APOCLIPSA 12. Cine este adevăratul împărat al Tirului?

download - Copie

BY BARZILAIENDAN on AUGUST 15, 2013 • ( 0 )

Capitolele 26-28 din cartea profetului Ezechiel sunt dedicate unor profeții împotriva Tirului și Sidonului. Este firesc să ne întrebăm de ce așa de multe capitole sunt dedicate unui lider din afara graniței poporului lui Dumnezeu. La vremea aceea, poporul lui Dumnezeu avea de a face cu Babilonul și cu Egiptul, puteri din depărtare și cu Moabul, Edomul, Amon și filistenii, dușmani mai mici, dar aflați în imediata apropiere. Care să fie explicația?

Plasată în contextul spiritual al experiențelor lui Israel, condamnarea „voievodului“ și a cetăților Tir și Sidon își are semnificația ei surprinzătoare. Din Tir și Sidon s-au revărsat asupra copiiilor lui Dumnezeu influențele demonice care au prăbușit națiunea în cea mai crasă idolatrie. Asaltul s-a dat în ceea ce comentatorii creștini și rabinii evrei numesc deopotrivă „vremea Izabelei“ şi a influenţei ei malefice.

Ca o maree neagră venită din Sidon prin căsătoria cu Ahab (1 Regi 16.31), prințesa aceasta păgână a rămas în viaţă după moartea acestuia, continuând să răspândească întunericul idolatriei sale îndrăcite asupra lui Israel, în Nord, iar de acolo, încet, încet, a coborât ca într-o înnoptare mortală asupra Ierusalimului şi a Regatului de Sud.

Dumnezeu l-a condamnat la moarte pe Ahazia, unul dintre fiii ei, pentru că L-a ignorat pe El, preferând să-l consulte pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului (2 Regi 1:3-4). Una din fetele lui Ahab, Atalia, a fost strecurată dibaci de Izabela ca soţie pentru fiul lui Iosafat, care a purtat tot numele de Ioram (2 Regi 8.16-18,  25-27). Această femeie din casa lui Omri a fost apoi instrumentul satanic prin care s-a încercat suprimarea urmaşilor lui Iuda şi David, din care trebuia să vină „la plinirea vremii“ Mesia (2 Regi 11:1-3).

Umbra malefică a Izabelei avea să ia sfârşit când Iehu, „uraganul lui Dumnezeu“ a nimicit regii contaminaţi de idolatrie din Samaria şi din Ierusalim, iar preotul Iehoiada a omorât-o pe Atalia şi l-a uns ca rege pe Ioas, fiul davidic salvat de Providenţa divină (2 Regi 11.4-20).

Dacă luăm în considerare acest context istoric, nu este de mirare că Dumnezeu are așa de multe de spus prin Ezechiel despre rolul jucat de Tir în prăbușirea poporului Său și vestește distrugerea lui totală. Profeția făcută de Ezechiel împotriva Tirului este una din cele mai spectaculoase din istorie. Tirul era un oraș de pescari, situat pe coastă la nord de Israel. În fața cetății se afla o insulă impunătoare. Exechiel spune:

„În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, pentru că Tirul a zis despre Ierusalim: „Ha! Ha!“ Este zdrobită poarta popoarelor! Şi se întoarce la mine! Mă voi îmbogăţi, căci el a rămas pustiu!“ de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Iată că am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum îşi ridică marea valurile! Ele vor dărâma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile, îi voi răzui şi ţărâna, şi o voi face o stâncă goală. Va rămânea o mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Va fi prada neamurilor! Cetăţile din ţinutul lui vor fi trecute prin sabie. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.“ …

„Te voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peştii; şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu“ (Ezec. 26:1-6; 14).

Istoria a confirmat această pedeapsă. Confirmarea imediată a venit când, după un asediu de 13 ani, Tirul a acceptat să plătească tribut Babilonului. Confirmarea principală a venit însă atunci când, în anul 332 î.Ch., Alexandru Macedon s-a apropiat de cetate cu trupele sale. Sub iminenta amenințare, poporul și conducătorii au luat tot ce era prețios și s-au refugiat pe insula din apropiere. Fără corăbii, cotropitorii n-au renunțat la pradă, ci au poruncit armatelor să construiască un dig de la uscat spre insulă. Ca s-o facă, ei au dărâmat cetatea casă cu casă și au avut nevoie până și de pământul de sub case. Au ras totul până la stânca de dedesupt. Tirul de astăzi se află pe insula care a fost transformată astfel într-un promotoriu, iar vatra vechii cetăți a rămas un ținut dezolant. Tirul a fost singura cetate din istorie care a fost aruncată în mare!

