Ştiri din presa română /iun08.htm 2008

 Extraterestrii, intre a fi si a nu fi. Biserica Ortodoxa nu crede in existenta altor civilizatii in Univers

Bisericile Crestine, musulmanii si evreii au puncte de vedere diferite cu privire la existenta extraterestrilor. In timp ce Vaticanul crede ca in Univers exista extraterestri, Biserica Ortodoxa, prin glasul Moscovei, sustine contrariul, contrazicand categoric spusele romano-catolicilor. Admite insa existenta spiritelor bune si rele in jurul Pamantului. Interesante sunt si pozitiile altor doua mari religii ale lumii. Islamul crede in existenta lumilor diferite, despre care, spun ei, vorbeste si Coranul. Evreii nu exclud nici ei ideea ca ar mai exista, in alte lumi, alte creaturi similare. Pentru un important prelat rus insa, existenta extraterestrilor este o problema nesemnificativa pentru Biserica, „o curiozitate din plictis“.

 Sportul si o dieta alimentara potrivita pot amâna cu 14 ani aparitia diabetului

Adoptarea timp de sase ani a unui regim alimentar potrivit asociat cu exercitii fizice poate contribui la amânarea cu 14 ani a aparitiei diabetului, la persoanele care prezinta riscuri mari de a dezvolta boala, potrivit unui studiu. La studiul coordonat de profesorul Guangwei Li, din Beijing, China, au participat 577 de adulti, cu vârsta cuprinsa între 25 si 70 de ani, prezentând o “intoleranta la glucoza”, un simptom care anunta cea mai raspândita forma de diabet din lume, cel de tipul II. Un grup a fost rugat sa urmeze un anumit tip de regim alimentar, cel de-al doilea grup a fost rugat sa respecte un program de exercitii fizice, cel de-al treilea grup a urmat dieta alimentara si programul sportiv recomandate de medici. Cei care erau supraponderali au fost rugati sa slabeasca. Schimbarea regimului de viata, adica dieta combinata cu sport, a redus cu 43% frecventa aparitiei diabetului pe perioada de sase ani dintr-un total de 20 de ani de studiu.

 Primul episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Spaniei si Portugaliei, intronizat duminica


Primul episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Spaniei si Portugaliei, PS Timotei Lauran, va fi intronizat, duminica, in orasul spaniol Alcala de Henares, la biserica cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe al parohiei ortodoxe romane, informeaza un comunicat al Patriarhiei Romane, remis Rompres.

Sfanta Liturghie va fi oficiata de catre IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale si Meridionale, inconjurat de alti membri ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si ierarhi ai Bisericilor ortodoxe surori.

La eveniment vor mai participa reprezentanti ai autoritatilor romane, ai autoritatilor locale, preoti, monahi si credinciosi din Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale, precum si reprezentanti ai altor culte.

 Cine mai are nevoie de Petre Tutea?

de Alexandru Mihalcea

Petre Tutea a intrat in constiinta noastra chiar in 1990, odata cu marea recuperare a interbelicului romanesc ce a caracterizat perioada imediat postdecembrista a Romaniei. Daca nu ne inselam prima sa restituire a avut loc chiar in paginile acestui ziar, numit atunci un taran imperial, pentru  a-i fi puse astfel in evidenta calitatile de autentic aparator al Traditiei, de om dintr-o bucata care nu s-a plecat in fata stapanitorilor samavolnici. Editura Anastasia a fost prima care s-a ocupat de publicarea manuscriselor risipite in decenii de anonimat. Petre Tutea a devenit astfel un nume care se vindea foarte bine. Aparut la televizor intr-un duplex cu Cioran, punerea lor fata in fata a fost emotionanta si ne-a adus aminte ca si in tara noastra au fost oameni exemplari. Ce mai inseamna insa acum Petre Tutea? Mai este  el la fel de pretuit ca la inceputul anilor ’90? Oare nu cumva dezinteresul nostru fata de tot ce reprezinta componenta tare a culturii a ajuns sa-l umbreasca si pe el, odata cu alte nume? Probabil ca asa stau lucrurile si aceasta este situatia.

 Euharistia, cea mai mare revoluţie din istorie

23.05.2008, Vatican (Catholica)

Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că Euharistia a adus cea mai profundă revoluţie din istorie. Afirmaţia a fost făcută ieri, în predica la sărbătoarea Corpus Christi din Bazilica San Giovanni in Laterano. După Liturghie, Pontiful a condus – conform tradiţiei – o procesiune pe străzile Romei, până la Bazilica Santa Maria Maggiore.

De ce o revoluţie? Pentru că credincioşii se strâng în faţa Euharistiei lăsând la o parte diferenţele de clasă socială sau economică, convingerile politice, împărţirea după sex, chiar şi preferinţele. Audienţa care i-a ascultat cuvintele au fost o dovadă vie: călugări şi călugăriţe, printre care şi Misionarele Carităţii, cercetaşi, Cardinali, Cavaleri ai Sfântului Mormânt, pelerini din lumea întreagă, şi trecători curioşi care s-au oprit să vadă celebrarea. Meditând asupra misterului euharistic, Sfântul Părinte l-a citat pe Apostolul Paul: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Cristos Isus”.

 Papa Benedict al XVI-lea cere masuri sociale pentru imigranti, si nu doar politice

Papa Benedict al XVI-lea a cerut adoptarea unor masuri sociale, si nu doar politice, pentru a rezolva ”problemele practice” pe care le presupune imigratia, la numai doua zile dupa ce Italia a decis sa inaspreasca lupta impotriva imigratiei ilegale, relateaza RealitateaTV. Suveranul Pontif a vorbit despre problemele pe care le presupune fenomenul imigratiei in fata episcopilior din Albania, tara ce s-a confruntat recent cu un mare val de emigranti, in special spre Italia.

Papa Benedict al XVI-lea a cerut ca interventia Bisericii albaneze in cadrul „diasporei” sa vegheze la „pastrarea identitatii specifice” a credinciosilor albanezi, fara a compromite „integrarea” lor in tara in care emigreaza.

 Invazia tinerilor nascuti in digital

de Cristian Curus 

Trimit zeci de e-mail-uri si mesaje scrise (SMS) in fiecare zi, comunica cu prietenii prin serviciile de mesagerie instanta, petrec cateva ore pe zi cu tot felul de jocuri video si, nu in ultimul rand au conturi pe YouTube, MySpace, Facebook, Flickr sau Hi5. A, si uitasem… fac cumparaturi pe Internet. Acestia sunt tinerii care fac parte din generatia digital innascuta.

Mama nu ma mai trezeste de aproape doi ani. Imi programez telefonul sa sune in fiecare zi de scoala la ora 7.30… dimineata. Apoi imi sun un coleg de clasa care locuieste langa mine sa stabilim o ora de intalnire pentru a porni spre scoala, explica Andrei Mateescu, un liceean de 17 ani. „si in fiecare dimineata intru pe last.fm pentru ca mic dejun fara muzica nu se poate… nu-i asa?”, adauga tanarul. A primit primul telefon mobil cand si-a facut buletinul, iar calculatorul un an mai tarziu. Avea ceva cunostinte PC de la scoala, dar spune ca majoritatea lucrurilor pe care le face acum le-a invatat singur. Imi enumara o lista de site-uri dintre care cel putin un sfert eu nu le cunosc. Evident tanarul imi observa privirea plina de uimire la insiruirea sa. „Sa-ti spun acum ce fac si cu mobilul?”, ma intreaba razand. Andrei isi foloseste mobilul pentru a face fotografii pe care din cateva „click-uri” le pune pe net. Acum cauta o aplicatie compatibila cu mobilul sau pentru a putea incarca filmulete pe YouTube.

 Un grup de asociatii crestine a acuzat de rea-credinta administratia Capitalei in cazul paradei gay

Mai multe organizatii nonguvernamentale au atentionat vineri, intr-o conferinta de presa, asupra pericolelor homosexualitatii, respectiv agresiunea asupra familiei, moralei si ordinii publice, inaintea marsului minoritatilor sexuale programat sambata, in Capitala. Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC) impreuna cu Asociatia Provita, Asociatia Christiana, Alianta Familiilor din Romania si Grupul de Reflexie pentru Protectia Familiei au criticat autoritatile pentru faptul ca au autorizat parada homosexualilor.

 Bucurestii si Washingtonul cauta solutii pentru a scadea numarul refuzurilor vizelor pentru SUA

Ministerul Afacerilor Externe a creat un grup de lucru comun Romania – SUA pentru a analiza cauzele numarului crescut de refuz a vizelor pentru cetatenii romani care vor sa plece in SUA, relateaza ziare.com.

Discutiile despre creeraea unui astfel de grup au fost intensificate cu ocazia summitului NATO de la Bucuresti. In cadrul intalnirii de luna trecuta cu omologul sau roman la Neptun, presedintele american George W. Bush vorbea despre nevoia intensificarii dialogului pe aceasta tema la nivel de experti pentru a gasi o solutie menita sa rezolve aceasta problema a vizelor pentru SUA.

 Biserica trebuie să-şi asume cultura vremii, dar fără a face compromisuri“


de Ciprian Bara

Despre secularizare se vorbeşte, cel mai adesea, în registrul descriptiv  Fiind vorba despre un proces în desfăşurare, se scriu cărţi, se organizează conferinţe, se rostesc predici despre capcanele, efectele şi pericolele secularizării  Părintele academician Dumitru Popescu subliniază că originile fenomenului secularist sunt străine culturii răsăritene şi Bisericii Ortodoxe  „Dumnezeu a fost scos din lume, pentru că oamenii au vrut să se aşeze conducători în locul Lui“  „Dacă oamenii ar fi atenţi la evidenţele din jurul lor, ar putea să vadă unde te duce viaţa aceasta tumultoasă şi unde te duce Dumnezeu“  Despre originile secularizării, despre felul cum se manifestă ea în afara şi în interiorul omului şi despre cum ar trebui să răspundă Biserica noii provocări ne-a vorbit părintele academician Dumitru Popescu, în interviul care urmează

 Strategii pentru încurajarea mamelor


de Iuliana Gatej

Femeile din România continuă să facă cea mai mare parte a treburilor domestice, statutul lor în familie fiind strâns legat de statutul în societate.

„În gospodăriile româneşti, femeile continuă să facă cea mai mare parte a treburilor domestice. Deşi numărul total de ore dedicate casei îl egalează pe cel al orelor pentru activităţi remunerate, sarcinile domestice sunt considerate triviale şi cad în “responsabilitatea femeii”.

 Ateismul francez şi rezistenţa creştinismului

diac. Nicolae Dima

Revista franceză „Le Monde des Religions“ a comandat în urmă cu ceva timp un studiu al cărui rezultat i-a surprins chiar şi pe cei mai optimişti dintre analiştii revistei: Franţa se secularizează atât de rapid, încât în foarte scurt timp, cele mai multe dintre bisericile şi catedralele ei vor fi transformate definitiv în muzee. Religiozitatea în Franţa se diminuează, practic, de la an la an: în anii â90, aproximativ 80% dintre francezi spuneau despre ei înşişi că au drept religie catolicismul; astăzi, abia dacă acest fapt mai este recunoscut de jumătate dintre francezi. 31% se declară atei, deşi cu 12 ani în urmă numărul celor fără religie se ridica la nu mai mult de 23%. Mai mult, minoritatea celor care încă mai cred în Dumnezeu este şi ea divizată în mod drastic: circa 20% dintre ei cred într-un Dumnezeu personal, care există ca fiinţă supremă, în timp ce majoritatea copleşitoare de 80% crede în Dumnezeu ca forţă, ca energie supranaturală nedefinită (dar în care e bine să crezi, în virtutea unor principii mai mult de natură superstiţioasă). Avem, deci, un grup foarte mic de francezi care cred în Dumnezeu şi au o viaţă religioasă apropiată de cerinţele credinţei lor. În acest timp, datorită migraţiei energice, numărul musulmanilor de origine africană sau orientală creşte foarte mult, ceea ce va duce în curând la o inversare a reprezentării religioase în această ţară, în favoarea musulmanilor.

 Ştiinţa şi tehnologia nu pot transfigura lumea


diac. Sorin Mihalache

Industria aerospaţială este una dintre cele mai costisitoare din lume. În ultimul deceniu, tot mai multe ţări participă la programele spaţiale, în timp ce altele au strategii proprii de dezvoltare a acestui sector. (În imagine, una dintre navetele americane pierdute în programul spaţial, Columbia)

Volumul descoperirilor ştiinţifice creşte necontenit. Cercetarea ştiinţifică ia lumea cu asalt, urmărind să cucerească toate redutele ei, să pătrundă toate tainele ei, să-i dezvăluie toate misterele. Pare tot mai evident că setea de cunoaştere a omului nu se va opri niciodată.

 Credinţa în Albania post-comunistă este vie

23.05.2008, Roma (Catholica)

Arhiepiescopul Angelo MassafraEpiscopii din Albania afirmă că în ciuda „distrugerii materiale şi spirituale” din timpul comunismului, Biserica din ţara lor este vie şi bine, dar are nevoie de sprijin. Arhiepiscopul Angelo Massafra de Shkoder a făcut un apel la ajutor săptămâna aceasta, mulţumind în acelaşi timp pentru sprijinul dat de Sfântul Scaun. Prelaţii albanezi se află în Roma pentru vizita ad limina.

Arhiepiscopul a spus că Biserica din Albania „ar avea nevoie de puţin mai mult sprijin la nivel economic. Şi Albania trăieşte această recesiune economică globală. Nu dorim să fim lăsaţi singuri şi vom spune aceasta cu claritate Sfântului Scaun şi diferitelor Congregaţii.” Prelatul a vorbit apoi despre credinţa Bisericii din Albania, care este „foarte vie: oricine vine să participe la Liturghiile noastre, ca să vadă modul în care ne trăim credinţa, va pleca cu impresia vitalităţii, a vivacităţii impresionante”. În opinia sa, „cei care vin din Europa şi-au pierdut entuziasmul”, şi de aceea el le spune vizitatorilor: „ajutaţi-ne cu experienţa voastră; când veţi veni aici noi vă vom da din spiritul nostru misionar, din entuziasmul nostru şi va fi un lucru cu adevărat frumos”.

 La Iaşi va fi înfiinţat un centru de fertilizare în vitro


Consilierii judeţeni ieşeni au aprobat, vineri, în şedinţă plenară, asocierea dintre Maternitatea „Elena Doamna” şi firma SC Iscare International SRL, reprezentantul unui grup de firme slovac la Iaşi, pentru înfiinţarea unui centru de fertilizare în vitro, transmite corespondentul NewsIn.

Potrivit reprezentanţilor maternităţii, investiţia este de 1,1 milioane de euro şi va fi suportată integral de grupul slovac, în timp ce unitatea sanitară a pus la dispoziţie un corp de clădire.

„Dacă totul va fi în regulă, până în primăvara anului viitor acest centru va fi construit. Grupul slovac a estimat că preţul unei fertilizări în vitro la Iaşi va fi de aproximativ 1.500 de euro, dar nu este un preţ unitar fix. În alte ţări europene, costurile ajung, în medie, în funcţie de patologie, la 3.000 de euro”, a declarat, vineri, pentru NewsIn, dr. Ştefan Buţureanu, directorul Maternităţii „Elena Doamna”.

 Energia Soarelui va fi obţinută în laboratoare


de Sabina Tudor

Fizicienii de la Oxford au reuşit, pentru prima oară în lume, să unească două nuclee într-unul singur, nu prin metodele clasice de accelerare magnetică a particulelor, ci prin ridicarea temperaturii de reacţie până la 10 milioane de grade Celsius.

Ca urmare a acestui succes, Marea Britanie a decis să construiască un nou laborator de fuziune nucleară unde, cu ajutorul unui superlaser, se vor produce temperaturi şi presiuni echivalente celor din interiorul Soarelui.

Scopul acestor eforturi este realizarea unui proces tehnologic viabil prin care, încălzind particule infime de hidrogen, să se creeze cantităţi imense de energie. Combustibilul folosit pentru fuziune ar fi alcătuit din deuteriu şi tritiu, cei doi izotopi „grei” ai hidrogenului. O singură centrală de acest gen ar putea scoate omenirea din criza energetică actuală.

 Pe invers: Gay Fest, rampă de lansare pentru organizaţii religioase şi extremiste

Manifestarile reunite sub numele GayFest au provocat, anul acesta, reactii mult mai numeroase decât la editiile precedente, multe organizatii criticând Parada minoritatilor sexuale. Marsul diversitatii din 2008, se dovedeste o oportunitate de a iesi la rampa pentru asociatii extremiste sau necunoscute pâna acum, precum „Provita pentru nascuti si nenascuti” sau ROST. Acestea au anuntat organizarea a trei contra-manifestatii, în numele „moralei crestine”, a „normalitatii” si a „pericolului reprezentat de homosexuali”. Totusi, Parada GayFest s-a încheiat sâmbata, în jurul orei 19.00, în zona Parcului Izvor din Capitala, fara a se înregistra incidente violente, pe parcursul marsului circulatia fiind oprita, iar participantii la parada au fost monitorizati de politisti si jandarmi. Aproximativ 300 de persoane au participat la parada GayFest 2008, care a început la ora 17.15, la intersectia Bulevardului Decebal cu strada Nerva Traian.

 La Bucureşti s-a desfăşurat „Marşul pentru o familie normală“

Circa 500-600 de persoane au participat luni , 19 mai 2008 , la “Marsul pentru o familie normala”. Conform organizatorilor, cinci organizatii civice apropiate valorilor traditionale, evenimentul s-a dorit un semnal de alarma cu privire la pericolul reprezentat de propaganda homosexuala, in saptamana in care se desfasoara manifestarile “Gayfest 2008”. Marsul s-a desfasurat pe traseul Patriarhie – Piata Unirii – Universitate – Piata Romana – Calea Victoriei – Piata Natiunilor Unite – Patriarhie.

Printre participanti s-au numarat circa 15 clerici (preoti si calugari), tineri in port popular, studenti sau simpli trecatori. Acestia au purtat steaguri tricolore, icoane ortodoxe, cruci si pancarte cu inscriptii precum: “Pentru o familie normala, spune NU sodomei!”, “Copiii nostri, de mâna cui?”, “Veniti-va in fire!” sau “România nu e Sodoma”.


Un banner cu sloganul “Am o mama si un tata, nu doua mame si doi tati” nu a fost acceptat de seful dispozitivului care a asigurat ordinea, format din jandarmi, politisti rutieri si angajati ai Serviciului Special pentru Interventie Rapida.

 Poporul român nu trebuie diabolizat, declară un cardinal de la Vatican

Cardinalul Martino, „ministrul” justiţiei de la Vatican, a declarat azi că imigraţia ilegală „nu poate fi considerată un delict” şi că „poporul român nu trebuie demonizat”, relatează AFP, citată de NewsIn.

 Glezna Patriarhului si nasul Cleopatrei


– A fost invocat adesea aforismul lui Pascal potrivit caruia daca nasul Cleopatrei era mai scurt, configuratia lumii ar fi fost alta: „Le nez de Cléopatre: s’il eűt été plus court, tout la face de la terre aurait changé”.

SchimbAnd ceea ce este de schimbat, putem spune ca daca Prea Fericitul Parinte Patriarh Daniel nu si-ar fi fracturat glezna, de Paste ar fi slujit la Iasi noul mitropolit ales al Moldovei, IPS Teofan. Si Insusi Preafericirea Sa ar fi avut, asa cum se cuvine, protia in slujirea Liturghiei pascale. Nu stiu daca s-a mai intamplat, in istoria Bisericii noastre, ca atat la Bucuresti, cat si la Iasi, concomitent, in noaptea Sfintei Invieri a Mantuitorului, sa slujeasca, in locul chiriarhilor, doi episcopi vicari. Desigur, situatia de la Bucuresti, urmare a accidentului suferit de Patriarh, eu o pun pe seama pacatelor noastre – si aici vorbesc exclusiv ca bucurestean – intrucat Patriarhul Romaniei este inainte de toate Arhiepiscopul Bucurestilor. Insa iesenii si credinciosii din Mitropolia Moldovei si Bucovinei il puteau avea intre ei pe noul chiriarh, daca se respectau canoanele.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiriA_iun08.htm

Fiți buni unii cu alții!

