Închide

Blândețe: putere adusă sub control

Istoria Binecuvantarii
7 Mai, 2020


În postarea trecută am văzut că smerenia este o atitudine a minții și a inimii. În schimb, blândețea, despre care dorim să vorbim astăzi, este întruparea smereniei în fapte.

Deși blândețea este asociată cu gentilețea, a fi blând nu înseamnă a fi lipsit de inițiativă, lipsit de curaj, retras, tăcut … Dimpotrivă! Blândețea reclamă multă putere, dar adusă sub control, o putere îmblânzită.

Calul sălbatic care a acceptat șaua și stăpânul; focul, care ar putea de a pârjoli o pădure, „îmblânzit” și adus în sobă sau forța apei din spatele unui baraj, care lovește paletele unei turbine și aduce lumină în casele noastre sunt doar câteva ilustrații ale puterii care a fost îmblânzită. Dar pentru că vorbim despre blândețe în cadrul relațiilor inter-umane, veniți să privim la Moise.

În Numeri 12:3 ni se spune: „Moise […] era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe fața pământului” (s.n.). Afirmația nu este făcută în necrologul acestuia, ci într-un context deosebit de dramatic, în care întregul norod se răzvrătește: „Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta” (Num. 11:6). „Dă-ne carne!” – cârteau ei.

Paharul răbdării lui Moise era plin. El „s-a întristat și a zis Domnului:

«Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău, și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea ta de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: „Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil, până în țara pe care ai jurat părinților lui că i-o vei da?” […] 14Eu singur nu pot să port pe poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă. Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, să nu-mi mai văd nenorocirea»” (Numeri 11:10-15).

Ca răspuns la cererea lui Moise, Domnul ia din duhul acestuia și-l pune peste alți 70 de bărbați, pe care îi cheamă înaintea Cortului Întâlnirii. „Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, au rămas în tabără, și duhul s-a așezat și peste ei; căci erau dintre cei scriși, măcar că nu se duseseră la cort. Și au început să prorocească și ei în tabără” (26). „Domnule Moise, oprește-i” – a zis Iosua, iar Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci, și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!” (29). Prin faptul că a avut puterea de a ieși din competiția afirmării de sine, Moise a demonstrat că era un om blând. Dar era oare blândețea aceasta reală sau o afișase ca să-l impresioneze pe Iosua?

Autenticitatea ei este testată în momentul în care nu doar poporul, ci chiar Maria și Aron, frații lui, se răzvrătesc împotriva sa: „Oare numai prin Moise vorbește Domnul? Nu vorbește oare și prin noi?” (Num. 12:2). „Domnul a auzit-o” – afirmă naratorul – și-i cheamă pe toți trei înaintea Sa la Cort.

Este de prisos să afirmăm că Moise nu era un om lipsit de inițiativă, lipsit de curaj, retras, tăcut… Dimpotrivă! El a avut curajul și puterea să-l înfrunte pe Faraon și întregul Egipt. A avut curajul să-și verse inima înaintea Domnului. Ce va face însă el în fața răzvrătirii fraților lui?

Prin faptul că o umple pe Maria de lepră, Domnul Însuși pare să-i dea lui Moise ocazia să se răzbune pe neobrăzarea celor doi.

Spre surprinderea noastră însă, acesta este contextul în care ni se spune că Moise era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe fața pământului. În loc să o privească acuzator pe Maria, el cade cu fața la pământ înaintea Domnului și mijlocește pentru ea. Puterii de a ieși din competiția afirmării de sine, Moise îi adaugă puterea iertării și a mijlocirii, dovedindu-ți astfel blândețea.

Așadar, a fi blând înseamnă nu doar să nu te răzbuni, ci să ai puterea să ieși din competiția afirmării de sine, să ierți și să mijlocești.

Uzajul termenului în Scriptură

Ca să verificăm definiția la care am ajuns, am putea observa uzajul termenului și în alte texte ale Scripturii. În prima sa epistolă, Petru afirmă:

14Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N-aveți nicio teamă de ei și nu vă tulburați! 15Ci sfințiți în inimile voastre pe Cristos ca Domn.” Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă, 16având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Cristos să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău (1 Petru 3:14-16, s.n.).

Petru asociază blândețea cu teama, dar nu cu teama de oameni, ci cu  teama de a-L necinsti pe Hristos prin neîntoarcerea reflectorului înspre Cel pe care suntem chemați să-L sfințim în inimile noastre ca Domn. Teama este justificată deoarece, atunci când suntem atacați sau contestați, există pericolul să întoarcem reflectorul înspre noi înșine. Dacă dăm socoteală de nădejdea care este în noi cu atitudinea războinicului, hotărâți să dovedim cu orice preț că avem dreptate, intrăm în competiția afirmării de sine.

Petru a folosit termenul în relațiile noastre cu cei de afară. În textul din Galateni 6:1, Pavel folosește termenul în relațiile din biserică: „Fraților,” – scrie el – „chiar dacă un om ar cade deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu” (s.n.).

În calitate de creștini, este datoria noastră să ne purtăm sarcinile unii altora. Întrebarea este cu ce atitudine facem acest lucru? Am putea să-i întindem unui frate căzut mâna „de sus”, cu aroganță, făcându-l să simtă povara greșelilor lui. Să nu uităm că „duhul blândeții” îl are doar acela care a ieșit din competiția afirmării de sine și a dobândit astfel puterea de a iubi și de a sluji.

În ambele texte, uzajul termenului „blândețe” confirmă definiția la care am ajuns privind la Moise. În cele mai dificile momente ale vieții lui, Moise este numit cel mai blând om de pe pământ, pentru că, în pofida autorității și puterii care i-au fost conferite de Dumnezeu, el a avut tăria să iasă din competiția afirmării de sine și să mijlocească pentru alții.

Cum ajunge cineva să fie blând?

Avem definiția blândeții și confirmarea ei în Scriptură. Întrebarea este cum ajunge cineva să fie blând?

Îmblânzirea fiecăruia dintre noi are loc doar în prezența Aceluia care a spus:

28Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. 29Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară (Matei 11:28-30).

Chemarea ne este adresată tuturor. Atunci când, în prezența lui Hristos, ne recunoaștem sărăcia în duh și izbucnim în plânsul pocăinței, Domnul Însuși ne mângâie și ne șterge lacrimile. În prezența Celui care este blând și smerit cu inima există șansa să devenim și noi blânzi, dacă acceptăm „jugul” răstignirii împreună cu Hristos, pentru ca El să trăiască prin noi.

Beniamin Fărăgău
7 Mai 2020

Fundatia Istoria Binecuvantarii <fundatia_istoria_binecuvantarii@mail.vresp.com>

Documente şi date din Istoria Bisericii de Nicolae Moldoveanu

download - Copie

Pagina de Istorie

Adevăr Istoric

Documente şi date din Istoria Bisericii

de Nicolae Moldoveanu

  1. CÂNTAREA

Domnul Isus a cântat:

“După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.” (Marcu 14: 26).

“Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare…” (1 Corinteni 14: 26).

“Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi… Domnului.”

(Efeseni 5:19).

Cântarea a fost şi este în Dumnezeu din totdeauna, înainte de veşnicii, şi va fi în veci de veci, aşa ca viaţa, ca lumina, ca dragostea.

Sf. ap. Iacov ne spune: “Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se da la Tatăl luminilor…” (Iacov 1:17). Deci şi cântarea ce ne vine de sus este de la Dumnezeu, este darul Său, dat nouă oamenilor, care suntem făpturile Sale, ca să-I slujim de laudă slavei Sale. (Efes. 1:12).

Cântarea face parte din viaţa creştinului ca şi rugăciunea, ca şi toate celelalte care-i menţin viaţa duhovnicească.

Cântarea nu are început şi nu are nici sfârşit, pentru că ea face parte din Dumnezeu.

La început – la începutul Bisericii – toţi credincioşii cântau în adunare sau biserică. Chiar şi în secolele IV, V, VI, se obişnuia acest lucru.

Iată ce zice sf. Ioan Gură de Aur. “Astfel şi tu ai venit, ai cântat împreună cu toţi imnul dumnezeiesc şi ai mărturisit că eşti dintre cei vrednici, şi nu dintre cei nevrednici care au ieşit la timp; deci, cum ai rămas şi din masa împărătească nu te împărtăşeşti?… Nu pentru darurile care sunt puse înainte se pogoară întotdeauna Duhul Sfânt, ci şi pentru cântările şi rugăciunile credincioşilor.” (Omilia a III-a la Efeseni, pag. 32).

Muzica bisericească – felul de a se cânta în Biserica Ortodoxă, de unde vine? – Din sinagoga evreiască.

Iată ce scrie Emil Săculeţ: “…Muzica sinagogală îşi are originea în cele mai vechi timpuri; am putea spune chiar că este premergătoare primului Templu… şi trebuie să ne întoarcem cu multe sute de ani în urmă, în unele cazuri chiar cu peste două milenii, pentru a găsi izvoarele textelor şi melodiilor…

Un factor principal în cântarea sinagogală este oficiantul (baal tefila)… şi aproape totul în activitatea oficiantului se bazează pe melodie. Până şi cel mai simplu recitativ conţine un nucleu melodic. Am putea spune, fără nici o exagerare, că în sinagogă există un adevărat cult pentru melodie.

La serviciului religios din sinagogă, deosebim două tipuri de oficiere:

– oficierea de tip rabinic în care oficiantul citeşte rugăciunile cântându-le într-un registru vocal mediu, evitând sunetele acute sau cele grave, străduindu-se să sublinieze într-o formă sugestivă fiecare verset şi chiar fiecare cuvânt;

– oficierea de tip cantoricesc, unde oficiantul – respectiv, cantorul (hazanul) – trebuie să fie înzestrat cu o vocea aleasă, chiar cultivată. Unii cantori posedă o întindere mare a vocii, ce trece adesea dincolo de două octave, întindere pe care şi-o etalează chiar în cursul aceleiaşi rugăciuni. Se aud intonând când sunete grave, când acute şi chiar falset…

Cantorii mai bătrâni din ţara noastră obişnuiesc să utilizeze unele formule melodice vechi, tradiţionale, pe care le aplică textelor de rugăciuni. În felul acesta, melodia, ce nu depăşeşte mărimea unei fraze muzicale, se repetă ca un laitmotiv pe parcursul oficierii.

Aceşti oficianţi (cantori) ai sinagogilor făceau şi turnee cutreierând diferite localităţi, unde oficiau serviciul de vineri seara, apoi sâmbătă dimineaţa oficiau partea a doua a serviciului şi sâmbătă seara susţineau concerte cu un program alcătuit din cântece populare şi tefilot (rugăciuni).” (Revista Cultului Mozaic, 1 ian. 1989).

Deci un amestec între laic şi sfânt. Aceasta se regăseşte şi în viaţa ortodoxă, astfel că din spaţiul laic s-au preluat unele rituri, datini şi obiceiuri (multe cu caracter vădit păgân), au fost cosmetizate dânduli-se o formă “creştină” şi introduse în practica bisericească. Evident că şi din zona bisericească au migrat în zona laicului, multe lucruri.

  1. IERARHIA

Biserica este Trupul lui Hristos, El fiind Capul. Acest trup este format numai din mădulare vii, urmaşi ai lui Hristos, născuţi din nou, care seamănă cu El şi care-L mărturisesc cu viaţa şi cu vorba.

Şi după cum mădularele unui trup au fiecare o slujbă, tot aşa şi mădularele Trupului lui Hristos, toate au slujbă.

Mădularele Trupului lui Hristos se numesc între-olaltă fraţi. Nici unul nu este mai mare decât celălalt. “împăraţii neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.” (Luca 22:25 – 26). Aşa ne învaţă Domnul Isus. Toţi sunt egali, pentru că toţi sunt smeriţi, iar Duhul Sfânt care împarte daruri celor smeriţi, prin această împărţire, face rânduială în adunare: “…întâi apostoli; al doilea prooroci; al treilea învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi.” (1 Cor. 12:28). Aşa lucrează Duhul Sfânt în Noul Aşezământ.

Farrar. “Şi acest Nou Aşezământ s-a început în toată deplinătatea lui în ziua Cincizecimii. Aceasta n-a fost o consacrare exclusivă pentru o preoţie specială, n-a fost o ridicare deosebită la gradul unui apostolat mărginit: aceasta a fost o consacrare a întregii Biserici, a bărbaţilor, femeilor şi copiilor ei, consacrare întru aceea, ca ei toţi să fie “popor ales, preoţie împărătească.” (Viaţa şi opera sf. ap. Pa vel, voi. 1, pag. 106).

în cartea Faptele Apostolilor şi în tot Noul Testament, se vorbeşte despre o rânduială în adunări, aşezată de apostoli. Este vorba în primul rând de prezbiteri, ca având rol important. Prezbiter înseamnă “bătrân”, “Înaintat în vârstă”.

“În mediul iudaic din Ierusalim, aceşti prezbiteri formau, prin analogia cu bătrânii poporului iudeu, o categorie de creştini respectaţi pentru vârsta, înţelepciunea şi credinţa lor. Celelalte adunări creştine erau organizate asemănător… Conducerea locală o exercitau organele puse de apostoli: prezbiteri, episcopi şi diaconi.” (Istoria Bisericii Universale, voi. 1, pag. 46).

