Ucenicia în Evanghelia după Marcu (12)

download - Copie

Publicat pe 6 martie, 2019 De danutj

mark-16-1-8-resurrection-carracci

Trădarea, suferința și moartea învățătorului probabil că au reprezentat un mare eșec pentru ucenici. Deși au fost avertizați că se vor întâmpla aceste lucruri, totul pare fără nici o noimă în raport cu misiunea de a vesti evanghelia și de a pregăti instaurarea împărăției lui Dumnezeu. În plus, fiindcă Isus a profețit inclusiv fuga și lepădarea ucenicilor de maestrul lor, scenariul devine mult mai sumbru, mai dramatic. Este asta o formă de determinism? Puteau discipolii învinge teama și să rămână fermi alături de Isus în momentele cele mai dificile din viața lui? Sf. Marcu nu ne spune nimic despre ce a urmat, despre trăirile discipolilor sau eventualele analize cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Totul se petrece extrem de repede și evenimentele duc spre tragicul sfârșit al învățătorului. Dacă el a avut un asemenea final al misiunii și vieții sale, ce se va alege de ucenici? Vor fi capabili să se regrupeze, să își reconsidere slujirea și vocația? Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, în ultimul capitol al evangheliei, Sf. Marcu ne prezintă scena cu femeile care merg la mormânt să ungă trupul lui Isus, potrivit tradiției iudaice. În momentul în care ajung la mormântul învățătorului, sunt surprinse de câteva lucruri total neașteptate: piatra care închidea peștera era dată deoparte; în interior găsesc un tânăr îmbrăcat în alb, iar trupul lui Isus lipsește; primesc un mesaj straniu, cum că Isus a înviat și nu mai este acolo; sunt trimise să le spună discipolilor despre înviere și că îl vor întâlni pe Isus în Galilea; se subliniază că toate acestea au fost deja anunțate de învățător mai dinainte. La toată această întâmplare parcă din altă lume, reacția firească a femeilor este una de spaimă. Textul biblic ne spune că ele au fugit de la mormânt și nu au spus nimănui nimic, fiind cuprinse de teamă. Despre ce tulburare să fie vorba și care să fie cauza ei? Este de vină prezența tulburătoare a îngerului? Este de neconceput faptul că trupul maestrului a dispărut și în spatele lucrurilor este posibil să fie o întreagă conspirație? Au fost amăgite și trimise de acolo ca să nu pună întrebări?

Mesajul și realitatea învierii lui Isus au fost și atunci și sunt și astăzi pietre de încercare pentru mintea și inima omului. Realismul cu care ne prezintă evanghelia sfârșitul traumatic al lui Isus este fără echivoc. A fost înghițit de moarte, și-a primit pedeapsa cerută de lege, a plecat din lumea noastră ca un proscris. Femeile și ucenicii lui, după ce și-au văzut planurile distruse, trebuie să fi inventat această poveste despre învierea lui. Era singura modalitate de a salva situația, de a da un tip de continuitate visului lor de a fi importanți în viitoarea împărăție a lui Dumnezeu. Așa cum ne prezintă Sf. Marcu lucrurile, femeile au avut o vedenie. Nu l-au întâlnit pe Isus și nu este clar ce au văzut acolo. S-au speriat și au fugit din mormânt și au rămas cu această experiență stranie, susceptibilă la interpretări. Cam așa se poate înțelege finalul istoriei lui Isus și al ucenicilor lui. Textul Sf. Marcu nu ne dă nici un fel de probă sau dovadă a învierii. Avem cuvântul unui om ce apare într-o vedenie și cuvântul femeilor speriate și traumatizate de moartea învățătorului. În cele mai multe manuscrise care păstrează textul acestei evanghelii, lucrurile se încheie așa. Isus nu se arată, rămâne doar promisiunea întâlnirii cu ucenicii în Galilea. În alte manuscrise, mai există o parte care se adaugă finalului cărții în care se prezintă arătarea lui Isus uneia dintre femeile care l-au căutat la mormânt și apoi ucenicilor. Lăsăm deoparte discuția tehnică despre manuscrise și această problematică a unei posibile intervenții ulterioare asupra textului. Este important să privim și asupra mesajului acestei părți. Pentru tema uceniciei, în această secțiune avem de a face cu o încheiere clarificatoare și cu un ultim test pentru discipolii lui Isus.

Textul reia scena cu femeile și ne spune că Isus se arată Mariei Magdalena. În stilul caracteristic al Sf. Marcu, totul se petrece în grabă, fără detalii, fără nici un dialog între cei doi. Este mai degrabă vorba despre un mecanism care declanșează o nouă provocare pentru ucenici. Ne putem întreba de ce Isus nu se arată direct ucenicilor și este nevoie de această strategie de a trimite mai întâi un mesager. Începem să înțelegem intenția lui Isus când analizăm starea discipolilor și reacția lor la spusele femeii. Ne aflăm în fața unui test. Ciudat acest maestru. Când lucrurile sunt în cea mai jalnică situație, când ucenicii plâng și se tânguiesc (Mc. 16:10), învățătorului îi arde de glume și le trimite mesaje ciudate. Acest mecanism al pregătirii ucenicilor pentru întâlnirea cu Isus poate fi înțeles în logica strategiei de ucenicie a maestrului. Deși ne-am fi dorit ca proba învierii să vină imediat și direct, lucrurile se clădesc altfel. Maestrul își face deja prezența prin stilul său de lucru, prin modul în care își abordează discipolii. Ucenicia nu s-a încheiat și pare că nu se va încheia niciodată. Deși învățătorul este plecat, lecțiile continuă. Chiar dacă unora li se pare nedreaptă această tactică de a nu-l slăbi deloc pe cel căzut și fără orizont, lucrurile se mișcă ușor spre clarificare. Însă tocmai în această stare sensibilă și aparent fără ieșire rămâne constructivă maniera de lucru a maestrului, stilul lui de a provoca și ridica starea ucenicului aflat în dificultate. Când au auzit prima dată mesajul învierii, discipolii nu au crezut. Erau prea împietriți de durere și necaz, prea marcați de grozăvia evenimentelor. Urmează un al doilea mesaj al învierii, adus de doi dintre ucenici care se întâlnesc cu Isus pe drum. Nici de această dată cei unsprezece rămași fideli maestrului nu sunt capabili să creadă, să accepte că Isus a ieșit din mormânt, că a înviat dintre cei morți. În final, învățătorul se arată apostolilor în timp ce ședeau la masă. Probabil acum erau pregătiți pentru această întâlnire. Din nou, textul biblic ne surprinde și nu ne spune nimic despre reacția ucenicilor. Avem doar o scurtă mențiune a lui Isus prin care îi mustră pentru că nu au crezut mesajul celor care l-au văzut înviat. Această remarcă este una foarte importantă pentru această ultimă lecție la care ucenicii sunt expuși în prezența maestrului. Isus nu le reproșează că nu au crezut în el, în cuvintele pe care le-a spus înainte de patima sa, ci că nu au crezut în mesajul fraților lor. Acest nou accent devine important în perspectiva misiunii ce va urma, a vieții discipolilor în lume în calitate de trimiși ai învățătorului, de slujitori ai lui Dumnezeu care duc mai departe lucrarea lui Isus Cristos.

Secțiunea care încheie evanghelia reprezintă ultimul mesaj al învățătorului înainte de a părăsi lumea. În esență, Isus reia tema trimiterii discipolilor în lume cu scopul de a vesti evanghelia tuturor. Ultima lecție la care au asistat este importantă pentru ceea ce urmează. Misiunea ucenicilor este să ducă mai departe ceea ce au primit de la învățător, iar oamenii sunt invitați să creadă pe baza cuvântului lor. Această schimbare poate fi pentru unii semnificativă, pentru că duce la un tip de activitate de mâna a doua. Cei doisprezece au primit evanghelia direct de la Isus, iar restul oamenilor trebuie să o primească de la discipolii lui. Însă la baza mecanismului rămâne credința, capacitatea de deschidere a ființei umane și de a primi mesajul evangheliei. Sarcina discipolului este aceea de a le cere oamenilor să creadă nu în el, ci în cel care l-a trimis și în mesajul lui, adică să îi invite pe oameni să creadă pe baza cuvântului și modelului său de viață. Din această perspectivă, nu există un handicap nici pentru discipolii trimiși de Isus în lume și nici pentru cei invitați să primească evanghelia prin misiunea lor. Pentru a întări această idee, textul biblic subliniază cel puțin două aspecte esențiale.

În primul rând, accentul cade pe credința omului, pe răspunsul liber la mesajul evangheliei. Același mecanism a funcționat și în dreptul celor doisprezece cât au fost alături de Isus. Așa cum am observat de-a lungul cărții, școala uceniciei a avut această miză de a trezi și dezvolta în discipoli credința, un tip de raportare la Isus și la misiunea lui care nu se realizează după logica lumii, ci după cea a înțelepciunii lui Dumnezeu. Linia de tensiune a procesului uceniciei duce spre acest punct culminant al maturității credinței, al capacității de a primi cuvântul lui Isus de la ucenicii lui, al disponibilității de a accepta mesajul și misiunea evangheliei de la cei care îl urmează pe Cristos. Dacă continuitatea operei învățătorului în lume depinde de acest aspect crucial, înseamnă că aici este și miza procesului de ucenicie. Isus a lăsat în urmă ucenici care au învățat această lecție profundă. Împlinirea mandatului primit presupune o asemenea investiție în alții. Facerea de ucenici reprezintă motorul esențial al comunității construite de Fiul lui Dumnezeu în istorie. Evanghelia ajunge la oameni pentru că există ucenici, oameni care au fost dispuși să parcurgă acest proces al transformării ființei lor și al asumării valorilor lăsate de Isus. Iar ucenicii autentici produc devenire în alții, ajută la dezvoltarea și maturizarea credinței în ceilalți, adică fac alți ucenici.

În al doilea rând, discipolii sunt trimiși în lume să continue misiunea lui Isus printr-o împuternicire sau mandatare clară din partea maestrului. Apostolii primesc autoritate de la învățătorul lor pentru a putea realiza ceea ce li s-a încredințat și pentru a însoți mesajul lor cu semnele pe care le-au văzut la Isus. Cu alte cuvinte, lipsa concretă a maestrului nu înseamnă o schimbare de substanță a naturii și dinamicii lucrării lui în lume. Dimpotrivă, maestrul rămâne prezent cu discipolii săi prin această continuă transmitere a autorității lui de la o generație la alta, prin împlinirea cuvintelor lui în cei ce cred în el. Vocația ucenicilor este să îl prezinte pe învățătorul lor lumii, adică viața lor să îl arate, să îl facă transparent pe cel în care cred și pe care îl urmează. Dinamica uceniciei în istorie presupune acest dublu efort: dorința de a deveni asemenea lui Cristos, modelul nostru; investiția în devenirea semenilor în aceeași direcție, adică participarea la ucenicizarea altora. Tradiția creștină a discutat enorm asupra acestei idei a prezenței semnelor autorității lui Isus în lume în contextul misiunii ucenicilor. În spiritul textului biblic, accentul nu cade pe existența unui număr concret de semne care trebuie să se repete mereu, ci pe principiul unei asemenea manifestări a autorității lui Cristos. Semnele au valoare pentru că transmit un mesaj puternic unui anumit context și de aceea au un caracter particular. Textul biblic se încheie cu această frază care subliniază prezența lui Dumnezeu cu ucenicii, o asistență care le conferă autoritate, o călăuzire manifestă care însoțește misiunea discipolilor cu semne. Însă trebuie subliniat că în această privință accentul Scripturii este foarte clar: pentru ucenici este important să își împlinească misiunea, iar apariția și manifestarea semnelor este treaba lui Dumnezeu. Lipsa lor nu înseamnă neapărat că discipolii nu își fac treaba sau că nu o fac suficient de bine. Semnele nu sunt o expresie a iconomiei divine care să confirme performanța sau maturitatea ucenicilor, ci un element al lucrării lui Dumnezeu care nu este în responsabilitatea omului.

Evanghelia se încheie cu acest tablou: Isus este înălțat la cer, la dreapta lui Dumnezeu, adică într-o poziție de autoritate și slavă; ucenicii continuă misiunea lui în lume însoțiți de prezența sa, de asistența concretă și plină de autoritate a lui Dumnezeu. Tabloul acesta se lărgește tot mai mult de atunci în istorie și este valabil și pentru noi astăzi. Însă ceea ce dă unitate acestui ansamblu este ucenicia. Nu putem neglija ceea ce a făcut Isus și ceea ce el a lăsat moștenire discipolilor săi. El nu a înființat o religie sau o structură instituțională, dar nici nu a condamnat asemenea construcții. Miezul misiunii lui a fost să aducă lumii mesajul evangheliei și să îl împlinească mai întâi în propria viață. De asemenea, pentru ca opera sa să ajungă la oameni a găsit cea mai bună cale și cea mai eficientă strategie, anume să sădească în alții ceea ce el a trăit. Ucenicia este un mod de viață, un proces prin care ființa omului se transformă și capătă tot mai mult conturul modelului, al lui Isus Cristos. Învățătorul a venit în lume tocmai pentru acest lucru, să fie motorul unui nou mod de viață, să aducă schimbare și înnoire ființei umane și să o reașeze în normalitatea relației cu Dumnezeu. Ceea ce a realizat Isus ne este accesibil și se poate atinge dacă suntem deschiși să îi urmăm calea, adică să îi fim discipoli și să parcurgem drumul uceniciei. Istoria are mărturia ei în acest sens și ne arată că se poate. Mesajul lui Isus și modul său de viață au fost transmise mai departe. Există ucenici care îl urmează, iar prezența lui Dumnezeu în lume îi însoțește prin căile și semnele cele mai nebănuite. Credința este o realitate vie care dă curaj și determinare celor ce doresc să devină ca Domnul și învățătorul lor Isus Cristos.

