La țanc!

download - Copie

ON MAY 25, 2020 BY GEORGEIN UNCATEGORIZED
B a r z i l a i – e n – D a n

Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. (Geneza 21:2)

„Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam“ (Psalmul 33:11). Dar trebuie să fim pregătiţi să aşteptăm cronometrajul lui Dumnezeu. Cronometrajul Său este precis, pentru că El face toate lucrurile „exact la timpul“ hotărât de El. Nu este pentru noi să cunoaştem cronometrajul Său, şi de fapt nici nu-l putem cunoaşte – trebuie doar să-l aşteptăm.

Dacă Dumnezeu i-ar fi spus lui Avraam când era încă în Haran că are să aştepte 30 de ani până va ţine în braţe copilul promis, curajul l-ar fi părăsit. Aşa că Dumnezeu, ca un act al dragostei Sale îndurătoare, a ascuns de Avraam numărul anilor istovitori cât trebuia să aştepte. Numai când s-a apropiat sorocul, cu doar câteva luni înainte, Dumnezeu Şi-a revelat promisiunea: „La anul pe vremea aceasta … Sara va avea un fiu“ (Geneza 18:14). „Vremea aceasta“ a venit în sfârşit, şi curând râsul zglobiu care a umplut casa patriarhului a făcut cuplul înaintat în vârstă să uite aşteptarea lungă şi grea.

Aşa că îmbărbătează-te, copile drag, când Dumnezeu îţi cere să aştepţi. Cel pe care-L aştepţi nu te va dezamăgi. El nu va întârzia nici 5 minute peste „vremea aceea“. Şi-n curând „întristarea voastră se va preface în bucurie“ (Ioan 16:20).O, ce fericit e sufletul pe care Dumnezeu îl face să râdă! Atunci necazul şi plânsul fug pentru totdeauna, cum fuge întunericul de zorii zilei. selectat

Ca pasageri, nu este pentru noi să umblăm cu hărţile maritime şi cu compasul. Trebuie să-L lăsăm pe abilul Căpitan să-Şi facă singur lucrarea.   Robert Hall

Unele lucruri nu pot fi împlinite într-o zi. Chiar Dumnezeu nu face un apus glorios într-o clipă. Timp de câteva zile El adună ceaţa cu care va construi superbele Lui palate pe cerul de vest.

La țanc!

La țanc!

Încrederea și capitalul social (3)

download - Copie

trust2

În secțiunea anterioară, am subliniat cum anume elementele religioase și culturale dezvoltate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au conturat o Românie cu un capital social slab și cu o încredere marcată de instituționalism, colectivism și ideal-tipuri fără impact. A rămas să mai aducem în discuție câteva observații legate de dinamica încrederii și a capitalului social în perioada comunistă și după 1989. Schițăm aici doar câteva idei cu privire la o serie de aspecte care pot fi analizate ca elemente de continuitate între cele două perioade. Vom sublinia felul în care acestea au contribuit la deteriorarea capitalului social și la scăderea încrederii în timpul regimului totalitar și vom arăta că ele au continuat să acționeze ca frâne ale dezvoltării sociale în perioada de tranziție.

Un stat paternalist

Ideea de stat puternic, construit cu ajutorul unui mecanism identitar de factură naționalistă și religioasă, reprezintă o moștenire pe care comunismul a preluat-o din perioada precedentă și a dus-o mai departe fără modificări esențiale. Vorbim despre construirea unui regim dictatorial care a presupus dezvoltarea unei administrații aflate sub controlul total al partidului și al liderilor săi. Două elemente mai importante pot fi subliniate cu privire la crearea unei dependențe a populației de sistem și impactul asupra încrederii și calității capitalului social.

Primul aspect se referă la construirea aparatului de stat și controlul exercitat asupra cetățenilor prin instrumentele specifice unui sistem totalitar. Pe de o parte, regimul comunist a creat o clasă socială privilegiată (nomenclatura) care a determinat o puternică ruptură la nivelul societății. Privilegiile sunt diverse și nu sunt doar materiale (ele includ servicii speciale, anumite libertăți etc.), însă fac parte dintr-o lume semiobscură, pentru că nu sunt la vedere, și creează în restul populației o permanentă suspiciune și tentație de a intra în posesia lor. Pe de altă parte, au fost puse la punct mijloacele de control și intimidare ale aparatului de stat (Securitatea și alte organisme similare) pentru a impune ordinea socială dorită. În plan politic, deciziile și logica acestora nu aveau nimic de-a face cu starea populației și cu nevoile ei. Statul și persoanele implicate în sfera politică și administrativă au ajuns astfel să reprezinte fie o țintă a oportuniștilor (gata să facă orice pentru a intra în grațiile conducerii partidului sau a se poziționa favorabil în sistem), fie o zonă care inspiră teamă și neîncredere în restul societății. Cu timpul, populația a ajuns la concluzia că totul este sub observație și că singura modalitate de supraviețuire este aceea de a nu avea încredere în nimeni și de a se supune, cel puțin în aparență, în totalitate autorităților. Neîncrederea aproape generalizată (la nivel personal, social și instituțional) este produsul principal al unui regim opresiv, al unui stat care se impune cu forța, al unor instituții care cer obediență totală. Acest tip de neîncredere, din păcate, a continuat și după 1990. Raportul dintre populație și noua putere, care s-a dorit a fi democratică, a rămas sub același mare semn al neîncrederii. Chiar și după aproape 30 de ani de la schimbarea regimului, în sistemul politic și în administrație, chiar în justiție, auzim despre intervenția unor organisme perverse de verificare și supraveghere; observăm comportamente politice care nu s-au despărțit de modelul autoritar; se vede lipsa de încredere a populației în partide și în liderii politici; oamenii mai așteaptă să apară un lider puternic, în stare să pună lucrurile pe drumul cel bun etc.