Prezbiter (bătrân), diacon (slujitor) şi episcop (supraveghetor), iată cele trei numiri care le întrebuinţau apostolii atunci când era vorba să facă rânduială în adunare. Atât prezbiterii cât şi diaconii şi episcopii erau aleşi de apostoli sau de alţi credincioşi bătrâni şi întăriţi prin punerea mâinilor.

“Cu trecerea timpului, când cu mărirea numărului de credincioşi s-au complicat îndatoririle de slujbă, prin necesitate a trebuit să se facă împărţirea acestor îndatoriri între deosebitele clase de slujitori ai Bisericii (ai adunării) şi astfel s-a alcătuit ierarhia nou testamentală, cu cele trei trepte ale ei. Împărţirea s-a produs treptat după cerinţele împrejurărilor.” (A. P. Lopuhin, Istoria Biblică, voi. 6, pag. 175; Istoria Bisericii Universale, voi. 1, pag. 101).

Ţinem să atragem atenţia, că odată cu împărţirea acestor îndatoriri, prin această mică deschizătură, a intrat vrăjmaşul în cetatea frăţiei. Firea veche şi-a găsit mediul. S-a renunţat la rânduială Duhului Sfânt şi treptat, treptat şi-a făcut loc rânduială omului. Aceeaşi putere a Duhului care ţinea ordine şi disciplină între puţinii credincioşi de la început, putea să ţină ordine şi rânduială şi când numărul credincioşilor a crescut. Fie puţini fie mulţi, cei născuţi din nou sunt uşor de condus, pentru că conducerea vine dinăuntru, Duhul Sfânt este în inima fiecăruia. Rânduială dinafară reflectă rânduială dinăuntru. Inimile puse în rânduială de Duhul Sfânt înăuntru, vor fi în rânduială şi în afară. Aici trebuie căutată cauza tuturor neorânduielilor în adunări.

“La început treptele acestea (diaconi, prezbiteri, episcopi) nu se delimitau riguros între ele, aşa că episcopii adesea săvârşeau slujbe care alcătuiau proprietatea prezbiterilor, şi din cauza aceasta însăşi numirea de episcop şi prezbiter nu aveau însemnătatea riguros tehnică, ceea ce avea să se statornicească mai pe urmă.” (A P. Lopuhim, Istoria Biblică, voi. 6, pag. 176).

Sf. Ioan Gură de Aur, susţine la fel această părere în Omilia întâi la ep. către Filipeni. (Iustin Moisescu, Ierarhia bisericească în epoca apostolilor, pag. 41).

Tot sf. Ioan Gură de Aur, zice: “Nu ai dascăl virtuos? Dar ai pe adevăratul Dascăl, pe singurul care trebuie a-L chema Dascăl.” (Omilia a XIII-a la ep. către Filipeni, pag. 135).

“Dovadă că nici apostolii nu făceau deosebire între aceste aşa numite “trepte”, citim în Fap. Apostolilor 20:17, “…Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii Bisericii.” Tot despre aceşti prezbiteri citim la versetul 28: “Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi...” Deci episcop şi prezbiter era acelaşi lucru. Alteori se aminteşte numai de episcopi şi diaconi, şi, interesant, nu vorbeşte despre episcopul unei adunări sau prezbiterul unei adunări, ci de episcopi şi prezbiteri (comp. Filipeni 1:1), ceea ce ne arată luminos că o adunare, indiferent de numărul credincioşilor, avea mai mulţi supraveghetori.” (Istoria Bisericii Universale, voi. 1, pag. 103). Duhul Sfânt în mod special a rânduit aşa, pentru că ştia că unul singur putea să ajungă pe terenul luciferic al mândriei şi al încrederii în sine.

Totuşi, la scurt timp după moartea apostolilor, viaţa de comuniune evangelică a adunărilor, a început să se strice.

Cei mai vechi scriitori creştini, ucenici ai apostolilor chiar, cum este de pildă Policarp, în Epistola sa către filipeni, aminteşte de prezbiteri şi diaconi, ca cei ce supraveghează adunarea. (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, voi. 1, pag. 50).

Ignatie, în epistolele sale, aminteşte unele lucruri în legătură cu ierarhia, (vezi “Unele persoane mai însemnate în istoria bisericii”)

Iustin Martirul, ca toţi ceilalţi de pe vremea lui, recunoştea preoţia generală a tuturor creştinilor sub conducerea Marelui Preot Hristos. (Dialogul cu iudeul Trifon, pag. 256).

Farrar, ca supraveghetori ai adunării, aminteşte pe prezbiteri şi diaconi. (Viaţa şi opera Sf. Părinţi, vol. 1, pag. 87).

Dar nu numai bărbaţii aveau datoria să supravegheze. În adunările mici, unde nu erau bărbaţi (aşa cum era cazul cu Lidia, (Faptele Apostolilor 16:13 -14), femeile erau prezbitere şi diaconiţe. Diaconiţe erau şi în adunările mai mari (comp. Romani 16:1). Prezbitere au existat în biserică până în sec. al IV-lea, iar diaconiţe până în sec. al XII lea. (Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 260).

În sec. al IV-lea, Sinodul din Laodicea prin canonul 11, interzice “a se mai aşeza în biserică prezbitere, adică întâi stătătoare” întrucât deveniseră prea mândre şi iubitoare de agoniseală, (pr. prof. Liviu Stan, Societăţile religioase în biserica veche, Studii Teologice nr. 1- 2 /1956).

Dacă acesta este motivul îndepărtării femeilor din slujba de prezbiter, atunci de ce nu se îndepărtează şi bărbaţii?! Lor le este îngăduit să fie mândri şi lacomi?

Vorbind despre bătrânii care supravegheau adunarea, Tertulian (De Monog. 12) zice: “Oare mirenii nu sunt preoţi? Este scris: «El ne-a făcut pe noi de asemenea împărăţie şi preoţi lui Dumnezeu.» …Noi doar toţi suntem preoţi, căci El ne-a făcut pe noi preoţi.” (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 1, pag. 101).

“În ce priveşte învăţătura, nu era numai o persoană care predica, nici chiar ceata bătrânilor nu monopoliza aceasta, ci “unul sau altul din membrii comunităţii, înzestrat cu un anumit dar (cu vreo descoperire), se adresa celor adunaţi cu cuvânt de învăţătură… Mai târziu aceasta a devenit treaba căpeteniilor.” (Farrar, Primele zile ale creştinismului, vol. 1, pag. 176 – 176).

“Căpetenii” sau “Tagmă aleasă” (în greceşte kliros, în româneşte cler) datează din sec. al II-lea, când a început să se facă deosebirea între cei care conduc în adunare şi cei care ascultă. Mai târziu, s-a numit ierarhie, adică “ceata sfinţită” şi “ceata învăţătoare”. (Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 261).

Liviu Stan spune: “Preoţia nu conferă vreo putere specială de a predica.” (Mirenii în Biserică, pag. 91).

Teodor Popescu: “Clerul nu avea nici prerogativa exclusivă a predicii nici cel puţin un privilegiu al ei deosebitor de laici, întrucât funcţia lui principală nu era cea de învăţătură, ci cea liturgică pastorală şi administrativă.” (Dîdascalii, pag. 30, Bucureşti, 1932).

Împărţirea poporului în cler şi mireni (laici) este de natură satanică, pentru că în trupul lui Hristos nu există despărţire. Satana a despărţit făpturile, oamenii. Domnul Isus Hristos le-a strâns într-un SINGUR TRUP. (Ioan 11: 52).

În chip mai vădit, ierarhia a început să se observe abia în sec. al III-lea. Ciprian, care a trăit în acel timp, este socotit părintele ierarhiei. El era din părinţi păgâni şi a moştenit o avere mare de la ei. “Acestei împrejurări datorează el întru câtva ridicarea sa repede la rangul de episcop de Cartagina.” (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi). Totuşi el era un om credincios şi a căutat prin aceasta, după părerea lui, să ajute biserica, iar pe om să-l facă doar un slujitor smerit. Pentru a nu se da ocazie ca preotul sau episcopul să se îngâmfe, în cartea sa “Mărturii contra iudeilor”, scrie capitolul intitulat: “Nu trebuie să ne sculăm când vine episcopul sau prezbiterul.” (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 1, pag. 156).

Cuvântul “părinte” nu se întrebuinţa pe vremea aceea. El are o evoluţie interesantă, cu un înţeles din ce în ce mai complicat, care i s-a atribuit cu timpul. Însăşi termenul “patrologie” (patros, înseamnă “părinte” şi logos înseamnă “cuvânt”) a apărut de abia în sec. al XVII-lea. (Ioan G. Coman, Patrologie, pag. 12). Cu cât timpul trecea, autoritatea şi vaza episcopului Romei (şi a ierarhiei în general), sprijinite pe tradiţie… a crescut necontenit.” (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 203). Nu numai episcopul Romei, ci toţi episcopii şi întreaga ierarhie a devenit tot mai autoritară, tot mai despărţită de masa credincioşilor. De altfel nici credincioşii nu mai erau acei fraţi dezlegaţi de tot ce-i lumesc, aşa cum erau pe vremea apostolilor. Biserica a cucerit lumea pe dinafară, dar şi lumea a cucerit biserica pe dinăuntru.

Atribuţiile clerului au crescut, numele şi funcţia treptelor ierarhice s-au precizat. (Istoria Bis. Universale, vol. 1, pag. 101).

Astfel, în sec al IV-lea, organizaţia episcopală s-a declarat ca dogmă (E PopoviciIstoria Bis. Universale, vol. 2, pag. 165), iar episcopii au obţinut drepturi din partea statului asupra preoţilor cât şi a credincioşilor. (E PopoviciIstoria Bis. Univ. vol. 2, pag. 49).

Papa şi-a luat titlul de “Pontific” (Pontifex maxi mus şi summus) după modele antice păgâne. (I Georgescu, Istoria Bisericii Universale, pag. 129).

Împăratul Constantin, a făcut multe favoruri clerului între care şi scutirea de justiţia civilă. Episcopii erau judecaţi numai de sinod (E. Popovici, Istoria Bisericii Universale, vol. 2, pag. 34) şi li s-a dat dreptul ca ei înşişi să judece ceea ce credeau de cuviinţă, fără să ţină cont de justiţie. (Sozomen, Istoria Bisericească, pag. 17). Tot împăratul Constantin, a introdus în armată preoţi care mergeau în mijlocul soldaţilor pe front. (Sozomen, Istoria Bisericească, pag. 16).

Setea după mărire se făcea tot mai mare şi, pentru potolirea ei, clerul, şi în deosebi episcopii, nu se dădeau în lături de la nimic. Destul de timpuriu s-a ivit şi teoria despre primatul papal (sec. al V-lea) în Biserica apuseană.(E. Popovici, Istoria Bis. Universale, vol. 1, pag. 254). Se poate spune fără rezervă, că jumătate din istoria bisericii o ocupă cearta episcopilor pentru mărire. Dacă istoricul Sozomen, pentru vremea lui (sec. al V-lea) a observat aceasta, cu atât mai mult se poate vedea din timpul evului mediu până în prezent, culminând cu anul 1870, când s-a proclamat infailibilitatea papei (adică neputinţa de a greşi în chestiuni de dogme). Iată ce scrie Sozomen: “Căci trebuie să se ştie, că episcopii certându-se între ei asupra dogmelor lui Arie şi asupra altora, au scris celor ce erau de credinţa lor, au ţinut sinoade, au hotărât ce le-a plăcut şi adesea au condamnat pe acei ce nu erau de părerea lor, fără să-i fi ascultat. Ei au făcut tot posibilul spre a trage de partea lor pe împăraţi şi pe cei mari ai imperiului… ei au adunat scrierile ce se întocmiseră în favoarea lor şi au înlăturat pe acelea ce le erau potrivnice, lucru ce vatămă negreşit mult descoperirii adevărului.” (Sozomen, Istoria Bisericească, pag. 2).

Sf. Ioan Gură de Aur, spune că termenii “diacon”, “preot” sau “episcop” nu existau în primele zile ale Bisericii.

Sf. Grigorie Teologul, scrie: “Abaterea de la egalitate înseamnă nedreptate.” în trupul lui Hristos nu este ierarhie. Cum să fie ierarhie între mădularele unui trup?

Teodorei al Cirului, spune la fel. (Rev. Ortodoxia nr. 3 /1982, pag. 383). Singurul termen amintit în F. Ap. 11: 30 cu sens specific creştin, este cel de prezbiter. (Rev. Ortodoxia nr. 3 /1982, pag. 381).

Treptele preoţiei (ierarhia) nu sunt amintite în cartea “Învăţătura celor doisprezece apostoli”, cea mai veche carte după Noul Testament. (Scrierile Părinţilor Apostolici pag. 26).

Fiindcă s-a amintit de mai multe ori de învăţătura celor doisprezece apostoli numit şi Simbolul Apostolic, redăm mai jos ce scriu câţiva teologi:

Simbolul Apostolic este o schemă a învăţăturii creştine, pusă pe seama apostolilor, din pricina vechimii ei (e socotită cea mai veche scriere creştină după Noul Testament. Se presupune a fi scrisă între anii 100-120). Textul păstrat nu prezintă nici o siguranţă.