Dănuț Jemna

https://danutj.wordpress.com/2019/03/06/ucenicia-in-evanghelia-dupa-marcu-12/

Celibatul

download - Copie

celibat

Publicat pe 22 martie, 2019 De danutj

Pentru spiritualitatea creștină, există două căi posibile ale credinciosului de a se împlini în lume, de a trăi viața alături de Dumnezeu și semeni. În viziunea Sf. Ap. Pavel, acestea sunt două carisme sau două daruri ale Sfântului Duh pe care omul le poate primi sau le poate actualiza în experiența sa în istorie (1Cor. 7:7). Prima este cea a căsătoriei, adică asumarea unei vieți alături de o persoană față de care te angajezi să îi fii fidel, să o iubești și să îi slujești până la capătul vieții. Acest drum are debutul într-o experiență de inițiere în comunitatea creștină printr-un sacrament. Participarea la taina cununiei reprezintă cadrul în care creștinii pot beneficia de darul lui Dumnezeu și de posibilitatea împlinirii destinului omului alături de un soț sau o soție. A doua posibilitate este cea a celibatului sau a unei vieți care admite decizia de a merge pe calea credinței fără un partener de viață. Este foarte important să subliniem dimensiunea carismatică a fiecărei căi, ideea că Dumnezeu promite să se implice și să sprijine fiecare drum cu specificul lui. O asemenea abordare presupune ca cei credincioși să înțeleagă particularitățile celor două vocații, faptul că au posibilitatea să aleagă și să decidă pentru una sau alta (Mt. 19:12). De asemenea, în vederea unei bune decizii, este nevoie de pregătire, cunoaștere de sine și așezarea acestei opțiuni în contextul unui proiect de viață bine definit. Nu în ultimul rând, este important de subliniat că atât pentru cei căsătoriți, cât și pentru celibatari viața de credință are aceeași calitate și presupune un mod de viață nou ce rezultă din participarea personală la relația cu Sfânta Treime și cu semenii în trupul lui Cristos.

Ne trezim deseori aruncați în viață

Este adevărat că viața noastră nu pornește întotdeauna cu o asemenea analiză și frecvent uităm că avem libertatea să ne angajăm într-un mod de viață sau altul și că Dumnezeu ne încurajează să ne exprimăm dorințele și ne invită la acțiuni responsabile. În ciuda unei clarificări la nivelul gândirii teologice cu privire la căsătorie și celibat, practica ne arată că nu de puține ori credincioșii se trezesc angrenați într-o direcție sau alta fără să fi avut un proiect clar, fără asumarea acestei viziuni carismatice și specificul iconomiei lui Dumnezeu cu omul. Există oameni care se căsătoresc pentru că doar așa o cer cutumele, familia, societatea sau pentru că doar așa își pot rezolva anumite probleme care țin de constituția omului și nevoile sale. Între argumentele cel mai frecvent folosite este ideea că în acest mod ne putem ține pe linia de plutire sexualitatea, putem învinge provocările lumii și ne putem păstra curați. Alteori se invocă frica de singurătate și celebrul proverb care spune că este mai bine în doi decât singur (Prov. 4:9). Potrivit spiritualității creștine, acestea nu sunt motive suficiente pentru a ne căsători. Dacă totul se bazează pe justificări de acest tip, atunci credința și semnificația teologică a cununiei se reduc la axiologia contextului social în care trăim. Același demers este frecvent utilizat și de celibatari. Oamenii pot rămâne necăsătoriți pentru că nu au găsit partenerul dorit, au avut eșecuri și dezamăgiri în relații sau nu au avut suficientă tărie și răbdare pentru a se angaja în relații de calitate în vederea căsătoriei. Și într-un caz, și în altul, este esențială o evaluare reală a situației în care se găsește cineva și o repoziționare din perspectiva teologiei creștine. Cei căsătoriți, chiar dacă au ajuns acolo ca urmare a mecanismului social, pot redefini termenii acestui proiect și pot aborda viața de cuplu într-o nouă perspectivă, asumând că prezența lui Dumnezeu poate da șanse de reușită acestui mod de viață. În egală măsură, cei ce s-au trezit celibatari ca urmare a unor motive determinate de dinamica unei societăți complexe au șansa reevaluării acestui statut și pot lua noi decizii. Ei pot asuma calea celibatului sau își pot schimba statutul în acord cu viziunea teologică a celor două carisme și pe baza valorilor împărăției lui Dumnezeu.

Ce putem schimba?

Ca și căsătoria, celibatul este o alegere și nu un rezultat al întâmplării sau al unor forțe ale contextului social. Este vorba despre o vocație la fel de nobilă și de importantă pentru viața de credință, pentru iconomia lui Dumnezeu în lume. Cele două căi nu pot fi ierarhizate și nici măcar comparate. Pentru unii, drumul celibatarului este mai greu și cu mai multe ispite și riscuri, deci mai nobil, superior. Însă trebuie să spunem că și cei căsătoriți întâmpină problemele lor și nu putem vorbi despre faptul că o cale este mai ușoară decât alta. De asemenea, unii pot obiecta că cei căsătoriți nu mai au posibilitatea de întoarcere, că nu pot renunța la viața de familie, în timp ce celibatarii au posibilitatea oricând să se căsătorească și să își schimbe destinul. O abordare de acest tip este mai mult decât simplistă și nu se poate realiza decât ignorând prezența carismei divine pentru fiecare caz particular și pentru fiecare direcție de viață. Sigur, un celibatar poate renunța la acest drum și se poate căsători. Însă cine garantează că pe noua sa cale nu va ajunge la un alt eșec? Pentru un creștin, nu se poate accepta renunțarea la celibat ca pe o posibilă soluție la o experiență ce este considerată o nereușită. Este clar că Dumnezeu ne respectă libertatea și putem lua asemenea decizii de a ne schimba viața, însă este nevoie să ne întrebăm dacă acestea se realizează pe temeiul credinței. Alegerea noastră este importantă și aduce implicații, iar dacă se ia în calcul planul lui Dumnezeu, modul său de a lucra cu omul și cadrul în care putem beneficia de binecuvântarea lui avem șansa unei vieți mai bune. Este esențial să subliniem aici faptul că pentru credința creștină ideea de schimbare și de a beneficia de o nouă șansă ține de însăși iconomia lui Dumnezeu cu omul. Cei care au ajuns să înțeleagă că au greșit, că au luat decizii proaste în trecut sau că au fost victimele societății, pot reface lucrurile, își pot schimba radical viața. Celibatarii care nu își asumă această chemare pe baza harului divin se pot căsători, dar în măsura în care sunt deschiși și responsabili să își asume celălalt dar, al cununiei. De asemenea, dacă doi soți au ajuns la concluzia că au greșit și că nu au vocație pentru experiența de cuplu, își pot opri de comun acord proiectul, înțelegând că viața de celibatar va deveni drumul fiecăruia până la finalul vieții. Asemenea transformări pot avea sens doar în logica mântuirii, a redescoperirii chemării și darului lui Dumnezeu pentru fiecare. Trecerea de la o cale la alta nu poate fi o joacă, un experiment continuu de căutare a unui rezultat dorit sau fuga de eșecuri. Pentru cei credincioși, viața de credință presupune alegerea în cunoștință de cauză, asumarea cu maturitate a uneia dintre cele două căi și responsabilitatea de a duce lucrurile până la capăt cu ajutorul lui Dumnezeu.

Redefinirea priorităților

Creștinismul a adus o schimbare importantă de paradigmă cu privire la locul și rolul omului în lume. Vechile idealuri care sunt legate de un anume tip de realizare a ființei umane sunt redefinite de credincioși din perspectiva escatonului (1Cor. 7:29). Pentru creștin, a fi căsătorit sau necăsătorit nu mai este un ideal uman care să fie definit de un sistem de valori social în contextul unei anumite epoci, ci devine o opțiune secundară în raport cu decizia de a urma calea lui Cristos (1Cor. 7:31)Deoarece vremea este scurtă și lumea a intrat în linie dreaptă către împlinirea ei, către sfârșit, creștinul este chemat să participe la iconomia lui Dumnezeu care mișcă lucrurile în această direcție. Viața limitată a celui credincios are sens nu doar pentru că poate atinge anumite scopuri transmise de la o generație la alta, ci pentru că toate aceste realizări sunt legate de destinul său veșnic și de posibilitatea de a-l actualiza în lume participând la opera mântuirii ca partener la planul divin. Astfel, credința creștină a resemnificat sensul familiei și muncii, al artelor și științei, al politicii și administrării. În mod special, comunitatea creștină a construit un alt etos și o altă menire pentru om în lume, dincolo de toate limitările și segregările de gen, rasă, religie, etnie. Decizia de a fi celibatar sau căsătorit vine în viața credinciosului într-un cadru nou, care are la bază obiectivul restaurării și mântuirii tuturor lucrurilor. Ceea ce cântărește definitoriu cu privire la această alegere este înțelegerea despre ceea ce poate face și deveni cineva în proiectul mare al întoarcerii tuturor lucrurilor la Dumnezeu. Personalitatea, darurile, formarea, contextul cultural și religios, posibilitățile de a participa la un tip de angajare sau altul în lume sunt importante în hotărârea cuiva cu privire la căsătorie sau celibat. Însă nici căsătoria și nici celibatul nu reprezintă un scop în sine, ci o cale. Asumarea uneia sau alteia nu se mai face în perspectiva eficienței cu care putem atinge așteptările sociale dintr-un context dat, ci în funcție de cum ne putem așeza mai bine în dinamica mântuirii și putem sluji alături de Dumnezeu.

Vocația celibatului

Celibatul este o vocație importantă în iconomia lui Dumnezeu și trebuie înțeles în cadrul discutat mai sus. De-a lungul istoriei Bisericii putem analiza o serie de expresii ale acestuia și rolul jucat în diverse perioade de timp. Probabil că cele mai cunoscute concretizări ale celibatului sunt cele din comunitățile monahale și din slujirea clericală. Societatea antică și cea medievală au lăsat loc și altor posibilități, dar mult mai limitate decât în prezent. Pentru perioada actuală, asumarea celibatului ar putea fi definitorie într-o serie de vocații nereligioase. Un prim exemplu este cel al carierei profesionale. Există oameni cu înzestrări extraordinare și cu posibilități de a realiza lucruri excepționale în cercetare, politică, artă, știință, tehnologie etc. În foarte multe cazuri, practicarea unei meserii de vârf impune un stil de viață și o serie de exigențe care indică opțiunea pentru calea celibatului. Ideea vocației profesionale ca un mod de viață în lume are justificare în paradigma creștină. Locul credincioșilor în topul activităților umane vine nu numai din exigența calității și lucrului bine făcut, ci mai ales din viziunea potrivit căreia creștinii sunt chemați să fie sare și lumină, adică să fie capabili să interogheze toate aspectele existenței umane din perspectiva rațiunii de a fi a realității create și a scopului tuturor lucrurilor pe care omul le poate inventa. Această prezență este una critică și profetică, este capabilă să arate beneficiile, limitele și pericolele a ceea ce am produs sau ne dorim să realizăm. Un al doilea exemplu este cel al misiunii creștine în diverse contexte sociale și politice. Istoria bisericii ne arată aici o serie de modele de oameni care au decis să fie celibatari pentru a deveni misionari, adică persoane care să își dedice întreaga lor viață unui proiect care se realizează prin asumarea unui stil de viață particular. Implicarea în diverse proiecte comunitare impune frecvent asumarea unui mod de viață specific celibatului. Există oameni cu chemare specială de a sluji în contexte dificile așa cum ar fi țările în curs de dezvoltare, zonele conflictuale sau cele afectate de calamități. De asemenea, anumite proiecte din societățile dezvoltate solicită implicarea unor oameni în programe civice, sociale, educaționale, culturale foarte solicitante. În marile aglomerări urbane, în contextele expuse migrației sau în spațiile multiculturale există nevoi particulare care pot fi acoperite prin dedicarea unor credincioși care înțeleg că slujirea creștină ia forme tot mai diverse și necesită structuri dinamice și oameni dedicați în totalitate realizării acestora. Pe lângă asemenea direcții de implicare a creștinilor, zona slujirii religioase are în continuare nevoie de oameni care sunt dispuși să își asume calea celibatului, să se dedice slujirii fie în calitate de monahi, fie de preoți sau pastori în comunitățile creștine din parohii. Din păcate, aceste vocații nu mai sunt la fel de atrăgătoare astăzi. Ele sunt evaluate diferit de oameni, iar anumite comunități sau zone geografice trec printr-o adevărată criză cu privire la găsirea slujitorilor dispuși să își asume această condiție.