Istoria Binecuvantarii

22 Aprilie, 2020


Poate nu odată am simțit acea zvâcnire a inimii de a mai da o șansă unei relații care era pe punctul de a se frânge. Dar oricât de lăudabil ar fi un astfel de sentiment, nu trebuie să uităm că numai bunătatea este materializarea îndurării sau dovada ei. O inimă plină de îndurare este doar un prim pas spre biruință. Biruința este câștigată abia atunci când îndurarea se întrupează în fapte bune. Ce este însă bunătatea?

Ne surprinde schimbul de cuvinte care are loc între Domnul Isus și un fruntaș al iudeilor în Luca 18:

18[…]„Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19„Pentru ce Mă numești bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu (Luca 18:18-19).
Oare, prin afirmația Sa, Domnul Isus neagă posibilitatea ca bunătatea să caracterizeze și pe altcineva în afară de Dumnezeu? Nicidecum! Să revenim la întrebarea fruntașului iudeilor: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”(18). Viața veșnică era posibilă doar prin actul bunătății lui Dumnezeu de a-L trimite pe Fiul Să în lume. Prin urmare, în fața cărturarului stătea întrupată însăși bunătatea lui Dumnezeu.

Termenul grecesc pentru bunătate –  chrēstotēs – rezonează cu termenul „hristic” și ne duce cu gândul la faptul că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe sigurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16). Într-adevăr, Domnul Isus Hristos este manifestarea bunătății lui Dumnezeu față de noi. Dar Dumnezeu nu Și-a manifestat bunătatea doar atunci când L-a trimis pe Fiul Său în lume, ci aceasta ține de Însuși Numele Său și este prezentă de-a lungul întregii Scripturi, începând din grădina Edenului. Hainele de piele, de pildă, cu care i-a îmbrăcat Dumnezeu pe proto-părinții noștri au fost dovada bunătății Lui. El a luat asupra Sa pedeapsa păcatului, ca să lase celor doi vreme de pocăință.

În Psalmul 34, David ne îndeamnă să gustăm bunătatea lui Dumnezeu, pe care a experimentat-o el însuși: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul!” (8).  În timp ce îndurarea este o atitudine a inimii, bunătatea este manifestarea ei în relații. Bunătatea se vede, se poate gusta, este ceva ce se simte.

Efectul bunătății lui Dumnezeu față de noi este descris de Pavel în Epistola către Tit:

3Căci și noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții. 4Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, 5El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, 6pe care L-a vărsat din belșug peste noi, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru, 7pentru ca, odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moștenitori ai vieții veșnice (Tit 3:3-7, s.n.).
Da, Dumnezeu este bun. El Și-a demonstrat bunătatea față de noi în Domnul Isus Hristos. Dar textul din Coloseni pe care-l comentăm ne cere și nouă să ne îmbrăcăm cu o inimă plină de bunătate. Să fie, oare, posibil lucrul acesta?

Dacă pilda lui Dumnezeu ni se pare imposibil de urmat, pentru a ilustra bunătatea în relațiile interumane putem privi la două personaje din Vechiului Testament, la David și Saul. Cunoaștem firul acestei narațiuni încă din copilărie. David îl învinge pe Goliat, iar din pricina acestei biruințe, inima lui  Saul se umple de invidie. Invidia se transformă apoi în ură, și Saul încearcă să-l omoare pe David, motiv pentru care David este obligat să ia drumul pribegiei. Cu toate acestea, inima lui Saul nu s-a liniștit. El a continuat să-l urmărească pe David ca să-i ia viața. Cel puțin de două ori, Saul cade în mâinile lui David. Acesta s-ar fi putut răzbuna, dar n-o face. O dată, în timp ce Saul dormea la gura peșterii în care era ascuns David cu oamenii lui, acesta îi taie colțul mantalei (1 Samuel 24:4-6), iar altă dată îi ia din cort ulciorul și sulița, fără însă să se atingă de el (1 Samuel 26:1-2). În cazul lui David, îndurarea s-a materializat în bunătate. Iar bunătatea lui David părea să nască îndurare în inima lui Saul. Și „Saul a zis: «Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viața mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun și am făcut o mare greșeală»” (21).

Biblia nu ne relatează toate evenimentele din cei 38 de ani de fugă ai lui David din fața lui Saul. Nu știm de câte ori a reacționat Saul așa cum vedem mai sus, dar știm că îndurarea din inima lui Saul nu a văzut niciodată lumina zilei. Saul a murit cu inima plină de o aparentă îndurare, de decizii repetate de a urca prima treaptă a scării virtuților. El nu a reușit însă niciodată să pășească măcar pe prima treaptă a scării, ca să simtă gustul biruinței. Așadar, dacă îndurarea nu se transformă în bunătate, nu are nicio valoare. În lupta cu filistenii, relatată în capitolul 31,  Saul moare și duce cu el în mormânt o îndurare nenăscută, o îndurare care, în relația cu David, nu a văzut lumina zilei.

Opriți în fața scării devenirii hristice, ne-am încumetat să pășim pe prima ei treaptă, care împletește două aspecte: îndurare și bunătate, respectiv, caracter și conduită. Cele două aspecte sunt inseparabile, deoarece caracterul determină conduita, iar conduita dovedește caracterul. Ca îndurarea despre care am vorbit data trecută să nu moară în fașă, ea trebuie să se învedereze în faptele bunătății.

În concluzie, ca unii care purtăm chipul lui Dumnezeu, ciobit și spart de păcat, suntem invitați mai întâi să ne deschidem pentru bunătatea lui Dumnezeu arătată față de noi în Domnul Isus Hristos. Ar fi o imensă pierdere să refuzăm bunătatea lui Dumnezeu, deoarece doar atunci când El locuiește în noi și lucrează prin noi putem etala bunătate în relațiile dintre noi. Prin istoria lui David și Saul, Dumnezeu pune înaintea noastră viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Iar Pavel ne cheamă să urmăm exemplul lui David și să lăsăm ca îndurarea să vadă lumina zilei, să se întrupeze în faptele bunătății. Sunt cu adevărat mari – spune un proverb englez –, doar cei care sunt cu adevărat buni. „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine” (Rom. 12:21), ne spune Domnul prin Pavel.

Beniamin Fărăgău
22 Aprilie, 2020

Fundatia Istoria Binecuvantarii <fundatia_istoria_binecuvantarii@mail.vresp.com>

PERSECUȚON

download

Dragă Ardleean Viorel,

Aveți idee unde se află epicentrul persecuției creștine pe lume?

Ei bine, de 20 de ani, creștinii din Nigeria au fost uciși într-un ritm incredibil de două grupuri de militanți islamici: militanții Boko Haram și Fulani. Nimeni nu știe numărul complet, dar au ucis undeva între 50.000 și 70.000.

Militanții Fulani se strecoară în comunitățile creștine, ucid sătenii și distrug recoltele, lăsând supraviețuitorii în ruină financiară.

Într-o clipă, un singur atac poate șterge o întreagă comunitate pentru totdeauna.

Mai luna trecută, militanții Fulani au ambuscadat un sat predominant creștin din Nigeria. Atacatorii au tras focuri de armă în mod nediscriminatoriu și s-au aruncat la săteni cu machete. Când s-a instalat praful, doi bărbați au fost uciși și alți 10 au fost răniți.

Unul dintre cei uciși în atac a fost soțul lui Jummai, Ezechiel. După moartea sa, Jummai și copiii ei au fost lăsați să se descurce singuri, de când Ezechiel era cel care a câștigat painea familiei.

Pentru a sprijini această familie, am intervenit pentru a oferi asistență alimentară și caprine, pe care Jummai le poate ridica pentru a oferi un venit suplimentar. Acest cadou va sprijini familia îndurerată în timp ce se adaptează vieții fără Ezechiel.

Jummai a exprimat: „Sunt atât de recunoscător lui Dumnezeu pentru sprijinul oferit de ICC. Dumnezeu te va binecuvânta pe măsură ce vei continua cu faptele bune. Această șansă de viață pe care mi-ai oferit-o mie și copiilor mei va fi amintită pentru totdeauna.

Promit să muncesc din greu și să mă întorc în picioare. ”

Iacov 1:27 spune: „Religia care este curată și nedesfășurată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl, este aceasta: să vizitezi orfani și văduve în suferința lor și să te păstrezi pe oameni fără stăpân.”

Lucrând împreună, dumneavoastră și ICC aveți privilegiul de a îndeplini acest apel pentru a avea grijă de văduve și de orfani.

Împreună, suntem capabili să răspundem nevoilor lor fizice, dar poate mai important, îi încurajăm prin a fi mâinile și picioarele lui Dumnezeu. Arătându-le că Dumnezeu le va asigura și că Biserica stă alături.

Vă mulțumim foarte mult pentru parteneriat cu noi în această lucrare sfântă. Sunt binecuvântat să lucrez cu tine în timp ce slujim fratele și sora noastră rupte.

PS. Dacă doriți să atingeți familiile creștine devastate de violență, iată două căi: fondul

ICC Rescue: Wives and Children și inițiativa noastră Nigeria Farms.

Jeff King

Donate

NewsBites and
Prayer Points

Read the top news stories from this week and ways you can be praying for the persecuted.

Featured Content

  • Saying Goodbye – Forever
  • Striking Back Against Iran

    Download the full print version of the April magazine.

International Christian Concern icc@persecution.org prin e2ma.net 

Ce am învățat din interviul cu domnul Lucian Mândruță

ON APRIL 21, 2020 BY GEORGEIN NATURA UMANA
by Toni Berbece

Am învățat că oamenii, indiferent de credință și de convingeri își pot da mâna călduros, pot să fuzioneze, să se simpatizeze, iar ceea ce-i face să urască este lipsa totală a lui Dumnezeu. Am văzut și simțit într-un aparent agnostic, de fapt un pui de credincios, o rază și o licărire de Cer. E ca un copil pe care nu poți fi supărat când zice: “Tati nu mai există pentru mine”! Tati știe că urmează curând ca acel copil să-l prindă de picior ca și cum nicio supărare n-ar fi fost între ei. Asta am simțit la domnul Mândruță, că Dumnezeu e aproape de dumnealui, e acolo, e în urechea lui, îi insuflă puterea de a lupta pentru o societate mai bună. De aceea cred că mai este doar un pas până la a-L recunoaște.

Am învățat că atunci când oamenii nu au dovezi că Dumnezeu există și când sunt supărați pe Biserică, de fapt nu au găsit creștini autentici, nu au găsit o Biserică vie, nu au găsit ucenici ai lui Hristos, pe care-i caută frenetic. De fapt ateismul și agnosticismul multora vine tocmai din dezamăgirea față de o organizație omenească numită abuziv sau pe nedrept “Biserică”. Oamenii vor modele, vor să-L vadă pe Hristos în noi și nu o cruce rece și impersonlă de fier sau beton. De aceea striga Pavel: “Vreau să văd crucea lui Hristos în voi!”; “Sufăr durerile nașterii până ce Hristos va prinde chip în voi”; “Am fost răstignit împreună cu Hristos!”; “Călcați pe urmele mele întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos!”

Așadar, oamenii nu caută clădiri și nici sisteme, ci caută dovada clară că Hristos a înviat în om, că Templu Duhului Sfânt nu e o clădire rece, ci un om fierbinte pentru bine, pentru semeni și pentru sfințenie. La contactul cu un astfel de Templu, aproape oricine se topește.

Domnule Lucian Mândruță, așa cum v-am promis, mă rog pentru dumneavoastră, pentru familie și pentru ca tot ce faceți bun să propășească. Iar cea mai bună urare este: Fie ca bunul Dummezeu să ne ia în Cerul Său prin Jertfa Fiului Său iubit, chiar dacă uneori am fost răi și nesuferiți!

Dumnezeu să te binecuvinteze, om drag!

Ce am învățat din interviul cu domnul Lucian Mândruță

Meditația Zilei cu Sorin Cigher – Ziua #39: Ce caută Isus spre Emaus?

Educatie, Important, Meditaţii

Doina Bejenaru  22-04-2020 08:00:25
Luca 24:13-35

După înviere, Domnul Isus nu își lasă ucenicii. El este interesat de ei. Nu se duce să se arate lui Pilat sau preoților celor mai de seamă, nu se duce la șeful armatei romane sau la cei care L-au contestat, ci se duce la ucenicii care I-au fost alături o perioadă îndelungată. Cu aceia cu care a trăit ultimele zile din viață vrea să-și petreacă primele zile după înviere. Rând pe rând, ucenicii au primit confirmarea că Domnul este viu! Durează mai bine de o săptămână până să fie echipa completă, cu excepția lui Iuda, care și-a ales un alt drum…

S-a produs destulă agitație după înviere, mult mai multă decât atunci când a fost prins și omorât Domnul. Agitația dinaintea morții a ținut puțin, oamenii au fost mulțumiți că au scăpat de El, dar răscolirea de după înviere a sufletelor oamenilor ține de peste două mii de ani, și va continua până la finalul istoriei.

Doi ucenici au fost de față când femeile au adus vestea că Isus este viu. Au fost surprinși, uimiți, confuzi chiar. În această stare, au plecat într-un sat, spre Emaus. Poate aveau rudenii sau erau originari de acolo; ce au căutat pe acel drum, nu știm, dar cu siguranță nu erau străini de locul respectiv, erau familiarizați cu casa de la țară. Călătoria lor a fost plină de surprize. Discutau pe marginea evenimentului produs în Ierusalim, în special despre învierea despre care vorbea toată lumea; o fi adevărat, o fi minciună? Femeile, preoții sau soldații romani sunt demni de crezare? Când își puneau cele mai grele întrebări, un Străin li s-a alăturat și și-au continuat drumul împreună. Ei nu L-au recunoscut, pentru că erau prea ocupați cu frământările personale, așa încât nu au mai fost atenți la persoana de lângă ei… Au fost surprinși că acest Călător nu știa nimic! Erau uimiți mai ales că un eveniment așa de important putea fi ignorat de cineva…

A preluat Străinul discuția, s-a băgat în seamă și bine a făcut, pentru că ei aveau informații preluate de la alții, dar Străinul era El însuși o știre! Ei au vorbit de un eveniment, El a vorbit despre o persoană! A început să îi dojenească și să le prezinte faptele dintr-o altă perspectivă. Drumul s-a terminat, seara a sosit, iar Străinul a fost invitat, din politețe, cu ei la masă. Abia atunci au văzut realitatea! Și-au dat seama că Străinul este Subiectul principal al Ierusalimului. Însoțitorul a dispărut, iar ei au rămas cu remușcarea neatenției și a superficialității de care au fost capabili. Dovada pocăinței sincere este întoarcerea lor imediată spre Ierusalim! Au plecat cât au putut de repede, nerăbdători să le spună tuturor Cine i-a întâmpinat spre Emaus!

De ce merge Domnul spre Emaus? Să-i întoarcă din drumul lor! I-a păsat așa de mult de ei, încât s-a dus cu ei pentru a-i convinge să se întoarcă de pe drumul confuziei, pe drumul Lui, al adevărului.

Hristos e gata să meargă și cu tine, să-ți dovedească învierea, apoi te lasă pe tine să decizi continuarea călătoriei! Mergând spre „Emausul” tău, rămâi dezamăgit, neîncrezător, nemulțumit, dar lasându-L pe Hristos să facă lumină în înțelegerea ta, în viața ta, te convinge că lucrurile pot sta diferit. Nu vei mai sta pe gânduri și vei înțelege că trebuie să te întorci urgent de unde ai pornit!

Hristos a venit chiar din cer să ne întoarcă pe fiecare de pe drumul pierzării! El ne-a dovedit că este Dumnezeu prin învierea Sa și a plecat, s-a înălțat… ne lasă pe tine și pe mine să decidem: ne întoarcem spre adevăr, spre lumină sau mai zăbovim? Decizia ne aparține…

Cigher Sorin,
22 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/22/meditatia-zilei-cu-sorin-cigher-ziua-39-ce-cauta-isus-spre-emaus/

Vlad Breană: Cercetare de Paști (VIDEO)

Cu ocazia sărbătoriri morți și învieri Domnului nostru Isus Hristos, fiecare dintre noi ar trebui să ne analizam viața și în urma acestei analize, în urma a ceea ce descoperim să luăm anumite decizii dincolo de care să putem corecta ce este greșit.

Cu toții, dincolo de ceea ce ne-am propus pentru acest pământ, ne-am propus să ajungem în Raiul lui Dumnezeu. Dacă acest scop măreț nu este atins, totul este în zadar.

Să alergi o viață întreagă și la sfârșitul alergării să afli că ai fost descalificat undeva pe cale? Și aceasta, nu datorită schimbării țintei propuse, ci datorită unei nevegheri care a dus la o alunecare ușoară, alunecare care în final s-a dovedit a fi fatală.

Pe Domnul nostru Isus Hristos îl descoperim în Evanghelie cum avea mereu grija să împlinească voia Tatălul. „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis” avea să spună Domnul vieții! În final, atunci când cortina acestei vieți se va lăsa, doar acesta va mai conta: dacă am făcut sau nu voia lui Dumnezeu!

Pentru aceasta unul din lucrurile pe care trebuie să îl facem este să ne oprim din când în când, cu diverse ocazii, și să ne uităm la urma pașilor noștri și la viața noastră. Să căutăm să descoperim unde suntem și să spunem ca marele om după inima lui Dumnezeu, împăratul David:

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!”

Această cercetare este tardivă după ce suflarea de viață ne părăsește acest trup de carne. Această cercetare presupune multe aspecte, în cele ce urmează vă chem la o autocercetare simplă cu privire la ceea ce ne-a încredințat Dumnezeu:

O zi binecuvântată!

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/21/vlad-breana-cercetare-de-pasti-video/?

Șase lecții importante pentru biserici de la președintele Alianței Evanghelice din Spania

Șase lecții importante pentru biserici de la președintele Alianței Evanghelice din Spania


Cosmin Frișan  21-04-2020 13:39:39

Marcos Zapata este pastorul Iglesia Buenas Noticias (Biserica Vestea Bună) din Lugo, Spania și este președintele Alianței Evanghelice Spaniole.

Spania trece prin cea mai mare criză de când țara a devenit o democrație modernă acum 40 de ani. Noul coronavirus a ucis peste de 20.800 de oameni și a infectat cel puțin 200.000. Congregațiile noastre evanghelice nu au fost cruțate de această pandemie, și eu mă aflu printre cei care au fost spitalizați cu COVID-19.

Sunt pastor la o biserică de 350 de oameni într-un oraș mic de pe coasta Atlanticului. De asemenea, sunt un lider național al denominației din care fac parte, sunt președintele Alianței Evanghelice spaniole.

După 21 de zile de lupta împotriva infecției atât acasă cât și în spital, am fost în final externat. Sunt recunoscător și plin de bucurie; De asemenea, sunt conștient că alții, chiar mai tineri și mai sănătoși decât mine, își pierduseră viața.

Ca țară, încă suferim în timp ce călătorim spre un viitor incert. În familia mea încă mai avem de  luptat cu virusul – inclusiv soția și soacra mea.

Iată șase sfaturi bazate pe experiențele noastre din Spania de până acum, lecții care ne vor ajuta să înțelegem planul lui Dumnezeu, să-L iubim pe El mai mult și la fel și pe apropiații noștrii în mijlocul acestei pandemii.

1. Să ne amintim că nu suntem invincibili

Prima concluzie este pentru lideri. Lecția evidentă pe care am înțeles-o în timp ce mă recuperam a fost aceea că nu sunt „super-om”. Chiar dacă suntem pastori, trăim în aceeași lume că toți ceilalți, cu aceleași conflicte și riscuri. Suntem vulnerabili – și tocmai asta ne califică pentru a conduce. Un conducător care pare străin de suferință nu va produce niciodată schimbare, poate doar admiratori.