Iată ce scrie un teolog ortodox pr. I. G. Coman, în această privinţă: “Fără îndoială, este destul de greu să reconstituim forma originală, autentică, a Simbolului de credinţă apostolic. Această formă s-a pierdut…” (Patrologie, pag. 31, Bucureşti, 1956, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă Română).

Istoricul latin al bisericii din apus, Rufin, pe la anul 400, spune cel dintâi că apostolii, înainte de a se împrăştia, au stabilit un scurt simbol, un scurt rezumat al învăţăturii lor, după care să cunoască pe adevăraţii lor ucenici. De aici provine simbolul cunoscut în apus cu numele “Simbolul Apostolic” şi răspândit de Rufin. Acest simbol exprimă în 12 articole pe scurt credinţa în Dumnezeu în Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în întruparea Fiului lui Dumnezeu, moartea, învierea, înălţarea, a doua venire a Lui la judecată, precum şi credinţa în biserică, în iertarea păcatelor şi învierea morţilor.

Scriitorii de mai târziu atribuie fiecărui apostol câte unul din cele 12 articole ale acestui simbol.

După cercetările unui teolog eristic, Laurenţiu Valla (1465), catolic, canonic din Florenţa, simbolul apostolic nu aparţine apostolilor. Din această pricină Valla a fost declarat eretic.

însă, continuând cercetările alţi teologi, au dat dreptate lui Valla. Astăzi e convingerea generală că simbolul zis “apostolic” atât ca formă cât şi ca redactare, nu poate proveni de la apostoli. (Istoria bisericească universală, de Eusebiu Popovici, vol. 1, pag. 173, 370, Bucureşti, 1925). Despre “Simbolul Apostolic” vezi şi îndrumătorul Bisericesc, 1981, Cluj, pag. 77 – 78).

Puterea duhovnicească a părăsit încetul cu încetul creştinătatea, rămânând în locul ei puterea omului cu înţelepciunea şi rangul lui. Omul, pentru a-şi linişti simţul religios şi din lipsă de cunoştinţă, înclină tot mai mult şi mai repede spre lucrurile văzute – care izbesc privirea. A umbla prin credinţă nu este lucru uşor. Numai o legătură directă cu Domnul, prin Duhul Sfânt, uşurează mersul prin credinţă. Omul firesc zice: “Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din tara Egiptului nu ştim ce s-a făcut.” (Exod. 32:1). “Să ne alegem o căpetenie…” (Numeri 14: 4).

Referitor la ierarhie, teologul ortodox dr. Kamat Farahat scrie: “…în Noul Testament, observăm că termenul prezbiter desemna, la început, pe slujitorii Bisericii, indiferent în ce treaptă se aflau… Termenii prezbiter şi episcop se foloseau amestecat, adică numind preoţi pe episcopi şi episcopi pe preoţi… Întrebuinţarea, un timp a termenilor episcop şi prezbiter, unul în locul celuilalt, chiar dacă desemnau aceeaşi persoană, fiindcă terminologia s-a fixat ceva mai târziu, în perioada post-apostolică… Faptul că preoţii sunt numiţi în scrierile apostolilor prezbiteri (presbyteroi, în tălmăcire: “bătrâni”) şi nu preoţi (iereis) nu înseamnă că treapta preoţiei era rezervată bătrânilor…” (Arhieria Mântuitorului Hristos, în Studii Teologice nr. 5/1987, pag 67).

Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, zice: “Să luăm aminte: noi pregătim preoţi pentru lumea de astăzi. Nu pregătim preoţi pentru o lume abstractă, ci pentru societatea noastră, din vremea noastră.” (îndrumătorul Bisericesc, 1983, pag. 25).

E limpede: preoţii făcuţi de oameni, sunt pentru lumea de astăzi. Cei făcuţi de Dumnezeu (Apoc. 5:10), sunt pentru Dumnezeu şi sunt veşnici. Ei sunt Trupul lui Hristos, iar Hristos nu are împărăţia în lumea aceasta. (Ioan 18:36).

Preotul Grigore Pişculescu cunoscut sub pseudonimul Gala Galaction, scria prin anii 1923 – 1924: “Dacă starea noastră bisericească nu se schimbă şi fabricile oficiale urmează mai departe să ne confecţioneze preoţi, dascăli şi episcopi, toată lumea iubitoare de Hristos se va duce după Teodor Popescu, după Cornilescu şi după alţi revoluţionari care se pregătesc în umbră.”

Frangois Louvel, călugăr dominican, notează privitor la termenul laic: “Scrisoarea lui Clement este primul text creştin în care figurează cuvântul laicos. Laicii despre care este vorba aici sunt oamenii care aparţin poporului lui Dumnezeu, dar care nu sunt nici preoţi nici leviţi… Cuvântul laicos este foarte rar întâlnit în Biserica primitivă înainte de sec. al III-lea. (F. V. III, 79, pag. 98-99, citat de A. Kuen în cartea: Slujitori în Biserică, pag. 195 – 196, Bucureşti, 1992, Tip. Societatea Evanghelică Română).

Biserica lui Dumnezeu a fost împărţită în două: stăpânitori şi stăpâniţi, ceea ce este contrar celor spuse în Noul Testament: “…Unul singur este învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.” (Matei 23:8).

Sf. Ioan Gură de Aur susţine şi el ierarhia: “Noi însă cu toţii şi preoţi şi laici, stăpânitori şi stăpâniţi, îl numim pe Dumnezeu “Tată”. (Comentariu la Romani, omilia XV, pag. 231).

Domnul Isus nu S-a gândit nici odată să împartă poporul Său răscumpărat în două: conducători şi conduşi. Duhul Sfânt este cel care conduce, după cum în poporul lui Israel nu Moise conducea poporul prin pustie ci norul şi stâlpul de foc. Rolul bătrânilor-păstori este rolul bătrânilor unei familii, adică pe baza experienţei călăuzesc familia sau o administrează în modul cel mai bun, pentru a nu duce lipsă de nimic. Domnul Isus spune despre Duhul Sfânt: “El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. Duhul Adevărului are să vă călăuzească…” (Ioan 16:14 şi 13).

O observaţie foarte adevărată: “Cu cât cineva e mai sus pe treptele ierarhiei bisericeşti, cu atât e mai puţin accesibil celor care au lipsă de serviciile, sfaturile şi ajutorul lui. Audienţe, uşi zăvorâte, săli de aşteptare se găsesc în toate părţile.” (Ioan Miclea: Oare aşa a gândit Hristos? sau Evanghelii din Evanghelii, pag. 163, Blaj, 1943).

Nu oamenii de pe pământ împart cununi şi ranguri semenilor lor, nici în timpul vieţii, nici după moarte. “Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui.” (2 Tim 2:19).

Un scriitor – Valentin Silvestru – vorbind despre Ieronim (părinte bisericesc care a trăit între anii 340 – 420), i-a zis “sfântul Ieronim”. Un teolog ortodox, văzând lucrul acesta, a zis: “Domnia sa (vorbea despre V. Silvestru) îi zice “sfântul Ieronim”, făcându-l din colonel, general, sfânt fiind considerat numai de romano-catolici. Distincţia o facem numai noi, ortodocşii, ceva mai exigenţi decât catolicii…” (Telegraful Român, nr. 41 – 42, 1988, dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, rubrica Semnalăm).

Sf. Grigorie de Nazianz, unul dintre cei mai mari teologi ai sec. al IV-lea, dacă nu chiar cel mai mare, într-un anumit sens, scrie: “Nu ştiam că trebuie să mă iau la întrecere cu cei mai de seamă ofiţeri ai palatului, cu generalii imperiului, care nu ştiu cum să-şi mai risipească veniturile. Nu ştiam că trebuie să împart cu ei bunurile, care aparţin săracilor. Nu ştiam că trebuie să apar pe străzi într-o trăsură măreaţă, trasă de cai falnici şi înconjurat de o ceată de linguşitori, pentru ca trecătorii, înştiinţaţi mai din vreme de sosirea mea, să aibă timp să se dea la o parte din calea mea, ca la ivirea unui animal sălbatic. Dacă am greşit, iertaţi-mă! Daţi-mă înapoi singurătăţii, lăsaţi-mă în seama lui Dumnezeu, care va ierta felul meu simplu. Înlocuiţi-mă cu un om care să placă mulţimii.”

După ce şi-a dat demisia de la conducerea arhiepiscopiei Constantinopolului şi din fruntea sinodului al II-lea ecumenic, sf. Grigorie de Nazianz scrie: “Nici unul din muritori nu se poate slăvi că a plecat de aici nezdrobit de cruntele dureri ale acestei vieţi… Cu fiarele eu să trăiesc, căci ele sunt mai bune ca noi.” (Despre natura omenească, v. 51-52, P. G. 37, pag. 759; Despre deşertăciunea şi nesiguranţa acestei vieţi şi despre sfârşitul obştesc, v. 3 – 4, pag. 1301).

Credincioşii trebuie să aibă ochii aţintiţi necurmat la Marele Preot (Evrei 4:15; 7:26; 12:2) şi la Episcopul sufletelor – Domnul Isus (1 Petru 2:25), Singurul care ne ştie starea lăuntrică şi care ne poate ajuta.

DIACONUL

Diacon, înseamnă “slujitor” în greceşte diaconos.

La început rolul diaconilor era administrativ, adică acela de a sluji la mese. (Fap. Ap. 6:1 – 6). Totuşi diaconii făceau şi cealaltă slujbă de vestire a Evangheliei, în măsura darului care-l primeau din partea Duhului Sfânt (ex. Filip în Fap. Ap. 8:26 – 40; 21:8). Nu toţi diaconii aveau darul de evanghelist, dar toţi îl puteau mărturisi pe Domnul Isus.

În înţeles duhovnicesc toţi credincioşii sunt diaconi (slujitori) ai lui Dumnezeu. “Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.” (Ioan 12:26).

Diaconii erau şi slujitorii fraţilor şi ai lui Dumnezeu. Pentru slujba aceasta nu era nevoie numai de bărbaţi, ci şi de femei. (Romani 16:1). Cine era ales ca diacon, în înţelesul de a sluji fraţilor, era întărit prin punerea mâinilor, la început de apostoli, mai târziu de ceata bătrânilor.

Sf Ioan Gură de Aur, referitor la diaconi, scrie: “Diaconul în aceste vremuri (sec. al IV-lea) se îndeletnicea cu împărţirea pomenilor la săraci şi cu paza bisericii.” (Predici despre statui, voi. I, pag. 10).

PREOTUL

Acest cuvânt nu este amintit în primele două veacuri ale creştinismului, în înţelesul de treaptă ierarhică.

Termenul obişnuit pentru exprimarea noţiunii de preot, în limba greacă este “iereus”. Acest cuvânt se întâlneşte deseori, în scrierile Noului Testament, atât ca denumire a preoţilor Vechiului Testament, cât şi ca nume al preoţilor păgâni, iar în Evrei 5: 6; 7:15, etc. Domnul Isus este numit Preot (“Iereus”) şi Mare Preot (Arhiereus). Niciodată însă acest cuvânt nu se întâlneşte la creştini. Ei evitau să dea numele acesta slujitorilor din adunare. (Iustin Moisescu, Ierarhia bisericească în epoca apostolică, pag. 9 -10). Numele slujitorilor era: diaconi, prezbiteri şi episcopi. (Iustin Moisescu, Ierarhia bisericească în epoca apostolică, pag. 10). Prezbiter înseamnă “bătrân”, “mai înaintat în vârstă”. De obicei conducătorii (păstorii) adunării erau aleşi dintre cei mai înaintaţi în vârstă. Aceasta nu era o regulă generală, (comp. 1 Tim. 4:12). Apostolii n-au purtat numele de preoţi. (Iustin Moisescu, Ierarhia bisericească în epoca apostolică, pag. 12).

Cuvântul preot începe să intre în uz la creştini spre sfârşitul sec. al II-lea. Despre Irineu se spune că era “preot al bisericii din Lion”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, pag. 143).

Ghenadie, patriarhul Constantinopolului (sec. al V-lea) a dat un ordin ca nimeni să nu fie hirotonit preot, dacă nu cunoaşte toţi psalmii pe de rost. (Teodor Citeţul, Istoria Bisericească, cartea I, pag. 283 – 284).

Sf. Ioan Gură de Aur zice: “Sufletul preotului trebuie să fie mai curat decât razele soarelui, pentru că Duhul Sfânt niciodată să nu-l lase nelocuit.” (trad. pr. Aristide. N. G., Despre preoţie, VI, 2, Craiova, 1941,).

Deci Duhul Sfânt nu lucrează cu un vas murdar.

Expresia nou-testamentală de prezbiter (“bătrân”) a fost folosită până în sec. al IV-lea, când cuvântul preot i-a luat locul şi când ierarhia şi-a fixat poziţia definitiv. Ciprian (247) a fost hirotonit prezbiter. (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 1, pag. 155). Prin canonul 11 al sinodului din Neocezarea (314 – 315) se stabileşte că preoţii pot fi hirotonisiţi începând cu vârsta de 30 de ani.

