Apocalipsa 10 – Îngerul de la mijlocul Necazului cel Mare

download - Copie

NOIEMBRIE 22, 2019 12:38 PM / 3 COMENTARIILA APOCALIPSA 10 – ÎNGERUL DE LA MIJLOCUL NECAZULUI CEL MARE

Taina lui Dumnezeu

„Dacă Dumnezeu este sfânt, bun și atotputernic, de ce îngăduie ca răul, suferința și păcatul să existe în lume?“ Aceasta este marea taină cu care s-au confruntat oamenilor de-a lungul istoriei. Răspunsul este ascuns în conflictul angelic de dinainte de facerea lumii și ne va fi descoperit tot în acest conflict, la finalul istoriei lumii, înainte de intrarea noastră în veșnicie.

„Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă, ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor“ (Apoc. 10:5-7).

„Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale“ (2 Tesal. 2:6-8).

Dumnezeu a împărtășit de-a lungul istoriei „vestea bună“ a distrugerii răului și a venirii împărăției lui pe pământ. Capitolul 10 din Apocalipsa ne adeverește că va veni o zi în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiță și marea taină ținută ascunsă de veacuri va fi făcută cunoscută tuturor oamenilor de pe pământ. Toate planurile și scopurile pe care le-a urmărit Dumnezeu cu omenirea vor fi date pe față. Împărăția lui Dumnezeu va fi reașezată pe  pământ, Satan va fi oprit, prins, legat în lanțuri și pus într-o închisoare, împreună cu toți demonii care l-au urmat. Pe pământ va domni neprihănirea, cunoștința de Dumnezeu va umple pământul, Christos va fi Împărat și Dumnezeu va vorbi iar cu oamenii.

Biblia ne spune că în vremea aceea, va fi ridicat blestemul rostit împotriva pământului (Gen. 3:17-19). Deșertul va înverzii. Durata vieții se va extinde. Va dispare dușmănia dintre oameni. Va triumfa sfințenia și ultima, cea mai mare taină a lui Dumnezeu, va fi dezlegată.

Păcatul cu toate relele lui, inimi zdrobite, prietenii sfâșiate, vise spulberate, căsnicii eșuate, națiuni decimate, nu va mai exista. Toți agnosticii și ateii batjocoritori care întrebau: „Unde este făgăduința revenirii Lui?“ vor amuți, împreună cu cei care L-au batjocorit la picioarele crucii pe Isus din Nazaret zicând: „S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’ ” (Mat. 27:43). Milenii de martiraj, de acuze mincinoase și de suferințe îndurate de copiii lui Dumnezeu pe pământ vor ajunge la capăt.

Toate acestea sunt vestite de cea de a șaptea trâmbiță! Când va suna ea, cei douazecisipatru de bătrâni din jurul tronului ceresc se vor arunca cu fața la pământ și vor zice:

„Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul !” (Apoc. 11:17-18).

Interludiu

Înainte să sune trâmbița a șaptea avem însă un interludiu în care ni se comunică informații suplimentare. După el va urma o vreme în care, așa cum ni se spune în versetul 6, „nu va mai fi nici o zăbavă“. Deocamdată însă ne oprim pentru ca Dumnezeu să ne vorbească puțin despre câteva mărturii foarte importante: mărturia îngerului cu cărticica din mâna îngerului, mărturia lui Ioan (Apoc. 10), mărturia celor doi martori (Apoc. 11).

Prezența acestui interludiu n-ar trebui să ne surprindă, pentru că există un ritm, o cadență, o simetrie în toate seriile „de șapte“ ale pedepselor care vor veni asupra pământului, șapte peceți, șapte trâmbițe și șapte potire. De fiecare dată, ele sunt așezate în grupe de câte patru, urmate de grupe de câte trei. Mai întâi patru peceți, foarte asemănătoare între ele, iar apoi alte trei distincte și deosebite. Mai întâi patru trâmbițe asemănătoare între ele, iar apoi alte trei. În continuare, vom vedea că vor fi șase potire asemănătoare, urmate de un al șaptelea, foarte deosebite în urmările lor. De fiecare dată, între elementul al șaselea și cel de-al șaptelea există un interludiu, ca acesta din capitolul 10. Între peceți am avut interludiul din capitolul 7, iar între potire va fi interludiul din Apocalipsa 16:13-16.

De fiecare dată, interludiul vine înainte de o judecată finală și are ca rol mângâierea și încurajarea poporului lui Dumnezeu în mijlocul teribilelor judecăți finale. El le îngăduie parcă să-și mai tragă răsuflarea și le reamintește că Dumnezeu este stăpân, că poporul Lui se află pe mâini bune și va parte de biruință alături de El. Nu uitați că la acea oră, pământul fusese asaltat de invazia demonică a lăcustelor veninoase și de măcelul făcut de oștile de două sute de milioane.

Interludiul de care ne ocupăm azi, cel dintre cea de-a șasea trâmbiță și cea de a șaptea, se găsește în Apocalipsa 10:1 – 11:14 și este cel mai lung dintre toate. Când va suna cea de a șaptea trâmbiță vor începe judecățile potirelor, într-o cadență rapidă și teribilă, care va marca apogeul mâniei divine:

„Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu“ (Apoc. 15:1).

Mărturia îngerului cu cărticica în mână

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc. În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor“ (Apoc. 10:1-3).

Precizarea de la începutul capitolului, „apoi am văzut“, ne anunță că avem de-a face cu o altă vedenie a apostolului Ioan. El este scos din contextul celor șapte trâmbițe și plasat într-o altă realitate în care primește informații suplimentare.

Prima este despre un înger cu totul și cu totul deosebit. Înfățișarea lui ne convinge că nu avem de a face cu o făptură angelică de rând, cu cu una de rang înalt. Unii comentatori cred că ar fi Îngerul Domnului, alții îl văd doar ca pe un reprezentant personal al Fiului lui Dumnezeu.

Cei ce au tradus și tipărit Biblia în limba română au simțit, au intuit, că acest înger nu este Isus Christos și l-au identificat cu literă mică: „Voi da celor doi martori ai mei“(Apocalipsa 11:3). Fără nici o îndoială, această apariție trebuie identificată cu un înger de ordin înalt, implicat direct în procesul de judecare a pământului, un reprezentant personal al Fiului lui Dumnezeu.

Este o făptură gigantică care își așează un picior pe pământ și altul pe mare și vorbește cu un glas tare, cum răcnește un leu. Curcubeul care-l însoțește este un semn că judecata este însoțită cu harul salvator și că pocăința îi va scăpa de pedeapsa eternă pe toți cei ce se vor întoarce la Dumnezeu. Acest aspect dual în care pedeapsa este însoțită de protejarea celor credincioși lui Dumnezeu este ilustrat în cartea profetului Maleahi:

„Atunci, şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat, şi o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte. Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.“ (Mal. 3:16-18).

„Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor“ (Mal. 4:1-3).

A doua informație din această vedenie este că la unele mesaje ale cerului avem acces, dar la altele nu încă. Acesta a fost caracterul revelației pe care au purtat-o profeții:

„Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească“ (1 Petru 1:12)..

Lui Ioan i-a fost îngăduit să scrie doar o parte a mesajului din această revelație:

„Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!” Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă, ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor“ (Apoc. 10:4-7).

Mărturia lui Ioan

Printr-un superb act simbolic Ioan a primit încă o dată confirmarea misiunii lui:

„Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!” M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „şi mănâncă-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”. Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o – în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. Apoi mi-au zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi” (Apoc. 10:8-11).

Experiența lui Ioan ne amintește de experiența profetului Ezechiel

„M-am uitat şi iată că o mână era întinsă spre mine şi ţinea o carte în chip de sul.  A desfăşurat-o înaintea mea şi era scrisă şi pe dinăuntru, şi pe dinafară; în ea erau scrise bocete, plângeri şi gemete.El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!” Am deschis gura şi mi-a dat să mănânc sulul acesta. El mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau!” L-am mâncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea.“ (Ezec. 2:9-3:3).

Probabil că această cărticică a fost cea pe care a avut-o Dumnezeu în mână, cea pe care n-a fost nimeni vrednică s-o ia și să-i deschidă pecețile, cea pe care numai Leul din seminția lui Iuda, Mielul care părea junghiat a fost în stare să o ia și să-i deschidă pecețile. Pentru că pecetea a șaptea fusese deja ruptă, cărticica era acum complet deschisă. Rămânea doar trâmbița a șaptea și groaznicele șapte potire ale urgiei divine. Ioan a trebuit să o mănânce, să o asimileze și să-i simtă dublul caracter al gustului: dulce pentru cei ce o primesc și amar pentru cei ce vor trebui să-i simtă consecințele.

„Trebuie să proorocesti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi” (Apoc. 10:11).

Mesajul lui Ioan va identifica în continuare cele șapte personaje din marea dramă a istoriei și care va fi soarta sistemului geopolitic al lumii grupat în jurul cetății care i s-a împotrivit dintotdeauna lui Dumnezeu și a căutat să împiedice instaurarea împărăției lui pe pământ: Babilonul cel Mare.

https://scripturile.wordpress.com/?s=Apocalipsa+10&submit=

Pagina de Apologetică realizată de Octavian C. Obeada  / Pelagianismul în formarea şi reformarea Bisericii Pastor Biggs

download - Copie

Pagina de Apologetică

Octavian C. Obeada Pagina de Apologetică este realizată de

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

Eroarea, într-adevăr, nu este niciodată expusă în deformarea ei goală, ca nu cumva, fiind astfel expusă, să fie deodată detectată. Aceasta însă este ornată cu şiretenie într-o haină atractivă, ca prin această formă exterioară, să o facă să apară pentru cel neexperimentat (pe cât de ridicolă pară să fie expresia) mai adevărată decât adevărul în sine” (Irineu, Împotriva Ereziilor 1.2).