Încercarea prin care am trecut mi-a arătat din nou importanța apartenenței la o comunitate. Imediat ce oamenii au aflat despre faptul că am fost infectat, a existat o reacție rapidă de rugăciune în biserica mea locală, în bisericile din Spania și chiar în alte părți ale lumii. Prieteni și oameni pe care nu i-am cunoscut înainte, mi-au trimis mesaje de sprijin în  rugăciune. Toate acestea au fost doze de încurajare în momentele cele mai dificile.

În acele zile am putut să confirm adevărul Cuvântului, că suntem un trup – doar un trup. Avem o credință comună și asta ne face o familie. Toate acestea nu sunt ceva abstract pe hârtie sau o teorie ci o realitate palpabilă. Acest lucru îi întărește pe cei care suferă.

2. Să ne reexaminăm propriile vieți

Când sunteți implicat într-o biserică care crește, cu proiecte sociale, plantare de bisericii etc., și când boala vine și ne oprește din alergare, inițial este un șoc, iar mai târziu vin fazele furiei, întrebărilor și, în sfârșit, a acceptării. Boala te duce la un proces personal de verificare, care poate dura ore sau zile.

La început, am avut îndoieli cu privire la scopul suferinței mele. Dar după ce mi-am acceptat situația, am privit din două perspective.

Prima a fost modul în care Dumnezeu s-a îngrijit de mine și faptul că îi pasă de mine. În zilele în care eram slăbit, în spital, am fost nevoit să privesc moartea ca o posibilă realitate. În domeniul bisericesc și al profesiei mele, am fost împăcat; Făcusem ceea ce trebuia în timpul pe care mi l-a dat Dumnezeu. Dar durerea a apărut în timp ce mă gândeam la copiii mei. Aș putea să văd cum își ating propriile visuri și obiective? Chiar și așa, a fost liniștea de a ști că Dumnezeu va avea grijă de soția mea și de fiii mei dacă voi muri.

Cea de-a două a fost identificarea cu durerea atâtor persoane care trec prin aceeași suferință. Nicio boală nu îți poate atinge sufletul dacă că ești gata să-L lași pe Dumnezeu să lucreze la inima ta. Cred cu tărie că Dumnezeu este suficient de puternic pentru a mă vindeca, la fel cum a fost suficient de puternic pentru a mă salva. În timp ce așteptam cu credință vindecarea lui – direct sau prin mijloace medicale -, puteam înțelege mai bine și suferința altora. Am putut să simt cu ei și mi-am dat seama că Dumnezeu continuă să fie Domnul meu, indiferent de ce avea să se întâmple cu mine.

3. Să nu ne jucăm cu teologii triumfaliste

Dacă sfatul meu poate fi folosit la ceva, sper să fie folosit în îndemnarea la rugăciune spre frații și surorile noastre creștine din America, să învețe din greșelile noastre din Europa.

În luna decembrie am văzut criza din China și mi-am spus: „Asta e în China; este departe”, nici nu ne-am gândit la faptul că în câteva luni urma să fie atinsă toată lumea. Apoi a fost în Italia și am spus: „Este în Italia; nu va veni și în Spania. Câteva zile mai târziu, COVID-19 a ajuns și la Madrid, iar cei care locuim în alte părți ale Spaniei am spus din nou: „Este în capitală; noi suntem în siguranță” și nu am fost prudenți. În sfârșit, a ajuns în orașul nostru și în propriile noastre familii. Am reacționat lent și am plătit consecințele. Vă rog, învățați din greșelile noastre și luați această pandemie foarte în serios.

Bisericile au un rol fundamental în a răspunde cu înțelepciune la această criză. Cea mai mare problemă este că există o teologie care ne învață că prudența este în conflict cu credința – o teologie triumfalistă care susține că suntem imuni la virus datorită faptului că suntem credincioși. Din aceasta decurg idei precum că creștinii care nu trebuie să se supună ordonanțelor date de către autorități, deoarece Dumnezeu ne va proteja. Această este o greșeală gravă și va avea consecințe dezastruoase. Păstorii care predică aceste lucruri vor trebui să dea socoteală lui Dumnezeu și oamenilor pentru învățăturile lor.

4. Să suferim cu cei ce plâng

În Spania, am văzut sute de centre de îngrijire medicală copleșite de ceea ce personalul medical și militar descriu drept „mediu de război”. Medicii și asistentele creștine ne-au povestit despre cum au plâns când au ajuns acasă după lungi zile de lucru. Nu a existat suficient personal, nici echipament de protecție suficient, nici paturi suficiente la Unitatea de Primiri Urgențe și multe altele. Sunt conștienți de impactul emoțional sever pe care această pandemie îl va avea asupra societății în anii următori.

Cei mai mulți dintre cei care au plecat în glorie în ultimele săptămâni au fost părinți și bunici ai unei generații care a luptat pentru a construi comunitățile evanghelice. Mulți au murit singuri într-o cameră de spital, luându-și „la revedere” de la persoanele dragi prin telefon.

Mulți care nu au avut voie să fie alături de cei dragi în momentele plecării lor vor trebui să facă față sentimentelor de vinovăție și furie. Zeci de mii de oameni nu vor vedea niciodată trupul celor dragi, nici măcar sicriul.

5. Revenirea la esențial

Activitățile care includ adunări de oameni în spații publice au fost interzise în toată Europa și nu există o dată exactă pentru momentul în care guvernele vor permite lăcașelor de cult să își reia activitățile.

Acest lucru pune la încercare modul nostru de a fi o biserica. Bisericile care aveau deja o structură bună pentru grupurile mici, vor păstra mai bine un sentiment de comunitate. Tehnologiile și sistemele de comunicații disponibile pe internet sunt și ele o binecuvântare.

Dar liderii creștini trebuie să folosească această criză pentru a regândi biserica din punct de vedere comun. Centrul nu este o slujba de închinare sau adunarea de duminică, ci Hristos. Odată ce această criză se va încheia, va fi important să ne întoarcem la o structură celulară pentru biserică, care accentuează angajamentul personal și pune capăt consumismului religios din ultimele decenii.

6. Să fim biserici vii și active, mai mult că niciodată

Trăim momente în care suntem despărțiți, avem nevoie de creștini care acceptă chemarea de a fi lumină și sare. Așa se face că prin mărturia noastră, mulți vor putea da slavă lui Dumnezeu.

Cu toate că suntem limitați, Duhul Sfânt nu este limitat. Și în calitate de creștini, continuăm să facem parte din viața societății din jurul nostru, pe fondul acestei crize. Este timpul să arătăm că „biserica este vie și activă”.

SURSA | ChristianityToday

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/21/sase-lectii-importante-pentru-biserici-de-la-presedintele-aliantei-evanghelice-din-spania/?

INTERVIU cu Gabriela Augustinov | 12 ani de Știri Creștine.ro

 Interne, Misiune, Rugăciune

Doina Bejenaru  21-04-2020 19:18:25

Am cunoscut-o pe Gabriela în iarna anului 2018 la Viena. Deși este o fire timidă și introvertă, dragostea și educația creștină primită acasă a depășit granițele temperamentului ei și împreună cu sora ei au manifestat o prietenie deosebită față de mine. Într-o seară rece de februarie, după serviciul de tineret de la Biserica „Betel”, am plecat împreună spre casă. Așa a început prietenia și colaborarea noastră care durează până azi.

Gabriela este „mica prințesă” a echipei ȘtiriCreștine.ro și este o comoară ascunsă pe care o redescoper în fiecare zi. A făcut Facultate la Viena, momentan face Master la specialitatea Informatică Medicală la THM Giessen, Germania. Are un ochi foarte rafinat și un talent înăscut pentru fotografie și design. Calitatea vizuală a imaginii pe ȘtiriCreștine.ro urmează să capete o nouă calitate în curând datorită talentului ei. Are niște calități unice, îi place ordinea și planificarea. Alături de Ionuț, sunt pilonii pragmatici care aduc echilibru în echipa noastră. Lunar ne contabilizează activitatea și ne organizează la fiecare titlurile postate, cu statistica pentru fiecare domeniu. Un talant atât de perfect cizelat și pregătit exact pentru ȘtiriCreștine.ro

Este sora mai mare într-o familie cu 5 fete. Probabil de aici are moștenite abilitățile perfect cizelate pentru organizare, ordine. Motto-ul ei preferat:

„Nu reține nimic pentru tine. Nimic din ceea ce nu vei lăsa din mâini, nu va fi cu adevărat al tău. Nimic din tine ce nu a murit nu va fi înviat din morți”. – C.S. Lewis

1. Cum ai ajuns parte din echipa ȘtiriCreștine.ro?

Am ajuns să cunosc lucrarea ȘtiriCreștine.ro la începutul anului 2018, într-o perioadă în care îmi doream să îl slujesc mai mult pe Dumnezeu, dar nu știam cum. Dumnezeu mi-a arătat că este nevoie și de aportul meu la această lucrare și am început să traduc articole din limba engleză.

2. De ce ai ales această provocare și îți dedici timpul liber pentru asta?

Chiar dacă domeniul meu de studiu nu este legat de media, am descoperit că în cadrul ȘtiriCreștine.ro am posibilitatea să îmi dezvolt câteva pasiuni. Îmi face plăcere să citesc și mă bucur să pot traduce textele care îmi vorbesc mie, ca să ajungă la cât mai mulți oameni. De asemenea, îmi place partea de media vizuală, iar la ȘtiriCreștine.ro am avut ocazia să învăț mai multe și în această direcție.

3. Ce înseamnă pentru tine personal ȘtiriCreștine.ro?

ȘtiriCreștine.ro a fost o constantă în viața mea în ultimii ani. M-am mutat dintr-o țară străină, în altă țară străină, dar echipa și lucrarea ȘtiriCreștine.ro au rămas aproape de inima mea. ȘtiriCreștine.ro mă ține aproape de România și de limba maternă iar echipa și pasiunea membrilor mă încurajează în fiecare zi. Vreau să menționez aici efortul Doinei Bejenaru și pasiunea ei, fără de care ȘtiriCreștine.ro nu ar fi ceea ce este la aniversarea de 12 ani.

4. Ce impact a avut asupra voastră lucrarea ȘtiriCreștine.ro?

ȘtiriCreștine.ro a avut cu siguranță un impact asupra creșterii mele spirituale: prin articolele de pe ȘtiriCreștine.ro am descoperit lucruri noi, am ajuns să îmi pun mai multe întrebări, să caut răspunsuri și să simt împreună cu creștinii persecutați din toată lumea.

5. La 12 ani de ȘtiriCreștine.ro, ce vă doriți cel mai mult pentru cititorii noștri și pentru România?

Îmi doresc pentru cititorii ȘtiriCreștine.ro să poarte în rugăciune această lucrare și îmi doresc ca prin articolele ȘtiriCreștine.ro să fie încurajați și motivați să trăiască o viață mai aproape de Dumnezeu și de Biserica Lui din toată lumea.

Gabriela Augustinov
Breidenbach, Germania

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/21/interviu-cu-gabriela-augustinov-12-ani-de-stiricrestine-ro/?

NUMERE ÎN VECHIUL  TESTAMENT ȘI ÎN NOUL TESTAMENT

download - Copie - Copie

Folosirea lui în general

Ca şi majoritatea vecinilor lui de la Mediterană şi din Orientul Apropiat, de ex. Asiria, Egiptul, Grecia, Roma şi Fenicia, Israelul a avut sistemul decimal de numărat. Numerele pe care le găsim în textul ebraic al VT sunt scrise în cuvinte, aşa cum găsim de altfel şi cifrele în greaca NT. Numeralele mai sunt scrise sub formă de cuvinte şi pe Piatra moabită cât şi pe Inscripţia de la Siloam.

În ebr., numărul unu este un adjectiv. O serie de substantive sunt simbolul numerelor de la 2 la 10. Combinaţia acestor numere cu 10 ne dau numeralele de la 11 la 19. După 20, zecile se formează după un model similar cu cele din limba română, adică 3, 30. Există un cuvânt separat pentru 100; 200 este forma dublă a acestui cuvânt, iar de la 300 la 900, există din nou un model similar cu cel existent în limba română. Cel mai mare număr exprimat printr-un singur cuvânt este 20.000, forma dublă a lui 10.000.

Papirusurile în aramaică ce s-au găsit în Egipt şi care aparţin perioadei dintre sec. al 6-lea şi sec. al 4-lea î.Cr., confirmarea în aramaică a tabletelor cu scriere cuneiformă din Mesopotamia cât şi greutăţile evreieşti sunt dovezi ale existenţei unui sistem timpuriu de notaţii numerice din perioada VT. Liniile verticale erau folosite pentru unităţi, iar cele orizontale pentru zeci, scrise unele peste altele pentru multipli lui 10, deseori cu o liniuţă în jos în partea dreaptă. Un mem stilizat a simbolizat cifra 100, cu liniuţe verticale pentru alte sute. Pentru a indica cifra 1000, s-a folosit o prescurtare a cuvântului „o mie”. Se consideră că materialul existent în ebr. ne arată că un semn asemănător cu lambda grecesc a fost simbolul folosit pentru cifra 5 şi un semn similar cu un gimel din scrierea timpurie era simbolul cifrei 4. Vezi Y. Yadin, Scripta Hierosolymitana, 8, 1961, p. 9-25. (*GREUTĂŢI ŞI MĂSURĂTORI).

H.L. Allrick (BASOR 136, 1954, p. 21-27) propune că iniţial listele din Neemia 7 şi Ezra 2 au fost scrise în sistemul primitiv de notare a numeralelor în ebr.; aram. şi sugerează că acest lucru poate explica anumite diferenţe care apar între liste. Vezi A.R. Miliard, TynB11, 1962, p. 6-7, pentru date cu privke la simbolurile numeralului în ebraică.

Ideea folosirii literelor alfabetului pentru numerale aparţine grecilor sau cel puţin a originat în perioada influenţei greceşti şi, după toate datele care ne sunt cunoscute, această scriere a numeralelor a apărut pentru prima dată pe monezile din perioada Macabeilor. Totuşi, pentru sugestii privitoare la o origine şi mai timpurie, vezi G.R. Driver, Textus 1, 1960, p. 126; 4, 1964, p. 83. Primele 9 litere au fost folosite pentru cifrele de la 1 la 9, multipli lui 10 – de la 10 la 90 – au fost simbolizaţi prin următoarele nouă litere, iar sutele, de la 100 la 400 au fost simbolizate prin cele patru litere care au mai rămas. Cifra 15, însă, a fost simbolizată printr-o combinaţie a lui teth (9) şi a lui waw (6), întrucât cele două litere yod (10) şi he (5) sunt consoane ale luiYah, o formă sacră a numelui Iahve. Celelalte numere au fost formate prin combinaţii de litere. În ebraica biblică mai există şi numerale ordinale de la 1 la 10, după care sunt folosite numeralele cardinale. Mai există şi cuvinte pentru fracţii de la o jumătate la o cincime. Numerele din ebr. biblică urmează şablonul folosit în greaca elenistă.

Un indiciu cu privire la conceptul matematic de infinit poate fi găsit în afirmaţia care se găseşte în Apocalipsa 7:9, unde cei răscumpăraţi sunt „o gloată pe care nu putea s-o numere nimeni”. Acest concept este exprimat în VT, printr-un tablou concret ca, de ex. în Geneza 13:16. De asemenea, în Geneza 15:5.

Operaţiile aritmetice elementare sunt menţionate în VT, de ex. adunarea în Numeri 1:17 ş.urm. şi în 1:45; scăderea în Levitic 27:18; înmulţirea în Levitic 25:8. În anumite pasaje este evident că numerele sunt folosite cu un sens aproximativ. Cifrele 2, „2 sau 3″, „3 sau 4″, „4 sau 5″ sunt folosite uneori cu sensul de „câţiva, câteva” – de ex. în 1 Împăraţi 17:12, unde văduva din Sarepta spune: „Strâng două bucăţi de lemne”, şi la fel în Levitic 26:8 – „Cinci din voi vor urmări o sută”. Utilizări similare mai pot fi găsite în 2 Împăraţi 6:10; Isaia 17:6; pentru expresia „trei sau patru”, vezi Amos 1:3 ş.urm. şi Proverbe 30:15 ş.urm. În NT, putem cita folosirea numerelor rotunde de către Pavel în i.Cor. 14:19. „Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă”. Cf. de asemenea, Matei 18:22.

Se pare că cifra „10″ a fost folosită ca un echivalent al expresiei „de mai multe ori” şi putem cita cuvintele lui Iacov din Geneza 31:7, unde scrie că Laban i-a schimbat simbria „de zece ori”; vezi, de asemenea, Numeri 14:22. Faptul că despre Saul, David şi Solomon ni se spune că au domnit fiecare 40 de ani şi afirmaţia care apare repetat în cartea Judecătorilor că ţara a avut linişte 40 de ani (Judecători 3:11; 5:31; 8:28) par să indice că numărul 40 a fost folosit în sensul unei generaţii, sau al unei perioade lungi de timp. 100, de ex. Eclesiastul 6:3, este echivalentul unui număr mare, iar alte cifre cum ar fi 1.000 sau 10.000 (Deuteronom 32:30; Levitic 26:8), şi 40.000 (Judecători 5:8) sunt numere rotunde care reprezintă un număr foarte mare, nedefinit. În cazul cifrelor mari care au fost folosite pentru a exprima tăria unei oştiri, de ex. 2 Cronici 14:9, acestea sunt după toate probabilităţile nişte cifre aproximative, aşa cum se pare că stau lucrurile şi cu numărătoarea poporului făcută de David (2 Samuel 24:9; cf. 1 Cronici 21:5), şi poate cu cele 7.000 de oi sacrificate în Ierusalim (2 Cronici 15:11).

Numere mari în Vechiul Testament

Numerele mari care apar în anumite părţi ale VT au dat naştere la dificultăţi considerabile. Acestea au de-a face în special cu cronologia perioadelor primare din istoria VT, unde problema este complicată şi mai mult de prezenţa unor cifre diferite care apar în diferite texte şi versiuni, cu numărul israeliţilor în perioada exodului şi cu numărul războinicilor din diferite armate, în special cu numărul celor omorâţi din oştirile duşmane. Cu privire la prima problemă, textul ebr. ne dă 1.656 de ani între creaţie şi potop, LXX 2.262 de ani, iar textul Samaritean 1307 ani. Sau, în ce priveşte vârsta lui Metusala, textul ebr. ne dă 969 de ani, iar cel Samaritean 720 de ani (*GENEALOGIE; *CRONOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT.) O problemă similară există în NT privitor la numărul de persoane care erau la bordul corăbiei cu care Pavel a călătorit spre Roma. Unele manuscrise ne dau 276, iar altele 76 (Faptele Apostolilor 27:37). La fel, numărul fiarei (Apocalipsa 13:18) apare diferit ca 666 sau 616.

Un indiciu că numerele pot fi denaturate în procesul de transmitere al unui text ne este pus la îndemână de numerele care în anumite texte paralele sunt diferite; de ex. vârsta pe care a avut-o Ioiachin la începutul domniei este de 18 ani în 2 Împăraţi 24:8 şi 8 în 2 Cronici 36:9.

Descoperirile arheologice ne-au furnizat informaţii preţioase cu privire la perioada exodului şi a cuceririi Palestinei, cât şi cu privire la populaţia de atunci. Dat fiind faptul că israeliţii au fost mai puţini la număr decât canaaniţii, aşa cum se poate deduce din Exod 23:29 şi Deuteronom 7:7, 17, 22, numărătoarea poporului din Numeri 1 şi 26 care se referă la o populaţie de 2-3 milioane, necesită investigaţie.

