Zece mituri pe care le cred oamenii cu privire la biserica lor

download - Copie

Persoană într-o biserică goală - foto de Kai Dahms - unsplash.com

Nu putem nega faptul că nu există așa ceva numit biserică perfectă. Mulți oameni cred că există așa ceva, că printr-o minune oarecare ar exista un loc unde nu au loc niciodată certuri, toți se înțeleg bine, și că toate aspectele legate de slujirea bisericească sunt într-un scenariu win-win (adică ambele părți sunt în câștig, un termen care apare în cadrul tehnicilor de negociere, să puteți înțelege exprimarea). Din nefericire, nu există biserici perfecte pentru că nu există nici oameni perfecți. În același mod cum companiile și organizațiile sunt conduse de indivizi imperfecți, care iau decizii din motive egoiste, acționează din lăcomie, sau abuzează de putere, la fel stau lucrurile și cu biserica.

Mărimea, denominația, vârsta și statutul socio-economic nu schimbă cu nimic aceste aspecte pentru că oamenii sunt cei care sunt defectuoși – nu o clădire, o doctrină sau un set de valori centrale. Biserica perfectă este una dintre cele mai mărețe scorneli din lumea creștină – și doar crezul că m-aș putea muta la ”acea” biserică… viața ar deveni mai bună.

Este un mit teribil și nu este singurul. Am reușit să adun vreo 10:

1. Biserica vrea doar banii mei Majoritatea dintre noi știm că acest lucru nu este adevărat, numai că unii încă acționează în acest mod. Atunci când se începe colecta la o slujbă de biserică, unii își găsesc modalități de a se distrage de la farfuria/coșul care este dat de la o persoană la alta: fie merg la toaletă, încep brusc o conversație cu un vecin, sau își scot telefonul și găsesc ceva de făcut pe el – orice numai să facă buzunarele lor să stea cât mai strâns pe ei.

Aceștia sunt genul de oameni care nu înțeleg că fără acele colecte regulate nu are cum să existe aer condiționat în clădire vara, hârtie igienică la toaletă, sau alte facilități care le oferă lucrătorii copiilor în timpul slujbei. E nevoie de bani să ții luminile aprinse și să deschizi ușile bisericii, la fel cum e cazul și în casele lor.

2. Biserica înțelege (și împlinește) nevoile comunității Doar pentru că există o nevoie nu înseamnă neapărat că tu ai toate informațiile, sau că acestea se află pe radarul special al cuiva. De exemplu, poate oamenii fără locuință sunt o problemă evidentă în cadrul unui oraș, și există chiar indivizi care sunt gata să-și suflece mânecile să le slujească. A obține toate informațiile este important aici.

Dacă există o nevoie pe care Dumnezeu a pus-o pe inima ta, vorbește despre ea. Pune întrebări, trimite un email, vezi dacă subiectul este pe radarul conducerii bisericii. Dacă nu este așa, sunt șanse că există lideri ai comunității și/sau organizații care au luat deja în discuție problema. Conectează-te cu ei și informează-te. Nu lăsa emoțiile tale să umbrească nevoia de a deveni educat înainte de a adresa o nevoie.

Există de asemenea și șansa existenței altor indivizi din biserica ta care au și ei, la rândul lor, o dorință de a ajuta. Nu aștepta până ce pastorul desfășoară o nouă oportunitate de slujire; fii proactiv și mișcă-te în direcția spre care te conduce Dumnezeu.

3. Biserica este plină de măscărici sau de oameni problematici Deși există un oarecare adevăr în acest mit, acesta nu este complet acurat. Da, biserica e plină de prefăcuți, sau cei care ar putea fi etichetați drept ”problematici”, însă am putea cu ușurință să schimbăm aceste cuvinte cu ”ipocriți”, ”dependenți” sau cei care se luptă cu chestiuni mintale. Cei care se luptă cu propria identitate, care sunt asaltați de vină și rușine, care se zbat prin durerile pierderii cuiva drag, cu anxietatea și frica, formează cealaltă jumătate; fiecare are problemele sale.