Nicolae Colan, prof. de teologie (mai târziu episcop), criticând o traducere a Bibliei de către Nirvard Schlogl, teolog catolic din Vie na, scrie: “…Presbyteros-ul grecesc îl traduce prin «preot»… Dar de aici nu urmează că presbyteros-ul din textele biblice ar însemna nici mai mult nici mai puţin decât preot în accepţia de astăzi a cuvântului. El înseamnă «(mai) bătrân»… Dacă biserica este chemată să tâlcuiască înţelesul Scripturilor Sfinte, să scoată din text învăţături şi să le formuleze într-un crez, care să sintetizeze principii de orientare religioasă pentru religioşii săi – traducătorul are cu totul altă chemare. El are să traducă cu cât mai multă precizie şi claritate, textul primitiv dintr-o limbă în alta. Atât. Dacă totuşi mai are ceva de spus, o poate face în notele explicative. Însă nu se admit intercalări şi lămuriri în text mai ales, când traducerea are pretenţia caracterului ştiinţific.” (Revista Teologică, nr. 4-6, pag. 106 – 109, Sibiu, 1992).

În traducerea Sf. Sinod 1968 şi celelalte ediţii care au urmat, cuvântul prezbitere tradus cu “preot”. În plus sunt adăugate la text cuvinte care nu sunt în original (vezi Ezechiel 9:4, “semnul crucii”), numai pentru a da textului o nuanţă de credinţă ortodoxă. Oare ce înseamnă aceasta? (vezi şi 1 Petru 5:5, şi Ape. 1:6).

Cine-l face pe om preot în Biserica Ortodoxă? Răspunsul: Episcopul.

Dacă preotul care a primit acest har nu este vrednic, episcopul i-l retrage.

Mitropolitul Antonie Plămădeală spune: “Episcopul care-i dă harul (unui preot), tot acela are dreptul să i-l şi ia.” (îndrumătorul Bisericesc, Sibiu, 1988, pag. 20). Deci omul face şi el desface. Aceasta-i situaţia reală într-un cult religios. În Biserica lui Hristos, însă, lucrurile stau cu totul altfel: “El (Hristos) a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători.” (Efes. 4:11).

Mădularele în Trupul lui Hristos sunt date de Hristos, şi darurile fiecărui mădular, pentru slujba Trupului, sunt date tot de Hristos, prin Duhul Sfânt. Un mădular nu poate exclude un alt mădular din Trup şi nici să-i ia darul. Chiar când un mădular se îmbolnăveşte, nu este tăiat şi aruncat, ci, mădularele celelalte îl îngrijesc până se face sănătos.

Cine vrea cu adevărat adevărul, să citească şi să creadă în cele scrise în Noul Testament, şi va fi mântuit.

Existenţa unei caste sacerdotale în Biserică (Trupul lui Hristos) nu reiese din cele scrise în Noul Testament. Ceea ce se vede astăzi în anumite culte creştine, este o rânduială care poartă pecetea iudaismului Vechiului Testament.

Cei care au tradus cuvântul prezbiter cu “preot”, au făcut lucrul acesta fie sub puterea unui interes, ca să dea mai multă importanţă acestui titlu, fie din neştiinţă. Oricum ar fi, ei au stricat Cuvântul lui Dumnezeu, iar stricătorii Cuvântului Sfânt vor da socoteală în faţa lui Dumnezeu.

Pentru cuvântul românesc preot, este în limba greacă cuvântul “iereus”. În Noul Testament, acest cuvânt nu apare nici odată în legătură cu vreo funcţie în Biserica lui Hristos. El este folosit numai în legătură cu Domnul Isus Hristos – Marele Preot (Evrei 5:5 – 6). Creştinii, cu toţii, sunt preoţi (1 Petru 2:5 şi 9; Apoc. 1:6; 5:10), cuvânt (expresie) folosit şi pentru preoţii iudei şi pentru preoţii păgâni (F. Ap. 14:13).

Sf. Ioan Gură de Aur zice: “De unde vin tulburările, necazurile în biserică şi faptul că turma lui Hristos nu găseşte mângâiere? De nicăieri decât din faptul că alegerea şi primirea celor mari se face la întâmplare; oamenii nevrednici se aleg, iar cei buni se resping. (Despre preoţie, pag. 64 – 68).

Teologul ortodox, pr. Vasile Mihoc, spune: “Termenul iereus – “preot”, nu este folosit nici odată în Noul Testament, pentru desemnarea membrilor ierarhiei bisericeşti. Primii creştini au dat preoţilor alte denumiri…” (Mitropolia Ardealului 1983, nr. 1 – 2, pag. 37, Dreapta învăţătură de credinţă a Bisericii).

Origen, vorbind despre preoţie, scrie: “Nu ştii, oare, că preoţia este dată tuturor credincioşilor, adică întregii Biserici a lui Dumnezeu? Ascultă ce spune Petru: «Voi sunteţi neam ales, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit.» Ai deci preoţia fiindcă eşti neam preoţesc. De aceea eşti dator să aduci lui Dumnezeu jertfa de laudă, jertfa rugăciunilor, jertfa milei, jertfa curăţeniei, jertfa dreptăţii, jertfa sfinţeniei. Dar ca să le aduci pe acestea cum se cuvine, îţi trebuie să le pui în învelişurile omeneşti, deosebite de hainele comune celorlalţi oameni şi să ai neapărat focul dumnezeiesc care este dat oamenilor de Dumnezeu. (Luca 12:49). Căci dacă nu este aceasta, ci ne folosim de altul şi contrariu acestui foc, adică a celui care se preface în înger de lumină (2 Cor. 11:14), pătimim, fără îndoială, aceleaşi ca Nadab şi Abihu.

Altarul inimii – în care se sfinţeşte Hristos (1 Petru 3:15) – şi pe care fiecare creştin, imitându-L, îşi aduce jertfele sale spirituale (1 Petru 2:5). Nu vreau să te miri că acest templu este deschis numai preoţilor. Căci toţi care sunt unşi cu ungerea Sfântului Duh au fost făcuţi preoţi, precum zice Petru către toată Biserica (1 Petru 2:9): Deci toţi sunteţi neam preoţesc şi de aceea vă apropiaţi de cele sfinte. Dar şi fiecare din noi are în sine jertfa consumării a arderii de tot şi însuşi aprinde jertfa sa pe altarul inimii, ca să ardă totdeauna. Dacă eu voi renunţa la toate pe care le posed şi voi lua crucea mea, ca să urmez pe Hristos, am adus jertfa arderii de tot la altarul lui Dumnezeu.” (Omilia IX, Selecta in Leviticum).

EPISCOPUL

Episcop, înseamnă “priveghetor” sau “supraveghetor” (în greceşte episcopos).

În lumea greacă, acest termen era folosit în toate domeniile, şi profan şi religios. Zeii grecilor, fiind socotiţi ocrotitori ai oamenilor, ai cetăţilor ori ai popoarelor, erau numiţi episcopi. De asemenea bărbaţii de frunte dintr-un stat, sau căpeteniile unei cetăţi, erau numiţi episcopi. Mai marii templelor se numeau tot episcopi.

În Noul Testament, întâlnim acest termen la bătrânii care supravegheau o adunare creştină. Niciodată însă nu se întâlneşte cu înţelesul restrâns pe care îl are astăzi. (Iustin Moisescu, Ierarhi Bisericească în epoca apostolică, pag. 51).

Într-o adunare puteau fi mai mulţi episcopi şi mai mulţi diaconi. (Filipeni 1:1). Termenii episcop şi prezbiter se confundau. Chiar Ieronim şi Ioan Gură de Aur, vorbesc despre prezbiteri şi episcopi, ca ne fiind nici o deosebire de rang între ei. “Toate formele şi organele vieţii bisericeşti au evoluat, dezvoltându-se şi înmulţindu-se. Era firesc să se dezvolte şi constituţia, adică organizarea dată de ei (cei ce aveau aceste ranguri) bisericii, în sensul episcopatului monarhic” (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 102).

Sfânta Scriptură nu aminteşte numele vreunui episcop, ci numai tradiţia aminteşte mai târziu pe Iacov. (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 36).

În sec. 2-3, episcopul avea diferite nume: supraveghetor, întâi-stătător, liturghisitor. Fiecare episcop avea competenţe numai în biserica sa (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 102), fiindcă avea în supravegherea sa numai o biserică. Eusebiu de Cezarea zice despre Ipolit că era “episcopul unei biserici oarecare.” (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 1, pag. 342), iar Grigore de Neocezarea (numit Taumaturgul) a fost episcop numai peste 17 oameni. (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 1, pag. 358). Mai târziu episcopul a devenit supraveghetorul unui oraş. Episcopii de la sate se numeau horepiscopi (episcopi de ţară).

În primele trei secole episcopii erau aleşi de popor. Alegerea episcopilor nu se făcea, de regulă, după rânduiala Noului Testament (vezi 1 Tim. 3:2 – 4; Tit 1:7), ci după alte criterii: bogăţie, neam ales, ştiinţă, dacă era pe placul conducerii statului, etc. Despre Ciprian se spune că a fost ales episcop numai pentru faptul că era “om cu suprafaţă”. (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, val. 1, pag. 157). E drept, Ciprian a fost şi credincios, dar asta din întâmplare mai mult. Împăratul Iustinian a dispus ca la alegeri să participe din popor personalităţi distinse, care împreună cu clerul cetăţii respective, să desemneze trei candidaţi, dintre care mitropolitul şi episcopii alegeau unul. (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 197). Deci poporul a fost înlăturat treptat de la alegeri şi episcopul era ales numai de persoane nobile, de cler şi împărat. Aşa este şi astăzi. La alegerea episcopului poporul nu este invitat. Vrea, nu vrea poporul, episcopul se pune în frunte.

Referitor la importanţa dată episcopului, Evagrie scrie: “Atât de departe s-a mers cu înălţarea rangului de episcop, încât un episcop era numit mirele bisericii.” (Istoria Bisericii, cartea a II-a, cap. VII, pag. 46).

“În scrierile creştine de la sfârşitul sec. I şi începutul sec. al II-lea, membrii clerului bisericesc din cele mai vechi comunităţi creştine sunt numiţi când episcopi, când prezbiteri.” (pr. prof. dr. Ene Branişte, Liturgica generală, pag. 107, Bucureşti 1985).

La români, pentru cuvântul grecesc episcop s-a folosit multă vreme cuvântul slavon vlădică care înseamnă “stăpân”.

Foarte multe cuvinte din limbajul român ortodox sunt de origine slavonă: utrenie, vecernie, maslu, stareţ, etc.

La început, episcopii aveau neveste. (Eusebiu de Crezareea, Istoria Bisericească, pag. 203).

Eusebiu de Cezarea, în istoria lui, zice: “Un bătrân, numit Cheremon, episcop de Nil, fugind cu femeia sa pe un munte din Arabia (pe vremea persecuţiilor) n-a venit îndărăt şi fraţii noştri nu l-au putut găsi nici odată.” Iar Socrate Scolasticul spune că episcopul Spiridon al Ciprului (sec al IV-lea), era căsătorit şi avea o fiică cu numele Irina. (Socrate Scolasticul, Istoria Bisericească, pag. 38).

Obiceiul ca episcopul să se despartă de nevastă datează din sec. al IV-lea. La sinodul din Elvira (Spania), pe la anii 300 – 306, s-a decretat legea celibatului la episcopi, preoţi şi diaconi (canonul 33). În Biserica răsăriteană s-a introdus mai târziu acest obicei, dar numai pentru episcopi. (Farrar, Viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi, vol. 2, pag. 10; Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universală, vol. 2, pag. 47, 527 şi 565; Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 107).

Papa Grigore al VII-lea Hidebrand a introdus celibatul obligatoriu la preoţi, împotriva canoanelor Sinodului – ecumenic şi mai ales împotriva canoanelor Sinodului al VII lea ecumenic, care condamnă chiar celibatul la preoţi şi la diaconi. (Ortodoxia, dec. 1963, pag. 416).

Sf. Grigorie de Nissa a fost căsătorit. (Studii Teologice, 1957, nr. 7-8, pag. 454).

în Ep. 1 Tim. 4:14, se spune că prezbiterii şi-au pus mâinile peste Timotei. Despre Timotei se spune că ar fi fost episcop. Cum poate un prezbiter să hirotonisească un episcop? Un lucru este sigur şi adevărat: nici prezbiterii nu erau preoţi şi nici Timotei episcop în felul celor de astăzi.

Despre titlurile date episcopilor au fost multe discuţii.

Pr. dr. Ion Bria: “În Noul Testament, titlul de episcop se întâlneşte de cinci ori (F. Ap. 20:28; Filipeni 1:1; 1 Tim. 3:2; Tit 1:7; 1 Petru 2:25). În terminologia din epoca apostolică, aceleiaşi funcţii i se dădeau mai multe denumiri…

În două locuri tipice, termenii episcop şi prezbiter se aplică aceleiaşi trepte, F. Ap. 20:17 şi 28; Tit 1:5 şi 7).” (Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pag. 148 -152, Bucureşti. 1981, Edit. Institut. Biblic şi de Misiune al Bis. Ortodoxe Române, Bucureşti).