Au fost propuse diferite interpretări ale cifrelor, de la acceptarea valorii nominale, de ex. NBC, 1953, p. 165, şi lucrarea lui J. Bright, A History of Israel, 1972, p. 130: „Aceste liste… reprezintă o perioada de mai târziu a istoriei lui Israel”. S-au făcut încercări de a retraduce cifrele şi astfel, de a le micşora. Cuvântul ebr. ‘elep, „o mie”, poate fi tradus cu „familie”, „grupul dintr-un cort” sau „clan”: de ex. Judecători 6:15, „clanul meu” (‘alpi) este cel mai slab din Manase”. Pot fi consultate următoarele lucrări: F. Petrie, Egipt and Israel, 1911, p. 42 ş.urm.; G. E. Mendenhall, „The Census Lists of Numbers 1 and 26″, JBL 77, 1958, p. 52 ş.urm.; C.S. Jarvis, Yesterday and Today in Sinai, 1936; R.E.D. Clark, „The Large Numbers of the OT”, JTVI 87, 1955, p. 82 ş.urm.

J.W. Wenham (TynB 18, 1967, p. 19-53), urmândul pe R.E.D. Clark care retraduce ‘elep, „o mie” cu ‘allup, „ofiţer” sau „războinic instruit” şi care interpretează me’ot, „sute”, cu „contigente”, numerele mari constau dintr-o contopire a acestor doi termeni într-un raport specific. Numărul luptătorilor s-ar reduce la 18.000 şi, luându-i în considerare pe leviţi şi pe cei care erau prea bătrâni ca să lupte, numărul bărbaţilor din popor ar fi urcat la 36.000, compatibil cu cifra noilor născuţi de parte bărbătească (22.273) pe care o găsim în Numeri 3:43. Această cifră, dublată ca să includă şi femeile, ne dă o populaţie a Israelului de 72.000 de persoane.

Revocalizarea lui ‘elep în ‘allup, „ofiţer”, „căpitan”, ne dă o soluţie posibilă la numărul enorm al celor căzuţi în bătălie, arătat în mii, şi se potriveşte practicii din timpul bătăliilor din antichitate, când vitejii au repurtat cea mai mare parte a bătăliei, de ex. David şi Goliat.

III. Numere semnificative

Numere sunt folosite de asemenea cu semnificaţie simbolică sau teologică.

Cifra UNU este folosită să redea conceptul de unitate şi unicitate a lui Dumnezeu, de ex. Deuteronom 6:4, „Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”. Rasa umană a ieşit dintr-un singur om (Faptele Apostolilor 17:26). Păcatul a intrat în lume printr-un singur om (Romani 5:12). Darul harului ne-a fost dat print-un singur om, Isus Cristos (Romani 5:15). Jertfa pe care a depus-o prin moartea Sa este o jertfă depusă o dată pentru totdeauna (Evrei 7:27), iar El este cel întâi născut dintre cei morţi (Coloseni 1:18), pârga celor adormiţi (1 Corinteni 15:20). Cifra „unu” mai simbolizează unitatea dintre Cristos şi Tatăl (Ioan 10:30), unitatea dintre credincioşi şi Dumnezeire, şi unitatea care există între credincioşi (Ioan 17:21; Galateni 3:28). Mai departe, „unu” exprimă singuralitatea unui scop (Luca 10:42). Conceptul de unitate se găseşte de asemenea şi în cuvintele pe care le are Isus de spus cu privire la căsătorie, „cei doi vor fi un singur trup” (Matei 19:5).

DOI este o cifră care poate simboliza atât unitate cât şi diviziune. Bărbatul şi femeia formează celula de bază a familiei (Geneza 1:27; 2:20, 24). Animalele se asociază în perechi şi intră în corabie două câte două (Geneza 7:9). Deseori doi oameni muncesc împreună, de ex. iscoadele lui Iosua (Iosua 2:1), iar Cei doisprezece cât şi Cei şaptezeci sunt trimişi doi câte doi (Marcu 6:7; Luca 10:1). În plus, la Sinai au fost două table de piatră, şi de multe ori animalele au fost aduse ca jertfă în perechi. Prin contrast, cifra „doi” este folosită cu o conotaţie de divizare în 1 Împăraţi 18:21, sens pe care implicit îl găsim şi în cele două căi din Matei 7:13-14.

TREI. Este normal să asociem cifra trei cu Trinitatea Persoanelor din Dumnezeire, şi următoarele sunt câteva trimiteri biblice unde această învăţătură este subînţeleasă: Matei 28:19; Ioan 14:26; 15:26; 2 Corinteni 13:14; 1 Petru 1:2. Cifra 3 este de asemenea asociată cu câteva dintre faptele măreţe ale lui Dumnezeu. La Muntele Sinai, Domnul a coborât „a treia zi” să dea poporului Legea (Exod 19:11). În prorocia lui Osea, Domnul va ridica pe poporul Său „a treia zi”, însemnând probabil „pentru o perioadă scurtă” (Osea 6:2). Există un mod similar de utilizare a cifrei 3 în Luca 13:32, unde expresia „a treia zi” este o formă „poetică pentru momentul când ceva este terminat, completat, şi perfectat” (N. Geldenhuys,Commentary on the Gospel of Luke, 1950, p. 384, n. 4). Iona a fost aruncat afară (Iona 1:17; Matei 12:40) a treia zi, iar Dumnezeu L-a înviat pe Cristos din morţi tot a treia zi (1 Corinteni 15:4). Numărul ucenicilor care au avut acces la o părtăşie mai intimă cu Cristos a fost de trei (Marcu 9:2; Matei 26:37), iar la Calvar au fost trei cruci. Pavel a subliniat trei virtuţi creştine (1 Corinteni 13:13). Un alt caz când cifra trei este folosită privitor la perioade de timp este atunci când lui David i se pun în faţă trei alternative din care să aleagă: trei zile de ciumă, trei luni de înfrângere sau trei ani de foamete (1 Cronici 21:12). Desfăşurarea oastei lui Ghedeon ne dă un alt exemplu de împărţire în trei (Judecători 7:16), iar fracţia „a treia parte” este folosită în Apocalipsa 8:7-12.

PATRU, numărul laturilor unui pătrat, este în Biblie un simbol al întregului, în ebr. numele divin Iehova are patru litere (YHWH). Au existat patru râuri care ieşeau din grădina Edenului (Geneza 2:10) şi există patru colţuri ale pământului (Apocalipsa 7:1; 20:8), de unde bat cele patru vânturi (Ieremia 49:36; Ezechiel 37:9; Daniel 7:2). În vedenia pe care a avut-o atunci când a văzut slava Domnului, Ezechiel a văzut 4 făpturi vii (cap. 1) şi cu acestea putem compara cele 4 creaturi din Apocalipsa 4:6.

Istoria lumii începând cu perioada Imperiului babilonian este împărţită în patru perioade în care au dominat patru împărăţii (Daniel 2:7). Patru este un număr de bază în simbolismul profetic şi în literatura apocaliptică, aşa cum arată şi următoarele trimiteri: 4 fierari şi patru coarne (Zaharia 1:18-21), 4 cară (Zaharia 6:1-8), 4 coarne ale altarului (Apocalipsa 9:13), 4 îngeri nimicitori (Apocalipsa 9:14). În plus, avem patru evanghelii, iar la vremea când Evanghelia a fost dată Neamurilor, Petru a văzut într-o vedenie coborându-se o faţă de masă care era ţinută de cele 4 colţuri.

CINCI şi ZECE, cât şi multipli lor, apar frecvent datorită sistemului zecimal folosit în Palestina. În perioada dinainte de potop, VT vorbeşte despre 10 patriarhi. Asupra Egiptului s-au abătut 10 plăgi şi poporului Israel i s-au dat 10 porunci. Fracţia o zecime, „a zecea parte” a fost folosită privitor la zeciuială (Geneza 14:20; 28:22; Levitic 27:30; 2 Cronici 31:5; Maleahi 3:10). În pilda din Luca 15:8, femeia are 10 monede, iar pilda polilor vorbeşte despre 10 poli, 10 slujitori şi 10 cetăţi (Luca 19:11-27). Din cele 10 fecioare, 5 au fost înţelepte şi 5 neînţelepte (Matei 25:2). Cinci vrăbii s-au vândut pentru 2 bani (Luca 12:6). Bogatul nemilostiv a avut cinci fraţi (Luca 16:28); femeia de la fântână a avut 5 bărbaţi (Ioan 4:18), iar atunci când cei 5.000 au fost hrăniţi, băiatul a avut cinci pâini. Sunt 10 lucruri care nu-l pot despărţi pe credincios de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8:38 ş.urm.) şi 10 păcate care-i răpesc dreptul de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:10). De aceea, cifra 10 semnifică întregul, desăvârşirea; 10 bătrâni formează o adunare (Rut 4:2).

ŞASE. În relatarea despre creaţie, Dumnezeu l-a creat pe bărbat şi pe femeie în ziua a şasea (Geneza 1:27). Şase zile i-au fost date omului să muncească (Exod 20:9; 23:12; 31:15; cf. Luca 13:14). Un rob evreu trebuie să slujească 6 ani înainte să fi fost eliberat. Numărul 6 este, de aceea, strâns asociat cu omul.

ŞAPTE. Cifra 7 are un loc de frunte printre numerele sacre din Scripturi, şi simbolizează întregul, împlinirea şi perfecţiunea. În relatarea despre creaţie, în ziua a 7-a Dumnezeu s-a odihnit în urma lucrării pe care a făcut-o şi a sfinţit această zi. Acesta a fost modelul Sabatului evreiesc, zi în care omul trebuia să nu lucreze (Exod 20:10), al anului sabatic (Levitic 25:2-6), şi de asemenea al anului de veselie care se ţinea din 7×7 ani (Levitic 25:8). Praznicul pâinii nedospite şi cel al corturilor durau fiecare 7 zile (Exod 12:15, 19; Numeri 29:12). Ziua ispăşirii se ţinea în cea de-a 7-a lună (Levitic 16:29), iar cifra 7 apare frecvent asociată cu ritualul VT, de ex. trebuia să se stropească de 7 ori cu sângele taurilor (Levitic 4:6), iar ca ardere de tot trebuiau aduşi 7 miei (Numeri 28:11). Leprosul curăţat trebuia stropit de 7 ori (Levitic 14:7), iar Naaman a trebuit să se scufunde de 7 ori în Iordan (2 Împăraţi 5:10). În Cortul întâlnirii, sfeşnicul avea 7 braţe (Exod 25:32).

Alte trimiteri pe care le putem nota sunt: mama celor 7 fii (Ieremia 15:9; 2 Macabei 7:1 ş.urm.); 7 femei pentru un bărbat (Isaia 4:1); o noră care face mai mult decât 7 fii (Rut 4:15). Saducheii I-au prezentat lui Isus un caz când o femeie s-a căsătorit cu şapte fraţi (Matei 22:25). Preoţii au înconjurat Ierihonul de 7 ori (Iosua 6:4). Slujitorul lui Ilie s-a uitat de 7 ori dacă nu vine ploaia (1 Împăraţi 18:43). Psalmistul l-a lăudat pe Dumnezeu de 7 ori pe zi (Psalmul 119:164), iar Geneza 29:18; 41:29, 54 şi Daniel 4:23 vorbesc despre 7 vremi. Biserica primară a avut 7 diaconi (Faptele Apostolilor 6:3), iar Ioan se adresează în Apocalipsa celor 7 biserici, unde mai sunt menţionate şi 7 sfeşnice de aur (1:12) şi 7 stele (1:16). La hrănirea miraculoasă a celor 4.000 de persoane din cele 7 pâini şi câţiva peştişori (Marcu 8:1-9), cele 7 coşuri de firimituri care s-au ridicat pot fi un indiciu că Isus îl poate satisface pe om complet. Maria Magdalena a fost posedată complet de 7 demoni (Luca 8:2), în timp ce balaurul din Apocalipsa 12:3 şi fiara din Apocalipsa 13:1; 17:7 au avut 7 capete.

OPT. 1 Petru 3:20 ne aminteşte despre 8 persoane care au scăpat în corabia lui Noe. Tăierea împrejur a unui băiat evreu avea loc în ziua a 8-a (Geneza 17:12; Filipeni 3:5). În vedenia pe care a avut-o Ezechiel cu privire la Templu, preoţii aduc jertfele a 8-a zi (43:27).

ZECE. Vezi CINCI.

DOISPREZECE. Anul evreiesc a fost împărţit în 12 luni, ziua în 12 ore (Ioan 11:19). Israel a avut 12 fii (Geneza 35:22-27; 42:13, 32) şi au existat 12 seminţii ale lui Israel, poporul lui Dumnezeu (Geneza 49:28). Cristos a ales 12 apostoli (Matei 10:1 ş.urm.). De aceea, cifra 12 este asociată cu alegerile pe care le face Dumnezeu.

PATRUZECI. Cifra 40 este asociată cu aproape fiecare eveniment din istoria faptelor măreţe ale lui Dumnezeu, în special cu istoria legată de mântuire (scăpare), cum ar fi potopul, ieşirea din Egipt, Ilie şi era profetică, venirea lui Cristos în lume şi naşterea Bisericii. Pot fi enumerate următoarele perioade de 40 de zile: căderea ploii din timpul potopului (Geneza 7:17); trimiterea corbului (Geneza 8:6); posturile lui Moise pe munte (Geneza 24:18; Geneza 34:28; Deuteronom 9:9); iscodirea ţării Canaanului de iscoade (Numeri 13:25); rugăciunea lui Moise pentru Israel (Deuteronom 9:25); hulirea lui Israel de către Goliat (1 Samuel 17:16); călătoria lui Ilie spre Horeb (1 Împăraţi 19:8); Ezechiel stă culcat pe partea dreaptă (Ezechiel 4:6); propovăduirea lui Iona în Ninive (Iona 3:4); şederea lui Cristos în pustie înainte de ispitirea Lui (Matei 4:2); arătările Lui după înviere (Fagtele 1:3).

În ce priveşte perioada de 40 de ani cu sensul de o generaţie, următoarele pasaje pot fi citate: perioadele principale în care poate fi împărţită viaţa lui Moise (Faptele Apostolilor 7:23, 30, 36; Deuteronom 31:2); rătăcirea lui Israel în pustie (Exod 16:35; Numeri 14:33; Iosua 5:6; Psalmul 95:10); repetarea perioadelor de robie şi libertate din vremea judecătorilor (de ex. Judecători 3:11; 13:1); domnia lui Saul, David şi Solomon (Faptele Apostolilor 13:21; 2 Samuel 5:4; 1 Împăraţi 11:42); pustiirea Egiptului (Ezechiel 29:11).

ŞAPTEZECI. Cifra 70 este deseori asociată cu modul în care Dumnezeu administrează afacerile în lume. După potop, lumea a fost repopulată prin 70 de urmaşi ai lui Noe (Geneza 10); 70 de persoane au coborât în Egipt (Geneza 46:27); 70 de bătrâni au fost numiţi să-l ajute pe Moise în pustie să-l conducă pe Israel (Numeri 11:16); poporul lui Iuda a stat 70 de ani în exil în Babilon (Ieremia 25:11; 29:10); 70 de săptămâni au fost decretate de Dumnezeu ca perioadă în care lucrare de răscumpărare a lui Mesia va fi dusă la îndeplinire (Daniel 9:24); Isus i-a trimis pe Cei şaptezeci (Luca 10:1); El a poruncit să iertăm de „şaptezeci de oricâte şapte” (Matei 18:22).

666 (sau 616) este numărul fiarei în Apocalipsa 13:18. Au fost propuse multe interpretări ale acestui număr, şi prin geometria în care cifrelor li se dă valoarea corespunzătoare a literelor, numărul 666 a fost identificat cu valorile numerice ale mai multor personalităţi, de la Caligula şi Nero încoace şi asociat cu balaurul care aduce nimicire.

Pentru o discuţie completă a acestei cifre şi a cifrei 1.000, vezi comentarii asupra cărţii Apocatipsei, în special NBCR; H.B. Swete, The Apocalypse of St. John, 1906, p. 175-176; J.-J von Allmen, art. Number în Vocabulary of the Bible, 1958; D.R. Hillers, BASOR 170, 1963, p. 65.

Apocalipsa 7:4; 14:1 aminteşte de 144.000 de persoane „care fuseseră pecetluite”. Această cifră este de fapt numărul 12, numărul asociat cu alegerea pe care o face Dumnezeu, ridicat la pătrat şi înmulţit cu 1.000, un număr nedefinit de mare şi simbolizează numărul deplin al sfinţilor din ambele legăminte care sunt protejaţi de Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE

E.D. Schmitz, C.J. Hemer, M.J. Harris şi C. Brown, NIDNTT 2, p. 683-704 (bibliografie vastă).

R.A.H.G.

http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2012/07/numar.html

NUMELE ȘI ACTIVITATEA LUI LUI SATANA

download

Acuzatorul. 3:1  El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pîrască.

Diavolul  Matei 4:1  Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.

Ispititorul Matei 4:3  Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîini.”

Cel Rău  Matei 6:13  şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Belzebul  Matei 12:24  Când au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”

Belial, 2 Corinteni 6:15  Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

Ucigaș de la bun început,  Ioan 8:44  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Tatăl minciunii  Ioan 8:44  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Prințul aceste lumi  Ioan 14:30  Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;

Dumnezeul acestui veac  2 Corinteni 4:4  a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Conducătorul Împărăției Răului Efeseni 2:2  în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.

Îngerul Adâncului   Apocalipsa 9:11  Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.

Abadon și Apolion  Apocalipsa 9:11  Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.

Șarpele cel vechi  Apocalipsa 12:9  Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

ACTIVITĂȚI ALE LUI SATANA[2]

1. Activități în trecut. [3]

La început era o ființă bună Geneza 1:31  Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

A condus revolta îngerilor din cer. 2 Petru 2:4  Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;  și Apocalipsa 12:7  Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, 8  dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.

Ia ispitit pe Adam și pe Eva Geneza 3:1  Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” 2  Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.” 3  Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.” 4  Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri! 5  dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6  Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. 7  Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

L-a incitat pe David să păcătuiască. 1 Cronici 21:1  Satana s-a sculat împotriva lui Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Israel. 2  Şi David i-a zis lui Ioab şi căpeteniilor poporului: „Duceţi-vă, de faceţi numărătoarea lui Israel, de la Beer-Şeba, până la Dan, şi spuneţi-mi ca să ştiu la cât se ridică numărul poporului.”

A provocat nenorocirile lui Iov. Iov 1:6-19. 6  Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. 7  Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreerarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 8  Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” 9  Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10  Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mânilor lui, şi turmele lui acopăr ţara. 11  Dar ia întinde-Ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are, şi Sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 12  Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. 13  Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întâi-născut, 14  a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei. 15  Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 16  Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 17  Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 18  Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi-născut. 19  Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.”  și  Iov 2:1-9  Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului. 2  Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 3  Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l perd fără pricină.” 4  Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. 5  Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi Sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 6  Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” 7  Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului. 8  Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă. 9  Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!” 10  Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.

L-a ispitit pe Isus. Matei 4:1  Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. 2  Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. 3  Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîini.” 4  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” 5  Atunci diavolul L-a dus în Sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului, 6  şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” 7  „De asemenea este scris” a zis Iisus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” 8  Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis: 9  „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” 10  „Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” 11  Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească.

Implicat în efortul de a-L omorâ pe Isus Luca 22:3  Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4  Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. și Ioan 14:30  Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine; 31  dar vine, ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl, şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!

2. Activități în prezent [4].

Conduce o împărăție care i se opune lui Dumnezeu. Matei 12:25  Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie desbinată împotriva ei însăşi, este pustiită; şi orice cetate sau casă, desbinată împotriva ei însăşi, nu poate dăinui. 26 Dacă Satana scoate afară pe Satana, este desbinat; deci, cum poate dăinui împărăţia lui?

Ține sub control lumea păcătoasă din prezent. 1 Ioan 5:19  Ştim că Suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. Apocalipsa 12:9  Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

Produce oamenilor suferințe fizice. Iov 2:7  Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului. Luca 13:16  Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” Faptele Apostolilor 10:38  cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. 2 Corinteni 12:7  Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngîmf.

Îi ispitește pe credincioși să păcătuiască. Matei 16:23  Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu Sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” Faptele Apostolilor 5:3  Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? 1 Tesaloniceni 3:5  Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.

Încearcă să îi oprească pe oameni de la închinarea adevărată. Matei 13:19  Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum. 1 Petru 5:8  Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. 9  Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.