Dar, în timp ce unii privesc în jos la nasul lor, alții apar cu nerăbdare la întâlnirile de biserică – în ciuda dezordinii și a haosului din viețile lor. Ei au experimentat mult har și prin urmare îl prezintă cu generozitate și altora. Ei strâng de mâini pe alții care sunt poate zdrobiți în interior și care slujesc altora așa cum pot ei. Ei sunt cei care se afundă în acele relații unde ei îi ascut pe alții și cresc împreună spre o versiune mai întreagă și mai frumoasă a lor.

4. Biserica are destul ajutor Probabil că vezi aceiași față zâmbitoare de fiecare dată când ajungi în lotul de parcare al bisericii duminica. Ți se face cu mâna, iar după circa cinci minute tu pășești într-un hol cu aer condiționat, unde te salută cineva, îți dă un pliant și/sau te ajută să-ți găsești un loc în sală. E aceiași față zâmbitoare care îți ia copilul și îl duce la clasă în fiecare săptămână, și o altă voce familiară face anunțurile, cântă cântece și transmite un mesaj.

Faptul că sunt aceleași fețe săptămână după săptămână ar sugera un singur lucru: că un procentaj mic de oameni slujesc în cadrul weekendului. Majoritatea bisericilor ar accepta cu drag mai mult ajutor, mulți poate sunt într-o nevoie disperată după acest ajutor.

5. Biserica se îngrijește doar de ai ei Doar o singură privire la bugetul bisericii va risipi acest mit. Majoritatea bisericilor, dacă sunt conduse bine, au o dorință enormă de a avea un impact asupra orașului lor, a națiunii și bineînțeles asupra lumii. Deși există grupe pentru mămicile tinere, mame adoptive, mame disponibile și bunici, probabil că există tot atât de multe femei în afara zidurilor bisericii care sunt influențate de prezența ei acolo.

Majoritatea bisericilor au programe unde hrănesc, îmbracă și adăpostesc pe cei nevoiași din cadrul comunității, iar alții sunt în parteneriat sau strâng fonduri pentru organizații locale, autoritățile legale și asociațiile de caritate existente în oraș. Atunci când lovesc diverse catastrofe, biserica se regrupează. Atunci când apar nevoi la nivel global, biserica sapă mai adânc. Când misionarii pășesc într-o țară străină de cele mai multe ori ei fac aceasta cu suportul și provizia financiară a unei biserici locale.

6. Biserica este bună la crearea comunității
Mulți oameni sunt îndepărtați atunci când ei recunosc faptul că multe biserici nu sunt bune la crearea de comunități – în special acel model pe care îl tânjește cultura noastră. Au pășit în biserică cu așteptări mari și nu au primit acel bun venit cu covorul roșu pe care și l-au repetat din nou și din nou în mintea lor. Ei au considerat că a fi un credincios era deja un loc comun de stabilire a unor relații solide și ei nu au mai planificat că trebuie să îi caute pe oameni pentru acest scop.

Adevărul este că majoritatea bisericilor s-ar putea să aibă un program solid de ”grupuri mici” disponibil, cu intenția de a ajuta pe oameni să formeze relații, însă noii-veniți au nevoie adesea de ceva mai mult pentru a putea fi plasați într-un grup cu opt persoane total străine lor. Cele mai bune relații tind să crească în mod organic și în decursul timpului, un lucru pe care nu mulți doresc să îl admită.

În loc să arătăm cu degetul, poate ar trebui să punem întrebarea ”Ce rol am jucat eu în a crea conexiuni și a zidi comunitatea?

7. Biserica e plină de oameni în vârstă sau de tineri E dificil să cunoști doar la o simplă privire la site-ul unei biserici ce fel de comunitate de biserică vei descoperii acolo. S-ar putea să vezi licăriri de familii de tineri căsătoriți, toți cu zâmbet de Colgate și copii care par dornici să fie la slujba respectivă din weekend, dar ceea ce ai întâlnit de fapt în realitate e de fapt că… 50 de procente din partea demografică a bisericii e formată din persoane de peste 30 de ani, sau poate mai tineri decât tine!