În primele zile ale creştinismului, fiecare comunitate era condusă de un grup de prezbiteri, despre existenţa cărora avem mărturii atât în Ierusalim (F. Ap. 15:2), cât şi în afara Ierusalimului (F. Ap. 14:23; 20:17; Tit 1:5).

Pr. dr. Ioan Mircea: “Termenul de episcop se confunda cu cel de pezbiter. Lucrul acesta se vede clar din Faptele Apostolilor 20:28 şi mai ales din Filipeni 1:1.” (Dicţionar al Noului Testament, pag. 138, Edit. Inst. Biblic şi de Misiune Ortodoxă Română, Bucureşti, 1984).

Pr. asist. V. Mihoc: “Termenul episcopos nu apare nici odată în Noul Testament cu sensul restrâns de astăzi.” (Mitropolia Ardealului, 1983, nr. 1 – 2, pag. 41).

Socrate Scolasticul, în istoria sa, scrie: “Acei care sunt prea zeloşi pentru religia noastră mă vor critica poate, pentru că n-am dat episcopilor titlul de “preasfinţi” sau “preaiubiţi de Dumnezeu”. (Socrate Scolasticul, Istoria Bisericii, pag. 281 – 282).

Sf. Ciprian scrie: “Nici unul din noi n-a fost pus episcop al episcopilor şi nu pretinde a obliga pe colegii săi a i se supune prin o teroare tiranică. (Revista Teologică, nr. 113, Sibiu, 1910).

Sf. Ioan Gură de Aur spune: “…în vechime prezbiterii se numeau episcopi şi diaconi ai lui Hristos, precum şi episcopii se numeau prezbiteri. De aici vine că şi astăzi mulţi episcopi scriind zic «împreună cu prezbiterii şi cu diaconii». Dar mai încoace, cu trecerea timpului, s-a dat fiecăruia din aceştia numele său propriu: episcop, prezbiter, diacon.” (Comentarii la Epistola către Filipeni, Omilia a II-a, pag. 8, Bucureşti 1903).

Sf. Ioan Gură de Aur zice: “Pe atunci nu era vreo deosebire de nume, căci şi episcopul se numea diacon şi prezbiter.” (Comentarii la Epistola către Filipeni, Omilia a II-a, pag. 8, Bucureşti 1903).

MITROPOLITUL

Mitropoliţi se numeau începând cu sec. al IV-lea, episcopii celor trei metropole: Roma, Alexandria şi Antiohia, (numele de mitropolit vine de la cuvântul metropolă). Mitropolitul era căpetenia episcopilor din întreaga provincie. Numele lui trebuia pomenit de toţi episcopii eparhiei la serviciile divine (ca şi astăzi n. n.) (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 107 şi 199).

PAROHIA

Numele de parohie, vine de la grecescul paroechiae sau parichie, şi înseamnă “colonie de străini”.

Parohie se numeşte adunarea sau biserica de la sat, faţă de biserica centrală din oraşul episcopului (episcopia). Numele l-a primit datorită situaţiei creştinilor (de la început) care trăiau ca “străini” în mijlocul lumii păgâne. (Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 267).

PROTOPOPIA

Protopopia a luat fiinţă în sec. al IV-lea. Tot în sec. al IV-lea au mai luat fiinţă anumite funcţii pe lângă episcopi şi anume: singheli, consilieri, economi, avocaţi, însărcinaţi cu afaceri, etc. Numărul funcţiilor şi funcţionarilor devenise atât de mare într-un timp, încât unii împăraţi (Teodosie al II-lea) au fost siliţi să dea ordin pentru limitarea acestora. (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 197- 199).

PATRIARHIA

Patriarhia a luat fiinţă în sec. al VII lea la Constantinopole. (Istoria Bisericii Universale, vol. 1, pag. 200).

Patriarhia este organizaţie bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; patriarhia este sediul central al acestei organizaţii bisericeşti. Biserica centrală a unei patriarhii este numită patriarhie.

Patriarhul este persoana care deţine rangul acesta şi este cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre bisericile ortodoxe autocefale.

MONAHISMUL

Monah (singur, singuratic) de la monos cuvânt grecesc şi înseamnă: “solitar”. (Eusebiu Popovici, Istoria Bisericii Universale, vol. 2, pag. 35 – 36). În Dicţionarul explicativ al limbii române, echivalentul este călugăr.

Monahismul datează de la sfârşitul sec. al III-lea şi începutul celui de al IV-lea. Întemeietorul monahismului este

Antonie cel Mare, născut în anul 251 în Egiptul de Sus împreună cu Pahomie.

Sf. Atanasie cel Mare spune despre sf. Antonie cel Mare că ducea o viaţă aspră, “nespălându-şi niciodată trupul de râp, nici picioarele şi nici băgându-le vreodată în apă decât atunci când era nevoit.” (Viaţa sf. Antonie, XLVII, pag. 49).

Mircea Eliade, scrie: “Murdăria corpului, viermuiala paraziţilor, zdrenţele, bolile dezgustătoare (lepră, lupus, râie etc.) sunt recomandate de foarte multe tehnici ascetice… Numai după ce a realizat această intuiţie pesimistă a lumii, ascetul dobândeşte indiferenţa şi placiditatea, care îl fac să privească cu aceiaşi ochi o bucată de aur ca şi o bucată de pământ, o bucată de carne de la măcelar, ca şi o pulpă vie de femeie.” (Fragmentarium, Bucureşti, 1990, pag. 37, Edit. Destin).

MĂNĂSTIREA

Mănăstire sau Monastire, înseamnă “casă de monahi” (casă de călugări, casa singuraticilor). Referitor la mănăstire, Dicţionarul explicativ al limbii române consemnează: Instituţie religioasă cuprinzând o biserică şi mai multe chilii, unde trăiesc, potrivit unor reguli de viaţă austere şi izolaţi de lume, călugări sau călugăriţe.

Cuvântul mănăstire este de origine greacă, compus din cuvintele: monos şi staris, însemnând “loc singuratic” (locuinţă de monahi, izolată). Aşa s-au numit la început colibele anahoreţilor singuratici, iar colonia lor s-a numit lavră, de la laurai, cuvânt tot de origine greacă, însemnând “sat” sau “cătun”. Mai târziu s-au zidit mănăstiri numite chinovii, de la grecescul cenobii, însemnând “staul”.

Adevăraţii ucenici ai Domnului Isus Hristos, nu stau izolaţi de oameni, ci merg şi propovăduiesc Evanghelia.

Mănăstirile nu sunt arătate în orânduirea Noului Legământ. Sfinţii apostoli n-au lăsat scris despre aşa ceva.

CHINOVIA

Chinovie, înseamnă “Casă pentru viaţă de obşte”, adică mănăstire în care călugării sau călugăriţele au viaţa organizată în comun.

SCHITUL

Schit este numele dat unei mănăstiri aşezată în pustiu. Acest cuvânt vine de la pustia Schit din Egiptul de Jos, unde Macarie cel Mare a trăit retras din mijlocul lumii.

Schit mai înseamnă: “Casă de asceţi”. (Ascetismul este o concepţie religioasă sau morală care preconizează un mod de viaţă extrem de auster, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor materiale etc.).

CĂLUGĂRUL

Călugăr, înseamnă “bătrân bun” şi provine de la grecescul kalugheros.

 Călugări se numeau monahii din pustie. Ei trăiau viaţa în curăţie sufletească, neglijând aproape total curăţenia trupului. (Istoria Bisericească, pag. 21).

Avva Filimon, scrie: “…Ţine-ţi înfăţişarea neîngrijită, haina pătată şi smerită, glasul netocmit.” (Filocalia, IV, pag. 165).

Evagrie Monahul, scrie: “În sec. al IV-lea viaţa unor călugări era aşa de aspră încât au renunţat la hrană omenească mâncând iarbă ca vitele, iar când vedeau oameni, fugeau, ascunzându-se în crăpăturile stâncilor.” (Istoria Bisericească, cartea – cap. XX, pag. 25, tr. Iosif Gheorghian, mitropolit primat, Bucureşti, 1899).

Câtă deosebire între cuvintele Domnului Isus: “Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16:15) şi felul de lucru al acestor oameni.

În apus s-au înfiinţat multe ordine călugăreşti.

Dominicanii îşi au originea de la Dominic Acest ordin avea misiunea de a aduce pe “eretici” în biserică. Este un ordin călugăresc catolic, întemeiat în Franţa la începutul sec. al XIII-lea.

Franciscanii erau urmaşii lui Francisc din Assisi. Este un ordin călugăresc catolic întemeiat ia începutul sec. al XIII-lea.

Iezuiţii erau călugării din ordinul Societas Iesu (“Societatea lui Isus”) al cărui întemeietor este călugărul spaniol Ignaţiu de Loyola, născut în anul 1491 şi mort în anul 1551. Membrii acestui ordin călugăresc catolic combăteau reforma şi militau pentru întărirea puterii papale. O caracteristică a acestui ordin călugăresc este că şeful societăţii este generalul, ales pe viaţă, care conduce milităreşte şi căruia membrii trebuie să i se supună.

ARHIMANDRITUL

Arhimandrit, înseamnă: “Mai marele staulului”, adică al mănăstirii, comparată cu staulul pentru oi. Cuvântul arhimandrit se trage din egipteanul mandra în tălmăcire: “staul de oi”.

Arhimandrit este titlul dat stareţului unei mănăstiri mari sau unor călugări care au o slujbă înaltă pe lângă o episcopie.

SIHASTRUL

Sihastru, înseamnă: “Vieţuitor în linişte”. Cuvântul sihastru provine din isihastis, din neogreacă şi numeşte un om care trăieşte retras de lume în post şi rugăciune.

EGUMENUL

Igumen (egumen), provine din cuvântul neogrecesc igumenos şi înseamnă: “Conducător”. Persoană (călugăr sau călugăriţă) care conduce o mănăstire (stareţ).

TEOLOGUL

Teolog, în greceşte theologus.

Acest cuvânt a devenit un titlu, dat celor care se ocupă cu studierea Sfintei Scripturi şi a chestiunilor religioase, abia în anul 1215 la sinodul al IV-lea din Lateran. Biserica din capitală trebuia să aibă un teolog, ca el să predea preoţilor şi altora înţelesul Sfintei Scripturi. (A. P. Lopuhin, Comentariu ia Ev. după Matei, pag. 509).

TUNDEREA PĂRULUI

Tunderea părului din creştetul capului la clericii romani (Biserica catolică) datează cam din sec, al V-lea sau al VII lea. Această tundere se numea “tonsura Petri” căci, după o tradiţie, ap. Petru ar fi fost batjocorit de păgânii din Antiohia, răzându-i barba şi creştetul capului.

Alte tunderi sunt “tonsura Pauli” şi “tonsura Ioannis”, adică aceşti apostoli ar fi avut capul pleşuv în faţă

http://publicatia.voxdeibaptist.org/istorie_aug08.htm

Ce se schimbă după 15 mai? Cine își dă jos masca minciunii? VIDEO de Eugen Istodor HotNews.ro

download - Copie

Joi, 7 mai 2020, 17:58 Actualitate | PERSPEKTIVA

Covid 19
Covid 19
Foto: Perspektiva

2 luni de recluziune nu au cum să schimbe vreo istorie.

Cei care și-au dobândit prin pile și incompetență pozițiile oriunde ar fi, au scăpat. Tot acolo vor fi. Și nu vor dori să facă vreun bine cuiva. De oameni, de săraci, de bolnavi? Îi doare-n cot. Cocoțați în vârf curând vor scuipa cu sete. Da, în România, da, la Suceava, la Focșani. Vor sta la prăduit. Simbolic, managerul de la Focșani care a fugit cu actele în munți, intră iar sub aripa lui Oprișan, jupânul județului. La fel și managerul de la Spitalul Suceava. Jupânul Flutur îl va mângâia pe creștet. E bine!

Ticăloșii rămân la fel. La fel și turbații, haidamacii, tablagii, pușlamalele, orgolioșii, vitezomanii, gâzii, autostrăzile, spitalele, politicienii, funcționarii, sinucigașii, oboarele. Ghișeele, birocrația, trenurile jegoase, prețurile exorbitante la mare. Va fi ca după Colectiv. S-a întâmplat ceva după Colectiv? Nu. Mânia a fost cu mult mai prezentă. Și naivii cu mult mai cinici. Și cei mai mulți ne-am refugiat încleștați în spatele unor ideologii, idiosincrazii, găști.

2 luni de recluziune nu au cum să schimbe vreo istorie.

Cei care și-au dobândit prin pile și incompetență pozițiile oriunde ar fi, au scăpat. Tot acolo vor fi. Și nu vor dori să facă vreun bine cuiva. De oameni, de săraci, de bolnavi? Îi doare-n cot. Cocoțați în vârf curând vor scuipa cu sete. Da, în România, da, la Suceava, la Focșani. Vor sta la prăduit. Simbolic, managerul de la Focșani care a fugit cu actele în munți, intră iar sub aripa lui Oprișan, jupânul județului. La fel și managerul de la Spitalul Suceava. Jupânul Flutur îl va mângâia pe creștet. E bine!

2 luni de recluziune nu au cum să schimbe vreo istorie.

