Pacea lui Hristos Beniamin Fărăgău

download - Copie

19 Iunie, 2020

Istoria Binecuvantarii



La îndemnul lui Pavel din Coloseni 3:12-17, am pornit să urcăm scara devenirii hristice, spre acea legătură a desăvârșirii care este dragostea. Dacă până aici, virtuțile ce alcătuiesc scara au fost doar înșirate – îndurare, bunătate, smerenie, blândețe, îndelungă răbdare, îngăduință –, cele care formează ultima treaptă – iertare și pace – sunt calificate. Trebuie să iertăm așa cum ne-a iertat Hristos, iar despre pace se spun și mai multe lucruri: „Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători” (15).

Este vorba despre pacea lui Hristos. La ea am fost chemați, pentru că doar prin legătura ei alcătuim un singur trup și păstrăm unitatea lui. Pacea lui Hristos trebuie să stăpânească în inimile noastre, de parcă ea trebuie să statornicească și să stabilizeze toate virtuțile precedente. Pe măsură ce gustăm din efectele ei, inima ni se va umple de recunoștință față de Acela care a făcut posibile toate aceste lucruri.

Dimensiunile păcii lui Hristos

Hristos a venit să aducă pacea în toate domeniile din care a fost furată de păcat: în relația cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu semenii. Astfel, El vine să rezolve tripla alienare a omului și să refacă chipul lui Dumnezeu, după care am fost creați. Veniți să le luăm pe rând.

Pace cu Dumnezeu

Există manuscrise care vorbesc despre „pacea cu Dumnezeu”. Pe de o parte, Pavel nu ar avea nimic de obiectat cu privire la faptul că nu doar Dumnezeu, ci și Hristos este izvorul sau Dătătorul păcii. În toate introducerile epistolelor lui, pacea vine și de la unul și de la celălalt. Epistola către Coloseni nu face excepție. Iată salutul cu care își introduce scrierea: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos (Col.1:1-2, s.n.).

Pe de altă parte însă, pacea lui Dumnezeu și pacea cu Dumnezeu nu se puteau realiza decât prin Domnul Isus Hristos. „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui” (Col. 1:19-20, s.n.). Prin urmare, fără pacea adusă de Hristos nu am avea nici pace cu Dumnezeu și nici pace din partea Lui.

Pace cu noi înșine

Hristos nu a venit să rezolve doar înstrăinarea noastră de Dumnezeu, ci și înstrăinarea de noi înșine. Fiecare dintre noi suntem chemați în mod personal să primim pacea Lui: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 13:1, 27) – a spus Isus ucenicilor Săi speriați de ideea plecării Lui dintre ei și că vor fi lăsați singuri, ca niște oi în mijlocul lupilor. Câți dintre noi nu avem frici și neliniști? Multora ne vine poate greu să ne iertăm și să ne acceptăm atunci când realizăm ce-am permis păcatului să facă în viețile noastre. Deoarece numai pacea lui Hristos poate aduce liniște în sufletele noastre, suntem chemați să ne deschidem inima și s-o primim. Atunci când avem pace cu noi înșine, Duhul poate modela în noi un caracter hristic.

Pace cu semenii

Hristos a venit să facă posibilă refacerea relației noastre cu Dumnezeu, pentru că doar în relație cu Creatorul se vindecă relația cu noi înșine și cu semenii. Caracterul hristic trebuie să se învedereze în relații hristice. De fapt, despre aceasta vorbește scara devenirii hristice, pe care am pornit s-o urcăm.

În textul nostru, Pavel afirmă că am fost chemați să alcătuim un singur trup. Or, fiind diferiți și, pe deasupra, fiind și atinși de păcat, doar pacea și puterea lui Hristos pot realiza pacea în relațiile noastre. Pavel continuă:  „Pacea lui Cristos […] să stăpânească în inimile voastre” (s.n.)

O pace stăpână în inimile noastre

Oare ce înseamnă ca pacea să stăpânească în inimile noastre? Lexiconul grecesc dă următoarele posibile înțelesuri termenului: „a decide, a determina, a da direcție, a controla a stăpâni, a arbitra.”

În Noul Testament, expresia „să stăpânească” este folosită o singură dată, tocmai în versetul nostru. Dar rădăcina verbului „a stăpâni” o regăsim în alte două texte: în 1 Corinteni 9:24 și în Filipeni 3:14. În ambele texte, termenul este folosit în contextul unei alergări, în contextul unei competiții. În ambele texte, termenul respectiv este tradus de Cornilescu cu „premiu”.

Într-o competiție, cu cât miza este mai mare cu atât gândul câștigării premiului îi va guverna – îi va stăpâni – alergătorului nu numai alergarea, ci toată pregătirea în vederea ei: somnul, mâncarea, modul în care își va cheltui energiile.

„Pacea lui Hristos […] să stăpânească în inimile voastre” (s.n.), adică, subordonați totul dorinței de a câștiga premiul. Oare ce a pus Domnul Isus înaintea noastră, pentru ca alergarea să ne fie guvernată de dorința câștigării acelui lucru?

Chemați să alcătuim un singur Trup

Am fost chemați să alcătuim „un singur trup.” Este vorba despre Trupul lui Hristos, în care El este Capul, iar noi suntem mădulare unii altora. Pentru ca lucrul acesta să poată fi realizat, Domnul Isus a venit să dărâme zidul pe care l-a ridicat păcatul atât între noi și Dumnezeu, cât și pe cel care ne desparte pe unii de alții. El a venit să facă din cei doi un sigur om nou și să ne ofere astfel intrare liberă la Tatăl. În Familia lui Dumnezeu trebuie să domnească pacea lui Dumnezeu, adică, armonia realizată prin faptul că fiecare mădular al Trupului lui Hristos și-a găsit locul și rolul. Lucrul acesta este posibil dacă vrăjmășia dintre noi dispare, iar unitatea Trupului este păstrată și etalată.

În contextul discuției noastre, premiul alergării sau ținta care ar trebui să stăpânească gândirea și strădaniile noastre este ca împreună să formăm Trupul lui Hristos, în care El să locuiască și prin care să lucreze la împlinirea planurilor Tatălui. Unitatea Trupului va fi păstrată doar în măsura în care vom avea în noi gândul acesta care era și în Hristos Isus, care „n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Mat. 20:28).

Așadar, „pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători” (Col. 3:15, s.n.).

O atenționare!

Premiul poate fi pierdut! Din acest motiv, dorința de a fi un sigur trup trebuie să stăpânească în inimile noastre. Pavel scrie colosenilor: „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării” (Col. 2:18). Premiul alergării este arătarea noastră împreună cu Hristos în slavă, ca Mireasă a Lui, și șederea alături de El pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu, îmbrăcați în neprihănirea lui Hristos și umpluți de frumusețea chipului Său. Premiul despre care vorbește Pavel ne poate fi furat tocmai prin faptul că nu ne ținem strâns de Hristos, fără a Cărui pace nu putem păstra unirea trupului. Înțelegerea acestor lucruri ar trebui să stăpânească în inimile noastre și să arbitreze în luarea deciziilor mici și mari.

Fiți recunoscători!

În fața adevărurilor afirmate mai sus, mai e nevoie să ne întrebăm de ce să fim recunoscători? Cum să nu fim recunoscători pentru vindecarea pe care Hristos a adus-o în relația noastră cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu semenii? Cum să nu fim recunoscători pentru perspectiva incredibilă pe care ne-a oferit-o Hristos prin învierea Sa din morți, prin care „a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea” (2 Tim. 1:10)? Suntem sau ar trebui să fim recunoscători, pe de o parte, pentru chemarea care ni s-a făcut – aceea de a fi Mireasa lui Hristos –, iar pe de altă parte, pentru puterea Duhului prin care, într-o zi, Hristos își va prezenta Mireasa înaintea Tatălui și a întregului cer, „fără pată și fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană” (Efes. 5:27). În fața acestor amețitoare piscuri spre care suntem chemați, recunoștința ia forma doxologiei cu care Pavel își încheie rugăciunea din  Efeseni 3: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin!” (Efes. 3:20-21).

Beniamin Fărăgău
19 Iunie 2020

Ce este dependența? Psihoterapeut Ana Pașcalău — Noutati Crestine

Dependența e o dorință nestăpânită după ceva: „Am nevoie de un substitut, de un element care să umple un GOL”. Apare și nevoia de plăcere, pe care individul și-o satisface prin dependența respectivă, în cazul nostru, prin dependența de substanțe. Puberul, adolescentul sau tânărul de astăzi, care ajunge să consume alcool, droguri, sau alte combinații […] […]

Isus din evanghelii (7)

download - Copie

paine

Publicat pe 22 februarie, 2020 De danutj

În capitolul al șaselea al Evangheliei după Ioan regăsim același model de desfășurare a textului biblic, însă tematica și miza sunt cu totul diferite. Dacă în capitolul anterior Isus i-a vizat pe liderii poporului evreu și a avut o confruntare publică cu aceștia la Templu, în acest caz ne aflăm în contextul sărbătorii pascale și în ținuturile Galileii, iar acțiunile și mesajul lui Isus se adresează oamenilor de rând care îl urmau, și îndeosebi ucenicilor săi. În privința ucenicilor, termenul cheie din pasajul biblic analizat este cel de testare sau evaluare, cu un sens puternic ce trimite la etapa prin care a trecut Cristos însuși atunci când a fost dus în pustie la începutul misiunii sale (Mt. 4:3). Înaintea discursului lung ce are ca temă pâinea vieții, asistăm la două minuni care îi implică direct pe ucenici și îi confruntă serios în privința credinței lor și a relației cu maestrul pe care îl urmează.

Minunile pe care le-a făcut Isus vindecând bolnavii i-au adus o anumită popularitate și mase mari de oameni îl urmau pentru a beneficia de ele. Însă evanghelia ne atrage mereu atenția că, pentru Cristos, accentul nu cade pe semne și minuni, ci pe dorința sa de a provoca o credință ce se dezvoltă ca urmare a unui angajament și a unei decizii personale. Rostul semnelor este acela de a atrage atenția, de a pune întrebări, de a indica semnificații dincolo de acestea și mai ales de a permite o deschidere a ființei omului către persoana divină. Cu alte cuvinte, Cristos nu face minuni prin care să convingă oamenii cu privire la identitatea lui și astfel să creadă în el, ci pentru a indica (de aici caracterul lor de semn) faptul că el urmează logica biblică a profeților trimiși de Dumnezeu. Însă modul său de lucru este atât de atipic și frecvent scandalos pentru mintea și așteptările omului, încât oricine participă la misiunea lui Isus este stimulat să facă o evaluare serioasă asupra lucrurilor văzute și auzite.