Al doilea element se referă la dependența față de sistem care s-a conturat prin mecanisme nelegitime de control asupra vieții sociale și economice. Din nefericire, aceste lucruri sunt și astăzi receptate de o anumită parte a populației ca fiind mari realizări ale sistemului totalitar. Regimul comunist a pretins a lua asupra sa grijile cele mai importante ale omului: educația, asigurarea unui loc de muncă și a unei locuințe, sănătatea și asigurările sociale. Toate acestea erau responsabilitatea statului și erau asigurate, aparent gratuit, tuturor cetățenilor. În realitate, ele erau finanțate din impozitarea masivă a muncii și redistribuire. Controlul asupra acestor domenii a reprezentat o armă letală a aparatului represiv. Evident, prețul plătit de populație este pierderea unei importante părți a libertății asociate cu aceste responsabilități delegate statului. În aceste condiții, societatea a fost secătuită de orice formă de inițiativă cu privire la capitolele cele mai importante ale dezvoltării individuale și sociale, iar la nivelul cetățenilor a fost indusă așteptarea ca statul să intervină ori de câte ori apare o problemă, o nevoie sau o criză. Această maximă dependență de sistem a determinat dezvoltarea unui capital social fragil, anemic. Din păcate, după 1990, populația a rămas multă vreme cu aceste reflexe construite în perioada anterioară: mobilitatea socială și cea profesională, pe lângă cea geografică, au rămas în continuare foarte scăzute; oamenii continuă să prefere un loc de muncă la stat, care este sigur și eventual bine plătit, iar exigențele profesionale nu sunt foarte mari; în vreme ce vina pentru lipsa locurilor de muncă, sărăcie, salarii mici și alte probleme economice este considerată a fi a guvernului etc.

Simfonia Biserică – stat

Instalarea sistemului comunist în România, la finalul anului 1947, nu a schimbat dramatic raportul dintre Biserica Ortodoxă și autoritatea politică, în vreme ce minoritățile confesionale au avut la început cel mai mult de suferit după schimbarea regimului. Biserica majoritară a continuat același model de susținere și legitimare a autorității politice potrivit modelului bizantin al simfoniei, conform căruia autoritatea religioasă trebuie să coopereze în mod armonios cu puterea politică, în beneficiul reciproc al amânduroraStatul comunist a finanțat biserica și a dat o serie de drepturi de manifestare a religiei, iar biserica a susținut politica Partidului Comunist prin același mecanism al înrădăcinării sale naționaliste. În acest angrenaj al bunei conviețuiri au fost atrase ulterior și celelalte confesiuni creștine.

Pentru perioada comunistă, merită subliniate două nuanțe ale raportului biserică – stat. Pe de o parte, este vorba despre fenomenul colaborării unei părți importante a clerului (din toate confesiunile creștine) cu instituțiile regimului totalitar. Chiar dacă la nivel formal, instituțional, între Biserică și stat s-a continuat modelul colaborării pentru binele ambelor părți, totuși regimul comunist a încercat să controleze viața comunităților creștine. Prin șantaj, amenințare și presiuni, mulți lideri religioși au devenit, implicit sau explicit, în diverse grade și cu cele mai variate motivații, unelte ale sistemului opresiv. Pe de altă parte, în această perioadă se desfășoară un proces de secularizare tipic pentru societățile totalitare. Controlul prin educație, limbaj, expresii culturale tipice și supravegherea strictă a activităților religioase au avut impact asupra asumării credinței creștine la nivelul populației. Aceste fenomene, între altele, au erodat încrederea oamenilor în Biserică și în importanța axiologiei și moralei creștine pentru viața socială. Ca și în domeniul politic, încrederea credincioșilor a fost instituționalizată, iar liderii religioși au încercat să găsească o cale de mijloc, un compromis între exigențele credinței și cele impuse de regim. Interesant este că după 1990, într-un vid de neîncredere, populația se agață de instituția bisericii și declară, an de an, că aceasta este în topul încrederii populației, chiar dacă nivelul acesteia pare să scadă încet, dar constant. Însă aceste rezultate ale sondajelor de opinie trebuie nuanțate și analizate în contextul unei societăți de tranziție aflate sub presiunea unor mari incertitudini în plan economic, politic și social, în care oamenii caută un reper de stabilitate și își revendică o identitate ce vine din trecut. Studiile empirice cu privire la capitalul social arată faptul că încrederea rămâne o caracteristică slabă a populației, iar raportarea la instituția bisericii reprezintă mai degrabă un asemenea reflex al trecutului.

Structuri sociale provizorii și o societate tradiționalistă

Comunismul a creat rapid o viața socială artificială. Oamenii erau obligați să fie membri în diferite organizații oficiale (de tineri, profesionale, de partid etc.), însă toate aceste structuri erau instrumente de control și de propagandă ale regimului. În ciuda unei largi participări a populației la aceste grupuri sociale, rezultatul nu este o dezvoltare a capitalului social și a încrederii, ci crearea unei rupturi ce pune în opoziție sfera publică și cea privată. Din motive de corectitudine politică, oamenii participau la diverse activități ale acestor organizații oficiale, însă nivelul de angajare și motivația care să producă rezultate lipseau aproape cu desăvârșire. Adevăratele structuri sociale bazate pe inițiativă și voluntarism au fost foarte puține și, în general, cu caracter clandestin și reactiv. Lipsa interesului pentru spațiul public, pentru o viață socială dinamică și sănătoasă a condus la o puternică orientare înspre viața privată și înspre relațiile create la acest nivel. Familia devine cadrul social de bază, alături de eventualele cercuri restrânse de relații construite din rațiuni religioase sau bazate pe interese punctuale. În același timp, implicarea în spațiul public și participarea la viața comunității sunt auto-reprimate și evaluate negativ de către cetățenii înșiși. Dacă putem vorbi despre o expresie a încrederii în această perioadă, ea se manifestă doar la nivelul acesta celular, în grupuri restrânse, însă la nivelul societății domnește cea mai profundă neîncredere. Comunismul dezvoltă o dependență socială de familie și închide orizontul social al cetățenilor, producând segregare. În acest cadru, generația tânără nu crește dezvoltând competențe relaționale și de orientare socială, ci rămâne opacă, dependentă de părinți și de structuri directive, păstrând cadrele unei societăți tradiționaliste.

Pe lângă această puternică dependență dintre generații, comunismul a mai dezvoltat o serie de structuri sociale animate de interese economice. Deoarece piața și economia nu asigurau necesarul de bunuri și servicii, se dezvoltă un sistem de rețele paralele, care să le permită oamenilor procurarea mijloacelor de subzistență. Aceste structuri sociale sunt provizorii și instabile pentru că sunt create pentru atingerea unor obiective punctuale fluctuante. Ele nu sunt clădite pe încredere, ci sunt mereu amenințate de tot felul de riscuri. Rețelele informale provizorii se bazează pe un tip de investiție socială riscantă (axată pe cunoștințe și relații profesionale) care este construită pe stimulente financiare (mită, favoruri, servicii) și raporturi de putere (relația cu nomenclatura). Ele nu au contribuit la dezvoltarea capitalului social, nici măcar al unuia alternativ, care să nu fie sub controlul sistemului, ci dimpotrivă. Inclusiv oamenii sistemului au menținut acest tip de rețele, ca o supapă a unui mecanism economic prost croit, impredictibil și mereu în pragul colapsului.