Cei care și-au dobândit pensii uriașe +salarii prin șmecherii, au scăpat. Ca să înțelegeți, vom lua simbolic cazul colonelului Nelu cu pensie uriașă+amantă+salariu. A infectat tot Spitalul Gerota. Simbolic, Nelu tot acolo va fi, acasă, cu nevasta care-l adoră, la ADP Sector 4, dece nu? El nu se schimbă. În vârful ierarhiei, nu va schimba nimic. Minciuna? Hai că a mers și așa! “Fetele” care s-au pupat pe obraji cu el de Mărțișor, tot acolo vor pupa. E bine!

2 luni de recluziune nu au cum să schimbe vreo istorie.

Jurnaliștii gâzi se întorc vehemenți la datorie. Supărați că frica i-a paralizat o clipă, se vor întoarce la fabrica de fake news-uri și la viața lor dulce, cinică, plătită din clickbait. Simbolic, directorul de la Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, Daniel Drăgoi, s-a rugat în genunchi în fața instituției pe care o conducea pe vremea COVID. El regizase pioșenia cu un fotograf fără mamă, fără tată. Dat afară totuși aseară a fost șters de obidă pe tv. E bine!

2 luni de recluziune nu au cum să schimbe vreo istorie.

Agricultura românească n-are cum să-și hrănească poporul. Dacă-n pământ nu-i sămânța pe ogoare, ea n-are cum să nască hrană. Dacă nu există de ani de zile irigații, nu-s astăzi magii care să aducă ploaia. Vom aduce portocale și ghimbir tot din lumea mare. E bine! 2 luni de recluziune nu au cum să schimbe vreo istorie. Bancherii își vor lua comisioanele și vor fi cu mult mai atenți la om și afacerea lui, ambii în derivă. Corporatiștii, firmele de utilități, de telefonie, etc. nu vor inventa roata nici ei, iar miliardarii, milionarii nu-s mai naivi, ci feroci. Generozitatea pe vremea covidului se stinge treptat. Egoismul este bun. E bine!

2 luni de recluziune nu au cum să schimbe vreo istorie.

Țăndăreiul, Ferentariul și alte sărăcii tot acolo vor rămâne. Nu-i mută nimeni nici mai spre București, nici mai spre New York. Mai mult, granițele sunt închise pe termen nelimitat și cei care migrau spre “bogăție” vor împărtăși sărăcia noastră. Ne vom devora între noi. Pământul făgăduinței este România. E bine!

De acum încolo vom purta mască permanent.

Ca să se schimbe ceva ar trebui mulți dintre noi să ne dăm demisia, să ieșim din jocurile mincinoase în care eram dinainte de COVID. Cu masca pe meclă, cine, în timpul ăsta, cu adevărat, s-a gândit la minciuna în care trăiește? Cine sub mască, da, recunoaște adevărul? Cine renunță la ipocrizie, minciună, egoism, lăcomie? Tu?

Urmărește YOUTUBE Perspektiva. Jurnal

Citeste mai multe despre    cazuri coronavirus • jurnal anti covid 19 • adevar minciuna

Subiectele zilei

Vineri, 8 Mai 2020

VIDEO Schimbări majore la admiterea la facultate. La Universitatea București va fi examen doar la Drept. Nici la facultățile Universității de Vest Timișoara nu va fi examen de admitere în acest an

Singura facultate de la universitatea București unde în acest an se va da examen va fi Facultatea de Drept, iar la celelalte admiterea va fi în baza mediei și a unor note obținute la
citeste tot articolul
Decizia CCR, sub semne de întrebare: Nici vechile amenzi nu sunt constituționale. În 2004, Dorneanu le aproba sub formă de lege, iar acum le consideră neconstituționale

Amenzile, indiferent de cuantumul lor, fie că sunt majorate, fie că sunt la valoare inițială, au fost declarate neconstituționale, potrivit deciziei de miercuri a Curții Constituționale. Practic, nici
citeste tot articolul
Alexandru Rafila: Cel mai probabil al doilea val va fi în iarnă. Nu va mai fi de aceeași intensitate

Președintele Societății Române de Microbiologie, Alexandru Rafila, a declarat joi seară, la Mediafax, că un al doilea val al epidemiei de Covid-19 va avea loc la iarnă, însă nu va mai
citeste tot articolul
Premierul Orban îl contrazice pe ministrul Vela: Motivele pentru care se va permite părăsirea localității nu sunt încă stabilite. Ceea ce a comunicat Președintele Iohannis este sigur

Motivele pentru care se va permite părăsirea localității (n.a din 15 mai) nu sunt încă stabilite în forma finală, pentru că evaluăm riscul epidemiologic legat de fiecare tip de deplasare,
citeste tot articolul
Coronavirus în România: Primul cetățean străin cu Covid-19 care moare în România / Bilanțul deceselor a urcat la 888

Bilanțul deceselor pacienților testați pozitiv cu Covid-19 a ajuns la 888, în cursul zilei de joi fiind anunțate 24 de noi victime, printre care și primul străin care moare pe teritoriul
citeste tot articolul
Coronavirus în lume: Noua Zeelandă, foarte aproape de normalitatea de dinainte de restricții / Mare surpriză în China: exporturile au crescut în aprilie / Nou record de cazuri zilnice în Rusia

Numărul cazurilor de coronavirus din lume a depășit 3,8 milioane, iar cel al deceselor asociate cu Covi-19 a ajuns la 265.000, peste 1,3 milioane de pacienți fiind declarați vindecați, potrivit
citeste tot articolul
Anisie: Elevii vor avea internet timp de doi ani și tablete. Vor fi alocate 150 de milioane de lei

Ministrul Educației, Monica Anisie, a adus lămuriri cu privire la achiziția de tablete pentru elevii din medii defavorizate, ea spunând că ei vor beneficia și de echipamente și de internet timp
citeste tot articolul
Ce se schimbă după 15 mai? Cine își dă jos masca minciunii?

Ticăloșii rămân la fel. La fel și turbații, haidamacii, tablagii, pușlamalele, orgolioșii, vitezomanii, gâzii, autostrăzile, spitalele, politicienii, funcționarii, sinucigașii, oboarele.
citeste tot articolul
O universitate din Italia anunță: „Testul rapid de salivă pentru depistarea coronavirusului este gata”

Testul rapid de salivă (TRS) funcționează și va fi în curând în producție, anunță Universitatea Insubria din Varese (nordul Italiei). Acest test poate detecta prezența
citeste tot articolul
Presa mexicană: ”Brațul lung al mafiei românești în Mexic” / Cum se desfășurau furturile din bancomate

În august 2017, FBI a emis o alertă și a transmis Poliției Federale date despre o mafie dedicată clonării cardurilor și obținerii de informații financiare de la turiști. Săptămâna trecută
citeste tot articolul
Universitățile, obligate să stocheze pe termen nelimitat filmările de la examenele de absolvire / Decizia, contestată de rectori

Universitățile vor avea obligația, potrivit unui ordin al ministrului Educației, de a stoca o perioadă mai lungă filmările de la examenele de absolvire susținute de studenți, măsură contestată de
citeste tot articolul
Anticoagulanții par a crește șansele de supraviețuire ale pacienților în stare gravă

Tratarea pacienților care suferă de coronavirus prin administrarea de anticoagulanți ar putea crește șansele acestora de supraviețuire, arată concluziile preliminare ale celei mai mari unități
citeste tot articolul
Jandarmeria Capitalei are conturile blocate, după ce a pierdut procesele cu protestatarii

Jandarmeria București are conturile blocate, pentru că nu a plătit cheltuielile de judecată în procesele cu protestatarii, susțin reprezentanții celor care au contestat în instanță
citeste tot articolul
”Hipoxia veselă” Simptomul de Covid-19 care a șocat medicii din toată lumea

În spitale din multe părți ale lumii, doctorii dau din cap neîncrezători în timp ce văd pacienți cu Covid-19 care ar trebui să fie în comă sau să fie zguduiți de crize din
citeste tot articolul
Coronavirus: Rusia depășește Germania și Franța la numărul de cazuri, după un nou record zilnic

Rusia a raportat joi 11.231 de cazuri noi de infecții cu coronavirus, un nou record zilnic, ce ridică la 177.160 totalul cazurilor de Covid-19 înregistrate până în prezent, bilanț
citeste tot articolul
Relația chiriaș-proprietar în pandemie. Alina Roșca, avocat: În Grecia, Statul a impus plata a minim 60% din chirie. Garanția reținută ar trebui să fie de 3 luni. Au fost cazuri in care oamenii au predat cheile după 2 luni de neplata

Principial, in perioade de criză, negocierea este cea mai bună cale atât pentru chiriaș cât și pentru proprietar de a rezolva o dispută. Există un lanț economic care-i leagă și care nu
citeste tot articolul
Lufthansa negociază cu statul german o naționalizare parțială

Principalul grup de transport aerian din Europa, Lufthansa, a anunțat joi că negocieză cu statul german în vederea unei naționalizări parțiale pentru a evita falimentul în fața impactului
citeste tot articolul
VIDEO Arad: Zeci de români, transportați spre centrele de carantină în autocare supraaglomerate

Mai multe persoane care au intrat în țară pe jos, în ultimele zile, au reclamat că de la frontieră sunt preluate de autoritățile din Arad în autocare supraaglomerate, pentru a
citeste tot articolul
Administrația Trump nu va implementa recomandările CDC pentru redeschiderea Statelor Unite

Administrația Trump nu va implementa planul de recomandări al Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) pentru redeschiderea Statelor Unite, a declarat un reprezentant al centrului
citeste tot articolul
Airbus vrea să dezvolte un senzor care să poată „mirosi” coronavirusul

Într-un efort de a preveni răspândirea pandemiei COVID-19 Airbus și un start-up din California vor să dezvolte senzori care ar putea fi „mirosi” noul coronavirus, relatează Fox
citeste tot articolul
Darren Cahill i-a trimis Simonei Halep tehnologie inteligentă pentru a-i monitoriza antrenamentele

Simona Halep a primit un sistem de monitorizare de ultimă generație, prin care antrenamentele sale pot fi supravegheate de antrenorii săi Darren Cahill și Artemon Apostu-Efremov, potrivit unui anunț
citeste tot articolul
Bancul zilei: Admitere la facultate

O bunicuță se prezintă la examenul de admitere la facultate. Ia toate examenele cu brio și intră. Totuși, examinatorii, curioși, o intreabă la ce ii mai trebuie școală la vârsta asta
citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-perspektiva-23982272-schimba-dupa-15-mai-cine-isi-jos-masca-minciunii.htm?cfnl

Președintele Tanzaniei, după ce o capră și un fruct au fost testate pozitiv: Testele pentru coronavirus dau rezultate eronate. Nu orice ajutor este cu intenție bună pentru această națiune!

download - Copie

Președintele Tanzaniei, după ce o capră și un fruct au fost testate pozitiv:  Testele pentru coronavirus dau rezultate eronate. Nu orice ajutor este cu intenție bună pentru această națiune!
Testele pentru coronavirus folosite în Tanzania au dat rezultate eronate, a afirmat, duminică, președintele John Magufuli, după ce eșantioane de la o capră și de la un fruct pawpaw au avut rezultat pozitiv, scrie News.ro, citând Reuters.
Potrivit sursei citate, președintele John Magufuli a instruit forțele de securitate să verifice calitatea kiturilor, care fuseseră importate de Tanzania.
Astfel, au fost luate aleatoriu eșantioane non-umane, inclusiv de la un fruct pawpaw, de la o capră și o oaie, și le-au trimis la laborator cu etichete cu nume și vârste de oameni. Tehnicienii de la laboratorul din Tanzania nu au știut originea eșantioanelor.
Eșantioanele de la pawpaw și de la capră au avut rezultat pozitiv la Covid-19, a spus președintele, adăugând că asta înseamnă că probabil unii oameni testați pozitiv de fapt nu sunt infectați.
„Se întâmplă ceva. Am spus dinainte că nu ar trebui să acceptăm că orice ajutor este cu intenție bună pentru această națiune”, a afirmat Magufuli.
Tanzania a înregistrat până acum 480 de cazuri de infectare cu coronavirus și 17 decese.
OPINII

 

https://www.activenews.ro/stiri/Presedintele-Tanzaniei-dupa-ce-o-capra-si-un-fruct-au-fost-testate-pozitiv-Testele-pentru-coronavirus-dau-rezultate-eronate.-Nu-orice-ajutor-este-cu-intentie-buna-pentru-aceasta-natiune-161373

Prima ediție online a Marșului pentru Viață din istoria organizării în România a acestui eveniment va avea loc duminică, 17 mai. Gala susținătorilor Vieții va fi transmisă pe social media joi, 21 mai. Cum vă puteți implica

download - Copie

DE VLAD PÂRĂU  /   ȘTIRI   /   Publicat: Joi, 07 mai 2020, 23:38   /   Actualizat: Joi, 07 mai 2020, 23:55
Foto: Facebook

Prima ediție online a Marșului pentru Viață din istoria organizării în România a acestui eveniment va avea loc duminică, 17 mai. Gala susținătorilor Vieții va fi transmisă pe social media joi, 21 mai. Cum vă puteți implica

ARTICOLE RELAȚIONATE

Marșul pentru viață va fi reprogramat pentru duminică, 17 mai
Marșul pentru viață va fi reprogramat pentru duminică, 17 mai

Alexandra Nadane (România pentru Viață): În afara rugăciunii, cel mai accesibil lucru bun pe care îl putem face este să distribuim știri bune. Încurajați-vă prietenii și cunoscuții!
Alexandra Nadane (România pentru Viață): În afara rugăciunii, cel mai accesibil lucru bun pe care îl putem face este să distribuim știri bune. Încurajați-vă prietenii și cunoscuții!