Cuvântul „erezie” provine de la grecescul hairesis, care înseamnă „alegere”, sau „sciziune”. La început termenul de erezie nu purta cu sine înţelesul negativ pe care îl are acum. Dar, pe măsură ce biserica timpurie a crescut în scopul şi influenţa ei în zona Mediteraneană, diferiţi învăţători au propus idei controversate cu privire la Hristos, Dumnezeu, mântuire, şi alte teme biblice. Devenise necesar pentru biserică să determine ce era şi nu era adevărat conform Bibliei. De exemplu, Arius de Alexandria (320 d. Hr.) a învăţat că Isus era o creaţie. Era aceasta adevărat? Era aceasta important? Ulterior au apărut alte erori. Docetiştii au învăţat că Isus nu era uman. Modaliştii au negat Trinitatea. Gnosticii au negat întruparea lui Hristos. Din necesitate, biserica a fost forţată să se confrunte cu aceste erezii prin a proclama ortodoxia. Şi prin a face astfel, a adus condamnare asupra acestor erezii şi ereticii au devenit o realitate.

Articolele din acest număr:

 

 Pelagianismul în formarea şi reformarea Bisericii [pagina 1] [click aici…]
 Pelagianismul: Religia omului firesc [pagina 2] [click aici…]
 Semipelagianismul [pagina 3] [click aici…]

Pelagianismul în formarea şi reformarea Bisericii  R. Biggs

Recent, predam o oră de Istoria Bisericii Vechi la şcoala de duminică din congregaţia mea. Când am ajuns la studierea lui Augustin şi Pelagius, am vrut să scriu un scurt rezumat despre viaţa lui Augustin şi miezul polemicii dintre el şi Pelagius. Îl ofer aici pentru oricine ar putea fi interesat să afle mai multe despre Augustin, cât şi pentru cei care doresc o recenzie a acestei importante dezbateri teologice despre care „încă se vorbeşte azi.”

Întru Hristos, Pastor Biggs


–––––––––––-

Pelagianismul în formarea şi reformarea Bisericii

Pe la mijlocul secolului al doilea, Biserica Creştină a dezvoltat Crezul Apostolic care conţinea doctrinele fundamentale, sau credinţele esenţiale ale Bisericii.

În secolul al patrulea, doctrinele despre Treime şi cele două naturi ale lui Hristos au fost stabilite la Consiliile din Niceea în 325 AD, Efes în 431 AD şi Calcedonia în 451 AD. Doctrina despre soteriologie totuşi, sau doctrina despre mântuire şi slavă nu au fost clar şi sistematic stabilită până la controversa dintre Augustin şi Pelagian din secolul al V-lea, în vest.

Aceste doctrine despre mântuire şi slavă vor continua să fie dezbătute în decursul istoriei bisericii, de-a lungul Bisericii Medievale, a Reformei şi până în prezent. În contrast cu aceste doctrine augustiniene despre păcat şi slavă, doctrina polemistă a pelagianismului va reapărea în multe forme pentru a provoca aceste învăţături biblice.

Cu toate că învăţăturile majore despre Dumnezeu şi Hristos fuseseră stabilite prin Consiliul de la Constantinopol (AD 381), ce nu fusese pe deplin edificat până la acea dată era întrebarea „Ce a îndeplinit Hristos prin viaţa şi moartea sa?” şi „Cum se aplică această lucrare a lui Dumnezeu la om?” Şi nu se va edifica până la biserica medievală, când Ispăşirea lui Hristos a fost pe deplin arătată, însă doctrina Mântuirii a început să fie mai bine conturată odată cu Sfântul Augustin, episcop de Hippo în Africa de Nord.

S-a spus de către marele istoric al bisericii din secolul al XIX-lea Philip Schaff, că istoria Bisericii dezvăluie multe dintre scrierile teologiei sistematice. Doctrinele despre Scriptură, Dumnezeu şi persoana lui Hristos sunt de temelie, apoi doctrinele despre om, starea sa şi relaţia cu Dumnezeu sunt ridicate pe această temelie doctrinară, fiind stabilite prin mărturii de-a lungul istoriei Bisericii timpurii.

Augustin din Hippo
Augustin s-a născut în Thagaste, din părinţi africani de origine berberi romanizaţi, pe 13 noiembrie 354 AD. A fost educat în Cartagina, un oraş nord african proeminent, fiind considerat o persoană intelectuală foarte importantă în lumea apuseană. A fost convertit la creştinism în 386 AD, după rugăciunile foarte devotatei sale mame Monica şi sub influenţa unui episcop intelectual pe nume Ambrose.

Înaintea convertirii sale, Augustin a avut o viaţă oarecum nechibzuită şi păgână,  conform cărţii sale „Mărturisiri”. „Mărturisirile” lui Augustin nu sunt doar autobiografia sa, ci şi primul său tratat teologic, scris cu cinci ani înaintea începerii secolului al cincilea.

Din cauza educaţiei sale alese, Augustin înţelesese greşit scripturile Vechiului Testament înainte de convertirea la creştinism, la fel ca mulţi alţi oameni educaţi ai acestei perioade, ceva ca o adunătură de mituri ori „poveşti de femei bătrâne.” Înainte ca Augustin să devină creştin, s-a bălăcit în filozofiile păgâne şi în religia falsă numită maniheism.

Maniheismul respingea Vechiul Testament şi căuta raţiunea de a defini creştinismul  ca opus al revelaţiei, iar asta l-a făcut foarte susceptibil faţă de această grupare, datorită asocierii sale cu raţiunea în general, şi cu platonismul în particular. S-a alăturat acestei secte eretice şi a făcut câţiva convertiţi timp de nouă ani, cât a rămas. În esenţă, maniheismul era un talmeş-balmeş de idei filozofice persane, indiene, budhiste şi greceşti care susţinea că există un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău care coexistă laolaltă  veşnic, ca lumina şi întunericul, binele şi răul etc. Binele şi răul erau gândite de maniheişti ca existând veşnic, iar Dumnezeul bun căuta ca lumina sa să fie cunoscută în acest întuneric (ei respingeau şi învăţătura revelaţiei din Vechiul Testament).

După mutarea lui Augustin la Milano, el a început să respingă ideile şi filozofia maniheismului când a întâlnit un intelectual creştin pe nume Ambrose. Ambrose era episcop sau pastor în Milano. Augustin a studiat sub oblăduirea lui, învăţând cât de mult a putut după convertirea sa. Ambrose l-a convins despre trăinicia nu doar a Vechiului Testament, ci şi despre cea a Noului Testament, iar Augustin a fost botezat de marele pastor în 387 AD. Augustin s-a mutat înapoi în Africa de Nord după convertire şi moartea mamei sale Monica, unde a fost influenţat de rugămintea oamenilor din Hippo de a le fi episcop sau pastor.

“Împotriva donatiştilor”

Prima mare schismă a bisericii şi prima controversă cu care Augustin a avut de-a face  a fost cea cunoscută ca controversa donatistă. Succint spus, donatiştii erau separatişti care credeau că ei sunt singura biserică adevărată şi că cea catolică, ori biserica universală, nu putea să fie aşa dacă nu încuviinţa învăţăturile donatiste. Donatiştii susţineau, de pildă, că împărtăşaniile nu puteau fi administrate dacă episcopul congregaţiei nu era o persoană potrivită pentru preoţie.

Donatiştii susţineau că efectul împărtăşaniei asupra enoriaşului se baza pe îndreptăţirea cu care episcopul o administra. Augustin a replicat spunând că „Împărtăşania este lucrarea lui Dumnezeu, nu a oamenilor. Prin urmare, nu depinde de caracterul celui ce o  administrează.” Asta ca urmare a acestei credinţe a donatiştilor, construită pe declaraţia părintelui bisericii timpurii Ciprian: „Nu-L poţi avea pe Dumnezeu ca Tată, dacă nu ai Biserica ca mamă,” că dacă ei erau adevărata Biserică, oricine ar fi fost în afara zidurilor ei nu era creştin. Biserica era pură, iar ca atare oricine care nu era „îndreptăţit” nu ar fi trebuit să intre, şi în mod clar să nu administreze Împărtăşaniile slavei lui Dumnezeu.

Augustin a răspuns, în stilul său intelectual şi dintr-o poziţie protectoare ca episcop al congregaţiei sale, argumentând împotriva interpretării donatiste asupra Bisericii.

Augustin le-a spus că Hristos a folosit parabola cu grâul şi cântarul pentru a indica că adevărata Biserică poate avea „mulţi lupi înăuntru şi multe oi în afară.” El a mai subliniat că nu era o judecată dreaptă pentru nici un creştin să spună despre altul că este necredincios şi eretic dacă acela este gata să susţină crezurile şi să încuviinţeze învăţătura biblică de bază (adică Crezul Apostolilor şi catehismele).

Faimosul citat de la Augustin: „În cele esenţiale, unitate; în cele neesenţiale, libertate; în toate, indulgenţă” vine din scrierile „Împotriva donatiştilor” şi stabileşte învăţăturile Bisericii în ecleziastica lor, sau doctrina Bisericii de-a lungul perioadei medievale. Dezbaterea dintre Augustin şi donatişti a luat oficial sfârşit la Consiliul din Cartagina, din 411 AD, când donatiştii şi învăţăturile lor au fost condamnaţi de către Biserică.

