Creștinismul și psihologia

download - Copie - Copie

Publicat pe 30 mai, 2020 De danutj

Este cunoscut faptul că astăzi foarte mulți oameni apelează la psihologi și psihiatri pentru a trata diverse afecțiuni psihice sau pentru a beneficia de consiliere privind deciziile și problemele din viața lor. Există voci care consideră că actualmente asistăm la o adevărată explozie a fenomenului și că psihoterapia este noua religie, iar cabinetul de specialitate este noua biserică la care merg foarte multe persoane, îndeosebi în spațiul occidental, dar nu numai. Pe de o parte, indivizii solicită un psiholog ca urmare a eforturilor de a-și gestiona diversele crize, în special de identitate, create de existența umană în contextul societății postmoderne dominate de individualism, cultura de masă și tehnologie. Atomizarea societății, supralicitarea atenției, stresul și tot mai multă muncă sunt tot atâtea cauze ce alimentează oboseala, anxietatea, complexele și dezechilibrele din viața cetățenilor. În unele state, paradigma terapeuticii psihologice a devenit o adevărată obsesie și un panaceu universal. Pentru aproape orice problemă din existența cuiva se recomandă imediat consultarea specialistului psiholog sau psihiatru, iar spațiul public induce în permanență ideea că avem nevoie de terapie în permanență, de la vârsta școlară, până la bătrânețe. Mass-media contribuie foarte mult la propagarea acestei viziuni și ne propune să apelăm cu încredere la terapeuți așa cum o facem în legătură cu problemele uzuale de la îngrijirea dentară și nutriție, până la activitatea fizică și cosmetică. Pe de altă parte, nevoia de terapie este direct proporțională cu distanțarea oamenilor de biserică și de viața religioasă. Spiritualitatea creștină a dezvoltat un cadru coerent în care credincioșii au posibilitatea să realizeze un efort de transformare a vieții lor sub îndrumarea unui părinte spiritual. Contextul relației de ucenicie și taina spovedaniei oferă suportul pentru o bună cunoaștere de sine, pentru forme de terapie care să înlăture problemele și neputințele sufletești, în acord cu o viziune dinamică și relațională despre natura omului. Însă aceste instrumente sunt tot mai puțin utilizate de credincioși și suferă și de incapacitatea instituțiilor eclesiale de a oferi sprijin oamenilor dincolo de slujbele publice. Din păcate, în ultimele decenii, biserica a mai externalizat una dintre slujirile sale fundamentale și pare să cedeze ușor terenul, acceptând faptul că această coordonată a fost preluată cu succes de stat, de oamenii de știință și cei de afaceri. Fenomenul are o mare amploare la nivelul tinerilor, care nu mai acordă încredere bisericii, se declară într-un număr tot mai mare atei și consideră că știința are răspunsul la toate întrebările.

Așa cum observă diverse personalități, de la analistul F. Fukuyama, până la arhiepiscopul de Canterbury, anumiți oameni ai bisericii și-au adaptat discursul și strategia și sunt tentați să facă din Isus un mare terapeut. Dacă această imagine se vinde bine și atrage publicul, biserica poate veni cu o ofertă pe măsură. În anumite confesiuni, slujbele bisericii și activitățile religioase sunt construite ca să facă față acestei tendințe a oamenilor de a-și rezolva probleme legate de stima de sine și prețuirea celorlalți, de a găsi siguranța și confortul pentru experiența lor de zi cu zi în complexitatea lumii actuale, de a construi o identitate care este dominant definită de experiența profesională. În unele cazuri, participarea la slujbele religioase reprezintă o formă de terapie de grup. Predicile au caracter motivațional și pun mare accent pe latura pozitivă a experienței creștine, pe importanța și locul fiecăruia în planul divin, pe sprijinul lui Dumnezeu în toate lucrurile, pe calitatea de învingători a celor care îl urmează pe Isus etc. Adesea, muzica este antrenantă și trebuie să asigure o implicare emoțională foarte puternică, destul de aproape de logica marilor concerte pop-rock. De asemenea, viața comunitară presupune un activism religios care să dea sentimentul apartenenței la o comunitate și implică tot mai mulți credincioși în întâlniri cu diverse roluri și cu diferite categorii de persoane, utilizând scheme de management cât mai bine puse la punct. Nu în ultimul rând, anumite biserici au dezvoltat ideea utilizării unor terapeuți cu educație de specialitate care să facă consiliere în cabinete deschise la nivelul parohiei. Frecvent, acești specialiști nu au nici un fel de cultură religioasă, iar alteori își asumă cadrul credinței creștine, încercând să promoveze o ”psihologie creștină” care combină texte din Scripturi și Freud. Există și prelați care fac cursuri de psihologie și terapie pentru a se pune la dispoziția enoriașilor în această logică nouă, iar unii dintre ei ajung să se ocupe doar de această profesie și eventual renunță la slujirea clericală.

În România, fenomenul noii religii este abia la început. După 1990, societatea românească a intrat în procesul alert de schimbare prin infuzia valorilor occidentale, pe lângă dinamica mecanismului complex de tranziție de la totalitarism la democrația liberală. Existența unei tensiuni și incertitudini la nivelul oamenilor, ce provin din ciocnirea unor viziuni diferite despre lume și viață și din confruntarea unor modele sociale foarte diferite, produce efecte cu impact psihologic puternic, traume și probleme ce necesită terapie. Însă asemenea persoane cu probleme nu știu cum să procedeze, fie din lipsă de cunoaștere, fie dintr-o atitudine de reținere față de soluțiile oferite de psihologi. O anumită inerție a schimbărilor de mentalitate provine din tendința unor structuri de tip tradițional de a se conserva, iar influența unor instituții precum biserica sau școala contribuie la acest mecanism de frânare a înnoirilor la care este supusă viața oamenilor pe diverse căi. În același timp, expunerea la cultura occidentală cere cu rapiditate schimbări de gândire și comportament, iar oamenii resimt această presiune constantă care le poate acutiza anumite probleme din viața lor. Din perspectiva temei analizate, situația din țara noastră este interesantă și pentru că nivelul de cunoștințe privind psihologia umană și etapele dezvoltării personalității, împreună cu nevoile și provocările lor, este destul de scăzut. Atât statul, cât și religia și știința au ținut societatea într-o anumită umbră și incertitudine în ceea ce privește cultura cunoașterii de sine. Lipsa de încredere în instrumentele și rezultatele unor științe sociale precum psihologia sau sociologia, dar și în cele profesate de spiritualitatea creștină, este suficient de mare, după ce populația a trecut printr-un lung proces de inginerie socială. Comunismul și perioada de tranziție au degradat capitalul social și au redus viața socială la o formă de colectivism pestriț în care se întâlnesc diverse surse de autoritate ce solicită atenția și participarea individului, dar fără ca acesta să fie educat în spiritul libertății, cunoașterii de sine și responsabilității.

În general, biserica a folosit instrumente de evaluare și soluționare a problemelor oamenilor care actualmente sunt considerate a fi apanajul psihologiei. Teologia și spiritualitatea creștină au fost și sunt preocupate de înțelegerea naturii umane și a experienței persoanei ca unicitate ce se definește și exprimă relațional, atât în raport cu divinitatea, cât și cu semenii. Anumiți specialiști au descoperit în scrierile Sfinților Părinți metode și abordări terapeutice pe care știința modernă le-a descoperit și dezvoltat abia recent. Este important de subliniat și faptul că liderii religioși au folosit și încă folosesc anumite căi și mijloace cu impact psihologic pentru a convinge și chiar manipula masele de oameni aflate sub autoritatea lor. În România, bisericile se opun invaziei terapeuților, sub pretextul că oamenii găsesc la duhovnici și părinții spirituali toate sfaturile și soluțiile bune pentru problemele lor. A deschide sufletul și a scoate la iveală toate detaliile intime în fața unui străin care pretinde că poate oferi soluții cu ajutorul științei reprezintă un act nesăbuit pe care liderii religioși nu îl recomandă sub nici o formă. În egală măsură însă, oamenii se plâng că dialogul cu clericii nu depășește adesea nivelul unei scheme ritualice care nu produce efectul scontat. Soluțiile primite sunt frecvent anacronice, nu au de a face cu problemele reale ale oamenilor și nu conduc la un rezultat așteptat, fapt care mărește distanța credincioșilor față de biserică. Însă numărul oamenilor care apelează la terapeuți este în creștere. Pe de o parte, unii intră în această lume ca urmare a mecanismului pieței, fiind convinși de publicitate, mărturia unor cunoscuți, informația obținută din documente de specialitate etc. Pe de altă parte, alții consideră că nu au altă sursă la care să apeleze pentru că nu mai au încredere în biserică și în capacitatea ei de a ajuta și interveni eficient în viața lor. Ideea mersului la psiholog a devenit atractivă și din perspectiva faptului că cel credincios iese cumva din sfera comunității religioase unde este mult mai expus privirii și judecății celorlalți, se adresează unui specialist și pune preț pe logica economică: un serviciu plătit conduce inevitabil la beneficii concrete.

În fața acestei tendințe de acaparare a zonei terapiei doar de către cei care utilizează mijloacele și viziunea cunoașterii științifice, biserica este nevoită să facă anumite evaluări importante. Prima privește propria spiritualitate și maniera în care modelele cu care operează sunt relevante și actuale, aduc rezultate eficiente la problemele credincioșilor. Asupra acestui subiect am discutat în trei texte anterioare legate de nevoia unui model de spiritualitate contemporan. A doua vizează dialogul știință – religie. Biserica tinde să aibă o atitudinea rezervată cu privire la rezultatele științei și tehnologiei. Însă istoria recentă a dovedit că lucrurile se schimbă cu o viteză mult mai mare și că nu există un timp suficient de îndelungat, ca în trecut, pentru a evalua noile provocări aduse de aceste noutăți pentru viața de credință. Anumiți teologi și oameni ai bisericii au înțeles că doar printr-un dialog deschis și serios între cele două domenii de cunoaștere se poate ajunge la fundamentarea unui mod de viață care poate corespunde exigențelor credinței creștine în contextul actual. Varianta renunțării la propria abordare și abandonarea problemei în mâinile specialiștilor psihologi, fie la cabinete private sau de stat, fie la cele deschise în curtea bisericii nu este o soluție responsabilă. De cealaltă parte, nu este viabilă nici calea demonizării psihologiei și a muncii terapeuților care practică această specialitate. În fine, nici tentativa unui mix care să integreze credința și știința într-un produs numit ”psihologie creștină” nu poate fi susținută, chiar dacă pentru unii ar fi calea onorabilă de a rezolva lucrurile. Dialogul dintre știință și teologie presupune o abordare care lasă loc de acțiune ambelor domenii în viața oamenilor, cunoscând foarte bine mijloacele, scopurile și limitele fiecărei căi. De pildă, știința nu va lua în calcul niciodată realități precum Dumnezeu, harul, păcatul și răul, și nici nu este necesar să facă asta. Fără acestea însă, viața de credință nu are sens, iar realitatea este forțat îngustată la ceea ce poate demonstra știința. În egală măsură, dacă știința are argumente concrete că anumite boli ale aparatului psihic necesită un tip anume de terapie și mai ales tratament medicamentos, biserica ar trebui să ia act de asemenea rezultate și să își încurajeze credincioșii să le folosească. Mai trebuie subliniat faptul că această deschidere la dialog ar putea avea un impact important în privința efortului de creștere a culturii populației privind experiența umană în calitate de ființe psihice și spirituale, care pot fi afectate de boli la fel de bine cum sunt afectate organele corpului și că au nevoie de tratamente adecvate pentru vindecare. În contextul unui mediu social tensionat și cu un puternic impact la nivel identitar, deschiderea credincioșilor atât către rezultatele antropologiei și spiritualității creștine, cât și față de rezultatele din psihologie poate avea un impact pozitiv în menținerea unui echilibru personal de care este atâta nevoie în această perioadă.

Dănuț Jemna

https://danutj.wordpress.com/2020/05/30/crestinismul-si-psihologia/

Iacov și Esau. O tristă poveste de familie

download - Copie

isaac_blessing_jacob_-_google_art_project

Publicat pe 30 ianuarie, 2019 De danutj

Analiza capitolului 27 din cartea Genezei ne permite formularea ipotezei că ne aflăm în faţa unei poveşti de familie în care intriga o reprezintă câştigarea unui mare favor așa cum este binecuvântarea tatălui înainte de moartea sa. Potrivit cutumelor epocii, această binecuvântare însemna o ceremonie de investire a fiului moştenitor care va prelua prerogativele tatălui său, anume cele de lider al familiei sau al clanului. Contextul acestei întâmplări ne sugerează faptul că avem de a face cu o intrigă mai complexă care duce la un sfârşit tragic. Este o poveste în care actorii implicaţi văd lucrurile dintr-o singură perspectivă, acţionează greşit şi în final cu toţii au de pierdut.

Cu un capitol mai înainte, citim în Scripturi că Dumnezeu îi promite lui Isaac binecuvântare din pricina tatălui său Avraam. Din acest mesaj înţelegem că Isaac trebuia să fie un om atent la glasul și planul lui Dumnezeu şi să dea mai departe moștenirea sa în acest spirit al tatălui său. Însă tabloul din Geneza 27 ne prezintă un personaj Isaac complet defazat, supus slăbiciunilor bătrâneţii, aplecat asupra plăcerilor pe care i le împlineşte fiul său Esau. În această stare de amorțire și confuzie, el ia iniţiativa de a-l investi pe Esau ca urmaș al familiei. Evident, are ca acoperire autoritatea de cap al familiei și tradiția, însă uită un lucru important învățat de la tatăl său: înaintea acestei decizii să se consulte cu Dumnezeu și cu familia. Urmărim istoria biblică etapă cu etapă, cu realismul și intensitatea ei, punctând asupra unor detalii care ni se par semnificative.

Naraţiunea se desfăşoară într-o succesiune de scene, având o linie de tensiune mereu crescândă, determinată de obiectivul obţinerii binecuvântării. Textul nu ne spune dacă Isaac viza binecuvântarea promisă de Dumnezeu lui Avraam, pe care acum el trebuia să o transmită mai departe unuia dintre fiii săi, dar ne permite să formulăm ipoteza că miza sa este legată doar de acordarea dreptului de lider al familiei lui Esau. Aşa cum ne arată şi capitolul 25, avem de a face cu o familie împărţită, în care unul dintre fii (Iacov) este preferatul mamei, este mai sedentar şi îi place să stea lângă corturi, iar celălalt (Esau) este preferatul tatălui, are calităţile unui om de acţiune, îi place solitudinea şi vânătoarea. De asemenea, este vorba despre o familie în care avem doi gemeni între care există o tensiune mare încă de la nașterea lor. Aceasta este dezvoltată probabil şi de simpatia şi preferinţa fiecărui părinte pentru câte unul dintre ei, dar mai ales de un eveniment din trecut în care fiul cel mare Esau este ispitit şi îşi vinde dreptul său de întâi născut fratelui mai mic, Iacov.

În prima scenă se anunţă intriga naraţiunii prin decizia și planul lui Isaac de a binecuvânta pe Esau. Textul biblic insistă aici pe două detalii referitoare la starea bătrânului. Pe de o parte, este vorba despre un accent pe lipsa sa de cunoaştere în privinţa sfârşitului, a momentului morţii. Această lipsă contrastează puternic cu situaţia celorlalţi patriarhi (Iacov, de exemplu) care fac din momentul binecuvântării fiilor înainte de moarte un gest profetic, fiind în mod vizibil călăuziţi şi inspiraţi de Dumnezeu. Pe de altă parte, textul accentuează ideea plăcerii lui Isaac în privinţa mâncării pregătite de fiul său Esau, iar tema mâncării şi a ospăţului va fi reluată obsesiv (de opt ori) în fiecare din scenele următoare. Este clar că autorul doreşte să arate concentrarea personajelor pe ceremonie, pe aşteptările şi plăcerile şefului casei şi mai puţin pe solemnitatea unui moment care are darul să transmită mai departe nu numai nişte drepturi, ci şi un legământ cu Dumnezeu. Starea lui Isaac este regretabilă și dificil de explicat. Poate fi pusă pe seama bătrâneții și slăbiciunii fizice, însă o cauză poate fi și izolarea și singurătatea, împreună cu situația unei familii împărțite. În contrast cu ideea unui bătrân înțelept și foarte conectat la experiența sfârșitului și a întâlnirii cu Dumnezeu, întâlnim un om obosit, animat de câteva plăceri efemere și de gândul că familia va fi condusă de un om puternic.

Ipostaza Rebecăi care spionează discuţia dintre tată şi Esau întăreşte ideea rupturii din cadrul familiei. Scena a doua aduce în prim plan cealaltă pereche: Rebeca şi Iacov. Dincolo de calităţile ei de femeie energică şi de acţiune, planul pus la cale atât de bine pe moment ne sugerează totuşi o premeditare. Mai mult ca sigur Rebeca ştia că Esau este urmașul şi că Isaac îl va pune stăpân peste toate. Însă ea îl preferă pe Iacov şi doreşte să găsească o cale de a-l pune pe el în fruntea familiei. Ocazia tocmai a sosit. Isaac este dispus să facă o ceremonie privată de investire a fiului său Esau, iar Rebeca pricepe că este şansa ei să îşi promoveze fiul favorit. Planul este simplu şi se bazează pe cele două slăbiciuni prezentate de textul biblic în prima scenă: efectele bătrâneţii şi plăcerea. Iacov intuieşte riscurile şi dă înapoi, însă mama este dispusă să îşi asume ea consecinţele unui eventual eşec. Pentru cititorul modern acest plan și ceea ce urmează par de neimaginat. Ne-am fi așteptat la o discuție între Rebeca și Isaac, argumente și măsuri de convingere (eventual apelul la faptul că Esau a vândut dreptul său lui Iacov). Însă planul soției ne arată că situația lui Isaac era probabil mult mai gravă, că ea nu avea nici un cuvânt de spus și a mizat totul pe slăbiciunea unui tată depășit de situație.

Momentul următor este unul foarte delicat. Iacov îşi ia rolul în serios şi merge până la capăt în planul ţesut de mama sa de a lua binecuvântarea pregătită pentru Esau. Odată intrat în poveste, Iacov trebuie să rămână pe poziţie şi să facă tot ce poate ca să nu se dea de gol. În pasajul din versetele 18-29, el trebuie să mintă de trei ori la întrebările tatălui său şi o face fără nici o rezervă. Mult mai grav este faptul că la un moment dat comite și greşeala de a lua în deşert numele Domnului, atunci când tatăl se arată surprins că s-a întors aşa de repede de la vânătoare. Starea de slăbiciune şi de defazare a lui Isaac este întărită şi în acest pasaj. Deşi aude vocea lui Iacov, Isaac se lasă convins de mirosul hainelor fiului său Esau, iar mâinile sale nu sunt capabile să distingă între o piele de animal şi mâinile unui bărbat. În final, ceremonia are loc în acest cadru restrâns doar cu prezenţa tatălui şi a fiul său. Animat în continuare de aceeaşi idee că Esau trebuie binecuvântat, convins de simţurile şi plăcerile sale în faţa unei confuzii, Isaac rosteşte binecuvântarea peste Iacov. Aşa cum arată conţinutul binecuvântării, putem susţine aceeaşi ipoteză că Isaac viza de fapt doar instituirea urmaşului său ca lider al familiei şi nu transmiterea binecuvântării lui Dumnezeu pe linia legământului cu Avraam. Isaac îl binecuvântă pe Iacov, cel deghizat în Esau, cu belşug de grâu şi vin, cu autoritatea necesară să conducă familia şi alte noroade, cu relaţii bune şi protecţie în faţa oamenilor. Numele Domnului apare în această binecuvântare doar în asociere cu Esau şi personalitatea sa de om al câmpului, al acţiunii, aşa cum i-a plăcut tatălui său.

Următoarea scenă schimbă personajele şi ridică tensiunea naraţiunii la maximum. Asistăm la o dramă receptată foarte puternic atât de Isaac, cât şi de Esau. Când apare Esau cel real şi aduce în faţa tatălui ceea ce el a cerut pentru ceremonia de binecuvântare, textul biblic ne spune că Isaac s-a înspăimântat foarte tare. Probabil că aici are loc un prim pas în procesul de revenire, de trezire a lui Isaac din toată povestea pe care a construit-o pe cont propriu, fără să se consulte cu soţia sa şi fără să întrebe pe Dumnezeu. Această spaimă mare arată nu numai decepţia lui Isaac, că a fost înşelat şi nu a fost capabil să vadă ce s-a întâmplat, ci mai ales că poziţia sa de cap al familiei a fost ameninţată şi că altcineva a jucat acest rol în toată povestea. Într-adevăr, Rebeca este cea care a coordonat toate lucrurile, cunoscându-şi soţul prin slăbiciunile şi intenţiile lui. În acest punct, mulţi comentatori înclină să îi dea credit Rebecăi şi să considere că planul ei a fost bun, pentru că astfel s-a împlinit voia lui Dumnezeu. Sigur, o asemenea interpretare este cu totul riscantă şi conduce la implicaţii care nu pot fi acceptate din perspectivă creştină. În plus, a susţine că Rebeca a fost călăuzită de Dumnezeu pentru acest plan este o poziţie care nu poate fi acceptată. Probabil că cititorul textului biblic se întreabă unde este Dumnezeu şi ce face el în această poveste. Considerăm că prezenţa lui Dumnezeu este vizibilă tocmai în această situație în care Isaac trăieşte o frică mare. Este ocazia ca Dumnezeu să îi vorbească lui Isaac şi să îi arate ce s-a întâmplat cu planul său pus la cale pe cont propriu, într-un moment nu tocmai fericit, într-o familie ruptă şi tensionată. La nivelul lui Esau, drama se consumă altfel. El se simte înşelat a doua oară de fratele său. Este plin de amărăciune, scoate ţipete mari şi îşi dă seama că a pierdut tot ceea ce tatăl său voia să îi ofere. Atunci când Esau întreabă dacă nu a fost păstrat ceva şi pentru el, ne dăm încă o dată seama că binecuvântarea lui Isaac viza doar succesiunea în cadrul familiei. Esau nu putea primi din ce i se cuvenea prin dreptul de întâi născut, pentru că tatăl său i-a oferit toate prerogativele lui Iacov. De asemenea, această scenă ne arată că Isaac suferă o transformare ca urmare a spaimei sale, astfel că în cuvântul adresat lui Esau el vorbeşte profetic, având vederea mai bună şi înţelegând că viitorul pentru cei doi fraţi nu este altul decât al unui conflict permanent.

Cititorul acestui capitol din Scripturi îşi poate pune o sumedenie de întrebări relativ la această dramă. Ce s-ar fi întâmplat dacă Rebeca nu intervenea şi dacă Esau era cel care primea binecuvântarea? Rămânea planul lui Dumnezeu neîmplinit? Avea nevoie Dumnezeu în acel moment de ajutorul preţios al Rebecăi ca să repare ceva ce Isaac dorea să facă greşit? Dacă da, cum putem aprecia o asemenea cale care îşi propune binele, dar săvârşit cu ajutorul minciunii, înşelării, luării în deşert a numelui Domnului? Aşa cum a fost prezentat textul mai sus, luând în considerare şi contextul său, considerăm că binecuvântarea lui Esau nu avea cum să prejudicieze planul lui Dumnezeu. Chiar dacă Esau ajungea liderul familiei, Iacov nu avea nimic de pierdut şi asta nu împiedica cu nimic alegerea sa și continuarea liniei patriarhilor. Mai degrabă, considerăm că această poveste a fost un test în care actorii implicaţi au avut ocazia să demonstreze cine sunt şi care le sunt priorităţile. Această concluzie este susţinută de ultimul pasaj din acest capitol, în versetele 41-46.

Finalul poveştii de familie este unul dramatic în care toată lumea pierde. Rebeca, iniţiatoarea planului de deturnare a binecuvântării, îşi vede fiul ameninţat cu moartea şi îşi dă seama că trebuie să facă ceva să îl scape. Planul său este să îl trimită pe Iacov la rudele sale, la Laban, în ţinutul Haran. Pentru Rebeca finalul este tragic pentru că în cele din urmă îşi pierde fiul cel drag, este nevoită să îl trimită departe şi nu îl va mai vedea niciodată. De asemenea, Iacov nu va obţine nimic din ceea ce mama sa a dorit. El părăsește familia, nu devine liderul și nici beneficiarul averii tatălui. Iacov devine un fugar şi cu frica de a fi mereu urmărit de fratele său care îi doreşte moartea. Isaac are şi el gustul eşecului. Autoritatea lui a fost ştirbită, a fost înşelat şi trădat de cei din casa sa, de propria soţie şi de fiul său mai mic. Isaac riscă să îşi piardă ambii fii şi să nu mai vadă un viitor pentru familia sa pentru că a semănat ură de moarte între copiii săi. Fiul preferat pierde binecuvântarea, iar fiul cel mic trebuie să fie deportat. În fine, Esau este cel înşelat de mama şi de fratele său şi pierde astfel întâietatea în familie. El rămâne acasă, stăpân peste averile tatălui său, însă un asemenea rezultat nu îl satisface, pentru că îl aşază într-un plan secund în raport cu părinţii săi şi în faţa întregii familii după cele întâmplate.

Al treilea moment, al revenirii lui Isaac, este prezentat la începutul capitolului 28, când are loc trimiterea lui Iacov la Laban. Abia în acest cadru este dată adevărata binecuvântare, una care se rosteşte sub călăuzirea lui Dumnezeu, pe linia lui Avraam. Acest final ar fi putut avea loc şi în contextul în care Esau ar fi primit de drept şefia familiei, fără tot planul de deturnare pregătit de Rebeca. În spiritul lui Avraam, Isaac ar fi trebuit să se decidă pentru Iacov, atâta vreme cât Esau dovedise un caracter instabil, al unui om pătimaş care şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru o mâncare şi care şi-a luat neveste dintre popoarele locului, aducând pricină de amărăciune părinţilor săi. Această decizie de a-l trimite pe Iacov la Laban se putea lua şi fără tensiunea maximă dintre fraţi la care s-a ajuns din pricina alegerii greşite a lui Isaac. Autorul biblic ne prezintă însă cu detalii toată intriga din capitolul 27 pentru a ne pune la dispoziţie, cu maximă onestitate şi realism, un moment negativ din viaţa patriarhilor, care putea să nu fie, dacă Isaac ar fi vegheat şi ar fi construit un cadru de pace şi unitate în familia sa. Avem de a face cu o poveste care ne pune în prim plan actorii umani, cu slăbiciunile şi intenţiile lor, iar prezența discretă a lui Dumnezeu transpare în momentele cheie unde are loc trasarea soluţiilor de ieşire, după ce problema ajunge să devină una foarte serioasă. O lecţie importantă a acestei istorii este aceea că Dumnezeu se implică inclusiv în poveştile noastre negative pentru a ne arăta greşelile, pentru a ne da ocazia să ni le asumăm şi pentru a ne oferi direcţii de ieşire. De asemenea, textul biblic ne arată că implicarea lui Dumnezeu nu ne scuteşte de asumarea responsabilă a rezultatelor acţiunilor noastre negative, efecte care ne pot urmări uneori toată viaţa, aşa cum vom vedea din istoria lui Iacov.

Dănuț Jemna

https://danutj.wordpress.com/2019/01/30/iacov-si-esau-o-trista-poveste-de-familie/#more-311

Apocalipsa 21-22 – O lume nouă pentru oameni noi

download - Copie

DE BARZILAIENDAN pe 13 SEPTEMBRIE 2019 • 1 )

Pentru cei ce doresc să se identifice celebrul pietrelor se pot întinde în Apocalipsa

Mai jos este o descriere a fiecărei pietre prețioase la care se face referire în clădirea zidului Noului Ierusalim.

Faceți clic pe imagini pentru a mări.

Jasp

JaspJasper, care înseamnă  piatră reperată sau pătată,  este o varietate opacă, impură de silice, de obicei de culoare roșie, galbenă, maro sau verde. Își datorează culoarea roșie incluziunilor de fier.

Se cunoaște că Jasper a fost o nestemată preferată în lumea antică. Legenda spune că Jasper ar alunga spiritele rele și s-ar proteja împotriva mușcăturilor de șarpe și păianjen. În secolul al IV-lea, s-a crezut că va produce ploaia.

Jasper are o suprafață netedă și este utilizat pentru ornament sau ca piatră de piatră prețioasă. Poate fi foarte lustruit și este utilizat pentru vaze, sigilii și, la un moment dat, pentru cutii de prindere.

Safir

SafirSafir, adică  piatră albastră , este o varietate de corindon mineral, un oxid de aluminiu. Deși albastrul este cea mai cunoscută culoare a acestora, safirurile sunt alcătuite din orice culoare, cu excepția roșului când acestea ar fi numite rubine. Sapfirele pot fi, de asemenea, incolore și se găsesc și în nuanțe de gri și negru.

Safirurile sunt purtate în mod obișnuit ca bijuterii și pot fi găsite în mod natural.

Sapfirele nu erau cunoscute ca o piatră distinctă, iar  safirurile se  refereau la vreo bijuterie albastră în general înainte de vremea Imperiului Roman. Au fost considerate forme de jacint.

calcedonie

calcedonieCalcedonia este compusă din amestecuri foarte fine de cuarț mineral și moganit.

Calcedonia are un luciu ceroase și poate fi semitransparentă sau translucidă. Poate presupune o gamă largă de culori, dar cele mai frecvent întâlnite sunt albul până la gri, albastru-cenușiu sau o nuanță de maro care variază de la palid la aproape negru.

Numele calcedonie provine din latinescul  calcedonius , cuvântul folosit pentru a traduce cuvântul grecesc  khalkedon , găsit o singură dată, în  Cartea Apocalipsei . Este îndoielnic că piatra prețioasă la care se face referire este aceeași cu ceea ce acum se înțelege cu numele.

Smarald

SmaraldSmaraldul este o varietate de mineral beril colorat de verde, prin urme de crom și uneori de vanadiu. Majoritatea smaraldelor sunt foarte incluse, astfel încât rezistența lor la rupere este clasificată în general slabă.

Verde intens este culoarea cea mai dorită în smaralde. Cu cât culoarea smaraldului este mai palidă, cu atât valoarea sa este mai mică.

Cuvântul provenea inițial din ebraică, însemnând  verde . Cu toate acestea, referirile biblice la smarald ca piatră prețioasă este probabil o traducere greșită.

Smaraldele din antichitate au fost minate de egipteni.

sardonix

sardonixSardonyx este o variantă a onixului în care benzile colorate sunt, de obicei, cu bandă plană, albă și roșu maroniu, mai degrabă decât negru.

Utilizarea sardonyxului apare în arta Cretei minoice din recuperările arheologice de la Knossos.

Soldații romani purtau talismane sardonice gravate cu eroi precum Hercules sau Marte, crezând că piatra îl va face pe purtătorul la fel de curajos ca figura sculptată pe ea.

În timpul Renașterii, se credea că sardonyx-ul aduce elocvență asupra purtătorului și a fost apreciat foarte mult de oratori.

sardonix

CarneolSardius este o piatră de culoare roșie de sânge sau de carne și este cunoscut în mod obișnuit ca  carnelian  sau  sard . Este aceeași cu piatra de sardină menționată în  Apocalipsa 4: 3 .

Sardul a fost folosit pentru garniturile cilindrice asiriene, scarabeci egipteni și fenicieni și pentru pietrele grecești și etrusce timpurii. Odemul ebraic  , tradus sardius , era o piatră roșie, probabil sard.

Potrivit lui Pliniu cel Bătrân, sardul își derivă numele din orașul Sardis din Lydia, dar provine mai mult de la cuvântul persan  însămânțat , care înseamnă roșu-gălbui. Alții spun că se găsește în Sardinia, de unde îi poartă numele.

crisolit

crisolitChrysolitul este numit  peridot  atunci când este de un verde-măslin profund,  olivină  atunci când este de un verde gălbui și  crisolit  atunci când are o culoare mai deschisă sau galben-auriu. Numele hrisolit înseamnă  piatră de aur .

Hrisolitul este frecvent menționat în Biblie și în literatura antică; dar a fost probabil topaz. Dacă acest lucru este adevărat, crizolitul anticilor a fost găsit pe insula Topazios, în Marea Roșie. Diodones Siculus spune despre piatra de acolo că nu se vedea de zi, dar era luminos noaptea.

Denumirea hrisolit a fost, de asemenea, aplicată în mai multe timpuri la o serie de alte pietre galbene, cum ar fi zirconul și berilul, pietre de culoare similară fiind de obicei clasificate împreună.

Beril

HeliodorBerilul este un biciclilicat de aluminiu beriliu. Beril pur este incolor, dar este adesea nuanțat de impurități; culorile posibile sunt verde, albastru, galben, roșu și alb. În grecescul beril înseamnă o  piatră prețioasă de culoare albastră-verde a apei de mare .

Beryl este menționat în scripturi, cum ar fi Daniel când îl vede pe Domnul în viziune și descrie „ Corpul său a fost ca berilul. 

Berilul este mult mai moale decât diamantul, rubinul sau safirul. Berilul este destul de comun, iar cristalele în forma sa mai crudă cresc adesea la dimensiuni enorme. Un astfel de cristal este păstrat în Muzeul de Istorie Naturală din Boston, care are o lungime de trei metri și jumătate și o lățime de trei metri și cântărește câteva tone.

Topaz

TopazTopazul pur este incolor și transparent, dar este de obicei nuanțat de impurități; topaz tipic este vinul, galbenul, gri pal, portocaliu roșiatic sau maro albastru. Poate fi, de asemenea, alb, verde pal, albastru, auriu, roz (rar), galben roșiatic sau opac la transparent.

Datorită durității sale, este nevoie de o lustruire bună și prezintă un luciu strălucitor, care este adesea văzut pe fețele de cristal.

Printre antici, ca rubinul, topazul trebuia să fie înzestrat și cu proprietăți medicale minunate și, de asemenea, se credea capabil să dea lumină în întuneric. Când a fost pudrat și luat în vin, a fost considerat un leac pentru astm, nedormire și multe alte boli.

crizopras

crizoprasChysoprasus este o varietate de piatră prețioasă de calcedonie care conține cantități mici de nichel. Culoarea sa este în mod normal verde-măr, dar variază până la verde profund.

Cuvântul Chrysoprasus apare o singură dată în Biblie, în  Apocalipsa 21:20 . Aceasta este poate agata din  Exodul 28:19 .

Chrysoprasus a fost folosit de greci, romani și egipteni în bijuterii și alte obiecte ornamentale și, datorită culorii sale verde semi-opace, este adesea confundat cu jadeitul imperial.

Chrysoprase este apreciat pentru culoarea și raritatea sa și se spune că este piatra prețioasă preferată a lui Alexandru cel Mare.

hiacint

hiacintZambilă, din cuvântul grecesc  zambila , este o varietate de culoare roșie transparentă de zircon.

Jacintul, ca și multe alte zirconii, a fost folosit încă din timpurile biblice. De asemenea, s-a arătat ca o piatră ornamentală în armamentul și armura altor culturi.

Jacinth este mai potrivit pentru articole precum pandantive, coliere, broșe și cercei decât pentru brățări.

Multe culturi antice credeau că jacintul îi va proteja de pericolele personale. Se credea, de asemenea, că protejează proprietatea împotriva furtului. Unii au crezut că este posibil să îndepărteze răul vrăjitoriei. Mulți au crezut că ar avea culoare plictisitoare dacă purtătorul ar fi bolnav.

 Ametist

Ametistul este o varietate violetă de cuarț folosită adesea în bijuterii. Denumirea provine de la greacă care nu înseamnă în  stare de ebrietate . Grecii și romanii antici purtau ametist și făceau vase de băut din ea, cu convingerea că ar împiedica beția.

Ametistul a fost folosit ca piatră prețioasă de către vechii egipteni și a fost folosit în mare parte în antichitate ca nestemate gravate.

Până în secolul al 18-lea, ametistul a fost inclus în cele mai valoroase pietre prețioase alături de diamant, safir, rubin și smarald. Cu toate acestea, de la descoperirea depozitelor extinse în locații precum Brazilia, acesta și-a pierdut cea mai mare parte din valoare.

https://barzilaiendan.com/2019/09/13/apocalipsa-21-22-o-lume-noua-pentru-oameni-noi/

Pagina de Teologie >  Mântuirea de Iosif Ton / Naşterea din fecioară a lui Hristos  de Dr. Benjamin Cocar

download - Copie

Pagina de Teologie

 Mântuirea  de Iosif Ton

Iosif Ton

Conceptul de „mântuire”, sau „salvare”, este central în Sfânta Scriptură şi în teologia creştină. Este normal, în situaţia aceasta, ca subiectul să fie dezbătut în nenumărate cărţi, să fie interpretat în zeci de feluri, să fie adeseori răstălmăcit, şi chiar tratat în mod eretic.

În cele ce urmează, voi căuta să dezvolt conceptul de „mântuire” aşa cum îl explică şi dezvoltă apostolul Pavel în epistola către Romani.

În primul capitol, apostolul ne arată starea de la care oamenii trebuie să fie mântuiţi. Oamenii nu L-au păstrat pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, adică, au considerat că mintea lor, independentă de Dumnezeu, le este ghid suficient pentru viaţă. Dumnezeu le-a respectat dreptul lor de a alege şi i-a lăsat în voia minţii lor, adică i-a lăsat să vadă unde vor ajunge călăuziţi numai de propria raţiune. Rezultatul a fost dezastru moral şi de acolo dezastru pe toate celelalte planuri.

Capitolul doi si partea dintâi a capitolului trei sunt dedicate de apostol în special să arate că situaţia decăzută prin separarea de Dumnezeu este generalizată, cuprinzând întreaga omenire.

În partea a doua a capitolului trei, apostolul începe să relateze acţiunea lui Dumnezeu pentru redresarea situaţiei create de separarea oamenilor de Dumnezeu.

Faptul fundamental este că, în ciuda rebeliunii oamenilor, Dumnezeu îi vrea înapoi la Sine. El vrea să rezolve problema lor. Obstacolul principal în calea recuperării oamenilor este de natură juridică: justiţia lui Dumnezeu cere pedepsirea celor răzvrătiţi. Dumnezeu nu-i poate primi pe oameni la Sine atâta timp cât ei sunt declaraţi de justiţia lui ca fiind vinovaţi. Căci, dacă Dumnezeu i-ar declara nevinovaţi, când ei sunt vinovaţi, s+ar face El însuşi vinovat. Trebuie să adăugăm aici că în ebraică nu se lucra cu termenii de „vinovat” şi „nevinovat” ci cu termenii de „drept” şi „nedrept.” La judecată, evreul cerea judecătorului să-i dea lui dreptate, să-l considere pe el „drept” şi pe pârâşul lui „nedrept”. Dacă judecătorul îl declara „drept”, omul spunea că a fost „îndreptăţit.” Dacă omul, fiind drept, era declarat de judecător ca nedrept, însemna că judecătorul este nedrept!

Apostolul Pavel cu aceşti termeni ebraici când discută problema omenirii în a doua parte a capitolului trei. Problema era a lui Dumnezeu Însuşi. Oamenii erau „nedrepţi”. Cum putea oare Dumnezeu să-i primească la Sine, şi prin aceasta să-i declare „drepţi” când ei erau „nedrepţi”, căci dacă o făcea, El însuşi devenea „nedrept”. Problema este formulată succint in versetul 25: „pentru ca El să fie drept şi totuşi să-i socotească (declare, considere) drepţi…”

În joc aici era „dreptatea lui Dumnezeu”! Şi Dumnezeu „şi-a arătat dreptatea Lui”. Cum? Prin fiul Său, cu care El era una”, Dumnezeu a luat asupra Lui Însuşi păcatele lor şi le-a ispăşit murind încărcat cu ele pe cruce. Astfel, justiţia Lui a fost satisfăcută. Acum, pe cei care cred în Isus ca unul care a murit şi a înviat pentru ei, Dumnezeu îi socoteşte drepţi şi totuşi El Însuşi rămâne drept.

Aceasta este numai o dimensiune a mântuirii. Mai trebuie arătate încă două, despre care aflăm din alte surse decât Romani.

A doua dimensiune ne-o dă Însuşi Fiul lui Dumnezeu când ne spune că „Fiul omului a venit să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:28 şi Marcu 10:45).

Răscumpărarea” era pe acea vreme actul prin care cineva plătea preţul pentru un sclav (îl „răscumpăra”) şi apoi îl punea în libertate. Imaginea aceasta este dezvoltată tot de Domnul Isus, în cuvintele pe care i le spune lui Saul, pe drumul Damascului: Te-am ales din mijlocul acestui popor şi din mijlocul naţiunilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu şi să primească prin credinţa în Mine iertarea de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi” (Faptele apostolilor 26:17-18. Italicele îmi aparţin, I.Ţ.).

Actul de proprietate a lui Satan asupra oamenilor erau păcatele oamenilor. Când Fiul lui Dumnezeu a murit încărcat cu aceste păcate, El a nimicit actul sau certificatul lui Satan de proprietar asupra oamenilor. El nu i-a plătit lui Satan un preţ, cum se spunea în perioada patristică. El i-a răscumpărat pe oameni, adică i-a eliberat din sclavia lui Satan anulând dreptul de proprietar al acestuia când a anulat păcatele oamenilor.

De la moartea Domnului Isus pe cruce, Diavolul nu mai este proprietar de drept asupra oamenilor. Dar oamenilor trebuie să li se deschidă ochii să vadă unde sunt şi, prin credinţa în Domnul Isus, să iasă de sub autoritatea lui Satan şi să vină sub autoritatea lui Dumnezeu.

Oamenii pot să aleagă să rămână sub proprietatea lui Satan, dar ei sunt acum acolo ori prin faptul că nu ştiu că ar putea fi liberi, ori prin actul lor liber de alegere să rămână acolo.

Al treilea aspect al mântuirii priveşte lăuntrul omului. Păcatul este nu numai o încălcare a justiţiei divine şi nu numai o intrare sub sclavia lui Satan, ci este şi o pângărire lăuntrică. Era nevoie de o substanţă care să cureţe această poluare interioară. Iată de ce Şi-a vărsat Fiul lui Dumnezeu sângele pe cruce: „Şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat” (1 Ioan 1:7).

Apostolul Pavel explică în Romani 4 importanţa credinţei ca actul prin care ne însuşim ceea ce a realizat Fiul lui Dumnezeu pe cruce pentru noi. Apoi, la începutul capitolului 5, el rezumă ceea ce a spus până aici: Deci, fiindcă suntem consideraţi drepţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu” (Romani 5:1-2).

Sunt convins că marea majoritate a credincioşilor evanghelici vor zice că aceasta este mântuirea! Pentru mulţi evanghelici, ceea ce urmează de aici încolo sunt doar comentarii şi sfaturi pioase, bune şi ele, dar neesenţiale pentru mântuire. Mulţi teologi evanghelici argumentează pentru această interpretare. Dar, să vedem cu ochii deschişi ce spune Pavel în continuare: Deci, cu atât mai mult acum, când suntem consideraţi drepţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.

Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui” (5:9-10. Italicele ne aparţin, I.Ţ.).

Observaţi că moartea Domnului Isus a realizat două lucruri: (1) prin ea suntem consideraţi drepţi, şi (2) prin ea suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Aceasta este esenţa versetelor 1 şi 2, şi anume că suntem consideraţi drepţi şi avem pace cu Dumnezeu.

Dar! Mântuirea nu este aici! Mântuirea urmează de aici înainte: vom fi mântuiţi prin El (v.9)  şi vom fi mântuiţi prin viaţa Lui (v.10).

O primă observaţie de ordin mai general. În epistolele lui Pavel, după numărătoarea mea, de trei ori mântuirea este la timpul trecut („am fost mântuiţi”), odată este la timpul prezentul continuu, adică suntem în curs de mântuire (în Cornilescu: „suntem pe calea mântuirii”, 1 Cor. 1:18) şi în toate celelalte cazuri (cel puţin zece) este la viitor: „vom fi mântuiţi”, aşa cum este aici de două ori.

Aceasta, desigur, îl armonizează pe Pavel cu Domnul Isus, care ne învaţă că „cine va răbda (persevera) până la sfârşit va fi mântuit” (Matei 24:13).

Să urmărim acum modul în care tratează apostolul Pavel mântuirea în continuare, în Romani, de la capitolul 5 până la capitolul 8.

În capitolul 6, Pavel ne explică unirea Domnului Isus cu noi şi a noastră cu El. Să ne gândim bine că dacă suntem una cu El, aşa cum mlădiţa este una cu viţa, aşa cum ne explică Domnul Isus Însuşi (Ioan 15:1-10), atunci viaţa Lui este în noi, şi noi suntem mântuiţi prin viaţa Lui.

Scopul unirii cu Cristos este exprimat clar: pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului” (6:7).

Moartea Domnului în locul nostru a rezolvat problema trecutului nostru. Dar în prezent noi mai locuim într-un trup înclinat spre păcat, un trup care ne împinge irezistibil spre păcat, şi astfel ne ţine robi ai păcatului. Problema este: Acum că am scăpat de vina păcatului, cum să scap de sub puterea păcatului?

Prima jumătate a răspunsului lui Pavel este: prin unirea cu Cristos şi prin viaţa Lui, care ne vine din această unire!

Dar, unirea cu Cristos nu ne scapă în mod automat, în mod mecanic, de sub robia păcatului. Pavel ne spune în continuare că noi înşine trebuie să învăţăm să nu ne mai dăm părţile trupului nostru în slujba păcatului. În discuţia care urmează în cap.6, de la v.12 la 23, Pavel ne dă două principii majore ale vieţii spirituale, de care dacă nu ţinem seama ne rătăcim totalmente. Ţineţi cont că Pavel se adresează aici credincioşilor care s-au unit cu Cristos şi cărora le-a spus să se socotească, să se considere „în Cristos”.

Iată aceste două principii.

Primul. Credinciosul se află încă faţă în faţă cu cei doi stăpâni: cu Dumnezeu şi cu Diavolul. Fiecare dintre ei ne cheamă să trăim cum ne spune el. Iată acum principiul: „Nu ştiţi că dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi…?” (v.16). Când tu decizi să-l asculţi pe unul sau pe celălalt, prin actul acesta tu te dai celui pe care îl asculţi, intri sub stăpânirea lui, devii sclavul lui!

Când Eva şi Adam au decis să-l creadă şi să-l asculte pe Diavolul, ei au intrat sub stăpânirea Diavolului. Ceea ce ne strigă apostolul Pavel cu tărie este că acest principiu rămâne valabil şi pentru cei credincioşi, pentru cei ce s-au unit cu Cristos! Păcatul are şi acum acelaşi efect: te duce sub stăpânirea celui rău!

Al doilea principiu: „plata păcatului este moartea” (v.23). Nouă ne place să cităm acest verset la evanghelizări şi să-l aplicăm celor necredincioşi, ca săi convingem să vină din moarte la viaţă. Nu-i greşit să folosim versetul şi în aceste ocazii, dar aici, în textul nostru, el se referă la cei credincioşi, la cei uniţi cu Cristos!

Cu alte cuvinte, păcatul întotdeauna separă de Dumnezeu; păcatul întotdeauna îl duce pe cel ce-l comite sub sclavia lui Satan şi păcatul întotdeauna atrage după el moartea, adică separarea finală de Dumnezeu!

Acum, să urmărim ce scrie Pavel în continuare. Dacă decidem să ne dăm toate părţile fiinţei noastre lui Dumnezeu şi cu toate ascultăm de El, ajungem robi ai lui Dumnezeu, şi toate părţile fiinţei noastre sunt roabe ale dreptăţii. Dacă stăruim în acest fel de viaţă, rezultatul este o viaţă sfântă! Şi rezultatul vieţii sfinte este viaţa veşnică! (versetele 18-23). Cred că toţi veţi fi de acord cu mine că scopul pentru care suntem mântuiţi este să căpătăm viaţa veşnică cu Dumnezeu. Dar această mântuire nu este descrisă în Romani 5:1-2, ci în Romani 6:18-23! Adică mântuire înseamnă că am fost eliberaţi de puterea păcatului şi am intrat în ascultare de Dumnezeu, care duce la sfinţirea vieţii. Numai dacă lucrul acesta a devenit realitate în viaţa noastră aici şi acum, avem ca rezultat viaţa veşnică!

Desigur, vom striga că a trăi aici şi acum în sfinţenie este imposibil, cu toată unirea noastră cu Cristos! Pavel a ştiut că aceasta va fi reacţia cititorilor săi şi de aceea continuă discuţia şi ne dă a doua jumătate a răspunsului la întrebarea: Cum să ies de sub puterea păcatului?

Capitolul 7 este o discuţie tot despre robia păcatului şi despre modul în care ne putem scăpa de ea. Esenţa discuţiei este în aceste cuvinte: „Eu vreau să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.”

Pavel încheie capitolul acesta cu rezumatul a ceea ce a spus în capitolul 6. La strigătul disperat al omului, „O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”, el răspunde: „Prin Isus Cristos, Domnul nostru!” (7:24-25). Dar imediat, la începutul capitolului 8, el ne dă a doua parte a răspunsului său la întrebarea „Cum pot scăpa de sub puterea păcatului?”

Iată a doua jumătate a răspunsului:

Legea Duhului vieţii în Cristos Isus m-a eliberat de sub legea păcatului şi a morţii” (8:2).

Să desfacem în bucăţile constitutive această declaraţie extrem de compactă. În primul rând, Pavel vorbeşte despre „viaţa în Cristos”, care a fost subiectul capitolului 6. Apoi, el ne spune că Duhul Sfânt este „Duhul vieţii în Cristos”, adică El este cel care guvernează viaţa în Cristos. Apoi, el ne mai informează că există o „lege” a „Duhului vieţii în Cristos.” Secretul întregului text stă în a afla care este acea lege a Duhului Sfânt şi în a te supune cu toată fiinţa legii aceleia, deoarece acea lege aduce eliberarea de sub robia păcatului şi a morţii!

Legea aceasta o aflăm când pătrundem în esenţa explicaţiei pe care ne-o dă Pavel în versetele 4-14. Aici avem o mare problemă cu traducerea pe care ne-o dă Cornilescu. Eu voi urma şi aici „Cornilescu revizuit”, cu  singura deosebire că vă semnalez de pe acum că versetul 6, care este una dintre cheile înţelegerii întregului pasaj, sună în original aşa: „Mintea cărnii ( a firii pământeşti) este moarte, pe când mintea Duhului este viaţă şi pace”.

În acest pasaj, Pavel împarte oamenii in două categorii: cei care sunt kata sarka (literal „după carne”) şi cei care sunt kata pneuma (literal „după Duhul”). El spune apoi că cei care sunt după carne „se gândesc la ale cărnii”, iar cei care sunt după Duhul „se gândesc la ale Duhului” şi, in versetul şase: Gândirea (sau mintea) cărnii este moarte, iar gândirea (mintea) Duhului este viaţă şi pace. O problemă de traducere avem şi în versetul 9. Traducerea literată este aceasta: „Voi nu mai sunteţi în carne ci în Duhul.”

În versetul unu, Pavel ne spune că „cei ce sunt în Cristos nu umblă (adică nu trăiesc) după carne, ci după Duhul.”

În versetul 9, Pavel ne precizează că cine este al lui Cristos are Duhul lui Cristos (adică Duhul Sfânt), deoarece nu poţi fi al lui Cristos fără să ai Duhul lui Cristos.

Concluzia lui Pavel în versetele 10-12 este că dacă avem pe Cristos şi avem Duhul lui Cristos „nu mai datorăm nimic cărnii, ca să trăim după carne”. Apoi trage concluzia întregii discuţii:”Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă prin Duhul faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.

Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:13-14. Italicele îmi aparţin, I.Ţ.).

Vă reamintesc că discuţia a început în capitolul 5 şi ea se referă la mântuirea prin viaţa lui Cristos.

Am văzut, din 8:9-11 că unirea cu Cristos înseamnă şi locuirea Duhului Sfânt (numit şi Duhul lui Cristos şi Duhul lui Dumnezeu) în cel unit cu Cristos: Duhul Sfânt este Duhul vieţii în Cristos.

La sfârşitul discuţiei, Pavel trage câteva concluzii de importanţă fundamentală.

 Prima concluzie este că dacă suntem una cu Cristos şi Duhul Sfânt locuieşte în noi, „noi nu mai datorăm nimic cărnii, ca să trăim după îndemnurile ei. Cu alte cuvinte, noi nu mai suntem robii cărnii; noi avem puterea necesară să spunem „NU!” cărnii. De unde avem această putere: Din Cristos şi din Duhul Sfânt! Când carnea ne îndeamnă la lucruri contrare voii lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne călăuzeşte cum să facem în situaţia aceea voia lui Dumnezeu. Şi Duhul Sfânt ne dă şi puterea necesară să nu mai ascultăm de carne, ci să ascultăm de El! Pentru mai multă claritate, în Galateni 5:16-25 Pavel ne spune exact spre ce ne călăuzeşte carnea şi spre ce ne călăuzeşte Duhul Sfânt.

A doua concluzie este că cei care trăiesc sub călăuzirea Duhului Sfânt sunt fii ai lui Dumnezeu.

Ce este mântuirea? Pentru cei care au fost „fiii celui rău” (Matei 13:38 şi Ioan 8:44), mântuire înseamnă că acum au devenit „fii ai lui Dumnezeu”! Şi cine sunt fii ai lui Dumnezeu: Cei ce trăiesc, nu din îndemnurile cărnii, ci din îndemnurile sau călăuzirea Duhului Sfânt.

Permiteţi-mi să formulez altfel această concluzie: Mântuirea nu este descrisă de Pavel în Romani 5:1-2, ci este formulată de el în Romani 8:14!

Să recapitulăm cu alte cuvinte întreaga discuţie. Când trăim după îndemnurile cărnii, suntem robi ai păcatului, robi ai celui rău. Când trăim în unire cu Cristos şi după îndemnurile Duhului Sfânt, suntem robi ai dreptăţii şi avem ca rod sfinţirea, prin care dovedim să suntem fii ai lui Dumnezeu.

Dacă trăim după îndemnurile cărnii, rezultatul este că plata păcatului este moartea, separarea finală de Dumnezeu. Dacă trăim după îndemnurile Duhului Sfânt ne este garantată viaţa veşnică.

Dar cine poate fi sfânt în lumea aceasta? Este strigătul după care se ascund toţi cei care vor să-şi scuze trăirea în carne, trăirea după firea pământească!

Întrebarea este alta: Am învăţat oare să trăim în unire cu Domnul Isus Cristos şi sub călăuzirea Duhului Sfânt? Am luat noi în serios această realitate divină?

Poate aţi observat că am pierdut pe drum un element cheie: „legea Duhului vieţii în Cristos”, care ne eliberează de sub stăpânirea păcatului. Care este această „lege a Duhului”?

În contextul din Romani 8:1-14, se poate deduce că răspunsul are de a face cu mintea, cu gândirea. Mintea este un element central al persoanei umane. Omul trebuie să fie stăpân pe mintea lui, adică el trebuie să decidă dacă mintea lui, sau gândirea lui se îndreaptă şi se concentrează  spre carne, cu impulsurile, dorinţele şi poftele ei, sau se îndreaptă şi se concentrează spre Duhul Sfânt cu preocupările Lui. Cu alte cuvinte: este mintea omului ancorată în carne, sau este ancorată în Duhul Sfânt?

Lucrul acesta este formulat de Pavel tot sub formă de lege în Galateni 6:7-8:

Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ce seamănă omul aceea va secera. Cine seamănă în carnea lui (în firea lui pământească) va secera din carnea lui (din firea lui pământească) putrezirea; dar cine va semăna în Duhul va secera din Duhul viaţa eternă.”

Pus pe înţelesul nostru. Dacă toată ziua te uiţi la telenovele şi noaptea la filme murdare, sau la pornografia din internet, mintea ta este impregnată cu imaginile acestea, carnea ta este aţâţată la maximum, şi este normal să faci şi tu ceea ce ai văzut că fac alţii. Dar dacă ai învăţat bucuria comuniunii cu Dumnezeu prin Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt, dacă petreci în această comuniune (părtăşie, comunicare în ambele sensuri) până când înveţi ce înseamnă să te bucuri în Domnul, să-ţi găseşti plăcerea în Domnul, să-ţi găseşti desfătarea (delectarea) în Domnul, să-ţi găseşti – realmente şi plenar – fericirea în Domnul, atunci vei vedea cum atracţia cărnii şi a lumii îşi pierde puterea şi în tine curge, prin Isus şi prin Duhul Sfânt, puterea lui Dumnezeu!

Aşadar, există o lege a Duhului şi această lege îmi spune că mintea mea trebuie să fie ocupată cu „lucrurile Duhului”, să o umplu cu Cuvântul lui Dumnezeu, să o învăţ să se gândească mereu la cele spirituale, să o ţin ocupată cu cele sfinte sa că nu o năpădească din nou buruienile lumii acesteia. Dacă nu respect această lege, mă înşel pe mine însumi crezând că sunt al lui Dumnezeu!

Cu aceasta venim la problema, spinoasă şi atât de controversată, a posibilităţii pierderii mântuirii. Dacă mântuirea ar fi un obiectun bun pe care mi-l pune Dumnezeu mie în mână, atunci aş putea să mă întreb dacă o mai pot pierde. Dar noi tocmai am văzut că mântuirea este un proces, care începe cu scoaterea mea de sub stăpânirea celui rău şi de sub condamnarea justiţiei lui Dumnezeu şi care are ca scop eliberarea mea de sub puterea şi robia păcatului şi sfinţirea vieţii, prin unirea cu Cristos şi prin trăirea sub călăuzirea şi în ascultare de Duhul Sfânt.

Să mai avem în vedere încă un element. Dumnezeu ne-a făcut persoane, adică fiinţe capabile să discernem şi să alegem. Dumnezeu ne oferă dragostea Lui şi părtăşia cu El, dar nu ne obligă să intrăm în ele. Şi nici după ce intrăm în unire cu Cristos, El nu ne bate în cuie acolo şi nu face să fie imposibil să mai ieşim de acolo. De aceea stăruie El de noi: „Rămâneţi în Mine!” El face clar că o mlădiţă care nu rămâne în El, adică una care nu aduce rodul sfinţeniei, este tăiată şi este aruncată în foc (Ioan 15:5-10).

Uitaţi-vă şi la pilda fiului risipitor. Tatăl, adică Dumnezeu, nu-l obligă pe fiul Său să rămână în casa Lui. Mai târziu, Tatăl spune: „Acest fiu al meu era mort!”

Privind lucrurile din punctul de vedere al Duhului Sfânt, când ni se spune să nu minţim, să nu furăm, să nu ne mâniem, să nu vorbim urât, toate se adună sub acest avertisment: „Să nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt cu care a-i fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării” (Efeseni 4:30).

Poate cineva va zice: „Şi ce dacă îl întristăm? El tot nu mai pleacă din noi.” Este adevărat că Domnul Isus ne învaţă că Duhul Sfânt vine ca să rămână în noi (Ioan 14:15-17), dar nu ne spune că El va rămâne în noi indiferent dacă îl ascultăm sau nu.

Iată ce scrie la Evrei: Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – şi totuşi au căzut…” (Evrei 6:4-6).

Ca să nu mai rămână nici o urmă de îndoială, să vedem întregirea acestui text din Evrei Căci dacă am păcătuit cu voia după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar aşteptarea înfricoşată a judecăţii…

Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel care-L va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi-L va batjocori pe Duhul harului?” (Evrei 10: 26 şi 29).

Câteva cuvinte despre păcatul cu voia. Dacă tu ţi-ai făcut fiţuică pentru teză şi apoi te-a prins copiind, mai poţi să spui că a fost un „accident”, că n-a fost cu voia? Dacă tu minţi sistematic pe clienţii tăi şi înscrii în acte altceva decât adevărul, poţi să spui că nu păcătuieşti cu voia?

Sunt foarte mulţi credincioşi evanghelici care practică tot felul de asemenea afaceri necinstite. Cât de amar se înşeală ei când cred că ei mai sunt în relaţie cu Dumnezeu!

Un adaos pastoral este necesar la acest punct. De câteva ori, apostolul Pavel scrie să nu ne înşelăm crezând că putem face asemenea păcate şi totuşi să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu (1 Cor. 6:9-10; Galateni 5:16-23, cu încheierea în 6:7-8; Efeseni 5:3-6). La fel face şi apostolul Ioan (1 Ioan 1:6-8).

Este posibil însă ca cineva, citind sau auzind aceste învăţături, să se trezească şi să-şi dea seama că a trăit în amarnică autoînşelare. Mai este scăpare? În lumina întregii Scripturi vreau să-i spun unei asemenea persoane că atâta timp cât  Dumnezeu ne mai ţine în această viaţă, El ne mai lasă să mai trăim tocmai fiindcă vrea să ne mai dea o şansă de pocăinţă şi de adevărată întoarcere la El. Apostolul Petru, cel care este şi mai clar cu privire la posibilitatea căderii (vezi 2 Petru 2:20-22), spune chiar că Domnul îşi amână a doua venire pentru că „are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9).

Să ne întoarcem la discuţia despre mântuire pe care o face apostolul Pavel în Romani, de la 1 la 8.

Am văzut că Domnul Isus a vorbit despre moartea Sa ca având ca scop „răscumpărarea” noastră. Am văzut apoi că această răscumpărare înseamnă scoaterea noastră de sub stăpânirea lui Satan şi punerea noastră în libertatea de a-I sluji lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

În Romani 8:19-24, Pavel vorbeşte despre o altă răscumpărare, care va avea loc atunci când Dumnezeu va restaura întreaga creaţie, eliberând-o din „robia stricăciunii”, şi anume, „răscumpărarea trupului nostru” (v.23). Aceasta va avea loc atunci când vom primi trup nou, trup ceresc, trup glorificat ca al Domnului Isus (1 Cor. 15: 40-52 şi Filipeni 3:20-21).

Apoi, către sfârşitul capitolului 8, Pavel ne spune care este scopul întregii creaţii şi al actualei istorii: Dumnezeu vrea să-şi nască şi să-şi formeze aici fii care să devină asemenea Fiului cel din eternitate, pentru ca acesta, fiind în veşnicie singurul născut din Tatăl, să devină doar cel dintâi dintre mai mulţi fraţi (Romani 8:28-29).

Acum notaţi vă rog bine: Fiul lui Dumnezeu a lucrat întotdeauna cu Duhul lui Dumnezeu. Tot aşa fii ai lui Dumnezeu sunt aceia –şi numai aceia – care lucrează cu Duhul lui Dumnezeu.

Mai mult, fii ai lui Dumnezeu sunt aceia care sunt asemenea Fiului lui Dumnezeu. Cum pot ei să fie aşa? Învăţând să trăiască în unire cu Fiul lui Dumnezeu şi sub călăuzirea şi împuternicirea Duhului lui Dumnezeu.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Citatele din Noul testament sunt luate din Noul Testament, Traducerea D. Cornilescu, ediţie revizuită, făcută de Societatea Misionară Română în colaborare cu Licht im Osten, publicat în 2003 de Editura Lumina lumii.

horizontal rule

Naşterea din fecioară a lui Hristos    de Dr. Benjamin Cocar

 

Matei 1:18, 22 25 şi Luca 1:26 38 învaţă că naşterea lui Isus a rezultat dintr-o concepere miraculoasă. El a fost conceput în pântecul Fecioarei Maria prin puterea Duhului Sfânt fără vreo sămânţă bărbătească. Aceasta este doctrina naşterii din fecioară, care trebuie distinsă de alte doctrine referitoare la Maria precum virginitatea perpetuă, conceperea imaculată, arogarea sa, care sunt respinse de majoritatea Protestanţilor, şi de părerile în care fraza „naşterea din fecioară” este luată ca să indică un anumit fel de implicare divină în întrupare fără afirmarea virginităţii biologice a mamei lui Isus. Părerile ultime sunt destul de comune în teologia liberală, dar este un abuz de limbaj ca să le numim afirmaţii despre naşterea din fecioară; ele sunt negări ale naşterii din fecioară, deşi poţi fi afirmaţii despre alte lucruri.

Posibilitate şi Probabilitate

Dacă cineva respinge posibilitatea miracolului în general, aşa cum o face de exemplu Bultmann, atunci aceasta trebuie să respingă şi naşterea din fecioară. Dar o astfel de respingere generalizată este arbitrară şi de neapărat în orice bază, şi este contrară faţă de cele mai fundamentale presupoziţii ale gândirii creştine. Naşterea din fecioară nu este mai miraculoasă decât ispăşirea sau învierea sau regenerarea păcătoşilor. Dacă miracolul este respins, atunci nu se mai poate retine nimic important pentru Creştinism.

Dacă cineva acceptă posibilitatea generală a miracolului, atunci el trebuie să se mai întrebe cu privire la posibilitatea şi probabilitatea naşteri din fecioară în particular. Pentru un creştin evanghelic faptul că această doctrină este învăţată în Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu răspunde la astfel de întrebări. Cu toate acestea faptul nu face ca investigarea istorică să fie inutilă. Dacă într-adevăr Scriptura este infailibilă, aceasta este consistentă cu toată descoperirea istorică. Pentru a ilustra aceasta consistenţa poate fi doar ajutătoare, nu doar pentru a-i convinge pe cei care se îndoiesc de autoritatea Scripturii, dar şi să afirme credinţa acelora care o acceptă. Dar o astfel de investigaţie trebuie întreprinsă pe principiile compatibile cu revelaţia creştină, şi nu pe principii antagoniste (cum e şi cazul lui Bultmann) faţă de aceasta de la început.

Relatările Noului Testament

În această  bază, deci, să examinăm credibilitatea martorilor Noului Testament, Matei şi Luca. Ambele evanghelii sunt adesea datate din 70-100 d. Hr., dar dacă presupunem că Isus putea să prezică dărâmarea Ierusalimului (anul 70, şi de ce ar nega un creştin aceasta?), există o amplă evidenţă pentru datarea acestor Evanghelii în anii 60 sau mai devreme. În oricare caz, cele două relatări sunt în general învăţate a fi independente una de alta şi astfel să fie bazate pe o tradiţie care le antedatează pe ambele.

Confirmând antichitatea acestei tradiţii este caracterul remarcabil „ebraic” al ambelor relatării a naşterii: teologia şi limbajul acestor capitole par a fi mult mai caracteristice despre Vechiul Testament decât de Noul Testament, aşa cum au notat mulţi cercetători. Acest fapt face ca ipoteza ca naşterea din fecioară să fie un theologumenon, o povestire inventată de biserica timpurie pentru a-şi susţine dogma Hristologică. Nu există nici o menţiune despre preexistenţa lui Isus. Titlul său „Fiul lui Dumnezeu” este văzut a fii viitor, după cum este şi moştenirea sa a tronului lui David (Luca 1:32, 35). În naraţiunile despre naştere Isus este Mesia al Vechiului Testament, fiul lui David, împlinirea profeţiei, cel care va răscumpăra pe poporul lui Dumnezeu prin fapte măreţe, înălţându-i pe cei umili şi zdrobindu-i pe cei mândrii (Luca 1:46 55). Scriitorii nu trasează nici o interferenţă faţă de naşterea din fecioară referitor la divinitatea lui Isus sau la calitatea ontologică de fiu faţă de Dumnezeu; mai degrabă, ei înregistrează pur şi simplu evenimentul ca un fapt istoric şi (pentru Matei) ca o împlinire a lui Isaia 7:14.

Luca pretinde să fi făcut un studiu atent al datelor istorice (1:1-4), şi această pretenţie a fost dovedită în mod repetat în multele detalii chiar şi de cercetătorii moderni sceptici precum Harnack. Atât vocaţiile sale, de istoric şi de medic, l-ar fi prevenit de la a răspunde în mod credul faţă de rapoartele despre o naşterea din fecioară. Cele două naraţiuni despre naştere au fost atacate drept inconsistente şi/sau eronate în diferite puncte: genealogiile, masacrul copiilor (Matei 2:16), recensământul din timpul lui Quirinius (Luca 2:1 2); dar explicaţiile plauzibile ale acestor dificultăţi au fost şi ele avansate. Moştenirea Davidică a lui Isus (accentuată în ambele relatări) a fost şi ea sub suspiciune; dar aşa cum argumentează Raymond Brown, prezenţa lui Maria şi a fraţilor lui Isus, în special Iacov (Fapte 1:14; 15:13 21; Galateni 1:19; 2:9), în cadrul bisericii timpurii ar fi prevenit dezvoltarea materialului legendar referitor la originea lui Isus. Cu toate acestea, avem motive bune, chiar aparte faţă de crezul în inspiraţia lor, să credem că Luca şi Matei, deşi ei diferă faţă de verdictele istoricilor antici şi moderni.

Restul Scripturii

Multe s-au spus cu privire la „tăcerea Scripturii cu privire la naşterea din fecioară în afara pasajelor menţionate. Această tăcere este reală, însă nu are nevoie să fie explicată de nici o ignoranţă sau negare a naşterii din fecioară de către oricare alţi scriitori ai Noului Testament. Este semnificativ faptul că însăşi Evanghelia lui Matei şi Luca sunt „tăcute” cu privire la naşterea din fecioară prin 50 din cele 52 de capitole combinate. Tăcerea restului Noului Testament poate fi explicată în mod esenţial în aceleaşi feluri cum ar explica cineva tăcerea parţială a lui Matei şi Luca. Noul Testament se ocupă în principal de (1) predicarea lui Isus, viaţa, moartea, învierea (Evangheliile şi la o anumită extindere epistolele); (2) predicarea şi lucrarea misionară în biserica timpurie (Faptele Apostolilor în special); (3) învăţătura cu privire la problemele teologice şi practice ale bisericii (Faptele Apostolilor, epistolele); (4) asigurările triumfului scopurilor lui Dumnezeu şi a viziunilor vremurilor de la sfârşit (Apocalipsa, şi alte cărţi ale Noului Testament).

Naşterea din fecioară nu era parte a predicării lui Isus sau cea a bisericii timpurii. Aceasta nu era nici o chestiune controversată precum cea adresată în epistole (Hristologia în general nu era o chestiune de controversă în particular printre creştini, şi chiar dacă aceasta ar fi fost aşa, naşterea din fecioară în cel mai rău caz nu a fost văzută ca mijloc de susţinere a dogmei Hristologice). Funcţia principală a naşterii din fecioară în Noul Testament, pentru a arăta împlinirea profeţiei şi a descrie evenimentele din jurul naşterii lui Isus, este adecvată doar pentru naraţiunile naşterii, şi doar două dintre acestea au fost păstrate în canon. Trebuie de asemenea să presupunem că biserica timpurie a susţinut o anumită rezervă cu privire la discuţia publică despre aceste chestiuni din respect pentru intimitatea familiei lui Isus, în special Maria.

Există ceva în Noul Testament care să contrazică relatările naşterii din fecioară? Există pasaje în care Isus este descris ca fiul lui Iosif: Ioan 1:45; 6:42; Luca 2:27, 33, 41, 43, 48; Matei 13:55. În mod clar, totuşi, Luca şi Matei nu au avut nici o intenţie de a nega naşterea din fecioară a lui Hristos, doar dacă naraţiunile naşterii sunt adăugiri de mai târziu la cărţi, şi nu este nici o evidenţă cu privire la aceasta. Aceste referinţe se referă în mod clar la Iosif ca tată legal al lui Isus fără referire la întrebarea cine era tatăl biologic. Acelaşi lucru este adevărat în relatările lui Ioan, cu faptul adiţional că cuvintele în discuţie au fost rostite de cei care nu erau prea obişnuiţi cu Isus şi/sau familia sa. (Textul din Matei 1:16, care spune că Iosif l-a născut pe Isus, nu este în mod sigur originalul).

Este Isaia 7:14 prezicerea naşterii din fecioară? Matei 1:22 declară că aceasta „împlineşte” acest pasaj, dar multă controversă a înconjurat această afirmaţie, întorcând înţelesul pasajului din Isaia în context, traducerea sa din LXX, şi folosirea lui Matei a ambelor.

Atestarea post-biblică. Crezul în naşterea din fecioară este larg atestat în literatura din secolul al 2lea. Ignatius a apărat doctrina împotriva docetiştilor, care susţineau că Isus doar „a apărut” a deveni om. Unii au învăţat că Ignatius arată o obişnuinţă cu o tradiţiei independentă de Evangheliile care afirmă despre naşterea din fecioară. Naşterea aceasta a fost negată doar de docetiştii gnostici şi de Ebioniţi, care susţineau că Isus era doar un simplu profet uman. Tăcerea anumitor părinţi bisericeşti, precum şi tăcerea Scripturii, a fost citată ca evidenţă a unei tradiţii contrare cu această doctrină, dar nu există nici o evidenţă clară de vreun astfel de lucru, şi argumentul din tăcere poate fi cu uşurinţă contracarat ca mai sus.

Fundalul păgân sau iudaic? Ocazional unii vor sugera ideea că naraţiunile despre naşterea din fecioară sunt bazate nu pe fapt ci pe povestiri păgâne sau iudaice ale naşterilor supranaturale. O astfel de ipoteză este cea mai neprobabilă. Nu există nici o paralelă clară faţă de noţiunea unei naşteri din fecioară în literatura păgână, doar de naşteri care rezultă din relaţia dintre un dumnezeu şi o femeie (de care nu ar fi nici o sugestie în Matei şi Luca), care rezultă într-o fiinţă jumătate divină şi jumătate umană (care este diferit de Hristologia biblică). În plus, nici una din povestirile păgâne nu localizează evenimentul în istoria ce poate fi trasată la fel cum ar fi cu o relatare biblică. Şi nici nu există vreo paralelă precisă în literatura iudaică. Cele mai apropiate paralele ar fi naşterea supranaturală a lui Isaac, Samson şi Samuel în Vechiul Testament, dar acestea nu erau din femei virgine. Isaia 7:14 nu a fost considerat un pasaj mesianic în literatura iudaică a vremii. Se prea poate că evenimentul naşterii din fecioară să fi influenţat înţelegerea lui Matei a lui Isaia 7:14 decât inversul.

Importanţa doctrinară

Consistenţa acestei doctrine cu alt adevăr creştin este important în utilitatea sa şi, într-adevăr faţă de credibilitatea sa. Pentru Matei şi Luca importanţa principală a evenimentului pare să fie că acesta ne aduce aminte (ca un „semn”, Isaia 7:14) de marile promisiuni din Vechiul Testament de mântuirea prin eliberatori născuţi supranatural, în timp ce trece de ei, arătând că eliberarea finală a lui Dumnezeu a venit. Dar oricine poate trece dincolo de preocupările specifice ale lui Matei şi Luca şi să vadă faptul că naşterea din fecioară este pe deplin consistentă cu rangul complet de doctrină biblică. Naşterea din fecioară este importantă: (1) Datorită doctrinei Scripturilor. Dacă Scriptura greşeşte aici, atunci de ce să ne încredem în ceea ce spune ea despre evenimentele viitoare precum învierea? (2) Datorită divinităţii lui Hristos. În timp ce nu putem spune dogmatic că Dumnezeu putea să între în lume doar printr-o naştere virgină, cu siguranţă că întruparea este un eveniment supranatural dacă este ceva acesta.

A elimina supranaturalul din acest eveniment este a compromite în mod inevitabil dimensiunea divină a acesteia. (3) Datorită umanităţii lui Hristos. Acesta era lucrul important pentru Ignatius şi pentru părinţii din secolul al 2lea. Isus se născuse de fapt; el a devenit într-adevăr unul dintre noi. (4) Datorită lipsei de păcat a lui Hristos. Dacă era născut din doi părinţi umani, ar fi foarte dificil să percepem cum putea să fie el scutit de vina păcatului lui Adam şi să devină un cap nou pentru rasa umană. Şi ar părea a fi doar un act arbitrar al lui Dumnezeu ca Isus să se fi născut fără vreo natură păcătoasă. Cu toate acestea lipsa de păcat a lui Isus în calitate de cap nou al rasei umane şi mielul de sacrificiu al lui Dumnezeu este absolut vital pentru mântuirea noastră (2 Corinteni 5:21; 1 Petru 2:22 24; Evrei 4:15; 7:26; Romani 5:18 19). (5) Datorită naturii harului. Naşterea lui Hristos, în care iniţiativa şi puterea sunt toate ale lui Dumnezeu, este o imagine aptă a harului salvator al lui Dumnezeu în general din care aceasta este o parte. Aceasta ne învaţă faptul că mântuirea este prin actul lui Dumnezeu, nu prin efortul nostru uman. Naşterea lui Isus este ca şi noua noastră naştere, care este tot prin Duhul Sfânt; aceasta este noua creatură (2 Corinteni 5:21; 1 Petru 2:22 24; Evrei 4:15; 7:26; Romani 5:18 19).

Crezul lui Isaia în naşterea din fecioară ca „necesar”? Este posibil să fi mântuit fără să crezi; oamenii mântuiri nu sunt oameni perfecţi. Dar a respinge naşterea din fecioară este a respinge Cuvântul lui Dumnezeu, şi neascultarea este întotdeauna serioasă. În plus, necredinţa în naşterea din fecioară a dus la compromis în celelalte domenii de doctrină cu care este conectată în mod vital.

Profeţii ale naşterii din fecioar 

Isaia 7:14

Un miracol este profeţit

Dumnezeu i-a promis lui Ahaz în fond un miracol nelimitat, 7:11

Se înţelege virgin prin sensul fizic tehnic. Există patru termeni evreieşti pentru cuvântul „virgin”:

1. ’Alma – o femeie tânăra de virginitate biologică. Acesta e cuvântul evreiesc cel mai bun care descrie virginitatea.

2. Yaldah – fată mică, una sub vârsta căsătoriei, Geneza 34:3-4; Ioel 3:3; Zaharia 8:5.

3. Na’arah – cuvânt normal pentru fată, cu un înţeles mai larg; căsătorită, Deuteronom 22:15; necăsătorită, Estera 2:13; o concubină, Judecători 19:2; o virgină căsătorită, Deuteronom 22:23-24; o virgină necăsătorită, Deuteronom 22:28.

4. Bethulah – adesea tradus prin virgin; o virgină din punct de vedere tehnic, Geneza 24:16; Judecători 21:21, o virgină logodită, Deuteronom 22:23-27; o virgină nelogodită.

Această fecioară putea să fie îndeplinită în Fecioara Maria

1. Nu putea să fie soţia lui Ahaz – Ezechia era de cel puţin 6 ani în acest timp, 734 d. Hr., 2 Împăraţi 18:2.

2. Nu putea fi soţia lui Isaia, Isaia 7:3, Isaia avea un fiu de la o prorociţă.

3. Nimeni altcineva nu se califică – nu este nici o înregistrare despre vreo naştere din fecioară în vremea lui Isaia.

4. Dovada finală – Matei 1:22-23

Importanţa şi necesitatea naşterii din fecioară

1. Aceasta este necesară pentru veridicitatea înregistrărilor Evangheliei

Dacă Evangheliile sunt greşite cu privire la naşterea lui Isus, atunci tot ceea ce spun ele despre El poate fi îndoielnic.

2. Aceasta este necesar pentru lipsa de păcat a lui Isus

Ceea ce se naşte din uniunea trupului fizic este şi corupt trupeşte în mod moral, Ioan 3:6. Isus a fost ferit de „păcatul original” atunci când El a devenit om. Altfel El nu putea să fie Mântuitorul lumii.

3. Aceasta este necesar pentru a proteja pe Isus şi Maria de alternativele de blasfemie, Matei 1:18-25; Luca 1:34

4. Aceasta este singura explicaţie teologică referitoare la personalitatea lui Isus

Isus era o persoană din toată eternitatea, El nu şi-a dobândit personalitatea Sa prin naşterea umană.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologie_oct08.htm

VIDEO Protestele din Minneapolis: Decizie fără precedent – guvernatorul din Minnesota anunță că va „mobiliza în totalitate” Garda Naţională

download - Copie

de V.M.     HotNews.ro

Sâmbătă, 30 mai 2020, 19:57 Actualitate | Internaţional

Proteste in Minneapolis

Foto: USA TODAY Network / ddp USA / Profimedia

Proteste in Minneapolis

Guvernatorul din Minnesota, Tim Walz, a declarat sâmbătă că va „mobiliza în totalitate” Garda Naţională din acest stat american din cauza revoltelor ce continuă, o decizie fără precedent în istoria de 164 de ani a acestei forţe.

„Situaţia din Minneapolis nu mai are legătură în niciun fel cu omorârea lui George Floyd, ci cu atacarea societăţii civile, inocularea fricii şi perturbarea marilor noastre oraşe”, a spus guvernatorul Tim Walz într-un briefing de presă, potrivit Agerpres, care citează agenția DPA.

Jon Jensen, comandantul Gărzii Naţionale din Minnesota, a indicat că vor fi desfăşuraţi aproximativ 2.500 de soldaţi.

Guvernatorul mobilizase deja un contingent numeros de membri ai Gărzii, care au patrulat pe străzile din Minneapolis vineri noaptea.

Primarul din Minneapolis, Jacob Frey, a afirmat că protestele sunt provocate de oameni care „nu sunt locuitori” ai oraşului.

Sute de persoane au demonstrat vineri seara și în faţa Casei Albe pentru a-şi exprima furia după ce George Floyd, un afro-american de 46 de ani, a murit din cauza modului în care a fost tratat de poliţie.

Moartea acestuia, luni, în Minneapolis, în timpul unei arestări violente, a reînviat sensibilităţile rasiale în SUA.

Demonstraţii ce s-au transformat în revolte au avut loc în Minneapolis, în special în apropierea secţiei de poliţie unde lucrează cei patru poliţişti implicaţi în incident, dar şi în alte oraşe din SUA. Până vineri, protestele s-au extins în multe oraşe americane, de la Detroit şi Atlanta până la New York, Houston şi Washington.

Subiectele zilei

Duminica, 31 Mai 2020

LIVE VIDEO Lansarea NASA – SpaceX: Lansare reușită! / Capsula cu astronauți e în drumul spre Stația Spațială / Racheta Falcon 9 a aterizat cu succes pe o barjă în ocean!

SpaceX și NASA au reușit cu succes să lanseze doi astronauți americani pe orbita Pământului, o premieră istorică în colaborarea dintre administrația americană și zona privată. Lansarea
citeste tot articolul
Redeschiderea teraselor de la 1 iunie : Care sunt principalele măsuri publicate în Monitorul Oficial: maxim patru clienți la o masă; personalul de servire trebuie să poarte măști și mănuși și multe registre

Terasele se vor redeschide de la 1 iunie, iar normele care trebuie respectate la redeschidere au fost publicate în Monitorul Oficial vineri seara. Acestea stabilesc că nu se va permite accesul
citeste tot articolul
Pe lângă premierul Orban, și ceilalți patru miniștri care apar în fotografie au fost amendați – anunță Poliția Capitalei

Poliția Capitalei anunță că cinci membri ai Guvernului au fost amendați, după ce o fotografie distribuită online vineri seară îi surprinde, într-un birou de la Palatul Victoria,
citeste tot articolul
Columbia, Cornell, Brown și altele – Tot mai multe universități americane prestigioase sunt date în judecată de studenți

Universitățile americane cu tradiții sacrosancte și absolvenți de prestigiu mai au acum un lucru în comun: sunt date în judecată de către studenți nemulțumiți, relatează NPR .
citeste tot articolul
VIDEO Protestele din Minneapolis: Decizie fără precedent – guvernatorul din Minnesota anunță că va „mobiliza în totalitate” Garda Națională

Guvernatorul din Minnesota, Tim Walz, a declarat sâmbătă că va „mobiliza în totalitate” Garda Națională din acest stat american din cauza revoltelor ce continuă, o decizie
citeste tot articolul
?VIDEO Momentul lansării cu succes a misiunii SpaceX – NASA

Lansarea SpaceX-NASA de sâmbătă a fost una cu succes și va rămâne în istorie ca un moment de cotitură în colaborarea dintre administrația americană și zona privată. Lansarea
citeste tot articolul
Germania: Raport al unui înalt funcționar de stat, despre „giganticele pagube colaterale” cauzate de „Coronoia”

Un raport devastator despre gestionarea de către guvernul german a crizei coronavirusului a făcut vâlvă săptămâna trecută. Autorul acestui raport, Stephan Kohn (57 de ani), înalt
citeste tot articolul
Coronavirus în lume: SUA pun capăt relației cu OMS / Record de infecții în India / UE anunță scăderi semnificative ale schimburilor comerciale din cauza pandemiei

Uniunea Europeană a anunțat, vineri, că valoarea schimburilor sale comerciale la nivel mondial va scădea anul acesta cu 868 de miliarde de euro, reprezentând mai mult de 10%, o prognoză sumbră
citeste tot articolul
Cum se va face accesul pe plajele concesionate. Normele din Monitorul Oficial: Cu rezervare telefonică sau online și distanță de 2 m între șezlonguri

Accesul pe plajele concesionate se va face cu rezervare, telefonică sau online, numărul de persoane fiind limitat, având în vedere că șezlongurile trebuie așezate cu păstrarea distanței de
citeste tot articolul
2 iunie este ultima zi în care pot fi contestate amenzile din perioada de urgență

2 iunie este ultima zi în care pot fi contestate amenzile date pentru nerespectarea restricțiilor impuse în perioada stării de urgență. Deși au fost declarate neconstituționale, acestea
citeste tot articolul
Coronavirus în România: Șase noi decese. Bilanțul morților urcă la 1259

Alte șase persoane, cu vârste cuprinse între 50 și 77 de ani, au murit din cauza noului coronavirus în România, astfel că bilanțul total al deceselor înregistrate
citeste tot articolul
Trump: Protestatarii ar fi fost întâmpinați de „cei mai răi câini” dacă ar fi trecut de gardul Casei Albe

Președintele Donald Trump a scris sâmbătă pe Twitter că demonstranții care protestau în fața Casei Albe după moartea lui George Floyd ar fi fost întâmpinați de „cei mai
citeste tot articolul
Termoscanarea fără conspirații : 5 explicații de la un expert care arată de ce nu trebuie să ne temem de această tehnologie

Un specialist în termoscanare mi-a explicat tot ce poate face această tehnologie și de ce nu trebuie să ne temem de ea.
citeste tot articolul
INTERACTIV Cum a fost afectată mobilitatea românilor pe timpul stării de urgență și cum s-au schimbat drumurile la piață, în parcuri sau la serviciu după 15 mai

Mobilitatea românilor a început să scadă odată cu închiderea școlilor și grădinițelor, pe 11 martie, și a continuat să scadă pe aproape toate planurile – drumuri la locul de muncă,
citeste tot articolul
Adriana Săftoiu, despre fotografia cu Orban și miniștrii: Îmi place scuza că toți suntem oameni…

„Când ești într-o funcție publică și ai greșit, nu poți fi scuzat că și omul de rând face la fel” – afirmă deputatul PNL Adriana Săftoiu, într-o postare pe
citeste tot articolul
Italia nu va accepta să fie tratată ca o colonie de leproși – ministrul de Externe italian

Ministrul de Externe italian, Luigi di Maio, a avertizat sâmbătă că Italia nu va accepta să fie tratată ca o colonie de leproși, promițând o primire călduroasă turiștilor străini în
citeste tot articolul
Oltenia habsburgică: prima tentativă de integrare europeană a românilor

În 1714, Constantin Brâncoveanu și coconii săi au fost uciși la Constantinopole, după ce au suferit torturi cumplite. Doi ani mai târziu, Cantacuzinii care l-au pârât au
citeste tot articolul
VIDEO Zbor inaugural al celui mai mare avion comercial complet electric

Cel mai mare avion comercial complet electric a efectuat zilele trecute zborul inaugural, fiind cel mai recent exemplu din industria aeronautică al unei forme de transport cu zero emisii, relatează
citeste tot articolul
Marea aventură / cum am cumpărat mentă + foi de viță + carne tocată și voi mânca sărmăluțe-n foi de viță

Shoppingul are ceva irațional. Am pornit fără plan în piață ș-am ajuns să cumpăr ingredientele sărmăluțelor în foi de viță. Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat. Azi dimineață la
citeste tot articolul
FOTO Val de meme-uri și glumițe pe Facebook după apariția pozei cu Orban și miniștri săi care beau și fumează în biroul de la Guvern

Apariția vineri seară a pozei cu premierul Ludovic Orban care fumează într-un birou de la Guvern alături de câțiva dintre miniștrii cabinetului său a generat un val de glume și de
citeste tot articolul
Bancul zilei: Astronautul băutor de bere

Ce spune un astronaut căruia îi place berea?
citeste tot articolul

Citește și:

https://www.hotnews.ro/stiri-international-24026374-proteste-sua-minneapolis-minnesota-mobilizare-totala-garda-nationala.htm?cfnl

Satisfacerea nevoilor organismului: Actualizarea de răspuns a COVID-19 a ICC

download - Copie

21 mai 2020: 

21/05/2020 Washington DC (Internațional Creștin Preocuparea) –  Pe măsură ce COVID-19 s-a răspândit în întreaga lume, International Christian Concern a lansat o inițiativă pentru a servi creștinilor persecutați și discriminați pentru credința lor. În doar o lună, International Christian Concern și susținătorii săi generoși au îndeplinit cu succes primul reper de strângere de fonduri pentru a servi victimele persecuției COVID-19 din întreaga lume. Pe măsură ce trupul lui Hristos suferă în întreaga lume, ne unim pentru a le satisface nevoile.

De atunci, ICC a implementat proiecte de ajutor în unele dintre cele mai afectate state precum Nigeria, Irak, Egipt, India, Pakistan, Sri Lanka și Myanmar. Beneficiarii ajutorului oferit de donatorii generoși ai ICC au variat de la văduve, la credincioși musulmani de fond (MBB), la pastorii care și-au pierdut sistemele de sprijin, la creștinii au refuzat ajutorul. Aproape 1300 de persoane și familii au primit până în prezent o valoare de o lună de mâncare.

În India, pandemia COVID-19 a întrerupt evangheliștii din mediul rural din sistemele lor obișnuite de sprijin și biserici. Datorită faptului că aceștia călătoresc adesea pentru a ajunge în zone noi cu Evanghelia, ei nu sunt în măsură să primească ajutor guvernamental în satele lor nativ. Unul dintre acești evangheliști este pastorul Kuluram. El s-a străduit să găsească suficientă mâncare până când ICC l-a revizuit după ce l-a întâlnit prima dată prin inițiativa Bibles and Bikes. El a spus ICC: „Cred că ajutorul de la ICC este o rugăciune cu răspuns pentru că am fost tulburat și mă gândeam cum aș putea gestiona și asigura pentru familia mea după câteva zile, laudă-L pe Dumnezeu că este credincios chiar în mijlocul crizelor de supraviețuire. De asemenea, vreau să mulțumesc ICC că m-a ajutat în această rație și nu trebuie să-mi fac griji pentru luna următoare ”.

O lună de mâncare pentru evanghelistul biblic și biciclete

În Egipt, ICC a continuat să ofere sprijin suplimentar familiilor care fac parte din Hope House. Copiii creștini care de obicei studiază în Hope House, au primit pachete cu alimente pline de nutrienți. Familiile lor au primit și un pui, un cadou special. Mulți dintre părinții copiilor din Hope House sunt muncitori de zi săraci, care lucrează deseori în sate diferite și trimit bani înapoi familiilor lor. Odată cu restricțiile din Egipt, mulți tați și frați nu au putut să lucreze sau să se întoarcă acasă.

Un copil din Casa Speranței stă cu mâncarea pe care a primit-o și mama sa

În Irak, credincioșii musulmani de fond (MBB) și persoanele strămutate intern (IDP) au suferit în mod unic în timpul blocajelor de la COVID-19. MBB-urile, deja izolate de comunitățile lor obișnuite, nu au același tip de acces la sprijinul familial. În urma ISIS, IDP-urile continuă să trăiască în medii instabile, cu acces limitat la resurse. ICC a întâlnit aceste persoane în nevoia lor de a le oferi o valoare de o lună de mâncare pentru ei. Un bărbat, Anwar, a declarat ICC: „ Nu pot avea un viitor mai bun pentru copiii mei , pentru că sunt prea mic pentru a schimba direcția familiei. Am obținut în jur de 15-20 de dolari zilnic din vânzarea de semințe de floarea soarelui pe strada restaurantelor. Dar nu mai sunt locuri de muncă și nu știu când mă voi întoarce . Din disperare pentru un venit, Anwar a încercat să vândă semințe de floarea soarelui cu câteva zile înainte. El a fost arestat temporar și continuă să nu aibă venituri pentru a-și asigura familia, din moment ce a pierdut totul în timpul deplasării ISIS. Cu toate acestea, acum poate avea încredere că el și familia sa vor avea susținere pentru luna următoare.