Eliza Cloțea (Studenți pentru Viață): Va ocroti mediul în care viața apare în mod firesc, Familia unui bărbat și a unei femei? Dacă președintele nostru ocrotește viața noastră, mergeți și votați
Eliza Cloțea (Studenți pentru Viață): Va ocroti mediul în care viața apare în mod firesc, Familia unui bărbat și a unei femei? Dacă președintele nostru ocrotește viața noastră, mergeți și votați

Studiu care răstoarnă tezele celor care susțin avortul: Fătul POATE simți durerea încă din a 12-a săptămână de viață
Studiu care răstoarnă tezele celor care susțin avortul: Fătul POATE simți durerea încă din a 12-a săptămână de viață

Marșul pentru Viață, programat inițial pentru 28 martie, suspendat din cauza pandemiei de coronavirus, se va desfășura online duminică, 17 mai, la două zile după eventuala încheiere a celei de-a doua prelungiri a stării de urgență, în condițiile în care adunările publice rămân în continuare interzise în România, unul dintre puținele state din Uniunea Europeană care continuă să restricționeze drepturi fundamentale ale omului înscrise în Constituție, precum libertatea întrunirilor și libertatea religioasă.

După ce activiștii pro-viață se vor întâlni online cu cei care ar fi vorbit „pe scenă” duminică, 17 mai, același mod de desfășurare va avea și Gala susținătorilor vieții, care va fi transmisă live joi, 21 mai, la ora 19:00, pe pagina Marșului pentru viață București.

„Marșul pentru viață 2020 „Pentru viață. Pentru părinți. Pentru copii” trebuia să aibă loc în 28 martie și a fost reprogramat duminică, 17 mai, de Ziua Națională a Familiei, ca urmare a interzicerii evenimentelor publice. Restricțiile sunt valabile și în prezent, dar asta nu ne oprește să anunțăm, în premieră, Marșul pentru viață 2020 online, duminică, 17 mai!

Vă invităm să celebrăm împreună cel mai frumos dar din lume, darul vieții, fie că sunteți din București, fie că sunteți din țară, din Republica Moldova, din nordul Bucovinei sau din diaspora!

De ce susținem viața și participăm la acest marș online?

Pentru că dragostea învinge avortul! Așa am spus în comunicatul Marșului din acest an, pe care îl poți citi aici.

Pentru că doar dragostea, solidaritatea și sprijinul vor învinge indiferența, neîncrederea și ignoranța care apar la tot pasul și sunt contextul tragic al pierderii vieților atâtor copii și al afectării profunde a atâtor părinți și mai ales a femeilor.

Solidaritatea unește oamenii cu convingeri pro-viață și ajută mesajul pro-viață să ajungă mai departe. Dragostea schimbă inimile și inspiră oamenii să se implice concret așa cum pot: unii ajută punctual femei în criză de sarcină, alții deschid sau ajută organizații și centre de sprijin, iar sprijinul oferit salvează vieți și conștiințe.

Te privește și pe tine?

DA! Nu trebuie să fii expert în microbiologie pentru a înțelege de ce merită să susții viața!

În primul rând, mama ta, părinții tăi au ales viața pentru tine, așa că ai o infinitate de motive să fii recunoscător că te-ai născut și să-i ajuți și pe alții să se nască!

ÎN PLUS:

Dacă ai trecut printr-o criză de sarcină, știi cum e să fii lipsit(ă) de sprijin și de opțiuni și e firesc să-ți dorești ca alte femei să primească sprijinul de care au nevoie pentru a depăși criza!

Dacă ești părinte al unui copil care a fost diagnosticat cu o afecțiune în timpul sarcinii, știi cât de mare e presiunea socială a avortului și e firesc să-i sprijini pe alți părinți care se confruntă cu situații similare!

Dacă ai pierdut un copil în timpul sarcinii sau la naștere și ai văzut cât de greu e înțeleasă această dramă de către cei din jur, îți poți găsi mângâiere ajutând părinți care trăiesc aceeași durere!

Dacă ai o familie numeroasă, știi cât de greu e să depășești întrebările incomode și privirile uneori pline de reproș că ai ales să ai mai mulți copii. Iar aceasta îți dă putere să încurajezi și alți părinți care au ales să meargă pe același drum!

Dacă ai trecut printr-un moment în care ai văzut cât de mult contează sprijinul unei persoane apropiate sau al comunității, dacă ai simțit cât de mult contează o mână întinsă, atunci deschide-ți și tu inima către cei care trec prin situații dificile și nu-i lăsa singuri!

Dacă multe dintre situațiile de mai sus îți sunt necunoscute, e suficient să vorbești despre ele cu rudele, cu prietenii sau cu unele dintre cunoștințele tale. Vei descoperi că persoanele care s-au confruntat cu aceste probleme nu sunt undeva departe, ci sunt printre noi. Poate unele dintre ele au trecut prin momente critice fără să știi și fără să le poți fi aproape.

Marșul pentru viață 2020 online București

Marșul pentru viață 2020 online București este organizat de Asociația Studenți pentru viață în parteneriat cu Asociația România pentru viață și începe duminică, 17 mai, la ora 18.00, LIVE pe pagina de Facebook Marșul pentru viață București.

Vrem să fii alături noi, așa că îți prezentăm mai jos programul Marșului pentru viață online.

Ne vom întâlni online cu cei care ar fi vorbit „pe scenă”: Eliza-Maria Cloțea – Președintele Asociației Studenți pentru viață, Alexandra Nadane – Președintele Asociației România pentru viață, Raluca Blejușcă – cântăreață și mamă a 5 copii, Lavinia Stan – coach parental și mamă a șase copii, Adelina Fronea – Președintele Asociației LifeCall, Alex Ilie – Director Executiv la Alianța România fără Orfani și tatăl a patru copii adoptați.

Discursurile vor fi urmate de concertul Live for Life, susținut de Raluca Blejușcă, Ioana Picoș și Ana Teodora.

Dacă Marșul pentru viață se mută online, atunci și Gala susținătorilor vieții se mută online. Când? Joi, 21 mai, la ora 19.00. Unde? Live pe pagina Marșului pentru viață București. Pregătim o ediție specială. Vom aduce în fața dumneavoastră oameni care construiesc proiecte pro-viață cu entuziasm și dedicare. Vă invităm să fiți alături de noi!

Dar cum premiile nu vin fără muncă, fără implicare, înainte de Gală vă propunem să participați la cinci activități pro-viață online foarte importante:

1. Distribuiți articole, mărturii și bannere pro-viață pe rețelele de socializare;

2. Tipăriți una dintre pancartele pro-viață de aici sau desenați voi o pancartă pro-viață. Faceți o fotografie sau filmați un clip video oriunde vă aflați și postați folosind hashtag-ul #mpv2020online.

Pancarte

3. Realizați desene, pancarte, bannere online, clipuri, eseuri și poezii despre familie și înscrieți-vă la concursurile „Românii au talent pro-viață 2020”, organizat de România pentru viață.

Concursurile „ROMÂNII AU TALENT PRO-VIAȚĂ” 2020

4. Înscrieți-vă la proiecția filmului „Unplanned”, care va avea loc vineri, 15 mai, la ora 19.00. Proiecția filmului va fi urmată de o dezbatere pe Zoom moderată de Emanuel Buta. Pentru înscrieri trimiteți mail la comunicare@romaniapentruviata.ro.

5. Dacă aveți copii, înscrieți-i la atelierul „Spune-mi o poveste pentru suflet”, susținut de Ioana Revnic duminică, 17 mai, la ora 12.00. Pentru înscrieri, trimiteți mail la spuneopovestepentrusuflet@gmail.com.

Hai cu noi și cu ceilalți organizatori online la Marșul pentru viață 2020 online!”, se arată într-un comunicat al organizatorilor Marșului pentru Viață.

CELE MAI POPULARE
PE ACELAȘI SUBIECT

 

https://www.activenews.ro/stiri/Prima-editie-online-a-Marsului-pentru-Viata-din-istoria-organizarii-in-Romania-a-acestui-eveniment-va-avea-loc-duminica-17-mai.-Gala-sustinatorilor-Vietii-va-fi-transmisa-pe-social-media-joi-21-mai.-Cum-va-puteti-implica-161390

Meditația Zilei cu Sorin Cigher – Ziua #53: Statornic pe orice vreme

download - Copie

 Economie, Important, Meditaţii

Doina Bejenaru  06-05-2020 08:00:50

x1952-391, Job and His Three Friends , Artist: Tissot, Photographer: Richard Goodbody, Photo © The Jewish Museum, New York

Atunci când pomenim numele Iov, ne gândim la suferință. Da, a trăit cu multă, multă vreme înainte și felul în care s-a comportat în fața suferinței uimește pe cititor. A avut o reputație bună, era sfătuitor pentru mulți. Nu îi lipsea nimic. Hrana zilnică îi era asigurată, proprietăți avea destule, a avut și o familie numeroasă: zece copii (soția lui a fost suficient de ocupată cu hrănirea și educarea odraslelor). Economia îi mergea bine, relațiile cu oficialitățile erau în regulă, de sănătate nu s-a putut plânge. Nimic de comentat în dreptul lui. Nimeni nu i-ar fi băgat de vină, nu avea cu ce. Dar… cineva, dușmanul numărul unu al lui Dumnezeu și, implicit, al omului a fost deranjat de prosperitatea și felul în care toate îi mergeau bine… A cerut ceva de la Creatorul omului: să-i pună piedici, să îi ia tot, să se poarte rău cu el… De unde i-a venit ideea aceasta? Fiind ispititorul, încearcă toate variantele posibile pentru a destabiliza relația omului cu Dumnezeu. A reușit să aducă un văl negru, de doliu, asupra lui Iov. Proprietățile au dispărut, bogățiile ce constau în animale au pierit, într-un timp așa de scurt, toată agoniseala de o viață, toată zestrea pe care ar fi lăsat-o copiilor a dispărut, s-a făcut scrum. A trăit un mare of, văzând că toate sunt ca un abur…, pier așa de repede.

Când suferința era în toi, a căzut crunta veste, toții copiii au murit! Această telegramă i-a sfâșiat inima; și-a rupt hainele și a început să înghită în sec…, nu mai avea nici lacrimi. În fața celor zece sicrie, nimeni nu mai putea să îi mângâie durerea. Nici măcar unul nu a scăpat, să primească o mângâiere la bătrânețe. Toate visele s-au spulberat! Toate planurile cu privire la fiecare copil s-au stins…, nu mai era niciunul. El și soția lui! Doar ei doi, ca la începutul căsătoriei. Tristețe, durere, mâhnire, toate le-a avut din belșug! O boală i-a cuprins tot corpul. Acum era desfigurat și pe dinafară! Inima îi era ciopârțită, dar acum și trupul îi era dizgrațios.

Ce te poți aștepta să scoată pe gură un astfel de suferind? Un om care a fost cineva în societate, iar acum este omul căruia îi plângi de milă. Privești la cine este acum, din perspectiva a ceea ce a fost odată și te întrebi dacă viața este dreaptă. Însă, el a avut putere să afirme: „Domnul a dat… Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!”

Cu ultimele puteri, Iov nu uită Cine este sursa binelui! În cele mai negre momente ale vieții, nu se dezice de El! Da, este dovada unui om de caracter care nu-și schimbă stăpânul după interese. Iov rămâne liniștit în suferință! Nu se revoltă împotriva lui Dumnezeu! Nu cere socoteala nimanui pentru răul care i-a fost adus… El privește spre cer, din vârful molozului, își face o analiză personală, își dă seama că este un om păcătos și că Dumnezeu poate să îi dea iertarea Sa și în aceste condiții!

După ce întreg procesul de perfecționare în care a fost inclus Iov se finalizează, se termină și suferința, dar pentru că a fost fidel și credincios lui Dumnezeu, primește ceea ce nu și-a închipuit niciodată! Mai mult decât la început, copii mai frumoși decât primii, binecuvântări la care nu a visat vreodată!  A rămas statornic, a rămas într-o relație bună cu Dumnezeu și l-a cinstit Dumnezeu pentru că, la rândul lui, a rămas cinstit! Iov nu s-a temut de vremurile care au venit, a știut că nu este singur și că Dumnezeu nu-l lasă niciodată, chiar dacă nu-L vede tot timpul!

Statornic pe aceeași Cale și cu aceeași atitudine te cheamă Dumnezeu să fii și tu, până la capăt!

Cigher Sorin,
6 mai 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/06/meditatia-zilei-cu-sorin-cigher-ziua-53-statornic-pe-orice-vreme/?