Dilemele celibatarului

Probabil că în zilele noastre este mult mai ușor să fii celibatar decât în epocile anterioare. Structura și dinamica societății actuale oferă șanse egale atât bărbaților, cât și femeilor, precum și oamenilor din toate categoriile sociale și etnice să se exprime în lume fără să fie dependenți de diverse mecanisme care impun continuarea unor tradiții, tipare, așteptări și obligații sociale. Astăzi oamenii pot decide mai ușor să nu se căsătorească și să aibă o viață normală în lume, fără să aleagă neapărat calea mănăstirii sau să sufere izolarea și stigmatul unui eșec în relații. Acest tip de democratizare și accesibilitatea celibatului pentru o largă categorie de persoane poate reprezenta și oportunitatea ca oamenii să înțeleagă și să își asume mai ușor această cale. În același timp, comunitatea creștină are șansa să promoveze mai facil celibatul, atât între proprii credincioși, cât și în dreptul celor care nu au aderat sau nu sunt neapărat dispuși să adere la o comunitate religioasă concretă. În egală măsură, există o serie de provocări specifice pentru cei care au ales această cale, fie că trăiesc în comunități monahale, au poziții clericale sau sunt angajați în societate în diverse forme.

Viața în comunitățile monastice nu a fost niciodată facilă și are nevoie de o chemare specială. Față de trecut, celibatarii din mănăstiri au parte de un efort mult mai complex de a înțelege lumea și de a exersa vocația monahală. Riscul mare este ca slujitorii de aici să își piardă spiritul profetic la care sunt chemați, să nu mai țină pasul cu problemele și nevoile societății umane. Viața din mănăstire nu presupune o izolare de lume și adăpostirea în spatele zidurilor bisericilor, ci munca titanică de a mijloci pentru societatea umană, de a-i oferi repere și discernământ. Când cei din lume trec prin probleme tot mai dificil de înțeles și soluționat, celibatarii monahi pot fi ispitiți să ia distanță, să încerce să se protejeze, inclusiv să adopte o poziție de superioritate și să prefere să se ocupe de viața lor decât de a celor pe care au decis să o slujească. La rândul lor, clericii necăsătoriți sunt confruntați cu o serie de probleme specifice unei societăți foarte dinamice, cu provocări fără precedent pe toate planurile. Pe măsură ce instituția bisericii pierde teren, iar comunitățile creștine locale se schimbă profund, atât sarcina preoților, cât și atractivitatea pentru un asemenea tip de slujire sunt în declin. Este nevoie de caractere puternice, determinare și credință mare pentru toți cei ce doresc să își dedice viața slujirii clericale ca celibatari.

Nu în ultimul rând, cei care doresc să asume carisma celibatului în lume au de înfruntat numeroase piedici, dileme, încercări. Deși contextul poate fi mult mai prielnic decât în trecut, provocările sunt pe măsură. Ceea ce ar putea juca un rol foarte important în decizia unor persoane de a accepta această cale ar fi tocmai suportul comunității religioase. Dacă biserica nu susține asemenea vocații, dacă discursul teologic nu oferă clarificările așteptate de potențialii candidați pentru asemenea slujiri în societate, viziunea despre celibat va fi construită pe baza unor răspunsuri care vin din altă parte. Frecvent instituția religioasă are tendința de a acapara sau minimaliza anumite proiecte ale persoanelor care doresc să își asume calea celibatului, de vreme ce lucrurile nu capătă forma slujirii de tip religios sau nu încap în proiectele concrete ale instituției eclesiale. În datele societății actuale, biserica trebuie să fie capabilă de propria kenoză și să accepte lucrarea Duhului Sfânt ce are loc dincolo de cadrele sale de slujire sau de tiparele tradiționale. Mai ales prin vocații de tip profesional sau prin competențe și poziții sociale, credincioșii au o șansă foarte mare să se exprime și să pună la lucru valorile creștine prin proiecte și expresii diferite de cele pe care le au la îndemână parohia și slujitorii ordinați. Mai trebuie să subliniem și dilema unora care au posibilitatea asumării celibatului și realizării unei slujiri creștine în lume, dar sunt învățați să o facă după tiparele slujirii clericale sau după așteptările comunității religioase. Cu alte cuvinte, oamenii nu sunt încurajați să fie doar profesioniști ai excelenței sau creștini care fac o carieră, ci, ca o probă a credinței lor, li se cere să participe și la activități cu caracter religios ori să facă lucruri specifice clericilor și misionarilor. Ideea de bază este că actualmente avem posibilitatea să încurajăm proiecte și expresii în lume pe care biserica nu le poate face și nici nu trebuie să avem asemenea așteptări. De asemenea, este bine să le descurajăm pe acelea care încearcă să se substituie rolului bisericii în societate.

După cum carisma căsătoriei și viața de cuplu au nevoie de o intensă muncă de semnificare în contextul societății de astăzi, celibatul și posibilitatea împlinirii personale și slujirii creștine pe această cale resimt și mai acut nevoia de clarificare și a unui efort susținut de încurajare. Din fericire, trăim vremuri care lasă loc manifestării carismei celibatului și există oportunități de angajare creștină în lume aproape fără precedent. În înțelepciunea ei, comunitatea creștină poate susține mai mult și mai bine vocația celibatului nu numai în slujirile clericale sau misionare, ci și în cele care implică profesia și cariera. Acestea din urmă pot juca un rol foarte important pentru ceea ce înseamnă prezența creștină în societate, în special în domenii foarte sensibile și cu mare impact asupra oamenilor.

Dănuț Jemna

https://danutj.wordpress.com/2019/03/22/celibatul/

Media: Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

download - Copie

Interviuri, documentare, reportaje, eseuri, articole

Pagina de MEDIA este realizată de

Ioan Ciobotă

Radio Vocea Evangheliei Timişoara

www.rve-timisoara.ro

Aparitii editoriale la Radio Vocea Evangheliei

Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”
* documentar, partea a 2-a –

Reporter:
– Ce ati simtit atunci cand ati fost in spital cu avortul de acum 2 ani si jumatate?

Doamna Mirela:
Eram foarte stresata, am avut o stare psihica foarte proasta, inclusiv starea sanatatii in general s-a inrautatit, si ma gandeam uneori c-am sa mor in urma acestui avort. Pe de alta parte, ma apasa faptul ca trebuie sa omor un copil. Era in ajunul sarabatorilor de iarna si ma gandeam la pruncii ucisi de Irod, ma gandeam ca se apropie copilul si eu trebuie sa recurg la acest fapt.
 [continuare]

„LINIE TELEFONICA CRESTINA PENTRU COPII”

Ioan Ciobota, reporter:
Biserica Aletheia din Timisoara desfasoara un proiect intitulat „LINIE TELEFONICA PENTRU COPII” L-am intrebat pe Razvan Duminica, coordonatorul acestui proiect, despre ce este vorba.

Razvan Duminica:
Timisoara este un oras mare, si la fel ca in intreaga tara, valorile moral-crestine au fost pervertite, iar societatea va suferi tot mai mult de pe urma acestor lucruri, asa ca vrem sa prezentam Evanghelia copiilor si familiilor lor, astfel incat sa crestem o generatie aproape de Dumnezeu. [
continuare]

Un extraordinar documentar despre avort
“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”

documentar, partea I –
• Realizat in anul 1999 pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara
• Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei – Romania, prin statiile Timisoara, Sibiu, Oradea, Suceava, Cluj-Napoca, Bucuresti [
continuare]

Ziua mea nationala – cetatean al cerului

Ziua nationala este relativa.
Inainte de 1945 ziua nationala era ziua de nastere a regelui. Apoi, intre ‘45 – ‘89 ziua nationala a fost 23 August – ziua cand “am intors armele”. (Apropo, “intoarcerea armelor” este o chestie de tradare, care nu face cinste celui ce intoarce armele impotriva cuiva aflat de aceeasi parte a baricadei.)

Lasand la o parte contextul respectiv, am serbat timp de 45 de ani ca zi nationala un act de tradare stil romanesc. Pentru 23 August 1944 nici nemtii nu ne-au uitat, nici americanii nu ne-au luat in brate. Si unii si altii ne-au considerat tradatori. Doar rusii ne-au “iubit”… si ne-a fost destul…

Acum ziua nationala este 1 Decembrie – Ziua Marii Uniri.
Probabil in viitor se va schimba si aceasta si vom serba ca zi nationala ziua Celei Mai Mari Uniri – ziua unirii cu Europa.

Pe de alta parte, romanii plecati in Occident nu se “prea dau” romani… Occidentalii se uita lung la tine daca le spui ca esti roman si iti verifica pasaportul de 7 ori…

Pe drapel mai demult era un zimbru, apoi secera si ciocanul. Acum cred ca semnul distinctiv ar putea fi gropile din asfalt sau avorturile.

Cu toate astea, eu ma bucur sa fiu roman.
Dumnezeu a vrut sa ma nasc roman. Daca ma vroia francez sau chinez sau papuas, atunci ma nasteam in Lyon sau in Paris, in Shanghai sau in Beijing sau chiar in Papua Noua-Guinee. Dar Dumnezeu a vrut sa ma nasc in Romania, in Alba Iulia – cetatea Marii Uniri.

Acum, daca schimbam perspectiva, care este oare ziua nationala a cerului?
In cer nu cred ca exista zi nationala. De ce?
Nu pentru ca cei de acolo nu ar fi “nationalisti” – cred ca sunt, deoarce nu-mi imaginez pe cineva din cer “dand din coate” ca sa ajunga la munca in Spania, Italia sau chiar America. Cred ca toti cei din cer vor sa stea exclusiv in cer :).

In cer cred ca nu exista zi nationala deoarece acolo NU EXISTA ZI SI NOAPTE.

Vorbind despre cer, Biblia spune: “Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza Slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul” – Domnul Isus Cristos.

Continuand incursiunea in aceste lucruri “inalte”, pot spune ca cetatenia noastra este in ceruri.
Unii considera ca cetatenia americana este cea mai buna, sau cea germana, italiana, austriaca. Altii cea ruseasca…
Biblia ne invata sa ne rugam pentru binele cetatii in care suntem, deoarece fericirea noastra atarna de fericirea ei.

Eu ma rog pentru Romania: “Doamne, fa Tu ca presedintele tarii, primul-ministru, incepand de la cei din frunte pana la mine, cu totii sa fim CETATENI DE NADEJDE…
Ai cerului !

C.S. Lewis spunea ca noi crestinii suntem agenti secreti ai lui Dumnezeu. Noi reprezentam o putere straina. Straina de mizeria de pe acest pamant. Il reprezentam pe Dumnezeu, Cel care este Lumina, dragoste, pace si fericire, in mijlocul unei lumi pline de intunerec, ura si razboi.

Razboi cu noi insine, cu cei din familie (Salvador Dali are un tablou interesant pe acest subiect: “Devorare reciproca”), razboi cu cei de la servici, cu cei din opozitie sau de la putere, sau chiar razboi cu acest intreresant si invizibil Osama bin Laden – apropo, oare chiar exista acest personaj sau l-au inventat asa ca pe Mos Craciun? In fine.

Eu despre mine pot spune ca sunt agent secret – reprezint interesele lui Dumnezeu pe acest pamant.
Am dubla cetatenie – sunt cetatean roman – aici, si cetatean al cerului – dincolo.

Ziua mea nationala este Ziua Unirii.

Ziua Unirii mele cu cerul, bineinteles. Ziua cand am spus: “Doamne Isuse Cristoase, de azi inainte te rog sa fi tu presedinte, prim ministru, rege in viata mea. Te rog sa gestionezi Tu inundatiile si cutremurele, catastrofele din viata mea. Te rog sa fi tu Stapanul si Domnul meu, prietenul meu. Te iubesc.”

De atunci traiesc o sarbatoare continua, pana cand “trupele speciale” ale puterii pe care o reprezentam ne vor scoate de aici, pana cand “comandourile” cerului vor veni dupa noi, asa cum spune Biblia ca atunci cand Domnul Isus ca reveni pe norii cerului, El va trimite pe ingerii Sai in cele 4 zari sa stranga la El pe toti cei care sunt CETATENI AI CERULUI.

Patria noastra nu este cea in care ne-am nascut, ci CEA CARE VA SA VIE ! (Pr.Rafail Noica)

As incheia cu “SA TRAITI !”…
demni de titlul de “Cetatean al cerului”
(cei care-l aveti, iar cei care nu sunteti siguri, puneti-va chiar acum pe genunchi, cereti-l si-l veti primi)

Ioan Ciobota

Ochii care se uită prin mine

Ochii care se uita prin mine

Nu ma refer la Ochii Domnului, care se uita prin mine si imi vad inima si gandurile.