A doua controversă majoră, cu care Augustin va avea de-a face ca episcop, a fost problema pelagianismul. Mulţi scolastici compară această dispută împotriva lui Pelagius cu Martin Luther şi Reforma din secolul al XVI-lea, datorită argumentelor folosite în argumentările teologice, precum păcatul originar, justificarea doar prin credinţă şi depravarea omului; ca să nu mai menţionăm faptul că Luther era călugăr augustinian înainte de reformare şi convertire.

Pelagius

Cine a fost Pelagius? Pelagius a fost un călugăr britanic, predicator foarte zelos, care fusese castrat de dragul împărăţiei cerurilor şi trecuse la un ascetism riguros. Dorea un trai de perfectă sfinţenie. În istoria creştinismului, el a ajuns să fie un eretic de seamă al bisericii, dar în scrierile de început ale sale era foarte ortodox şi căuta să menţină şi să susţină crezurile bisericii timpurii.

Pelagius a venit din Roma în Cartagina în anul 411 AD, în timp ce Augustin era departe, în timpul Consiliului din Cartagina. Îi învăţa pe oamenii din Africa de Nord o nouă latură a moralei şi vieţii cumpătate a traiului conform Evangheliei, pentru că fusese uluit de sărăcia moralei romane. Pelagius a fost în esenţă un moralist care gândea că învăţăturile lui Augustin, pe care le auzise predate şi predicate în Roma, diminuează slava şi îi îmboldesc pe oameni să ducă o viaţă după bunul plac, fără mult respect pentru poruncile lui Dumnezeu.

„Porunceşte cum ţi-e voinţa; şi pune chezăşie pentru ce ai poruncit.” Augustin

Problema cu reputaţia sa în istorie a fost legată de doctrina sa despre soteriologie. Conform teologiei ortodoxe, Pelagius face greşeli fatale în teologia despre mântuire. El a  scris: „Virtutea pe care o obţii singur este bunul suprem, care este urmat de răsplată” sau ca teză de bază: „Justificarea prin chiar faptele bune ale persoanei.”

Dezbaterea dintre Augustin şi Pelagius a început când Pelagius a abordat un citat din „Mărturisirile” lui Augustin: „ Porunceşte cum ţi-e voinţa; şi pune chezăşie pentru ce ai poruncit.” Asta însemnând că avem nevoie să-I cerem lui Dumnezeu abilitatea de a îndeplini ceea ce El porunceşte (asta implică faptul că Dumnezeu ne dă dorinţa de a face aşa ceva, precedându-ne astfel faptele). Vom mai vedea această învăţătură augustiniană  mai târziu în istorie, în timpul Reformei, când Luther scrie ceva asemănător în „Supunerea faţă de Voinţă” către Desiderius Erasmus din Rotterdam.

Luther a spus mai târziu, în timpul Reformei, „Noi nu putem veni către Hristos, până ce Tatăl nu ne dă această capacitate,” bazându-se pe scrierile lui Pavel în Efeseni, Capitolele 1 şi 2, şi pe Cartea lui Ioan, Capitolul 6.

Obiecţia avută de Pelagius împotriva lui Augustin era „Cum ar putea Dumnezeu să ne poruncească să facem ceva dacă am fi incapabili să facem ce ne porunceşte?” Pelagius răspundea astfel: „Dumnezeu nu ne porunceşte să facem ceva ce am fi neputincioşi să facem….Dacă trebuie să fac, înseamnă că pot.” Această problemă a fost legată şi de înţelegerea sa în ceea ce priveşte păcatul originar.

Poziţia lui Pelagius faţă de păcatul originar este afirmată astfel: „Adam este creat muritor  şi ar fi murit chiar dacă nu păcătuia niciodată.” Augustin a spus: „Adam a fost creat bun şi onest, era fericit şi în comuniune cu Dumnezeu…Adam nu ar fi murit dacă nu păcătuia,  însă a fost pus la încercare şi când a dat greş, depravarea sa a fost transmisă odraslelor sale de-a lungul istoriei, astfel că Vechiul şi Noul Testament vorbesc despre depravarea omului de la Geneză până la Apocalips.” (Geneza 6; Psalm 51; Ier. 17:9; Ioan 6:44; Mat. 15; Efe.1; Romani 3:11-23).

„Adam a căzut într-o stare de decădere totală şi deznădăjduită, a cărei sfârşit specific este  moartea veşnică.” – Augustin

Augustin i-a argumentat lui Pelagius că Adam a fost „posse peccare,” „posse non peccare.” El avea abilitatea de a păcătui şi pe cea de a nu păcătui înainte de cădere, dar odată ce a căzut în nesupunere, moartea a venit spre Adam prin păcatul său (Gen.3; Romani 5:12-21). Adam a fost pus la încercare şi ales de Dumnezeu să reprezinte rasa omenească, astfel că datorită eşecului şi nesupunerii faţă de Dumnezeu, urmaşii lui Adam sunt născuţi în păcat(Ps. 51), cu incapacitatea de a nu păcătui.

Augustin gândea că omul încă are voinţă liberă (liberium arbitrium), dar voinţa sa este încătuşată de firea păcătoasă şi nu poate face ce este dumnezeiesc, ci doar ce omul decăzut doreşte, asta nefiind convergent către Dumnezeu (Romani 8:9; 1 Cor. 2; Ioan 6:44).

Augustin scria: ” Adam a căzut într-o stare de decădere totală şi deznădăjduită, a cărei sfârşit specific este  moartea veşnică.” Mulţi teologi ai Bisericii vor consimţi această doctrină pronunţată de Augustin, iar aceste doctrine augustiniene vor fi repetate în scrierile Sf. Toma Aquino în lucrarea „Summa Theologiae”, în cea a lui Luther „Supunerea faţă de Voinţă” şi în a lui John Calvin „Instituţiile religiei creştine”.

Păcatul originar, potrivit lui Augustin nu a fost primul păcat comis de Adam în grădina Edenului, ci consecinţa nesupunerii sale, sau lipsa binelui, condiţia păcătoşeniei care este comună omenirii de la alungarea din rai – o depravare inerentă, moştenită şi starea care face imposibil pentru om să nu păcătuiască. A fost o pierdere a libertăţii, adică pierderea adevăratei libertăţi morale, aşa cum a definit-o Augustin.

 Cum ar putea Dumnezeu să ne poruncească să facem ceva dacă am fi incapabili să facem ce ne porunceşte?”

– Pelagius

Pelagius i-a argumentat lui Augustin că Dumnezeu nu ne-ar porunci în Lege să trăim într-un anume fel dacă nu ne-ar fi dat şi capacitatea de-a o face. El i-a scris lui Augustin că Adam l-a reprezentat doar pe Adam şi că omul nu poate fi trimis la judecată din cauza altcuiva. „Păcatul lui Adam a dat un anumit exemplu rău, pe care [omul] s-a repezit să-l urmeze. De aceea aproape toţi au nevoie să fie îndreptaţi…dar după botez omul are deplina putere şi datoria de a păstra legea divină.”
Acest crez îl duce logic pe Pelagius la concluzia că justificarea prin ispăşirea făcută de altul nu poate fi adevărată, deoarece un alt om nu poate primi pedeapsa pentru păcatele altcuiva.

Omul este responsabil pentru păstrarea legii şi pentru rezistarea faţă de păcat prin el însuşi. Păcătoşenia evidentă din om, din creaţia decăzută, trebuie să aibă o abilitate de a nu păcătui, oamenii tind către păcat doar pentru că suntem născuţi într-o societate în care răul predomină. Oamenii se nasc inocenţi, însă societatea, care este rea, pare să îi domine  şi să-i înrăiască. Augustin l-a întrebat: „Cum poate societatea să fie rea când este alcătuită din oameni care nu sunt depravaţi, pentru că societatea nu ar trebui să fie rea, ci bună, dacă oamenii se nasc buni.”

Pelagius aducea mult cu Socrate în privinţa învăţăturii sale despre educaţie şi cunoaştere  ca fiind temelia virtuţii. Problemele morale pot fi soluţionate şi răul poate fi îndepărtat  prin educaţie, ar spune Pelagius.

Augustin a răspuns că noi doar am sfârşi ca fiinţe sofisticate şi educate şi că omul este prin firea lui păcătos şi decăzut şi numai Slava lui Dumnezeu poate face ca inima rea a omului să fie bună. Augustin definea răul, mai degrabă decât ignoranţa, ca absenţă a binelui, a dumnezeiescului.

Pelagius a spus că Hristos a venit pentru a educa omul şi a-i aduce cunoaşterea despre Dumnezeu şi despre condiţia sa. Moartea Sa a fost doar un exemplu de răutate a păcatului, mai curând decât o ispăşire indirectă în care virtutea lui Hristos se aplică oamenilor Săi.

În 418A .D. a fost ţinută o conferinţă la Cartagina, în Africa de Nord, iar Pelagius a fost condamnat în Consiliul din Cartagina, care era mai degrabă un consiliu teritorial decât unul ecumenic. În decursul controversei şi-au găsit locul acolo trei episcopi – pastori diferiţi. În mod ironic, acesta a fost un moment semnificativ care a întărit poziţia episcopului – pastor al Romei când a intrat în consiliul teritorial şi şi-a pus pecetea pe aprobarea condamnării lui Pelagius (deşi, privind în urmă la acest incident putem aprecia just supravegherea providenţială a lui Dumnezeu asupra Bisericii Sale chiar dacă această acţiune a episcopului a fost mai târziu folosită în mod păcătos la întărirea puterii Episcopului – Pastor al Romei).