După ce trecem prin partea de narațiune profetică din capitolele 26 și 27, în capitolul 28 ne întâlnim cu o cântare făcută pentru acest împărat al Tirului. În Biblie, pasajele narative sunt explicative, în timp ce pasajele poetice sunt pasaje de revelație profetică pură. Numite și „cântări“, aceste pasaje poetice sunt un fascinant teren de explorare.

Iată una din observații: în timp ce în capitolele precedente rostirile profetice au fost împotriva cetății Tir (Ezec. 26:2; 27:2) și a „voievodului Tirului“ (Ezec. 28:2), cântecul de jale scris începând cu Ezec. 28:12 este împotriva „împăratului Tirului“ !!!

Dualitatea „voievod“ (reprezentant) și împărat (reprezentat) mai este folosită de Ezechiel și în capitolele finale ale cărții, unde este vorba de Dumnezeu și reprezentantul Său care va sta pe tronul de la Ierusalim:

„Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voivod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!“ (Ezec. 24:24)

Voievodul este reprezentantul împăratului, iar în cazul acesta voievodul uman de pe tronul Tirului este reprezentantul împăratului care stă pe tronul spiritual nevăzut la Tirului, Lucifer însuși!

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i:

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:

ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire,
erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe.
Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu,
şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe:
cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit,
cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smaragd, şi cu aur;
timpanele şi flautele erau în slujba ta,
pregătite pentru ziua când ai fost făcut.

Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse;
te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu,
şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut,
până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie
şi ai păcătuit;

de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu,
şi te nimicesc, heruvim ocrotitor,
din mijlocul pietrelor scânteietoare.

Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale,
ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta.
De aceea, te arunc la pământ,
te dau privelişte împăraţilor.

Prin mulţimea nelegiurilor tale, prin nedreptatea negoţului tău,
ţi-ai spurcat locaşurile sfinte;
de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie,
şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.
Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta;
eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!“ (Ezec. 28:11-19)

Rostirea împotriva voievodului Tirului este urmată imediat de una împotriva Sidonului:

„Cuvântul Domnului mi-a vobit astfel:

,,Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Sidon,
şi prooroceşte împotriva lui!  Spune:
,,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:

Iată că am necaz pe tine, Sidonule,
şi voi fi proslăvit în mijlocul tău;
ca să se ştie că Eu sunt Domnul,
când Îmi voi împlini judecăţile împotriva lui,
şi când Îmi voi arăta sfinţenia în mijlocul lui.

Voi trimete ciuma în el, voi face să curgă sângele pe uliţele lui;
vor cădea morţii în mijlocul lui,
ucişi de sabia care va veni din toate părţile să-i lovească,
şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.

Atunci el nu va mai fi pentru casa lui Israel un spin care înţeapă,
un mărăcine aducător de dureri,
printre toţi ceice-l înconjoară şi-l dispreţuiesc.

Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul, Dumnezeu.“ (Ezec. 28:20-24).

Cântările acestea care vestesc pedepsirea lui Lucifer nu-și găsesc echivalent biblic decât în cântarea făcută împotriva Babilonului și a dumnezeului lui nevăzut din Isaia și Apocalipsa:

„Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de căderea ta şi zic: „De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!“ Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: „Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!“ Strălucirea ta s-a pogorât şi ea în locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.

Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.“ Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!“ (Isaia 14:7-15).

„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis:

,,A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.“

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ,,Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!“ Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi, şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: ,,Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea!“ Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.

Şi împăraţii pământului, cari au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice:

,,Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!“

Negustorii pământului o plâng şi o jălesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in supţire, de purpură, de mătasă şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fer şi de marmoră; nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus dela tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.

Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, cari s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui, şi vor zice:

,,Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte supţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!“

Şi toţi cârmacii, toţi ceice merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi ceice câştigă din mare, stăteau departe; şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: „Care cetate era ca cetatea cea mare?“ Și îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau:

„Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!“

,,Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate, şi a judecat-o.“

Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare, şi a zis:

,,Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit! Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine nici un meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, – pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta, şi pentru că acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost jungheaţi pe pământ“ (Apocalipsa 18:1-24).

https://barzilaiendan.com/2013/08/15/12-cine-este-adevaratul-imparat-al-tirului/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.