Dacă ne îndreptăm atenția înspre ucenici, sesizăm că Isus își propune să îi provoace. Lucrurile încep aproape banal prin întrebarea pusă lui Filip cu privire la modul în care s-ar putea face rost de pâine pentru o masă mare de oameni ce trebuie hrănită. Însă evanghelistul comentează că această întrebare reprezintă un test și astfel ne-a creat așteptarea fie ca autorul biblic să revină cu indicații asupra semnificației și rezultatelor lui, fie să îl lase pe cititor să le identifice. Dincolo de acest aspect, important este gestul lui Isus de a face loc ucenicilor în misiunea sa. Asistăm la un mesaj clar cu privire la intenția lui de a avea parteneri de lucru și de a le cunoaște punctul de vedere. Isus putea face minunea doar prin raportarea sa la Tatăl, ca un profet autentic ce ascultă de Dumnezeu și face voia lui, fără să mai ceară opinia discipolilor. Discuția cu ucenicii despre posibilele soluții la problema ivită nu vădește neapărat o intenție pedagogică a lui Isus de a arăta starea ucenicilor, lipsa lor de credință sau de perspectivă cu privire la ceea ce poate face Dumnezeu. Este oare lipsit de importanță faptul că discipolii au identificat rapid resursele lor și au fost capabili să constate că sunt insuficiente pentru nevoia existentă? Trebuia să facă mai mult? Ceea ce este clar însă este dorința lui Cristos de a le cunoaște opinia, de a le oferi spațiu de reflecție și exprimare, de a le da șansa angajării alături de el în misiunea sa. La fel de importantă este și participarea concretă a ucenicilor la realizarea minunii. Ei au împărțit pâinea și au adunat resturile, adică au fost puși să evalueze dimensiunile fenomenului și să compare astfel evaluarea făcută inițial cu rezultatul acțiunii divine. Încă o dată, textul biblic ne confirmă modul de lucru al lui Dumnezeu prin apelul la libertatea și potențialul omului, cale pe care a urmat-o însuși Isus în raport cu Tatăl și în relație cu discipolii săi. Prezența și implicarea personală a omului este cerută și așteptată de Dumnezeu. Ea este cu atât mai importantă cu cât devine un angajament ce rezultă din alegere și pe baza unei relații de încredere ce se construiește transparent cu persoana divină. Ne este ușor să privim la Isus ca la omul care deține toate certitudinile și care acționează mereu în virtutea unei viziuni de sus, superioare, dincolo de limitările inerente naturii umane. Însă este mult mai dificil să ne apropiem de acea imagine a lui Cristos care și-a asumat starea kenotică de ființă dependentă de Dumnezeu și de semeni și care își arată dorința și nevoia de a construi relații de parteneriat solide. Cuvântul cheie din această pericopă ne cere să ne gândim mereu că Isus însuși a fost supus testelor, că a fost singur și încercat în toate felurile și a fost nevoit să lupte cu sine pentru a se abandona în mâna lui Dumnezeu. Putem intui că Isus, chiar și atunci când a realizat minuni și semne, și-a amintit de propriile teste, de limitele sale și de nevoia de a fi aproape de Tatăl și de ucenici. Este foarte probabil că Isus a apreciat reacția și implicarea ucenicilor, chiar dacă standardele elitiste ce ne animă frecvent ne-ar impune o altfel de evaluare a situației. Într-o grilă asemănătoare putem privi și al doilea tablou din text, când Isus realizează o altă minune, iar ucenicii sunt confruntați din nou cu propriile limite, dar acum în fața forțelor naturii. Textul este mult mai concis și mai aluziv și ne lasă mai mult spațiu de interpretare. Însă este clar că prezența lui Isus are darul de a sublinia din nou cât este de importantă evaluarea și asumarea acestor limite, pentru că astfel suntem mai capabili să înțelegem și să vedem modul în care se implică Dumnezeu în ecuația existenței umane și putem înțelege mai profund importanța prezenței lui și a celui de lângă noi în viața noastră.

Discursul lui Isus din partea a doua a capitolului este provocat de inițiativa oamenilor de a-l urma până dincolo de marea Tiberiadei. Dialogul inițiat de Cristos cu cei ce au venit să-l caute arată intenția sa de a-i ajuta să înțeleagă rolul credinței și cum anume poate fi folosită pentru a avea acces la ceea ce Dumnezeu lucra în acele vremuri. Lucrurile se complică în momentul în care Isus se identifică drept pâinea care s-a coborât din cer, cea care dă lumii viață. Atitudinea mulțimii exprimă o anumită stare de confuzie pentru că oamenii fac trimitere la identitatea lui Isus pe care o cunoșteau, adică aceea de fiu al lui Iosif din Nazaret. Însă situația depășește limita de acceptabilitate rațională atunci când Cristos continuă să expună tema pâinii care dă viața printr-un limbaj foarte sugestiv și deosebit de dur, aproape violent. El spune că cine dorește să aibă viața veșnică trebuie să-i mănânce trupul și să-i bea sângele. Reacția oamenilor este la fel de aspră pe cât este de gravă și radicală imaginea oferită de Isus. A mânca, cu sensul de a devora, carnea cuiva și a-i bea sângele reprezintă un tablou cu o încărcătură maximă care sugerează atât o nevoie fundamentală, cât și o soluție extremă. Paralela cu Moise și pâinea pe care evreii au mâncat-o în pustiu reprezintă doar un element de sprijin pentru a înțelege că asistăm la un lucru de importanță capitală, adică la iconomia lui Dumnezeu care dă viață, atât pentru istorie, cât și pentru eternitate. Iar participarea la această viață nu se rezumă la un consens intelectual, ci reprezintă actul complex și complet de a hrăni întreaga ființă prin deschiderea către sursa ei și asumarea adevărului că viața este mereu darul lui Dumnezeu. Ca răspuns la această abordare, apare o atitudine de judecată și respingere, iar mulți dintre ucenicii care îl urmau pe Isus se scandalizează la cele auzite și îl părăsesc. Este dificil de spus dacă maniera de a prezenta lucrurile este rezultatul strategiei lui Isus de a testa și eventual de a selecta ucenicii fideli, însă este cert că acest lucru se întâmplă. Acest tip de intransigență din partea lui Cristos poate părea de neînțeles. Dar să nu uităm că Isus însuși a fost confruntat cu anumite lucruri foarte importante pentru condiția umană (foamea, autoritatea, recunoașterea, suferința) și că s-a lovit de ele foarte dur, nu numai în perioada celor patruzeci de zile din pustiu, ci și pe parcursul întregii sale misiuni. Realismul și seriozitatea cu care sunt prezentate datele uceniciei și ale parteneriatului cu Dumnezeu ne arată autenticitatea vieții lui Isus și preocuparea sa pentru a fundamenta adevărata credință în ucenici. Cristos nu așteaptă încolonarea docilă a oamenilor la umbra protectivă a semnelor divine, așa cum o făceau evreii odinioară, ci curajul angajării în relația cu Dumnezeu pe baza modelului său de viață, indiferent de implicații și oricât de dificil ar fi procesul. Pentru destinatarul de atunci sau de astăzi, revoltător poate fi nu doar discursul lui Isus în sine, ci faptul că ne scoate din comoditatea perimetrului formalismului religios sau al prejudecăților cu privire la raportul omului cu divinitatea. La fel de incomod este și modul în care Cristos ne provoacă să ne reevaluăm datele credinței și să ne întrebăm dacă nu cumva noi doar credem că avem credință în Dumnezeu.

Dănuț Jemna

https://danutj.wordpress.com/2020/02/22/isus-din-evanghelii-7/

VIII. Crezul creștin – Persoana și iconomia Duhului Sfânt

download - Copie

Publicat pe 18 noiembrie, 2018 De danutj

42140-holy-spirit.800w.tn

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul…

Persoana și iconomia Duhului Sfânt ocupă un loc aparte în tradiția creștină din mai multe motive: gândirea teologică nu a explorat la fel de mult acest subiect în comparație cu subiectele cristologice; textul biblic nu este la fel de generos cu privire la afirmațiile legate de persoana Duhului Sfânt așa cum sunt cele despre Fiul sau Tatăl; cele mai multe pasaje biblice cu caracter pneumatologic vizează iconomia Duhului; practica eclesială și gândirea teologică au dezvoltat destul de timpuriu mai multe poziții care au îngreunat înțelegerea cu privire la locul și rolul Duhului în Sfânta Treime și în viața Bisericii (erezia montanistă, celebra formulă filioque ce susține că Duhul purcede de la Tatăl și de la Fiul sau poziția care susține că Duhul este legătura de iubire dintre Tatăl și Fiul etc.); dificultatea înțelegerii și asumării iconomiei Duhului Sfânt în privința darurilor și experiențelor de tip carismatic (mișcările sectare, pozițiile cesaționiste, forme ale spiritualității care acceptă doar anumite daruri ale Duhului, instituționalizarea carismelor); spiritualitatea creștină nu a dezvoltat suficient o practică a raportării credincioșilor la persoana Duhului (practica rugăciunilor adresate acestei persoane, ideea unei relații personale cu Duhul Sfânt); dominanta cristologică din teologia și spiritualitatea creștină (pneumatologia riscă să fie uneori o anexă, o temă secundară).