Augustin a scris că omenirea este o mulţime a păcatului (missa perditionis). El a fost ceea ce teologii Bisericii au numit un adevărat teolog pavelian. Un teolog protestant de la Princeton chiar a spus despre Augustin: „Ne-a dat Reforma din secolul al XVI-lea, datorită accentului pe care l-a pus pe slava lui Dumnezeu întru mântuire.” El şi-a construit fundamentul pe apostolul Pavel care a scris „nu este nimeni virtuos, nimeni…nimeni care-L caută pe Dumnezeu sau face bine…” din Epistola către Romani din Noul Testament.

Marea poruncă a lui Dumnezeu, potrivit lui Hristos, era: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată puterea, mintea şi inima, şi să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi.” Augustin credea că cel mai mârşav şi ticălos dintre păcate era necredinţa, adică ” Să-L urăşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată puterea, mintea şi inima, şi să-ţi urăşti aproapele ca pe tine însuţi.”

Augustin se referea la faptul că dacă omul este păcătos, iar cea mai mare poruncă era aceasta, atunci a nu respecta această poruncă, în absenţa binelui, era marele rău al omenirii, dovedind incapacitatea de a face într-adevăr bine şi a-L cinsti pe Dumnezeu.

Augustin scria că mulţi văd păcate şi nelegiuiri odioase precum crima, adulterul şi alte păcate vizibile, dar cea mai mari şi odioase nelegiuiri sunt cele care nu sunt vizibile, adică necredinţa sau nesocotirea poruncilor lui Dumnezeu. Nu a fost vina lui Dumnezeu  că omul a păcătuit împotriva lui, deoarece omul a fost testat într-un mediu perfect în grădina Edenului, în împrejurări perfecte, dar cu mutabilitate, capacitatea de schimbare: posse peccare, capacitatea de a păcătui dacă decide să o facă, firea sa în acel moment fiind neutră.

Omul se naşte acum sub o condiţie care-l împiedică ă se supună pe deplin lui Dumnezeu (sau pierderea libertăţii: libertatea morală), putând astfel să facă binele fundamental şi să păstreze marea poruncă; ca atare, doar Dumnezeu, prin slava Sa poate oferi capacitatea de a nu păcătui. Dumnezeu oferă această slavă unui anumit număr de oameni din cadrul Bisericii, aşa cum a făcut cu Israel, o naţiune aparte a Vechiului Testament (Deut. 7:7).

Augustin a arătat clar că Dumnezeu porunceşte ceea ce omul nu poate să facă din cauza căderii omului în păcat şi mizerie. Augustin susţinea asta datorită firii înnăscute şi a voinţei libere de a face doar ce e rău şi nu dumnezeiesc, astfel că omul a fost prin natura sa un obiect al mâniei, aşa cum Pavel arăta în Epistola către Efeseni (Capitolul 2), şi în Epistola către Romani (Capitolele 3 şi 8).

Evanghelia ne învaţă că toţi păcătoşii la care Hristos a venit pentru” a-i elibera pe înrobiţi” prin ducerea unei vieţi perfect în loc de cea a unui păcătos, şi murind, luându-şi mânia lui Dumnezeu asupra Lui, altminteri nevinovat, şi aplicând virtutea sa unor anumiţi oameni. Augustin a scris: „…meritele bune ale omului sunt daruri ale lui Dumnezeu, astfel că atunci când prin ele se obţine recompensa vieţii veşnice, este pur şu simplu slavă oferită pentru slavă.”

Augustin a fost numit teolog al slavei în istorie datorită scrierilor sale în soteriologie (sau studierea mântuirii) şi stabilirea unei poziţii ortodoxe despre dăruirea slavei de către Dumnezeu omului păcătos. El nu a negat niciodată voinţa liberă a omului; mai curând a stabilit-o. A negat că, conform învăţăturii apostolului Pavel şi a lui Hristos, omul era incapabil de a fi total slobod în virtute; aşadar, el nu are capacitatea de a trăi perfect virtuos. Omul era totuşi liber, însă liber de a face ceea ce e rău. Prin slava lui Dumnezeu, şi prin infuzia de iubire de la Sfântul Duh (Rom. 5), înrobitul va alege ceea ce Îl mulţumeşte pe Dumnezeu, „nu numai cu scopul de a cunoaşte, prin manifestarea slavei, ceea ce trebuie făcut, ci mai mult decât atât, prin harul dat de slavă, ei pot face cu dragoste ceea ce cunosc.”

Potrivit învăţăturii lui Hristos din Predica de pe Munte, un copac poate fi şi bun, şi rău la rădăcini. Cunoşti copacul după fructele pe care le dă, ori pentru a face o analogie la om: cel ce e născut din carne este carne şi cel ce e născut din duh este duh. Pavel a scris că omul este în vrăjmăşie cu Dumnezeu, decăzut şi sub mânia lui Dumnezeu, copil al diavolului. Augustin îşi conchide argumentul pentru această declaraţie „Porunceşte cum ţi-e voia; şi împlineşte ce ai poruncit,” subliniind că dacă Pelagius nu este de acord cu el, nu este de acord cu învăţăturile lui Hristos. Hristos ne învăţa că „nici un om nu poate veni către E, până ce nu este lăsat de Tatăl,” „fi desăvârşit aşa cum Tatăl meu din ceruri este desăvârşit,” „Duhul dăruieşte viaţă, carnea nu dă nimic…fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 6; Mat.5).

Pelagianismul este oficial condamnat, ca învăţătură bisericească, în aprilie 418 AD, prin împăratul apusean Honorius. Pelagienii au fost exilaţi, pentru susţinerea acestor doctrine nebiblice. În mai 418, Consiliul din Cartagina a declarat că Adam a devenit muritor prin păcat, că copiii trebuie botezaţi pentru dezlegarea de păcatul originar, că slava era necesară pentru traiul cel drept şi că neprihănirea este imposibilă în această viaţă.

Biserica a emis o circulară, întărind această opinie sau doctrină augustiniană şi condamnând pe plan internaţional înţelegerea pelagiană a păcatului originar. Pelagius a murit undeva înainte de anul 420 AD, însă învăţătura lui nu s-a stins odată cu el. În pofida faptului că această învăţătură a fost condamnată, ea a fost propagată postum în continuare de studenţii săi.

Datorită continuării acestor învăţături în sânul Bisericii, în sfârşit, condamnarea oficială a  pelagianismului a venit în 431 AD, la Al Treilea Consiliu General din Efes. Pelagianismul a fost astfel condamnat de consiliile bisericeşti în Răsărit şi Apus şi a fost condamnat de mai multe consilii bisericeşti decât orice altă erezie din istorie.

Semipelagienii respingeau doctrina lui Augustin despre predestinare şi slava irezistibilă.

În istoria subsecventă condamnării „oficiale” a pelagianismului, acesta continuă să subziste în mici secte din trupul ortodox al lui Hristos. Erau aceia din biserica ortodoxă care credeau că pelagianismul era o erezie, însă nu încuviinţau pe deplin soteriologia lui Augustin. Aceşti „semipelagieni”, cum erau denumiţi, respingeau doctrina lui Augustin despre predestinare şi slava irezistibilă. Ei gândeau că aceste două concepte neagă responsabilitatea omului sau voinţa liberă a acestuia.

În 529 AD, un om pe nume Caesarius (cca. 469-542), călugăr din sudul Franţei şi mai apoi episcop de Arles, a ţinut un sinod în Orania, care ulterior a fost aprobat de papa Bonifaciu al II-lea (530-532) (lucru foarte important pentru acest mic sinod). Acest sinod a pus capăt formal controversei pelagiene, dar practic pelagianismul va continua sub formă de semipelagianism.

Semipelagianismul, care devine popular în secolul al şaselea, afirmă: Slava este o precondiţie exterioară pentru mântuire, contrastând cu pelagianismul pur care spunea că omul are capacitatea de a obţine mântuirea fără o precondiţie a slavei.

Semipelagianismul este un sistem sinergetic soteriologic şi susţine că omul cooperează cu slava pe care Dumnezeu i-o dă înainte de convertirea lui, iar el are puterea de a alege slava, ceea ce este în dezacord cu Augustin. Semipelagienii, pentru a se alinia teologic cu  învăţătura clară a lui Hristos şi Pavel despre păcătoşenia omului, au scris că omul nu era mort în starea lui firească, ci bolnav şi avea nevoie de o formă a slavei şi de ajutor de la Dumnezeu ca precondiţie de mântuire.

Oricum, chiar dacă omul este decăzut şi bolnav, el încă are o insuliţă de virtute lăuntrică  pentru a alege ajutorul lui Dumnezeu. Pentru a se acorda cu clasica predestinare (pentru că asta era poziţia oficială a Bisericii în acel timp şi o învăţătură clară în scrierile lui Pavel) ei susţineau că Dumnezeu ştie dinainte, ori prevede, cine va alege această slavă, şi că Dumnezeu, pe această bază, în spaţiu şi timp va întări şi îndreptăţi pe aceşti oameni.

Semipelagienii au respins doctrina lui Augustin despre predestinare şi slavă irezistibilă.

În anul 529A.D. Biserica a condamnat semipelagianismul la Consiliul (sau Sinodul) din Orania ca fiind eretic. Doctrina lui Augustin despre păcat şi slavă a fost adoptat ca antropologie, sau învăţătură despre păcătoşenia omului, de Biserica Apuseană. Cei mai importanţi conducători ai Bisericii au rămas adepţi, în mare parte, sistemului antropologic augustinian pentru două sau trei secole după Augustin. Ei au consimţit opinia lui Augustin în poziţia sa clasică că Dumnezeu nu ar alege oamenii după decizia lor de a face binele, deoarece ei niciodată nu ar alege să facă astfel, nefiind capabili.

