apărarea, să-i facă pagină de facebook (sau oricare altă reţea de socializare de pe această planetă)… pentru că El nu a chemat pe nimeni la socializare, ci la credinţă, la o relaţie cu EL! Relaţia cu Dumnezeu nu este o relaţie virtuală, precum sunt multele relaţii ale celor cu conturi de facebook. Chiar dacă ai rude, prieteni, fraţi, surori pe acolo online, cu siguranţă că sunt şi mii de alţi utilizatori cu nume fictive care se dau drept alte persoane… care arată de altfel câtă minte au şi ei. Dar să mergem mai departe…

Prezenţa ta excesivă pe facebook arată cât de importanţi sunt ceilalţi din jur. Dap, pentru aceasta sigur o să-mi sară mulţi în cap. Nu e treaba mea ce face fiecarepentru că fiecare va da socoteală de viaţa lui personală.Vroiam doar să spun că socializarea nu înseamnă să te holbezi la telefonul tău toată ziua, sau la ecranul computerului… Au început unii să spună şi să afirme că „dacă nu eşti pe facebook… nu exişti„. E corect. Dar din punctul lor de vedere, pentru că au o vedere cu „ochelari de cal. Ei nu văd pe ceilalţi din jur, nu se uită la ceas, nu folosesc mintea să fie creativi, să facă ceva folositor pentru familie, pentru comunitate. Află despre ziua de naştere a cuiva… de la calendarul din facebook, în loc să afle din agenda personală… şi le scriu urări la oameni acolo, în loc să îi telefoneze, să se întâlnească fizic cu ei, să le dea o îmbrăţişare, să stea la un pahar de vorbă, etc.

Încă îmi aduc aminte de pe vremea când aveam cont de facebook că a fost ziua unui amic, şi am început să-i scriem acolo „la mulţi ani” şi el nu răspundea la niciunul. A trecut o săptămână, verificăm facebook-ul lui, el tot nu răspunsese, nu mai scrisese nimic de ceva vreme; am zis că era ocupat omul, i-am mai dat timp… aveam şi telefonul lui, dar nu l-am folosit pentru că… mi s-a părut mai comod să-i scriu o urare pe facebook, mai ales că nu îl cunoşteam în persoană, dar mai vorbisem cu el telefonic cu altă ocazie. După vreo 2 ani de zile… reapare pe internet şi scrie pe blogul său că… şi-a luat o pauză de 2 ani fără de „social-media” şi s-a simţit atât de minunat. Nu părea impresionat în vreun fel de ceea ce i-au urat prietenii şi cunoscuţii cu 2 ani de zile în urmă de ziua lui de naştere. Omul era relaxat, nimeni nu ştia dacă mai trăia sau nu, dacă mai era în ţară sau nu… şi nimeni nu s-a sinchisit să pună mâna pe telefon, sau să meargă pe la el şi să îi bată la uşă. Asta chiar a fost o lecţie pentru mulţi (inclusiv pentru mine, care m-am decis atunci să-mi şterg contul de facebook).

Probabil că ar mai fi multe alte semne care arată că facebook e mai important pentru tine decât alte lucruri din viaţa reală. Mă opresc aici, dar mă opresc cu promisiunea de la început. Vă puteţi şterge definitiv contul de facebook accesând site-ul www.deletefacebook.com şi să urmaţi paşii descrişi acolo. Este important ca decizia care o iei să fie fermă. Orice revenire la contul vechi de facebook va fi pentru tine ca o revenire la viaţa ta vecheDacă ţi-a plăcut de ea… e semn că eşti încă sub „posesia” şi influenţa unui sistem social de manipulare în masă. Şi da, ştiu că facebook se poate folosi şi pentru alte scopuri. Atâta timp cât tu îl controlezi pe el, şi nu el pe tine, poţi să te consideri un om liber.

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/01/cum-sa-ti-dai-seama-ca-esti-posedat-de.html?utm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.