Persoana Duhului Sfânt

Teologia creștină a explicat în mod coerent că Duhul Sfânt este un ipostas de sine-stătător, adică o persoană unică și absolut liberă, de aceeași natură cu Tatăl și Fiul. De asemenea, Biserica a combătut ideea care reduce pe Duhul Sfânt la o energie sau emanație divină, la o manifestare a persoanei Tatălui sau Fiului. Există texte biblice care subliniază atributele ipostatice ale Duhului. Cel mai important pasaj care exprimă unicitatea sa apare în Ioan 15:26. Textul menționează că Duhul purcede de la Tatăl. Termenul biblic nu este ușor de înțeles, însă mesajul Scripturii ne indică un raport distinct al acestei persoane cu Tatăl, altul decât cel al persoanei Fiului (pentru acesta din urmă, Scriptura folosește termenul născut)Sf. Părinți atenționează că cei doi termeni biblici, purces și născut, nu ne invită la a căuta un înțeles privind originea Duhului și Fiului, ci subliniază că ei sunt folosiți ca termeni relaționali pentru a exprima distincția ipostatică dintre Fiul și Duhul, distincție ce se evidențiază relațional prin raportarea fiecărei persoane față de Tatăl. Un alt pasaj biblic important este cel din Matei 28:19, text în care cele trei persoane ale Sf. Treimi sunt co-numărate, adică sunt prezentate distinct ca trei ipostasuri de sine-stătătoare, fiecare fiind Dumnezeu, iar ca Treime desemnează autoritatea în baza căreia se realizează orice experiență creștină în lume. În textul Scripturii, Duhul Sfânt este prezentat prin atribute divine (este de o ființă cu Tatăl și Fiul): este Domn, Dumnezeu de aceeaşi cinste cu Tatăl şi Fiul, cu autoritate peste creaţie (2Cor. 3:17); este Duhul învierii, pentru că are viață și dă viață (Rom. 8:15); este Duh al adevărului, pentru că este Adevărul (In. 14:17, 15:20); este Duh al libertății, pentru că este liber și dă libertate (2Cor. 3:17). Cele mai multe texte biblice unde este menționat Duhul Sfânt se referă la iconomia sa, adică la acțiunea sa concretă în istorie. Asemenea pasaje însă subliniază caracterul personal al acestei iconomii și arată caracterul ipostatic al Duhului Sfânt – el lucrează (1Cor. 12:11), cunoaște toate lucrurile (1Cor. 2:10), vorbește (In. 14:26), învață (In. 14:26), deosebește (Fapte 13:2), se întristează (Ef. 4:35), se mânie (Iov 4:9), mijlocește (Rom. 8:26); el este un alt Parakletos (In. 14:16), cel care continuă opera Fiului, dar în stilul său, cu specificul persoanei sale.

De-a lungul istoriei sale, Biserica a avut de înfruntat erezii cu privire la persoana Duhului Sfânt. De regulă, aceste idei au contestat caracterul ipostatic al Duhului – faptul că ar fi o persoană de sine-stătătoare și nu o manifestare a lui Dumnezeu. Ereziile s-au folosit de o anumită ambiguitate a numelui acestei persoane (ruah – vânt, suflare; pneuma – spirit) și a expresiilor biblice din VT cu privire la iconomia divină. De asemenea, ereziile au contestat deplina egalitate în demnitate a Duhului cu Fiul și cu Tatăl, profesând diverse forme de subordinaționism (Duhul ar fi o ființă inferioară Tatălui și Fiului). Contestarea calității de ipostas divin a Duhului Sfânt a fost considerată de Biserică nu numai o eroare de logică, de doctrină teologică, ci şi o idee care are profunde implicații cu privire la înțelegerea naturii realității create și a relației dintre Dumnezeu și lume. Dacă Duhul Sfânt nu este o persoană, ci o simplă emanație a lui Dumnezeu, atunci caracterul personal al relației dintre Dumnezeu și lume este pus sub semnul întrebării, precum și transcendența lui Dumnezeu în raport cu creația. În revelația biblică, Duhul Sfânt este persoana profund implicată în iconomia divină prin specificul lucrării sale de a ține în ființă întreaga creație, de a dărui viața, ființa și mișcarea tuturor. Dacă Duhul Sfânt nu este o persoană, un ipostas divin, atunci opera sa cade sub incidența unei forme de substanțialism tipică pentru gândirea antică: Duhul, ca emanație a lui Dumnezeu, pătrunde în creație și devine una cu ea sau o parte componentă a ființei create. La nivel antropologic, o asemenea înțelegere deficitară, și până la urmă greșită, stabilește că omul primește această emanație sau “suflare divină” la creație și ea constituie sufletul (în varianta dicotomică) sau spiritul său (potrivit concepției tricotomice)

Este important să mai adăugăm o nuanță privind maniera în care Biserica a formulat și transmis învățătura despre Duhul Sfânt ca ipostas divin. Această idee apare chiar în formula de crez care spune că Duhul Sfânt este închinat și mărit împreună cu Tatăl și Fiul. Vorbim despre o implicație în plan liturgic și în spiritualitatea creștină ce provine din învățătura despre Sf. Treime și, implicit, despre faptul că Duhul este egal în demnitate și ființă cu Tatăl și Fiul. În cultul creștin s-a preluat această învățătură fundamentală și a fost transpusă în doxologia Bisericii, astfel că la fiecare liturghie comunitatea credincioșilor asumă și exprimă credința în Sfânta Treime. Amintim celebra cântare propusă de Sf. Vasile cel Mare – slavă Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, precum și cântarea trisaghion. Deși nu la aceeași anvergură (practica fiind întâlnită îndeosebi la părinții pustiei și mistici), învățătura Bisericii despre persoana Duhului Sfânt a amprentat și practica rugăciunii. În textele Sf. Părinți, există modele de rugăciuni adresate Duhului Sfânt, ca o confirmare a acestei înțelegeri, dar și ca o expresie a unei tradiții care arată că spiritualitatea creștină presupune o relație specială cu persoana Duhului, față de care omul se deschide, se apropie și creează o legătură intimă.

Specificul iconomiei Duhului

Teologia creștină a căutat să înțeleagă atât specificul persoanei Duhului Sfânt, cât și a iconomiei sale în lume. De la evenimentul Rusaliilor, istoria intră în linie dreaptă într-o nouă etapă a existenței ei – vorbim despre epoca Duhului Sfânt, vremea “zilelor de pe urmă”, vremea mântuirii, a intrării în odihna lui Dumnezeu, perioada în care împărăția lui Dumnezeu a venit la om, epoca vindecării, a restaurării omului și creației, a actualizării tuturor celor împlinite de Isus Cristos. Potrivit revelației biblice, iconomia Duhului Sfânt admite o serie de trăsături specifice, de lucrări particulare, pe care le putem sintetiza astfel:

  • Duhul este dătător de viaţă (așa cum subliniază formula din crez). El este cel care face creaţia să fie vie, dinamică, prolifică, roditoare; el dă viață tuturor și ține permanent în ființă întreaga creație;
  • în acelaşi timp, Duhul este începutul noii creaţii, cel care regenerează creația pe fundamentul întrupării Fiului lui Dumnezeu; El este cel care naşte omul din nou (naştere de sus), ce aşază pe cel ce crede în noul Adam, în realitatea omului restaurat (cf. In. 3:15);
  • Duhul împlineşte omul, îl susține să ajungă la împlinirea sa, la maturitate, după cum tot el a lucrat în lume în viața lui Isus Cristos;
  • Duhul realizează koinonia– împărtăşirea, comuniunea personală. El se dăruieşte pe sine în relaţii, înlesneşte şi amplifică relaţiile dintre persoane, conferă dinamism şi vigoare, dă “viaţă” relaţiilor. În creaţie, ca realitate personală, Duhul este cel care susține dimensiunea relațională a existenței. El cheamă la relaţii și leagă toate. În mod esenţial, Duhul permite şi realizează cea mai importantă relaţie a unei persoane umane – relaţia cu Cristos, o relaţie fondatoare de viaţă nouă. Duhul dă trup lui Cristos în lume, el realizează comuniunea în noul Adam, el restaurează experiența comuniunii în Biserica lui Cristos. El actualizează în lume viaţa adevărată, din Dumnezeu (Dumnezeu este comuniune de persoane), cf. Ioan 14:17, Fapte 2:42;
  • el este un alt Parakletos (cel care stă alături, care deschide), mângâietor, partener de drum al omului în lume, în procesul mântuirii. Duhul continuă şi împlineşte opera lui Cristos, susţine şi încurajează permanent omul în dinamica sa; este persoana care călăuzeşte omul şi lumea spre Cristos, spre Adevăr, spre unirea cu Dumnezeu; el rămâne cu omul în veac – asigură comuniunea omului cu Dumnezeu în eternitate (In. 14, 16);
  • Duhul Sfânt este dăruitorul, dătătorul de daruri – conferă creaţiei o perspectivă nouă – cea a darului: creaţia este darul lui Dumnezeu pentru oameni; viața cea nouă este un dar și se dezvoltă prin darurile primite de la Dumnezeu; omul îi reîntoarce lui Dumnezeu darul prin opera sa, mijlocită de Duhul. Astfel, Duhul Sfânt face din Biserică o realitate carismatică – fiecare este un dar al Duhului pentru ceilalți;
  • este persoana care aduce în istorie viitorul, zilele de pe urmă, realităţile eternităţii; face posibilă împărăţia cerurilor pe pământ. Duhul conferă vieții creștine un caracter escatologic – este o arvună a vieții viitoare, cel care aduce în lume ceea ce a realizat Cristos, dar și cel ce împinge istoria spre destinul ei escatologic (In. 16:13,14; 14:16);
  • nu în ultimul rând, Duhul este cel care caută omul și îl confruntă cu realitatea păcatului, neprihănirii şi judecăţii, adică îl pune în relație cu persoana şi lucrarea Fiului (In. 16:8); el evaluează starea omului și îl pune în raport cu destinul său. Duhul este Domnul misiunilor, al vestirii lui Cristos, al împăcării, al eliberării de sub robia păcatului. El este Duhul înfierii, cel ce dă omului o nouă identitate în Cristos.

Darurile Duhului

Discuția despre darurile Duhului Sfânt este vitală pentru că ea poate defini un tip de spiritualitate creștină sau alta. De asemenea, discuția se nuanțează prin concepția pe care o avem despre natura și sensul darurilor Duhului Sfânt. Departe de orice formă de substanțialism (pe care l-am arătat inconsistent cu o înțelegere despre caracterul ipostatic al Duhului Sfânt), considerăm că darurile sunt capacități ale omului celui nou la care avem acces în istorie (ca arvună, ca anticipare) prin iconomia Duhului Sfânt. O asemenea abordare ne conduce la formularea câtorva principii cu privire la daruri:

  • normalitatenaturalețelibertate. Dacă Duhul Sfânt nu este ceva “adăugat” Bisericii, o putere care să amplifice viaţa Bisericii, atunci darurile Duhului nu pot fi decât capacităţi, înzestrări naturale(din omul restaurat, din noua creaţie) pe care le manifestă persoana umană în trupul lui Cristos (în condiţiile procesului de vindecare din lume). Darurile nu pot fi acceptate ca supradotări, capacităţi “supranaturale” ale omului, ci sunt “focalizări” ale unor capacităţi, puteri, energii, însuşiri ale omului restaurat pe care Duhul le actualizează omului în Biserică. Darul este prezenţa escatonului în lume, anticipare a desăvârșirii viitoare;
  • sens. Scopul darurilor este slujirea, zidirea Bisericii, “folosul altuia” (1Cor. 12:7), realizarea menirii Bisericii în lume. Biserica este o realitate carismatică, este locul darului şi al roadelor Duhului;
  • autoritate. Manifestarea darurilor Duhului este un exerciţiu de autoritate. Darurile se primesc de la Dumnezeu, după ce creştinii se fac capabili de o astfel de responsabilitate, după ce vor fi parcurs un urcuş duhovnicesc al maturizării. Apoi, exercitarea concretă a darurilor nu este posibilă fără recunoaşterea lor în context comunitar, de către alte daruri și de cei spre care trebuie să se manifeste. Dacă comunitatea nu este preocupată de cererea, validarea şi maturizarea exerciţiului darurilor, atunci acestea pot lua forma unor derapaje, asemenea mișcărilor sectare din perioada bisericii primare;
  • responsabilitate. Darul nu îl face pe om infailibil şi nici nu se foloseşte de om ca de un instrument – fiecare este responsabil de darul primit şi are libertatea exerciţiului în comunitatea bisericii;
  • diversitate. Există felurite daruri, o diversitate care nu poate fi limitată la parametrii unui context local, istoric sau la o înţelegere limitată a omului. În această diversitate, se exprimă bogăţia nespus de felurită a înţelepciunii lui Dumnezeu, în realizarea planurilor lui cu omul, cu lumea. Numeroşi autori şi credincioşi încearcă o listă a darurilor potrivit ocurențelor acestora în Scripturi (“celebra” listă de nouă daruri ale Duhului). Evident că o astfel de abordare este restrictivă, sărăcăcioasă şi, până la urmă, nebiblică. Sf. Ap. Pavel enumeră câteva daruri şi lasă loc în listă pentru numeroase altele, fără a limita posibilităţile manifestării Duhului în Biserică;
  • universalitate. În Cristos, fiecare credincios este o expresie carismatică. Pentru orice creștin, nu există să nu fie un slujitor, o arătare a Duhului spre folosul celorlalţi! Așadar, fiecare credincios este cuprins în ecuația carismelor Duhului. Urmează doar ca fiecare să-şi descopere vocaţia, să-și asume și să pună în valoare darurile, potrivit măsurii credinţei lui, într-un proces de ucenicie.

Din această accepțiune despre daruri, rezultă câteva implicații pentru spiritualitatea creștină:

  • caracterul dinamic al darurilor Duhului Sfânt – creştere (ucenicie), diversificare (în funcţie de nevoi), amplificare (prin maturizare), așteptare (pentru o vreme), pierdere (dacă omul este iresponsabil);
  • dependenţa continuă şi constantă de Duhul – căutarea permanentă a relației cu Duhul (fiţi plini de Duh);
  • nevoia de confirmare continuă a darului, atât prin mărturia Duhului, cât şi a comunităţii;
  • caracterul personal al darurilor – darul se manifestă specific în fiecare persoană (nu tipic, şablonat); cu cât o persoană este mai matură, cu atât darul se manifestă mai natural; darul este o ieșire a persoanei spre celălalt, o trăire pentru ceilalți, nu pentru sine.

O anumită înțelegere despre persoana și lucrarea Duhului Sfânt aduce implicații foarte importante pentru viața creștină în lume, pentru spiritualitate. Vom sublinia câteva aspecte în discuția despre următorul articol dedicat Bisericii.

Dănuț Jemna

https://danutj.wordpress.com/2018/11/18/viii-crezul-crestin-persoana-si-iconomia-duhului-sfant/

 Elementele esenţiale ale Noului Legământ de Iosif Ton / Persoana lui Hristos  de Dr. Benjamin Cocar

download - Copie

Pagina de Teologie

 Elementele esenţiale ale Noului Legământ de Iosif Ton

Iosif Ton

Prin Vechiul Legământ se înţelege legământul încheiat de Dumnezeu cu poporul Israel la Sinai (Exod 24:1-8). Prin acest legământ, Dumnezeu se obliga să-i ducă pe israeliţi în Canaan şi acolo să-i binecuvinteze şi să-i apere de duşmani.

Poporul Israel a încălcat în mod sistematic acest legământ, până când Dumnezeu îi anunţă că nu se mai consideră nici El legat şi, în consecinţă, îl lasă pe Nebucadneţar să le cucerească ţara şi să-i ducă în robia babiloniană.

Cu ocazia acestui anunţ dureros, Dumnezeu anunţă însă şi faptul că în viitor El va introduce un Nou Legământ: Iată vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.

Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.

Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune legea mea în lăuntrul lor şi o voi scrie în inima lor şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele său, sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”  Ci toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia 31:31-34)

Această proorocie a împlinit-o Fiul lui Dumnezeu în seara dinainte de răstignire, când a luat un pahar şi a zis: …acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor”  (Matei 26: 28).           

Dumnezeu spune categoric că noul legământ nu este ca cel vechi, ci este diferit, este nou nu numai în timp, ci nou în esenţa lui.

În ce constă această noutate? Înainte de a ne uita la elementul de noutate enunţat chiar în textul citat mai sus din Ieremia, este util să ne uităm că în Ieremia Dumnezeu nu se opreşte la enunţul acesta, ci mai adaugă şi alte informaţii despre noul legământ.

Iată ce adaugă El în 32:39-40: Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de mine totdeauna, spre fericireea lor şi a copiilor lor. Voi încheia cu ei un legământ veşnic că nu mă vă mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca ei să nu se depărteze de Mine.

Promisiunea unei inimi noi va reapare într-o proorocie a lui Ezechiel şi o vom comenta mai târziu. Acum să ne uităm la o altă promisiune pe care o face Dumnezeu în contextul acesta al noului legământ: În zilele acelea şi în vremile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară…

David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel…

Dacă puteţi să rupeţi legământul Meu cu ziua şi legământul Meu cu noaptea, aşa încât ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor, atunci se va putea rupe şi legământul Meu cu robul Meu David, aşa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe scaunul lui de domnie…”(Ieremia 33: 15, 17, 20-21). 

Iată acum promisiunea făcută prin Ezechiel: Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi poruncile mele” (Ezechiel 36:26-27).

Să ne amintim că promisiunea aceasta a turnării Duhului Sfânt peste oameni a mai fost făcută de Dumnezeu şi prin profetul Ioel: După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri şi tinerii voştri vor vedea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul meu în zilele acelea” (Ioel 2: 28-29).

Să căutăm să sistematizăm aceste promisiuni ale lui Dumnezeu făcute în contextul anunţului despre noul legământ. Cea mai extraordinară şi mai spectaculară promisiune îi este făcută lui David că un fiu al lui va sta totdeauna pe tronul lui Israel. Dacă ne uităm bine în istorie, promisiunea aceasta nu a fost implinită în cursul celor  trei mii de ani, de când a fost făcută. A doua promisiune este aceea că Dumnezeu va pune Duhul Său în toţi oamenii din noul legământ.

Acum, să mergem în Faptele Apostolilor, la capitolul doi, unde ni se relatează evenimentele din Ziua Cincizecimii, şi ni se redă discursul apostolullui Petru, care explică aceste evenimente: Fiindcă David era prooroc şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise (îi promisese) cu jurământ că va ridica pe unul dintre urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,

despre învierea lui Cristos a proorocit şi a vorbit el când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea.

Dumnezeu a înviat pe acest Isus şi noi suntem martorii Lui.

Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa (promisiunea) Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta mea până ce voi pune pe toţi duşmanii Tăi sub picioarele Tale.

Să ştie bine dar toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi” (Faptele apostolilor 2:30-36).

Vedem, aşadar, că Dumnezeu a făcut două promisiuni extraordinare – pe Domnul nostru Isus Cristos şi pe Duhul Sfânt – şi că aceste promisiuni s-au împlinit exact aşa cum au fost făcute.

Acum, să mergem la a doua epistolă a lui Petru, şi să vedem cum explică el aceste două promisiuni speciale ale lui Dumnezeu: Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot (ce ne trebuie) în ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi prin puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele (promisiunile) Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi ai firii dumnezeieşti“ (2 Petru 1: 3-4).

Noi ştim deja că promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe” (spus mai pregnant, promisiunile lui inexprimabil de mari şi inestimabil de preţioase) sunt Însuşi Fiul Său şi Însuşi Duhul lui Dumnezeu! Şi lucrul acesta este atât de real încât atunci când Fiul lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu sunt în noi, natura lui Dumnezeu este în noi, şi astfel noi suntem în atingere cu natura lui Dumnezeu, suntem părtaşi la natura lui Dumnezeu.

 Domnul Isus Însuşi a fost cel care a definit acest fenomen drept naştere din nou (Ioan 3: 3-8), sau, cum o numeşte apostolul Ioan în introducerea Evangheliei sale, naştere din Dumnezeu (Ioan 1:11-13). Tot apostolul Ioan ne mai spune că cel născut din Dumnezeu are în sine sămânţa lui Dumnezeu (1 Ioan 3: 10).

Acesta este cel mai extraordinar fenomen din istoria umană! El  a fost anunţat de Dumnezeu când a anunţat noul legământ şi el a început să se întâmple de la venirea Domnului Isus şi a Duhului Sfânt şi de la introducerea prin Ei a noului legământ.

Fiindcă este un fenomen atât de extraordinar şi fiindcă el ne priveşte direct, trebuie să facem efortul intelectual şi spiritual de a-l înţelege, de a-i pătrunde toate adâncurile şi de a-i cuprinde toate dimensiunile.

Să ne întoarcem, deci, la Ieremia şi la Ezechiel şi să vedem celelalte promisiuni făcute de Dumnezeu în legătură cu noul legământ.

Iată promisiunea esenţăală, scrisă de Ieremia: Voi pune Legea Mea în lăuntrul lor, o voi scrie în inima Lor” (Ieremia 31:33).

Când cei şaptezeci de învăţaţi evrei au tradus Vechiul Testament în limba greacă (aşa numita Septuaginta, făcută pe la aproximativ 250 înainte de Cristos), ei au tradus lăuntrul cu  mintea . În Epistola către Evrei se citează din Septuaginta şi iată atunci cum sună promisiunea lui Dumnezeu: Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: voi pune legile mele  în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor” (Evrei 8: 10). Repetat astfel: Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” (Evrei 10:16).

În Ezechiel, promisiunea unei inimi noi este combinată cu promisiunea punerii Duhului Sfânt în noi: Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din voi inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne.

Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele” (Ezechiel 36: 26-27)

Apostolul Pavel păstrează legătura aceasta dintre inima nouă şi Duhul Sfânt în felul următor: Voi sunteţi arătaţi a fi epistola lui Cristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne…

Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, care ne-a făcut să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului, căci litera omoară, dar Duhul dă viaţă”  (2 Corinteni 3; 3, 5-6).

Pentru apostolul Pavel schimbarea survenită este atât de radicală încât el vorbeşte despre un om vechi şi despre un om nou: Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât  v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut”  (Coloseni 3: 9-10).

Mai mult, el foloseşte pentru această radicală schimbare termenul de făptură nouă, care în original este o nouă creaţie: Căci dacă este cineva în Cristos, este o făptură (ktisis – creaţie) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate s-au făcut noi”  (2 Corinteni 5:17).

Schimbările care se produc în cel ce, prin Cristos şi prin Duhul Sfânt, intră în noul legământ nu ar putea fi descrise prin cuvinte mai mari decât cele folosite în textele de mai sus. Noi trebuie să le luăm aşa cum sunt şi să nu încercăm să le diminuăm  conţinutul şi forţa prin interpretări metaforice care să le golească de conţinut (lucru pe care îl fac mulţi trologi evanghelici).

Mai de grabă, dacă spunem că credem că Biblia este Cuvântul inspirat şi fără greşeală al lui Dumnezeu, trebuie să ne întrebăm dacă în noi există aceste schimbări, sau nu există? Şi dacă nu le putem detecta în noi, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva (logica textelor ne-o impune!)   noi nu suntem în noul legământ, adică nu suntem una cu Cristos, Duhul Sfânt nu locuieşte în noi, noi nu suntem născuţi din Dumnezeu, poruncile Lui nu sunt scrise in mintea şi în inima noastră, noi nu ne-am dezbrăcat de omul c el vechi şi nu ne-am îmbrăcat în omul cel nou şi nu suntem o nouă creaţie!

Fiindcă noul legământ este scris în inimă şi în minte, trebuie să vedem cum se schimbă acestea prin unirea cu Domnul isus şi cu Duhul Sfânt.

Domnul Isus spune despre centralitatea inimii: Căci din lăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, adulterurile, curviile, uciderile, furturile, lăcomiile vicleniile, înşelăciunile, faptele ruşinoase, ochiul rău, blasfemia, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri ies din lăuntru şi spurcă pe om” (Marcu 7:21-23).

Vă mărturisesc că până mai zilele trecute mă uitam sceptic la asemenea discuţii despre inimă, deoarece consideram acest organ drept o simplă pompă de împins sângele în organism şi consideram că totul despre inimă trebuie înţeles metaforic şi că toată atenţia noastră trebuie să fie îndreptată spre minte. Dar cine oare nu gândea ca mine în epoca modernă?

Ei bine, zilele trecute am citit cu mare interes o carte apărută recent, întitulată Kingdom Triangle (Triunghiul Împărăţiei) cu subltilul  Recover the Christian Mind, Renovate de Soul, Restore the Spirits Power (Să recâştigăm gândirea creştină, să renovăm sufletul, să restaurăm puterea Duhului), scrisă de J.P. Moreland, unul dintre cei mai buni filosofi evanghelici de astăzi. În această carte, printre altele, Moreland ne aduce următoarea ştire din lumea ştiinţăfică:

Interesant, un curent de gândire ştiinţific pornit de la descoperiri recente aruncă lumină asupra învăţăturii biblice despre miezul unei persoane şi despre relaţia acestuia cu organul inimii. Neurologii au descoperit că inima are propriul ei sistem nervos pe care îl numesc creierul din inimă. Într-un sens literal inima gândeşte pentru sine. Aproximativ patruzeci de mii de neuroni se află în inimă, un număr de neuroni egal cu cel aflat în cteva subregiuni importante din creier.

Inima trimite semnale la diferite părţi din creier, inclusiv la amigdală (un grup de neuroni din lobii temporali ai creierului care se ocupă cu procesarea reacţiilor emoţionale şi cu memorizarea lor). Amigdala este specializată în memoria emoţiilor puternice şi ea este folosită de suflet pentru a procesa informaţia pentru semnificaţia ei emoţională. Influenţând amigdala şi alte regiuni din creier, savanţii cred că bătăile inimii nu sunt numai nişte zvâcniri mecanice ale unei pompe harnice, ci sunt un limbaj inteligent care influenţează semnificativ  modul în care percepem lumea şi în care reacţionăm la lume. Unii savanţi vorbesc de inteligenţa inimii, un şuvoi inteligent de conştiinţă şi de percepţie, un izvor intuitiv de înţelepciune şi de înţelegere clară care îmbrăţişează atât  inteligenţa mintală cât şi cea emoţională.

Vorbind în termeni biblici, sufletul este persoana, dar sufletul are două facultăţi, una de cunoaştere intelectuală şi alta de percepţie intuitivă, şi fiecare dintre acestea este asociată cu o altă parte a trupului:  respectiv creierul şi inima.  Astfel creierul şi inima lucrează împreună ca să ne modeleze gândurile, emoţiile, stările şi atitudinile. Dat fiind faptul că o persoană este un singur sine, nu două, cu un singur suflet, este evident că eu, sufletul, foloseşte şi mintea (asociată cu creierul) şi miezul intuitiv cel mai profund (asociat cu organul inimii) ca să gândească, să vadă şi să simtă despre lume” (pag. 159-160).

În eseul următor ne vom ocupa de omul bun şi de omul rău, inima bună şi inima rea, în învăţătura Domnului Isus.


 

Persoana lui Hristos  de Dr. Benjamin Cocar

 

Biblia învaţă în mod clar că Isus a fost atât uman cât şi divin. El era Dumnezeu şi om într-o singură persoană. El deţinea o natură umană şi una divină.

 O „natură” este suma tuturor calităţilor esenţiale ale unui lucru. Aceasta e ceea ce face pe cineva ceea ce este.

 Isus în acel sens avea două naturi, două complexe de atribute, una divină şi una umană.

 Personalitatea nu este o parte esenţială a unei naturi. O persoană este o natură cu ceva adăugat – subzistenţa independentă, individualitatea, conştiinţa de sine, determinarea de sine.

 Un animal are o natură animală, dar acesta nu este o persoană.

Persoana lui Hristos drept Dumnezeul-om în cadrul teologiei a fost numită „Persoana Theantropică”. Uniunea dintre două naturi este numită „uniune hipostatică”.

Este cel mai bine să vorbim de Isus ca Dumnezeul-om mai degrabă decât de Dumnezeu şi om, sau chiar Dumnezeu în om.

 1. Persoana lui Isus este indivizibilă

 a. Hristos vorbeşte despre Sine ca o persoană distinctă, individuală

 Ioan 17:23 „Eu” în ei, singular, niciodată plural

 b. El se distinge pe Sine de Tatăl

 Ioan 8:18

 c. El se distinge pe Sine de Duhul Sfânt

 Ioan 16:7

 d. El se distinge pe Sine de alţi oameni

 Ioan 8:23

 e. El nu se distinge niciodată pe Sine ca o persoană Divină faţă de Sine ca o persoană umană

 Ioan 8:58

 ,(T ,4µ4 egoo eimi denotă existenţa personală fără origine. În preexistenţă Isus era o persoană, „Eu”, nu doar divinitate în abstract.

 2. Atributele, faptele şi puterile celor două naturi sunt atribuite unei singure persoane a lui Isus Hristos

Matei 8:24-26

Marcu 11:1-6, 12-13

Ioan 4:6-7

Luca 13:31-33

Ioan 11:35, 38, 43

Fapte 20:28

1 Corinteni 2:8

 3. Scaunul personalităţii indivizibile este LOGOSUL, natura divină

 Natura divină sau Logosul a fost „mai mare” decât natura umană. Isus este Dumnezeul-om, nu omul-Dumnezeu.

 Uniunea celor două naturi în Hristos

1. Cele două naturi rămân distincte una faţă de alta deşi unite într-o singură persoană

 Romani 1:3-4

Romani 9:5

 2. În această uniune natura umană posedă unele din puterile ce aparţin naturii divine din cadrul Dumnezeului-om fără a trece în natura divină

 Luca 5:24

Ioan 2:19-21

Ioan 6:51

 3. În această uniune natura divină este capabilă de anumite experienţe umane din Dumnezeul-om fără inter-penetrarea naturilor

 Matei 24:36

 4. Uniunea celor două naturi este permanentă şi indisolubilă în mod etern.

 Această uniune a început la concepere şi este susţinută permanent, chiar prin moartea fizică. Persoana Theantropică a început cu Duhul Sfânt care a afectat conceperea din fecioară. Uniunea hipostatică nu va fi niciodată „dizolvată”.

 Evrei 7:24

 5. Necesitatea uniunii celor două naturi în Hristos

 a. Doar în acest fel El putea fi un mijlocitor între Dumnezeu şi om

 Iov 9:31-33 nevoia pentru un mijlocitor

Evrei 2:17, 18 răspunsul

1 Timotei 2:5

 b. Necesară pentru ca Isus să fie un Rege etern pe tronul lui David

 2 Samuel 7:26 // Luca 1:31-33

 6. Relaţia celor două naturi faţă de conştiinţa de Sine şi voinţa lui Hristos

 Isus a avut un singur eu şi o singură conştiinţă de sine în calitatea de persoană indivizibilă.

 Isus era auto-conştient în mod veşnic ca Persoană din Dumnezeul triunic. Natura sa umană nu avea vreo existenţă separată înainte de uniunea sa cu divinul.

 Isus a avut o singură conştiinţă de sine şi un eu determinant de sine în persoana Sa, şi aceasta îşi avea locul în Logosul. Natura sa umană, în timp ce era impersonală şi neindividualizată, care includea un aspect raţional şi de voinţă, era unit cu Logosul în Întrupare. După cum Dumnezeul-om Isus avea o singură, personală conştiinţă şi voinţă. EL putea să spună „mi-e sete” Ioan 19:28 şi „Eu şi Tatăl una suntem” Ioan 10:30 cu un caracter final egal.

 Isus a avut o singură direcţie în deciziile morale – de a face voia Tatălui Său, Evrei 10:30

 Conciliul de la Calcedon, anul 451 d. Hr., „Noi nici nu trebuie să divizăm persoana, nici să nu confundăm naturile”.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologie_dec08.htm

Starea de alarmă naște monștri: Cristina Bălan și soțul ei, hărțuiți de poliție pentru că cei doi copii ai lor, cu Sindrom Down, s-au urcat pe niște tobogane în parc

download - Copie

DE ANDREI NICOLAE  /   ȘTIRI, SOCIAL   /   Publicat: Joi, 18 iunie 2020, 18:43   /   Actualizat: Joi, 18 iunie 2020, 19:25

Starea de alarmă naște monștri: Cristina Bălan și soțul ei, hărțuiți de poliție pentru că cei doi copii ai lor, cu Sindrom Down, s-au urcat pe niște tobogane în parc

ARTICOLE RELAȚIONATE

Cristina Bălan, mămică de gemeni cu Sindrom Down: Cum să gândești atât de obtuz încât să spui că dacă naști un copil special îl condamni la suferință? Nu este o boală, este o condiție genetică. Dacă pot salva o viață, e mare lucru
Cristina Bălan, mămică de gemeni cu Sindrom Down: Cum să gândești atât de obtuz încât să spui că dacă naști un copil special îl condamni la suferință? Nu este o boală, este o condiție genetică. Dacă pot salva o viață, e mare lucru

Cristina Bălan nu are unde să își difuzeze ultima piesă: Chiar trebuie să mă duc la una din găștile care sunt acceptate pe radio, să pun banii pe masă și să cumpăr un hit? Ce s-a întâmplat după ce
Cristina Bălan nu are unde să își difuzeze ultima piesă: Chiar trebuie să mă duc la una din găștile care sunt acceptate pe radio, să pun banii pe masă și să cumpăr un hit? Ce s-a întâmplat după ce „amicii” au aflat că are gemeni cu Sindromul Down

Situație foarte urâtă petrecută joi în București. Cunoscuta artistă Cristina Bălan și soțul acesteia, Gabriel, au fost hărțuiți de doi polițiști locali din sectorul 4 pe motiv că fiii lor, ambii cu Sindrom Down, s-au urcat pe niște tobogane pe care nu aveau voie, dintr-un parc.

Conform artistei, cei doi copii veneau de la kinetoterapie și imediat ce au coborât din mașina familiei, au luat-o la fugă prin parc. Într-un moment în care au observat alți copii că se joacă la un tobogan lângă care era un semn de „accesul interzis” cei doi s-au alăturat urcându-se pe respectiva construcție.

În acel moment au fost interpelați de un polițist local care i-a somat să părăsească parcul. Încercările Cristinei Bălan de a le explica celor doi polițiști locali că este vorba despre niște copii cu dizabilități s-au lovit de indiferența acestora.

Mai mult, după ce copiii au fost convinși să coboare, unul dintre polițiști i-a cerut mamei să rămână pe loc, în ploaie, până verifică identitatea acesteia.

Toată scena a fost filmată de către soțul artistei, care a venit după ce începuse discuția. România este, în continuare, în stare de alertă.

CELE MAI POPULARE
OPINII
Anghel Buturugă

Treaba cu Soros și revoluția profesionistă

de Anghel Buturugă

Odată lămurită principial chestiunea cauzelor de profunzime ale tulburărilor din SUA (vezi postarea anterioară), să vorbim puțin și despre „Soros”. 

PE ACELAȘI SUBIECT
Le Figaro: România se golește de forțele sale vii. Emigrația a crescut cu 287% în primii 28 de ani după Revoluție

Le Figaro: România se golește de forțele sale vii. Emigrația a crescut cu 287% în primii 28 de ani după Revoluție

ȘTIRI

Dr. Monica Pop, Av. Gheorghe Piperea și actrița Carmen Tănase semnează și ei Apelul către cetățenii români, alături de celelalte 27 personalități. Ionuț Dolănescu s-a alăturat demersului!

Un număr de 27 de personalități publice române, incluzând medici, ingineri, economiști, profesori universitari, avocați, au semnat un „Apel către cetățenii români”, în condițiile

Președintele Iohannis nu va promulga legea prin care Parlamentul a încercat să apere copiii României de intruziunea ideologiei gender în școli

Președintele Iohannis nu va promulga amendamentul la Legea Educației adoptat de Parlament, prin care se interzicea abordarea „ideologiei gender” în școli, un concept folosit de propaganda homosexualilor pentru a pretinde că genul este o identitate asumată, posibil diferită de sexul biologic.

Baliverna de gen

Premisa fundamentală a ideologiei de gen este că natura umană nu e un dat genetic, ci o plăsmuire istorică. Ea nu este imuabilă, de aceea poate fi modificată ad libitum, după gustul epocii.

Deputatul PNL, Daniel Gheorghe, despre legea care interzice ideologia de gen în școli: O lege absolut normală, nu este rolul școlii să predea copiilor teorii controversate, teorii extremiste sau tot felul de bizarerii. Sper că Președintele o va promulga!

Deputatul PNL, Daniel Gheorghe, s-a declarat favorabil legii care interzice prozelitismul ideologiei de gen în școli, afirmând că nu este rolul școlii „să predea copiilor teorii controversate, teorii extremiste sau tot felul de bizarerii”.

Redobândirea speranței

Cu mii de ani în urmă, înțeleptul Solomon scria „Pentru toți cei vii este o speranță” (Eclesiastul 9:4). Într-adevăr, întreaga istorie a civilizației umane s-a desfășurat sub semnul speranței, curajului și credinței.

Lucian Sârbu: De ce e o aberație prelungirea stării de alertă?

Antreprenor și om cu studii în economie și filozofie, Lucian Sârbu argumentează despre inutilitatea din punct de vedere al sănătății publice, spunând că motivele oferite de autorități nu stau în picioare.

Gabriela Firea: „Nu vom înțelege absolut niciodată, pentru că nu există argument temeinic, de ce Guvernul nu acceptă redeschiderea teatrelor, pentru că ele nu sunt mai periculoase decât bisericile”

Primarul general al Bucureștiului, Gabriela Firea, susține că nu există un „argument temeinic” pentru care Guvernul refuză redeschiderea teatrelor și le-a mulțumit politicienilor care au susținut că „nu sunt mai importante păcănelele” decât teatrul.

La Spitalul Județean Botoșani pacienții aparent stabili erau sedați și li se închideau telefoanele, după care familiile aflau de moartea acestora. Două astfel de cazuri sunt în atenția DSP

La sfârșitul săptămânii trecute, a doua din luna iunie, au fost înregistrate cele mai multe decese cu noul coronavirus la Botoșani: 5 morți într-o singură zi, trei femei și doi bărbați și-au aflat sfârșitul în secția ATI a Spitalului Județean Mavromati

Comisia Europeană se spală pe mâini de încălcarea dreptului la apărare al copiilor Cameliei Smicală: „Respectarea și protejarea efectivă a drepturilor fundamentale revine statelor membre și autorităților lor judiciare”

Doctorița Camelia Smicală, ai cărei copii sunt confiscați abuziv și separați între ei de autoritățile „sociale” din Finlanda, refuzându-li-se contactul cu mama, duhovnicul sau avocatul, a publicat joi pe Facebook rezultatul unui demers inițiat de europarlamentarul Maria Grapini către Comisia Europeană

Premieră Națională: Cel mai mare telescop destinat publicului pentru observații solare din România va fi inaugurat duminică la Observatorul Astronomic al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, cu ocazia eclipsei parțiale de Soare

Cel mai mare telescop destinat publicului pentru observații solare din România va fi inaugurat duminică la Observatorul Astronomic al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad. Inaugurarea oficială va avea loc cu prilejul eclipsei parțiale de Soare din dimineața zilei de 21 iunie 2020.

EXTERNE

Horia Roman Patapievici despre situația din SUA: In mentalul colectiv, insurecția de azi din America este sprijinită de câștigarea de către progresiști a războiului cultural de ieri

Ceea ce s-a întâmplat în Statele Unite nu a fost cauzat de moartea cetățeanului de culoare George Floyd, ci a fost doar pretextul sau ocazia pentru acele evenimente, atrage atenția Horia Roman Patapievici în ziare.com.

CULTURĂ

19 iunie: Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului. Sfântul Cuvios Paisie cel Mare din Egipt

Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului, a fost unul din cei doisprezece Sfinți Apostoli ai lui Hristos, trăgându-se din seminția lui David și a lui Solomon

Dan Puric la mormântul lui Eminescu: Ăștia ne-au băgat legea asta oribilă pentru copii, cu educația sexuală. Dacă Eminescu era astăzi, aici, ar fi scos sabia!

Actorul și regizorul Dan Puric a fost invitatul de onoare la slujba de pomenire organizată de către Patriarhia Română la mormântul jurnalistului și poetului Mihai Eminescu și săvârșită cu ocazia împlinirii a 131 de ani de la trecerea de la Domnul.

 

https://www.activenews.ro/stiri-social/Starea-de-alarma-naste-monstri-Cristina-Balan-si-sotul-ei-hartuiti-de-politie-pentru-ca-cei-doi-copii-ai-lor-cu-Sindrom-Down-s-au-urcat-pe-niste-tobogane-in-parc-162006

VIDEO Ce este mișcarea „Boogaloo”, noua amenințare extremistă din SUA / Adepții, cu ținute militare și cămăși hawaiene, urăsc poliția și propovăduiesc războiul civil

download - Copie

de R.M.     HotNews.ro
Joi, 18 iunie 2020, 21:41 Actualitate | Internaţional

Activisti Boogaloo

Activisti Boogaloo
Foto: Captura YouTube
O mișcare de extremă dreapta ai cărei adepți puternic înarmați au perturbat recent manifestațiile antirasiste din Statele Unite a devenit brusc un subiect important de îngrijorare în rândul autorităților americane după ce unul dintre membrii săi a ucis doi polițiști în California, scrie AFP.

Rari sunt cei care au auzit vorbindu-se despre mișcarea „Boogaloo” înaintea acestui an. Dar marți, un sergent californian al armatei aeriene conectat cu acest grup, Steven Carillo, a fost pus sub acuzare pentru uciderea unui polițist în Oakland în timpul unei recente manifestări împotriva rasismului și a violențelor poliției, în 29 mai.

Opt zile mai târziu, mașina sa a fost găsită în apropiere de Santa Cruz. Când polițiștii s-au apropiat de reședința sa, acesta a ucis un al doilea agent.

Steven Carillo, care asupra lui și în mașină avea arme, muniții și echipamente pentru fabricarea unei bombe, a scris „boog” pe capota mașinii, cu propriul sânge, în momentul arestării.

Este al doilea caz de arestare a unor militanți ai acestei grupări în legătură cu protestele care au urmat după moartea lui George Floyd, asfixiat de genunchiul unui polițist alb în Minneapolis, în 25 mai.

La Las Vegas, trei adepți ai mișcării Boogaloo au fost puși sub acuzare la începutul lui iunie pentru incitarea la proteste în timpul marșurilor pașnice de la sfârșitul lui mai. Aceștia aveau asupra lor un cocktail molotov.

Alți membri ai acestei mișcări anti-guvern, care promit războiul civil și rasial, au fost arestați în ultimele luni.

Un membru al mișcării a fost arestat în 11 aprilie în Texas după ce a postat pe rețelele sociale o înregistrare video în care anunța că vrea să ucidă un polițist.

La Denver, în Colorado, un alt adept a fost arestat în 1 mai având asupra sa o bombă artizanală înaintea unei manifestații împotriva restricțiilor impuse pe fondul pandemiei, la care urma să participe.

La începutul lui mai, un grup puternic înarmat legat de mișcare a fost arestat în Texas după o confruntare cu polițiștii care veniseră să închidă un bar care fusese deschis prin încălcarea măsurilor de carantină.

Arme de foc și cămăși hawaiene

Termenul Boogaloo, care desemnează un curent muzical afro-cubanez, este folosit de mai mulți ani pe rețelele sociale ca referință la un nou război civil. Mișcarea, care este puțin organizată, reunește activiști anti-guvern și pro-arme de foc, neo-naziști și adepți ai supremației rasei albe.

Ce-i unește este ura față de poliție și de autorități și propensiunea spre arme de asalt și ținute militare alături de cămăși hawaiene.

„Boogaloo este un termen de argou pentru război civil sau revoluționar”, explica recent JJ MacNab, specialistă în mișcări extremiste la George Washington University. „Dar sub-grupările care folosesc acest termen cad în categorii diverse și dacă vreodată vor vrea să formeze o mișcare unită nu vor reuși să se înțeleagă”.

Comunică prin intermediul rețelelor sociale. Într-un studiu publicat în aprilie, Tech Transparency Project a numărat 125 de grupări dedicate ideologiei Boogaloo pe Facebook, cu zeci de mii de abonați care discută despre arme de foc, explozibili și tactici de atacare a autorităților.

Centrul londonez de studii Institute for Strategic Dialogue a legat mișcarea de opozanții față de măsurile de carantină impuse pentru a răspunde la pandemia de coronavirus.

„Discuțiile ‘Boogaloo’ se orientează din ce în ce mai mult spre modalitatea de a folosi Covid-19 în scopuri violente”, potrivit unui raport al centrului.

Acesta a fost obiectivul în cazul Las Vegas. Poliția a urmărit trei bărbați timp de mai multe săptămâni grație unui informator potrivit căruia aceștia intenționau să detoneze bombe în clădiri oficiale în aprilie și să creeze violențe în timpul manifestațiilor anti-carantină, după cum arată actul de acuzare.

Obiectivul era să provoace o confruntare între poliție și manifestanți, precizează documentul citat.

Au abandonat acest proiect dar au decis să adopte aceleași tactici la manifestațiile antirasiste de la sfârșitul lui mai. Unul dintre ei era „foarte dezamăgit că manifestațiile rămâneau pașnice”, potrivit sursei citate.

Testare Covid-19

Alexandru Rafila: De la 1% cazuri pozitive acum 3-4 săptămâni, am ajuns la 3% zilnic. Ne găsim în fața unei probleme de sănătate publică

Subiectele zilei

Vineri, 19 Iunie 2020

?INTERVIU De ce a crescut numărul cazurilor de coronavirus? Nelu Tătaru: Ne așteptam, suntem în a treia etapă de relaxare. Putem controla creșterea dacă se respectă regulile

Autoritățile se așteptau la o creștere a numărului de infecții cu COVID-19, în condițiile în care suntem în cea de-a treia etapă de relaxare, în care am intrat acum 3 zile,
citeste tot articolul
Artiști pentru Crucea Roșie Română

Într-o perioadă de grea încercare pentru omenire, arta a dovedit de-a lungul timpului că se comportă ca un salvator și un important pilon în susținerea unor cauze nobile. Arta
citeste tot articolul
Tudorel Toader rămâne membru în Comisia de la Veneția

Tudorel Toader rămâne membru în Comisia de la Veneția, chiar dacă Guvernul Orban a cerut eliberarea sa din funcție, au declarat pentru HotNews.ro surse politice. Tudorel Toader este
citeste tot articolul
București, moșia lor

Un spectacol sinistru, în contradicție cu democrația și cheltuirea corectă a banului public, a avut loc joi dimineață, la conferința de presă susținută de Nicușor Dan, pe strada Progresului,
citeste tot articolul
Înalta Curte atacă la CCR legile privind impozitarea pensiilor speciale și excluderea de la eliberare condiționată a persoanelor condamnate pentru omor, viol sau tâlhărie

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să sesizeze Curtea Constituțională pentru Legea privind impozitarea pensiilor speciale și pentru proiectul de lege care prevede că nu beneficiază de
citeste tot articolul
Și artista Ozana Barabancea a fost diagnosticată cu Covid-19. Ea a intrat în contact cu Marcel Pavel

Cântăreața Ozana Barabancea, în vârstă de 51 de ani, a fost testată pozitiv cu noul coronavirus și internată la Institutul de Boli Infecțioase Matei Balș din Capitală. Barabancea,
citeste tot articolul
Fostul ofițer SRI Daniel Dragomir, dat în urmărire de Poliția Română

Fostul colonel SRI Daniel Dragomir a fost dat în urmărire de Poliția Română, după ce în cursul zilei de joi, după condamnarea sa la 3 ani și 10 luni de închisoare, a fost
citeste tot articolul
VIDEO Ce este mișcarea „Boogaloo”, noua amenințare extremistă din SUA / Adepții, cu ținute militare și cămăși hawaiene, urăsc poliția și propovăduiesc războiul civil

O mișcare de extremă dreapta ai cărei adepți puternic înarmați au perturbat recent manifestațiile antirasiste din Statele Unite a devenit brusc un subiect important de îngrijorare
citeste tot articolul
Un nou comandament multinațional NATO va fi înființat în România

Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est (Headquarters Multinational Corps South-East – HQ MNC-SE) va fi inființat în garnizoana Sibiu, cu dislocare temporară în garnizoana
citeste tot articolul
SUA: Trump promite în curând o lista actualizată cu candidați conservatori pentru Curtea Supremă

Președintele american Donald Trump, care a suferit o a doua înfrângere în ultimele patru zile la Curtea Supremă, a declarat joi că intenționează să alcătuiască o listă actualizată
citeste tot articolul
FOTO „Milcovia Expres” Drum expres de 76 kilometri de la Focșani la Brăila: S-a semnat contractul pentru proiectare

Circa 15 milioane de lei va plăti Compania de Autostrăzi pentru elaborarea Studiului de Fezabilitate și a Proiectului Tehnic pentru circa 76 de km de drum expres de la Focșani la Brăila –
citeste tot articolul
?Coronavirus în lume: Un vaccin chinez a obținut rezultate foarte bune în testele pe oameni / 500 de doctori ruși au murit infectați cu Sars-Cov-2

Numărul cazurilor de coronavirus din lume a depășit 8,4 milioane, iar cel al deceselor raportate a ajuns la peste 451.000, în condițiile în care peste 4,4 milioane de persoane infectate cu
citeste tot articolul
Mihai Șora revine cu o postare pe Facebook după 3 luni de absență

Filosoful Mihai Șora a revenit joi cu o postare pe Facebook după aproximativ 3 luni de absență, după ce Luiza Șora, soția a, postase pe 24 martie un mesaj ambiguu pe Facebook – „Pozitivi,
citeste tot articolul
Medic din Milano: „Există riscul de noi focare, numai vaccinul ne va salva”

Roberto Cauda, profesor doctor de boli infecțioase în cadrul Universității Cattolica del Sacro Cuore din Milano și director al secției de boli infecțioase a Fundației Policlinico Gemelli din
citeste tot articolul
Președintele a promulgat joi legea de modificare a Codului Muncii. Amenzile se vor acorda pentru fiecare angajat care depășește numărul orelor suplimentare prevăzute de lege

Legea de modificare a Codului Muncii care vizează sancționarea cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei în cazul orelor suplimentare prestate de angajați a fost promulgată joi de președintele
citeste tot articolul
Fizicienii care căutau materia întunecată au dat peste semnale neașteptate care ar putea duce la descoperirea unei noi particule: axionul

O echipă de fizicieni s-ar putea să fi detectat pentru prima oară o particulă ipotetică numită axion, ca parte a unui experiment uriaș gândit să detecteze materia întunecată (dark
citeste tot articolul
Studiu chinez: Persoanele asimptomatice dezvoltă mai puțini anticorpi / De ce ”pașapoartele de imunitate” nu ar fi eficiente

Persoanele infectate cu noul coronavirus, fără a dezvolta simptome de COVID-19, pot avea un răspuns imun mai slab la virus decât cei care s-au îmbolnăvit mai grav, sugerează cercetătorii
citeste tot articolul
A murit Jean Kennedy Smith, ultima dintre frații Kennedy

Jean Kennedy Smith, ultima dintre frații Kennedy și fost ambasador în Irlanda, unde a avut o contribuție importantă la stoparea conflictului irlandez, a murit miercuri, la vârsta de 92
citeste tot articolul
?VIDEO Test Drive Skoda Citigo e iV, o mașină electrică mică, cu baterie mare

Skoda Citigo e iV este versiunea 100% electrică a citadinei Citigo – o mașină de clasa A (sau segment A) soră cu Volkswagen e-up! și SEAT Mii electric. Citigo e iV are o baterie mare raportată
citeste tot articolul
VIDEO FOTO Trageri de luptă în Marea Neagră: Navele românești au folosit armamentul din dotare în cadrul celui mai amplu exercițiu militar

Navele militare românești au efectuat trageri de luptă cu mai multe tipuri de armament din dotare în cadrul celui mai amplu exercițiu național organizat de către Forțele Navale
citeste tot articolul
?Liga 1, play-out: Academica Clinceni, victorie în duelul ultimelor clasate (1-0 vs Poli Iași)

?Formația Academica Clinceni a învins, joi, în deplasare, cu scorul de 1-0, echipa Poli Iași, în etapa a IV-a play-out-ului Ligii I.
citeste tot articolul

Apocalipsa 21-22 – Șapte lucruri din noua creație: 2. Un pământ nou

download - Copie

cloudDacă, studiind Apocalipsa ați simțit că vă fuge pământul de sub picioare, nu sunteți singuri:

„Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele“ (Apocalipsa 20:11).

Însă pentru „afonii speriați care au coșmare“ la gândul că ne vom petrece eternitatea agățați de norișori și vom cânta mereu la niște harpe, am o veste bună! Eternitatea nu va fi straniu diferită de viața noastră de astăzi. Nici măcar nu vom sta „în cer“, cum simplifică caricatural unii, ci vom evolua pe un pământ infinit superior celui de astăzi și ne vom bucura de împliniri personale la fel de infinit de superioare.

Pământul nou este al doilea element al existenței noastre viitoare pe palierul superior al eternității. Ar fi trebuit să știm că pământul acesta pe care locuim acum n-are viitor. Domnul Isus ne-a spus-o și vestea a fost așa de importantă, de epocală, că a fost trecută în trei dintre cele patru Evanghelii:

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“ (Matei 24:25; Marcu 13:31; Luca 21:33).

După cerul și pământul care „au fugit dinaintea lui Dumnezeu și n-a mai fost loc pentru ele“ (Apocalipsa 20:11), sub cerul cel nou apre și un pământ nou. Va fi un pământ „cu totul altfel“! Cum adică? Nu știu decât foarte puține lucruri despre el! Iată-le.

Un pământ fără apă!

John MacArthur spune că singurul indiciu descriptiv despre pământul cel nou este că „marea nu va mai fi“. MacArthur spune că trupurile noastre sunt compuse 2/3 din apă. Sângele nostru este 90% apă. Dacă nu bem apă, ne deshidratăm și murim. Planeta noastră „albastră“ este deosebită de toate celelalte prin faptul că are apă, are un sistem hidrologic. Este marea excepție din universul pe care-l cunoaștem! Două treimi din suprafața planetei sunt și ele acoperite cu apă. Tot ce există biologic, ființează datorită apei!

„Marea“, o imensitate lichidă, este emblematică pentru un ecosistem bazat pe apă. Când nu va mai fi „marea“ vor fi altfel de condiții. Va fi altfel? Trebuie să fie altfel!

koi pondMichio Kaku, celebrul om de știință, povestește că în copilăria sa californiană petrecută la San Francisco, obișnuia să meargă într-o grădină japoneză ca să privească peștii frumos colorați.

„Aveau ochii așezați lateral și nu puteau privi „în sus“. Din punctul lor de vedere lumea de deasupra luciului apei nu exista. Dacă mi-aș fi întins mâna, l-aș fi apucat pe unul din ei și l-aș fi ridicat din apă ar fi fost uimit să ne vadă respirând … aer. Dacă l-aș fi băgat apoi înapoi în apă, vă dați seama ce fel de povestiri ar fi avut el să le spună celorlalți pești ca el? Ei bine, oamenii de știință de azi, am ajuns la concluzia că noi suntem peștii aceia și că există un alt tărâm al existenței în alte dimensiuni, în hiperspațiu“.

Viața acolo este altfel!

Acel „altfel“ care va veni nu va fi însă straniu, nepotrivit, incomod, ci va fi un mediu desăvârșit pentru desăvârșirea noastră viitoare:

Ci v-aţi apropiat de Muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi, …“ (Evrei 12:22-23).

Un pământ fără un sistem planetar heliocentric

Ce pare sigur este că nu vom mai aparține unui sistem planetar heliocentric. Vom citi din restul capitolului 21 că pământul cel nou nu va mai avea soare și nu va mai avea lună. Nu vom mai avea nevoie de un corp ceresc care să răspândească lumina care întreține viața, pentru că vom umbla în lumina binefăcătoare a prezenței divine.

Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul“ (Apocalipsa 21:23)

Pur și simplu „nu va mai fi noapte“ (Apocalipsa 21:25). Oare va mai trebui să dormim?

Nu va mai fi apă, așa cum o știm noi, și nu va mai fi lumina aceasta cu care ne-am obișnuit. Lumina și apa sunt suportul vieții biologice. Pe pământul cel nou va fi însă un altfel de șuvoi vital, izvorât din tronul lui Dumnezeu și vom fi îmbăiați într-o slavă binefăcătoare a feței lui Dumnezeu și a Mielului.

Un pământ pentru o natură „duhovnicească“!

Nu ni se spune ce formă va avea pământul cel nou și nici dimensiunile lui viitoare. Știm însă indirect că vom exista pe el într-o natură nesupusă putrezirii, numită „trup duhovnicesc“:

Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputrezire; este semănat în ocară şi învie în slavă; este semănat în neputinţă şi învie în putere. Este semănat trup firesc şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu”. Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.  Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.

Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc“ (1 Corinteni 15:42-49).

Expresia „trup duhovnicesc“ este îmbrățișarea unui paradox. Un duh nu are trup, este exact opusul materiei. Ce se ascunde în spatele expresiei „trup duhovnicesc“ numai Dumnezeu știe! Este suficient să ne aducem aminte de posibilitățile extraordinare avute de persoana lui Isus Christos după învierea din morți. „Vom fi ca El!“

„Să purtăm chipul lui“ înseamnă să ne îmbrăcăm și noi într-un astfel de trup care poate călătorii instantaneu prin hiperdimensiunile cerurilor lui Dumnezeu, care poate consuma hrană, dar căruia hrana nu-i este strict necesară, care poate trece prin ziduri și uși încuiate și care poate sta la masă cu oamenii, care poate prinde pești și poate face un foc pe malul apei, care poate păși pe un drum prăfuit de țară, dar care se poate și înălța oricând la cer! Mai vreți și alte detalii?

Cam asta este tot ce putem spune: vom fi înviați, ni se va da un trup proslăvit nemuritor, nesupus putrezirii și vom exista într-o lume minunată, mult peste circumstanțele „stării noastre smerite“ cu care ne confruntăm astăzi. Epistola către evrei ne spune că vom fi reașezați, în ordin de mărime și importanță, „deasupra îngerilor“. Gândiți-vă la tot ce au putut face îngerii descriși în Biblie și bucurați-vă că vom face tot ceea ce au făcut ei, ba încă și mai mult! Asta ar fi suficient ca să ne stimuleze imaginația. Vom cunoaște o altfel de viață, cu un principiu vital de existență total schimbat.

Inerția gândirii ne face să ne imaginăm pământul cel nou asemănător cu pământul pe care-l cunoaștem, cu forma aproximativă a unei sfere. N-avem însă garanția că va fi așa. S-ar putea să aibă o cu totul altă formă și alte dimensiuni.

Cel mai important element al pământului nou nu va fi însă … pământul, ci Noul Ierusalim!

Apocalipsa 21-22 – Șapte lucruri din noua creație: 2. Un pământ nou

Identitatatea de gen și identitatea copilăriei

download - Copie

DE EDUARD DUMITRACHE  /   ȘTIRI, EDUCAȚIE   /   Publicat: Vineri, 19 iunie 2020, 13:43   /   Actualizat: Vineri, 19 iunie 2020, 14:04

Identitatatea de gen și identitatea copilăriei

ARTICOLE RELAȚIONATE

Președintele Iohannis nu va promulga legea prin care Parlamentul a încercat să apere copiii României de intruziunea ideologiei gender în școli
Președintele Iohannis nu va promulga legea prin care Parlamentul a încercat să apere copiii României de intruziunea ideologiei gender în școli

Deputatul PNL, Daniel Gheorghe, despre legea care interzice ideologia de gen în școli: O lege absolut normală, nu este rolul școlii să predea copiilor teorii controversate, teorii extremiste sau tot felul de bizarerii. Sper că Președintele o va promulga!
Deputatul PNL, Daniel Gheorghe, despre legea care interzice ideologia de gen în școli: O lege absolut normală, nu este rolul școlii să predea copiilor teorii controversate, teorii extremiste sau tot felul de bizarerii. Sper că Președintele o va promulga!

Keira Bell nu-și mai poate recupera niciodată copilăria. Trupul ei, trecut prin mai multe serii de medicații pentru blocarea pubertății și mastectomie, este cicatrizat și străin. „Am rămas blocată între două sexe”, mărturisește ea.

Acum are 23 de ani și și-a dedicat viața pentru a împiedica adolescenții să facă greșeala pe care a făcut-o ea în adolescență.

Bell era doar un copil când a intrat în clinica Tavistock din Anglia și a declarat că vrea să fie băiat. Influențată de educația despre fluiditatea sexului și de disforia de care suferea în acel moment, se gândea să devină băiat. Personalul nu a clipit. Fără nicio terapie psihologică reală, doctorii au trecut-o rapid pe medicație pentru blocarea pubertății care i-au distrus ulterior viața.

„Ar fi trebuit să fiu contestată pentru pretențiile mele de copil… Cred că asta ar fi fost decisiv pentru un alt drum”, spune Bell. Dacă un adult ar fi luat-o deoparte, i-ar fi vorbit despre sentimentele ei, poate nu s-ar fi întâmplat nimic din toate acestea.

Imediat ce a început să ia medicamentele, Bell a spus că „a fost ca și cum ai opri un robinet”. Dezvoltarea ei ca tânără tocmai se oprise. Și nimeni nu a avertizat-o.

„Am avut simptome similare menopauzei atunci când hormonii unei femei scad. Am avut bufeuri, mi-a fost greu să dorm… Mi s-au administrat tablete de calciu, deoarece oasele mele au slăbit. Hormonii mei feminini îmi trecuseră prin corp și, dintr-o dată, o perdea a coborât peste ei… A fost îngrozitor”, spune ea.

Trei ani mai târziu, după ce sânii i-au fost scoși gratuit, prin program guvernamental, a fost cuprinsă de un regret zdrobitor. Atunci s-a implicat în organizații de caritate care îi ajută pe tineri să repare pagubele produse de aceste terapii. A fost contactată de sute de adulți tineri, care ar dori să nu se fi dus niciodată pe această cale. „Tratamentul nu le-a rezolvat problemele”, spune Bell și au rămas blocați în propriul corp.

Acum Bell susține cauza unor copiii de 8, 9, 10 ani care nu au mai trecut prin pubertate normală datorită blocajelor chimice la nivel de hipofiză. „Pentru toate aceste cazuri organele sexuale rămân de mărimea și capacitatea unui copil mic, fără potențial de orgasm, adeseori infertili.”

Iar totul a plecat de la educația din școli și massmedia referitoare la fluiditatea sexuală și teoria de gen.

Cine ar fi trebuit să apare identitatea copilăriei în fața acestui asalt?

CELE MAI POPULARE
OPINII
Anghel Buturugă

Treaba cu Soros și revoluția profesionistă

de Anghel Buturugă

Odată lămurită principial chestiunea cauzelor de profunzime ale tulburărilor din SUA (vezi postarea anterioară), să vorbim puțin și despre „Soros”. 

PE ACELAȘI SUBIECT