Deși acest aspect ar putea fi ceva șocant, și oferă un oarecare nivel de provocări, adevărul este că noi avem nevoie de oameni din toate stagiile vieții. În calitatea de tineri singuri și oameni proaspeți căsătoriți, avem nevoie de generațiile mai în vârstă pentru a ne împărtăși din înțelepciunea și experiența lor. Iar cei care se află la vârsta ”trecerii la următoarea generație”, ar trebui să cauți pe aceștia să investești în ei.

8. Biserica ”cealaltă” este mai bună Acest mit este relaționat cu unul prezentat la început – crezul că o biserică mai bună există undeva pe drum, în capătul celălalt al orașului, într-un alt stat, sau familie denominațională. Deși există mai multe alegeri populare sau chiar biserici care sunt viguroase, este un pericol de a compara întotdeauna locul unde te-a pus pe tine Dumnezeu față de locul unde s-a dus altă persoană. Dacă nu ești atent, vei păși pe terenul lăcomiei, în loc să fi mulțumitor pentru locul unde te-a așezat Dumnezeu.

Poate că ar trebui să petreci timp în a căuta să oferi soluții și să fi de ajutor conducerii tale mai degrabă decât să bombăni și să te plângi de felul cum nu știu ce altă biserică din oraș își fac întâlnirile de tineret, lucrarea de misiune, sau au seri mai bune de închinare.

9. Biserica este locul perfect unde să-ți găsești perechea
A fi ”la același jug” este diferit de a avea întâlniri active în cadrul lucrărilor pentru necăsătoriți. A avea baze comune este bine, a stabili temelii spirituale puternice pentru o relație este ceva măreț, însă a intra pe un set diferit de uși la fiecare șase luni ca să găsești ”persoana potrivită” nu este cea mai bună strategie.

A fi conectat cu trupul” este diferit de a te înscrie să slujești în lucrarea pentru colegiu a doua zi după ce te-ai despărțit de fostul/fosta prieten/ă. O viață spirituală vibrantă este roada înrădăcinării tale într-o comunitate de credincioși care sunt dornici ca tu să crești personal, la fel cum îți dorești și ție însuți.

10. Biserica este locul unde să aduci prietenii necredincioși Există biserici care vând bine acest mit – numai că minciuna este că ”dacă îți aduci prietenii tăi necredincioși pe ușa aceea, vă garantez mântuirea lor!” Asta e cam pe atât de departe de adevăr pe cât ai putea merge vreodată.

Nicăieri în Scriptură nu este biserica etichetată drept locul de ”aducere” a celor pierduți; mai degrabă, ucenicii lui Isus au fost împuterniciți să ”meargă în afară” și să fie o lumină în întuneric, să aducă Vestea Bună la alții.

Scopul creștinilor este de a predica Evanghelia către necredincioșii din viețile noastre – către familie și prieteni, vecini și colegi de servici care nu au priceput încă adevăratul Har Măreț. Este slujba fiecărui urmaș al lui Isus de a introduce pe oameni la bunătatea și puterea Lui prin interacțiuni regulate, nu prin a-i momi în a frecventa o slujbă de serviciu de biserică.

Malinda Fuller

Notă: Materialul de mai sus este o adaptare după un articol/prezentare scris de Malinda Fuller (foto alăturat) pe 3 iulie 2017 în site-ul CrossWalk (de unde a fost preluat), tradus și folosit cu permisiunea în scris din partea autoarei. Malinda este scriitor freelancer care iubește aventura alături de familia ei cu care face școala acasă. Este pasionată cu privire la a aprinde conversații și a le îndruma pe femei spre o credință autentică. O puteți urmări pe Instagram sau pe site-ul ei: www.malindafuller.com.

Dacă citați acest material în altă parte, vă rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.