Împiedică răspândirea Evangheliei. Matei 13:19  Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum. 2 Corinteni 4:3  Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, 4  a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. 1 Tesaloniceni 2:18  Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.

Dorește ca lumea să i se închine. Matei 4:9  „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”

Se preface în înger de lumină 2 Corinteni 11:14  Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.

Folosește multe stratageme. 2 Corinteni 2:11  ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu Suntem în neştiinţă despre planurile lui. Efeseni 6:11  Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului.

Persecută Biserica. Apocalipsa 2:10  Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţi Apocalipsa 12:16  Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură. 17  Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.i.”

Folosește puterea morții. Evrei 2:14  Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 15  şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.

3. Activități în viitor[5].

Va fi legat în timpul celor 1000 de ani. Apocalipsa 20:2  El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. 3  L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

Va fi lăsat liber în timpul Necazului cel Mare. Apocalipsa 20:7  Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; 8  şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care Sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. 9  Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.

Îi va da lui Antihrist puterea sa. 2 Tesaloniceni 2:9  Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, Apocalipsa 12:3  În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete. 4  Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.

VICTORIA ASUPRA LUI SATANA[6].

Dumnezeu are putere asupra lui. Iov 1:6-12.1 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. 7  Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreerarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 8  Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” 9  Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10  Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mânilor lui, şi turmele lui acopăr ţara. 11  Dar ia întinde-Ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are, şi Sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 12  Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Iov 2:1-6. 1  Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului. 2  Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 3  Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l perd fără pricină.” 4  Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. 5  Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi Sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 6  Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” Luca 22:31-32. 31  Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. 32  Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”

1. Hristos l-a dezarmat.

Hristos l-a dezarmat. Geneza 3:15  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Hristos a venit pentru a-l distruge. 1 Ioan 3:8  Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

Demonstrată în victoria lui Hristos asupra ispitei. Matei 4:1-11. 1 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. 2  Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. 3  Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîini.” 4  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” 5  Atunci diavolul L-a dus în Sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului, 6  şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” 7  „De asemenea este scris” a zis Iisus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” 8  Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis: 9  „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” 10  „Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” 11  Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească.

Demonstrată prin scoaterea dracilor. Luca 10:18  Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.” Luca 11:20  Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi.

Crucea lui Hristos pecetluiește înfrângerea lui. Ioan 12:31  Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. 32  Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” Coloseni 2:15  A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. Apocalipsa 12:11  Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

2. Credincioșii trebuie să lupte împotriva lui.

Trebuie să ne rugăm pentru eliberare. Matei 6:13  şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! 14  Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.

Trebuie să fim ocupați cu lucrul Domnului. 1 Timotei 5:13  Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă; şi nu numai că Sunt leneşe, dar Sunt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit. 14  Vreau, deci, ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară, 15  căci unele s-au şi întors să urmeze pe Satana.

Trebuie să rezistăm ispitelor sale. 1 Corinteni 7:5  Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Iacov 4:7  Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

Trebuie să-i stingem săgețile arzătoare prin credința noastrăEfeseni 6:16  Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

Trebuie să-l înfrângem. 1 Ioan 2:13  Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. Apocalipsa 2:10  Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” 11  Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.” Apocalipsa 12:10  Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. 11  Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

Hristos se roagă pentru victoria credinței noastre. Luca 22:31  Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. 32  Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”

4. Înfrângerea finală a lui Satana

Profețită de Pavel. Romani 16:20  Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.

Satana legat în timpul celor 100 de ani. Apocalipsa 20:2  El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. 3  L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

Victoria finală la întoarcerea lui Isus Hristos. Matei 25:31  „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Matei 25:41  Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Apocalipsa 20:10  Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. Apocalipsa 20:14  Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

Bibliografie

Index Tematic de termeni Și nume din Biblie NIV. București 2003

BIBLIIA de Dumitru Cornilescu

Ardelean Viorel

Numele lui Isus – Semnificatia lor

download

NUMELE LUI ISUS  

Numele lui Isus – Semnificatia lor

Ce este un nume? Au aceste titluri si nume ale lui Isus o semnificatie? In vremea in care a fost scrisa Biblia, israelitii puneau adesea nume copiilor lor pe baza caracterului sau a aspectului exterior al copilului. De exemplu, numele Esau inseamna paros, iar Core – plesuv. Unii copii au primit numele in urma unui accident avut la nasterea lor; de asemenea, numele putea fi bazat pe speranta sau rugaciunea parintilor, cum este numele lui Zaharia (Dumnezeu Si-a adus aminte). Uneori, copiii au primit numele unor obiecte de zi cu zi, cum este Tamar (palmier) si Tabita (gazela). De multe ori, parintii dadeau nume copiiilor lor in functie de timpul zilei cand au fost nascuti. De exemplu: Saharaim (rasarit), iar Hodes (luna noua). Conditiile in care era mama, de asemenea inspirau alegerea numelui: Lea (istovita) si Mahli (bolnava).

Isus a primit numele in mod profetic. Matei 1:21 ne spune: “ Dar pe cand se gandea el la aceste lucruri, i s-a aratat in vis un inger al Domnului, si i-a zis: Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta-ta, caci ce s-a zamislit in ea este de la Duhul Sfant. Ea va naste un Fiu, si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale. Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin proorocul care zice: ‘Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un fiu, si-i vor pune numele Emanuel, care talmacit inseamna ‘Dumnezeu este cu noi’”

Numele lui Isus   De ce exista atatea nume diferite ale lui Isus? Numele au rolul de a descrie cine este Isus si cum lucreaza El in vietile oamenilor. Unii cercetatori au gasit peste 700 de titluri si nume diferite ale lui Isus in Biblie. Haideti sa vedem cateva dintre ele.

Domnul Creatiei – Cristos a existat inainte de crearea lumii si El este suveran peste toate lucrurile . Apocalipsa 3:14  Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:

Isus – Calea, Adevarul si Viata – Isus este singura cale spre cer, singura sursa de adevar si singurul izvor de viata  Ioan 14:6  Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

ISUS :  –  Matei 4:3  Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîini.”  Matei 1:23  „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.

 Fiul Omului, –  Matei 9:6  Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, „Scoală-te” a zis El slăbănogului „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.”

Hristosul, –  Matei 16:20  Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.Profetul,

Preot,  – Evrei 5:10  căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec.”

ROBUL – Matei 12:18  „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.

Yehve  DOMNUL –  care mântuiește”, Matei 24:42  Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.

Unsul, – Psalmi 2:7  „Eu voi vesti Hotărârea Lui” -zice Unsul-„Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

Lumina lumii, – Ioan 8:12  Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

Leul, – Apocalipsa 5:5  Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.

Emanuel, –  Isaia 7:14  De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

Isus este numit Dumnezeu in cateva pasaje din Biblie. Luate impreuna, viata Sa fara pacat, minunile si invierea Sa din morti dovedesc pretentia Lui de a fi Dumnezeu (Ioan 20:28) .

Domn – In Noul Testament, acest termen este folosit ca forma de adresare pentru a onora o persoana cu distinctie. Ucenicii au folosit acest termen pentru a se adresa lui Isus ca Invatatorul lor si Stapanul lor.  Matei 22:43  Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: Matei 22:43  Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:  44  „Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?

Cuvant – Acest titlu a fost folosit de apostolul Ioan pentru a descrie misiunea lui Isus. Titlul afirma Divinitatea lui Isus si dumnezeirea Sa vesnica si absoluta  Ioan 1:14  Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

Mesia – Mult asteptatul, “Unsul” care va elibera pe Israel. Isus a venit sa izbaveasca omenirea de pacat si moarte (Ioan 4:25-26).

Mantuitor –  Fapte 5:31  Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. Isus este persoana care mantuieste omenirea de vesnicia in iad.

Rascumparator – “Unul care elibereaza sau izbaveste pe cineva din necaz, pericol, robie, de obicei platind un anumit pret” 1 In Noul Testament Isus este vazut ca Rascumparatorul final care Si-a dat viata ca pret de rascumparare (Marcu 10:45; Tit 2:14).

Lumina Lumii – Isus este Cel care aduce adevarata cunoastere despre Dumnezeu. Cei care resping aceasta lumina aduc judecata asupra lor (Ioan 8:12; 3:19-21).

Mielul lui Dumnezeu – Acest titlu se refera la sistemul de jertfe din Vechiul Testament unde Dumnezeu accepta sangele animalelor ca ispasire pentru pacat (Ioan 1:29, 36). Sangele lui Isus a facut ispasirea pentru pacat!

Domnul Creatiei – Cristos a existat inainte de crearea lumii si El este suveran peste toate lucrurile (Apocalipsa 3:14).

 Mijlocitor – Pentru ca Isus este Dumnezeu adevarat, El ÎL poate reprezenta pe Dumnezeu inaintea oamenilor. Fiindca este om adevarat, El il poate reprezenta pe om inaintea lui Dumnezeu. Impacarea este posibila (1 Timotei 2:5).

Painea Vietii – Isus este singurul suplinitor al adevaratei hrane spirituale (Ioan 6:35).

Calea, Adevarul si Viata – Isus este singura cale spre cer, singura sursa de adevar si singurul izvor de viata (Ioan 14:6)

Apa vie,  Ioan 4:10  -Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

Alfa si Omega – Aceste doua caracteristici erau prima si ultima litera din alfabetul grecesc. Acest titlu descriptiv exprima natura vesnica a lui Dumnezeu – inceputul si sfarsitul (Apocalipsa  22:13).  Apocalipsa 1:8  „Eu Sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul” zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.

See more at: http://www.allaboutjesuschrist.org/romanian/numele-lui-isus.htm#sthash.ZeB3mejJ.dpuf

NUMELE LUI DUMNEZEU 2

NUMELE LUI DUMNEZEU. Când examinăm diferite nume, titluri şi descrieri ale lui Dumnezeu în VT întâlnim trei cuvinte de importanţă fundamentală – ‘el, ’elohim şi Iahve(Iehova). Este necesar de la bun început să înţelegem sensul lor individual şi relaţia dintre ele.

I. Numele de bază

a.El

El (’el), tradus „Dumnezeu” sau „dumnezeu”, are forme înrudite în alte limbi semitice şi înseamnă un dumnezeu în sensul cel mai larg al cuvântului, fie că este adevărat, fie că este fals, sau chiar o imagine care este tratată ca un dumnezeu (Geneza 35:2). Datorită acestui caracter general este asociat adesea cu un adjectiv sau predicat definitor. De exemplu, în Deuteronom 5:9 citim: „Eu, Domnul (Iahve), Dumnezeul (’elohim) tău, sunt un Dumnezeu (’el) gelos”, iar în Geneza 31:13 citim: „Eu sunt Dumnezeul (’el) din Betel”. În tăbliţele de la Ras Shamra, însă, El este un substantiv propriu, numele „Dumnezeului suprem” canaanit, al cărui fiu era Baal. Pluralul de la ‘el este ’elohim, şi când este folosit ca plural este tradus „dumnezei” (vezi secţiunea de mai jos). Acestea pot fi simple imagini, „lemn şi piatră” (Deuteronom 4:28) sau fiinţele imaginare pe care le reprezintă (Deuteronom 12:2).

b. Elion, El Elion

’El ‘elyon, „Dumnezeul Cel prea înalt”, era titlul lui Dumnezeu care a primit închinarea lui Melhisedec (vezi mai jos). ’Elyon este întâlnit în Numeri 24:16 şi în altă parte. În Psalmul 7:17 este găsit în combinaţie cu Iahve, iar în Psalmul 18:13 este paralel. Vezi de asemenea Daniel 7:22, 25 pentru pluralul aramaic ‘elyonin; în altă parte, în aramaica folosită de Daniel, echivalentul termenului ebraic ‘elyon este ‘illaya (de ex. 4:17, 7:25).

c. Elohim

Deşi este o formă de plural (‘elohim), Elohim poate fi tratat ca un singular, şi în acest caz înseamnă divinitatea supremă unică, iar în traducere este „Dumnezeu”. La fel ca şi echivalentul englez (şi românesc), din punct de vedere gramatical este un substantiv comun şi comunică ideea de tot ce aparţine conceptului de dumnezeire, în contrast cu omul (Numeri 23:19) şi alte fiinţe create. Este adecvat pentru relaţiile cosmice şi relaţiile generale (Geneza 1:1), deoarece există un singur Dumnezeu suprem şi adevărat, şi El este o persoană; se apropie de caracterul unui substantiv propriu, fără să piardă calitatea abstractă şi conceptuală.

d. Eloah

Acest cuvânt (’eloah) este o formă de singular de la ’elohim şi are acelaşi înţeles ca şi ’el. În VT este întâlnit mai ales în poezii (de ex. Deuteronom 32:15,17; este întâlnit cel mai frecvent în Iov). Forma aramaica corespunzătoare este ’elah.

e. Iehova

Cuvântul ebr. Iahve este tradus de obicei „Domnul” (în traducerile engl. „the LORD” („DOMNUL”), cu majuscule) şi uneori Iehova. Originea acestui nume este următoarea: textul original ebr. nu avea vocale; cu timpul tetragrama YHWH a fost considerată prea sacră pentru a fi pronunţată; de aceea a fost înlocuită la citire cu ’adonai („Domnul meu”), iar vocalele din acest cuvânt au fost combinate cu consoanele YHWH pentru a da „Iehova”, o formă care a fost atestată pentru prima dată la începutul secolului al 12-lea d.Cr.

Pronunţia Iahve este indicată prin transcrierea numelui în greacă în scrierile creştine vechi, sub forma iaoue (Clement din Alexandria) sau iabe (Theodoret; în vremea aceea litera gr. b era pronunţată ca şi v). Este cert că numele este legat de verbul ebr. haya, „a fi”, sau cu o variantă şi o formă mai veche a rădăcinii, hawa. Totuşi, nu trebuie privit ca un aspect imperfectiv al verbului; conjugarea Hiph’il, singura din care ar putea face parte această formă, nu este directă pentru acest verb; iar forma imperfectivă a conjugării Qal nu putea avea vocala a în prima silabă. Iahve trebuie considerat ca un substantiv, în care rădăcina hwh este precedată de prefixul y (redat în limba română prin I – n. trad.). Vezi L. Hoehler şi W. Baumgartner, Lexicon în Veteris Testamenti Libros, 1958, p. 368 ş.urm.; de asemenea, L. Koehler, Vom Hebräischen Lexikon, 1950, p. 17 ş.urm.

Strict vorbind, Iahve este singurul „nume” al lui Dumnezeu. În Geneza ori de câte ori cuvântul sem („nume”) este asociat cu Fiinţa divină, numele acela este Iahve. Când Avraam sau Isaac au construit un altar ei au „chemat numele lui Iahve” (Geneza 12:8; 13:4; 26:25).

În particular, Iahve a fost Dumnezeul Patriarhilor şi citim despre „Iahve Dumnezeul (Elohim) lui Avraam” şi apoi al lui Isaac, iar în final „Iahve, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”; Elohim spune despre Iahve: „Acesta este Numele Meu pentru totdeauna” (Exod 3:15). Prin urmare, spre deosebire de Elohim, Iahve este un substantiv propriu, numele unei Persoane, chiar dacă acea Persoană este divină. Ca atare, are un cadru ideologic propriu – îl prezintă pe Dumnezeu ca Persoană şi în felul acesta îl aduce în relaţie cu alte personalităţi, cu oamenii, îl apropie pe Dumnezeu de om şi El vorbeşte cu Patriarhii ca şi cu nişte prieteni.

Un studiu al termenului *„nume” în VT arată ce semnificaţie bogată avea el pentru evrei. Numele nu este o simplă etichetă ci reprezintă personalitatea reală a celui care-l poartă. Numele poate fi derivat de la împrejurările naşterii cuiva (Geneza 5:29) sau poate reflecta caracterul omului (Geneza 27:36), iar când un om îşi pune „numele” pe un lucru sau pe o alta persoană, lucrul sau persoana aceea intra sub influenţa şi protecţia lui.

f. Iahve Elohim

Aceste două cuvinte sunt combinate în naraţiunea din Geneza 2:4 – 3:24, deşi în discuţia dintre Eva şi şarpe este folosit numai „Elohim”. Dacă naraţiunea cu privire la Eden a fost înrudită cu o povestire sumeriană originală, aceasta ar fi putut fi adusă de Avraam din Ur şi astfel ar fi posibil să explicăm folosirea diferită a termenilor în aceste două capitole, în comparaţie cu cele care le preced sau care urmează după ele.

g. Legătura dintre El, Elohim şi Iahve

Acum suntem pregătiţi să examinăm modul în care aceste trei cuvinte se aseamănă sau se deosebesc în folosirea lor. Deşi exista cazuri în care oricare dintre ele poate fi folosit cu referire la Dumnezeu, ele nu sunt nicidecum identice sau echivalente. În relatarea din Geneza 14 care este considerată acum de mulţi că oferă o imagine corectă a situaţiei din prima parte a mileniului al 2-lea î.Cr., citim că Avraam l-a întâlnit pe Melhisedec, preotul lui ’el ‘elyon, „Dumnezeul Cel Preaînalt”. Aici avem numele sau titlul pe care Melhisedec îl dădea zeităţii la care se închina el. Este clar că ar fi greşit să punem „Elohim” sau „Iahve” în loc de ’el ‘elyon(Geneza 14:18). Melhisedec l-a binecuvântat pe Avraam în numele lui ’el ‘elyon, „Făcătorul cerului şi al pământului”, identificându-l în felul acesta pe ‘el ‘elyon ca fiind Dumnezeul suprem (Geneza 14:19-20).

Regele Sodomei i-a oferit lui Avraam un dar pe care acesta l-a refuzat, ridicându-şi mâna spre Iahve, (‘el ‘elyon), „Făcătorul cerului şi al pământului” (14:22). El vrea să spună prin aceasta că şi el se închină Dumnezeului suprem, acelaşi Dumnezeu (pentru că există unul singur), dar că El Îl cunoaşte sub numele de „Iahve”. (LXX şi SP omit Iahve în Geneza 14:22.)

Putem cita un alt exemplu, în Geneza 27:20, când Iacov îl înşeală pe tatăl său cu cuvintele: „Pentru că Iahve, Dumnezeul (Elohim) tău, mi-a dat izbândă”. Afirmaţia nu ar avea nici un sens dacă am schimba între ei termenii „Iahve” şi „Elohim”. Iahve este numele Dumnezeului (Elohim) suprem la care se închina tatăl lui Iacov.

II. Revelaţia dată lui Molse

Revelaţia dată lui Moise la rugul aprins este unul dintre incidentele cele mai izbitoare şi mai convingătoare din istorisirea biblică. După cuvintele de introducere. Dumnezeu Se prezintă pe Sine astfel: „Eu sunt Dumnezeul (Elohim) tatălui tău” (Exod 3:6). Aceasta presupune imediat că Moise cunoştea numele Dumnezeului tatălui său. Când Dumnezeu anunţă scopul Său de a izbăvi pe Israel prin mâna lui Moise, acesta ezită şi începe să se scuze.

El spune: „…Când … copiii lui Israel … mă vor întreba: ‚Care (mah) este Numele Lui?’ ce le voi răspunde?” (Exod 3:13). Modul obişnuit de a cere cuiva să-şi spună numele se face prin folosirea pronumelui mi; folosirea pronumelui mah cere un răspuns mai amplu, care dă sensul („Ce?”) sau esenţa numelui.

Aceasta ne ajută să explicăm răspunsul, anume: „EU SUNT CEL CE SUNT” (’ehyeh ‘aser ‘ehyeh). Şi el a spus: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce Se numeşte EU SUNT m-a trimis la voi” (Exod 3:14). Prin aceasta Moise nu a înţeles că Dumnezeu ar anunţa un nume nou şi nici nu ni se spune că este un „nume”; este doar sensul intrinsec al numelui pe care Moise îl cunoştea deja. Avem aici un joc de cuvinte: „Iahve” este traducerea termenului ‘ehyeh. M. Buber traduce: „Eu voi fi aşa cum voi fi” şi dezvoltă expresia ca o promisiune a puterii prezenţei permanente a lui Dumnezeu alături de ei în cursul izbăvirii (Moses, p. 39-55). Faptul că înţelesul comunicat este ceva de genul acesta, deşi sună enigmatic în limba noastră, este arătat de ceea ce urmează: „Iahve (Domnul), Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la vol. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie” (v. 15). Înţelesul şi conţinutul deplin al numelui vine la început; apoi urmează numele propriu-zis.

III. Interpretarea textului din Exodul 6:2-3

După întoarcerea lui Moise în Egipt, Iahve i-a dat alte instrucţiuni cu privire la modul în care să trateze cu Faraon şi cu poporul său: „Eu sunt DOMNUL (Iahve)”, a spus El. „Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic (’el sadday); dar n-am fost cunoscut de ei sub Numele Meu, ca DOMNUL, (Iahve)” (Exod 6:3).

Revelaţia mai veche, dată Patriarhilor, s-a ocupat cu promisiuni ce făceau parte dintr-un viitor îndepărtat; era necesar ca ei să aibă garanţia că El, Iahve, era un Dumnezeu (‘el) în stare (un sens posibil al termenului sadday) să le dea o împlinire. Revelaţia de la rugul aprins a fost mai mare şi mai intimă, iar puterea lui Dumnezeu şi prezenţa Lui directă şi continuă cu ei erau cuprinse în numele familiar Iahve. Prin urmare, „Eu sunt Iahve, Dumnezeul tău” (Exod 6:7) le dă tuturor garanţia de care au nevoie pentru a împlini planul Lui, le garantează prezenţa şi puterea Lui.

Dumnezeu S-a revelat pe Sine Patriarhilor ca Dumnezeul Atotputernic (‘el ‘sadday), iniţiind şi întărind legământul cu ei, cf. Geneza 17:1; 35:11; 48:3 – pasaje care, la fel ca şi Exod 6:1-6, sunt atribuite preotului narator în ipoteza documentară larg acceptată.

IV. Nume specifice care conţin El sau Iehova

a. ’El ’Olam

Avraam a plantat un tamarisc la Beer-Şeba şi „a chemat acolo Numele lui Iahve, ‘el ‘olam(Geneza 21:33). Aici „Iahve” este numele, urmat de o descriere: „Dumnezeul cel veşnic”. F. M. Cross a atras atenţia asupra formei originale a acestui nume – (’el dhu-’Olami), „Dumnezeul eternităţii” (cf. W. F. Albright în BO 17, 1960, p. 242).

b. ’El ’Elohe-Israel

Când Iacov a ajuns la Sihem, a cumpărat o bucată de pământ, a ridicat un altar şi l-a numit ’el ’elohe-Ysra’el (Geneza 33:20), „Dumnezeu (’el) este Dumnezeul (’elohim) lui Israel”. El a comemorat în felul acesta întâlnirea recentă cu îngerul la locul pe care el l-a numit Peniel (peni-’el, „faţa lui Dumnezeu”, Geneza 32:30). În felul acesta el acceptă numele său „Israel” şi se închină lui Dumnezeu.

c. Iehova-iire

În. Geneza 22, când îngerul Domnului a indicat spre un berbec de jertfă în locul lui Isaac, Avraam a dat locului acela numele Iahve yir’eh, „Domnul poartă de grijă” (v. 8, 14).

d. Iehova-nissi

Într-un mod oarecum asemănător, după înfrângerea amaleciţilor, Moise a ridicat un altar şi l-a numit Iahve nissi, „DOMNUL este steagul meu” (Exod 17:15). Acestea, însă, nu sunt nume ale lui Dumnezeu ci doar nume comemorative pentru anumite evenimente.

e. Iehova-şalom

Acesta este numele dat de Ghedeon altarului pe care l-a ridicat la Ofra, Iahve salom, „Domnul este Pace” (Judecători 6:24).

f. Iehova-ţidchenu

Acesta este numele sub care avea să fie cunoscut Mesia, Iahve sidqenu, „Domnul este neprihănirea noastră” (Ieremia 23:6; 33:16), spre deosebire de ultimul rege al lui Iuda, care a purtat în mod nevrednic numele Zedechia (sidqiyahu, „Iahve este neprihănit”).

g. Iehova-şama

Acesta este numele dat cetăţii în vedenia lui Ezechiel, Iahve samma, „Domnul este acolo” (Ezechiel 48:35).

h. Domnul oştirilor

Spre deosebire de numele precedente, Iahve seba’ot, „Domnul oştirilor”, este un titlu divin. Nu apare în Pentateuh; apare pentru prima oară în 1 Samuel 1:3, ca numele sub care Dumnezeu primea închinare la Silo. A fost folosit de David când l-a înfruntat pe filistean (1 Samuel 17:45); David îl foloseşte din nou la punctul culminant al cântării de biruinţă (Psalmul 24:10). Este folosit frecvent de profeţi (de 88 ori în Ieremia) şi este folosit pentru a-L arăta pe Iahve ca Salvator şi Protector al poporului Său în orice vreme (Psalmul 46:7,11). Este posibil ca termenul „oştiri” să se fi referit la început la armata lui Israel, ca în 1 Samuel 17:45, dar a ajuns curând să includă toate forţele cereşti, gata sa împlinească porunca Domnului.

i. Domnul, Dumnezeul lui Israel

Acest titlu (Iahve ’elohe Isra’el) este întâlnit deja în cântarea Deborei (Judecători 5:3) şi este folosit frecvent de profeţi (de ex. Isaia 17:6; Ţefania 2:9). Face parte din aceeaşi categorie cu „Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov”. În Psalmul 59:5 („Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel”) este combinat cu titlul precedent.

j. Sfântul lui Israel

Acest titlu (qedos Isra’el) este un titlu favorit în Isaia (de 29 ori -1:4, etc.), atât în prima cât şi în ultima parte a cărţii, în Ieremia şi în Psalmi. Un titlu oarecum similar cu acesta este „Puternicul lui Israel” (‘abir Isra’el, Isaia 1:24, etc.); de asemenea, „Slava (biruinţa) lui Israel” (nesah Isra’el, 1 Samuel 15:29), folosit de Samuel.

k. Cel Îmbătrânit de zile

Aceasta este descrierea (aram. ‘attiq yomin) dată de Daniel, care îl zugrăveşte pe Dumnezeu pe tronul Său de judecată, judecând imperiile mari ale lumii (Daniel 7:9, 13, 22). Alternează cu titlul „Cel Preaînalt” (aram. ‘illaya, ‘elyonin, v. 18, 22, 25, 27).

BIBLIOGRAFIE. 1952 F. Albright,Yahweh and the Gods of Canaan, 1968; A. Alt, „The God of the Fathers”, înEisays an OT History and Religion, 1966, p. 1-77; F. M. Cross, „Yahweh and the God of the Patriarchs”, HTR 55, 1962, p. 225-259; O. Eissfeldt, „El and Yahweh”, JSS 1, 1956, p. 25-37; G. T. Manley,The Book of the Law, 1957, p. 37-47; J. A. Motyer, The Revelation of the Divine Name, 1959; A. Murtonen, A Philological and Literary Treatise on the Divine Names ‘el, ‘eloah, ‘elohim and Yahweh, 1952.

G.T.M.   F.F.B.

http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/numele-lui-dumnezeu.html

http /web browser

Noul Testament

download

Noul Testament

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cărțile
Noului Testament
Evanghelii
Matei · Marcu · Luca · Ioan
Fapte
Faptele Apostolilor
Epistole
Romani
1 Corinteni · 2 Corinteni
Galateni · Efeseni
Filipeni · Coloseni
1 Tesaloniceni · 2 Tesaloniceni
1 Timotei · 2 Timotei
Tit · Filimon
Evrei · Iacob
1 Petru · 2 Petru
1 Ioan · 2 Ioan · 3 Ioan
Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Manuscrisele

Noul Testament este a doua parte a Bibliei, ce are 27 de cărți. Prima parte a Bibliei este Biblia ebraică, denumită de creștini Vechiul TestamentNoul Testament este un element fundamental al civilizației creștine.

Parte a seriei despre
Biblie
Canoane biblice
și cărți
Tanakh
(Torah · Nevi’im · Ketuvim)Biblia creștină
Vechiul Testament (VT)
Noul Testament (NT)
Biblia ebraică
Deuterocanon
Antilegomena
Capitole și versete

Apocrifă
(iudaică · VT · NT)

Autori
Scriitori
Canonul ebraic
Canonul Vechiului Testament
Canonul Noului Testament
Autori ai cărților lui Moise
Epistolele Sf. Apostol Pavel
Lucrările Sf. Ioan Evanghelistul
Epistolele Sf. Apostol Petru
Traduceri și
manuscrise
Torah Samariteană
Manuscrisele de la Marea Moartă
Text masoretic
Targums · Peshitta
Septuaginta · Biblia vulgata
Biblia gotică · Vetus Latina
Biblia luterană · Biblii în română
Studii biblice
Datarea Bibliei
Critica Bibliei
Historical criticism
Textual criticism
Source criticism
Form criticism
Redaction criticism
Canonical criticism
Novum Testamentum Graece
Documentary hypothesis
Wiseman hypothesis
Synoptic problem
NT textual categoriesHistoricity
People · Locuri · Nume

Coerența internă
Arheolog · Artifacte
Știința și Biblia

Interpretări
Hermeneutics
Pesher · Midraș · Pardes
Interpretare alegorică
Literalism
Profeție
Perspective
Gnostic · Islamice · Coran
Christianity and Judaism
Inerrancy · Infailibilitate
Criticism of the Bible
 Carte Biblia

Proiect

v • d • m

Cuprins

Titlu

Mai este numit uneori Testamentul grecesc sau Scripturile grecești, întrucât a fost scris în limba greacă. Este vorba despre greaca „koine dialektos”, limba care s-a vorbit în bazinul mediteraneean începând cu epoca lui Alexandru cel Mare (sec. IV î.d. Hr.) și până în jurul anului 500 d. Hr.[1]. Termenul este o traducere a latinului Novum Testamentum, care corespunde cu originalul grecesc Ἡ Καινή Διαθήκη, adică „Noul Legământ” sau „Noul Testament”. Termenul Noul Testament este folosit pentru a descrie credințacreștinilor în Isus Cristos în contrast cu iudaismul vetero-testamentar și contemporan (vezi 2 Corinteni 3:6-15Evrei 9:15-20). Ulterior, Noul Testament va include 27 de cărți.

Alcătuirea Noului Testament

Noul Testament este alcătuit din :

4 Evanghelii:

Evanghelia după Matei
Evanghelia după Marcu
Evanghelia după Luca
Evanghelia după Ioan

21 Epistole:

14 scrise conform tradiției de Pavel (dacă luăm în calcul epistolele pastorale șiEpistola către evrei)
3 scrise conform tradiției de Ioan
2 scrise conform tradiției de Petru
1 scrisă conform tradiției de Iacob
1 scrisă conform tradiției de Iuda

1 carte istorică :

Faptele Apostolilor

1 carte de revelație:

Apocalipsa lui Ioan

Stabilirea canonului Noului Testament

Noul Testament (Simion ȘtefanBălgrad1648)

Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evreiIacob1 și 2 Petru și 3 Ioan, dar acceptă Apocalipsa lui Petru șiÎnțelepciunea lui Solomon drept scriptură.[2]

Epistola lui Barnaba și Păstorul lui Hermas sunt prezente în cea mai veche Biblie din lume, dar au fost mai târziu abandonate, de exemplu Păstorul lui Hermas a fost abandonată pe motiv că ar fi prea recentă.[2]

Cărți care au fost foarte aproape de a fi definitiv incluse în acest canon, dar în cele din urmă au ratat includerea: Evanghelia după Petru și Apocalipsa lui Petru, prima pe motiv că ar putea fi interpretată docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi.[2] Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cuApocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan.[2]

Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist și literal.[2]

În canonul Noului Testament au fost incluse cărți care erau: vechi, apostolice (scrise de apostoli sau de asociați ai apostolilor), populare și în mod special ortodoxe (adică erau conforme cu învățăturile taberei ortodoxe sau proto-ortodoxe).[2] De aceea evangheliilor, deși au fost scrise anonim, le-au fost aplicate nume de apostoli sau de asociați ai apostolilor, altfel ele n-ar fi putut fi incluse în canon.[2]

Prima mențiune a celor 27 de cărți care compun azi Noul Testament și numai a lor datează din anul 367, într-o scrisoare a lui Atanasie din Alexandria, la circa trei sute de ani după scrierea acestor cărți.[2] Canonul era încă disputat în acea vreme, iar scrisoarea sa nu a rezolvat disputele.[2] Consensul în privința acestui canon s-a format începând cu secolul a V-lea.[2] Acest consens se baza pe opinia populară.[2] În mod oficial canonul Noului Testament a fost hotărât pentru Biserica Catolică la Conciliul Tridentin, la mijlocul secolului al XVI-lea.[2] Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință.[2]

Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament.[3]

Autenticitate

Numai 8 din cele 27 de cărți sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite,[4] și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol).[2] Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional).[5] Restul sunt fie falsuri fie false atribuiri fie cărți a căror autenticitate nu este certă.

De remarcat că Martin Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: EvreiIacobIuda și Apocalipsa lui Ioan.[6][7] Luteranii de azi le numesc deuterocanonice în loc de Antilegomena.[6]

Cărți

Manuscrisele Noului Testament

Sunt cunoscute aproximativ 250 de manuscrise unciale pe pergament, prin care s-a transmis textul cărților considerate părți ale Noului Testament.[8][9] Cele mai importante manuscrise sunt:

  • Codex Sinaiticus(Alef/S 01), sec. IV, păstrat la British Museum;
  • Codex Alexandrinus(A 02), sec. V, păstrat la British Library;
  • Codex Vaticanus(B 03), sec. IV, păstrat în Biblioteca Vaticanului;
  • Codex Ephraemi rescriptus(C 04), sec. V, păstrat în Biblioteca Națională din Paris;
  • Codex Bezae Cantabrigiensis(D 05), sec. V, donat de Théodore de Bèze Universității din Cambridge.

Noul Testament în limba română

Prima traducere integrală este publicată în 1648 la Bălgrad (Alba Iulia)[10][11], având titlul Noul Testament sau împăcarea au Leagea Noao a lui Isus Hristos, Domnului nostru, sub îngrijirea mitropolitului Simion Ștefan. Traducerea în limba română are la bază, în principal, noua versiune latină a lui Théodore de Bèze, comparată cu textul grecesc, cu Vulgata, cu Bibliaslavonă de la Ostrog (1581) și cu cea maghiară a lui Károlyi Gáspár (1590). Noul Testament de la Bălgrad va fi reeditat, sub auspiciile Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Alba Iulia, în 1988 și în 1998.

Vezi și

Note

  1. ^Vezi Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Paris, Seuil, 1996, p. 286
  2. ab c d e f g h i j k l m n Bart Ehrman – The History of the Bible: The Making of the New Testament Canon The Teaching Company, Lecția nr. 12.
  3. ^Schaff, Philip (ed.) Creeds of Christendom, with a History and Critical notes. Volume I. The History of Creeds. 17. The Synod of Jerusalem and the Confession of Dositheus, A.D. 1672.
  4. ^Bart’s Most Recent New York Times Bestseller PR Newswire Association LLC, 2009.
  5. ^Ehrman, Bart D. (februarie 2011). „A World of Deceptions and Forgeries. The Terms of the Debate.” (în engleză) (EPUB).FORGED: Writing in the Name of God—Why the Bible’s Authors Are Not Who We Think They Are. (ed. First Edition. EPub). New York: HarperCollins e-books. pp. 28–29. ISBN 978-0-06-207863-6. Accesat la 2 septembrie 2011
  6. ab Lutheran Cyclopedia: Canon: „6. Throughout the Middle Ages there was no doubt as to the divine character of any book of the NT. Luther again pointed to the distinction between homologoumena and antilegomena* (followed by M. Chemnitz* and M. Flacius*). The later dogmaticians let this distinction recede into the background. Instead of antilegomena they use the term deuterocanonical. Rationalists use the word canon in the sense of list. Lutherans in America followed Luther and held that the distinction between homologoumena and antilegomena must not be suppressed. But caution must be exercised not to exaggerate the distinction.”
  7. ^Luther’s Antilegomena at bible-researcher.com
  8. ^ Dupont-Roc, P. Mercier, Les manuscrits de la Bible et la critique textuelle, Paris, Cerf, 1997, p. 49-51
  9. ^Significanceorg.
  10. ^Sfânta Scriptură sau calea spre împărăție, 13 noiembrie 2009, Alexandru Chituță, Ziarul Lumina, accesat la 12 iulie 2013
  11. ^Prima traducere integrală a Noului Testament în limba română expusă la Muzeul Național al Unirii, 3 septembrie 2012,Adevărul, accesat la 30 iulie 2013

Bibliografie

  • Nicolae I. Nicolaescu, Grigorie Marcu, Sofron Vlad, Liviu G. Munteanu, Studiul Noului Testament, Manual pentru institutele teologice, ediția a II-a, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1977.
  • Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testament, A-Z, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1984.
  • Giuseppe Segalla, Panorama storico del Nuovo Testamento(col. „Leggere la Bibbia oggi”, 3.5), ed. a II-a, Brescia, Queriniana, 1992.
  • Étienne Charpentier, Să citim Noul Testament, București, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, 1999 (titlul original:Pour lire Le Nouveau Testament, Paris, Cerf, 1992).
  • Stelian Tofană, Introducere în studiul Noului Testament, I: Text și canon. Epoca Noului Testament, ed. a II-a, Cluj, Presa Universitară Clujeană, 2000.
  • Sorin Marțian, Introducere în studiul Noului Testament, Cluj, Editura Napoca Star, 2003.

Legături externe

Legături externe

Limba si scrierea originalelor Noului Testament, 15 iulie 2008, Părintele Stelian Tofana, CrestinOrtodox.ro

Cărțile Bibliei
 
Părți majore

Vechiul Testament
Geneza  · Exodul  · Levitic  · Numeri  · Deuteronom  · Iosua  · Judecători  · Rut  · Cartea întâi a Regilor(1 Samuel)  · Cartea a doua a Regilor (2 Samuel)  · Cartea a treia a Regilor (1 Regi)  ·Cartea a patra a Regilor (2 Regi)  · Cartea întâi Paralipomena (1 Cronici)  · Cartea a doua Paralipomena(2 Cronici)  · Ezra  · Neemia  · Estera  · Iov  · Psalmi  · Proverbe  · Ecleziast  · Cântarea Cântărilor  · Isaia  ·Ieremia  · Plângerile lui Ieremia  · Ezechiel  · Daniel  · Osea  · Ioel  · Amos  · Obadia  · Iona  · Mica  · Naum  ·Habacuc  · Țefania  · Hagai  · Zaharia  · Maleahi

Deutero- canonice Apocrife

catolice
ortodoxe
Cartea lui Tobit  · Iudita  · Adăugiri la Estera  · 1 Macabei  · 2 Macabei  ·Înțelepciunea lui Solomon  · Sirach  · Baruh & Epistola lui Ieremia  ·Adăugiri la cartea lui Daniel (Istoria Susanei  · Cântarea celor trei tineri  · Istoria balaurului)

ortodoxe
1 Ezdra  · 2 Ezdra („Rugăciunea lui Manase„)  · Psalmul 151  · 3 Macabei  · 4 Macabei  · Odes

siriace
2 Baruh  · Psalmii 152–155

etiopiene
ortodoxe
4 Baruh  · Cartea lui Enoh  · Jubileele  · 1-3 Meqabyan

Noul Testament
Matei  · Marcu  · Luca  · Ioan  · Faptele Apostolilor  · Romani  · 1 Corinteni  · 2 Corinteni  · Galateni  · Efeseni  ·Filipeni  · Coloseni  · 1 Tesaloniceni  · 2 Tesaloniceni  · 1 Timotei  · 2 Timotei  · Tit  · Filimon  · Evrei  · Iacob  ·1 Petru  · 2 Petru  · 1 Ioan  · 2 Ioan  · 3 Ioan  · Iuda  · Apocalipsa

Canon biblic
Capitole și versete din Biblie  · Tanakh  · Text masoretic

Subdiviziuni
Literatură apocaliptică · Evangheliile sinoptice

Manuscrise
Manuscrisele de la Marea Moartă  · Septuaginta  · Torah Samariteană  · Targum  · Diatessaron  · Peșitta  · Vetus Latina  ·Canonul Muratorian  · Manuscrisele Noului Testament

Vezi și
Coerența internă  · Versiuni ale Bibliei  · Autorii Bibliei  · Traduceri ale Bibliei (în română) · Doctrine biblice  ·Biblia de la București  · Biblia de la Blaj  · Isaia 7:14  · Biblia lui Jefferson

Categorie:Biblia · Portal:Creștinism · Proiect Biblia

Categorii:

Noul Testament
Termeni creştini
http://ro.wikipedia.org/wiki/Noul_Testament

SUVERANITATEA LUI DUMNEZEU – PARTEA 2

download

Suveranitatea lui Dumnezeu, responsabilitatea omului și inima lui Dumnezeu așa cum este descoperită în evanghelie

Este o greșeală fatală pentru oa meni să structureze sisteme dedivinitate (teologie). Nu poți sistematiza adevărul lui Dumnezeu fără a sistematiza pe Dumnezeu Însuși. Haideți deci, să abandonăm toate sistemele de teologie și școlile de divinitate și să luăm adevărul. Nu există niciun sistem teologic sub soare care să conțină adevărul. Toate au ceva din adevăr, dar niciunul nu are tot adevărul. Și de cele mai multe ori găsești că, indiferent de cât de puțin adevăr conține sistemul, acesta este pierdut și așezat greșit, spre paguba adevărului ca întreg și spre rănirea și poticnirea sufletelor. În fiecare zi suntem din ce în ce mai izbiți de diferența mare dintre dogmele divinității și inima lui Dumnezeu și a lui Hristos.

Traducerea 1 Timotei 2:4 este ab solut corectă în excelenta noastră Traducere Autorizată. Dificultatea ta apare din cauza faptului că tu nu vezi diferența imensă dintre teologie și inima lui Dumnezeu. Teologia este formată din concluziile minții oamenilor interpretate din evidențele Scripturii; și vei găsi constant suflete hărțuite și confuze din cauza dogmelor școlilor de teologie aflate în conflict, în loc să se odihnească într-o simplitate de copil în declarațiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu.

De fapt, ceea ce se numește școa la superioară a teologiei aredreptate în ceea ce crede și este greșită în ceea ce respinge. Școala inferioară de teologie are de asemenea dreptate în ceea ce crede și este greșită în ceea ce respinge. Cea dintâi crede în predestinare, alegere, suveranitate divină și siguranță veșnică a tuturor credincioșilor adevărați și de aceea are dreptate. Dar neagă oferta deplină a mântuirii către toți oamenii și responsabilitatea omului, și de aceea este greșită. Școala inferioară de doctrină crede în libertatea și plinătatea mântuirii și în responsabilitatea morală a păcătosului, și de aceea este corectă. Dar neagă suveranitatea harului divin și siguranța celui credincios, și de aceea este greșită. Să ai în vedere dragă prietene, că atunci când folosim expresiile școală superioară și inferioară nu vrem să jignim; nicidecum; vorbim despre lucruri așa cum sunt.

Pentru noi înșine dorim să fim în vățați doar de Scriptură și nu deo școală a divinității. Suntem siguri că Dumnezeu nu a dorit niciodată să încurce, să respingă sau să descurajeze sărmanele suflete. Dumnezeu este dragoste, harul Lui a adus mântuire tuturor. „El nu dorește moartea păcătosului”, „El nu dorește ca vreunul să piară, ci ca toți să vină la pocăință.” „El vrea ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.” Așa este starea Lui de har față de toți. Deci dacă unii vor pieri, nu este pentru că au căutat voia lui Dumnezeu. Dar mai există o altă latură a acestei probleme. Omul este responsabil. Ce înseamnă acele cuvinte ale Mântuitorului care plângea, „De câte ori am vrut să adun pe copiii tăi cum îşi adună o găină puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Și din nou „nu vreți să veniți ca să primiți viața veșnică.”

Nu vezi, dragă prietene, cum Scriptura învață la fel de clar suveranitatea divină cât și responsabilitatea omului și permanența mântuirii cât și libertatea acesteia? Suntem noi chemați să împăcăm aceste lucruri? Nu; sunt împăcate de Dumnezeu Însuși prin însăși faptul că sunt prezentate în Cuvântul Său Sfânt. Trebuie doar să ne plecăm capetele în adorare și credință reverentă. Este o lucrare mare să scăpăm de labirintul divinității sistematice și să ne dăm pe noi înșine puterii formatoare a întregului adevăr al lui Dumnezeu.

Adăugăm că Scriptura învață clar doctrina alegerii, dar exclude cu desăvârșire dezgustătoarea doctrină a respingerii. Ea învață că toți cei care vor ajunge în cer trebuie să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru aceasta, și toți cei care-și vor găsi locul în iad vor trebui să-și mulțumească lor înșiși. 2 Corinteni 5:14 și multe alte locuri din Scriptură arată, în cel mai clar mod posibil, că Hristos a murit pentru toți. Acest aspect al morții lui Hristos, dar și al dreptății lui Dumnezeu, este pentru toți, dar atunci când venim la aplicația lui practică, este „peste toți cei care cred.” Toți cei care aud sunt responsabili să creadă, pentru că mesajul a fost trimis în toată lumea și la fiecare creatură. „Și cine vrea să ia apa vieții fără plată.”

Dar ceea ce împiedică și încur că pe atât de mulți este că suntocupați cu dogmele teologice în locul dragostei lui Dumnezeu, ispășirii lui Hristos și scrierea Duhului Sfânt. În momentul în care iei orice doctrină a Scripturii, fie că este vorba de alegere, predestinare, perseverența finală sau oricare altă doctrină și o desprinzi de persoana lui Hristos și de realitatea veșnică și vie a ceea ce este Dumnezeu, transformi instantaneu acel adevăr într-o piatră de poticnire. S-ar putea, dragă prietene, să o prezinți ca un adevăr absolut, dar Dumnezeul nostru grațios nu ar face niciodată ca sufletele să fie încurcate în legătură cu salvarea sufletelor lor. Teologia încurcă de multe ori sufletele, Dumnezeu nu o face niciodată. Cât despre critici, ar fi mult mai onorabil pentru ei să declare deschis că nu vor să aibă nimic să-I spună lui Dumnezeu, decât să caute să găsească obiecții neîntemeiate împotriva Cuvântului Său.

Trebuie să facem diferența între Geneza 25:23 și Maleahi 1:2,3. Primul a fost rostit înainte să se fi născut copii; al doilea, sute de ani mai târziu, când comportamentul și caracterul fiecăruia au fost pe deplin manifestate. Este important să subliniem această diferență. Și nu numai atât dar trebuie să căutăm să înțelegem scopul Duhului Sfânt în felul în care folosește versetele de mai sus în Romani 9. Apostolul pune temelia suveranității absolute a îndurării divine: dreptul lui Dumnezeu de a face ceea ce vrea. El dovedește lui Israel că a argumenta împotriva suveranității divine înseamnă a capitula toate privilegiile lor. Pentru că, cum au intrat în ele? Prin naștere? Nu, pentru că pe acest teren Ismael și Esau aveau prioritate. Prin fapte? Nu, pentru că au făcut vițelul de aur. Atunci cum? Pur și simplu pe baza harului suveran al lui Dumnezeu. Ei bine, dacă Dumnezeu este suveran, atunci El poate să se îndure de cine vrea; și binecuvântat să fie numele Său, că deschide ușa pentru noi, sărmanele națiuni.

Ca și mulți alții faci confuzie între două pasaje ale Sfintei Scripturi. „Pe Iacov l-am iubit iar pe Esau L-am urât” nu a fost spus înainte ca acești copii să se nască, ci sute de ani după aceea, când adevăratul caracter și căile practice ale fiecăruia au fost deplin manifestate. Tot ceea ce a fost spus înainte ca ei să se nască, a fost că „cel mare va fi slujitorul celui mic”. A-L reprezenta pe Dumnezeu ca pe unul care urăște un om înainte ca acesta să se nască, este mai mult decât o tristă greșeală. În Amos 1:11 citim „Pentru trei fărădelegi ale Edomului şi pentru patru, nu Mă voi întoarce; pentru că a urmărit pe fratele său cu sabia, şi şi-a înăbuşit toată mila, şi mânia lui a sfâșiat neîncetat şi şi-a ţinut mânia pentru totdeauna.” Oare nu avem aici dovezi clare pentru mânia divină? Dacă vei compara cu grijă Geneza 25:23 și Maleahi 1:2,3 îți vei vedea greșeala și vei înțelege felul în care apostolul a folosit ambele pasaje în acest argument magnific din Romani 9 – un argument atât de puțin înțeles de teologi.

Ești în totul susținut de Scriptură să implori pe orice păcătos să vină la Isus îndată. Este foarte clar că mintea ta este încurcată de aplicarea greșită a Scripturii. Dacă doar te vei supune autorității Cuvântului și nu te vei strădui să împaci lucrurile după gândurile tale sau crezurile oamenilor, vei găsi că responsabilitatea omului este clar învățată de Scriptură la fel de mult ca lipsa de putere a omului. Trebuie să ne plecăm cu o supunere totală învățăturilor inspirației divine.

Noi nu putem limita Matei 11:28- 30 în felul sugerat de tine. Noi credem că se referă la orice păcătos trudit, împovărat, muncit, iudeu sau dintre națiuni. Toți de felul acesta sunt bineveniți la „odihna” pe care Isus o dă acelora care vin la El.

Nu credem că Ioan 9:31 are de-a face cu problema la care te referi. Duhul Sfânt a înregistrat ceea ce orbul a spus fariseilor, dar noi credem că Dumnezeu este totdeauna gata să audă strigătul oricărui sărman suflet nevoiaș care privește la El prin Isus. Suntem din ce în ce mai convinși de marea diferență dintre dogmele reci ale teologiei și inima iubitoare a unui Dumnezeu Mântuitor. Există un mod rigid, respingător de a folosi litera anumitor texte din Scriptură, față de care nu avem nicio simpatie. Acest mod estecontrar duhului evangheliei și gândului lui Hristos. „Dumnezeu este dragoste”. Prețioase cuvinte! Este adevărat că El are planurile Sale și scopurile Sale, dar activitatea naturii Sale este dragoste și deci toți sunt bineveniți să vină. El este un Dumnezeu Mântuitor și „există un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, omul Isus Hristos.” Mergeți, deci, preaiubiților și apăsați asupra prietenilor voștri păcătoși cu toată energia posibilă, responsabilitatea lor solemnă este să fugă acum de la mânia care urmează să vină și să apuce viața veșnică.

Trebuie să-ți aduci aminte că orice problemă are două laturi. Așadar, deși este minunat de adevărat că mântuirea este fără plată pentru toți și dreptatea lui Dumnezeu este pentru cel care nu lucrează ci crede în Cel care îndreptățește pe cel neevlavios (Romani 4:5, Tit 2:11), totuși păcătosul este solemn responsabil să fugă de mânia care vine și să se străduiască să intre pe poarta îngustă – pe ușa deschisă. A te folosi de libertatea harului lui Dumnezeu și de darul dreptății, punând deoparte responsabilitatea și nevoia unei intense dorințe în legătură cu mântuirea sufletului, este o greșeală fatală. De aici și valoarea nemăsurată a pasajului indicat atenției noastre (Luca 13:24). În el avem răspunsul Domnului față de un curios cercetător pe care El îl va face neliniștit. El, așa cum era obiceiul Lui, răspunde omului, nu întrebării acestuia.

2 Tesaloniceni 1:8, 9 conține un răspuns distinct și clar la întrebarea ta. „Ce se va întâmpla cu cei care resping evanghelia?” Noi credem cu fermitate că nu va mai fi o altă ofertă a îndurării pentru cei care resping deliberat evanghelia predicată acum – nicio îndurare pentru creștinismul botezat, vița pământului.„Evanghelia veșnică” se va vesti înainte de deschiderea împărăției milenare și o mărturie va fi dată acelor națiuni care nu au auzit evanghelia, dar toate acestea nu ating faptul solemn că o judecată categorică se va abate asupra acelui lucru teribil numit creștinism – acea masă întunecată, îngrozitoare, de mărturie botezată, cea mai monstruoasă pată morală din universul lui Dumnezeu. Pentru biserica fals mărturisitoare nu mai este nimic decât acea profundă și întunecată minciună pe care Dumnezeu în acțiunea Sa judiciară, o va trimite către toți cei care nu ascultă adevărul. Și după aceea vine blestemul mai profund și mai întunecat al iazului de foc.

Dragă prietene, oare gândul la aceasta nu ar trebui să ne facă mai solemni, mai pasionați, mai reali în relațiile cu oamenii din jurul nostru? Nu ar trebui să fim mai sensibili față de condiția groaznică și destinul acelora care mor în păcatele lor? Facem tot ceea ce putem pentru a salva pe apropiații noștri din pericolul iminent? Este oare drept să ne încrucișăm mâinile și să spunem cu o indiferență rece, „Dumnezeu îi va mântui pe cei aleși, noi nu putem face nimic”? Noi credem că aceasta este cruzime absolută, fărăinimă, față de suflete.

CATEGORY: STUDIU BIBLICBY C. H. MACKINTOSH21 AUGUST 2018LEAVE A COMMENT
Author: C. H. Mackintosh

https://tineri.clickbible.org/2018/08/21/suveranitatea-lui-dumnezeu-partea-2/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/suveranitatea-lui-dumnezeu-partea-2/

SUVERANITATEA LUI DUMNEZEU – PARTEA 1

download

Suveranitatea lui Dumnezeu, responsabilitatea omului și inima lui Dumnezeu așa cum este descoperită în evanghelie

Matei 20:16 prezintă marele principiu divin al suveranității “cei din urmă vor fi cei dintâi: pentru că mulți sunt chemați dar puțini aleși”. Dumnezeu are dreptul să facă ce vrea cu ai Săi. Pune cineva la îndoială lucrul acesta? Dacă o face înseamnă că nu și-a simțit niciodată cu adevărat locul, acela de a fi cu totul pierdut. Singura resursă pentru un păcătos pierdut este harul suveran al lui Dumnezeu. Nu există niciun om care să poată sta înaintea lui Dumnezeu pe terenul propriei dreptăți. Toți sunt vinovați; deci singura resursă este în îndurarea divină, dar această îndurare trebuie să fie suverană. A nega dreptul lui Dumnezeu de a fi suveran înseamnă a nega existența Lui.

Atinge aceasta chiar și pentru un moment adevărul responsabilității omului? Nicidecum! Ambele sunt adevărate și este imposibil ca două adevăruri să se contrazică (ciocnească) vreodată. A încerca să împaci suveranitatea divină și responsabilitatea omului este muncă zadarnică. Sunt deja împăcate, fiind amândouă arătate cu egală claritate în Cuvântul divin. Este minunat să vezi cât de simplu devine totul când dăm deoparte dogmele teologiei unui singur lucru și venim la Sfânta Scriptură ca un copil. Fie ca toți copiii lui Dumnezeu să facă acest lucru!

Există un pasaj minunat la sfâr șitul cărții Apocalipsa. “Şi cine însetează să vină; şi cine vrea să ia  apa vieţii fără plată” (Apocalipsa22:17). Acesta este doar unul dintre multele pasaje care ne arată cealată parte a subiectului.

Autorul articolului asupra căruia ne-ai atras atenția, respinge în totalitate noțiunea voinței libere a omului. El crede că omul este cu totul lipsit de putere; și nu numai atât ci și într-o stare de vrăjmașie totală cu Dumnezeu, astfel încât dacă este lăsat în propria voie n-ar veni niciodată la Hristos. Toți cei care vin la cină sunt siliți să vină altfel nu ar fi niciodată acolo. Mai mult decât atât el crede în suveranitatea lui Dumnezeu și că numele tuturor celor care cred sunt scrise în cartea vieții Mielului înainte de formarea lumii.

Dar de cealaltă parte (pentru că trebuie să privim ambele părți), să medităm la cuvinte ca acestea: “Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii – pentru împăraţi şi pentru toţi cei care sunt în poziţii înalte, ca să ducem o viaţă paşnică şi liniştită, în toată evlavia şi demnitatea. Pentru că lucrul acesta este bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. Pentru că este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuşi preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia fiind dată la timpul ei” (1 Timotei 2:1-6).

Și din nou, “ în ce priveşte promisiunea, cum Domnul nu întârzie socotesc unii că este o întârziere, ci este îndelung-răbdător faţă de voi, nevrând ca vreunii să piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9).

Acum, dacă se spune că, în Scriptura de mai sus cuvintele ”vreunii” și ”toți” se referă la cei aleși, vom răspunde că aceasta este o libertate nefondată față de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă scriitorul inspirat, ar fi dorit să spună “vreunii din cei aleși” sau “toți cei aleși” cu siguranță că ar fi făcut-o. Dar el nu spune nimic de felul acesta. Nu este după dorința inimii lui Dumnezeu ca vreunii să piară.

Omul este o ființă responsabilă, chiar dacă scrisoarea ta așterne tăcerea cu totul în legătură cu acest aspect foarte important. Pe scurt, se pare că pierzi din vedere cu totul două adevăruri importante: mai întâi, lărgimea inimii lui Dumnezeu -plinătatea și libertatea harului Său, aspectul mântuirii Sale întinse, că îndreptățirea Lui este pentru toți, că evanghelia trebuie să fie predicată oricărei făpturi, că Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască (Marcu 16:15; Fapte 17:30; Romani 3:22).

Și în al doilea rând, responsabi litatea omului. Este păcătosul responsabil sau nu? Dacă nu este responsabil ce înseamnă cuvinte ca “de vreme ce este drept înaintea lui Dumnezeu să dea în schimb necaz celor care vă necăjesc; şi vouă, care sunteţi necăjiţi, odihnă cu noi, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Sale, într-o flacără de foc, aducând răzbunare peste cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi peste cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos; care vor suferi pedeapsă, pieirea eternă de la faţa Domnului şi de la gloria puterii Sale”. Și din nou “Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă minciuna, ca să fie judecaţi toţi cei care nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nedreptate” (2 Tesaloniceni 1:6-9, 2:11-12).

Sunt oamenii responsabili să creadă Evanghelia? Da, cu adevărat, în măsura în care vor fi pedepsiți cu pierzare veșnică pentru respingerea acesteia. Oare să nu facă dreptate judecătorul întregului pământ? Oamenilor li se pare greu să împace lipsa de putere cu responsabilitatea. Nu este treaba nimănui să împace lucrurile care sunt descoperite în Scriptură. Noi trebuie să le credem. Pentru că sunt deja prezentate

Clar în Scriptură sunt deja îm păcate. Este remarcabil că nu avem probleme în legătură cu lucrurile acestei vieți. Să presupunem că cineva îți datorează 1.000 de dolari, dar s-a pus, din cauza unei extravaganțe neprincipiale, în poziția de a nu putea să-ți plătească. Nu are nicio putere. Este oare el responsabil? Și oare tu nu ești cu totul îndreptățit, după principiile lumii, să întreprinzi acțiuni legale împotriva lui? Cu cât mai mult Dumnezeu nu va fi îndreptățit în judecata Sa față de toți cei care resping evanghelia unei mântuiri fără plată, trimisă lor pe temelia morții ispășitoare a singurului Său Fiu!