Inerția acestor structuri sociale închise, care produc dependență, s-a dovedit a fi una foarte mare, iar continuitatea lor după 1990 este ușor de observat. Neîncrederea în instituțiile sociale și ale unei economii de piață, în valorile democrației, în concurență și selecție face ca populația să continue cu apelul la vechile obiceiuri: mită, relații, nepotism. Mobilitatea socială din perioada tranziției este marcată de dinamica tipică unei societăți tradiționaliste bazate pe familie, relații de rudenie și grupuri de interese. Nu este lipsit de importanță faptul că în sistemul public (administrație, învățământ, sănătate) selecția și dinamica profesională au avut la bază, și încă mai au, o asemenea concepție. Nici în sistemul privat cu capital românesc lucrurile nu sunt departe de această optică. Excepția o constituie firmele cu capital străin care au beneficiat de o viziune managerială diferită, atunci când managerii nu preiau ei înșiși deprinderile localnicilor.

Lipsa de interes pentru adevăr și o societate civilă mioapă

În comunism, prin aparatul de stat s-a conturat o uriașă mașinărie de propagandă, de cosmetizare a realității și de manipulare mediatică. Rezultatul acestui mecanism îl reprezintă confiscarea adevărului și transmiterea unui mesaj bine gândit de către ideologii sau PR-iștii aparatului de stat. Chiar dacă uneori oamenii erau conștienți de discrepanța dintre ceea ce se spune și realitate, a devenit tot mai clar că interesul pentru adevăr nu mai are o miză pentru nimeni, nici pentru spațiul public și guvernanți, nici pentru cetățenii obișnuiți. Minciuna este pentru primii instrumentul prin care se mimează o anume normalitate socială și economică, iar pentru ceilalți calea de a-și asigura un mod de trai într-un mediu al controlului și impunerii. Sistemul a contribuit la generalizarea cenzurii și la modificarea adevărului de la lucrurile cele mai banale, precum știrile zilei, până la rescrierea istoriei și la construirea unei ideologii care să fundamenteze toate deciziile partidului.

Un rezultat dramatic al acestui mecanism este dezvoltarea neîncrederii la nivelul populației cu privire la orice informație din spațiul public și la sursele care le produc. Suspiciunea privind calitatea informațiilor s-a extins treptat și către alte surse și mijloace de informare decât cele oficiale. Pe lângă această confiscare a adevărului, în comunism s-a construit un simulacru de spațiu public și o caricatură cu privire la identitatea de cetățean al societății. Comunismul nu a dezvoltat simțul civic, pentru că nu a încurajat opinia, inițiativa, diversitatea, cultivarea unui sistem coerent de valori. În acest regim, nu s-au conturat cetățeni moderni și o societate modernă, ci mase amorfe, spirite gregare și anti-moderne, ființe instituționalizate, oportuniști și fricoși, obedienți și pasivi. Inclusiv o parte importantă a elitei intelectuale a făcut pact cu sistemul și a susținut propaganda și falsul unei societăți fictive.

Perioada de tranziție a fost profund marcată de această moștenire. Ni s-a repetat sistematic de către anumite voci competente că ne va lua ceva timp să învățăm democrația, însă numai dacă vom fi dispuși să facem efortul necesar. Din păcate, după 1990, societatea civilă se dezvoltă timid, cu multe eșecuri, proiectele propuse fiind mereu afectate de neîncredere și instabilitate socială. Lipsa organului pentru adevăr și calitatea slabă a capitalului social au dus la o perpetuă amânare a unui efort de asumare a trecutului și reconciliere. În ciuda existenței în acest sens a unor inițiative prezidențiale lăudabile, nu a existat la nivelul societății un proces de evaluare a comunismului și nici o desprindere reală de vechiul regim. Noua societate a fost construită și condusă de oamenii formați în sistemul anterior, care operau cu aceleași instrumente și cu aceeași viziune despre societate. Spațiul public, mass-media, instituțiile non-guvernamentale au rămas multă vreme sub pecetea unor privatizări cel puțin discutabile, dacă nu de-a dreptul frauduloase, acțiunea gravitând în jurul unor persoane și interese partinice, fără o contribuție reală la dezvoltarea unei societăți civile puternice. Captivă în tiparele unei societăți tradiționaliste, viața politică a rămas mereu în cadrele clientelismului, autoritarismelor și intereselor de grup. Cu timpul, partidele politice și-au creat propriile platforme mediatice, manipulând populația cu discursuri propagandistice, mistificând realitatea, deturnând opinia publică de la adevăratele probleme la unele inventate. Sătui de pretinse reforme, de promisiuni neonorate, de manipulare și minciună, oamenii au devenit tot mai inerți din punct de vedere politic și social, iar societatea s-a polarizat. Generația tânără a băut până la fund paharul neîncrederii și insatisfacției, iar generația vârstnică a rămas prizonieră în trecut și dependentă de promisiunile sistemului privind pensiile și sănătatea.

În loc de concluzie

După aproape 30 de ani de la revoluție, se pare că nu am avansat și că am rămas cantonați într-o perpetuă tranziție, fără un orizont predictibil, fără soluții. Evenimentele recente, care au scos în stradă zeci de mii de oameni la mitinguri și proteste, au reprezentat pentru unii o undă de speranță. Pentru alții însă a fost doar o întărire a convingerii că noi românii ne trezim mereu prea târziu și că este nevoie ca altcineva să ne pună ceasul să sune la momentele decisive ale istoriei. Tânăra generație a ieșit în stradă pentru a reacționa la deciziile unei administrații mizerabile, însă, cu puțin timp înainte de aceste evenimente, a stat pasivă când a fost vorba să se implice în alegerea democratică, prin vot, a conducătorilor politici care să ne reprezinte. Suntem oare condamnați să fim mereu reactivi și să ne plângem că ne merge rău? Suntem oare incapabili să ieșim de sub influența bolilor care ne-au infectat cu neîncredere, pasivitate, obediență și pesimism? Suntem oare condamnați să purtăm poverile trecutului și să plătim mereu pentru ceea ce au făcut înaintașii noștri, fără speranța unei rupturi și a unei schimbări de profunzime?