Ma gandesc la diferiti asa-zisi prieteni, care dau mana cu mine, dar se uita “prin mine”, sau chiar se uita in alta parte.
Ma intreaba doar asa, de complezenta: “Ce mai faci ?” dar de fapt CHIAR NU-L INTERESEAZA CE MAI FAC.

Probabil ca sunt mult prea putin important pentru el.
Poate ca nu sunt un tip bogat, sau nu poate sa-mi vanda ceva…

Doamne Fii laudat !!
Doamne, Iti multumesc ca pe Tine nu Te intereseaza
cat de bogat sunt,
daca am 4 clase, 10 sau 100 de clase,
nu Te intereseaza daca sunt frumos sau destept,
inalt sau scund,
gras sau slab.

Doamne, pe Tine nu Te intereseaza daca sunt blond sau brunet,
daca am “pectorali” sau ma bate vantul,
nu Te intereseaza nimic din ceea ce as putea face prin performantele mele.

Nu Te intereseaza nici macar esecurile sau dezastrele din viata mea.
Si nici succesele.
Peste toate acestea Tu asterni pacea si linistea, ca o dimineata luminoasa de duminica.

Doamne, pe Tine Te intereseaza
doar o inima smerita,
pocaita cu adevarat.

Doamne, Iti multumesc din tot sufletul ca am o valoare imensa DOAR pentru ca sunt copilul Tau.

Si cand Ochii Domnului se uita la mine, se uita CU ADEVARAT PRIN MINE.
Domnul imi cerceteaza inima si gandurile si IL INTERESEAZA CU ADEVARAT CE MAI FAC.

Pe Domnul nu-L intereseaza banii mei,
nu ma pune pe o banca mai in fatza in Biserica sau chiar la altar doar pentru ca am bani sau o haina scumpa,
pe Domnul nu-L intereseaza ABSOLUT NIMIC din toate acestea,
si nici nu se gandeste cum sa faca sa devin clientul Lui
sau sa profite ceva de pe urma mea.

Pur si simplu Domnul vrea sa-mi daruiasca ceva – VREA SA-MI DARUIASCA CERUL INTREG.
Nu bucati de cer, nu a 10-a parte, nici macar jumatate, ci CERUL INTREG.

Daca azi esti “in cuptor” – indiferent ce inseamna pentru tine “cuptor”, NU DISPERA !!

Ca niste intristati, si totdeauna suntem veseli;
ca niste saraci, si totusi imbogatim pe multi;
ca neavand nimic, si totusi stapanind toate lucrurile.
[…]
Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu,
care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos,
si ne-a incredintat slujba impacarii”
2 Corinteni 6:10 si 5:18

Fii binecuvantat de Domnul.
Sa ai o zi binecuvantata.

Ioan Ciobota

http://ioanciobota.wordpress.com/

http://publicatia.voxdeibaptist.org/media_dec08.htm

Războiul digital 2.0 al Chinei este mult mai insidios decât cel al Rusiei – interviu cu Nicolae Țîbrigan, expert în analiza războiului informațional de Claudia Pirvoiu HotNews.ro

download - Copie

Lumea în schimbare

Luni, 22 iunie 2020, 11:44 Lumea in schimbare

Nicolae Tibrigan

Nicolae Tibrigan
Foto: Arhiva personala

Războiul informațional va deveni și mai dur în condițiile unui ecosistem informațional suprasolicitat de narațiuni strategice care, efectiv, s-ar putea să ne copleșească dacă nu ne mobilizăm din timp, a declarat într-un amplu interviu pentru HotNews.ro Dr. Nicolae Țîbrigan, expert al Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS). Acesta a vorbit despre o colaborare între China și Rusia, în sensul că strategii chinezi învață din experiența „fabricilor de troli” militarizate, iar cei ruși devin mult mai interesați acum să preia modelul de diplomație publică chineză pentru a-i construi Rusiei o imagine pozitivă la nivel internațional.

Vezi cum profită China de criza COVID-19 și cum este afectată România de acest război informațional.

Informația pe scurt

Războiul digital 2.0 al Chinei este mult mai insidios decât cel al Rusiei, greu de depistat, combinând diverse tactici și tehnici asertive de manipulare a percepțiilor cetățenilor din statele occidentale.

China și-a canalizat toate eforturile pentru a transforma această criză a pandemiei de coronavirus în oportunitate. Dorește să arate lumii că niciun virus și nicio criză nu pot înfrânge poporul chinez și că sistemul ei autocratic (opus democrațiilor liberale) ar fi mai eficient și chiar a salvat Occidentul oferindu-i mai mult timp pentru pregătire.

Bătălia se dă pentru câștigarea minților și inimilor populației din statele democrațiilor liberale, inclusiv a decidenților ademeniți cu tot soiul de investiții.

Creșterea agresivității din retorica ambasadorilor chinezi copiază într-un fel stilul rusesc de manipulare a informațiilor.

Datele arată că regimul politic chinez și-a însușit lecții esențiale de pe urma eșecurilor agresiunilor hibride și războaielor informaționale lansate de Kremlin. Astfel, strategii chinezi încă mai învață din experiența „fabricilor de troli” militarizate în gestionarea campaniilor pe rețelele de socializare, iar cei ruși devin mult mai interesați acum să preia modelul de diplomație publică chineză pentru a-i consolida Rusiei un „brand de țară” pozitiv la nivel internațional.

Documentele Uniunii Europene vorbesc deja de identificarea unei „convergențe trilaterale a narațiunilor de dezinformare” promovate de China, Iran și Rusia privind pandemia de coronavirus, fiind acum „multiplicată” într-o manieră coordonată.

Persoanele predispuse să creadă în toate aceste teorii ale conspirației manifestă un risc mai ridicat de îmbolnăvire de Covid-19. Această categorie de persoane își limitează (in)voluntar accesul la informații necesare, din surse sigure și oficiale, despre răspândirea coronavirusului și măsurile de prevenție a îmbolnăvirii.

„Profitori” ocazionali cu aspirații de lideri de opinie (influenceri) s-au năpustit să instrumentalizeze fake-newsul și teoriile conspirațiilor în offline pentru a umple „vidul” de încredere în rândul cetățenilor față de instituțiile statului sau sistemul de sănătate.
Ponderea publicului susceptibil la diverse teorii ale conspirației din România ar varia între 30-40%.

Cred că primul pas pe care ar putea să facă instituțiile și decidenții e să rupă barierele de comunicare cu cetățenii și să le explice printr-un limbaj mai simplu pericolele la care ne expunem.

Pentru a testa cât de vulnerabile sunt rețelele de socializare și utilizatorii acestora, cercetătorii de la NATO StratCom CoE au realizat anul trecut exerciții unde au folosit pagini, profiluri și grupuri false de Facebook pentru a vedea dacă pot manipula soldații în mediul online și cât de rapid reacționează Facebook. Din păcate, rezultatele n-au fost îmbucurătoare.

În ciuda acelor avertismente afișate de Facebook, teoriile conspirației și dezinformările despre Covid-19 sunt distribuite și consumate cu o viteză de zece ori mai mare decât comunicatele oficiale emise de autorități, iar acel link către site-ul Organizației Mondiale a Sănătății (WHO.int) nu prea ajută.

Nicio redacție din România nu are o secțiune dedicată combaterii dezinformării digitale, sau de fact-checking, așa cum au procedat redacțiile France24, The Gurdian, Reuters, etc.

Fabricarea” de informații false mai poate fi și o afacere profitabilă din cauza reclamelor de clickbait la adăpostul cărora s-au dezvoltat în decurs de patru ani peste 400 de site-uri marginale cu „știri alternative”, fake-newsuri, propagandă și teorii ale conspirației.

Este recomandată elaborarea de noi reglementări pentru companiile de social-media care să ajute la identificarea persoanelor reale care se află în spatele conturilor false.

Poate cel mai important aspect pe care ar trebui să-l ia în considerare autoritățile e promovarea unei strategii educaționale pe termen lung (cel puțin 8 ani) privind învățământul primar și secundar cu scopul de a încuraja media & digital literacy și a promova gândirea critică ca o componentă esențială a educației următoarelor generații.

(Sursa: Riccardo Milani, colectia AFP, via Profimedia Images)

HotNews.ro: Comisia Europeană a acuzat recent Rusia și China de operațiuni țintite de influență și campanii de dezinformare despre COVID-19 în UE și la nivel global. Până acum eram obișnuiți ca astfel de acuzații să vizeze Rusia și fermele ei de trolli. Este pentru prima oară când vedem China în acțiuni de dezinformare la nivel global. Implicarea sa a fost observată și în protestele anti-rasism. Un articol din Politico arată că inclusiv oficiali chinezi s-au folosit masiv de platformele online, în special Twitter, cu scopul de a semăna disensiune în societatea americană. Practic, acele rețele de socializare interzise în China au ajuns să fie folosite ca armă informațională în afara sa. Care ar putea fi motivele pentru care China a intrat în acest război informațional? Ce are de câștigat? De ce acum?

Nicolae Țîbrigan: Dacă e să analizăm din punct de vedere strategic toată această campanie digitală pentru promovarea „excepționalismului medical chinez” sau a narațiunilor manipulatorii, putem constata o consecvență din partea Partidului Comunist Chinez (PCC) în a pune în practică strategia „Trei Războaie” – concept utilizat de Armata Populară de Eliberare încă din 2003, ajuns în atenția publicului în raportul din 2012 al Departamentului American al Apărării. Acesta se referă la operațiuni psihologice, operațiuni media și operațiuni în domeniul legalității (operațiuni juridice). În termeni generali, documentul se referă la acțiuni de influențare a opiniei publice, atât pe plan intern, cât și extern; influențarea decidenților din afară în modul de percepție și de abordare a politicii duse de China; inclusiv influențarea contextului juridic pentru a legitima/legaliza acțiunile statului. Toate acestea se decriptează prin eforturi consolidate pentru a obține putere politică și a modela mediul în care ar putea acționa partidul într-o „luptă” tridimensională.

Pentru mulți analiști occidentali, acest concept a devenit un instrument util pentru a înțelege operațiunile de influență și tacticile „războiului hibrid” ale Armatei de Eliberare a Poporului (AEP). Dar aceasta ar putea fi o abordare eronată. Ori, Armata Chinei reprezintă aripa militară a Partidului Comunist, iar când ne referim la documentele strategice, acestea sunt concepute și asumate la nivelul partidului. Nu există ideea unei autonomii de gândire strategică.

Astfel, intrarea Chinei în acest „război informațional” fusese favorizat inclusiv de bătălia între două sisteme – bătălia între China (sistemul autocrat) și Occident (sistemul democrațiilor liberale, în particular Statele Unite) pentru a-și expune propriile virtuți și capacități în lupta cu coronavirusul. La ce asistăm, de fapt? La mutarea confruntării sino-americane dinspre Oceanul Pacific spre spațiul informațional occidental, cu utilizarea instrumentelor specifice. Mizele? Acestea sunt destul de mari, mai ales când e vorba de configurarea „noii ordini mondiale”, care vine s-o înlocuiască pe cea instituită după colapsul Uniunii Sovietice din 1991.

Războiul digital 2.0 al Chinei este mult mai insidios decât cel al Rusiei, greu de depistat, combinând diverse tactici și tehnici asertive de manipulare a percepțiilor cetățenilor din statele occidentale. Iar pentru a crește eficiența acesteia, noua echipă de diplomați chinezi a renunțat la tradiționala diplomație politicoasă, schimbându-și atitudinea și migrând spre o diplomație mai agresivă, denumită de către specialiști și „diplomația lupilor războinici” pregătiți să riposteze și să afirme pe un ton mai ridicat interesele Chinei la nivel global. De la primul protest anti-guvernamental al Revoluției Umbrelelor din 2014 și până la sfârșitul lunii martie 2019, numărul conturilor de Twitter afiliate ambasadelor, consulatelor și membrilor corpului diplomatic ai Chinei au crescut cu peste 250%. În decembrie anul trecut, jurnaliștii de la BBC au reușit să identifice 55 de conturi Twitter ale diplomaților chinezi, dintre care 32 erau create în 2019. Până la apariția crizei, postările diplomaților erau formulate într-un limbaj colocvial, unele chiar cu o doză de umor, emoji și chiar acronime specifice internauților. Unele tweet-uri erau virale și conțineau mesaje pozitive însoțite de poze, gif-uri și clipuri video.

Toate această „Twiplomacy” este un indicator că diplomația Beijingului a devenit acum mult mai „proactivă”, inclusiv la nivel de social-media.

Să nu uităm că și caracterul chinez „pericol” mai poate fi tradus în chineză ca „oportunitate”, iar China și-a canalizat toate eforturile pentru a transforma această criză a pandemiei de coronavirus în oportunitate. Dorește să arate lumii că niciun virus și nicio criză nu pot înfrânge poporul chinez și că sistemul ei autocratic (opus democrațiilor liberale) ar fi mai eficient și chiar a salvat Occidentul oferindu-i mai mult timp pentru pregătire. Bătălia se dă pentru câștigarea minților și inimilor populației din statele democrațiilor liberale, inclusiv a decidenților ademeniți cu tot soiul de investiții, proiecte comerciale și de infrastructură – un cântec de sirenă pentru liderii inconștienți de posibilele capcane în care pot cădea. E de ajuns să se uite la situația statelor africane – victime ale „debt-trap diplomacy”, pentru a estima consecințele strategice ale acestor parteneriate cu China.