Sistemul doctrinei augustiniene a ajuns cunoscut ca semi-augustinianism deoarece neagă  doctrina predestinării absolute sau particulare. Papa Bonifaciu a subliniat declaraţia, după ce şi-a dat acordul: „Chiar şi începutul unui gând de faptă bună şi de credinţă este dăruit de slava anticipată, în vreme ce semipelagianismul a lăsat deschisă o cale spre Hristos  fără slava de la Dumnezeu.” Aşa se face că Biserica a fost obligată să susţină această doctrină a slavei anticipate, aşa cum se stabilise. Doctrina semiaugustiniană a fost prezentată spre finele acestei perioade de către Grigore cel Mare, care reprezenta sistemul augustinian moderat.

Augustinianismul moderat al lui Grigore va fi unul de mare influenţă asupra teologiei medievale şi a majorităţii Bisericii Medievale, însă augustinianismul strict îşi are acoliţii săi prin Bede, Alcuin şi Isidora de Sevilla. Cei care ţineau la învăţătura augustiniană strictă vor ţine şi la slava irezistibilă şi la predestinare. Aceste doctrine vor fi reprimate în perioada medievală timpurie, devenind proeminente iarăşi în controversa Gottschalk din secolul al IX-lea, iarăşi reprimate, pentru a reveni apoi în învăţăturile lui Wycliff şi Hus, precursori ai Reformei.

În Reforma din secolul al XVI-lea, aceste doctrine augustiniene ale slavei vor fi proclamate din locuri publice de către călugărul augustinian numit Martin Luther. Cel mai mare argument al lui Luther era că Roma din timpul secolului al XVI-lea s-a întors de la adevăratele învăţături ale sistemului soteriologic augustinian şi a devenit în mod esenţial pelagiană în doctrine.

Deşi Roma l-a condamnat pe Luther ca eretic în 1521, el a continuat să spună că nu el este cel ce s-a întors de la învăţătura bisericii ortodoxe, ci mai degrabă chiar majoritatea  bisericii. El a pretins că se întoarce la cele ce erau cu adevărat învăţăturile ortodoxiei Bisericii Catolice.

Contrar la ceea ce mulţi protestanţi şi catolici deopotrivă credeau despre Martin Luther, el nu a vrut o Reformă serioasă a Bisericii în sensul unei schimbări drastice în privinţa Sacramentelor, liturghiei sau chiar a papalităţii. El a vrut de fapt întoarcerea la învăţăturile lui Augustin, îndeosebi la doctrinele despre slavă întru izbăvire. Lucru care a început prin vânzarea de indulgenţe de către un om numit Johann Tetzel şi pe care Luther l-a văzut ca pe vânzarea de mântuire a devenit cea mai mare schismă din Biserica Creştină care s-a petrecut vreodată.

Luther vedea păcatul originar şi decăderea firii omului ca fiind inima Evangheliei. El a văzut că Legea nu a fost făcută astfel încât omul să i se poată conforma din propria putere şi să urmeze exemplul lui Hristos în locul celui al lui Adam, ci Legea îl conduce pe om către Hristos deoarece el ar fi incapabil să ducă un trai perfect.

După Dieta de la Worms din 1521, Reforma a început, însă mişcarea a devenit limitată în 1524, când cauza lui Luther a devenit un partid în loc ca el să ajungă un lider naţional german. Prima dintre separările Reformării a fost făcută de către umanişti, care aveau un apreciat lider numit Desiderius Erasmus. Erasmus nu putea fi de acord cu doctrina lui Luther despre justificarea omului numai prin credinţă, care era concluzia soteriologiei sale augustiniene. Erasmus credea că Luther nega voinţa liberă şi l-a provocat pe Luther la începutul lui 1524.

Luther şi-a început polemica cu Desiderius Erasmus din Rotterdam, un călugăr care era numit „impecabil latinist” şi un „om al literelor” datorită marii sale abilităţi intelectuale. Erasmus era convins că biserica din zilele sale era superstiţioasă, coruptă şi plină de greşeli, dar din cauza puterii Bisericii acelor timpuri din istorie, nu a cutezat să părăsească biserica, însă a scris multe tratate împotriva anumitor practici.

O frază populară a fost lansată, „că Erasmus a ouat un ou pe care Luther l-a clocit.” Datorită măiestriei sale în limba greacă, Erasmus a publicat un Testament Grecesc în 1516. Lectura în greacă, mai degrabă decât traducerea latină a Bibliei, l-a adus pe Luther la multe concluzii doctrinare ca profesor în Wittenberg, Germania. Erasmus a pornit spre o mare renaştere în această perioadă, datorită întoarcerii la sursele ori „ad fontes” la literatura creştină şi greacă pe care a tradus-o.

Mai mult decât Pelagius în secolul al cincilea, Erasmus a dorit o mare revigorare a moralei şi eticii în Biserică. În această privinţă, Luther şi Erasmus erau de acord, Biserica îşi pierduse veşmintele morale şi avea nevoie de îmbunătăţiri. Erasmus credea că Umanismul clasic şi educaţia vor aduce această reformă şi că oamenii erau ignoranţi în privinţa surselor iniţiale ale filozofiei şi teologiei; Biserica avea nevoie să fie îndrumată. Luther nu agrea ideea că educaţia era problema . Spunea că a mers adânc în explicarea inimii omului şi a denaturării de care chiar şi cei din cadrul Bisericii sunt capabili, fără  slava lui Dumnezeu.

Luther a conchis, ca şi călugăr augustinian, că a fost josnic gândind că Dumnezeu ar putea vreodată să-l justifice doar pentru cunoaşterea propriului său păcat. El a spus că prin intrarea în mănăstirea augustiniană, chiar dacă s-a retras din societate în speranţa scăpării de influenţele rele lumeşti, a descoperit că răul era în inima sa.

Mulţi istorici ai Bisericii au comparat disputa lui Luther cu Erasmus de Rotterdam cu scrisorile lui Augustin către Pelagius din perioada 412-416 AD. Multe din opiniile lui Augustin sunt întărite de Luther şi multe păreri ale lui Pelagius sunt expuse de Erasmus. „De Servo Arbitrio”, sau „Supunerea faţă de voinţă”, este numele cărţii scrise de Luther împotriva lui Erasmus. Stilul lucrării este într-o nuanţă foarte medievală; sarcasmul limbajul colorat sunt folosite ca „apelativ,” în contrast cu scrisorile afectuoase ale lui  Augustin care a arătat un respect deosebit şi atitudine faţă de Pelagius. Luther considera „Supunerea faţă de voinţă” ca fiind cea mai mare realizare teologică a vieţii sale.

Într-o depeşă către Spalatin din 1516, Luther remarca că îl consideră pe Augustin cel mai mare cărturar exeget şi pe Ieronim, al doilea. Erasmus credea că ordinea este inversă şi a urmat interpretarea lui Ieronim despre scrierile lui Pavel legate de justificarea prin fapte, împotriva cărora apostolul scrisese. A fost de fapt o condamnare a justificării prin datina ceremonioasă exteriorizată.

Luther credea că Apostolul Pavel ne învaţă că orice efort sau contribuţie făcută de om pentru propria sa mântuire sunt fapte de justificare, deci prin urmare condamnabile. El consimţea din toată inima soteriologia augustiniană strictă, pentru că Augustin amplifica  slava lui Dumnezeu. Dacă o persoană se schimbă, atunci şi numai atunci vor urma şi faptele bune.

Luther înţelegea că păcatul originar şi firea decăzută a omului sunt miezul evangheliei. Credea că Legea nu a fost făcută pentru ca omul să se poată conforma ei prin propriile puteri şi să urmeze exemplul lui Hristos în loc de cel al lui Adam, ci că Legea îl conducea pe om către Hristos deoarece el era incapabil să ducă o viaţă desăvârşită.

Dacă ar fi discutat cu Pelagius în loc de Erasmus, el ar fi putut replica afirmaţiei acestuia:  „Dacă Dumnezeu porunceşte, atunci eu am capacitatea de a mă supune.” Luther ar fi răspuns „nu poţi pricepe slava, sau pe Dumnezeul slavei, fără a pricepe incapacitatea omului; denaturarea din inima lui, dorinţa pentru rău, fuga de Dumnezeu şi de cele sfinte în care omul cade.

Având o părere foarte bună despre puterile fireşti ale omului, cineva trebuie să aibă şi o părere mai modestă despre solicitările morale ale persoanei lui Dumnezeu.

Erasmus a scris că omul ajunge la mântuire atunci când / dacă, independent de Dumnezeu,  el realizează nişte fapte care merită răsplată. Pe această bază, izbăvirea vine către om ca răspuns al lui Dumnezeu la ceea ce omul a înfăptuit. Erasmus a încercat să sublinieze caracterul firav al puterii omului, dar în realitate a adoptat o poziţie de pelagian în orice fel, doctrinar. Luther replică scriind că Având o părere foarte bună despre puterile fireşti ale omului, cineva trebuie să aibă şi o părere mai modestă despre solicitările morale ale persoanei lui Dumnezeu.

Luther îşi conchide argumentele enunţând motivul fundamental pentru care orice formă de pelagianism, pur ori semipelagianism, nu poate fi adevărată: omul decăzut, în condiţia sa firească, nu poate înfăptui nimic decât păcat, el este membru al împărăţiei Satanei şi toate faptele sale sunt sub influenţa Satanei. Raţiunea sa (ratio) este oarbă; voinţa sa (volutas) este ostilă lui Dumnezeu; el vrea doar să păcătuiască, iar alegerea sa (arbitrium) este aşadar întotdeauna păcătoasă. Nici o posibilitate de merit nu există pentru el; prin urmare, tot ceea ce face este motivat de păcătoşenie şi merită dreapta judecată a lui Dumnezeu.

Ideea unei fapte meritorii, ca faptă independentă, care nu este în vreun fel cerută de Dumnezeu de la om, sau întreprinsă de Dumnezeu în om este imposibilă. Orice abilitate de a vrea ceva ca păcătos trebuie alungată de om prin fapte bune făcute aparte de Dumnezeu, în teoria pelagiană, iar Luther gândea că nu pot exista astfel de fapte în universul lui Dumnezeu, deoarece toate evenimentele sunt întreprinse prin voinţa Sa nestrămutată şi suverană. Această dezbatere consistentă despre păcatul originar şi incapacitatea omului conchide către doctrina lui Augustin şi Luther despre predestinare.

CRB

Copyright ‘A Place for Truth’ 2007-2008
http://www.aplacefortruth.org

http://publicatia.voxdeibaptist.org/apologetica_sept08.htm

Care este starea IPS Pimen, la o lună de la internarea cu coronavirus. ​Streinu-Cercel: Eforturile noastre sunt maximale de D.D. HotNews.ro

download - Copie

Marţi, 19 mai 2020, 22:18 Actualitate

IPS Pimen

IPS Pimen
Foto: AGERPRES

​Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ÎPS Pimen, este încă internat la Institutul Național „Matei Balș” și starea sa este staționară, a declarat, marți seara, directorul INMB, Adrian Streinu Cercel.Adrian Streinu Cercel a fost întrebat, marți seara, la Antena 3, despre starea Arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților, ÎPS Pimen, iar acesta a răspuns că ierarhul este în stare staționară.

„Beneficiază de confidențialitate maximă și tot ceea ce pot să vă spun este că este staționar. Eforturile noastre sunt maximale”, a spus Streinu Cercel.

ÎPS Pimen a fost preluat cu un elicopter SMURD în 20 aprilie, de la Suceava, în stare gravă, infectat cu noul coronavirus, și a fost dus la INMB, în Capitală, unde a fost intubat, după ce a suferit complicații pulmonare. Surse medicale au declarat că înaltul ierarh a primit trei doze de plasmă hiperimună de la donatori vindecați.

Subiectele zilei

Miercuri, 20 Mai 2020

Încă o aberație juridică a PSD: Parlamentul modifică hotărârea de Guvern privind starea de alertă ca să-și lase oamenii din teritoriu la butoanele spitalelor / Zegrean: E în afara logicii juridice toată povestea asta

Decizie fără precedent în ultimii 30 de ani. O hotărâre de Guvern, cea prin care se declară starea de alertă, este modificată printr-o hotărâre a Parlamentului. Totul a fost aranjat
citeste tot articolul
A venit ceasul vedetelor

În premieră în România, și tocmai într-un context de piață delicat și problematic, ceasul simbol al orologeriei contemporane, Richard Mille, apare la vânzare într-o
citeste tot articolul
Finanțarea litigiilor – o soluție pentru salvarea de lichidități în contextul actual?

Acest material propune o serie de răspunsuri sintetice la întrebări de bază privind finanțarea unor litigii, procedeu utilizat de ceva vreme în alte jurisdicții. În contextul crizei
citeste tot articolul
PNL ia în calcul ca alegerile locale să se desfășoare în septembrie-octombrie iar parlamentarele în decembrie – surse

Premierul Ludovic Oban le-a spus marți liberalilor, în ședința Biroului Executiv, că își dorește ca alegerile locale să fie programate în sepetembrie sau cel mai târziu
citeste tot articolul
Mitropolia de la Chișinău se opune vaccinării și invocă teoria conspirației: Sistemul antihristic condus de Bill Gates vrea să introducă microcipuri în corpurile oamenilor pentru a-i controla

Sinodul Mitropoliei din Republica Moldova a adoptat marți o declarație prin care cere guvernului să nu introducă obligativitatea vaccinării împotriva Covid-19, atunci când va fi cazul,
citeste tot articolul
Trump își menține decizia de a folosi hidroxiclorochină: Fiecare decide pentru el

Președintele american Donald Trump și-a apărat marți decizia de a-și administra medicamentul anti-malarie pentru a se proteja în fața noului coronavirus, în ciuda avertismentelor medicale,
citeste tot articolul
Din 15 iunie ar putea fi organizate spectacole de teatru în aer liber. Marius Manole: Dacă Biserica poate face slujbe afară, noi de ce nu am putea juca?

Din 15 iunie ar putea fi reluate spectacolele de teatru, în aer liber, în spații îngrădite, cu cel mult 500 de participanți și cu respectarea normelor impuse de pandemie – este
citeste tot articolul
Șefa DSP Suceava a fost demisă, în urma scandalului privind raportarea greșită a cazurilor de Covid 19

Direcția de Sănătate Publică Suceava a rămas fără conducere după ce medicul Manuela Trifan a primit decizia de încetare a mandatului de interimat pe care îl avea la DSP, relatează Obiectiv
citeste tot articolul
Alegerile din 20 mai.1990 Uitarea vinovată a fesenismului majoritar

Tipul de auto-intoxicare colectivă de la 20 mai 1990 este rezultatul unui context irepetabil. Fesenismul a fost azi uitat la nivelul memoriei publice. E un trecut neplăcut din viața unei națiuni care
citeste tot articolul
Care este starea IPS Pimen, la o lună de la internarea cu coronavirus. ?Streinu-Cercel: Eforturile noastre sunt maximale

??Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ÎPS Pimen, este încă internat la Institutul Național „Matei Balș” și starea sa este staționară, a declarat, marți seara, directorul INMB,
citeste tot articolul
China susține că a dezvoltat un nou medicament care poate stopa pandemia de coronavirus, fără un vaccin

Un laborator din China a dezvoltat un medicament despre care susține că poate opri răspândirea pandemiei de coronavirus. Concret, oamenii de știință chinezi susțin că noul medicament poate
citeste tot articolul
Comisia juridică a Camerei Deputaților: Evaziunea fiscală sancționată cu amendă dacă prejudiciul nu depășește 100.000 euro

Deputații juriști au decis, marți, ca în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală să se acorde o amendă dacă prejudiciul nu depășește 100.000 euro și este recuperat integral. Totodată, fapta
citeste tot articolul
Bulgaria, Grecia și Serbia au ajuns la un acord privind libera circulație a persoanelor începând cu 1 iunie

Circulația persoanelor între Bulgaria, Grecia și Serbia va fi permisă de la 1 iunie fără obligativitatea unei perioade de carantină de 14 zile pentru limitarea epidemiei de coronavirus,
citeste tot articolul
DOCUMENT Raportarea și prevenirea infecțiilor nosocomiale, în premieră într-un proiect de lege. Spitalele românești raportează cele mai puține infecții din UE

Un proiect de lege care își propune raportarea reală, reducerea și prevenirea infecțiilor asociate actului medical (nosocomiale), inițiat de USR, a fost depus marți la Parlament. România
citeste tot articolul
Care este legătura dintre poluare și COVID-19? Cercetători de la cele mai importante universități din lume caută răspunsul la această întrebare

Multe studii au ajuns la concluzia că există o legătură între poluarea aerului și mortalitatea cauzată de Covid-19. Înțelegerea naturii acestei asociații este obiectivul
citeste tot articolul
INTERVIU De ce și tinerii fără alte afecțiuni se pot îmbolnăvi grav sau pot muri din cauza coronavirusului: Nu doar la COVID-19, ci și în gripă este același lucru. Cea mai frecventă patologie la tinerii infectați este obezitatea

Infecția cu noul coronavirus poate provoca forme grave de boală sau chiar decese și la tinerii care aparent nu au alte afecțiuni, chiar dacă într-un procent mic. S-a întâmplat deja
citeste tot articolul
IPS Teodosie scapă de cercetare. Arhiepiscopia Tomisului: „Lingurița de împărtășire nu este penală”

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus pe 14 mai clasarea cauzei plângerii penale formulate de către „Asociația pentru Libertatea de Conștiință”, prin
citeste tot articolul
Cadre medicale în toate școlile, în perioada de pregătire pentru examenele naționale. Anisie: Am emis deja un ordin de ministru

?Ministrul Educației, Monica Anisie, a declarat, marți, că în fiecare unitate de învățământ va exista un cadru medical care va supraveghea participarea elevilor din clasele a VIII-a
citeste tot articolul
Dezbaterile Consiliului Economic și Social sunt “ virusate ”: nu mai există. Motivele… depinde pe cine întrebi

“Ședințele” plenului Consiliului Economic și Social (CES), la fel ca cele ale comisiilor de specialitate, s-au desfășurat pe perioada stării de urgență prin intermediul unui formular
citeste tot articolul
Viața complicată a poligamilor din Kuweit, pe timp de pandemie

„Viața mea a devenit atât de complicată”, se lamentează Abu Othman. Ca mii de alți poligami din Kuweit, acest bărbat de circa 40 de ani încearcă să-și împartă timpul
citeste tot articolul

Sursa: Mediafax

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24006091-starea-ips-pimen-este-stationara-streinu-cercel-eforturile-noastre-sunt-maximale.htm?cfnl=

Miniștrii de resort din România și Germania au semnat o Declarație comună de intenție privind intensificarea Cooperării în domeniul Pieței Muncii și Politicilor Sociale

download - Copie - Copie

DE VLAD PÂRĂU  /   ȘTIRI   /   Publicat: Marţi, 19 mai 2020, 22:10   /   Actualizat: Marţi, 19 mai 2020, 23:07

Miniștrii de resort din România și Germania au semnat o Declarație comună de intenție privind intensificarea Cooperării în domeniul Pieței Muncii și Politicilor Sociale

ARTICOLE RELAȚIONATE

Dezastrul economic în cifre. Violeta Alexandru: „În acest moment sunt 800.000 de contracte de muncă suspendate și aproape 100.000 de contracte încheiate”
Dezastrul economic în cifre. Violeta Alexandru: „În acest moment sunt 800.000 de contracte de muncă suspendate și aproape 100.000 de contracte încheiate”
Apel disperat al românilor plecați la cules sparanghel în Germania: „Vrem acasă, nu vrem să murim aici pe capete!”. Avocatul Poporului intervine, cerând nemților informații despre siguranța sanitară a muncitorilor români sezonieri

Apel disperat al românilor plecați la cules sparanghel în Germania: „Vrem acasă, nu vrem să murim aici pe capete!”. Avocatul Poporului intervine, cerând nemților informații despre siguranța sanitară a muncitorilor români sezonieri

Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, a efectuat luni și marți o vizită de lucru în Germania pentru a vedea la fața locului care sunt problemele cu care se confruntă lucrătorii români, în contextul pandemiei de COVID-19, informează Agerpres.

Ministrul român al Muncii și omologul său german, Hubertus Heil, au semnat o Declarație comună de intenție privind intensificarea cooperării în domeniul pieței muncii și politicilor sociale, a anunțat, marți, ministerul Muncii și Protecției Sociale din România.

„Primul lucru pe care l-am discutat cu d-l ministru se referă la modul în care se desfășoară activitatea sezonieră în Germania, respectiv activitatea în domenii-cheie în care românii aduc o contribuție importantă, recunoscută și apreciată de colegul meu, d-l ministru Heil, pentru care îi mulțumesc. Am primit asigurarea că lucrătorii români vin în Germania cu contracte trimise de angajatori, dar sigur că trebuie să facem mai multe cu privire la conținutul acestor contracte. Am avut toată deschiderea ministrului Heil pentru a răspunde cu fermitate tuturor sesizărilor primite de la cetățenii care muncesc în activități sezoniere”, a declarat ministrul Muncii și Protecției Sociale.

Violeta Alexandru a vizitat mai multe ferme din Germania, unde i-a încurajat lucrătorii români să facă sesizări când le sunt încălcate drepturile, venind astfel în sprijinul autorităților care pot verifica aceste aspecte. La rândul său, ministrul federal al Muncii și Afacerilor Sociale din Germania, Hubertus Heil, a apreciat că vizita de lucru a omologului său român demonstrează atât importanța subiectului, cât și angajamentul celor două guverne de a avea o abordare comună.

„Știu că aceste condiții de sănătate și securitate ale lucrătorilor români din Germania sunt o problemă mare în România. Și pe bună dreptate. Infecția în masă a lucrătorilor români este inacceptabilă. Mă rușinează! Muncitorii români trebuie să aibă același drept la protecție socială, securitate și sănătate în muncă”, a afirmat ministrul german al Muncii.

Potrivit unui comunicat al Ministerului Muncii și Protecției Sociale din România, în urma discuțiilor, cei doi demnitari au stabilit că este în interesul ambelor ministere să intensifice cooperarea în domeniul politicilor pieței muncii și să identifice noi mijloace de cooperare în domeniul protecției sociale.

Principale domenii de cooperare identificate de cei doi oficiali vizează securitatea și sănătatea în muncă și protecția socială a tuturor grupurilor de lucrători mobili, precum și accesul acestora la serviciile de consiliere privind drepturile lor în domeniul legislației muncii și al celui social.

„Miniștrii Muncii din cele două state vizează o cooperare mai strânsă în domeniul securității sociale, la nivel bilateral și UE, pentru a asigura protecție socială și de sănătate adecvate lucrătorilor mobili și pentru a stabili un schimb de informații privind cazurile legate de forța de muncă ce pot apărea mai ales în situații cu un nivel ridicat de vulnerabilitate în contextul pandemiei de COVID-19. De asemenea, documentul semnat de cei doi demnitari stabilește schimbul de informații cu privire la evenimentele naționale și internaționale din România și Germania și crearea unor grupuri de lucru pentru adaptarea politicilor de protecție socială în cele două țări, precum și promovarea dialogului social bilateral între partenerii sociali. Cele două instituții urmează să elaboreze un plan de lucru, iar activitățile care se vor desfășura în baza Declarației comune de intenție vor fi finanțate de fiecare minister în parte, de alte entități juridice, publice sau private implicate în activități, inclusiv din fonduri europene”, notează ministerul de resort.

Ministrul român al Muncii a discutat, pe parcursul vizitei în Germania, și cu ministrul federal al Alimentației și Agriculturii, Julia Klockner, cu care s-a întâlnit luni.

În acest context, ambii miniștri au fost de acord că nu ar trebui să existe compromisuri sau diferențe între angajații străini și cei germani în ceea ce privește locuințele, sănătatea și siguranța la locul de muncă și că toți lucrătorii sezonieri ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi ca lucrătorii germani, drepturi garantate în contractele de muncă.

De asemenea, cei doi demnitari au arătat că încălcările recente ale legislației și condițiile intolerabile în care au ajuns să lucreze unii muncitori sezonieri români în anumite unități de prelucrare a cărnii sunt complet inacceptabile.

Ministrul român al Muncii și Protecției Sociale a cerut ca lucrătorilor sezonieri români din Germania să le fie garantate drepturile sociale și sprijinul în situații critice, ca, de exemplu, îmbolnăvirea acestora sau închiderea întreprinderilor în cadrul cărora activează.

Ministrul federal al Alimentației și Agriculturii a dat asigurări că Guvernul federal va face tot posibilul pentru a îmbunătăți condițiile de viață și de muncă ale lucrătorilor sezonieri.

CELE MAI POPULARE
OPINII
Anghel Buturugă

Cezarul ne reglementează Potirul

de Anghel Buturugă

Circulă un document intern, de lucru, care conține regulile pe care autoritățile vor să le facă obligatorii – din câte înțeleg, după încetarea stării de urgență. Deocamdată acestor reguli le spun „recomandări”

PE ACELAȘI SUBIECT
Filmul

Filmul „7 Cuvinte” despre părintele Gheorghe Calciu, disponibil până duminică, gratuit, pe Vimeo

PRIMA PAGINĂ

Revista presei: Știri bune ca pâinea caldă!

La Piatra Neamț a avut loc luni prima donare de plasmă convalescentă din județ. Patru donatori, pacienți vindecați de Covid 19, au donat plasmă pentru bolnavii infectați din Spitalul Județean Neamț;

ȘTIRI

Femeia de 83 de ani care a refuzat internarea, pentru că era asimptomatică, a decedat. Bătrânei i se deschisese dosar penal deși era imobilizată la pat.Testul pentru Covid-19 a ieșit NEGATIV

Femeia de 83 de ani căreia i se deschisese dosar penal pentru că a refuzat internarea pentru că ar fi fost depistată cu coronavirus,

TERORISM DE STAT (dosar)

Dictatura politico-medicală a ucis-o ieri pe bătrâna de 83 de ani din Bistrița.

Klaus Iohannis amenință din nou cu starea de urgență și cere autorităților un „rol mai alert, un rol mai ferm, un rol proactiv” în combaterea celor care nu respectă regulile

Președintele Klaus Iohannis a spus, marți, că, dacă regulile sunt constant încălcate, „ne îndreptăm spre scenariul în care vom avea noi focare și un nou val de îmbolnăviri”

O nouă restricție: Guvernul interzice deplasarea persoanelor în grupuri mai mari de 3 persoane care nu aparțin aceleiași familii

Guvernul României a adoptat, luni, proiectul de Hotărâre prin care se instituie starea de alarmă pe teritoriul național, pe o durată de 30 de zile.

Nelu Tătaru: După 1 iunie, începe testarea imunologică la nivel național, care se va face pe județe și grupe de vârstă

După 1 iunie va începe testarea la nivel național pentru a identifica procentajul celor care s-au imunizat și au anticorpi împotriva noului

PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului: Nu poate nimeni să ne spună cum să facem Sf. Împărtășanie. Politicienii noștri au aplicat măsuri doar pentru biserică și pentru credincioși, în timp ce mall-urile nu aveau restricții

PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a ținut o cuvântare înflăcărată în Duminica a cincea după Paști, cu ocazia primei Sfintei Liturghii la care au participat credincioșii, după două luni de interdicții.

Denunțul lui Emil Moise legat de împărtășirea cu aceeași linguriță a fost CLASAT de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

Pe 14 mai 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus clasarea cauzei plângerii penale

 

Helmuth Duckadam, portarul care a apărat patur lovituri de departajare la Sevilla, este nemulțumit din cauza măsurilor impuse în ultima perioadă.

Sociologul Ionuț Apahideanu: Antologia bâlbelor, contradicțiilor și știrilor false emise pe perioada pandemiei de chiar autoritățile române, aceleași care au interzis orice protest și care acum vă amenință cu reinstituirea stării de urgență

Sociologul și politologul Ionuț Apahideanu, cunoscut pentru acrivia cu care a studiat rezultatele alegerilor europarlamentare din 2019, a postat pe social media un text intitulat „Antologia bâlbelor, contradicțiilor și știrilor false emise pe perioada pandemiei de chiar autoritățile române”

Zodia virusului și altele (XI)

Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.” Înțelepciunea șarpelui constă în faptul că, atunci când îl bați, el își ferește mai ales capul de la lovituri.

Deși a contestat sancțiunea disciplinară primită de la CSM, ÎCCJ nu i-a dat câștig de cauză: Cristi Dănileț va pierde timp de 2 luni 5% din salariul de judecător fiindcă a adus atingere „prestigiului justiției” printr-o postare pe Facebook

Un complet de cinci judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut decizia Consiliului Superior al Magistraturii prin care judecătorul Cristi Danileț de la Tribunalul Cluj-Napoca a fost sancționat disciplinar în anul 2019 pentru un mesaj postat pe Facebook

Ministerul Muncii: Aproape un milion de contracte de muncă suspendate sau încetate

Aproape 1.000.000 de contracte de muncă au fost suspendate sau încetate, potrivit Ministerului Muncii. Cele mai multe contracte suspendate sunt

Miniștrii de resort din România și Germania au semnat o Declarație comună de intenție privind intensificarea Cooperării în domeniul Pieței Muncii și Politicilor Sociale

Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, a efectuat luni și marți o vizită de lucru în Germania pentru a vedea la fața locului care sunt problemele cu care se confruntă lucrătorii români, în contextul pandemiei de COVID-19,

LS Iași solicită Guvernului exceptarea studenților și elevilor etnici români de la autoizolare

Liga Studenților (LS) Iași cere Guvernului și Comitetului Național pentru Situații de Urgență (CNSU) să găsească soluții pentru ca studenții și elevii etnici români să fie exceptați de la măsura autoizolării în cazul în care se întorc la studii sau dacă vin să se decazeze.

Sezonul estival pe litoral se deschide oficial pe 1 iunie, susține patronatul Mamaia-Constanța

Mai mult de 100 de hoteluri din stațiunile românești de la Marea Neagră, reprezentând un sfert din capacitatea de cazare a litoralului,

Angajatorii care iau temperatura lucrătorilor cu termoscanner-ul FĂRĂ un acord privind prelucrarea datelor personale riscă amenzi de milioane de euro

Patronii care impun angajaților controlul temperaturii cu termoscanere ar putea risca amenzi usturătoare dacă fac acest lucru fără acordul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal

Reacția unui bărbat când la magazin i s-a spus că are temperatura 29.5: „Înseamnă că sunt mort!” Raed Arafat: “Trebuie să ne obișnuim cu măsurarea temperaturii”

Deși tot mai mulți oameni se declară nemulțumiți de măsurarea temperaturii la intrarea în instituții publice sau în magazine, acuzând atât lipsa

EXTERNE

OMS ne spune acum că masca în sine nu ne protejează de COVID-19 și că „ne poate îmbolnăvi”. Canicula a obligat deja autoritățile unui stat să SUSPENDE obligativitatea purtării măștilor

Masca în sine nu ne poate proteja de COVID-19, avertizează Organizația Mondială a Sănătății, care insistă asupra necesității respectării distanțării

COVID-19 resuscitează „Naționalismul Alimentar” în UE. Tot mai multe state recurg la măsuri mai puternice de protecționism, promovând consumul produselor naționale în detrimentul celor comunitare

În contextul pandemiei, guvernele țărilor membre UE recurg la măsuri din ce în ce mai puternice de protecționism, promovând consumul produselor

Europol avertizează cu privire la vaccinurile false. „Delincvenții vor folosi această oportunitate pentru a vinde vaccinuri false”

Agenția europeană de poliție, Europol, estimează că o viitoare descoperire a unui vaccin împotriva coronavirusului va conduce la formarea unei piețe

CULTURĂ

20 mai: Sfânta Lidia din Filipi

Și Sfântul Apostolul Pavel și-a încheiat activitatea sa misionară, iar în apele râului Zygaktis a botezat-o pe Lidia

https://www.activenews.ro/stiri/Ministrii-de-resort-din-Romania-si-Germania-au-semnat-o-Declaratie-comuna-de-intentie-privind-intensificarea-Cooperarii-in-domeniul-Pietei-Muncii-si-Politicilor-Sociale-161583

Simplitatea Scripturilor – Marile adevăruri sunt simple

download - Copie

ON MAY 20, 2020 BY GEORGEIN INCURAJARE
by Daniel Branzei

Oamenii mari ai lui Dumnezeu sunt foarte simpli. Complexitatea și complicarea lucrurilor,  de obicei se arată prin prezența neputinței omului și lucrarea celui care tulbură apele,  Diavolul.

Despre ce vorbește Biblia? Poți explica în mod rezonabil doar cuvinte? O împărăție … o nuntă … Aspecte importante care trebuie să se menționeze în toate bisericile, cel puțin o dată.

Daniel Branzei vorbind  Bisericii Penticostale din Perth

Sursa: https://barzilaiendan.com/2020/05/19/simplitatea-scripturilor

Simplitatea Scripturilor – Marile adevăruri sunt simple

30 de zile 2020 | Ziua #26: Laylat al Qadr – Noaptea Gloriei

download - Copie

DESCĂRCAȚI întregul ghid în format PDF AICI!

Acum aproape 1.400 de ani, un tânăr arab, dezamăgit de nedreptăţile societăţii şi de idolatria din jurul lui, a decis că trebuie să se îndepărteze de toate acestea. El s-a retras şi a început să mediteze într-o peşteră situată într-unul din dealurile din apropierea oraşului în care s-a născut, Mecca.

Este vorba despre Mohammed. Şi într-o noapte, el urma să aibă o experienţă neaşteptată.

Mai târziu, Mohammed urma să-şi amintească cum un înger a apărut într-o viziune, dându-i o primă revelaţie a ceea ce mai târziu avea să fie cunoscută sub numele de Coran.

Laylat al Qadr, cunoscută şi ca Noaptea Gloriei, reprezintă amintirea acelei nopţi. Este un timp special şi sfânt pentru musulmanii din toată lumea, pe care ei îl celebrează în moduri care să arate devotamentul lor, cum ar fi să se roage toată noaptea, să citească Coranul în întregime sau, uneori, să stea la moschee mai multe zile la rând.

Musulmanii cred că închinarea din Noaptea Gloriei este mai valoroasă decât o mie de luni de închinare obişnuită. Şi, mai mult, ei cred că în această noapte Dumnezeu hotărăşte destinul unei persoane pentru anul care vine.

În noaptea în care inimile şi minţile musulmanilor sunt preocupate de cum să-I placă lui Dumnezeu, ne putem strânge la tronul harului şi să-l rugăm pe Domnul să-L facă pe Hristos cunoscut acestor musulmani.

CUM SĂ NE RUGĂM:

Musulmanii se roagă ca Dumnezeu să le dea şi lor o viziune în această noapte. Rugaţi-vă ca Isus să li se descopere într-un mod supranatural.

Rugaţi-vă pentru creştinii din comunităţile musulmane, ca ei să proclame cu curaj vestea bună a mântuirii în această perioadă când prietenii lor musulmani sunt mai conştienţi de păcatele şi defectele lor.

Rugaţi-vă pentru musulmanii care au îndoieli asupra credinţei lor şi care sunt nehotărâţi asupra a ceea ce să creadă şi pe cine să urmeze, astfel încât Calea, Adevărul şi Viaţa să devină clare şi vizibile. Ioan 14:6.

https://anchor.fm/

ONU: António Guterres recunoaște „rolul crucial” al credinței și al liderilor religioși în perioadele de criză sanitară

download - Copie

 Cosmin Frișan  19-05-2020 11:42:34

„Știm din crizele anterioare din domeniul sănătății publice – cum ar fi HIV/SIDA, Ebola – că acțiunile liderilor religioși influențează valorile, atitudinile, comportamentele și acțiunile oamenilor. Și cu această influență vine responsabilitatea de a lucra împreună, de a lăsă deoparte diferențele și de a transpune valorile noastre comune în acțiune.”

Secretarul general al Națiunilor Unite, António Guterres, a făcut referire la liderii religioși și la „rolul lor crucial” în promovarea solidarității în perioadele de criză de sănătate.

Și alți reprezentanți recunoscut rolul important al credinței în perioadele de criză.

Într-o videoconferință despre rolul liderilor religioși în a răspunde provocărilor Covid-19, el a spus că acțiunile lor au fost evidențiate și în crizele anterioare.

El le-a mulțumit mai întâi pentru tot sprijinul acordat în a răspunde imediat la apelul său pentru reducerea focarelor, adăugând că numai așa a fost posibil „să ne concentrăm asupra combaterii inamicului nostru comun, Covid-19”. În acest context, le-a cerut „să denunțe activ mesajele inexacte și dăunătoare și să încurajeze toate comunitățile să promoveze non-violența și să respingă xenofobia, rasismul și toate formele de intoleranță”.

Față de creșterea semnificativă și alarmantă a violenței împotriva femeilor, el le-a cerut liderilor religioși să „condamne categoric aceste acte” și „să sprijine principiile comune de parteneriat, egalitate, respect și compasiune”.

António Guterres le-a cerut apoi să lupte împotriva dezinformării prin intermediul rețelelor de comunicare.

Tijjani Muhammad Bande, președintele Adunării Generale a Națiunilor Unite, evidențiază și el rolul credinței și al liderilor religioși.

„Oferă servicii săracilor și dau speranță celor disperați. Credința are un loc unic în viața noastră, mai ales atunci când vine vorba de tratarea altora așa cum ne-am dori să fim tratați noi la rândul nostru. În perioade de mare anxietate, credința poate fi o sursă importantă de confort și reziliență comunitară.”

Miguel Angel Moratinos, Înaltul Reprezentant al Alianței Civilizațiilor, amintește că, în timp de criză, credința este adesea o „ancoră”.

„În crizele care au un impact asupra noastră, care ne schimbă viețile, când oamenii sunt disperați, credința este adesea ancorarea lor și locul în care apelează pentru confort și speranță. Aici intervine rolul liderilor religioși.”

SURSA | InfoChretienne

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/19/onu-antonio-guterres-recunoaste-rolul-crucial-al-credintei-si-al-liderilor-religiosi-in-perioadele-de-criza-sanitara/?