O fată tânără dintr-o tabără IDP deține o parte din bunurile pe care familia ei le-a primit de la ICC

„Sunt recunoscător lui Dumnezeu că ne-a furnizat acest produs alimentar prin intermediul dvs.. Familia mea a fost foarte supărată. Cu toate acestea, suntem fericiți și recunoscători pentru că ați acordat acest ajutor. De la începutul acestei luni, am fost [limitați] la o singură masă datorată să lipsească; cu toate acestea, copiii mei se vor bucura de mâncare de trei ori pe zi. Oamenii din societate nu ne respectă. Sunt adesea respinși și discriminați. Cu toate acestea, invitarea la colectarea produselor alimentare mi-a întărit credința în Dumnezeu „.

Zeenat, unul dintre beneficiarii Pakistanului, a fost refuzat ajutor alimentar într-un sat din apropierea Lahore, împreună cu alți câțiva creștini din zona cu majoritate musulmană. Zeenat a declarat ICC: „ Sunt recunoscător lui Dumnezeu că ne-a furnizat acest produs alimentar prin intermediul tău. Familia mea era foarte supărată. Cu toate acestea, suntem bucuroși și recunoscători pentru că ați acordat acest ajutor. De la începutul acestei luni, am fost [limitați] la o masă din cauza lipsei; cu toate acestea, copiii mei se vor bucura de mâncare de trei ori pe zi. Oamenii din societate nu ne respectă. De multe ori suntem respinși și discriminat. Cu toate acestea, invitarea la colectarea produselor alimentare mi-a întărit credința în Dumnezeu „.

Beneficiarii pakistanezi la descărcarea alimentelor

ICC continuă să slujească creștinilor persecutați din întreaga lume, în timp ce COVID-19 amenință traiul multor credincioși. Dacă sunteți interesat să ne ajutați să slujim trupul lui Hristos, vizitați pagina noastră de inițiative aici .

21 mai 2020: 21/05/2020 Washington DC (Internațional Creștin Preocuparea) – Pe măsură ce COVID-19 s-a răspândit în întreaga lume, International Christian Concern a lansat o inițiativă pentru a servi creștinilor persecutați și discriminați pentru credința lor.

MAI MULT

 POVESTE PREZENTATĂ

 ICC @ WORK

Îndeplinirea nevoilor corpului: Femeia pakistaneză primește ajutor de COVID

31 mai 2020: În ultimele trei luni, preocupările creștine internaționale au documentat cel puțin patru incidente de creștini care au refuzat ajutorul alimentar în Pakistan.

MAI MULT

Set de film creștin atacat de naționali hinduși radicali

31 mai 2020: 31/05/2020 India (Preocuparea creștină internațională) – Potrivit CRUX News, un film setat cu o biserică propice a fost vandalizat de […]

MAI MULT

 POVESTE PREZENTATĂ

Egalitatea în fața Legii Doar un slogan pentru creștinii indonezieni

30 mai 2020: De către corespondentul ICC al Indoneziei, 30/05/2020, Washington DC (International Christian concern) – Recent, un alt caz de intoleranță față de creștini a avut loc în sub-districtul Cikarang, Bekasi […]

MAI MULT

Mob al extremiștilor din India Harass și familii creștine amenințate pentru aproape trei săptămâni

30 mai 2020: 30/05/2020 India (preocupări creștine internaționale) – Conform Morning Star News, 16 familii creștine din statul Jharkhand din India s-au confruntat cu moartea […]

MAI MULT

Atentat de atac la Biserica Ortodoxă din Egipt

30 mai 2020: 30/05/2020 Egipt (Internațional Creștin) – La 16 mai, un bărbat fără nume ar fi aruncat un cocktail Molotov la un grec […]

MAI MULT

Biserica Melaka din Malaezia

Bisericile din Malaezia au interzis folosirea lui „Allah”

29 mai 2020: 29/05/2020 Malaezia (preocupări creștine internaționale) – Creștinii din Putrajaya, Malaezia se confruntă cu persecuții legale în decizia Înaltei Curți de a-și rezerva dreptul […]

MAI MULT

Biserica Melaka din Malaezia

Bisericile din Malaezia au interzis folosirea lui „Allah”

29 mai 2020: 29/05/2020 Malaezia (preocupări creștine internaționale) – Creștinii din Putrajaya, Malaezia se confruntă cu persecuții legale în decizia Înaltei Curți de a-și rezerva dreptul […]

MAI MULT

 FELLOW ICC

 Raport: Pandemie și persecuție în Orientul Mijlociu

29 mai 2020: Pandemia COVID-19 a inițiat blocarea globală, încetinind societățile, dar nu persecuția religioasă. În Orientul Mijlociu, unde persecuția a fost cândva definită de ISIS, pandemia a expus o transformare …

MAI MULT

Posibile modificări guvernamentale amenințate vocile creștine

29 mai 2020: 29/05/2020 Liban (Preocuparea creștină internațională) – În cadrul unui discurs recent televizat, o figură religioasă din Chișinău a solicitat casarea Libanului […]

MAI MULT

 ICC @ WORK

ICC oferă Biblii pentru credincioșii cu origini musulmane

29 mai 2020: În calitate de credincios de origine musulmană (MBB), achiziționarea unei Biblii într-o comunitate islamică poate prezenta un risc mortal. Simplul act de a privi o Biblie în public poate duce la …

MAI MULT

 POVESTE PREZENTATĂ

Familii creștine din statul Chhattisgarh din India au fost deplasate brutal

29 mai 2020: Pe 20 mai, trei familii creștine din statul Chhattisgarh din India au fost atacate brutal și strămutate de naționaliști hinduși radicali.

MAI MULT

Nigerian condamnat după forțarea creștinilor adolescenți în căsătoria islamică

29 mai 2020: 28/05/2020 Nigeria (The Christian Post) – Un bărbat nigerian a fost condamnat la 26 de ani de închisoare pentru răpirea unui creștin […]

MAI MULT

 COMUNICATE DE PRESĂ

China adoptă Legea securității naționale pentru Hong Kong, în ciuda crizei

28 mai 2020: ICC a aflat că Congresul Național al Poporului, care este legislatura de vârf din China, a aprobat astăzi o nouă legislație controversată privind securitatea națională pentru Hong Kong.

MAI MULT

Pentru interviuri, vă rugăm să o contactați pe Olivia Miller, coordonator în comunicații: press@persecution.org

International Christian Concern prin e2ma.net 

12:03 (acum 3 ore)

către eu

 

“And everyone who has left houses or brothers or sisters or father or mother or children or farms for My name’s sake, will receive many times as much, and will inherit eternal life.” – Matthew 19:29
Dear Ardleean Viorel,
I want to share a story with you about a young man with a family who risked everything to turn to Christ.
It all started when Bwambale Abraham, the son of a Muslim imam in Uganda, and some of his friends decided to attend a Christian outreach event showing the Jesus Film in September of 2019.
His story is especially meaningful to me because I worked with the Jesus Film (in Africa), creating new language versions of the film.
Bwambale had no idea that the film would change his life forever.
“We were watching from a distance to avoid being spotted by fellow Muslim friends. After the emotional movie, the pastor explained its meaning and why we needed Christ for the forgiveness of our sins. That is when I began thinking a lot about Christ and His love for humanity,” he recalled.
Despite his Islamic upbringing, the Gospel captured his heart almost immediately. He couldn’t shake off the feeling of love and hope that he saw in Jesus.
But, like so many converts before him, Bwambale found that his family didn’t exactly support his new interest in Christianity. When he asked his father about the film out of curiosity, he threatened to hit him if he attended the crusade.
But the message of Jesus had struck a chord with Bwambale and he couldn’t stop thinking about Him. Despite his father’s harsh words and hatred for Christ, he decided to take a risk. He met with Joseph, who works with Muslim-background believers. Joseph walked him through the Gospel.
“I got converted and after my conversion, I was courageous enough to face my father and break the news of my new faith. I told him that I was now a changed man and Christ was my personal savior,” shared Bwambale.
His father was furious. He threw Bwambale, his wife, and his children out of the family home immediately. They packed their bags and moved out, finding refuge at a friend’s house, where they have been living in a small room ever since.
While the loss of the support from his extended family was a devastating blow, Bwambale has not lost his faith or passion to follow Christ, and he has never stopped praying for his father to come to Christ. He shared with us these words: “My prayer is that I shall continue to love Christ and be an example to the many Muslims around me. I also believe that there is nothing impossible with God and my father is not beyond salvation.”
Bwambale took a risk that will impact him for years to come. He gave up everything for Christ, including job stability and the comfort of his own family. How often do we cling to these very things, as if they will satisfy us for eternity, when the real source of satisfaction (Christ) is already present in our lives?
Bwambale has lived out the words of Paul in Philippians 3:8, “What is more, I consider everything a loss because of the surpassing worth of knowing Christ Jesus my Lord, for whose sake I have lost all things. I consider them garbage, that I may gain Christ.”
Take a moment today and ask the Lord to use Bwambale beyond what he could ever imagine to reach his family, friends, and neighbors in Islam.
Be Blessed,
Jeff King
President of International Christian Concern
Author of Islam Uncensored and The Last Words of the Martyrs
Host of Into the Deep Podcast
Give Today
To get more devotions like this, sign up for Jeff King’s 40-Day Challenge. The 40-Day Challenge is a series of daily devotions that are a supplement to “The Last Words of the Martyrs,” ICC President Jeff King’s latest book on persecution.
International Christian Concern
www.persecution.org
Donate by phone: 1-800-422-5441Your bridge to the persecuted Church

Selah – סֶלָה: „Oprire”

download - Copie

 DevoționalEducatieImportantRugăciune

 Doina Bejenaru  29-05-2020 08:39:26

Selah – סֶלָה – Un cuvânt ebraic regăsit în Vechiul Testament de 74 de ori. De 71 de ori doar în cartea Psalmilor, iar de 3 ori în cartea profetului Habacuc. Înțelesul lui este nesigur, însă interpretările moderne ne spun că selah ar însemna oprire, urmează un paragraf nou sau ar motiva cititorul să se oprească și să laude pe Domnul.

Fiecare dintre noi experimentăm momente de selah. Unele sunt pentru că noi le alegem, altele ne sunt date, unele sunt mai scurte, altele mai lungi, unele le anticipăm, altele nu le putem anticipa, unele ni le dorim, altele nu. Dar ce spui despre acele momente de selah pe care Dumnezeu ni le dă?

Când Dumnezeu ne pune pe „tușă” înseamnă că intrăm în sesiune unu la unu cu El. Timpul acesta nu trebuie tratat ca un concediu. Câteodată viața noastră e atât de aglomerată încât avem nevoie disperată de momente de selah. Momente în care tot ce părea important și ne capta toată atenția trece în plan secund, iar în prim-plan rămâne doar Dumnezeu.

Scoși din caruselul lumii se poate să ne ia o vreme până ne dezmeticim. Important este ce facem pe urmă. Avem două opțiuni. Fie ne oprim și așteptăm să vedem ce Dumnezeu vrea să ne vorbească și să ne învețe, fie încercăm să evadăm ignorând situația ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Trist, dureros și păgubos este că prin ignorarea situației, practic, Îl ignorăm pe Dumnezeu.

Suntem într-un moment de selah pentru că Dumnezeu vrea să ne pregătească pentru un nou paragraf. Deschide-ți ochii! Deschide-ți mintea! Deschide-ți inima!

Nu încerca să îți umpli timpul cu soluțiile surogat ale acestei lumi, ci oprește-te și laudă-L pe Domnul. Pur și simplu, fii fascinat de El. Lasă-te încântat de frumusețea Lui. Nu te grăbi să te întorci la vechiul „normal”.

Ascultă ceea ce Dumnezeu are să îți spună!

Sursa: YouVersion

Autor: Harvest Timișoara

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/29/selah-%d7%a1%d6%b6%d7%9c%d6%b8%d7%94-oprire/?

Bebe Ciauşu: Restaurarea lui Petru – Cum tratează Dumnezeu falimentele noastre?

download - Copie

 Doina Bejenaru  29-05-2020 15:08:57

Dacă viaţa ta ar fi perfectă, de ce ai mai avea nevoie de Mine?

Acest mesaj despre eşec, rostit de Domnul Isus Cristos, a fost atât de eficientă încât continuăm să vorbim despre ea şi după 2000 de ani. Studiind viaţa lui Petru, aşa cum este consemnată de autorii Evangheliilor, deducem că se descurca foarte bine să falimenteze, să dezamăgească. Dar dacă studiem viaţa lui Cristos, aşa cum este consemnată de autorii Evangheliilor, înţelegem că se descurca foarte bine să ierte, să încurajeze şi să restaureze.

În spatele acestei întâmplări găsim un adevăr extraordinar, un adevăr dătător de speranţă: Eşecul este un accident – sau poate ceva mai mult decât un accident – este un incident. Dar eşecul nu trebuie să ne definească şi să ne influenţeze destinul veşnic. Aceasta este o veste extraordinară, pentru că, dacă suntem oneşti cu noi înşine, cu Dumnezeu şi cu semenii noştri, cu toţii falimentăm mai devreme sau mai târziu. Din relatările Scripturii despre Petru învăţăm că nu eşecul ne ruinează, ci ce se întâmplă după ce am eşuat.

Urmăriți un mesaj despre Restaurarea lui Petru, relevant peste veacuri.

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/29/bebe-ciausu-restaurarea-lui-petru-cum-trateaza-dumnezeu-falimentele-noastre/?

BREAKING: Victorie pentru Bisericile din Chicago – Guvernatorul renunță la ordinele abuzive de teama Curții Supreme

download - Copie

 Doina Bejenaru  29-05-2020 17:12:47

Cu mai puțin de patru ore înainte de expirarea termenului pentru ca Guv. Statului Illinois J.B. Pritzker să depună opinia sa la cererea de interdicție de urgență formulată la Curtea Supremă a Statelor Unite de cele două biserici române din Chicago, guvernatorul a eliminat unilateral restricțiile asupra bisericilor și caselor de cult.

La câteva ore după ce Biserica Penticostală Română Elim și Biserica Baptistă Română Logos au înaintat o cerere de interdicție de urgență împotriva ordinelor abuzive ale Guvernatorului Illinois la Curtea Supremă, Judecătorul Kavanaugh i-a ordonat Guv. Pritzker să înainteze punctul său de vedere până joi, la ora 8 pm.

Citește și UPDATE: Bisericile române din Chicago amenințate cu demolarea cer intervenția Curții Supreme a Statelor Unite

Chiar înainte de expirarea termenului, Guv. Pritzker a emis „recomandări” pentru deschiderea bisericilor, niciuna dintre ele fiind obligatorie. Bisericile se pot deschide fără restricție, implementând măsuri de siguranță așa cum au făcut-o și până acum, măsurile fiind chiar mai restrictive decât cele oficiale.

Aceste recomandări sunt doar niște sugestii și nu conțin nicio cerință executorie legală. Guvernatorul nu mai impune limita draconică de 10 persoane pentru serviciile religioase.

Recent, guvernatorul declara că nu va permite Bisericilor să se redeschidă complet până când nu va fi descoperit un vaccin sau un tratament, ceea ce putea însemna 12-18 luni.

Este o victorie completă, dar pe termen scurt. Dacă și până când nu există o declarație judiciară potrivit căreia Guv. Pritzker a acționat neconstituțional până acum, nu există nimic să-l împiedice să se răzgândească, fie în această criză, fie în orice viitoare criză.

Guv. Pritzker s-a arătat destul de dispus să ignore Constituția prin decret. Făcând acest lucru, el a provocat daune incalculabile bisericilor române reprezentate de Liberty Counsel și tuturor lăcașurilor de cult din Illinois.