30 de zile 2020 | Ziua #13: Națiunea Islamului

download - Copie

Islamul a fost adus în Statele Unite de către sclavii musulmani africani. A rămas acolo, ascuns și liniștit până când a început să ia proporții la începutul secolului al XX-lea.

Națiunea Islamului (engl. Nation of Islam) este o mișcare politică și religioasă islamică, care a fost fondată în Detroit, SUA, în anul 1930 de Wallace D. Fard (Wali Fard Muhammad). Mișcarea a fost preluată ulterior de asistentul său, Elijah (Poole) Muhammad și promova principiile de bază ale islamului, o viață de familie puternică și practicile tradiționale islamice. Elijah Muhammad a scris și o narațiune care să inspire oamenii de culoare din America să își dezvolte simțul propriei identități și puteri și a chemat inițial oamenii să creeze o națiune de culoare, separată în statele din sud.

Cel mai cunoscut lider al NOI (Națiunea Islamului), Malcolm X, a preluat mișcarea în anii 1950, dar a fost expulzat ulterior și a îmbrățișat un islam mai ortodox înainte de a fi ucis în 1965.

Mișcarea a cunoscut mai multe împărțiri și schimbări înainte de a fi restaurată ca mișcare la nivel național în anul 1977 sub conducerea carismatică a lui Louis Farrakhan. Farrakhan a devenit o voce proeminentă în America, urmărind promovarea intereselor economice ale familiilor de negri și redefinirea stereotipurilor negative ale bărbaților de culoare.

Convingerile Națiunii Islamului sunt similare cu cele ale islamului sunnit. Totuși NOI le permite adepților opțiunea de a posti în luna decembrie, în loc de luna tradițională a Ramadanului, pentru a fi mai comod pentru noii convertiți. Există și alte controverse în jurul mișcării NOI – atât grupările musulmane, cât și cele nonmusulmane nu sunt de acord cu o parte din ideologia și strategiile lor. Cu toate acestea, rămâne o mișcare influentă cu aproximativ 20.000 până la 50.000 de membri.

Cum să ne rugăm:

  1. Unul din cinci musulmani din America este negru, iar jumătate dintre ei sunt convertiți la islam. Rugați-vă ca musulmanii negri din America să aibă o întâlnire cu Isus care să le schimbe viața.
  2. Rugați-vă ca organizațiile și persoanele care se confruntă în prezent cu nedreptatea rasială din SUA să aibă înțelepciune și putere.
  3. Rugați-vă ca Biserica americană să se angajeze să-și iubească vecinii musulmani așa cum ne-a poruncit Hristos (Luca 10: 25-37).

https://anchor.fm/

Spitalul mobil „Samaritan’s Purse” părăseşte New Yorkul după ce a tratat 315 de bolnavi de coronavirus

download - Copie

 Poteraș Ionuț  06-05-2020 17:31:50

Cum valul de noi îmbolnăviri de Covid-19 este la un nivel considerat sub control, spitalul de campanie pe care organizaţia „Samaritan’s Purse” condusă de evanghelistul Franklin Graham l-a instalat în Central Park din New York a oprit primirea de noi pacienţi, va împacheta toate echipamentele şi va părăsi locaţia în aproximativ două săptămâni.

Organizaţia creştină împreună cu spitalul partener Mount Sinai din New York, au transmis o declaraţie sâmbătă în care se spune că parteneriatul dintre cele două a avut ca şi rezultat un „tratament medical de înaltă calitate” pe care l-au primit 315 pacienţi infectaţi cu Covid în interiorul corturilor instalate în spitalului de campanie.

„Suntem recunoscători pentru această oportunitate de a lucra împreună şi de a micşora suferinţele oamenilor,” mai spune declaraţia ce a fost citită la postul public de radio din New York.

Purtătorul de cuvânt al Consiliului Local din New York Corey Johnson a declarat recent că spitalul „Samaritan’s Purse” nu este binevenit la New York, datorită convingerilor biblice în ceea ce priveşte sexualitatea. „Ura nu are loc în frumosul nostru oraş,” a scris acesta pe reţeaua Twitter. Însă Franklin Graham a spus că organizaţia pe care el o conduce tratează toţi oamenii la fel.

Într-o serie de postari pe Twitter, Johnson a spus despre Samaritan’s Purse că „au venit în oraş într-o perioadă când nu puteam refuza nici un ajutor. Însă acea perioadă s-a încheiat.”

„Prezenţa lor continuă aici este o ofensă la adresa valorilor noastre de incluziune şi aduce suferință pentru toţi new-yorkezii cărora le pasă de membrii comunității LGBTQ.” Johnson s-a referit la Declaraţia de Credinţă a Samaritan’s Purse, care conţine un text în care se spune „căsătoria este în mod exclusiv uniunea dintre un bărbat şi o femeie.”

„Ca şi oraş în care punem preţ pe diversitate şi compasiune pentru toţi, nu putem permite unui grup cu un istoric ca a lor să rămână aici mai mult timp decât este nevoie,” a scris Johnson.

Graham a spus că „Samaritan’s Purse” au avut o relaţie foarte bună cu spitalul Mount Sinai. El a făcut aceste comentarii într-un interviu la un post de radio, ca răspuns la acuzaţiile aduse de Johnson şi alţi critici. Întrebat de gazda programului dacă „Samaritan’s Purse” a refuzat vreodată un pacient sau au tratat diferit pe cineva pentru că acea persoană ar avea altfel de convingeri, Graham a replicat: „Bineînţeles că nu!”

„Isus Hristos nu a venit ca să condamne lumea. A venit ca să o salveze….Vrem să arătăm oamenilor dragostea şi compasiunea pe care El ar arăta-o…Îi iubim pe toţi la fel. Nu are nimic de a face cu ceea ce ei cred. Îi tratăm pe toţi la fel,” a mai spus Graham.

„Spitalul de campanie va împacheta şi vom fi gata să ne instalăm din nou, dacă va fi nevoie undeva,” s spus Graham.

„Suntem determinați să ne îngrijim de nevoile oamenilor, în numele lui Isus Hristos,” a spus Graham.

Sursa: Christian Headlines

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/06/spitalul-mobil-samaritans-purse-paraseste-new-yorkul-dupa-ce-a-tratat-315-de-bolnavi-de-coronavirus/?

APEL URGENT la suport și rugăciune pentru Sorin Antal, actorul în rolul lui Pilat la „Drumul Crucii

download - Copie

 Doina Bejenaru  06-05-2020 23:58:24

Mai bine de 10 ani a interpretat cel mai fidel și mai autentic rolul lui Pilat în drama stradală „Drumul Crucii”. Dacă „Drumul Crucii” a trecut vreodată pe strada ta, nu ai cum să  nu îi fi sesizat personalitatea mare la propriu și la figurat. Astăzi „marele Pilat” luptă cu o boală grea și are nevoie de ajutorul nostru al tuturor.

Sorin Antal, 53 de ani, Timișoara are nevoie vitală de o intervenție chirurgicală bariatrică care va costa peste 5000 de dolari. Pentru început trebuie să facă analizele care costă minim 500 de euro.

Fiica lui Sorin Antal ne-a împărtășit în detalii povestea dureroasă și o aducem în atenția dvs pentru a vă chema să vă rugați, și să împărțiți din puținul dvs ca să ajutăm această familie aflată în această grea încercare. Nu este un gen de știri obișnuit pentru site-ul nostru. Nu promovăm cauze de caritate și boală pe care nu le cunoaștem personal și nu le putem verifica. Acest caz este unul real, grav, urgent și important. Pe Sorin Antal îl cunoaște o întreagă țară, de aceea vă aducem această nevoie ca să-i fim alături în suferință.

„În ultima vreme tata nu s-a simțit bine. Situația lui s-a agravat în această iarnă când a fost dus în grabă la spital pentru că saturația de oxigen din sânge era foarte scăzută și nu mai putea respira. După două săptămâni în spital, cu o mască de oxigen 80% din timp, a fost diagnosticat cu apnee în somn și apnee de exercițiu. Avea deja probleme cardiace și nu era sigur dacă are și astm, dar a fost confirmat și acest diagnostic. Da, toate acestea vin din cauza greutății sale. A văzut mai mulți medici, a încercat mai multe diete și modalități de a pierde greutatea suplimentară, dar nu au ajutat prea mult sau aproape deloc.

Este o bătălie cu care luptă de mulți ani, dar ultimii trei ani starea s-a agravat mult. Sistemul imunitar este la pământ. Intervenția chirurgicală, cel mai probabil va fi efectuată la Arad. Trebuie întâi să ajungă la analize. Alea vor fi 500 de euro. Trebuia să meargă acum câteva luni, dar a început nebunia asta cu virusul și nu l-au mai primit la analize.

Ultimul doctor pe care l-a văzut, unul foarte bun în care avem încredere, a menționat că va avea nevoie de o intervenție chirurgicală bariatrică. În acest moment, este singurul lucru care îl va ajuta să continue o viață normală, să poată respira bine și să nu fie obosit tot timpul sau să aibă constant tensiune prea mare. Astfel se va putea mișca mai ușor fără să obosească la fiecare pas și va putea continua să muncească și să-și asigure familia. El este singurul din familie care încă lucrează acum cu acest virus care ne ține acasă. Problemele lui au început atunci când era copil și a avut o problemă a pielii, pe vremea aceea medicii nu erau siguri cum să-l trateze și astfel i-au administrat o varietate de medicamente prea puternice pentru un copil, acum privind înapoi medicii spun că probabil că ar fi putut fi un punct focal pentru schimbarea metabolismului său și pentru a provoca unele consecințe” ne-a împărtășit durerea familiei lor fiica dânsului care îi poartă numele Sorina Antal.

SorinAntal_Pilat_DrumulCrucii (4)

POP_4260

SorinAntal_Pilat_DrumulCrucii (3)

SorinAntal_Pilat_DrumulCrucii (2)

SorinAntal_Pilat_DrumulCrucii (5)

SorinAntal_Pilat_DrumulCrucii (6)

Echipa ȘtiriCreștine.ro vă cheamă să susțineți această cauză în rugăciune. Să vă implicați financiar dacă aveți posibilitate și să contribuiți la salvarea unei vieți de care depinde întreaga familie. Puteți contribui financiar în contul bancar:

Banca: Unicredit
IBAN: RO05 BACX 0000 0018 7779 5000
Nume: Sorina Alexandra Antal

Sau pe platforma Gofundme!

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/06/apel-urgent-la-suport-si-rugaciune-pentru-sorin-antal-actorul-in-rolul-lui-pilat-la-drumul-crucii/?

30 de zile 2020 | Ziua #14: Musulmanii din Uttar Pradesh, India

download - Copie

Augustinov Gabriela  07-05-2020 08:30:35

Deși populația musulmană a Indiei depășește 180 de milioane, aceștia rămân o minoritate, reprezentând doar 15% din populația Indiei de 1,3 miliarde de oameni. Dintre aceste 180 de milioane, aproximativ 85% sunt musulmani suniți; dintre care aproape 40 de milioane locuiesc în Uttar Pradesh , cel mai populat stat din India. Din păcate, în ciuda sutelor de ani de muncă misionară din India, musulmanii din India de Nord, mai precis, sunniții din Uttar Pradesh rămân aproape complet neatinși.

Începând cu revoltele din Gujarat din anul 2002, în care peste o mie de musulmani au fost uciși de militarii hinduși, musulmanii din India de Nord trăiesc cu  frică. Drept urmare, aceștia au decis să trăiască în comunități restrânse, adesea sărace, pentru a avea o anumită siguranță și securitate. În India de Nord casele sunt acoperite fie cu steaguri verzi, reprezentând cartierele musulmane, fie cu steaguri portocalii, care semnalează cartierele hinduse. Pe măsură ce persecuția îndreptată atât către musulmani, cât și către creștinii din India, continuă să se intensifice, sunniții din Uttar Pradesh își găsesc comunitățile asediate. Rapoartele negative din mass-media, produc tot mai multe atacuri, iar în cartierele musulmane apa și canalizarea sunt tăiate și accesul la educație sau serviciile pentru sănătate le sunt refuzate.

Totuși, în ciuda acestor pericole cu care se confruntă, musulmanii din Uttar Pradesh continuă să-i întâmpine pe oaspeți, chiar și pe misionari, în casele lor cu inimi pline de generozitate. „În timp ce sorbim din ceai și servim masa împreună, ne rugăm ca acești oameni prețioși să experimenteze speranța ce numai Hristos le-o poate aduce.”

Cum să ne rugăm:

Rugați-vă ca India să găsească o modalitate de a trăi în pace în diversitatea sa religioasă și culturală, ca toate religiile să denunțe violența și să colaboreze pentru binele națiunii lor.

Rugați-vă pentru musulmanii care locuiesc în cartierele retrase din Uttar Pradesh, ca să aibă ocazia să audă mesajul lui Hristos.

Rugați-vă ca toți creștinii din nordul Indiei să contribuie la pace și să aducă speranța, lumina și dragostea lui Hristos în comunitățile întunecate (Ioan 8:12).

https://anchor.fm/

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/07/30-de-zile-2020-ziua-14-musulmanii-din-uttar-pradesh-india/?

Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

%d blogeri au apreciat: