Pagina de Apologetică Patripassianismul /  Pelagianismul / Pelagius şi pelagianismul de Octavian C. Obeada

download - Copie

 

Pagina de Apologetică este realizată de

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

horizontal rule

Eroarea, într-adevăr, nu este niciodată expusă în deformarea ei goală, ca nu cumva, fiind astfel expusă, să fie deodată detectată. Aceasta însă este ornată cu şiretenie într-o haină atractivă, ca prin această formă exterioară, să o facă să apară pentru cel neexperimentat (pe cât de ridicolă pară să fie expresia) mai adevărată decât adevărul în sine” (Irineu, Împotriva Ereziilor 1.2).

 

Cuvântul „erezie” provine de la grecescul hairesis, care înseamnă „alegere”, sau „sciziune”. La început termenul de erezie nu purta cu sine înţelesul negativ pe care îl are acum. Dar, pe măsură ce biserica timpurie a crescut în scopul şi influenţa ei în zona Mediteraneană, diferiţi învăţători au propus idei controversate cu privire la Hristos, Dumnezeu, mântuire, şi alte teme biblice. Devenise necesar pentru biserică să determine ce era şi nu era adevărat conform Bibliei. De exemplu, Arius de Alexandria (320 d. Hr.) a învăţat că Isus era o creaţie. Era aceasta adevărat? Era aceasta important? Ulterior au apărut alte erori. Docetiştii au învăţat că Isus nu era uman. Modaliştii au negat Trinitatea. Gnosticii au negat întruparea lui Hristos. Din necesitate, biserica a fost forţată să se confrunte cu aceste erezii prin a proclama ortodoxia. Şi prin a face astfel, a adus condamnare asupra acestor erezii şi ereticii au devenit o realitate.

Articolele din acest număr:

 

 Patripassianismul [pagina 1]

[click aici…]

 Pelagianismul [pagina 1]

[click aici…]

 Pelagius şi pelagianismul [pagina 2]

Patripassianismul

 

Din Wikipedia, enciclopedia gratuită

În teologia creştină, patripassianismul este o erezie trinitariană; este un mod de a înţelege cum relaţionează persoanele lui Dumnezeu una cu alta, care a fost respins de către biserică. În particular, patripassianismul este o formă de modalism, învăţătura care susţine existenţa unui singur Dumnezeu care apare în trei moduri diferite (în opoziţie cu învăţătura ortodoxă că este un singur Dumnezeu, care există în trei persoane).

Patripassianism” vine din latină, însemnând „tatăl suferă.” Numele face referire la învăţătura conform căreia Dumnezeu Tatăl suferă pe cruce ca Fiu — odată ce cei doi sunt moduri diferite ale aceleiaşi persoane. Patripassianismul este strâns legat de sabellianism.

PelagianismulPelagianismul derivă, ca denumire, de la Pelagius, care a trăit în secolul al cincilea A.D. şi a fost profesor în Roma, cu toate că era britanic prin naştere.  Este o erezie care abordează natura omului.  Pelagius, a cărui nume de familie era Morgan, gândea că oamenii au capacitatea de a îndeplini poruncile lui Dumnezeu prin exercitarea libertăţii voinţei umane, independent de slava lui Dumnezeu.  Cu alte cuvinte, libera voinţă a unei persoane este pe de-a întregul capabilă să-L aleagă pe Dumnezeu şi /sau să facă bine sau rău fără ajutorul intervenţiei divine. Pelagianismul spune că firea omului este bună, la bază.  Astfel ea neagă păcatul originar, doctrina conform căreia noi am moştenit o fire păcătoasă de la Adam.  El spunea că Adam şi-a făcut rău doar sieşi, când a decăzut, iar toţi descendenţii săi nu au fost afectaţi de păcatul lui Adam.  Pelagius susţinea că o persoană este născută cu aceeaşi puritate şi virtuţi morale ca cele ale lui Adam, atunci când a fost făcut de Dumnezeu.  El afirma că oamenii îl pot alege pe Dumnezeu prin exercitarea liberului arbitru şi a gândirii raţionale.  Slava lui Dumnezeu, atunci, ar fi doar un ajutor prin care indivizii ar veni către El.  

Pelagianismul nu reuşeşte să priceapă firea omului şi slăbiciunile lui.  Suntem păcătoşi prin firea noastră (Efes. 2:3; Psalm 51:5).  Cu toţii am păcătuit deoarece am intrat în lume prin Adam:  „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit” (Rom. 5:12, NIV).  Mai mult, Romani 3:10-12 spune, “Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar; 11 Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu; 12 Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.”  Aşadar, suntem incapabili de a face voia lui Dumnezeu (Rom. 6:16; 7:14).  Am fost afectaţi de căderea lui Adam, contrar învăţăturii lui Pelagius.

 Pelagius şi pelagianismul

Pelagianismul şi-a luat numele de la Pelagius şi desemnează o erezie a secolului al cincilea, care nega păcatul originar, precum şi slava creştină.

Viaţa şi scrierile lui Pelagius

Dincolo de episoadele principale ale controversei pelagiene, puţin sau mai nimic nu se ştie despre cariera personală a lui Pelagius. Abia după ce el şi-a luat adio de la Roma, în anul 411, sursele au devenit ceva mai abundente; dar din 418 în istorie este iarăşi linişte asupra persoanei sale. Aşa cum Sf. Augustin (De peccat. orig., xxiv) mărturiseşte, el a trăit în Roma „pentru o perioadă îndelungată”, iar noi presupunem că el a avut reşedinţa acolo cel puţin până la pontificatul papei Anastasius (398-401). Dar despre lunga sa viaţă înainte de anul 400 şi mai ales despre tinereţea sa, suntem cu totul în beznă. Chiar şi ţara lui natală este controversată. În vreme ce cei mai plauzibili martori, precum Augustin, Orosius, Prosper şi Marius Mercator sunt destul de expliciţi în a numi Britania ca ţară de baştină, el având se pare supranumele de Brito ori Britannicus. Ieronim (Praef. în Ieron., lib. I şi III) îl numeşte batjocoritor „scoţian” (loc. cit., „habet enim progeniem Scoticae gentis de Britannorum vicinia”), ca fiind „îndopat cu terci scoţian” (Scotorum pultibus proegravatus) suferă de o slabă ţinere de minte. Argumentând corect că „scoţienii” acelor zile erau de fapt irlandezi, H. Zimmer („Pelagius în Irlanda„, p.20, Berlin, 1901) a înaintat motive temeinice în favoarea ipotezei că adevărata casă a lui Pelagius trebuie căutată în Irlanda, iar el a călătorit prin sud-vestul Britaniei către Roma. De statură înaltă şi destul de masiv (Ieronim, loc. cit., „grandis et corpulentus”), Pelagius era foarte educat, vorbea şi scria în latină la fel ca şi în greacă, fluent şi bine pregătit în teologie. Deşi călugăr şi, în consecinţă, devotat practicării ascetismului, el nu a fost vreodată cleric; pentru că şi Orosius şi papa Zosimus îl numeau simplu, „mirean„. Chiar în Rome el se bucura de o  reputaţie de om auster, în timp ce Sf. Augustin îl numea chiar „om cucernic”, vir sanctus: cu Sf. Paulinus din Nola (405) şi alţi episcopi de seamă, a purtat o corespondenţă edificatoare, pe care a folosit-o mai târziu în propria apărare.

În timpul şederii la Roma, el a alcătuit câteva lucrări: „De fide Trinitatis libri III”, actualmente pierdută, dar lăudată de Gennadius ca „material de lectură indispensabil pentru studioşi”; „Eclogarum ex divinis Scripturis liber unus”, în importanta culegere de pasaje din Biblie bazată pe lucrarea lui Ciprian „Testimoniorum libri III”, din care Sf. Augustin a păstrat un număr de fragmente; „Commentarii in epistolas S. Pauli”, elaborată, fără îndoială, înainte de distrugerea Romei de către Alaric (410) şi cunoscută de Sf. Augustin în 412. Zimmer (loc. cit.) merită credit pentru redescoperirea în comentariul său despre Sf. Pavel a lucrării originale a lui Pelagius, care a fost, de-a lungul timpului, atribuită Sf. Ieronim (P.L., XXX, 645-902). O examinare mai amănunţită a lucrării sale, atât de brusc ajunsă celebră, pune în lumină faptul că ea conţinea ideile fundamentale  pe care ulterior Biserica le-a condamnat ca „erezia pelagiană”. În ea, Pelagius nega starea primordială din paradis şi păcatul originar (cf. P. L., XXX, 678, „Insaniunt, qui de Adam per traducem asserunt ad nos venire peccatum”), insistând asupra firii concupiscente şi pe moartea trupului, punând actuala existenţă şi universalitatea păcatului  pe seama exemplului rău pe care l-a dat Adam prin primul păcat. Cum toate ideile lui erau îndeobşte înrădăcinate în vechea filozofie păgână, în special în popularul sistem al stoicilor, mai degrabă decât în creştinism, el vedea tăria morală a voinţei omului (liberum arbitrium), forjată prin ascetism, ca fiind suficientă pentru a dori şi a obţine cel mai înalt ideal de virtute. Valoarea izbăvirii lui Hristos era, în opinia sa, limitată în principal la educare (doctrina) şi exemplu (exemplum), pe care Mântuitorul le pusese în balanţă ca contragreutăţi faţă de exemplul rău al lui Adam, în acest mod firea având abilitatea de a birui păcatul şi a câştiga viaţa veşnică fără ajutorul slavei. Prin justificare suntem, într-adevăr, curăţaţi de păcatele personale doar cu credinţa (loc. cit., 663, „per solam fidem justificat Deus impium convertendum”), dar această scuză (gratia remissionis) nu atrage şi împrospătarea interioară a sanctificării sufletului. Cât de mult această doctrină sola-fides ” a avut alt susţinător mai viguros înainte de Luther decât Pelagius” şi astfel, în particular, concepţia protestantă a credinţei, ca punct de reper, a apăsat pe umerii lui multe secole înaintea lui Luther, după cum Loofs („Realencyklopädies fur protest. Theologie”, XV, 753, Leipzig, 1904) crede, probabil că necesită o investigare mult mai amănunţită. În rest, Pelagius nu avea să anunţe nimic nou prin doctrina sa, odată ce antinomiştii din timpul Bisericii Apostolice de început erau deja familiari cu „justificarea doar prin credinţă” (compară cu JUSTIFICARE); pe de altă parte, mândria lui Luther de a fi primul care proclamă doctrina trăiniciei credinţei, poate foarte bine să aibă o opoziţie. Oricum, Pelagius insista în mod expres (loc. cit. 812), „Ceterum sine operibus fidei, non legis, mortua est fides”. Dar comentariul despre Sf. Pavel este tăcut asupra unui punct important al doctrinei, adică semnificaţia botezului copiilor, care presupunea faptul că  credinciosul era mai mult decât lămurit şi conştient de existenţa păcatului originar şi la copii.

Pentru a explica psihologic întreaga direcţie de gândire a lui Pelagius, nu este suficient să ne întoarcem la idealul omului înţelept, creionat de el după principiile etice  ale stoicilor şi pe care viziunile sale erau centrate. Trebuie să mai ţinem cont şi de legăturile lui apropiate cu grecii, dezvoltate chiar dacă nu le-a conştientizat, o înclinaţie care, la prima vedere, pare scuzabilă. Cea mai gravă greşeală el şi restul pelagienilor au căzut, a fost că nu s-au supus deciziilor doctrinare ale Bisericii. În timp ce latinii au reliefat vinovăţia mai degrabă decât pedepsirea ei, ca trăsătură principală a păcatului originar, grecii, pe de altă parte (chiar şi Chrysostom) au pus accentul pe pedeapsă mai mult decât pe vină. Theodor din Mopsuestia a mers chiar mai departe în tăgăduirea posibilităţii vinovăţiei originare şi, consecvent, a caracterului de pedeapsă al morţii trupului. Pe lângă asta, în acel timp, doctrina slavei creştine era pretutindeni vagă şi nedefinită; chiar şi Occidentul era convins de nimic altceva decât că un soi de asistenţă era necesară pentru mântuire şi ea era dată neîngrădit, în timp ce natura acestei asistenţe era cam puţin înţeleasă. În Răsărit, mai mult decât atât, ca o compensare la răspândirea fatalismului, puterea morală şi libertatea voinţei erau pe atunci foarte puternic sau chiar prea puternic  indicate ca slavă asistentă, vorbindu-se de ea mai frecvent decât despre slava anticipată (vezi SLAVA). Datorită intervenţiei Sf. Augustin şi a Bisericii o mai mare claritate a fost treptat atinsă în problemele acestea controversate, iar primul impuls a fost dat în direcţia unei dezvoltări mai atente a dogmelor despre păcatul originar şi slavă.

Pelagius şi Caelestius (411-415)

O influenţă deosebită asupra progresului ulterior al pelagianismului a fost prietenia pe care Pelagius legat-o la Rome cu Caelestius, un jurist (probabil italian) de sorginte nobilă. Eunuc prin naştere, însă fără a avea aptitudini rele, Caelestius s-a impus pe calea ascetismului prin entuziasmul lui pentru viaţa monastică, iar prin capacitatea sa ca şi călugăr, a năzuit să convertească maximele practice învăţate de la Pelagius în principii teoretice, pe care le-a propagat cu succes în Roma. Sf. Augustin, în vreme ce-l acuza pe Pelagius de tăinuire, falsitate şi viclenie, îl numea pe Caelestius (De peccat. orig., xv) nu doar „incredibil de volubil”, ci şi deschis la inimă, consecvent şi deschis în relaţiile sociale. Chiar dacă intrigile lor, secrete sau făţişe, nu au trecut neobservate, cei doi prieteni nu au fost molestaţi de cercurile oficialităţilor romane. Dar situaţia s-a schimbat când, în 411 ei au părăsit pământul ospitalier al metropolei, care a fost jefuit de Alaric (410), şi au plecat pe mare spre Africa de Nord. Când au acostat pe coasta de lângă Hippo, Augustin, episcop al acelui oraş, era absent, fiind acaparat de disputele donatiste din Africa. Ulterior, el l-a întâlnit pe Pelagius în Cartagina de câteva ori, fără a ajunge, totuşi, la relaţii mai călduroase. După o scurtă şedere în nordul Africii, Pelagius a călătorit în Palestina, în timp ce Caelestius a încercat să devină prezbiter în Cartagina. Însă planul i-a fost dat peste cap de către diaconul Paulinus din Milano, care i-a remis episcopului, Aurelius, un memoriu în şase puncte despre Caelestius – poate că extrase din lucrarea pierdută a acestuia, „Contra traducem peccati” – fiind catalogat ca eretic. Acele puncte sunt următoarele:

  1. Chiar dacă Adam nu păcătuia, el ar fi murit.

  2. Păcatul lui Adam l-a afectat doar pe el, nu rasa umană.

  3. Copiii nou-născuţi sunt în aceeaşi situaţie ca a lui Adam înaintea decăderii.

  4. Întreaga rasă umană nici nu moare din cauza păcatului lui Adam sau a morţii lui, nici nu se ridică din morţi prin învierea lui Hristos.

  5. Legea mozaică este un bun ghid către rai, ca şi Evanghelia.

  6. Chiar şi înainte de venirea lui Hristos au existat oameni fără de păcat.

Din cauza acestor doctrine, care în mod clar conţin chintesenţa pelagianismului, Caelestius a fost convocat în faţa unui sinod la Cartagina (411); însă el a refuzat să le retracteze, afirmând că moştenirea păcatului lui Adam era o problemă deschisă şi ca atare tăgăduirea ei nu era erezie. Ca rezultat, nu numai că a fost exclus de la hirotonisire, ci şi cele şase teze ale sale au fost condamnate. Şi-a declarat intenţia de a face apel la papa din Roma, dar fără a-şi mai aplica planul, a plecat la Efes în Asia Mică, unde a fost hirotonisit ca preot.

Între timp, ideile pelagiene au infestat o arie vastă, în special în jurul Cartaginei, astfel că Augustin şi alţi episcopi au fost chemaţi să adopte o rezoluţie împotriva lor, prin predici şi dialoguri private. Îndemnat de prietenul său Marcellinus, care „zilnic îndura cele mai supărătoare dezbateri cu semenii dezorientaţi „, Sf. Augustin a scris, în 412, faimoasele lucrări: „De peccatorum meritis et remissione libri III” (P. L., XLIV, 109 ş.cl.) şi „De spiritu et litera” (ibid., 201 ş.cl.), în care el afirmă existenţa păcatului originar, necesitatea botezului nou-născuţilor, imposibilitatea unei vieţi fără păcat, precum şi necesitatea unei slave lăuntrice (spiritus), în opoziţie cu slava exterioară a legii (litera). Când, în 414 au apărut zvonuri dinspre Sicilia despre aşa numita „Definitiones Caelestii” (reconstituită prin Garnier, „Marii Mercatoris Opera”, I, 384 ş.cl., Paris, 1673), despre care se spunea că ar fi opera lui Caelestius, fiindu-i şi trimisă, el a publicat îndată (414 ori 415) o replică, „De perfectione justitiae hominis” (P. L., XLIV, 291 ş.cl.), în care a demolat iarăşi iluzia posibilităţii unei complete libertăţi faţă de păcat. Din bunătate, dar şi pentru a recâştiga pe cei debusolaţi mai sârguincios, Augustin, în lucrările lui, nu i-a menţionat pe nume niciodată pe cei doi autori ai ereziei.

Între timp Pelagius, care şezuse în Palestine, nu a stat degeaba; unui nobil roman cucernic, numit Demetrias, care la venirea lui Alaric a fugit în Cartagina, i-a scris o epistolă care încă există (în P. L., XXX, 15-45) şi în care şi-a inoculat iarăşi principiile stoice despre energiile nelimitate ale firii. Mai mult, a publicat în 415 o lucrare, acum pierdută, „De natura”, în care a încercat să îşi probeze doctrina în faţa autorităţilor, apelând nu doar la scrierile lui Ilarie şi Ambrozie, ci şi la lucrări mai vechi ale lui Ieronim şi Augustin, ambii fiind încă în viaţă. Cel din urmă a replicat neîntârziat (415) prin tratatul „De natura et gratia” (P. L., XLIV, 247 ş.cl.). Ieronim, însă, căruia elevul lui Augustin, Orosius, un preot spaniol, i-a explicat personal pericolul noii erezii, şi care a fost mâhnit de severitatea cu care Pelagius i-a criticat comentariile asupra Epistolei către Efeseni, a gândit că a sosit timpul pentru a replica; a făcut asta prin scrisoarea sa către Ctesiphon (Ep. cxxliii) şi prin apreciata „Dialogus contra Pelagianos” (P. L., XXIII, 495 ş.cl.). El a fost asistat de Orosius, care, fără a sta pe gânduri, îl acuzase pe Pelagius la Ierusalim de erezie. După asta, episcopul Ioan de Ierusalim „l-a îndrăgit nespus” (Sf. Augustine, „Ep. clxxix”) pe Pelagius şi l-a primit în ospeţie în acel timp. El a convocat, în iulie 415, un consiliu al diocezei pentru investigarea acuzaţiei. Procedura a fost îngreunată de faptul că Orosius, partea acuzatoare, nu înţelegea greaca şi a angajat un interpret nu tocmai destoinic, în timp ce partea acuzată, Pelagius, era capabil să se apere în limba greacă şi să-şi susţină ortodoxia. Oricum, potrivit unor însemnări personale (scrise la finele lui 415) de Orosius (Liber apolog. contra Pelagium, P. L., XXXI, 1173), părţile contestatare au consimţit cel puţin să lase judecata finală la toate chestiunile pe seama latinilor, odată ce atât Pelagius cât şi adversarii lui erau latini, şi să invoce o decizie din partea lui Inocenţiu  I; între timp a fost impusă liniştea asupra ambelor tabere.

Însă lui Pelagius i s-a dat doar un scurt răgaz. Deoarece chiar în acelaşi an, episcopii gali, Heros din Arles şi Lazarus de Aix, care, după înfrângerea uzurpatorului Constantin (411), au renunţat la eparhii şi au plecat în Palestina, i-au expus problema episcopului Eulogius de Caesarea, iar acesta l-a convocat pe Pelagius în decembrie, 415, în faţa unui sinod din 14 episcopi, ţinut la Diospolis, învecinat cu Lydda. Însă norocul i-a surâs iar ereticului. Despre proceduri şi problemele abordate suntem excepţional de bine informaţi din însemnările Sf. Augustin, „De gestis Pelagii” (P. L., XLIV, 319 ş.cl.), scrise în 417 şi bazate pe documentele de la sinod. Pelagius s-a conformat chemării, însă principalii acuzatori, Heros şi Lazarus, nu au reuşit să vină, unul dintre ei fiind împiedicat de boală. Şi cum şi Orosius, ridiculizat şi persecutat de episcopul Ioan de Ierusalim, s-a îndepărtat, Pelagius nu a mai întâlnit o opoziţie personală, el găsindu-şi în acelaşi timp un avocat dibace în diaconul Anianus din Celeda (conf. Hieronym., „Ep. cxliii”, ed. Vallarsi, I, 1067). Punctele principale ale petiţiei au fost traduse de un intepret greacă şi citite doar în rezumat. Pelagius, câştigând bunăvoinţa adunării citindu-le unele scrisori private ale episcopilor de seamă, printre ele şi una a lui Augustin (Ep. cxlvi) – a început să explice şi să desfiinţeze diversele acuzaţii. Astfel că de la acuzaţia că el a afirmat posibilitatea unei vieţi fără păcate total dependentă numai de liberul arbitru, s-a exonerat spunând că, din contră, el cere ajutor de la Dumnezeu (adjutorium Dei) pentru ea, iar prin asta că nu se referă la nimic altceva decât la slava creaţiei (gratia creationis). Despre alte doctrine de care a fost acuzat, el a spus că, formulate aşa cum erau în plângere, ele nu proveneau de la el, ci de la Caelestius, el respingându-le la rândul său. După audiere, nu a mai rămas nimic de făcut pentru sinod decât să retragă acuzaţiile la adresa apărătorului şi să-l declare ca demn de comuniune cu Biserica. Răsăritul vorbise deja de două ori şi nu găsise nimic de blamat la Pelagius, deoarece el şi-a ascuns adevăratele sentimente în faţa judecătorilor.

Continuarea şi finalul controversei (415-418)

Noua achitare a lui Pelagius nu a reuşit să stingă tulburarea şi alarmarea în Africa de Nord, unde Orosius s-a pregătit în 416 cu scrisori de la episcopii Heros şi Lazarus. Pentru a para lovitura, trebuia făcut ceva decisiv. În toamna anului 416, 67 de episcopi din Africa Proconsulară s-au adunat într-un sinod la Cartagina, care a fost prezidat de către Aurelius, în timp ce 59 de episcopi din provincia ecleziastică Numidia, de care aparţinea şi Episcopia Hippo, a Sf. Augustine, a ţinut un sinod în Mileve. În ambele locuri, doctrinele lui Pelagius şi Caelestius au fost iar respinse ca fiind contradictorii credinţei catolice. Oricum, în scopul de a asigura pentru deciziile lor „autoritatea Bisericii Apostolice„, ambele sinoade i-au scris lui Inocenţiu I, cerând sancţiunea supremă a acestuia. Şi pentru a-l impresiona mai mult despre gravitatea situaţiei, cinci episcopi (Augustine, Aurelius, Alypius, Evodius, Possidius) au scris o epistolă comună, în care detaliau doctrina despre păcatul originarbotezul nou-născuţilor şi slava creştină (Sf. Augustin, „Epp. clxxv-vii”). În trei epistole separate, datate 27 ian., 417, papa a răspuns scrisorilor sinodale din Cartagina şi Mileve, la fel ca şi celor cinci episcopi (Jaffé, „Regest.”, ed a 2-a., nn. 321-323, Leipzig, 1885). Pornind de la principiul că rezoluţiile  sinoadelor provinciale nu au forţă efectivă până ce nu sunt aprobate de autoritatea supremă a Bisericii Apostolicepapa a rânduit învăţătura catolică despre păcatul originar şi slavă, excluzându-i pe Pelagius şi Caelestius, despre care i s-a spus că au respins aceste doctrine, din sânul Bisericii până ce le va veni mintea la cap (donec resipiscant). În Africa, unde decizia a fost primită cu o nedisimulată bucurie, întreaga controversă era privită acum ca închisă, iar Augustin, pe 23 septembrie 417, a anunţat de la amvon (Serm., cxxxi, 10 în P. L., XXXVIII, 734), „Jam de hac causa duo concilia missa sunt ad Sedem apostolicam, inde etiam rescripta venerunt; causa finita est”. (Două sinoade au scris Bisericii Apostolice  despre această problemă; răspunsurile au venit; chestiunea s-a lămurit.) Dar se înşela; problema nu era încă lămurită.

Inocenţiu I a murit pe 12 martie, 417, şi Zosimus, grec prin naştere, i-a urmat. În faţa tribunalului său, întreaga chestiune pelagiană era acum redeschisă şi discutată în toate aspectele ei. Acest prilej s-a ivit datorită declaraţiilor atât a lui Pelagius cât şi a lui Caelestius, remise Bisericii Romane pentru a se justifica. Cu toate că deciziile anterioare ale lui Inocenţiu I au alungat orice îndoieli despre chestiunea în sine, totuşi chestiunea persoanelor implicate era indecisă. Au susţinut Pelagius şi Caelestius într-adevăr aceste teze condamnate ca eretice? Simţul dreptăţii al lui Zosimus îi interzicea să pedepsească pe cineva cu excomunicarea înainte de a fi pe deplin convins de greşeala aceluia. Şi dacă se luau în considerare paşii recenţi ai celor doi, îndoielile care se puteau ivi în acest moment nu erau în întregime fără temei. În 416 Pelagius a publicat o nouă lucrare, acum pierdută, „De libero arbitrio libri IV”, care prin frazeologie părea să fie convergentă către concepţia augustiniană a slavei şi botezului infantil, chiar dacă în principiu nu abandona  punctul de vedere de la începuturi al autorului. Vorbind de slava creştină, el admitea nu doar o revelaţie dumnezeiască , ci şi un soi de slavă lăuntrică, adică o iluminare a minţii (prin slujbe, citirea Bibliei etc.), adăugând, totuşi, că cea din urmă nu servea la a face faptele bune posibile, ci doar facilita îndeplinirea lor. Despre botezul infantil el afirma că trebuie făcut în aceeaşi formă ca şi în cazul adulţilor, nu pentru a curăţa copilul de vreun păcat originar real, ci pentru a-i asigura intrarea în „împărăţia lui Dumnezeu”. Copiii nebotezaţi, gândea el, după moarte vor fi excluşi din „împărăţia lui Dumnezeu”, dar nu şi de la „viaţa veşnică”. Această lucrare, împreună cu o mărturisire de credinţă, care încă există, şi care poartă mărturia supunerii sale copilăreşti, Pelagius le-a trimis la Roma, cerând umil, în acelaşi timp ca eventualele inadvertenţe să fie corijate de cel care „sprijină credinţa şi biserica lui Petru”. Toate acestea îi erau adresate lui Inocenţiu I, despre a cărui moarte Pelagius încă nu auzise. Caelestius, de asemenea, care între timp îşi schimbase reşedinţa din Efes la Constantinopol, însă fusese alungat de către episcopul Atticus, anti-pelagian, s-a pus pe fapte penru propria reabilitare. În 417 el a mers la Roma personal şi a lăsat la picioarele lui Zosimus o mărturie de credinţă detaliată (Fragmente, P. L., XLV, 1718), în care îşi afirma credinţa în toate doctrinele, „de la Treimea unui singur Dumnezeu până la învierea morţilor” (conf. Sf. Augustin, „De peccato orig.”, xxiii).

Foarte mulţumit de această credinţă catolică şi supunere, Zosimus a trimis două scrisori diferite (P. L., XLV, 1719 ş.cl.) către episcopii africani, spunând că în cazul lui Caelestius, episcopii Heros şi Lazarus au procedat fără circumspecţia cuvenită, iar la Pelagius aşijderea, deoarece s-a dovedit prin recenta sa confesiune de credinţă că nu s-a abătut de la adevărul catolic. Cît despre Caelestius, care atunci se afla în Romapapa i-a însărcinat pe africani fie să îşi revizuiască vechea sentinţă, fie să îi dovedească erezia în prezenţa sa (a papei) în decursul a două luni. Porunca papală a lovit Africa ca o torpilă. În mare grabă, a fost convocat un sinod la Cartagina, în noiembrie 417, scriindu-i-se şi lui Zosimus, rugându-l imediat să nu abroge sentinţa pe care predecesorul lui, Inocenţiu I, a pronunţat-o împotriva lui Pelagius şi Caelestius, până ce aceştia nu îşi vor fi mărturisit crezul în necesitatea unei slave interioare pentru toate gândurile, vorbele şi faptele bune. Cel puţin, Zosimus s-a oprit. Printr-o altă scrisoare din 21 martie 418, el îi asigura că încă nu s-a pronunţat definitiv, dar că va trimite spre Africa toate documentele privitoare la pelagianism pentru a deschide calea unei judecări noi, complete. Ca urmare a poruncii papale, s-a ţinut pe 1 mai, 418, în prezenţa a 200 de episcopi, faimosul Consiliu din Cartagina, care iarăşi a etichetat pelagianismul ca erezie în opt (sau nouă) canoane (Denzinger, „Enchir.”, a 10-a ed., 1908, 101-8). În oridnea importanţei, acestea ar fi, pe scurt:

  1. Moartea nu a venit la Adam dintr-o necesitate fizică, ci prin păcat.

  2. Copiii nou-născuţi trebuie botezaţi în numele păcatului originar.

  3. Confirmarea slavei nu doar că atrage iertarea păcatelor trecute, ci oferă şi asistenţă pentru evitarea viitoarelor păcate.

  4. Slava lui Hristos nu numai că deschide calea întru cunoaşterea poruncilor lui Dumnezeu, ci conferă şi putere de voinţă şi de îndeplinire a lor.

  5. Fără slava lui Dumnezeu nu este doar mult mai dificil, ci absolut imposibil de a face fapte bune.

  6. Nu din umilinţă, ci întru adevăr trebuie să mărturisim că suntem păcătoşi.

  7. Sfinţii pomenesc rugămintea Duhovnicilor noştri, „Iartă-ne nouă păcatele”, nu doar pentru alţii, ci şi pentru ei înşişi.

  8. Sfinţii s-au pronunţat cu aceeaşi rugăminte nu doar din simplă umilinţă, ci şi întru spiritul adevărului.

  9. Unele codice conţinând un al nouălea canon (Denzinger, loc. cit., nota nr. 3): Copiii care mor fără de botez nu ajung într-un „loc de mijloc” (medius locus), odată ce neprimirea botezului îi exclude şi de la „împărăţia cerurilor” şi de la  „viaţa veşnică”.


Aceste canoane clar glăsuite, care (cu excepţia ultimului) ulterior au ajuns 
articole de credinţă legate de Biserica universală, au dat lovitura de moarte pelagianismului; mai devreme sau mai târziu el va sângera de moarte.

Între timp, îndemnată de africani (probabil printr-un anume Valerian, care a ajuns să deţină o poziţie influentă în Ravenna), puterea laică s-a amestecat şi ea în dispută, împăratul Honorius, printr-o ordonanţă din 30 aprilie, 418, din Ravenna, alungând toţi pelagienii din oraşele Italiei. Dacă Caelestius evadase la cele auzite din faţa lui Zosimus, de care era acum legat, „fugind din Roma” (Sf. Augustin, „Contra duas epist. Pelag.”, II, 5), sau dacă a fost printre primele victime ale decretului imperial de exil, nu se poete concluziona bine din sursele avute. În privinţa vieţii sale ulterioare, aflăm că în 421 el a bântuit din nou prin Roma sau prin preajmă, dar a fost alungat a doua oară printr-o hotărâre imperială (conf. P. L., XLV, 1750). Se mai relatează că în 425 petiţia lui pentru o audienţă la Celestin I a avut ca rezultat o a treia alungare (conf. P. L., LI, 271). S-a gândit atunci să se refugieze în orient, unde îl vom găsi mai târziu. Pelagius nu poate fi inclus în sfera decretului imperial de exil din Roma. Pentru că la acea vreme el locuia, fără doar şi poate, în Orient, odată ce, prin vara anului 418, el comunica cu Pinianus şi soţia acestuia, Melania, care trăiau în Palestina (conf. Card. Rampolla, „Santa Melania giuniore”, Roma, 1905). Dar asta este ultima informaţie pe care o deţinem despre el; probabil că a murit în orient. Primind documentele de la Consiliul din Cartagina, Zosimus a trimis tuturor episcopilor din lume a sa faimoasă „Epistola tractoria” (418) din care, din păcate, doar câteva fragmente ne-au parvenit. Această scrisoare deschisă papală, un document lung, este o relatare a întregii „causa Caelestii et Pelagii”, din ale căror lucrări se dau din abundenţă citate, de unde reiese o nevoie categorică de condamnare a pelagianismului ca erezie. Afirmaţia că fiecare episcop din lume a fost obligat să confirme această circulară prin propria semnătură, nu se poate dovedi, este mai probabil ca episcopilor să li se fi cerut să trimită la Roma o încuviinţare scrisă; dacă un episcop  refuza să semneze, era înlăturat din eparhie şi alungat. Un al doilea ordin, mai aspru, dat de împărat pe 9 iunie 419, adresat episcopului Aurelius de Cartagina (P. L., XLV, 1731), a dat o putere sporită acestei măsuri. Triumful lui Augustin era complet. În 418, situaţia fiind clarificată asupra întregii controverse, el a scris împotriva ereticilor ultima mare lucrare, „De gratia Christi et de peccato originali” (P. L., XLIV, 359 ş.cl.).

Disputele Sf. Augustin cu Iulian din Eclanum (419-428)

Prin măsurile viguroase adoptate în 418, pelagianismul a fost cu adevărat condamnat, dar nu nimicit. Printre 18 episcopi din Italia care au fost exilaţi din cauza refuzului de a semna decretul papal, Iulian, episcop de Eclanum, un oraş din Apulia, acum deşert, a fost primul care a protestat împotriva actului „Tractoria” al lui Zosimus. Cu o aleasă educaţie  şi destoinic în filozofie şi dialectică, el şi-a asumat conducerea în rândul pelagienilor. But Însă a lupta pentru pelagianism nu însemna a lupta împotriva lui Augustin. Disputa literară a izbucnit brusc. Probabil că Iulian însuşi a fost cel care l-a denunţat pe Sf. Augustin ca damnator nupitarum către influentul comes Valerian din Ravenna, un nobil care era fericit în căsnicie. Pentru a contracara acuzaţia, Augustin a scris, la începutul anului 419, o apologie, „De nuptiis et concupiscentia libri II” (P. L., XLIV, 413 ş.cl.) şi i-a trimis-o lui Valerian. Imediat după (419 ori 420), Iulian a replicat printr-o replică ce ataca prima parte a lucrării lui Augustin şi a intitulat-o „Libri IV ad Turbantium”. Însă Augustin a respins atacul în faimoasa sa replică, scrisă în 421 ori 422, „Contra Iulianum libri VI” (P. L., XLIV, 640 ş.cl.). Când două circulare pelagiene, scrise de Iulian şi care biciuiau „părerile maniheiste” ale anti-pelagienilor, ajunse în mâinile sale, el a atacat energic (420 sau 421) într-o lucrare, dedicată lui Bonifaciu I, „Contra duas epistolas Pelagianorum libri IV” (P. L., XLIV, 549 ş.cl.). Fiind plecat din Roma, Iulian a găsit (nu mai târziu de 421) un loc de refugiu în Cilicia cu Theodor din Mopsuestia. Aici el şi-a dat toată osteneala în elaborarea unei lucrări extinse, „Libri VIII ad Florum”, care a fost în totalitate dedicată respingerii celui de-al doilea volum al lui Augustine, „De nuptiis et concupiscentia”. Deşi alcătuită la puţin timp după anul 421, nu a ajuns la cunoştinţa Sf. Augustine până în 427. Răspunsul acestuia, care citează argumentele lui Iulian propoziţie cu propoziţie şi le respinge, a fost complet doar odată cu cel de-al şaselea volum, de unde şi este citat în literatura patristică drept „Opus imperfectum contra Iulianum” (P. L., XLV, 1049 ş.cl.). O consemnare clară despre pelagianism, care reliefează puternic opiniile diametral opuse ale autorului, a fost oferită de Augustin în 428, în capitolul final al lucrării sale, „De haeresibus” (P. L., XLII, 21 ş.cl.). Ultimele scrieri ale lui Augustin, publicate după moartea sa (430) nu mai erau îndreptate împotriva pelagianismului, ci a  semipelagianismului.

După moartea lui Theodor din Mopsuestia (428), Iulian din Eclanum a lăsat pământul ospitalier al Ciliciei şi în 429 îl găsim, în mod neaşteptat, în campania tovarăşilor de exil, episcopii Florus, Orontius şi Fabius, la curtea patriarhului Nestorius din Constantinopol, care era dornic să-i sprijine pe fugari. Tot aici, în 429, Caelestius apare iar ca protégé (protejat) al patriarhului; este ultima sa apariţie în istorie; de aici încolo toate urmele lui se pierd. Însă episcopii exilaţi nu s-au bucurat prea mult de protecţia lui Nestorius. Când  Marius Mercator, un laic şi prieten al Sf. Augustin, care era pe atunci prezent în Constantinopol, a auzit de maşinaţiunile pelagienilor în oraşul imperial, a compus, spre finele lui 429, a sa „Commonitorium super nomine Caelestii” (P. L., XLVIII, 63 ş.cl.), în care arăta viaţa dezmăţată şi caracterul eretic al anturajului lui Nestorius. Rezultatul a fost că împăratul Theodosius al II-lea a dat un decret pentru alungarea lor, în 430. Când Consiliul Ecumenic din Efes (431) a repetat condamnarea pronunţată în Vest (conf. Mansi, „Concil. collect.”, IV, 1337), pelagianismul a fost zdrobit în Est. Conform plauzibilei relatări din Prosper de Aquitania („Chronic.” ad a. 439, in P. L., LI, 598), Iulian din Eclanum, simulând căirea, a încercat să reintre în posesia fostei sale eparhii, un plan pe care Sixtus al III-lea (432-40) l-a zădărnicit în mod temerar. Anul morţii sale este nesigur. Se pare că s-a stins din viaţă în Italia între 441 şi 445, sub domnia lui Valentinian al III-lea.

Ultimele urme de pelagianism (429-529)

După Consiliul din Efes (431), pelagianismul nu a mai tulburat Biserica Greacă, astfel că istoricii greci ai secolului al cincilea nici măcar nu pomenesc ceva despre controversă sau numele ereticilor. Însă erezia a continuat să mocnească în Vest şi s-a stins foarte încet. Principalele centre erau Galia şi Britania. Despre Galia ni se spune că un sinod, desfăşurat probabil la Troyes în 429, a fost convocat pentru a lua măsuri împotriva pelagianismului. Au fost trimişi episcopii Germanus de Auxerre şi Lupus de Troyes în Britania pentru a lupta cu erezia galopantă, care primea un puternic sprijin din partea celor doi ucenici ai lui Pelagius, Agricola şi Fastidius (conf. Caspari, „Scrisori, tratate şi  predici din ultimele două secole ale antichităţii ecleziastice”, pp. 1-167, Christiana, 1891). Aproape un secol mai târziu, Ţara Galilor era centrul intrigilor pelagiene. Pentru că preacucernicul arhiepiscop David de Menevia a participat în 519 la Sinodul de la Brefy, îndreptându-şi atacurile împotriva pelagienilor ce locuiau acolo, a fost apoi făcut Primate de Cambria, el convocând un alt sinod împotriva lor. În Irlanda lucrarea lui Pelagius „Comentariu despre Sf. Pavel„, descrisă la începutul acestui articol, a fost întrebuinţată mult timp după aceea, cum se dovedeşte prin multe citări irlandeze din ea. Chiar în Italia pot fi găsite urme, nu numai în Dioceza din Aquileia (conf. Garnier, „Opera Marii Mercat.”, I, 319 ş.cl., Paris, 1673), ci şi în Italia Centrală; deoarece aşa-numitul „Liber Praedestinatus”, scris pe la 440 poate chiar în Roma, nu poartă atât de mult pecetea semipelagianismului, cât pe cea a pelagianismului (conf. von Schubert, „Der sog. Praedestinatus, ein Beitrag zur Geschichte des Pelagianismus”, Leipzig, 1903). O consemnare mai detaliată despre această lucrare va fi de găsit în articolul PREDESTINARIANISM. Nu înainte de Al Doilea Sinod din Orania (529) pelagianismul şi-a dat ultima suflare în Vest, cu toate că întrunirea şi-a aţintit deciziile în primul rând  împotriva semipelagianismului.

Courtesy of NewAdvent (www.newadvent.org)

http://publicatia.voxdeibaptist.org/apologetica_aug08.htm

De ce va fi dificil redeschiderea bisericilor după Covid-19

Distanțare socială într-o biserică - foto de Kenny Luo - unsplash.com

Redeschiderea bisericilor din țara noastră nu va fi un lucru ușor. Majoritatea organizațiilor se confruntă cu provocări semnificative determinate de acest virus. Proprietarii de afaceri se simt copleșiți și traumatizați emoțional. Adevărul este că provocarea aceasta nu s-a terminat încă. Statul Texas a emis câteva linii călăuzitoare în faza de deschidere a bisericilor – în acest articol voi discuta strict bazat pe ”modelul” prezentat de ei. Provocarea aceasta este deja într-o ascendență pentru că biserica este la nivelul acestei provocări și ea va înflorii din nou. Se presupune că majoritatea statelor din America vor folosi acest model – posibil să fie aplicabil și pentru bisericile din România, de aceea îl voi și prezenta mai jos.

Directivele din Texas

Guvernatorul Texasului a emis un ”ordin executiv” cu o listă de directive, care vor fi prezentate mai jos. După ce le-am parcurs am realizat că cineva ne-a pus în față deja ceea ce avem noi de lucru. Doar că mai sunt și unii pastori care nu sunt pregătiți. Majoritatea pastorilor cred că va fi mai ușor să stea închiși. Problema redeschiderii bisericii va fi ușoară dacă ar coopera toți.

Doar că nu toți vor face aceasta și vă prezint mai jos câteva motive.

Distanțarea socială

Practicați distanțarea socială prin a menține o distanță adecvată între oameni.

Distanțarea socială este un sfat excelent și sunt de acord cu aceasta. Dar, Houston, avem o problemă de biserică aici! Creștinii nu sunt deprinși în acest obicei de practicare a distanțării sociale. Aceasta se datorează faptului că distanțarea socială este contra tuturor instinctelor naturale ale creștinilor, pentru că se știe că creștinii se îmbrățișează reciproc și se țin de mâini atunci când se roagă.

Ăia mai ciudați se salută între ei cu o sărutare sfântă.

A-i face pe creștini să respecte distanțarea socială s-ar putea să fie cel mai mare miracol pe care în va experimenta biserica vreodată. Dar și dacă ei vor onora distanțarea socială în cadrul clădirii bisericii, ei vor încălca regula în cadrul parcării.

Sunt două probleme aici. Unii vor refuza să onoreze distanțarea socială și vor merge la sora Sfânta Suzana să o îmbrățișeze. Asta este o problemă. Un alt membru va merge să o îmbrățișeze pe sora Suzana Nesociabilă, și ea nu dorește o îmbrățișare… pentru că ea este tipul de persoane care respectă regulile. Acest aspect va fi destul de interesant de administrat pentru că bisericile sunt pline de oameni care încalcă reguli și oameni care le țin. Distanțarea socială este o provocare pentru ambele categorii.

Cei peste 65 de ani

Încurajați toți participanții de la vârsta de 65 de ani în sus să stea acasă și să urmărească slujbele online, sau oferiți un ”serviciu divin pentru seniori” unde să poată participa personal doar cei de la 65 de ani în sus.

Lupta bisericilor aici este subiectul spațierii. A menține 2 metrii de distanțare socială între persoane va face din capacitatea locurilor să scadă la o treime.

De exemplu, o biserică de 600 de locuri va putea găzdui – în aceste condiții mai sus menționate – șase slujbe.

Un serviciu exclusiv pentru seniori este o idee bună, dar apare problema spațiului și adăugarea altor slujbe în calendar. Și aici apare o problemă. Dacă e să păstrăm distanțarea socială, de ce să mai adăugăm un serviciu divin exclusiv pentru seniori? Distanțarea socială se aplică la toate slujbele doar, nu?

Trebuie să luăm în considerare faptul că distanțarea socială funcționează pentru toate grupele de vârstă. Dacă ne vom supune regulilor de distanțare socială, nici un serviciu divin exclusiv nu va fi garantat. Și aceasta se referă atât la seniori cât și la copii pentru că bisericile nu sunt constituite în așa fel încât să poată respecta regulile CDC (prescurtat de la englezescul Center for Disease Control and Prevention – Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) cu privire la copii.

Luați în considerare închiderea spațiului de îngrijire a copiilor, dacă spațiul casei de închinare nu se poate alinia cu regulile CDC în ceea ce privește facilitățile pentru îngrijirea copiilor.

Doar că a nu mai avea camerele pentru îngrijirea copiilor este de fapt o problemă pentru biserici. Majoritatea bisericilor sunt orientate spre familie și sunt prietenoase cu copiii. Această regulă îi forțează pe părinți să își lase copii acasă, când de fapt copiii trebuie să fie cu părinții la slujbele de biserică.

Majoritatea copiilor au fost crescuți în ”biserica pentru copii” (sau ”școala duminicală”, cum sunt denumite grupele pentru copii din cadrul unor biserici române). În acest stadiu de redeschidere a bisericilor probabil că cei mai mulți părinți vor alege să stea acasă, și copiii vor fi cu ei, așadar.

Alte directive din partea Statului Texas:

Dezinfectați mâinile tuturor celor care frecventează serviciile bisericii.

Cereți tuturor participanților care prezintă condiții de sănătate cu risc, angajaților bolnavi cât și voluntarilor infectați să stea acasă și să urmărească slujbele bisericii online.

Luați în considerare oprirea transmiterii coșurilor/farfuriilor pentru colectă/donații/zeciuială și să folosiți în schimb cutii centrale de colectă plasate în cadrul clădirii, sau încurajați donațiile/zeciuielile online.

Luați în considerare felul cum sunt administrate sacramentele fără ca persoanele prezente să atingă aceleași suprafețe sau obiecte.

Mențineți o bună igienă și spălați-vă mâinile frecvent, folosiți dezinfectant de mâini, folosiți cotul pentru a vă acoperi gura atunci când tușiți pentru a nu vă atinge fața.

Echipați ușierii și cei care sunt la echipa de bun venit cu măști și mănuși care să le poarte pe toată perioadă serviciului bisericii.

Implementați practici de curățare/purificare a sălii (mediul de desfășurare al slujbelor bisericii).

Curățați și dezinfectați frecvent zonele de lucru.

Regulile sau liniile călăuzitoare de mai sus sunt utile. Bisericile au urmat aceste practici pentru mulți ani. Virusul adaugă practic o dimensiune nouă acum la menținerea unui spațiu mai curat al bisericii.

Clerul ar trebui să dea drumul la participanți prin a ieși pe unități familiale, menținând distanțarea socială.

S-a notat faptul că doar membrii de familie pot sta unul lângă altul. Și aceste familii vor părăsi încăperea bisericii pe unități familiale, unul câte unul. Dar să privim la restul experienței solicitate de aceste linii călăuzitoare:
Stați doar cu familia.

Nu salutați pe nimeni în mod fizic.

Nu îmbrățișați pe nimeni.

Nu atingeți pe nimeni.

Se părăsește sala biserici în unitățile de familie.

Mergeți direct acasă.

Concluzia pe care o putem trage acum este: care este scopul real de a mai merge atunci la biserică? Putem face toate aceste lucruri acasă, nu? Punctele cu a nu atinge pe nimeni, a nu saluta pe nimeni, a nu îmbrățișa pe nimeni se pot debifa de aici.

De ce să mai mergem la biserică?

Există un avantaj

Anumiți oameni ne fac să ne simțim mai bine doar prin simplul fapt că îi vedem. Anumite persoane adaugă un zâmbet în viețile noastre. Toți acei fluturași sociali vor apărea în ziua redeschiderii. Și pastorilor le place fluturașii sociali. Ei fac funcțională munca bisericii. Suporterii sociali iubesc o experiență de biserică în viața reală. Introvertiții sunt cei care se bucură de o experiență digitală în casele lor.

Doar că experiența digitală are limitări. Un serviciu de biserică pe un ecran de computer nu este comparabil cu o întâlnire față către față. Da, o slujbă de biserică disponibilă la un click este ceva convenient, dar nu poate înlocui beneficiile conectării fizice, atunci când vezi în persoană pe cineva din biserică pe care nu ai mai văzut-o de mult timp.

Scriptura sugerează cu tărie credincioșilor să se adune laolaltă. Adunarea aceasta are un avantaj nevăzut. ”Să nu renunțăm să ne adunăm laolaltă, așa cum obișnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că Ziua se apropie!” (Evrei 10:25, NTR).

Ar trebui să ne adunăm? Da.

Ai mai auzit vreodată că ar trebui să fii acolo?

Atunci, fii acolo.

Notă: Materialul de mai sus este o adaptare personală a unui articol scris de Thomas McDaniels pe 29 aprilie 2020 în site-ul Charisma News. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.com/2020/05/de-ce-va-fi-dificil-redeschiderea.html?

De ce țările din estul Europei au suferit mai puțin din cauza coronavirusului decât cele din vest? – The Guardian de N.O. HotNews.ro

download - Copie

Marţi, 5 mai 2020, 22:49 Actualitate | Coronavirus

Coronavirus Romania
Coronavirus Romania
Foto: dpa picture alliance / Alamy / Alamy / Profimedia

Națiunile mai bogate din vestul Europei au suferit mai mult din cauza coronavirusului decât țările estice, aproape fără excepție, scrie Guardian într-un articol care pune această discrepanță pe implementarea timpurie a carantinei.

Compararea cifrelor din țări diferite este dificilă, pentru că sunt mulți factori care pot influența cifrele. Cu toatea acestea comparația dintre Europa de vest, pe de o parte, și Europa centrală și de est, pe de altă parte, arată o diferență în ratele de coronavirus încât nu poate fi ignorată.

Chiar și cel mai grav lovite țări din estul și centrul Europei au rate de infectări și de decese per milion de locuitori mult mai scăzute decât țările din vestul Europei, iar în unele cazuri statisticile sunt cu adevărat remarcabile: Slovacia a înregistrat doar 1.413 de cazuri confirmate și 25 de decese. Austria, care a fost lăudată pentru că a reușit să țină sub control noul virus, are de peste 10 ori mai multe infecții și de 20 de ori mai multe decese ca Slovacia, având o populație cu doar 3,4 milioane de locuitori mai mult.

Numeroase cauze au fost aduse în discuție pentru discrepanțele înregistate între varii state: speranța de viață, densitatea populației, numărul zborurilor spre China, testări puține sau pur și simplu noroc. Purtarea obligatorie a măștilor, acum obșnuită în aproape toată Europa, a fost implementată devreme în Cehia și Slovacia și e posibil să fi ajutat la oprirea răspândirii virusului.

Cel mai important motiv, cu toate astea, pare să fie implementarea timpurie a carantinei în toate țările din regiune. În timp ce în Marea Britanie și alte state vest-europene evenimentele publice și adunările erau încă permise în a doua și a treia săptămână din martie, în centrul și estul Europei, guvernele au văzut ce se întâmplă în Italia și au impus carantine naționale.

În multe locuri, teama de copleșire rapidă a sistemelor de sănătate subfinanțate a ajutat la luarea deciziilor.

Impunerea carantinei a făcut ca populația mult mai dispusă să respecte ordinele, cu mai puține voci în dezacord, așa cum s-a văzut în vestul Europei și SUA.

”Tocmai faptul că ne-am simțit vulnerabili cu privire la sistemele noastre de sănătate a făcut oamenii să respecte carantina. Pentru că nu avem încredere în sistem”, a spus Ivan Krastev, un analist politic din Bulgaria.

Grecia, care de asemenea a implementat o carantină timpurie și strictă pentru a evita presiunea asupra sistemului său de sănătate lovit de austeritate, este o altă țară unde cifrele legate de coronavirus au rămas impresionant de scăzute. La o populație de 11 milioane, doar 2.620 de cazuri de coronavirus au fost confirmate până la această dată.

Atât Grecia, cât și Cehia au fost incluse într-o rețea de șapte state cu un răspuns de succes în fața coronavirusului, reunite de cancelarul austriac Sebastian Kurz, pentru a împărtăși bunele practici.

În Europa centrală, unii simt că regiunea nu primește destul credit pentru cifrele sale scăzute.

”Vine după 30 de ani de predici. Oricând citești ceva despre Europa de Est, este ceva greșit. Uitați-vă acum la noi, suntem minunați, iar voi sunteți îngrozitori. Și apoi ai o criză majoră în care mor mulți oameni și predicatorii sunt în totală derută, iar cei cărora li s-au ținut predici fac mai bine. Nu ar trebui să existe mai multă reflecție asupra întrebării de ce?”, a spus Branko Milanović, un economist sârbo-american specialist în inegalități de venituri globale.

”Oamenii nu sunt obișnuiți să se uite la Europa centrală și de est pentru exemple pozitive”, a spus un oficial guvernamental din una dintre țările din regiune.

”Parțial din cauza stereotipurilor, dar parțial, din păcate, pentru că ne-am făcut-o cu mâna noastră. Modul în care prietenii noștri maghiari au folosit criza pentru a impune restricții este greu de justificat, iar de multe ori regiunea este catalogată laolaltă”.

Premierul Ungariei, Viktor Orban, a folosit criza pentru a-și oferi mai multă putere, în timp ce guvernul polonez plănuiește să organizeze alegeri prezidențiale controversate prin corespondență weekendul acesta.

Veronica Anghel, politolog român la Stanford University, spune că unele țări din regiune ”primesc mai mult credit decât ar trebui”, pentru răspunsul lor la criza de coronavirus.

”Momentul carantinei este un instrument insuficient și un slab indicator al succesului autorităților”, a spus Anghel. Ea a lăudat reacția anumitor țări, inclusiv cea a Cehiei și a Slovaciei, ambele având sisteme bine finanțate. ”Dar Ungaria, România și Bulgaria sunt la limită, orice creștere a numărului de cazuri ar răsturna sistemul de sănătate”, a spus ea.

Oficialii din regiune sunt conștienți că posibilitatea unui nou val de infecții este mereu prezentă. Din acest motiv, multe țări se gândesc la relaxarea restricțiilor, dar păstrează controale stricte la graniță pentru a ține departe vizitatorii sau, cel puțin, carantină pentru toți cei intrați în țară.

Subiectele zilei

Miercuri, 6 Mai 2020

După 15 mai vom conștientiza criza economică. Revenirea NU are cum să fie rapidă. Petrișor Peiu: Nu și-a adus nimeni aminte de irigații și de 2-3 luni ne plângem de secetă. Pe mine asta mă doboară

Momentul relaxării ar putea să fie începutul unei conștientizări a ceea ce se întâmplă, susține analistul economic Petrișor Peiu, precizând că după 15 mai o să realizăm că
citeste tot articolul
De ce țările din estul Europei au suferit mai puțin din cauza coronavirusului decât cele din vest? – The Guardian

Națiunile mai bogate din vestul Europei au suferit mai mult din cauza coronavirusului decât țările estice, aproape fără excepție, scrie Guardian într-un articol care pune această
citeste tot articolul
Avocata Laurei Codruța Kovesi: Am fost singura persoană care i-a spus că are șanse la CEDO / A fost primul reclamant din viața mea care nu a dorit nicio sumă de bani

Nicoleta Popescu, avocata care a reprezentat-o pe Laura Codruta Kovesi la CEDO, povestește culisele dosarului, afirmând, într-un interviu pentru PressHub , că ea a fost singura persoană
citeste tot articolul
IPS Pimen, printre primii pacienți tratați cu plasmă cu anticorpi de la donatori vindecați. Streinu Cercel: Informația nu este pentru media! Terminați cu insinuările, lăsați doctorii să-și facă treaba! Jenant!

Arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen (90 de ani) se află printre primii pacienți cu coronavirus din România care au primit tratament cu plasmă recoltată de la pacienți vindecați, ce
citeste tot articolul
Magazinele mici amplasate la stradă s-ar putea redeschise după 15 mai. Liber și la pescuit și vânătoare – discuții în PNL

Liderii PNL au discutat cu liberalii din teritoriu, marți seară , într-o videoconferință, despre măsurile de relaxare care vor fi luate după 15 mai, când starea de urgență va fi
citeste tot articolul
O nouă tulpină a coronavirusului pare să fie mult mai contagioasă decât cea originală – Studiu

Cercetătorii au identificat o nouă tulpină a coronavirusului care a devenit dominantă acum în lume și care pare mult mai contagioasă decât versiunile care s-au răspândit la
citeste tot articolul
VIDEO Klaus Iohannis: Decizia CEDO în cazul Kovesi, fără precedent, nu poate rămâne fără consecințe / CCR are obligația de a revizui de îndată hotărârea legată de revocarea acesteia, dar și alte decizii

Decizia CEDO în cazul Laurei Codruța Kovesi este fără precedent și nu poate rămâne fără consecințe, a declarat marți președintele Klaus Iohannis. El spune că CCR, a cărei credibilitate
citeste tot articolul
Fostul adjunct al Poliției Olt, dat afară din Poliție în urma cazului „Caracal”, s-ar putea întoarce în sistem

Fostul adjunct al Poliției Olt, Nicolae Alexe, care a coordonat operațiunea de căutare a Alexandrei Măceșanu, una din cele două adolescente răpite și ucise la Caracal, s-ar putea întoarce
citeste tot articolul
La muncă, după restricțiile impuse de coronavirus. Situația Laurei, care lucrează într-o mare companie din București

Nu ne vom trezi într-o societate precum cele din literatura SF după ce se vor ridica restricțiile sau după coronavirus. Nu vom vedea, în secunda doi, doar mașini electrice pe stradă și, nu
citeste tot articolul
Grecia și Bulgaria vor să redeschidă turismul de la 1 iulie. Ce măsuri vor lua cele două țări

Premierul grec Kyriakos Mitsotakis a declarat că cel mai bun scenariu este ca țara sa să redeschidă turismul începând cu 1 iulie. La fel intenționează și Bulgaria, cre vrea să sprijine
citeste tot articolul
Gripa din anii ’68, pandemia care a omorât un milion de oameni dar a trecut aproape neobservată în presă

Un virus respirator apărut în China depășește granițele, devine pandemic și ucide un milion de oameni într-un an și jumătate. Coronavirusul din 2020? Nu, gripa din Hong Kong de la
citeste tot articolul
Ministerul Justiției propune Guvernului eliberarea lui Tudorel Toader din funcția de membru al Comisiei de la Veneția, după decizia CEDO în cazul Kovesi

Ministerul Justiției propune Guvernului eliberarea lui Tudorel Toader din funcția de membru al Comisiei de la Veneția. Instituția argumentează prin implicațiile deciziei CEDO în cazul Laurei
citeste tot articolul
Coronavirus în lume: Bilanțul deceselor în SUA depășește pragul de 70.000 / Numărul deceselor crește în Italia, dar numărul noilor cazuri scade

Numărul total de îmbolnăviri la nivel mondial a ajuns la 3.582.469, în timp ce bilanțul victimelor a ajuns la 251.510, arată datele centralizate de Universitatea Johns Hopkins pe platforma
citeste tot articolul
Coronavirus în România: Alte 23 de decese raportate, trei dintre ele după aproape o lună/ Bilanțul ajunge la 841

Numărul îmbolnăvirilor din cauza coronavirusului în România a ajuns la 13.837, după raportatea marți a 325 de cazuri noi. De la debutul pandemiei, 5.454 de pacienți s-au vindecat,
citeste tot articolul
Patriarhia: Normalizarea vieții sociale înseamnă revenirea oamenilor în biserici

Normalizarea vieții sociale înseamnă revenirea oamenilor, cu respectarea măsurilor de protecție, „la exercitarea dreptului lor fundamental la viața religioasă publică, adică în
citeste tot articolul
Înscrierea la grădiniță se va face online, telefonic sau prin fax, în două etape / Care sunt criteriile anunțate de Ministerul Educației

Înscrierea copiilor la grădiniță se va face online, telefonic sau prin fax, în două etape, între 8 iunie și 3 iulie, respectiv între 20 iulie și 10 august, a anunțat marți
citeste tot articolul
Italia se așteaptă la cel puțin 100 miliarde de euro din fondul UE de redresare

Ministrul Economiei al Italiei, Roberto Gualtieri, a declarat marți că este încrezător că Italia va primi cel puțin 100 de miliarde de euro din noul fond european de redresare pentru a ajuta
citeste tot articolul
Moartea revistei “Dilema veche”, mentor Andrei Pleșu. Aveți soluții să salvăm “Dilema” vieții noastre?

Andrei Pleșu scrie în editorialul apărut acum câteva minute pe dilemaveche.ro: “În România însă ne-am obișnuit, de mult, să practicăm înțelepciunea lui
citeste tot articolul
Proiect de lege pentru autonomia personală a comunității maghiare din România, ținut 16 ani la sertar, respins de Senat / UDMR: Asistăm la o „avalanșă de acuzații și critici”

Un proiect de lege privind statutul autonomiei personale a comunității maghiare din România a fost respins marți de senatori. Proiectul a fost ținut la sertar 16 ani, fiind inițiat de foști
citeste tot articolul
Salvamont, după ce Vela le-a dat liber românilor la drumeții și alpinism din 15 mai: Virusul rămâne o problemă, nu a dispărut și o să îl ducem cu noi și pe munte

Reprezentanții Salvamont România transmit mai multe recomandări românilor pentru a se proteja atunci când vor merge în drumeții pe munte, după ce ministrul de Interne, Marcel
citeste tot articolul
Tineri care s-au tuns sau vopsit singuri în timpul carantinei mi-au spus ce vor face după redeschiderea saloanelor de înfrumusețare

Am vorbit cu câțiva tineri din România despre cum este viața fără frizer sau salon de îngrijire personală în izolare, în perioada pandemiei de coronavirus.
citeste tot articolul
Proiect: Părinții își pot lua zile libere până la încheierea anului școlar. Ce condiții trebuie să îndeplinească

Părinții își pot lua zile libere pentru supravegherea copiilor și în perioada imediat următoare încetării stării de urgență, până la încheierea anului școlar, au decis
citeste tot articolul
Kovesi: Hotărârea CEDO consolidează statutul tuturor magistraților din Europa / Sper să reprezinte o reparație simbolică pentru toți magistrații hărțuiți în ultimii ani

Laura Codruța Koveși susține că hotărârea CEDO, care i-a dat câștig de cauză în procesul privind revocarea sa de la șefia DNA, „consolidează statutul tuturor magistraților din
citeste tot articolul
Dorneanu: Premierul spune de vreun an că suntem compromiși /Politicienii sunt liberi să analizeze modul în care sunt numiți judecătorii CCR/ Ce spune despre decizia CEDO în cazul Kovesi

Președintele Curții Constituționale Valer Dorneanu susține că în decizia CEDO în favoarea Laurei Codruța Kovesi nu a văzut „nicio apreciere directă că a greșit CCR” și cere
citeste tot articolul
Cseke Attila: Președintele Iohannis a folosit în mod batjocoritor limba maghiară

Liderul grupului senatorilor UDMR, Cseke Attilla, spus, marți, în plen, că maghiarii au ajuns să le fie batjocorită limba, referindu-se la declarația președintelui Klaus Iohannis privind
citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-23977695-coronavirus-tari-estul-europei-comparativ-vestul-europei.htm?cfnl=

Interviu Virgiliu Gheorghe despre coronavirus (II): Acest val de teroare pe care îl împrăștie mass-media în lume va face mai multe victime decât însuși virusul

download - Copie

DE ANDREI NICOLAE  /   ȘTIRI, SĂNĂTATE   /   Publicat: Marţi, 05 mai 2020, 10:27   /   Actualizat: Marţi, 05 mai 2020, 10:51

Interviu Virgiliu Gheorghe despre coronavirus (II): Acest val de teroare pe care îl împrăștie mass-media în lume va face mai multe victime decât însuși virusul

ARTICOLE RELAȚIONATE

ÎPS Teofan, Pastorala de Paști: Panica, frica excesivă, deznădejdea nu au loc în inima celui care-L are pe Dumnezeu”
ÎPS Teofan, Pastorala de Paști: Panica, frica excesivă, deznădejdea nu au loc în inima celui care-L are pe Dumnezeu”

Dr. Vasile Astărăstoae: Nu intru în panică, nu mă las dominat de frică, ci gândesc - acest virus, dacă nu suferă vreo mutație, poate fi ușor controlat
Dr. Vasile Astărăstoae: Nu intru în panică, nu mă las dominat de frică, ci gândesc – acest virus, dacă nu suferă vreo mutație, poate fi ușor controlat

Revenim cu partea a doua a interviului oferit de bioeticianul Virgiliu Gheorghe numărului din aprilie al revistei „Familia Ortodoxă”. Tema interviului este pandemia de coronavirus.

Prima parte a dialogului este disponibilă aici

Nu credeți însă că este și o doză de adevăr în ceea ce se transmite? Nu este adevărat că asistăm la o tragedie planetară?- Dacă nu este numai adevăr, atunci este cu siguranță minciună. Minciuna amestecată cu adevărul îi pervertește firea acestuia, transformându-l într-o minciună desăvârșită.

În primul rând, bombardamentul mediatic cu știri „la foc continuu” privind pandemia este prima manipulare. Și asta pentru că oamenii ajung, fără să vrea, să exagereze pericolul. În urma căderii Turnurilor din 11 septembrie 2001, studiile au arătat că cei care au văzut la televizor evenimentul au fost mai mult expuși declanșării șocului post-traumatic ‒ o patologie extrem de periculoasă ‒, cu mult mai mult decât cei care fuseseră martori oculari ai exploziei. Acest val de teroare pe care îl împrăștie mass-media în lume va face mai multe victime decât însuși virusul. De fapt, acesta este virusul cel mai periculos. Aud chiar și în familia mea de persoane care au zilnic câteva atacuri de panică. Nu mai pot respira bine, se simt continuu deprimați și deznădăjduiți. Credeți că lucrul acesta va avea un impact pozitiv asupra sănătății populației? Stresul produce inflamație și inhibă imunitatea, ceea ce va conduce la o eventuală contaminare a unei forme foarte severe a bolii. Oricum, bolile cronice se agravează în această perioadă. Numai și pentru acest stres, mortalitatea de diferite boli în rândul populației va crește semnificativ.

Pe de altă parte, se scurg în mass-media, pe internet sau la televiziune, manipulări odioase. De pildă, a circulat o imagine cu o biserică plină de sicrie. Se vorbește despre stadioane pline de morți etc. Pe urmă, se constată că una dintre cele mai uzitate fotografii cu biserica plină de sicrie era, de fapt, o poză făcută în 2013, în urma naufragiului de la Lampedusa, Italia . Celelalte fotografii cu multe sicrie în biserică se explică prin faptul că toți cei declarați morți de coronavirus nu mai sunt îngropați, ci arși în crematoriu. Dar în Italia, țară catolică, practica arderii morților nu este atât de dezvoltată, așadar, crematoriile existente nu au posibilitatea să ardă toți morții, căci acum toți cei contaminați intră în această contabilizare. Astfel că toți morții din întreaga regiune sunt adunați într-una sau două biserici și trebuie să aștepte la rând la crematoriu. Astfel se explică una sau două biserici cu multe sicrie. Celelalte sunt, bineînțeles, goale. Acest amănunt scapă presei. În schimb, imaginea cu numărul imens de sicrie într-o singură biserică șochează emoțional.

Iată, de pildă, o știre de acum trei zile, probabil reprodusă din presa internațională: „Bisericile din Italia sunt pline cu sicriele celor morți din cauza CODIV-19. Armata a intervenit pentru a transporta cadavrele”. Deci nu sunt toate bisericile, ci doar una sau două biserici, unde se adună toți morții care așteptând la rând la crematoriu.

Personal, am sunat mai multe persoane din Nordul Italiei, din „zona roșie”, și am întrebat de morți. Cu excepția unuia singur, care nu ieșise din casă de mai multă vreme, toți ceilalți mi-au spus că nu au auzit de morți în biserici. Doar de una-două persoane care s-ar fi îmbolnăvit. Un preot din Milano mi-a povestit, cu temerea că nu o să-l cred, despre faptul că nu a auzit și nu a văzut nici un mort de coronavirus. În biserici îmi spunea că nu sunt deloc morți. Despre români, care sunt totuși milioane în Italia, nu a auzit nimeni să fi murit vreunul. Cu o excepție. Părintele din Milano îmi spunea despre un român de la el din parohie care, după trei ani de boală gravă de plămâni, slăbise 45 de kilograme, iar în ultimele trei luni fusese în stare critică ventilat în spital. Murise de câteva zile și a fost pus pe lista celor morți de coronavirus, lucru care i-a revoltat pe cei apropiați.

– Totuși nu putem nega că este un număr mare de morți!
– Un număr mare poate fi, dar nu semnificativ mai mare comparativ cu cifrele de anul trecut, pe vremea aceasta. Pentru că majoritatea celor care mor nu mor de coronavirus, ci doar sunt depistați ca fiind infectați. A fi infectat nu este același lucru cu a fi bolnav. De altfel, în acest punct, dr. doctor Sucharit Bhakdi, Director al Institutului de Microbiologie și Igienă Medicală, într-o scrisoare adresată Cancelarului Germaniei, observă această manipulare a datelor prin includerea între cei morți de coronavirus și a celor care au fost numai depistați pozitiv cu coronavirus, nu numai a celor a căror moarte a avut drept cauză principală infecția cu coronavirus. Cu alte cuvinte, această manipulare violează, după cum spune dr. Bhakdi, „însuși principiul de bază al infecțiologiei: doar când se poate stabili în mod cert că un agent a jucat un rol semnificativ în boală sau moarte poate fi pus un diagnostic” . Principiul acesta este încălcat acum în întreaga lume. De peste tot aud de oameni revoltați că părinții sau buncii lor au fost incluși între morții de covid-19, în condițiile în care ei sufereau și muriseră de cu totul altă boală, dar au fost depistați înainte sau după moarte ca fiind infectați cu coronavirus .

O pandemie anticipată?

– Dacă este un virus cu o patogenie scăzută, după cum spuneți, cum explicați îmbolnăvirea oamenilor tineri și chiar existența lor printre cei morți din cauza acestui virus?
– Într-adevăr, un studiu recent publicat în revista The Lancet arată că rata de mortalitate la copii și adolescenții sub 16 ani este de 0,0016% , și puțin mai mare, dar nesemnificativă, până la 40 de ani. Asta arată că patogenia este redusă. Dar există, după cum spuneți, și cazuri de mortalitate la vârste în jurul a 40 de ani, de pildă. Cauza? În primul rând, cred că principala cauză este tocmai vaccinarea în discuție. Știați că în Nordul Italiei, în regiunea Lombardiei ‒ exact zona în care avem cele mai multe cazuri grave de coronavirus ‒ au existat cel puțin două mari campanii de vaccinare desfășurate în lunile decembrie și ianuarie. Într-una dintre ele s-a administrat vaccinul împotriva a trei tulpini de influenza. Dar acest vaccin crește cu 36% rata de infectare cu coronavirus !

Pe de altă parte, regiunea este una dintre cele mai poluate din Europa. Așa se explică rata mare de îmbolnăviri în această zonă, complet diferită de cealaltă parte a Italiei. Regiunea Lombardiei este și cea mai dezvoltată, deci cea mai bine medicalizată, așa că una dintre ipoteze ar putea fi că tocmai medicalizarea prost înțeleasă a dus la situația aceasta. Trebuie însă să subliniez faptul că nici pe departe morții de coronavirus nu sunt atât de mulți. Poate doar în jurul de 10% din decesele anunțate în mass-media sunt reale. E foarte puțin probabil ca rata deceselor să depășească de trei ori pe cea înregistrată în Wuhan. Asta nu înseamnă însă că nu sunt foarte multe îmbolnăviri, din motivele expuse anterior.

Epidemia aceasta este una extrem de ciudată. S-a și scris, de altfel, despre posibilitatea ca acest virus să fi fost modificat genetic în laborator. Cunosc cel puțin trei surse din zona științei și a politicii care au susținut cu fapte acest lucru. Poate fi adevărat, poate nu. Pentru mine, nici nu este atât de important. M-au pus pe gânduri însă câteva fapte. În anul 1981, se vorbește într-un roman thriller  despre o epidemie generată de un virus apărut chiar în Wuhan, China, care se va răspândi în întreaga lume(!). Pe de altă parte, însuși Bill Gates, „tătucul programelor de vaccinare” – „tătucul” cel văzut, bineînțeles – declara, la sfârșitul anului 2019, chiar înainte de declanșarea epidemiei, într-un documentar difuzat în cadrul seriei „Explained” de pe Netflix , că există probabilitatea apariției unui virus într-o piață din China, care se va răspândi în toată lumea(!).

De asemenea, în octombrie 2019, cincisprezece oameni de afaceri, oficiali guvernamentali și specialiști în Sănătate au făcut o simulare pentru cazul în care un virus, numit „2019-nCoV”(!), va contamina lumea, pornind de undeva din Brazilia. Simularea numită „Event 201” a ajuns la concluzia că în 6 luni va fi contaminată o bună parte a populației de pe glob, iar în 18 luni se va ajunge la 65 milioane de morți. Simularea a fost organizată de „Johns Hopkins Center for Health Security”, „World Economic Forum” și „Melinda Gates Foundation” . La întâlnire a participat și un cercetător chinez, George F. Gao, Directorul General al Centrului de Prevenție și Control al Bolilor din China și Președintele Institutului de Microbiologie al Academiei chineze, unul dintre cei mai mari specialiști în viruși ai lumii. Tot în China, în luna septembrie 2019 a avut loc în Wuhan un exercițiu militar, simularea unei reacții la o posibilă infectare cu un coronavirus . China, de altfel, este unul dintre marii câștigători de pe urma pandemiei, căci, ca o consecință a acesteia, au căzut la Bursă acțiunile companiilor occidentale, și astfel statul chinez le-a cumpărat la nici un sfert din prețul lor, devenind majoritar. Așa au fost expropiate mari fabrici occidentale care aveau unitățile de producție acolo ‒ desigur, nu toate, ci probabil doar cele care trebuia.

Așadar, pandemia a fost cel puțin anticipată, după cum rezultă din evenimentele precizate anterior. Dincolo de pericolul pe care acest virus îl reprezintă ‒ iar studiile spun că nu este atât de mare pe cât se spune în presă ‒, cred că această pandemie va conduce la declanșarea unei crize mondiale, economice și chiar politice fără precedent. Iar criza, ca orice criză, va conduce la schimbări majore în ordinea mondială.

Sub teroare mediatică

– Așadar, pandemia ne va duce în criză economică?
– Nu pandemia, ci măsurile pe care pandemia le justifică. Vă dați seama ce înseamnă un blocaj al celei mai mari părți ale economiei unei țări sau a unui continent? În statul global suntem mult prea legați unii de ceilalți ca unda acestui șoc să nu se transmită în întreaga lume. Suntem, practic, martorii unui experiment la nivel planetar. În două-trei luni, un număr semnificativ al producătorilor sau investitorilor mici și mijlocii va fi în faliment. Numai în România se estimează cam două milioane de șomeri, cel puțin. Vor scădea salariile și nivelul de trai. Probabil că va scădea prețul la imobiliare, dar vor crește anumite prețuri al bunurilor de larg consum.

– Cine va câștiga de pe urma crizei?
– Toată lumea va pierde, per ansamblu, însă se vor redistribui serviciile și bogățiile tot în favoarea marilor corporații și bănci. Astfel se vor acoperi și marile deficite financiare pe care le-a alimentat industria de consum și divertisment în ultimile decenii.

– De ce credeți că lumea nu protestează?
– V-am spus. Populația trăiește la ora aceasta sub teroare. Teroarea mediatică! În România, de pildă, numai pe timpul bombardamentelor mai erau oamenii atât de speriați și izolați în case. Oamenii nu realizează că, proporțional cu timpul alocat știrilor, crește și efectul emoțional, probabilitatea traumei. Va fi greu, sau imposibil, să mai gândească altfel realitatea de cum o percep la televizor sau pe rețele de socializare, căci șocul traumatic blochează rațiunea și întipărește cu putere mesajul în subconștient. De ce ar protesta? Mai curând, vor protesta împotriva celor care ies pe stradă să-și rezolve problemele. Nu e ușor să ții o lume în casă. Lucrul nu poate fi explicat decât de această imensă spaimă.

– Vă așteptați, așadar, să urmeze o perioadă de recesiune?
– Nici asta nu mi se pare cel mai grav lucru. Mai mult trebuie să ne preocupe faptul că se vor face presiuni asupra Bisericii, în sensul încetării slujbelor și restrângerii libertăților, lucru pe care îl vedem deja că se întâmplă. Gândiți-vă că Sfintele Liturghii sunt bătăile de inimă ale lumii creștine, ale omenirii în ansamblul ei. Ele ne țin pe o linie de plutire. Dacă ele se opresc, lumea își va pierde sensul existenței și probabil că așa se va apropia sfârșitul. Sau poate că a venit vremea să ne coborâm din nou în catacombe. Sfintele Liturghii nu trebuie să se oprească, ci să se înmulțească. Dacă cedăm aici, pierdem lupta. Ne așteaptă oricum vremuri rele, dar, dacă cedăm aici, vor fi insuportabile, încât mulți nu vor mai vrea nici să  trăiască. Avem o mare responsabilitate.

Vaccinarea obligatorie mi se pare, de asemenea, un mare pericol. Gândiți-vă că va ar îndrăzni cineva să refuze. Va fi ostracizat, și chiar închis. De asemenea, din punct de vedere biologic, prin această campanie de vaccinare chiar se va putea răspândi o afecțiune ce va face sensibil organismul uman la anumiți viruși care, pe viitor, vor fi putea fi mortali pentru mulți dintre cei vaccinați. Bill Gates deja susține că va trebui interzisă circulația celor care nu vor avea certificate de vaccinați . Pe urmă, să vedeți pandemii și mortalitate! Ce ni se întâmplă acum, în această perspectivă, nu e decât o repetiție generală.

„Ochi au și nu vor vedea”

– Ce putem face, în aceste condiții?
– În primul rând, să ne punem nădejdea în Dumnezeu. Din punct de vedere duhovnicesc, cei cu adevărat credincioși vor ieși mai întăriți din aceste încercări. Va fi, desigur, o cernere. Iar din punct de vedere medical, cred că trebuie să ne schimbăm stilul de viață, să facem mai multă mișcare, să consumăm alimente care să ne aducă un plus de vitamine și enzime, să consumăm suplimente precum vitaminele C, D, A, Seleniu și Zinc, care ne întăresc imunitatea. Dar temeiul trebuie să ne fie în Dumnezeu. El îngăduie toate acestea pentru păcatele noastre, pentru lenevia, uitarea și neștiința la care am ajuns ca urmare a adâncirii într-un mod de viață departe de Evanghelia lui Hristos. Asta înseamnă să nu ne mai închinăm ecranelor, să nu mai credem ce se spune în mass-media, aservită astăzi aproape în totalitate stăpânitorilor lumii, adică tocmai celor ce ticluiesc aceste planuri. Restul, mila Domnului!

– Nu ar putea fi socotite toate acestea drept „teorii ale conspirației”?
– Desigur, mulți dintre cei care au creierele spălate după zecile de mii de ore petrecute în fața ecranelor chiar așa vor gândi. Mai este însă ceva: ne este frică să recunoaștem adevărul, pentru că asta presupune o criză a schimbării vieții noastre, lucru pe care mulți nu și-l pot asuma, de frică să nu-și piardă confortul, chiar și dacă este vorba numai de confortul mental. Pe astfel de oameni și pe o astfel de mentalitate se construiește Noua Ordine Mondială. Dar, indiferent dacă ei cred sau nu, dacă aceste lucruri se vor întâmpla va fi cea mai bună dovadă că, într-adevăr, în spatele evenimentelor stă o conspirație. Altfel, cum puteți explica nașterea pandemiei exact în Wuhan ‒ lucru anticipat în acea carte de ficțiune publicată în anul 1981 ‒, sau cum puteți explica faptul că Bill Gates vorbește despre această pandemie chiar cu câteva luni înainte ca ea să se declanșeze? Să-l credem profet? Din păcate, se adeveresc tot mai mult cuvintele Psalmistului: „ochi au și nu vor vedea, urechi au și nu vor auzi” (Psalmi 113:13-14)

– Un cuvânt de nădejde aveți pentru noi?
– Desigur, deznădejdea nu este de la Dumnezeu. Trebuie să înțelegem că a venit vremea să ne maturizăm duhovnicește, pentru că va fi nevoie să dăm mărturie. Să ne bucurăm, totodată, că cercetarea lui Dumnezeu va fi peste lume și că de aici va ieși ceva bun, mai ales că toate aceste greutăți au fost profețite de atâtea și atâtea ori. După cum spunea Sfântul Paisie Aghioritul, „mulți sfinți ar fi vrut să trăiască în vremea noastră pentru a se încununa și mai mult”. Numai acest cuvânt și cred că trebuie să ne fie de ajuns!

OPINII

 

https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Interviu-Virgiliu-Gheorghe-despre-coronavirus-II-Acest-val-de-teroare-pe-care-il-imprastie-mass-media-in-lume-va-face-mai-multe-victime-decat-insusi-virusul

Institutul Național de Sănătate Publică a indicat în metodologia trimisă unităților medicale că infecția cu Covid-19 trebuie raportată drept cauză a decesului, chiar dacă medicii nu știu sigur dacă infecția cu noul virus a și cauzat moartea pacientului

download - Copie

DE ANDREI NICOLAE  /   ȘTIRI, SĂNĂTATE   /   Publicat: Marţi, 05 mai 2020, 15:16   /   Actualizat: Marţi, 05 mai 2020, 15:39

Institutul Național de Sănătate Publică a indicat în metodologia trimisă unităților medicale că infecția cu Covid-19 trebuie raportată drept cauză a decesului, chiar dacă medicii nu știu sigur dacă infecția cu noul virus a și cauzat moartea pacientului

ARTICOLE RELAȚIONATE

De ce nu se fac necropsii în pandemia Covid-19?
De ce nu se fac necropsii în pandemia Covid-19?

Dr. Răzvan Constantinescu: De ce TAC medicii din România?!
Dr. Răzvan Constantinescu: De ce TAC medicii din România?!

O minune în timpul covid-ului
O minune în timpul covid-ului

După ce Horațiu Moldovan, secretar de stat în Ministerul Sănătății a spus că în ceea ce privește bilanțul victimelor coronavirusului,„sunt foarte mulți pacienți despre care nu putem spune că au murit din cauza infecției cu Covid”, acum vine o altă informație care să pună un mare semn de întrebare asupra datelor raportate de autorități.

Astfel, în metodologia de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul coronavirus, actualizată pe 28 aprilie, Institutul Național de Sănătate Publică(INSP) scrie negru pe alb că „decesul unui pacient confirmat cu Covid-19 nu poate fi atribuit unei boli preexistente (de exemplu, cancer, afecțiuni hematologice etc.), și COVID-19 trebuie raportată ca și cauză a decesului, independent de condițiile medicale preexistente care se supectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19. COVID-19 trebuie menționată pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces”, după cum a aflat Economica.

Informația trebuie pusă în contextul în care același INSP a raportat că peste 86% dintre oamenii care au murit din cauza Covid-19 aveau cel puțin o comorbiditate asociată: afecțiuni cardiovasculare, diabet, boli renale, pulmonare, neurologice, obezitate sau cancere.

Luni seara, la Antena 3, dr. Horațiu Moldovan, secretar de stat în Ministerul Sănătății a spus: „Sunt raportate multe decese la pacienți care mor din altă cauză. Urmărim în fiecare zi decesele, punctual, caz cu caz, și 80 la sută sunt pacienți care au comorbidități, care ar fi murit oricum, care au un cancer terminal… Fenomenul morții este un fenomen complex din punct de vedere medical. E o întreagă știință care se ocupă de chestia asta, se numește tanatologie. În momentul trecerii în neființă sau, mă rog, la instalarea suferinței terminale, pacientul dezvoltă multiple complicații – se infectează, își pierde imunitatea și până la urmă, într-o epidemie de covid, ia și covid. Dar el moare de insuficiență cardiacă terminală, moare de cancer cu boală metastatică avansată, moare de ciroză hepatică, se asociază cu vârste extreme, de 90 și ceva de ani, și așa mai departe. Incidența acestor pacienți este relativ importantă, deci, după părerea mea, fără să fim în posesia unor date statistice precise, pentru că sunt greu de făcut – dar vor trebui să fie făcute la un moment dat – sunt foarte mulți pacienți despre care nu putem spune că au murit din cauza infecției cu Covid”.

Până acum, autoritățile au raportat 841 de victime ale Covid. Dacă din acestea s-ar scădea procentul de 80% indicat atât de secretarul de stat Horațiu Moldovan cât și de INSP ca având alte cauze, ar rezulta aproximativ 169 de victime.

CELE MAI POPULARE
PE ACELAȘI SUBIECT

https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Institutul-National-de-Sanatate-Publica-a-indicat-in-metodologia-trimisa-unitatilor-medicale-ca-infectia-cu-Covid-19-trebuie-raportata-drept-cauza-a-decesului-

Eveniment de rugăciune la nivel mondial speră să ajungă la 1 miliard de participanți până la sfârșitul lunii mai

download - Copie

Biserica, Externe, Misiune, Rugăciune, Societate, Ultimele știri

Cosmin Frișan  04-05-2020 13:35:20

1 Mai marchează începutul unui eveniment de rugăciune la nivel mondial care speră să ajungă la un miliard de oameni. În luna Ianuarie, aproximativ 1.000 de biserici s-au reunit la Tennessee pentru un eveniment de rugăciune de 30 de zile, intitulat „Awaken Tennessee”, în urma căruia a avut loc o trezire spirituală în masă.

Evenimentul a fost programat să aibă loc din nou luna aceasta, dar datorită pandemiei de COVID-19 și unui val de tornade violente care s-au abătut asupra statului Tennessee, multe din bisericile care erau implicate sunt închise.

Barbie Franklin, coordonator la nivel de stat pentru „Awaken Tennessee”, a declarat că, în ciuda acestor neplăceri, Dumnezeu va continua lucrarea de trezire pe care a început-o, cu ajutorul tehnologiei.

„Cred că ceea ce Dumnezeu face este înălțător. Acest lucru ne-a smerit pe toți, și într-adevăr, ca trup al lui Hristos noi trebuie să vedem ceea ce Domnul a spus: „dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi ascultă din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara„. În timp ce trezirea spirituală a început în Rogersville, mulți oameni se roagă de mulți ani pentru aceste tipuri de lucrări”, a declarat Franklin pentru CBN News.

Vineri (1 Mai n.tr.), liderii care lucrează cu Awaken Tennessee au lansat oficial evenimentul de rugăciune prin intermediul internetului pe siteul  „World Prayer Together”, și prin fluxuri live pe Zoom, YouTube și Facebook.

„Este o lucrare care creștere din ianuarie. Ultima proiect de acest gen pe care l-am desfășurat a avut ca rezultat peste 130.000 de dispozitive conectate la acest apel de rugăciune din mai mult de 145 de națiuni și a fost tradus în 26 de limbi diferite.„

Proiectul online va iniția o dezvăluire a evangheliei la nivel mondial și va fi tradus în timp real în 40 de limbi diferite.

Creștinii de pe tot globul sunt încurajați de Go2020 și de alte rețele de rugăciune și evanghelizare să se roage și să împărtășească Evanghelia cu cinci sau mai multe persoane în fiecare zi în cursul lunii Mai. Scopul final este că un miliard de oameni să fie atinși de Evanghelie până la sfârșitul acestei luni.

SURSA | ChristianHeadlines

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/04/eveniment-de-rugaciune-la-nivel-mondial-spera-sa-ajunga-la-1-miliard-de-participanti-pana-la-sfarsitul-lunii-mai/?

Jurnal de Criză cu Beni Drădici: Prima zi cu cea mai mică cotă de decese în Spania

Diaspora, Externe, Important, Rugăciune

   04-05-2020 17:02:33

Jurnal de Criză 03 mai 2020 Beni Drădici

Nu știu alții cum sunt (ca să-l parafrazez pe Ion Creangă), dar noi la Castellon, am început numărătoarea inversă. Avem încrederea că peste 14 zile ne vom întâlni din nou la Casa Domnului. Este adevărat că cel mai probabil, va trebui să ne împărțim în trei grupuri, organizând în speță trei programe distincte în cursul duminicii, pentru a ne încadra în acel 30 % din capacitatea sălii impus pe moment de guvernanți. Dar oricum ar fi, important este că ne vom putea întâlni din nou. Și vom serba Cina Domnului în prima duminică când ușile bisericii se vor deschide din nou.

Scriu acestea pentru a vă deschide apetitul, pentru a vă reîmprospăta speranța, pentru a vă face să priviți cu încredere înainte. Normele în detaliu, referitoare la asistența cultică, ce vor fi impuse „de sus”, le vom avea probabil spre sfârșitul acestei săptămâni, dar important este să le asimilăm și să le respectăm, deoarece vom fi verificați.

Revenind la un verset la care am făcut trimitere de mai multe ori în acest jurnal, cel din Isaia 21:11, 12, cred că acum am putea răspunde străjerului … „vine dimineața”. Se ivesc zorii și în curând se va face ziuă. Azi, numărul de decese în Spania a fost cel mai scăzut, din 18 Martie încoace, și este prima dată când a scăzut sub pragul de 200 (164 de decese în ultimele 24 de ore). Același lucru se întâmplă și în Italia, cu 174 de decese în ultimele 24 de ore.

În ceea ce privește frații noștri, despre care v-am informat aici, veștile sunt tot mai bune. Este pentru prima dată când nu mai avem pe nimeni în comă indusă. Atât fratele Cârpaci Scumpea din Madrid, cât și fratele Cârpaci Mircea Denis din Pamplona, au depășit starea aceasta și continuă recuperarea în spital. Lăudat să fie Domnul pentru acest lucru!

În același timp, fratele Nicu Anghel din Pamplona, este și el într-o stare mult mai bună acum, deși la începutul săptămânii, mai exact luni, era pe punctul de a fi conectat la aparatele de respirat. Continuă recuperarea acasă, iar familia lui este mult mai bine.

Îndemnul meu este de a continua să mijlocim înaintea lui Dumnezeu pentru acești frați, și pentru alții la care am făcut referire aici în postările precedente, până la recuperarea lor deplină și reintegrarea lor în familie, în biserică și în societate.

În același timp, să mijlocim înaintea Domnului pentru ca acest proces, de ieșire din criză, așa cum a fost prezentat de guvernul central, să-și continue cursul și în special, să putem să revenim la Casa Domnului, începând cu 17 Mai, urmând ca probabil din luna iulie, să ieșim complet din această criză și să revenim la normalitate.
Dumnezeu să aducă biruință deplină!

Beni Drădici
Castellon de la Plana
Spania Evanghelică 

 

https://www.stiricrestine.ro/2020/05/04/jurnal-de-criza-cu-beni-dradici-prima-zi-cu-cea-mai-mica-cota-de-decese-in-spania/?