Colaborare Rusia- China: Războiul informațional va deveni mai dur

(Sursa: Fotograf Dimitar DILKOFF, Colectia AFP, via ProfiMedia Images)

HotNews.ro: Am putea vedea o alianță pe termen lung Rusia-China pe zona de dezinformare? Războiul informațional ar putea deveni mai dur ca oricând? Sau a devenit deja?

Nicolae Țîbrigan: Această tendință de „colaborare” fusese identificată acum doi ani de către experții americani de la Alianța pentru securizarea democrației (German Marshall Fund). S-a ajuns chiar la concluzia că la baza propagandei chineze în Europa și America s-ar afla experiența Moscovei în campaniile sale de dezinformare derulate în ultimele două decenii, inclusiv tehnici și narațiuni ale propagandei sovietice dezgropate în contextul coronavirusului (vezi cazul Operation Infektion/Operation Denver adaptate pandemiei). Chiar și creșterea agresivității din retorica ambasadorilor chinezi copiază într-un fel stilul rusesc de manipulare a informațiilor.

De exemplu, în România, purtătorul de cuvânt al Ambasadei Republicii Chineze emisese două comunicate succesive pe 27 și 30 martie prin care făcea presiuni și atenta la principiul libertății presei stipulat în Constituție (Articolul 30). Argumentul era că o parte a „mass-media din România” a citat „numai opiniile părții americane”, ceea ce ar fi stârnit „o puternică indignare în rândul poporului chinez”. Apoi au urmat reclame țintite de promovare a paginii Ambasadei pentru publicul românesc cu vârsta de peste 18 ani din București, sau a paginii Xinhua News cu articole traduse în română și care țintea întregul public major din România. Inclusiv lansarea un sondaj efectuat la comandă pentru a evidenția un grad mare al așteptărilor românilor față de China în combaterea pandemiei.

În Europa Centrală, regimul comunist chinez și-a mobilizat resursele mediatice în vederea demarării unei campanii agresive, pentru a constrânge unele state vizate să faciliteze folosirea tehnologiei Huawei în vederea implementării viitoarelor rețele 5G, și să izoleze informațional și diplomatic Taiwanul. Cu această ocazie, Beijingul a reușit să achiziționeze un holding mediatic cu tot cu televiziuni. Rămâne de văzut și ce impact vor avea pe termen mediu și lung.

Datele arată că regimul politic chinez și-au însușit lecții esențiale de pe urma eșecurilor agresiunilor hibride și războaielor informaționale lansate de Kremlin. Astfel, strategii chinezi încă mai învață din experiența „fabricilor de troli” militarizate în gestionarea campaniilor pe rețelele de socializare, iar cei ruși devin mult mai interesați acum să preia modelul de diplomație publică chineză pentru a-i consolida Rusiei un „brand de țară” pozitiv la nivel internațional. Documentele Uniunii Europene vorbesc deja de identificarea unei „convergențe trilaterale a narațiunilor de dezinformare” promovate de China, Iran și Rusia privind pandemia de coronavirus, fiind acum „multiplicată” într-o manieră coordonată. În tot acest management al percepțiilor, războiul informațional nu are cum să devină mai soft. El va deveni și mai dur în condițiile unui ecosistem informațional suprasolicitat de narațiuni strategice care, efectiv, s-ar putea să ne copleșească dacă nu ne mobilizăm din timp.

Ponderea publicului susceptibil la diverse teorii ale conspirației din România ar varia între 30-40%

(Sursa: Fotograf Ahmad Hasaballah, colecția Zuma Press via Profimedia Images)

HotNews.ro: Cât sunt de periculoase aceste dezinformări pentru societate, mai ales într-o perioadă atât de dificilă cum este cea în care ne aflăm, marcată de crize majore (criza medicală, criza economică)?

Nicolae Țîbrigan: Aici trebuie să înțelegem că dezinformările devin periculoase doar atunci când trec în offline – când publicul decide să se ridice de pe scaun ca să voteze după cum i s-a sugerat pe social-media sau prin diverse site-uri, să protesteze conform agendei setate de diverse surse, să vandalizeze antenele 5G, să susțină violent anumite partide cu viziuni naționalist-extremiste, sau chiar să promoveze deschis discursul urii față de minorități sau imigranții străini.

Actuala criză medicală a arătat doar cât de vulnerabili suntem, noi românii, ca societate în fața acestei infodemii și a diverselor teorii ale conspirației. Ultimele s-au dezvoltat la adăpostul numeroaselor mituri urbane, inventate și lansate încă din perioada național-comunismului ceaușist sau pe timpul Revoluției din 1989. Substratul acestora se află în convingerea personală că nu există hazard și că orice tragedie globală sau națională ar fi creată de o entitate nevăzută pentru a manipula masele – simptome ale problemelor subiacente din cadrul unei societăți.

Așa cum spuneam, criza actuală n-a făcut altceva decât să suprasolicite emoțiile de incertitudine și anxietate, mai ales că o parte a publicului este predispus să creadă în aceste teorii și mituri pentru a-și reduce propriul sentiment al lipsei de control.

Conform analizei datelor furnizate de barometrele din ultimii zece ani – publicată pe site-ul LARICS, ponderea publicului susceptibil la diverse teorii ale conspirației din România ar varia între 30-40%. Acest indice al predispoziției publicului poate fi explicat doar dacă ne uităm atent asupra variabilelor 1) încrederea în liderul politic; 2) încrederea în presă; 3) gradul de cultură politică participativă și 4) importanța acordată religiei în viața de zi cu zi. La capitolul acestor variabile, din păcate nu suntem departe de indicatorii înregistrați la nivelul societății din Rusia.

Toate acestea pot releva o panoramă de ansamblu a rezilienței unei societăți în fața acestor valuri (dez)informaționale, și nu ar mai trebui să ne mire că 41% din români considerau în aprilie că virusul SARS-COV-2 ar fi „o armă biologică construită de SUA pentru a domina lumea”, iar 1 din 2 români consideră acum că statul român le-ar fi ascuns informații importante despre această criză.

Sondajele mai sugerează că persoanele predispuse să creadă în toate aceste teorii ale conspirației manifestă un risc mai ridicat de îmbolnăvire de Covid-19. Această categorie de persoane își limitează (in)voluntar accesul la informații necesare, din surse sigure și oficiale, despre răspândirea coronavirusului și măsurile de prevenție a îmbolnăvirii. Din păcate, neglijența acestor categorii de persoane credule în minciunile distribuite online pune în pericol viețile lor și ale celor din jur.

Din aceste studii, sociologii au formulat chiar și o ipoteză în acest sens: cu cât încrederea în instituții, decidenți, mass-media, oameni de știință este mai scăzută, cu atât publicul va fi mai predispus să caute explicații (pentru a reduce starea de disconfort psihologic) din surse alternative, devenind mult mai susceptibili să creadă în diverși „profeți” sau zvonuri, atacând în schimb orice contra-narațiune care se bazează pe date empirice și fapte (anihilarea inconștientă a gândirii critice).

Asta și explică de ce acum apar tot felul de mișcări și partiduțe cu viziuni național-populiste și chiar extremiste de pe urma protestelor din Piața Victoriei. Anumiți indivizi, cu agende mai mult sau mai puțin ascunse, și-au dat seama că pot profita electoral-politic sau imagistic pe seama incertitudinii și frustrărilor anumitor categorii de oameni care nu mai sunt reprezentanți de ceva vreme de decidenții statului. Toți acești „profitori” ocazionali cu aspirații de lideri de opinie (influenceri) s-au năpustit să instrumentalizeze fake-newsul și teoriile conspirațiilor în offline pentru a umple „vidul” de încredere în rândul cetățenilor față de instituțiile statului sau sistemul de sănătate. Criza n-a fost decât hârtia de turnesol care a demonstrat cât de ineficient e statul român și societatea per ansamblu în fața acestor dezinformări.

HotNews.ro: Cât de dificilă devine lupta cu dezinformările în condițiile în care cetățenii nu au o încredere foarte mare în autorități? Dau un exemplu, Comisia Europeană vorbește despre o colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății pentru a combate mai bine dezinformarea. Aici apare, însă, o problemă, pentru că OMS s-a contrazis de mai multe ori pe parcursul a 4 luni de criză, motiv pentru care cetățenii nu au foarte mare încredere în informațiile transmise de aceasta. Cum ar trebui procedat în astfel de cazuri?

Nicolae Țîbrigan: Lupta cu dezinformarea devine cu atât mai complicată cu cât în încercarea de a demonta anumite mituri, zvonuri sau teorii ale conspirației, cu trimiteri către surse și date oficiale, este automat respinsă de segmentul de public refractar față de stat sau instituții naționale, nemaivorbind de cele internaționale. Sursele acestei lipse acute a încrederii în autorități sunt multiple, mult mai profunde, și nu pot fi reduse doar la lipsa capacităților de comunicare sau a liderilor carismatici care să poată „trece de sticlă”. Astăzi, doar o treime dintre români mai văd statul ca pe un partener de încredere – o situația extrem de periculoasă pentru societatea noastră în condițiile în care „vidul” de încredere, despre care am vorbit anterior, se cere a fi umplut urgent.

Personal, nu sunt adeptul unor ipoteze despre „soluții magice”, mai ales că multe dintre ele s-au dovedit un eșec total. Dar, cred că primul pas pe care ar putea să facă instituțiile și decidenții e să rupă barierele de comunicare cu cetățenii și să le explice printr-un limbaj mai simplu pericolele la care ne expunem dacă dăm crezare tuturor năsărâmbelor lansate pe internet de diverși „lideri” marginali, „profeți” sau „medici oportuniști” cu agende personale. Consolidarea încrederii într-o instituție e o muncă de lungă durată, pas cu pas, care se bazează și pe rezultatele de succes. Chiar dacă aceste rezultate pozitive devin vizibile, conștientizarea și comunicarea directă, simplă (nu simplistă!) și sinceră cu publicului despre aceste rezulte devine și mai esențială. Altfel, s-a văzut că geaca neagră și comunicarea anostă a unor date statistice n-au avut rezultatul scontat. Ceva e în neregulă cu aceste comunicate oficiale instituțiilor statului pe subiecte sensibile și importante. Despre asta pot vorbi mai mult specialiștii în comunicare.

La un cost de doar 60 de dolari, experții au putut identifica 150 de militari, locația a mai multor batalioane și au reușit să-i influențeze să divulge secrete

(Sursa – Valery Sharifulin/TASS, via Profimedia Images)

HotNews.ro: Cât de eficiente au fost platformele online în combaterea dezinformării, în această perioadă de criză? Există o colaborare între ele? Am văzut, de exemplu, că YouTube a eliminat un interviu video cu un medic anti-vaccinist, care promovează ideea că afecțiunile provocate de coronavirus nu sunt grave. Cei care au făcut filmul au încercat de mai multe ori să-l repună pe YouTube sub alte denumiri, dar de fiecare dată a fost șters. Același film circulă liber pe alte rețele. Pe Facebook apare doar avertismentul că în film sunt prezentate informații parțial false, însoțit de îndemnul ca oamenii să se informeze despre Covid-19 de la OMS.

Nicolae Țîbrigan: Acum câteva zile, Twitter – platformă cu 262 milioane de utilizatori la nivel global, anunța printr-un comunicat că a eliminat definitiv zeci de mii de conturi afiliate guvernelor de la Beijing, Ankara și Moscova – toate folosite pentru activități digitale de propagandă și dezinformare. S-a evidențiat (cum altfel?), rețeaua de conturi gestionate de entitățile statale chineze prin realizarea de 350.000 de postări, și mai ales rețeaua turcă – cu 37 milioane de tweet-uri. Sistemul de „twiplomacy” funcționa după modelul „nucleu-conturi de amplificare” și s-a dovedit devastator de eficient. Twitter a mai șters 1.100 de conturi angajate în acțiuni de propagandă în favoarea Rusiei.

Toată această măsură a platformei e eficientă pe termen scurt doar în preajma anumitor contexte social-politice în care se află publicul-țintă, deoarece „designerii” dezinformărilor își pot restabili în scurt timp rețeaua de conturi pentru a-și propaga în continuare „influența malignă” în spațiul online.

Pentru a testa cât de vulnerabile sunt rețelele de socializare și utilizatorii acestora, cercetătorii de la NATO StratCom CoE au realizat anul trecut exerciții unde au folosit pagini, profiluri și grupuri false de Facebook pentru a vedea dacă pot manipula soldații în mediul online și cât de rapid reacționează Facebook în a contracara „comportamentul inautentic”. Din păcate, rezultatele n-au fost îmbucurătoare. Cu ajutorul a câtorva pagini, grupuri închise, plus o aplicație – toate create în patru săptămâni la un cost de doar 60 de dolari, experții au putut identifica 150 de militari, locația a mai multor batalioane, au monitorizat mișcarea trupelor și au reușit să-i influențeze pe unii participanți la exercițiul militar să divulge secrete și să părăsească unitatea militară. Apoi, aceeași cercetători au cumpărat angajament online din Rusia pe Facebook, Instagram, Twitter și YouTube cu doar 300 de euro. Suma respectiva a produs 3.520 de comentarii, 25.750 de like-uri, 20.000 de afișări și 5.100 de urmăritori.

Plecând de la acest angajament, analiștii de la NATO au reușit să identifice 19.000 de conturi-fantomă folosite exact pentru a manipula algoritmul platformelor de social-media. După raportarea acestora către platforme, s-a constatat că la o lună de zile mai erau active 80% dintre conturile false – semn că rețelele de socializare au reușit să elimine cu algoritmi și moderatori doar 20% dintre acestea. Concluzia experților de la NATO StratCom e că și soldații, ca utilizatori ai rețelelor de socializare, nu sunt destul de rezilienți în fața acestor înșelătorii (social engineering), iar rețelele de socializare nu pot face față acestor campanii digitale.

Nemaivorbind de faptul că demersul combaterii dezinformării digitale e îngreunat inclusiv de relația concurențială stabilită între giganții tehnologici. Chiar dacă avem exemple concrete de colaborare eficientă între aceste platforme pe tema combaterii propagandei ISIS și a abuzurilor digitale împotriva minorilor, recenta dispută Donald Trump – Twitter și refuzul Facebook de a semnala postările liderului american a devoalat înclinarea spre modelul de business, decât spre cel al eticii în discursul public.
În ciuda acelor avertismente afișate de Facebook – platformă de 2,2 miliarde de utilizatori, teoriile conspirației și dezinformările despre covid-19 sunt distribuite și consumate cu o viteză de zece ori mai mare decât comunicatele oficiale emise de autorități, iar acel link către site-ul Organizației Mondiale a Sănătății (WHO.int) nu prea ajută. Traficul la nivel global pe site-ul instituției internaționale a ajuns acum la doar 15,09 milioane de accesări/lună – semn că retragerea finanțării de către Statele Unite a lovit puternic în credibilitatea acestei instituții.

Twitter, alături de YouTube (administrată de Google prin compania Alphabet) și Facebook (cu Instagram și WhatsApp) au încercat de-a lungul timpului să „facă curățenie” prin eliminarea periodică de conturi cu „comportament digital inautentic”. Problema e că raportările pe care le primesc se bazează pe conținut, nu pe comportamentul sursei, iar numărul moderatorilor este limitat în fața avalanșei de conținut dezinformator rostogolit de miliarde de utilizatori. În ultimii cinic ani, se tot încearcă dezvoltarea algoritmilor sofisticați care se bazează pe inteligență artificială, dar mai e mult de muncă pentru a găsi soluții de contextualizare și decriptare a nuanțelor lingvistice din conținut. Totuși, datele arată că factorul uman continuă încă să joace un rol important.

Majoritatea mass-media românești nu mai promovează jurnalismul de investigație și nu fac fact-checking

Sursa: sjscreens-alamy colectia via Profimedia Images

HotNews.ro: Comisia Europeană consideră că platformele online nu au promovat suficient persoanele care fac verificări factuale, cercetătorii și organizațiile societății civile. De aceea, solicită sprijinirea de către platformele online cercetătorilor și persoanelor care fac „fact-checking”, inclusiv prin a le oferi acces la programele proprii de verificare a faptelor. În ce măsură ar putea aceste persoane să ajute în acest război informațional?

Nicolae Țîbrigan: Eforturile societății civile din România în combaterea dezinformării și influenței maligne a Kremlinului sunt mult mai mari comparativ cu celelalte sectoare, însă acestea sunt dispersate și concentrate pe un public restrâns. Până în prezent, nu s-a implementat un proiect cu abordare holistică a acestor provocări.

Până în prezent, nicio redacție din România nu are o secțiune dedicată combaterii dezinformării digitale, sau de fact-checking, așa cum au procedat redacțiile France24, The Gurdian, Reuters, etc. În plus, majoritatea surselor de dezinformare care contaminează mass-media românești sunt, mai degrabă, autohtone și nu provin din afară, întrucât majoritatea mass-media românești nu mai promovează jurnalismul de investigație și nu fac fact-checking, iar adevărata amenințare provine din lipsa de media & digital literacy în România. Așa ne trezim cu fake-newsuri preluate de jurnaliștii români direct de pe site-uri în limba engleză administrate de Rusia, iar falsul ajunge să fie demontat abia la 5-7 zile după ce acesta fusese viral pe rețelele de socializare și a alimentat teoreticienii conspiraționiști prezenți a doua zi la protest în Piața Victoriei.

Începând cu anii 2015-2016, mai multe ONG-uri preocupate de combaterea fenomenului de dezinformare digitală din spațiul informațional (inclusiv pe social-media), au inițiat o serie de proiecte. În spatele acestor inițiative s-au aflat tineri români care au implementat diverse portaluri de fact-checking și aplicații software destinate identificării de „fake news”.

Din păcate, aceste mici proiecte nu au reușit să coaguleze ONG-urile preocupate de promovarea media literacy, ceea ce nu le-a permis într-un final să vină în fața decidenților politici pentru insera în programul educațional al școlilor și liceelor disciplina de media literacy. Efectul paradoxal al tuturor acestor proiecte se rezumă la elaborarea a patru manuale distincte pentru disciplina media literacy în licee. Lipsa unui consorțiu național al acestor ONG-uri, după modelul de succes din Bulgaria, blochează orice evoluție în acest domeniu. Dincolo de asta, toate aceste organizații ale societății civile din România nu pot construi parteneriate în cadrul unor proiecte de anvergură, și nici n-au reușit să-și stabilească niște colaborări sustenabile cu presa de calitate.

Mai mult, toate aceste inițiative lăudabile, dar cu implicare la scară mică, nu sunt suficiente pentru a face față fluxului din ce în ce mai mare de dezinformare și propagandă care pare să fi lovit puternic România în ultimii 5 ani. Nici partidele politice sau liderii acestora, mai ales cei care s-au folosit de dezinformări și narațiuni populiste, nu manifestă vreun interes față de promovarea media literacy sau a unui jurnalism de calitate.

Problema cea mai mare e că efortul acestor persoane e disipat în inițiative mărunte, în baza unor granturi de scurtă durată, fără vreo viziune și proiectare a activităților pe termen lung.

HotNews.ro: Cât de mare succes are fabricarea de informații false în România? Am observat dezinformări cu sute sau chiar mii de distribuiri și reacții, promovate de persoane cunoscute ca fiind rusofile, de antivacciniști, de luptători contra 5G, de adepți ai teoriilor conspirației. Aceleași persoane au încercat de cel puțin trei ori să organizeze proteste în Piața Victoriei, însă cu foarte mare greutate au reușit să adune 100 sau 200 de oameni.

Nicolae Țîbrigan: Participanții la protestele din Piața Victoriei, mobilizați în special prin intermediul unor organizații și pagini-fantomă, sunt doar partea vizibilă a icebergului. Pe lângă cei 100-200 de oameni, mai există și alte câteva mii care îi sprijină și îi susțin prin comentarii, distribuiri și idei.

De altfel, succesul acestor informații false lansate la noi depinde inclusiv de modelul consumului informațional din România. Conform datelor oferite de Digital News Report 2020, doar în ultimii patru ani accesul la internet a populației din România a crescut cu optsprezece puncte procentuale – de la 56% (în 2017), la 74% (în 2020), urmând ca până în 2022 această rată de acces să atingă pragul de peste 80%. Astăzi, România experimentează o concurență puternică pe piața mediatică, televiziunea și internetul fiind principalul mediu de transmitere a informațiilor, în special în zonele rurale. Analizând datele consumului de știri pe social-media, românii preferă în continuare Facebook (67%) și YouTube (32%), urmând WhatsApp (21%) și Facebook Messenger (20%). Și asta în condițiile în care 32% din români au declarat că au încredere în știrile primite pe rețelele de socializare, iar 41% manifestă încredere în știrile obținute prin algoritmii motoarelor de căutare.

Tocmai de aceea, „fabricarea” de informații false mai poate fi și o afacere profitabilă din cauza reclamelor de clickbait la adăpostul cărora s-au dezvoltat în decurs de patru ani peste 400 de site-uri marginale cu „știri alternative”, fake-newsuri, propagandă și teorii ale conspirației – rețea care formează „ecosistemul mass-media alternative” care îi hrănește zilnic pe consumatorii rusofili, anti-vacciniști, anti-5G, etc. E un cerc vicios din care se poate ieși doar prin proiecte sisteme educaționale solide, fără experimentele anuale cu care ne-au obișnuit politicienii de la București.

Cel mai important aspect: Promovarea gândirii critice ca o componentă esențială a educației următoarelor generații

HotNews.ro: Ce ar trebui să facă autoritățile, la nivel național și european, mai mult decât fac deja, pentru a putea fi mai eficiente în lupta cu dezinformarea?

Nicolae Țîbrigan: În primul rând, să consolideze protecția mass-media naționale împotriva discursurilor instigatoare la ură și a dezinformărilor lansate de Rusia și China. În acest context, este recomandată elaborarea de noi reglementări pentru companiile de social-media care să ajute la identificarea persoanelor reale care se află în spatele conturilor false, și să prevină astfel apariția de noi „armate” de troli și boți. Astfel, se poate solicita implementarea obligației de a exista o corespondență între e-mailul folosit pentru înregistrare și numele contului pe social-media. De asemenea, aceste reglementări ar trebui să permită și sancționarea companiilor de social-media care nu se conformează prevederilor legale de a elimina dezinformările și conținutul instigator la ură și violență.

Apoi, să asigure o mai mare transparență a campaniilor politice și de informare pe social-media. În prezent, nu există o supraveghere clară în ceea ce privește cine cumpără anunțuri pe Facebook, Google sau Twitter, ce tip de anunțuri se cumpără și care sunt caracteristicile publicului vizat. Guvernele naționale ar trebui să solicite transparență cu privire la aceste anunțuri, astfel încât cumpărătorii de anunțuri pe Facebook, Google sau Twitter să poată fi identificați și trași la răspundere în cazul în care încalcă reglementările naționale. Trebuie să fim mult mai atenți la aceste campanii mai preajma perioadelor electorale, pentru a preveni interferența Kremlinului în procesele democratice din Europa și America.

Și poate cel mai important aspect pe care ar trebui să-l ia în considerare autoritățile e promovarea unei strategii educaționale pe termen lung (cel puțin 8 ani) privind învățământul primar și secundar cu scopul de a încuraja media & digital literacy și a promova gândirea critică ca o componentă esențială a educației următoarelor generații. Revizuirea programei școlare ar putea urma modelul finlandez (extinderea și la nivel preșcolar) sau modelul italian, astfel încât să fie incluse conceptul de critical thinking la nivelul tuturor materiilor și cel al respingerii discursului urii și a violenței verbale la nivel online, inclusiv bune practici de navigare sigură pe internet.

Nu știu dacă vreun decident de la noi s-a gândit la o eventuală actualizare a programelor universitare de jurnalism. Ori, guvernul de la noi ar trebui să se asigure ca la facultățile de jurnalism să se predea inclusiv tehnici de monitorizare computerizată a presei, tehnici de analiză a informațiilor digitale, pentru identificarea și verificarea conținutului fals care circulă pe social-media. De asemenea, predarea celor mai bune practici pentru identificarea și expunerea campaniilor de agresiune informațională externă.

La nivel european se poate lua în considerare finanțarea și încurajarea mai multor cercetări și analize a rețelelor de influență malignă a actorilor externi în domeniul digital, inclusiv asupra „diplomației publice” ruse și chineze în Europa și America. Recomand să se pună accent pe cercetări comparative ale propagandei anti-occidentale și strategiilor folosite în diverse state și regiuni. Înțelegerea mecanismului de intruziune a actorilor statali și non-statali în spațiile informaționale și cibernetice ale democrațiilor occidentale va ajuta la adaptarea unor contra-reacții mai eficiente.

Toate aceste măsuri ar putea fi aplicate gradual, iar efectele în combaterea dezinformării ar putea fi mai palpabile dacă ar exista și o voință politică din partea decidenților. Din păcate, unii politicieni încă mai sunt tentați să apeleze la dezinformări și discursuri ale urii împotriva opozanților sau diverselor himere pentru a acumula capital electoral. Și atunci nu ar trebui nici să ne mirăm de bâlbele și sincopele autorităților în lupta cu dezinformarea.

(Sursa foto: Fotograf Dimitar DILKOFF, Colectia AFP, via ProfiMedia Images)

Acest articol face parte din proiectul Lumea în schimbare, o inițiativă HotNews.ro, susținută de Fundația Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în materialele proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția partenerului nostru.

Webinar EY - Cum reconstruim România

Pe 25 iunie, de la ora 10:00, vă invităm să vă alăturați webinarului EY ”Cum reconstruim România?”

Subiectele zilei

Marti, 23 Iunie 2020

Asimptomaticii, externați mai repede. ?Tătaru anunță că cei internați cu Covid-19 care nu dezvoltă simptome vor sta în spital doar 10 zile

Persoanele infectate cu coronavirus, dar care sunt asimptomatice sau doar ușor simptomatice, vor sta internate în spital doar zece zile, fiind trimise apoi în izolare la domiciliu, sub
citeste tot articolul
Alte 5 țări pe lista țărilor din zona verde: Cine vine din Italia și Franța metropolitană nu mai intră în izolare

Comitetul Național pentru Situații de Urgență a adoptat hotărârea nr. 31 prin care a fost actualizată lista statelor exceptate de la aplicarea măsurilor de carantină/izolare (zonă verde).
citeste tot articolul
Scandal financiar de amploare în Germania: Wirecard nu mai găsește aproape 2 miliarde de dolari care ar fi trebuit să fie în conturi din Filipine / Cotația acțiunilor, în cădere liberă

S-ar putea dovedi cea mai mare fraudă fiscală recentă, aducând aminte de scandalul Enron din Statele Unite: grupul german Wirecard a admis luni că o sumă de 1,9 miliarde de euro, deși
citeste tot articolul
VIDEO Primul tren de metrou a circulat pe magistrala M5 din Drumul Taberei. Autoritățile au venit a doua zi să marcheze momentul / Care e noul termen pentru darea în folosință a M5

Testele tehnologice și dinamice cu primele trenuri de metrou au început pe traseul Magistralei M5 Drumul Taberei – Eroilor, prima garnitură de tren circulând pe noua linie încă de
citeste tot articolul
Războiul digital 2.0 al Chinei este mult mai insidios decât cel al Rusiei – interviu cu Nicolae Țîbrigan, expert în analiza războiului informațional

Războiul informațional va deveni și mai dur în condițiile unui ecosistem informațional suprasolicitat de narațiuni strategice care, efectiv, s-ar putea să ne copleșească dacă nu ne mobilizăm din
citeste tot articolul
Deutsche Welle: Bairamul din Stuttgart și prețul lașității

La Stuttgart n-a avut loc sâmbăta o petrecere. S-a plătit, ca în SUA și aiurea, prețul lașității, al autoculpabilizărilor implicând demonizarea poliției și al talibanizării
citeste tot articolul
Ce au ascuns sovieticii înaintea catastrofei de la Cernobîl. Sute de documente au fost declasificate acum de autoritățile din Ucraina

Catastrofa nucleară de la Cernobîl din 1986 – cel mai grav dezastru nuclear din istorie – a fost precedată de o serie de alte accidente de mai mică amploare, relevă documente declasificate luni
citeste tot articolul
Bucureștiul ar putea avea și autobuze electrice din Turcia: două firme turcești și una din China au depus oferte la licitația organizată de Primăria Capitalei

Două firme din Turcia și una din China au depus oferte la licitația organizată de Primăria Capitalei pentru achiziția a 100 de autobuze electrice, potrivit datelor din sistemul electronic de
citeste tot articolul
Summitul virtual UE – China a durat 6 ore / Ursula von der Leyen: China este un partener comercial, un concurent economic și un rival sistemic

Uniunea Europeană și China au avut luni o „discuție deschisă” legată de divergențele privind fosta provincie britanică Hong Kong și de relațiile comerciale bilaterale, în cadrul unui
citeste tot articolul
Prim-vicepresedintele PNL Vrancea sustine BAC-ul la 42 de ani / Fostul șofer al ministrului Ștefan: ”Nu a fost un impediment în carieră”

Daniel Morosanu, prim-vicepresedintele PNL Vrancea din 2017, a sustinut luni, 22 iunie, proba scrisa la Limba si Literatura Romana in cadrul examenului de Bacalaureat 2020, potrivit ziare.com . Daniel
citeste tot articolul
Coronavirus în lume: Bilanț ”alarmant” în Bulgaria / Rata de contagiune a ajuns la 2,88 în Germania

Numărul cazurilor de coronavirus din lume a depășit 9 milioane, iar cel al deceselor raportate ca fiind asociate cu Covid-19 a ajuns la peste 470.000, în condițiile în care aproximativ 4,8
citeste tot articolul
Primarul din Miercurea Ciuc, obligat de instanță să schimbe plăcuțele cu nume de străzi: limba română deasupra celei maghiare

Primarul din Miercurea Ciuc este obligat de instanță să schimbe toate plăcuțele cu denumiri de străzi care sunt insripționate întâi cu numele în limba maghiară și apoi în
citeste tot articolul
Cristina Tunegaru, profesoară de română, despre subiectele la BAC 2020: Nu au fost grele. Se poate obține nota 6 dacă elevii nu sunt analfabeți funcțional

Subiectele la română la BAC 2020 sunt mai ușoare față de anii trecuți, iar elevii pot obține fără probleme notă de trecere dacă nu sunt analfabeți funcțional, a declarat pentru HotNews.ro
citeste tot articolul
Clotilde Armand anunță că primarul Daniel Tudorache a dat-o în judecată pentru că a scris despre achizițiile Primăriei Sector 1 și îi cere daune de 113.000.000 lei

Eurodeputata USR ?Clotilde Armand scrie luni, într-o postare pe Facebook, că primarul PSD al Sectorului 1 din București, Daniel Tudorache, a dat-o în judecată pentru că a publicat date
citeste tot articolul
Șoferii STB vor purta uniformă de la 1 iulie / Cum arată, cât costă și care sunt nemulțumirile

Șoferii de pe mijloacele de transport public ale STB sunt obligați să poarte uniforme începând cu data de 1 iulie. Uniformele au costat 3,7 milioane lei, iar majoritatea au fost deja
citeste tot articolul
FOTO Cum arată trenul diesel produs la Pașcani, cum a fost construit și câteva specificații tehnice

La final de 2019 pasionații de trenuri au fotografiat în București, pe Valea Prahovei sau pe magistralele spre Moldova un automotor diesel alb fabricat la Pașcani. Rar putem vedea un tren nou
citeste tot articolul
OMS solicită creșterea producției globale de dexametazonă / ”Nu o luați preventiv că ar putea provoca vătămări. Atenție la medicamentele contrafăcute”

OMS a cerut luni să crească producția de dexametazonă, după anunțul cercetătorilor britanici că acest steroid ieftin a redus semnificativ mortalitatea la pacienții afectați grav de Covid-19,
citeste tot articolul
Israelul are cei mai mulți gay în Parlament din istoria sa

Parlamentul israelian are șase parlamentari gay de luni seară, un record pentru o țară considerată unul dintre pionierii drepturilor LGBT, dar unde homosexualitatea rămâne un tabu în
citeste tot articolul
?VIDEO Focșani: O furtună cu ploaie torențială a doborât mai mulți arbori și a inundat subsoluri, garaje și un apartament

O ploaie torențială însoțită de vânt și grindină a doborât, luni după-amiază, mai mulți arbori din municipiul Focșani și a inundat mai multe beciuri și subsoluri, garaje și chiar
citeste tot articolul
?Liga 1, play-out: Victorie categorica pentru Viitorul (4-1 vs Hermannstadt)

?Formația FC Viitorul a învins, luni, pe teren propriu, cu scorul de 4-1, echipa FC Hermannstadt, în epilogul etapei a cincea a play-out-ului Ligii I. Acesta a fost primul meci la
citeste tot articolul
Joel Schumacher, regizorul a două filme Batman și a peliculei „St. Elmo’s Fire”, a murit la 80 de ani

Joel Schumacher, regizor al filmelor „St. Elmo’s Fire”, „The Lost Boys”, „Batman Forever” și „Batman and Robin” a murit luni, la New York, după
citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-lumea_in_schimbare-24129726-razboiul-digital-2-0-chinei-este-mult-mai-insidios-decat-cel-rusiei-interviu-nicolae-tibrigan-expert-analiza-razboiului-informational.htm?cfnl=

Vasile Bănescu, despre identitatea de gen: „Este toxică pentru organismul comunitar al oricărei societăți. Progresismul actual, o formă de terorism intelectual”

download - Copie

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Luni, 22 iunie 2020, 12:06

Vasile Bănescu, despre identitatea de gen: „Este toxică pentru organismul comunitar al oricărei societăți. Progresismul actual, o formă de terorism intelectual”

ARTICOLE RELAȚIONATE

Dacian Cioloș, contrazis de Patriarhia Română pe tema ideologiei gender. Vasile Bănescu: Suprarealista  ideologie a „genului fluid” este radical și pervertitor opusă celei mai înalte viziuni despre om, aceea descrisă de antropologia creștină
Dacian Cioloș, contrazis de Patriarhia Română pe tema ideologiei gender. Vasile Bănescu: Suprarealista ideologie a „genului fluid” este radical și pervertitor opusă celei mai înalte viziuni despre om, aceea descrisă de antropologia creștină

Universitatea București și Universitatea „Babeș-Bolyai” apără ideologia gender și propaganda LGBT, în numele autonomiei universitare.  Dubla măsură în privința Adevărului care nu poate fi stipulat prin lege
Universitatea București și Universitatea „Babeș-Bolyai” apără ideologia gender și propaganda LGBT, în numele autonomiei universitare. Dubla măsură în privința Adevărului care nu poate fi stipulat prin lege

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a declarat că ideologia de gen este „menită să justifice o temă absurdă” de pe agenda progresismului, „un curent de sorginte marxistă”.

„Adică o artificială construcție ideatică, așa-zis culturală, orientată în răspăr cu realitatea, cu logica, cu biologia, cu antropologia, cu ordinea firii. O ideologie menită să justifice o temă absurdă, deci nocivă, de pe agenda progresismului regresist, hipersexualizant, destrămător de logică și de morală publică”, a afirmat Bănescu, potrivit Agenției Basilica.

Bănescu susține că „progresismul actual (…) este un curent de sorginte marxistă”.
„Progresismul actual, părinte scelerat al ideologiei de gen, este un curent de sorginte marxistă, o formă de terorism intelectual care detestă creștinismul, ordinea morală, autoritatea de orice tip, ierarhia valorică reală și care privilegiază zgomotos marginalul și nefirescul în defavoarea centrului și a firescului, a valorilor tari, validate de experiența milenară a omenirii. (…) Scopul (ne)declarat? Demolarea progresivă a societății edificate pe credință, rânduială, respect față de trecut și reperele lui morale (sfinți și eroi), tradiție, familie, disciplină, efort, emulație onestă și selecție axiologică”, a afirmat Vasile Bănescu.
Potrivit lui Vasile Bănescu, „ideologia de gen, ca orice altă ideologie secretată de socialismul haotizant moral și social, este situată pe polul opus adevărului, adică pe acela al minciunii”.
„Suprarealista ideologie a genului fluid este radical și pervertitor opusă celei mai înalte viziuni despre om, aceea descrisă de antropologia creștină care distinge limpede între bărbat și femeie, între masculin și feminin, între paternitate și maternitate, între cădere și înălțare, viziune realistă întemeiată pe Revelația Adevărului în Istorie și augmentată inclusiv de marea filosofie și de științele autentice, care nu își fac un scop în sine din războiul cu discernământul, cu bunul-simț care operează în actul profund al înțelegerii lumii și a omului. Motiv pentru care ideologia de gen, camuflată perfid într-un capitol al Convenției de la Istanbul, dedicată onorabilei teme a protejării femeilor împotriva violenței, este una toxică pentru organismul comunitar al oricărei societăți, al cărei interes major nu este să contrazică și să combată realitatea, ci să o valorizeze înțelept spre binele individual și comunitar. Bine care are totdeauna legătură cu adevărul, nu cu minciuna, ideologică sau nu”, a conchis purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu.
Plenul Senatului a adoptat, marți, un proiect care are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii educației naționale, în sensul interzicerii în școli a prozelitismului pe baza criteriilor de sex și de gen, precum și stabilirea drept contravenție nerespectarea acestor prevederi și aplicarea unor amenzi de până la 10.000 de lei. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 face parte din categoria legilor organice, a fost adoptată de Camera Deputaților, iar Senatul este for decizional. Actul normativ urmează să fie promulgat de președintele Iohannis, care a afirmat că nu își va pune semnătura pe lege.
CELE MAI POPULARE
OPINII
Ovidiu Tânjală

USR și administrarea tolerabilă a actului de justiție

de Ovidiu Tânjală

Mulțumită USR corupția este o temă importantă a dezbaterii publice în România, cu toții vorbim despre corupți și despre corupție.

PE ACELAȘI SUBIECT
Campanie stradală finanțată de UE cu actori care se dau drept bătrâni bisexuali și homosexuali în București. Jurnalistul Paul Andrei a sesizat autoritățile din Sectorul 6 al Capitalei

Campanie stradală finanțată de UE cu actori care se dau drept bătrâni bisexuali și homosexuali în București. Jurnalistul Paul Andrei a sesizat autoritățile din Sectorul 6 al Capitalei

ȘTIRI

Campanie stradală finanțată de UE cu actori care se dau drept bătrâni bisexuali și homosexuali în București. Jurnalistul Paul Andrei a sesizat autoritățile din Sectorul 6 al Capitalei

O campanie stradală controversată a pornit pe străzile Capitalei României, bucureștenii putând observa panouri în care bătrâni zâmbitori afirmă că sunt „bisexuali” (cazul „Mariei”) sau „gay” (cazul „Lucas”).

Vasile Bănescu, despre identitatea de gen: „Este toxică pentru organismul comunitar al oricărei societăți. Progresismul actual, o formă de terorism intelectual”

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a declarat că ideologia de gen este „menită să justifice o temă absurdă”

Liberalul Matei Dobrovie despre identitatea de gen: Cum de această aberație este considerată de cele mai importante Universități din România ”teorie academică”?

Deputatul PNL Matei Dobrovie a postat un mesaj în care denunță teoria genului, promovată chiar de una dintre cele mai importante universități

Guvernul atacă la CCR legea privind dublarea alocațiilor

Pentru a nu respecta legea privind dublarea alocațiilor, guvernul Orban a ales calea atacării actului normativ la Curtea Constituțlională.

Ludovic Orban face anunțul: „Majorarea pensiilor cu 40% nu poate fi susținută financiar. Suntem într-o criză economică”

Premierul Ludovic Orban a anunțat duminică seară, la România Tv, că Guvernul nu va putea crește pensiile cu 40%, având în vedere că situația economică este una nefavorabilă

INSP: COVID-19, menționat drept cauză a decesului pentru toate persoanele la care COVID-19 a cauzat sau se PRESUPUNE că a cauzat decesul

COVID-19 trebuie menționat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces, arată INSP, anunță Agerpres.

Patriarhul Daniel le-a transmis tinerilor care susțin examene în această perioadă un mesaj de binecuvântare: „Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Învățătorul și Lumina lumii, să vă dăruiască pace, bucurie, mult curaj și succes!”

PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis un mesaj de binecuvântare și încurajare tuturor tinerilor care susțin examene școlare în această perioadă

Dr. Camelia Smicală semnează Apelul către cetățenii români. Numărul semnăturilor a trecut de 1.000!

Un număr de 27 de personalități publice române, incluzând medici, ingineri, economiști, profesori universitari, avocați, au semnat un „Apel către cetățenii români”, în condițiile

Zodia virusului și altele (XV)

*Cele aproape 3,5 milioane de români care au ieșit și au votat la referendumul pentru Familia naturală

Persoanele venite în România din Italia, Franța, Estonia, Finlanda și Irlanda nu vor mai fi izolate începând de marți, când pot fi reluate și zborurile către și dinspre aceste destinații

Guvernul României, prin CNSU, a decis ca, începând de marți, persoanele care sosesc în România din Italia, Franța, Estonia, Finlanda și Irlanda să nu mai fie izolate sau carantinate, iar zborurile către și dinspre aceste țări europene să poată fi reluate pe toate aeroporturile românești

Casa din Basarabia unde a copilărit poetul Adrian Păunescu a fost renovată și transformată în muzeu. Ea va putea fi vizitată de la finele lunii iulie

Casa natală a poetului Adrian Păunescu din satul Copăceni, raionul Sângerei, Republica Moldova, a fost renovată și transformată într-un muzeu al Literaturii Române de asociația Euroregiunea Siret-Prut-Nistru, care a cumpărat-o. Aici se vor păstra o parte dintre lucrurile care i-au aparținut scriitorului

23 iunie 1990. Parlamentul Republicii Moldova adopta declarația de suveranitate, făcând primul pas spre independența față de URSS

În urmă cu 30 de ani, pe 23 iunie, deputații de la Chișinău votau Declarația de Suveranitate a Moldovei

Statuia primului președinte american, George Washington, a fost incendiată și doborâtă de pe soclu de manifestanții pro-Floyd din Portland, Oregon

Protestatarii furioși din Portland, Oregon (SUA), au vandalizat o statuie a lui George Washington. Înainte de a doborî la pământ statuia, aceștia i-au incendiat capul. Poliția din Portland nu a făcut arestări în acest caz

Află în ce situații și ce despăgubiri poți obține de pe urma asigurării RCA! (P)

Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă Auto – R.C.A. – acoperă răspunderea civilă delictuală a șoferului

EXTERNE

Serbia și-a ales noul Parlament în plină pandemie: În ciuda boicotului opoziției, partidul președintelui Vucici a obținut detașat victoria

Partidul Sârb al Progresului (SNS, conservator) al președintelui Aleksandar Vucici a câștigat cu 63.4% alegerile parlamentare care au avut loc duminică

Noua Zeelandă: Actori porno angajați de guvern pentru a avertiza părinții asupra pericolelor pornografiei pe internet

Guvernul Noii Zeelande a decis să aducă actori din filmele pentru adulți pentru a promova siguranța pe internet, transmite Fox News.

Fiul marelui boxeur Muhammad Ali face praf protestele BLM: „Tata i-ar fi numit o adunătură de diavoli. Nu sunt diferiți de teroriștii musulmani”

Fiul fostei legende a boxului american și activist anti-rasism, Muhammad Ali, nu crede că tatăl său ar fi sprijinit actuala mișcare Black Lives Matter, numindu-i pe participanții la mișcarea care a cuprins America „rasiști”, scrie New York Post.

CULTURĂ

23 iunie 1950, Vrancea: Cea mai mare revoltă anticomunistă din România. 15.000 de oameni au luptat împotriva colectivizării. „Oamenii s-au năpustit cu furci și topoare asupra securiștilor și le-au dat foc”

În ultimii 30 de ani nu au fost puțini cei care au spus că românii au „pactizat” cu regimul comunist sau că țara noastră a fost printre cele mai supuse în fața tăvălugului roșu de la Răsărit.

23 iunie: Sfânta Muceniță Agripina

Sfânta Muceniță Agripina este sărbătorită de Biserica Creștin-Ortodoxă la data de 23 iunie.

De ce cântă păsările?

Ca să îți facă ție plăcere, ca să te bucure. Te-ai întrebat vreodată, privind culorile toamnei sau triumful primăvăratic al vieții din flori, cum ar fi fost lumea oamenilor fără ele?

https://www.activenews.ro/stiri/Vasile-Banescu-despre-identitatea-de-gen-%E2%80%9EEste-toxica-pentru-organismul-comunitar-al-oricarei-societati.-Progresismul-actual-o-forma-de-terorism-intelectual-162048

Și Predestinare și Liber Arbitru! Lumea supranaturală a lui 200 % !!!

download - Copie

B a r z i l a i – e n – D a n

Anumite lucruri nu ne sunt date ca să le înțelegem, ci doar ca să nu bucurăm de ele. Nu oricine însă poate intui și adora „supranaturalul“. De aici și discuțiile interminabile …

 

Mergeți la Youtube (click în dreapta jos pe semnul Youtube) și abonați-vă pentru studii viitoare.

View original post

Și Predestinare și Liber Arbitru! Lumea supranaturală a lui 200 % !!!

Angajații lui Sheriff și DA au fost acuzați că au vandalizat un semn Black Lives Matter în cartierul California

download - Copie

De Stella Chan și Jon Passantino, CNN

Actualizat 0650 GMT (1450 HKT) 23 iunie 2020

Angajații unui șerif din sudul Californiei și ai avocatului raionului au fost printre trei persoane arestate pentru că ar fi vătămat un semn Black Lives Matter.

Angajații unui șerif al unui sud-vest din California și al unui avocat al districtului s-au numărat printre trei persoane arestate pentru că ar fi vătămat un semn Black Lives Matter.

(CNN)Angajații unui șerif al unui sud-vest din California și al unui avocat al districtului s-au numărat printre trei persoane care au fost arestate după ce mai multe persoane au fost prinse pe o cameră de securitate care vandaliza un semn Black Lives Matter, au spus autoritățile.

Semnul „BLM”, care a fost afișat pe gardul unui proprietar de locuințe din Thousand Oaks , California, a fost deteriorat și eliminat de mai multe ori, potrivit Biroul Șerifului din județul Ventura .

Proprietarul proprietății private a instalat camera de supraveghere lângă pancarta care a capturat mai multe persoane care vandalizau și încercau să înlăture semnul, care era format din litere albe mari pictate prin pulverizare pe tarpele maro. El a postat filmările pe social media.

Detectivii de la biroul șerifului județului Ventura ar fi recunoscut unul dintre bărbații aflați în filme care deteriorau semnul ca Darrin Stone, un angajat al biroului șerif, care fusese desemnat ca tehnician de serviciu la unitatea de detenție preventivă din Ventura, o poziție neînjurată.

Piatra a fost surprinsă în videoclipul proprietarului de casă care a tăiat semnul pe 13 și 19 iunie, a declarat biroul șerifului. Piatra era de serviciu în momentul ambelor incidente și a primit o cerere de denaturare pentru vandalism și a fost plasată în concediu administrativ plătit. Nu a putut fi contactat pentru comentarii.

Artiștii locali colaborează pentru a picta un mural uriaș Black Lives Matter pe stradă

Artiștii locali colaborează pentru a picta un mural uriaș Black Lives Matter pe stradă

„Sunt profund dezamăgit de faptul că unul dintre angajații noștri s-a implicat în acest tip de activitate ilegală, mai ales atunci când aceasta este o încălcare a primului amendament la dreptul la libertatea de exprimare a cuiva”, a declarat șeriful Bill Ayub într-o declarație. „Nu vom tolera comportamentul ilegal sau lipsit de etică din partea nimănui angajat de agenția noastră. Ne menținem angajații la cele mai înalte standarde și vor exista consecințe pentru acest lucru”

De asemenea, un asistent de investigare din cadrul Procuraturii districtului județului Ventura a fost citat pentru vandalism care a fost capturat pe video care vandaliza semnul. Biroul șerifului a declarat, pe 31 mai, Craig Anderson a tăiat semnul BLM, a observat camera de supraveghere a proprietarului casei și a părăsit scena.

Avocatul districtului, Greg Totten, a declarat că Anderson a fost citat pentru vandalism din culpă și a demisionat din funcția sa din birou.

„Domnul Anderson a lucrat ca asistent de investigare non-jurat la biroul procurorului de district timp de aproximativ patru luni”, a spus biroul lui Totten.

„În conformitate cu politica avocatului districtului, citatia de vandalism pentru infracțiuni va fi trimisă biroului procurorului general în toate scopurile, datorită statutului de angajare al domnului Anderson. Domnul Anderson și-a dat demisia de la angajarea sa la biroul procurorului raional.” Încercările CNN de a ajunge la Anderson pentru comentarii nu au reușit.

Un al treilea bărbat, Jeffrey Moore, a fost arestat și pentru că ar fi defacat semnul în 11 iunie. Biroul șerifului a declarat că a fost identificat pe imaginea video a proprietarului de către numele companiei și numărul de telefon care a fost „afișat în mod vizibil pe vehiculul său”.

CNN nu a putut să ajungă la Moore pentru comentarii.

Andy Meyers, proprietarul casei în care a fost pus semnul, a spus că fiul său, student la facultate, a creat-o pentru a arăta sprijin pentru mișcarea Black Lives Matter.

„Niciunul dintre noi nu se aștepta să fie vandalizat. Dar să-l desfășurăm de oameni, l-am învățat întotdeauna că ar trebui să aibă încredere a fost o lecție teribilă de învățat”, a spus Meyers pentru CNN. „Black Lives Matter. Perioada. El a pus un semn pentru a susține o mișcare. În mod ironic, eforturile lor de a o da jos nu au dus decât la o mai mare vizibilitate pentru ea.”

Meyers a spus că el și fiul său au decis să instaleze o cameră de securitate lângă semn după ce cineva a încercat să o doboare, surprinzând multiple acte de vandalism.

Oamenii vor arunca un Tweet despre Black Lives Matter acum mai mult decât în ​​orice moment al istoriei mișcării

Oamenii ar fi tuit despre Black Lives Matter acum mai mult decât în ​​orice moment din istoria mișcării

„Nu ne venea sa credem ca cineva ar fura efectiv semnul”, a spus el. „Așa că am ridicat camerele. Și să vedem ura – un tip cu un cuțit, un tip practic smulgând gardul în jos, doi tipi separați cu vopsea pulverizantă – se înnebunește.”

Și, în timp ce situația l-a lăsat descătușat, Meyers a spus că este „mult mai încurajat de nenumărații adulți tineri care devin activiști și agenți pentru schimbarea pozitivă, în special fiul meu”.

În ciuda avariei semnului, Meyers a spus că este recunoscător departamentului șerifului pentru venirea cu arestările.

„Biroul șerifului face o treabă uimitoare – aceasta este una dintre cele mai sigure comunități din SUA”, a spus el. „A fost atât de impresionant că s-a ridicat în picioare, a identificat unul dintre vandali ca cineva din biroul său și a acționat imediat asupra lui. Asta spune atât de mult. Cred că toți așteptăm cu nerăbdare să îl punem în urmă și să trecem la un mâine unde toată lumea este tratată în egală măsură și cu respectul pe care îl merităm cu toții ”.

https://edition.cnn.com/2020/06/23/us/black-lives-matter-damaged-sheriff-employee-trnd/index.html?utm_medium=social&utm_term=link&utm_