Exodul tinerilor și vocea celor care au plecat de mai multă vreme din țară par să ne spună că este dificil de previzionat ceva cu privire la viitor și că sunt șanse mici să vorbim despre o societate sănătoasă în viitorul apropiat. Pentru ca schimbarea mult dorită să fie autentică și profundă, este nevoie de un punct de pornire cerebral și realist. Pe de o parte, trebuie să fim dispuși a accepta cu onestitate care este adevărata față a societății noastre. Iar dacă suntem deschiși să ne cunoaștem, este necesar să depunem și efortul de a scoate la iveală lucrurile care constituie fondul nostru real, din punct de vedere social și cultural. Pe de altă parte, am amintit de avalanșa de proiecte de reforme din mai toate domeniile și despre faptul că avem mereu senzația că trebuie să o luăm de la capăt. Cred că unul dintre lucrurile esențiale pe care le-am ignorat ca societate este tocmai investiția în oameni și în capitalul social. Putem avea cel mai performant program managerial pentru orice domeniu, putem avea miniștri germani la toate ministerele, dar nu vom avea o schimbare reală decât atunci când procesul transformării va începe de la nivelul oamenilor.

Amintesc din nou exemplul companiilor cu capital străin care fac în România un lucru diferit și care funcționează, desigur, pentru interesul lor economic. În aceste firme se pun la lucru valori esențiale pentru dezvoltarea capitalului social și pentru încredere: mentorat, etică, dialog, feed-back, formare continuă, dezvoltare personală etc. De aceste valori are nevoie societatea în toate compartimentele ei, nu doar sub raport formal și în regulamente, ci ca o investiție concretă în oameni. Nu ne putem aștepta ca asta să o facă statul sau politicienii, ci trebuie să o facă oamenii care cred în ele și care sunt gata să le pună în practică prin proiecte, instituții și mecanisme care transmit asemenea valori. În acest proces, un rol important îl pot juca familia, școala, biserica și toate celelalte organisme ale societății civile care își propun să investească în capitalul social și să reclădească încrederea oamenilor. Însă este nevoie de realism, de timp și de determinare.

Dănuț Jemna

https://danutj.wordpress.com/2018/11/28/increderea-si-capitalul-social-3/#more-241

Apocalipsa 15 – Motivația mâniei Mielului

download - Copie

Acesta este cel mai scurt capitol din Apocalipsa. Scopul lui este să arate motivele dezlănțuirii mâniei lui Dumnezeu asupra pământului, așa cum le vom vedea în revărsarea celor șapte potire din capitolul șaisprezece. Ele fac parte din perioada celei de a șaptea trâmbiță cu care se va încheia „taina lui Dumnezeu“:

„Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă, ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor“ (Apoc. 10:5-7).

Capitolul este așadar o pregătire, o argumentare a mâniei care va produce măcelul final.

„Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu“ (Apoc. 15:1).

Apogeul mâniei divine este ilustrat prin două lucruri: marea de sticlă ca de cristal pomenită în Apocalipsa 4:6 este acum amestecată cu foc și Templul ceresc este plin de fum:

„Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc“ (Apoc. 15:2).

Şi Templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri“ (Apoc. 15:8).

Singurii oameni muritori care au văzut cu ochii lor Templu (Cortul) din cer au fost Moise și Ioan.  Lui Moise i s-a spus să facă pe pământ un fel de „machetă“ a locașului ceresc și să așeze în slujbă preoți. Iată ce găsim scris în epistola către Evrei:

„Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte” (Evrei 8:5; Exod 25:40; 26:30).

Un Templu plin de fumul slavei lui Dumnezeu înseamnă o judecată teribilă. Dumnezeu era plin de mânie. Cum poate un Dumnezeu al dragostei să nimicească pământul și omenirea? Capitolul 14 ne furnizează trei justificări mai mult decât suficiente.

I. Cererea sfinților martirizați.

Aduceți-vă aminte ce cereau sfinții de sub altarul din slavă:

„Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei“ (Apoc. 6:9-11).

Aduceți-vă aminte și de ceea ce cântau cei douăzeci și patru de bătrâni căzuți cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu:

„Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” (Apoc. 11:17-18).

La fel va striga și mulțimea care va asista din cer la prăpădul dezlănțuit pe pământ asupra cetății blestemate:

„După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului, Dumnezeului nostru, sunt mântuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei.” (Apoc. 19:1-2).

Nu este pentru prima dată că citim în Biblie despre necesitatea răzbunării tuturor celor chinuiți și uciși din pricină că au fost reprezentanții lui Dumnezeu printre oameni. Când era pe pământ, Fiul lui Dumnezeu a anunțat venirea unui astfel de ceas:

„De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate, ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar. Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.“ (Mat. 23:34-36).

Sistemul lumii stăpânite de Diavol va fi tras la răspundere pentru toate persecuțiile religioase îndreptate asupra celor ce L-au mărturisit pe Dumnezeul cel adevărat. Aceasta se va vedea deslușit în Apocalipsa 18:

„Lumina lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta şi pentru că acolo a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ” (Apoc. 18:23-24).

Ucigașii vor fi uciși, iar cei ce băgau groaza în copiii lui Dumnezeu vor avea parte de groază. Acesta este motivul pentru care se bucurau cei amintiți în versetul 2 din acest capitol:

„Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei“ (Apoc. 15:2).

II. Caracterul lui Dumnezeu.

Corul biruitorilor fiarei, al icoaneim ei și al numărului ei slăvea cel de al doilea motiv al mâniei Mielului: sfințenia caracterului lui Dumnezeu.

„Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” (Apoc. 15:2-4).

Dumnezeu nu este doar dragoste, ci și sfințenie, excelență dincolo de orice ne putem închipui noi astăzi. Cântarea lui Moise și cântarea Mielului proslăvesc atributele dumnezeirii, scoțând în evidență sfințenia Lui și necesitatea eradicării totale a oricărui lucru care nu este conform cu desăvârșirea lui Dumnezeu.

Moise i-a trecut pe evrei prin Marea Roșie și i-a scos biruitori de cealaltă parte. Isus Christos, Mielul junghiat, i-a trecut pe oameni prin marea sângelui Său ispășitor și i-a scos de cealaltă parte biruitori. Credința în El și loialitatea lor i-a făcut să iasă biruitori asupra teribilelor încercări din vremea prigoanelor dezlănțuite împotriva lor sub domnia lui Antichrist. Textul cântării biruitorilor vorbește despre măreția, atotputernicia, dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu așa cum au fost ele scoase în relief de căile Lui și de judecățile Lui pe pământ.

Cântarea ne spune că a trebuit ca Dumnezeu să-și manifeste mânia pentru ca toți oamenii să învețe dreptatea și să I se închine. Titlul cu care va fi încuronat va fi „Împărat al Neamurilor“! În zilele în care Antichristul va intra în templu și se va da drept Dumnezeu (2 Tesal. 2:4 ), primind închinarea locuitorilor pământului, în Templul ceresc se dezlănțuiește mânia divină. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos care nu-și împarte slava cu nimeni. Pământul va cunoaște ce înseamnă acum să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu.

III. Clădirea Împărăției din planul lui Dumnezeu

Teribilele judecăți revărsate de potire asupra pământului fac parte dintr-o slujbă preoțească legată de centrul închinării din cer, Templul. Șapte îngeri înveșmântați ca preoții din vechiul Testament ies din prezența lui Dumnezeu ca să-i împlinească planurile:

„După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei. Şi din Templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi în in curat, strălucitor şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur. Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor“ (Apoc. 15:5-7).

Distrugerea lumii de acum nu este decât o etapă a planului lui Dumnezeu cu lumea. Va urma o lume viitoare, ceruri noi și un pământ pe care va locui neprihănirea. Finalul Apocalipsei ne va descoperi scopul final minunat al tuturor lucrurilor:

„Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate” (Apocalipsa 21:5).

Lucrurile de acum trebuie să dispară pentru ca în locul lor să apară lucrurile viitoare, din Împărăția lui Dumnezeu pe pământ..

https://scripturile.wordpress.com/2020/01/30/apocalipsa-15-motivatia-maniei-mielului/

Articole de la cititori / Deepak Chopra laudă „Manifestul Evanghelic”! /  Cuvântul Crucii are putere…şi noi nu avem nici un merit…

download - Copie

Articole de la cititori

 

 Deepak Chopra laudă „Manifestul Evanghelic”!

Unul dintre cei mai proeminenţi promotori ai New Age-ului, Deepak Chopra a lăudat conţinutul şi pe semnatarii „Manifestului Evanghelic.” El afirmă că a remarcat nota conciliantă a manifestului şi faptul că semnatarii acestuia nu vor să atace alte credinţe nici să le excludă. A remarcat de asemenea recunoaşterea faptului că trăim într-o „global era” (o epocă globală) care arată că evanghelicii de astăzi au înţeles că pământul (creaţia lui dumnezeu, în cuvintele lui Chopra) trebuie respectat şi îngrijit. „Dacă vrei să salvezi pământul, atunci nu are rost să ataci restul omenirii, care se închină unui alt dumnezeu” a spus Chopra. [continuare…]

 „Ce este viaţa ta?

Este o peniţă cu care ai scris mereu cu ea.”

De Caius Obeada

Existenţa umană îşi găseşte o justificare în timpul trăit pe acest pământ. Indiferent de credinţa sau înţelegerea pe care fiecare om o are referitor la existenţa sa, timpul trăit şi trăirea fiecăruia determină poziţia eternă în împărăţia lui Dumnezeu. Indiferent dacă crezi în iad sau nu, dacă eşti un Calvinist sau Arminist, timpul şi trăirea pe acest pământ determină apropierea asemănării de chipul lui Cristos.

Îmi aduc aminte de cuvintele cântării: „Ce este viaţa ta? Este o peniţă cu care ai scris mereu cu ea.”

Inevitabil, istoria omenirii a înregistrat evenimente şi episoade a unei trăiri sau rătăciri faţă de Creatorul Universului. Trăirea fiecărui om este înregistrată în analele veşniciei, indiferent dacă eşti de acord sau nu. Anul 2005 nu a făcut excepţie, şi cartea anului a fost închisă, sigilată pentru veşniciei. La unii li s-a terminat cerneala, alţii nu au avut ce scrie, pe când alţii au trăit în nepăsarea veşnică a păcatului. [continuare…]

 Realitatea „colaboratorilor” si realitatea „demascatorilor”?

Discutam dimineata, pe messenger, cu un amic despre… colaborare… Da, stiu, s-a scris atat de mult pe marginea acestui subiect incat, la un moment dat, capeti impresia ca absolut orice s-ar mai scrie pe aceasta tema ar fi aproape automat condamnat sa cada fie in desuetudine, fie intr-un manierism… mai mult sau mai putin condamnabil.

In fine, totul a pornit de la o simpla nedumerire a mea: mi se pare mie, sau, in ultimul timp, s-a resuscitat brusc interesul pentru colaborarea cu securitatea? Adica, ma rog, este normal ca acest subiect extrem de sensibil sa fie permanent in actualitate si sa existe mereu oameni interesati sa afle „Adevarul” (oricare ar fi acesta). Dar parca in ultima vreme s-a resuscitat brusc, aproape nefiresc daca tii cont de tacerea aproape totala din ultimul trimestru… [continuare…]

 Dupa 20 de ani. Cel mai bun prieten al meu din liceu

de Ioan Ciobota

(„Dupa 20 de ani” de Alexandre Dumas nu are legatura cu acest mic eseu)

Cu o vreme in urma m-am prezentat si eu la intalnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului.
Am ajuns in curtea liceului putin mai devreme, in acea dimineata insorita de Iunie, si incercam sa-mi amintesc figurile celor care intrau pe poarta larg deschisa.

Dupa 20 de ani… deja se simte trecerea timpului… [continuare…]

 Biblia sau Biserica?

Ne-am “tamponat” de cateva ori cu fratii ortodocsi pe aceasta tema. Ne vom mai ciocni si vom mai scrie multe. Adevarul este insa unul singur.

Ce a fost mai intai? “OUL” sau “GAINA”? Biserica sau Biblia?

Intrebarea este fundamentala, adica este legata de fundatia credintei, de sursa ei ultima de autoritate. Nu exista decat doua posibilitati:

1. Sau Biserica ne-a daruit Biblia prin edictele date la diferitele Consilii din primele veacuri cand s-a stabilit Canonul cartilor din Noul Testament si s-au refuzat “ereziile” apocrifelor.