Liberty Counsel va depune un alt document la Curtea Supremă, argumentând că ordinele neconstituționale ale Guv. Pritzker sunt capabile de repetare, dacă nu primesc un răspuns judiciar.

De asemenea, argumentul că presupusa încetare voluntară a acestor ordine  împotriva bisericilor nu aduce în discuție cazul bisericilor, deoarece, întrucât el a emis unilateral ordinele și le-a aplicat agresiv, iar acum le-a anulat, guvernatorul le-ar putea restabili la fel de ușor.

Citește și BREAKING: Primarul orașului Chicago amenință să „distrugă” Bisericile care țin slujbe Duminică

Avocatul Liberty Counsel care a reprezentat cele două biserici române din Chicago este avocatul româno-american Harry Mihet.

Mat Staver, CEO-ul și Fondatorul Liberty Counsel, a declarat:

„Acțiunile unilaterale ale Guv. J.B. Pritzker sunt exemplul clasic al tiraniei. Știa că nu are autoritatea de a încălca drepturile Primului Amendament ale bisericilor și lăcașurilor de închinare, dar a făcut-o oricum și a continuat s-o facă până când cazul a ajuns la Curtea Supremă a Statelor Unite”.

„Guvernatorul nu poate fi de încredere că se poate supune Constituției. Faptul că recent a declarat că bisericile nu vor atinge 50 de participanți timp de 12-18 luni, iar acum, cu câteva ore înainte de înfățișarea de la Curtea Supremă a înlăturat toate restricțiile, ilustrează că nu a avut nici un temei legal pentru aceste ordine discriminatorii, în primul rând”.

„Singurul lucru care s-a schimbat a fost că guvernatorul a fost adus pe treptele Curții Supreme a Statelor Unite. Deși suntem bucuroși că toate bisericile și lăcașurile de cult nu mai au nicio restricție, vrem să ne asigurăm că această tiranie și abuz nu se vor mai repeta”.

Sursa: Tribuna Românească 

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/29/breaking-victorie-pentru-bisericile-din-chicago-guvernatorul-renunta-la-ordinele-abuzive-de-teama-curtii-supreme/?

Femeie din America moare, ajunge în Rai şi este trimisă înapoi cu misiunea de a „aduce acolo cât mai mulţi oameni”

download - Copie

 Poteraș Ionuț  29-05-2020 17:40:47

Charlotte Holmes este într-o misiune de a spune întregii lumi experienţa prin care a trecut în ziua când a murit şi a a ajuns în Rai.

Această experienţă i-a schimbat viaţa definitiv.

În luna septembrie a anului trecut, Charlotte a ajuns într-un spital din oraşul Springfield, statul american Missouri, după ce a mers la un doctor cardiolog pentru o consultaţie. Acesta i-a luat tensiunea, care era 23/13 și a trimis-o imediat să se interneze.

La scurt timp după ce s-a internat în spital, Charlotte a suferit un accident vascular cerebral şi a murit.

„Mi-am văzut trupul de deasupra…mă uitam în jos şi am văzut 12 asistente. O persoană era aplecată peste trupul meu şi-mi făcea manevre de resuscitare. Nu simţeam nici o frică. Simţeam o stare de mulţumire. Era uluitor,” a declarat ea pentru CBN News.

Ea spune că ceea ce a văzut şi auzit în continuare este cu mult mai frumos decât şi-a imaginat vreodată.

„Am ştiut dintr-o dată că nu eram la mine acasă, eram în drum spre casa mea cerească.”

„Aproape imediat, din câte îmi dădeam seama, am auzit muzică. Am văzut copaci, flori şi totul părea că se leagănă în ritmul muzicii…atmosfera era plină de laudele îngerilor şi a oamenilor de acolo.”

„Simţeam mirosul celor mai frumoase flori, mai frumoase decât am văzut vreodată în toată viaţa. Nu există flori pe pamant care să miroasă în acest fel.”

Charlotte spune că a ajuns în faţa porţilor de margăritar si a văzut acolo pe toate rudele şi toţi prietenii ei care muriseră înainte.

„Era o mulţime atât de mare, toţi prietenii mei, toată familia și sfinţii din vechime. Nu există cuvinte ca să exprime ceea ce am văzut acolo.”

M-am uitat şi am văzut familia mea. Mamă, tată, sora mea şi prietena mea cea mai bună. Cu toţii arătau ca în tinereţe. Nimeni nu purta ochelari. Un văr de-al meu, care pe pământ îşi pierduse un picior, acum le avea pe amândouă. Arătau cu toţi ca şi cum ar avea în jur de 30 de ani.”

Charlotte spune că a văzut şi un copil printre ei.

Când era tânără, Charlotte a pierdut o sarcină care ajunsese la 5 luni și jumătate. Pentru o perioadă după acest eveniment nefericit, ea s-a luptat cu depresia pentru că nu putuse să-şi ia la revedere de la copilaşul ei.

„În acea perioadă nu te lăsau să-l ţii în braţe, nu avea voie să-l îngropi…”, îşi aminteşte ea.

„I-am spus lui Dumnezeu ‘Doamne, vreau să-mi văd nepoţii când se căsătoresc.’ Şi dintr-odată Domnul mi-a zis: ‘Te las să alegi. Poţi rămâne aici sau poţi să te întorci. Dar dacă te întorci atunci trebuie să spui şi altora despre această experienţă. Trebuie să aduci acasă cât de mulţi oameni poţi.’ ”

„Domnul a spus: ‘Curând, foarte curând, vin să-mi iau mireasa, Biserica. Nu vei avea mult timp la dispoziție. Du-te, te trimit în Numele Meu.’ ”

Charlotte a ştiut imediat că trebuie să se întoarcă. De atunci ea este într-o misiune de a spune la cât mai mulţi oameni despre experienţa ei.

„Raiul este mult cu mult mai mult decât ne imaginăm noi. Este atât de frumos. Şi slavă Domnului, El mi-a dat atâtea ocazii să îmi spun povestea…să împărtăşesc cu alţii dragostea lui Dummnezeu,” a spus ea. „Trebuie să ducem cu noi în Rai pe cât mai mulţi.”

Sursa: CBN News

Un VIDEO cu mărturia ei:

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/29/femeie-din-america-moare-ajunge-in-rai-si-este-trimisa-inapoi-cu-misiunea-de-a-aduce-acolo-cat-mai-multi-oameni/?

Mai multe personalități au fost prezente la ceremonia de comemorare a apologetului Ravi Zacharias

download - Copie

 Cosmin Frișan  30-05-2020 13:59:44

Vineri, vicepreședintele Mike Pence, Tim Tebow, Louie Giglio, Matt Redman, Lecrae și alții au participat la serviciul de comemorare a cunoscutului apologet creștin Ravi Zacharias, care a murit pe 19 mai și înmormântat în Georgia, pe 21 mai.  Slujba de comemorare din 29 mai a fost destinată să fie o sărbătoare a vieții, a slujirii și a moștenirii spirituale a lui Ravi.

Vicepreședintele MIKE Pence a amintit că plecarea lui Zacharias a venit „într-un moment în care atât de multe familii din întreaga lume plâng pierderea celor dragi din cauza Coronavirusului”.

Pence a vorbit apoi despre cât de importantă a fost slujirea lui Zacharias, atât pentru el personal cât și pentru biserica creștină în ansamblu, relatează Fox News. Vorbind personal despre Zacharias, vicepreședintele a spus: „Dumnezeu l-a adus în calea mea exact la momentul potrivit, cu un cuvânt de înțelepciune, bunătate și încurajare pe care nu o voi uită niciodată.”

De asemenea, Mike Pence l-a pus alături de unii dintre cei mai cunoscuți creștini ai secolului XX și începutul secolului XXI. El a spus că „În Billy Graham, Dumnezeu ne-a dat cel mai mare evanghelist al acestui secol. În Ravi Zacharias, Dumnezeu ne-a oferit cel mai mare apologet creștin al acestui secol. El a fost C.S. Lewis al timpurilor noastre.”

Unele dintre cele mai emoționante tribute ale serviciului religios, care s-au întins pe aproape trei ore, au provenit din partea membrilor familiei lui Zacharias. Fratele său Ramesh a spus mulțimii că „voi l-ați cunoscut ca apologet, eu l-am cunoscut ca frate. El a spus că viața lui Ravi a arătat ce poate face Dumnezeu printr-o persoană care s-a angajat total să-L slujească.

Ramesh a vorbit și despre convertirea lui Ravi. El a spus că Ravi a supraviețuit unei tentative de sinucidere când era adolescent. Mama lor s-a așezat lângă noptieră lui și i-a citit din Biblie. Aceasta l-a determinat să-și dedice viața lui Isus.

Fiica lui Zacharias, Naomi, a spus printre lacrimi că nu există nicio modalitate în care serviciul să poată exprima în mod adecvat ceea ce a însemnat tatăl ei pentru toată lumea, „nu din cauza limitelor timpului, ci din cauza puținelor cuvinte existente”. Ea a spus că își va aminti de tatăl ei ca „bărbatul care m-a iubit dintotdeauna”.

Jude McNeil, nepotul lui Zacharias a spus și el cateva cuvinte. El a spus că el și versorii săi „au pierdut cel mai bun bunic din lume”.

Tim Tebow a vorbit despre influența pe care Ravi Zacharias a avut-o în viața sa. Fostul câștigător al Trofeului Heisman și actual jucător de baseball de la New York Mets l-a descris pe Zacharias nu doar ca pe un frate în Hristos, ci și ca pe „un prieten, un profesor și un erou”. El le-a spus telespectatorilor că a fost lângă patul lui Zacharias în zilele de dinaintea morții acestuia, vorbind și despre speranța lui în Hristos.

Louie Giglio, pastorul Bisericii „Passion City” și fondatorul „Passion Movement”, a deschis și a încheiat serviciul. El a spus că obiectivul lui Ravi în slujire era să-l onoreze pe Isus și să-l onoreze printr-o „viață trăită bine”.

El a vorbit pe larg despre nădejdea lui Zaharia în Isus Hristos. El a spus: „Ravi este ‚foarte’ viu astăzi. Ravi este acasă. Ravi este vindecat. Ravi și-a încheiat alergarea.”

Programul de comemorare poate fi vizionat și mai jos.

SURSA | ChristianHeadlines

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/30/mai-multe-personalitati-au-fost-prezente-la-ceremonia-de-comemorare-a-apologetului-ravi-zacharias/?

Ziua Națională de POST și RUGĂCIUNE „Pentru copiii României!”

download - Copie

De Ziua Internațională a Copilului, rețeaua Radio Vocea Evangheliei vă cheamă să vă uniți la o zi de Post și Rugăciune pentru copiii României. În această zi specială, haideți să le oferim mai mult decât dulciuri și distracție. Vă provocăm pe voi părinții României să vă rugați pentru copiii României. Pentru copii dumneavoastră și pentru cei din vecini, pentru copii abandonați de pe străzi, din canalele subterane sau uitați în orfelinate. Pentru toți copii României și viitorul lor.

Luni, 1 Iunie 2020, toți părinții României se unesc în post și rugăciune ca:

– Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i păzească pe copiii României;

– Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste copiii generației de mâine și să se îndure de ei;

– Domnul să-Și înalțe Fața peste copiii României și să le dea pacea.

Ține și tu post și roagă-te pentru copiii tăi, Luni, 1 Iunie, de Ziua Copilului.

Noi, părinții, postim și ne rugăm în mod special pentru copiii noștri, Luni, 1 Iunie.

Pentru copiii României!

 

Echipa ȘtiriCreștine.ro susține și se alătură acestei inițiative. Haideți împreună să folosim această zi pentru a proclama protecția și binecuvântarea Atotputernicului Dumnezeu peste toți copiii României.

SUA încheie relația cu OMS. Trump: „Lumea are nevoie de răspunsuri din partea Chinei cu privire la virus”

download - Copie

 Cosmin Frișan  30-05-2020 16:03:41

Preşedintele Donald Trump a anunţat vineri că Statele Unite ale Americii suspendă intrarea pe teritoriul lor a cetăţenilor chinezi care prezintă un „risc″⁣ potenţial pentru securitate, relatează AFP.

„Astăzi suspendăm intrarea cetăţenilor chinezi pe care i-am identificat că fiind un potenţial risc pentru securitate”, a declarat Trump într-o alocuţiune privind China şi Hong Kong.

De asemenea, preşedintele SUA a anunţat vineri încetarea relaţiei dintre ţara sa şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), pe care a acuzat-o încă de la începutul pandemiei de coronavirus că este prea indulgentă cu Beijingul, relatează AFP.

„China are un control total asupra Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în pofida faptului că a plătit o contribuţie de doar 40 de milioane de dolari pe an, în comparaţie cu ceea ce au plătit Statele Unite, o sumă care este de aproximativ 450 de milioane de dolari pe an”, a declarat Trump în cadrul unei conferinţe de presă susţinută la Casă Albă.

„Lumea are nevoie de răspunsuri din partea Chinei cu privire la virus. Trebuie să avem transparenţă. De ce China a închis oamenii infectaţi din Wuhan în toate celelalte părţi din China?” a adăugat Trump.

Preşedintele american a criticat în repetate rânduri reacţia OMS la coronavirusul care a lovit SUA mai puternic decât oricare altă ţară, pe fondul atenţiei atrase de reacţia propriei administraţii la pandemie. Trump a susţinut că OMS este „centrată pe China” şi a acuzat agenţia că a recomandat împotriva impunerii interdicţiilor de călătorie din China încă de începutul epidemiei.

„Din fericire, nu am fost convins şi am suspendat călătoriile din China salvând un număr nespus de mare de vieţi”, a declarat Trump pe 14 aprilie.

La începutul acestei luni, Trump a ameninţat că va întrerupe definitiv finanţarea OMS. Într-o scrisoare adresată organizaţiei, el a afirmat că, dacă OMS „nu ​​se angajează să facă îmbunătăţiri substanţiale în următoarele 30 de zile, voi face că îngheţarea temporară a finanţării Statelor Unite pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii să fie permanentă şi voi reanaliza calitatea de membru al organizaţiei.”

Vineri, Trump a declarat că OMS „nu ​​a reuşit să facă reforma solicitată”, iar SUA „vor încheia astăzi relaţia noastră cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi vom redirecţiona aceste fonduri către alte nevoi urgente de sănătate publică globală”.

Finanţarea OMS se desfăşoară în cicluri bugetare de doi ani. Pentru ciclul de finanţare pentru 2018 şi 2019, SUA au plătit o sumă de 237 milioane de dolari, precum şi 656 milioane dolari în contribuţii voluntare, în medie 446 milioane dolari pe an, reprezentând aproximativ 14,67% din bugetul total al organizaţiei, potrivit purtătorului de cuvânt al OMS, Tarik Jasarevic.

Pe 20 mai, oficialii OMS au declarat că programele de urgenţă vor avea de suferit dacă preşedintele american va trage definitiv finanţarea destinată agenţiei internaţionale.

Cele mai multe finanţări din Statele Unite se duc direct la programul care ajută ţările aflate în „tot felul de situaţii fragile şi dificile”, a declarat la acea vreme dr. Mike Ryan, directorul executiv al programului de urgenţă pentru sănătate.

OMS a început să avertizeze în privinţa epidemiei din China la mijlocul lunii ianuarie. La 11 martie, oficialii OMS au declarat epidemia că fiind o pandemie, când existau doar 121.000 de cazuri la nivel mondial.

Virusul a infectat până în prezent peste 5,8 milioane de oameni în întreaga lume, conform datelor publicate de Johns Hopkins University.

SURSA | StirilePROTV

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/30/sua-incheie-relatia-cu-oms-trump-lumea-are-nevoie-de-raspunsuri-din-partea-chinei-cu-privire-la-virus/?