2. Sau Biblia a nascut Biserica prin revelatia lasata noua de Dumnezeu prin “sfintii apostoli si prooroci”  (Rom. 16:26; Efes. 13,14; 2 Tim. 1:9-11). [continuare…]

 Aeroportul International O’Hare din Chicago

The namesake of Chicago's O'Hare International Airport never lived in Chicago—he was born and raised in St. Louis. Butch's father helped snag Al Capone, and Butch helped win World War I

Am fost să vizitez de multe ori adunările sfinţilor români din Chicago. Am zburat cu avionul şi am aterizat la aeroportul O’Hare fără să mă întreb nici cine este acest om, nici de ce a ajuns numele său să-i fie dat uneia dintre cele mai mari aerogări din lume. Am aflat între timp şi vreau să vă spun şi vouă.

Prima poveste

Cu mulţi ani în urmă, Al Capone stăpânea efectiv fiecare colţişor al oraşului Chicago. Faima lui Capone nu se datora nicidecum unor fapte eroice şi demne de menţionat. Din contră, în Chicago, oraşul vânturilor, era recunoscut drept urzitorul a tot ceea ce putea fi mai josnic, de la contrabanda cu alcool, la prostituţie şi până la crimă.

Capone avea un avocat supranumit „Eddie cel uşuratic”. Eddie nu era degeaba avocatul lui Capone. Era un as în domeniul legal! Îndemânarea şi abilităţile sale avocăţeşti l au ţinut pe Marele Al departe de închisoare timp de ani în şir. Este adevărat că răsplata sa a fost regească. În semn de recunoştinţă, Capone nu numai că l a răsplătit pe Eddie cu imense sume de bani, dar i a făcut parte şi din câştigurile sale, lăsându l să se bucure de nespuse privilegii. El şi familia sa locuiau într o vilă pe un teren particular cu servitori care i slujeau zi şi noapte. Proprietatea unde locuiau era atât de întinsă, încât ocupa o întreagă arteră din Chicago. Putem spune că Eddie ducea viaţa de lux a gangsterilor fără să ia în seamă atrocităţile care se petreceau în jurul lui. [continuare…]

 Un manifest evanghelic – 3

Definirea caracteristicilor

Daca definim in acest fel evanghelicismul, de aici decurg urmatoarele implicatii:

In primul rand, a fi evanghelic inseamna a avea o credinta care este in acelasi timp o forma de devotiune. Evanghelicii adera pe deplin la credinta crestina exprimata in crezurile istorice ale marilor concilii ecumenice ale bisericii, ca si in marile afirmatii ale Reformei Protestante, si incearca sa fie loiali acestei credinte care a fost transmisa din generatie in generatie. Dar, in esenta, a fi evanghelic implica intotdeauna mai mult decat o marturisire de credinta, o afiliere institutionala sau apartenenta la o anumita miscare. Noi nu avem un lider suprem, si nici crezurile nici traditiile nu sunt in ultima instanta decisive pentru noi. Isus Cristos si cuvantul sau scris, Sfanta Scriptura, sunt autoritatea noastra suprema; devotamentul nostru total, increderea si ascultarea noastra sunt raspunsul nostru potrivit la acestea. [continuare…]

 ARBORELE CARE DARUIESTE

N-as putea sa spun ca este cea mai frumoasa din cate exista… sau din cate s-au scris vreodata… este doar cea mai frumoasa dintre cele pe care le-am citit eu.

“Am citit o poveste frumoasă scrisă de Shel Silverstein şi intitulată Arborele care dăruieşte. …

…Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat. [continuare…]

 Cuvântul Crucii are putere…şi noi nu avem nici un merit…

 Cultura în care trăim este avidă după informaţii noi, după lucruri senzaţionale, ştirile sunt prezentate în moduri foarte atractive pentru a atrage oamenii, sunt aleşi cei mai meseriaşi vorbitori pentru a capta un auditoriu cât mai larg.  Poate că una dintre armele cele mai puternice ale “stăpânului acestui veac” este tocmai să ne ţină tot timpul ocuaţi şi conectaţi la cât mai multe informaţii, într-o stare permanentă de aşteptare a continuării intrigii perpetue în care ne ducem viaţa de zi cu zi, astfel încât să nu mai avem timp să gândim şi să auzim lucrurile cu adevărat importante.  Iar postmodernismul nu face altceva decât să ne amăgească cu ideea că libertatea este valoarea supremă a noastră, că fiecare face ce vrea şi cum vrea, şi atunci, din tumultul acestei libertăţi dorim să fim cât mai unici şi deosebiţi căutând cu pasiune să ne exprimăm într-un mod care să arunce cea mai favorabilă lumină asupra noastră. [continuare…]

http://publicatia.voxdeibaptist.org/articole_sept08.htm

Învățătura care ne schimbă caracterul și atitudinea | Studiu Biblic

download - Copie

Moldova Creștină TV

Moldova Creștină TV

Învățăturile Domnului Isus ne schimbă caracterul și atitudinea în relația noastră cu Dumnezeu și apoi cu oamenii.

Vezi aici întreaga lecție:
https://www.youtube.com/watch?v=1sdJJDR2VrA
Youtube: https://www.youtube.com/user/MoldovaC…
Facebook https://www.facebook.com/moldovacrest…

Vizitează-ne pe pagina noastră de Web: https://moldovacrestina.md/

Vrei să devii ucenicul lui Isus Hristos? Dă click aici https://moldovacrestina.md/raspunsuri…

Ai întrebări din Biblie? Apasă aici https://moldovacrestina.md/ask-the-pa…

​​VIDEO REPORTAJ România solidară. Lecție din pandemie sau ce se întâmplă atunci când statul e neputincios

download - Copie

Duminică, 24 mai 2020, 9:35 Actualitate | Coronavirus
Anastasia Staicu 1
Anastasia Staicu 1
Foto: Captura YouTube
În fiecare zi, femeia din Giurgiu coboară în brațe cu fata sa de 16 ani, paraplegică, cele patru etaje ale blocului fără lift. Căruciorul este tras lângă scară, la parter. În alt cartier din oraș, de case, de această dată, nea’ Nicu, care va împlini 91 de ani în august, spune că se roagă în fiecare zi la Dumnezeu să-l ducă „la locul său”: „Mi-a murit baba, am rămas așa, de unul singur”. Într-un alt bloc, o profesoară de pian are grijă de băiatul ei de 17 ani, care are autism. Ce îi leagă pe acești oameni?

Patru povești

Andrei are 17 ani. Are autism și este crescut doar de mamă. Tatăl i-a murit anul trecut, de cancer. Ca să îl poată îngriji, mama – profesoară de pian – lucrează la două școli. Îi mai ajută bunica de la țară.
Tanti Ana împlinește 94 de ani. Nu mai aude și nu mai vede. Voluntarii i-au dus flori, de ziua ei. „Să vă dea Dumnezeu sănătate, mamă, să trăiți, mulțumesc mult de tot”.

Nea’ Nicu va împlini 91 de ani în august. „Mi-a murit baba, am rămas așa, de unul singur”. Spune că se roagă în fiecare zi la Dumnezeu să-l ducă „la locul său”.

Maria are 16 ani. Este elevă la Școala specială din Giurgiu și învață de acasă. A ajuns abia în clasa a doua pentru că mai tot timpul și l-a petrecut prin spitale. Are un handicap grav și se deplasează în scaun cu rotile.
Zilnic, mama ei o cară în brațe, patru etaje, până la scara blocului, unde o așteaptă căruciorul. Femeia a renunțat la meseria de asistent medical ca să aibă grijă de fată. O crește singură de 5 ani, de când soțul ei le-a părăsit.
Amândouă trăiesc din 1.700 de lei pe lună – 300 de lei alocația de handicap a fetei și 1.400 de lei salariul ei de asistent personal. Bani din care trebuie să plătească terapiile medicale ale copilului. „Acestea sunt drepturile copiilor cu dizabilități, cu handicap grav”, spune femeia.

Ce îi leagă pe acești oameni? Voluntarii

De la începutul pandemiei de coronavirus, zeci de companii, firme mai mici sau oameni simpli s-au mobilizat să ajute spitalele sau pe cei în nevoie, în special pe vârstnici.

Am vrut să vedem ce înseamnă să fii voluntar în România, în pandemie, și am ajuns la Anastasia Staicu. Are o cafenea în București, Senaca Anticafe, și o editură care publică în special cărți despre stoicism și ecologie. Săptămâna trecută, a ajuns la Giurgiu să împartă pachete pentru 25 de bătrâni și 32 de familii cu copii de la Școala Specială.

De când a început criza COVID, a dus pachete la peste 700 de oameni, prin proiectul „Bunicii noștri”.

Ce înseamnă să fii voluntar în România, în pandemie?

„Nici nu știam ce înseamnă. Este un lucru minunat. Ești fericit, așa”, spune Estera, unul dintre voluntarii proiectului. Estera se ocupă cu achiziția și împachetarea produselor care ajung la cei în nevoie.
Fiecare beneficiar primește un pachet format din trei sacoșe:
  • una cu legume, fructe, produse de igienă
  • una cu conserve
  • una cu produse neperisabile – făină, mălai, orez

Anastasia Staicu, rusoaica focusată pe stoicism

„Suntem focusați pe stoicism … ce este stoicismul, responsabil față de momentul prezent și de tine în momentul ăsta. Atât poți, altceva nu poți să faci, nu știi, mâine nu știi”, spune Anastasia Staicu.
Ea vine din Rusia. La 19 ani, l-a cunoscut pe cel care i-a devenit soț și s-a transferat la Universitatea din București, unde a învățat limba română. „Am venit la facultate, m-am căsătorit, am făcut și copii, au și crescut, au și plecat”, povestește ea.
Am întrebat-o pe Anastasia dacă s-a confruntat cu reticențe din partea românilor, având în vedere că este născută în Rusia. „Cred că am avut mare noroc, de câți ani trăiesc aici (…) interacționez mult cu oamenii, nu am avut niciodată … de câteva ori, cu taximetriștii, îmi cereau înapoi tezaurul, mie personal, nu puteam să răspunde la această solicitare, din păcate”, a răspuns ea

Sărăcia cruntă

Activitatea de voluntariat a început după ce, din cauza carantinei, cafeneaua pe care o are s-a închis. În prima lună, tot bugetul asociației a fost cheltuit pentru a cumpăra alimente și produse de igienă pentru bătrâni și copii.

Inițiativa a început să fie observată și a primit o sponsorizare de 2.500 de euro de la un lanț de supermarketuri. Așa a ajuns la 120 de vârstnici care primeau pungile cu alimente. A venit apoi campania celor de la Declic.
„Ce s-a întâmplat după ne-a depășit cu totul. Oamenii au donat peste 80.000 de euro. Cu acești bani am putut să ajunge la un număr de peste 700 de beneficiari lunar, pe trei luni”, povestește ea.
Asociația SNK și voluntarii strânși în jurul ei distribuie acum ajutoare pentru bătrâni și copii cu nevoi speciale în peste 30 de localități. Cea mai grea parte este împachetatul produselor. Dar, „când intri în contact cu omul căruia îi dai, este un schimb de energie, e ceva ce primești înapoi, dai și primești”, spune Anastasia.
Ce a impresionat-o cel mai mult? Sărăcia cruntă. Dar, „dacă e curată, e frumoasă și ea”.

Subiectele zilei

Luni, 25 Mai 2020

Aproximativ 30.000 de români vor fi testați pentru a se vedea gradul de imunizare la coronavirus, după faza de maxim a epidemiei – secretar de stat

Aproximativ 30.000 de români vor fi testați pentru a calcula gradul de imunizare a populației, iar această testare serologică va avea loc după faza de maxim a epidemiei de coronavirus, a
citeste tot articolul
Ce se asortează cu un Ferrari sau Bentley?

Asocierea Hublot-Ferrari și Breitling-Bentley va fi scoasă la licitație publică în doar 4 zile prin prezența unor modele exclusiviste și piese de colecție de ceasuri realizate în ediții
citeste tot articolul
36 de muncitori din Sri Lanka concediați de o fabrică de confecții din Botoșani, abandonați pe Aeroportul Otopeni

Zeci de muncitori din Sri Lanka sunt blocați pe Aeroportul Otopeni. Ei au lucrat lucrat la o fabrică de confecții din Botoșani, s-au aflat în carantină după ce unul dintre ei a fost confirmat cu
citeste tot articolul
VIDEO Coronavirus Italia: Plaje, baruri și piețe, pline de tineri / Mulți nu au măști și nu păstrează distanța minimă

În primul weekend după redeschiderea plajelor – doar pentru plimbări și activități sportive – italienii au testat limitele restricțiilor. De exemplu, plaja Mondello, din Palermo, a fost plină
citeste tot articolul
Ce avere are șeful Facebook, Mark Zuckerberg, după ce i-a depășit pe miliardarii Warren Buffett și Bernard Arnault

Mark Zuckerberg, CEO al Facebook, urcă în clasamentul celor mai bogați oameni din lume și îi depășește pe miliardarii Warren Buffett, proprietarul grupului Berkshire Hathaway, și Bernard
citeste tot articolul
Ce reguli anti-COVID-19 va trebui să respectăm când mergem cu avionul. Limitele verificării temperaturii

Pasagerii vor purta măști de la intrarea în aeroportul de plecare până la ieșirea din aeroportul de destinație, însoțitorii nu vor mai avea voie să intre în aeroport
citeste tot articolul
Președintele Austriei, prins când încălca măsurile de restricție

Președintele Austriei, Alexander Van der Bellen, și-a prezentat în mod public scuzele duminică, după ce a fost prins de poliție alături de soția sa, Doris Schmidauer, pe terasa unui restaurant
citeste tot articolul
O aeronavă din Israel a aterizat în Turcia pentru prima dată în zece ani

O aeronavă aparținând companiei aeriene israeliene El Al a aterizat duminică pe pământ turcesc pentru prima dată în 10 ani, marcând primul zbor direct israelian către Turcia
citeste tot articolul
??VIDEO REPORTAJ România solidară. Lecție din pandemie sau ce se întâmplă atunci când statul e neputincios

În fiecare zi, femeia din Giurgiu coboară în brațe cu fata sa de 16 ani, paraplegică, cele patru etaje ale blocului fără lift. Căruciorul este tras lângă scară, la parter. În
citeste tot articolul
Focar de coronavirus la una din cele mai mari fabrici de înghețată din România. Sunt infectați 27 de angajați / DSP: Principala cauză este că angajații nu au purtat echipament de protecție

Un focar de coronavirus a fost depistat la o fabrică de înghețată din Alba, unde 27 de angajați au fost diagnosticați cu COVID-19. Până acum au fost testate 64 de persoane, iar alte 200
citeste tot articolul
Pierdere incomensurabilă: New York Times a umplut prima pagină cu nume de persoane decedate din cauza Covid-19

În timp ce SUA se apropie de pragul de 100.000 de decese legate de coronavirus, New York Times a umplut întreaga primă pagină a ziarului de duminică cu nume de victime ale bolii Covid-19
citeste tot articolul
De luni, vor fi testați 10.500 de bucureșteni pentru a se stabili dacă au avut coronavirus – Firea / Testarea, pe Arena Națională

De luni, Primăria Capitalei va începe un proiect de testare a anticorpilor pentru 10.500 de bucureșteni, pentru a se stabili dacă au fost infectați cu noul tip de coronavirus, a anunțat duminică
citeste tot articolul
Coronavirus în lume: SUA se apropie de 100.000 de decese / New York Times umple prima pagină cu nume ale victimelor / Directoarea laboratorului de virusologie din Wuhan neagă reponsabilitatea privind noul virus

Numărul cazurilor de coronavirus din lume a depășit, duminică dimineața, 5,4 milioane, iar cel al deceselor asociate cu Covid-19 se apropie de 350.000, în condițiile în care peste 2,2
citeste tot articolul
Coronavirus în România: 213 cazuri noi, bilanțul ajunge la 18.070 / Este prima dată după opt zile la rând când numărul îmbolnăvirilor trece de 200

Bilanțul cazurilor de coronavirus din România a ajuns duminică la 18.070, după raportarea a 213 cazuri noi, față de 145 de noi îmbolnăviri raportate cu o zi în urmă. Numărul
citeste tot articolul
VIDEO Imaginile zilei: Cum a rămas ministrul Sportului în șort în direct la tv / Ionuț Stroe: N-am o problemă că am devenit viral

Ionuț Stroe, Ministrul Sportului, a oferit imaginile zilei într-o intervenție la Pro X. Aflat în direct cu Mihai Mironică, moderatorul emisiunii, Stroe a putut fi văzut în șort.
citeste tot articolul
Italia începe luni testarea a 150.000 de persoane pentru depistarea COVID-19

Italia urmează să înceapă luni testarea de tip anticorpi a 150.000 de persoane, pentru a se stabili câte au fost infectate cu noul tip de coronavirus și dacă acest număr corespunde cu
citeste tot articolul
Probleme la Renault: Guvernul francez cere companiei să nu mai investească în uzinele din alte țări

Guvernul de la Paris vrea ca Renault să nu-și mai dezvolte capacitatea de producție peste hotare, în schimbul pachetului de salvare de cinci miliarde de euro, a afirmat duminică ministrul
citeste tot articolul
FOTO Primul zbor cu echipaj uman la bordul unei rachete SpaceX: Astronauții americani au încheiat repetițiile pentru misiunea istorică

Astronauții NASA Doug Hurley și Bob Behnken au finalizat repetiția generală pentru zborul de miercuri spre Stația Spațială Internațională, la bordul unei rachete SpaceX, fiind primul zbor american cu
citeste tot articolul
Peste 100 de luptători ai ISIS s-au întors în Germania

Autoritățile din Germania spun că o treime dintre luptătorii Statului Islamic, care au părăsit Germania pentru a ajunge în Siria, s-au întors în țară. Germania încearcă
citeste tot articolul
Cel mai mare operator de turism din lume vrea să reia până la sfârșitul lui iunie zborurile către principalele destinații de vacanță din Europa

TUI, cel mai mare operator de turism din lume, vrea să reia până la finalul lunii iunie zborurile către principalele destinații de vacanță din Europa, a anunțat directorul general al grupului,
citeste tot articolul
Institutul de virusologie din Wuhan are trei tulpini de coronavirus, dar niciuna nu corespunde celei care provoacă Covid-19 / Directoarea neagă responsabilitatea pentru noul virus

Institutul chinez de virusologie din Wuhan, care este arătat cu degetul de către Washington pentru că ar sta la originea virusului, are trei tulpini de coronavirus de la lilieci, dar niciuna nu
citeste tot articolul