Nu putem fi deloc de acord cu remarca ta în care spui “pare o evanghelie da și nu” dată oamenilor în care să creadă. Binecuvântatul nostru Stăpân a chemat oamenii să “se pocăiască și să creadă Evanghelia”(Marcu 1:15). Și când a fost întrebat de oamenii din timpul său, “ce să facem ca să lucrăm lucrările lui Dumnezeu?” răspunsul Său a fost “aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Acela pe care L-a trimis El” (Ioan 6:28-29). Din nou, El îi provoacă pe Iudei cu această întrebare directă “Dacă spun adevărul de ce nu mă credeți?”(Ioan 8:46). Apoi, dacă mergem la Faptele Apostolilor îl găsim pe Petru chemând iudeii la pocăință și convertire. Îl găsim pe Pavel spunând temnicerului din Filipi să “creadă în Domnul Isus”.

El le spune atenienilor că “Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.” Citim în 2 Tesaloniceni că Domnul Isus Hristos se va răzbuna pe cei care nu ascultă de evanghelie, și că mai departe “Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă minciuna, ca să fie judecaţi toţi cei care nu au crezut adevărul”.

Acum, nouă, ni se pare un lu cru foarte serios, înaintea tuturor acestor pasaje să o numești “evanghelia lui da și nu” pentru a pune presiunea responsabilității asupra oamenilor astfel încât ei să creadă. Dar este un lucru evident, dragă prietene, că dificultatea ta este datorată unei teologii părtinitoare, unui sistem pe care putem doar să-l comparăm cu o pasăre cu o singură aripă, sau o barcă cu o singură ramă. Când ne întoarcem la pagina sfântă a Cuvântului lui Dumnezeu, găsim adevărul, nu o parte a adevărului, ci întregul adevăr în toată relevanța lui. Găsim, așezate unul lângă celălat, adevărul suveranității divine și a responsabilității umane. Suntem chemați să le împăcăm? Nu, sunt deja împăcate pentru că sunt amândouă așezate în Cuvânt. Noi trebuie să credem și să ascultăm.

CATEGORY: STUDIU BIBLICBY C. H. MACKINTOSH1 APRIL 2018LEAVE A COMMENT

Author: C. H. Mackintosh

https://tineri.clickbible.org/2018/04/01/suveranitatea-lui-dumnezeu/

Suprimarea – O altă formă de abuz sexual – II

download

Teofil Gavril 12/01/2017 Har sau lege,

Spuneam în meditarea mea de ieri că suprimarea sau mai pe înțeles privarea de informare și condamnarea interesului pentru informații despre sexualitate constituie o formă de abuz sexual. Tentația părinților și a liderilor religioși este de a pune niște garduri după alte garduri după celelalte garduri ca tânărul să nu păcătuiască. Pe când varianta mai corectă este o informare realistă și o responsabilizare pe măsură.

De prea multe ori vrem să fim „mai corecți decât Dumnezeu” și să Îl apărăm cumva pe El prin rescrierea sau completarea Scripturii ori Pavel le scrie celor din Corint că noi „am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu”. Din păcate noi considerăm că apărăm Cuvântul prin adăugirile noastre și ne facem probleme doar să nu scoatem ceva din Biblie la adăugat considerăm că nu e așa mare problemă. O regulă în plus nu poate strica, o poruncă sau o lege nouă e bună și chiar recomandată dacă le respectă pe celelalte. Așa se face că prin „ornamente omenești” se poate cultiva o vinovăție paralizantă și obositoare iar copiii lui Dumnezeu nu mai trăiesc odihna ci povara.

Sistemele legaliste obligă pe cei care au întrebări despre sexualitate să tacă, să nu găsească răspuns sau să caute oriunde altundeva decât în structurile religioase care nu pot permite asemenea discuții. Din păcate prea mulți oameni din biserici au informații distorsionate despre sex ceea ce face ca păcatele în această zonă întunecată intenționat să se înmulțească mult. Unii din membrii bisericilor au făcut greșeli la acest capitol și au păcătuit dar sistemul rigid nu le permite mărturisirea păcatelor și lăsarea de ele. Poate e greșit nu le permite cred că mai corect e să zic că nu îi ajută deloc. E o crimă să faci de rușine biserica locală, e o crimă să ai astfel de probleme tu fiul lui cutare sau fiica lui cutare.

Fiica unui pastor a fost efectiv prostită de o colegă și un coleg în clasa a unsprezecea să intre într-un joc sexual. Naivitatea ei și lipsa de orice cunoștință serioasă despre relațiile sexuale au făcut-o o victimă perfectă, ca un pui de căprioară în fața unui leu agil. S-a trezit într-o combinație rușinoasă și pe deasupra și șantajată să continue că de acum existau și filmări cu telefonul. La un moment dat din cauza plânsului și tristeții sale și sub „anchetă serioasă” s-a aflat detaliul de către părinți. Șoc, doliu, traumă fata a fost dusă repede la un alt păstor să fie muștruluită bine. Afirmațiile auzite de ea au fost acestea (le redau de pe lista scrisă de ea doar pe unele): Ești o curvă. Ai dat cu piciorul lui Hristos. Ai scuipat pe jertfa Mântuitorului. Ai călcat în picioare cariera tatălui tău. Ai adus cea mai mare rușine bisericii cutăreasca din toată existența sa. Ai scuipat pe fața înaintașilor sfinți ai acestei biserici. Ne-ai distrus. Ai adus în biserică duhul curviei. Degeaba plângea fata, își cerea iertare și îi ruga să îi mai dea o șansă. A fost considerată „stârpitură” și gata.

Fata asta a realizat că a greșit după prima ieșire în decor dar nu a avut cui să spună, nu a avut curajul să meargă la legiuitori. Știe că asta e atitudinea lor și clar nu îi putea acuza de ceva pe sfințiile lor. Din păcate cazul nu e deloc rar, am multe astfel de povești de viață, mult prea multe. Aproape toate favorizate consistent de rușinea de a fi ființă sexuată.

Marius e un alt caz de acest gen. Fiul unui om foarte implicat în biserică care a mers la internat la liceu unde toți „l-au instruit” că ar fi efeminat și că e homosexual. Cui să spună durerea și povara? Așa ceva nu se discuta nici acasă nici la biserică. Mama și tata niciodată nu i-au spus ceva despre sex decât „nu e voie”, „interzis”, „rușine”. A sfârșit în experiențe dureroase și traumatizante pe care nu le va uita toată viața sa deși acum e vindecat.

Falsa rușine, falsa vinovăție la acest capitol e foarte riscantă. Nu fi naiv să crezi că fiul sau fiica ta nu au întrebări și curiozități în acest domeniu. Nu fi naiv să crezi că nu caută pe net. Nu îl crede un  tânăr care nu e normal. Sunt oameni, sunt ființe sexuate, trec prin adevărate furtuni hormonale. Te rog, nu îi lăsa să înoate singuri în oceanul acesta, întinde-le mâna, ajută-i.

Sau poate ești părinte dar la ai tăi nu ai curaj să le zici, poate e mei ușor să vorbești tu ca bărbat cu fiul altui frate sau tu ca femeie cu fiica altei familii. Apropie-te și ajută. Anticipează că nu au curaj să te întrebe și procedează ca un duhovnic adevărat abordând problema cu milă, respect și responsabilitate fără a inocula rușinea și vinovăția.

Chiar dacă faceți „descoperirea” că un tânăr sau o tânără a căzut în păcate sexuale, a vizionat pornografie, s-a masturbat etc tot nu e  un motiv să le faceți reclamă oricât de tentant ar fi. Mai degrabă vorbiți deschis cu ei, fiți confidenți (nu trebuie să se audă mai departe nici de familia dumneavoastră) și ajutați acei tineri să cunoască harul lui Dumnezeu care le va da și eliberarea și odihna și capacitatea de a trăi sfinți (că de puteau prin puterile lor nu ajungeau să păcătuiască). Nu uitați că o parte din păcatele sexuale e cauzată de abordarea familiei și a bisericii pe această temă.

Suprimarea – O altă formă de abuz sexual – II

SUPERFICIALITATEA – BOALA VREMURILOR NOASTRE

George Calinescu, unul  din cei mai importanti critici literari romani, a scris in cartea Enigma Otiliei o fraza ce i-a iritat pe multi contemporani de-ai sai. El spunea: “Superficialitatea este o boala nationala, de aceea noi romanii nu progresam.”

Nu doar Romania, ci intreg mapamondul este locuit de fiinte care traiesc o viata superficiala. Oameni de toate varstele, profesiile, etniile si religiile sufera de aceasta maladie.

Chiar si crestinii s-au obisnuit in ultima perioada sa fie superficiali, delasatori, dezinteresati, iar efectele acestui pacat se simt deja in viata spirituala a bisericilor din tara noastra. Deschidem Biblia la intamplare si citim un verset, inainte de a merge la locul de munca sau la scoala, si declaram apoi ca ne-am hranit spiritual. Rostim  o rugaciune in timp ce ne indreptam spre masina si spunem ca am avut partasie cu Domnul. Citim o poezie in cadrul unui serviciu de inchinare si avem impresia ca il slujim pe Dumnezeu. Scriem trei idei pe un petec de hartie, in timp ce se desfasoara programul in casa de rugaciune, si consideram ca Duhul Sfant ne-a inspirat intr-un mod special. Aruncam o invitatie pentru un serviciu de evanghelizare in cutia postala a unui vecin si suntem convinsi ca am implinit Marea Trimitere. Ne-am obisnuit astfel, datorita stresului zilnic pe care il experimentam, sa traim o viata superficiala. Ne-am obisnuit cu superficialitatea. Ea a devenit un mod de viata, o stare de normalitate pentru multi dintre noi. Suntem superficiali in ceea ce facem, dar mai ales in relatia noastra cu Dumnezeu.

Pe paginile Bibliei este descrisa viata unui personaj care a avut multe calitati, dar care a suferit de boala superficialitatii.

Iehu, cel de-al X-lea imparat al Regatului de Nord, a fost uns ca imparat de un fiu al proorocilor, la indemnul lui Elisei. Acest titan al credintei a domnit intre anii 842-815 i.H. si a fost omul ales de Dumnezeu sa restabileasca spiritualitatea in Israel. A fost un lider curajos, un bun organizator, a fost caracterizat de o ravna speciala pentru Domnul ostirilor. A omorat-o pe Isabela, cea care a adus idolatria in Israel  si pe Ioram, cel care promova imoralitatea si vrajitoria. Dar acest erou al poporului evreu, a fost un credincios superficial. Studiind viata lui, mi-am adus aminte de un citat celebru: “Oamenii superficiali cred in noroc, oamenii spirituali cred in providenta”. Exemplul imparatului Iehu poate fi educativ pentru noi, cei care descoperim ca datorita superficialitatii, poporul lui Dumnezeu nu prea progreseaza in ultimii ani.

1. Iehu a cosmetizat idolatria, dar nu  a distrus-o -2 Imparati 10:28-29

Atitudinea imparatului fata de promotorii cultului Baalilor si Astarteii a fost  una curajoasa. Distrugerea idolilor si omorarea proorocilor a fost un gest care merita toata aprecierea poporului credincios. Idolii adusi  in Israel de Izabela si proorocii  pagani platiti de guvern au facut mult rau natiunii. Dar viteii de aur, din Betel si Dan, n-au fost distrusi. In conceptia lui acesti vitei trebuiau sa le reaminteasca evreilor despre eliberarea din robie, asa ca Iehu nu i-a daramat. El doar a facut o ierahie a idolilor, iar cei “superiori” au trebuit sa supravietuiasca.

Idolii sunt zei fara valoare.Ei sunt o creatie a fiintei umane.Oricare ar fi materialul din care au fost fabricati si oricat de ridicat ar fi costul lor material, idolii sunt “niste sperietori intr-un strat de castraveti”.(Ieremia 10:5)

Desi  numarul celor care considera  inchinarea inaintea idolilor ca fiind ceva arhaic este in continua crestere, multi “crestini” continua sa se inchine inaintea unor creatii omenesti (picturi, statui, obiecte religioase). Lucru acesta dovedeste nestiinta sau incapacitate de a intelege adevarata inchinare, dar si o superficialitate evidenta in ceea ce priveste Sfanta Scriptura. Asistam la un proces de cosmetizare a idolatriei, de clasificare a valorii idolilor moderni ai zilelor noastre.

Pentru noi, cei care am inteles ca singurul care merita inchinarea este Dumnezeu, riscul este sa devenim superficiali in relatia noastra personala cu El. Este un mare pericol sa te rogi, dar sa nu mai crezi in puterea rugaciunii, sa citesti Biblia, dar sa nu o mai aplici in viata personala, sa canti imnuri de lauda la adresa Mantuitorului, dar sa nu fi mantuit, sa ridici mana la o evanghelizare declarand ca-ti predai viata lui Hristos, dar pe tronul inimii imparat sa fie eul tau, sa te botezi, dar sa nu existe transformare launtrica.

Suntem tentati uneori sa facem un clasament al pacatelor, considerand ca betia, lacomia, curvia sunt cele mai periculoase, dar, oare, cum ramane cu superficialitatea? Ce loc ocupa ea in viata noastra? Nu cumva incercam si noi sa cosmetizam unele pacate, uitand de fapt ca Biblia ne indeamna sa le distrugem total.( 1 Petru 2:1-3, Efeseni 4:25-32).

2. Iehu a avut diplomatie, dar nu discernamant v.18-19

Ca imparat, Iehu a dat dovada de mult tact.Abilitatea sa poate fi vazuta in modul in care si-a consolidat pozitia sociala. A organizat sarbatori in cinstea lui Baal cu scopul de a distruge influenta acestui zeu pagan.Diplomatia sa este si astazi subiect de studiu pentru mediile politice. Dar, desi a avut diplomatie, omul acesta nu a avut discernamant spiritual.El nu a inteles care este diferenta dintre adevar si minciuna,  dintre bine si rau,  dintre pacat si sfintenie.

Pentru conducatori, diplomatia este absolut esentiala.Un lider lipsit de tact va avea o domnie scurta. Dar mai importanta decat diplomatie umana este discernamantul spiritual.

Biblia este plina de exemple de oameni care au avut tact, dar nu si  discernamant.Probabil ca cele mai evidente exemple sunt Rebeca (Geneza 27:6-13) si Samson (Judecatori 16:25-30). Lipsa lor de discernamant a afectat nu doar viata lor, ci mai ales viata semenilor si a urmasilor.

Intr-o lume atat de complexa spiritual este nevoie nu doar de diplomatie, ci mai ales de discernamant. Un crestin superficial nu stie sa faca diferenta intre cele doua caracteristici, dar unul duhovnicesc va intelege rapid importanta discernamantului. El va intelege unde este linia de demarcatie intre doctrinele biblice si parerile umane, va sti sa deosebeasca muzica duhovniceasca de cantarile lumesti, va face deosebire intre etica relativa si adevarurile eterne. Intr-o vreme de relativism doctrinar si analfabetism biblic, omul nascut din nou va intelege ca superficialitatea este un pacat grav si va cere discernamant spiritual in orice circumstanta a vietii.

3. Iehu a dat dovada de sobrietate, dar nu de sinceritate v.31

Studiind viata lui Iehu vom descoperi ca acesta a fost un imparat sobru, serios, hotarat in actiunile sale.Distrugerea cultului lui Baal si omorarea celei care l-a promovat au fost fapte de eroism, ce l-au propulsat in galeria eroilor evrei. Dar distrugerea acestor zei a fost facuta din ambitii si considerente politice si nicidecum spirituale. Iehu i-a impresionat pe oameni prin actele sale de vitejie, prin eroismul sau, prin sobrietatea sa, dar l-a dezamagit pe Dumnezeu prin inima sa impartita, prin lipsa lui de sinceritate, prin fatarnicia inimii.

Unul din cele mai elocvente exemple biblice, care ne prezinta sobrietatea si sinceritatea oamenilor religiosi  este in Luca 18:9-14. Fariseul impresiona prin seriozitatea sa, prin cuvintele sobre ce le rostea, prin activismul sau religios. Oamenii erau fascinati de tinuta religioasa sobra ce o purta, de discursurile “profunde” ce le rostea, dar Dumnezeu era dezamagit de fatarnicia lui, de piesa de teatru de prost gust pe care acesta o interpreta.Vamesul era dispretuit pentru conduita lui, dar atunci cand a venit la Templu inima i-a fost sincera. Si-a recunoscut vinovatia, iar prin smerenia sa a crescut in ochii lui Dumnezeu.

Sobrietatea si sinceritatea  trebuie sa-i caracterizeze pe copiii lui Dumnezeu. Sobrietatea fara sinceritate conduce la fariseism.Sinceritatea fara sobrietate poate conduce la superficialitate. Cand sobrietatea si sinceritatea se regasesc in viata unui individ, sau a unei comunitati, progresul spiritual devine vizibil.

Daca pana acum ai suferit de aceasta boala de care a suferit imparatul Iehu, si de care  sufera multi romani, vestea buna pe care vreau sa ti-o transmit este ca Dumnezeu, medicul sufletelor noastre, are tratament potrivit si pentru aceasta maladie spirituala.Tu poti fi vindecat. Depinde de tine daca accepti sau nu sfaturile Medicului suprem.

Distruge total “idolii” din viata ta, cere-i lui Dumnezeu discernamant in toate deciziile pe care le iei si traieste o viata de sinceritate deplina in relatia cu Creatorul tau.Eliberandu-te de superficialitate vei putea contribui la propasirea lucrarii lui Dumnezeu in locul in care Acesta te-a asezat.

Superficialitatea – boala vremurilor noastre

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/superficialitatea-boala-vremurilor-noastre/

SUNT GATA

mihai sarbu

”Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.” (2 Tim.4:6)

Viața omului este asemenea unei bătălii sau a unei alergări la maraton pe care te străduiești să le câștigi în așa fel ca să urci pe podiumul de premiere și să primești medalia de învingător. Asta înseamnă să ai o perspectivă corectă asupra vieții dar și să-ți asumi o responsabilitate pe măsură. Este ca și o ”cursă cu obstacole” pentru care ai nevoie de mult antrenament și de  condiție fizică adecvată. Îmi aduc aminte de perioada studenției când mă prezentam la examen doar dacă eram pregătit pentru o notă mare. Apostolul Pavel scrie ultima scrisoare din închisoare în așteptarea martirajului. Nu regretă nimic. Și-a trăit viața și a slujit la nivel de excelență. Are certitudinea că va primi răsplată și că va fii încoronat chiar de ”Domnul, Judecătorul cel drept” (2 Tim.4:8). Oare ce-l face așa de sigur de victorie? Marele om al lui Dumnezeu, Liviu Olah a strigat la întâlnirea cu medicul:”Eu sunt gata să plec!” Cum putem să avem și noi certitudinea omului lui Dumnezeu în momentul plecării? Urmărește afirmațiile de mai jos și ia aminte!

1. Fiindcă știu cum am trăit. În radiografia scurtă pe care o realizează în momentele finale ale existenței sale pământești slujitorul lui Dumnezeu avea să exclame cu toată convingerea că știe cum a trăit și că rezumatul vieții lui poate fi cuprins în câteva expresii clare: ”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Tim.4:7). Parafrazând, el vrea să spună că: ”asta a fost viața mea și cu asta m-am ocupat fără să fac nici un compromis. Acesta a fost traiul meu!” Este același raport pe care-l face la întâlnirea cu prezbiterii din Efes în drumul spre Ierusalim cînd mărturisește că: ”Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi, şi în mijlocul încercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor. Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos” … ”n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.” … ”N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.” …  ”ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.  În toate privinţele v-am dat o pildă …” (F.A. 20:19-35). Wow! Cutremurător și ireproșabil să trăiești și să slujești în felul acesta. Un etalon al pocăinței veritabile. Cum stai cu modul tău de viață deoarece poetul te provoacă și te întreabă: ”Ce-i viața ta? E o peniță / Cu care scrii mereu pe-un drum… / Și-apoi, la ultima portiță, / Ce-ai scris pe-a drumului tăbliță, / Nu se mai șterge nicidecum!” (C.Ioanid – Ce- viața ta?). Într-o zi vei începe un alt capitol al existenței tale veșnice. Gândește-te serios la viața ta și pune în ordine tot ce trebuie chiar acum.

2. Fiindcă știu ce m-așteaptă. Existența umană se desfășoară pe două coordonate: una terestră, efemeră și alta cosmică, eternă. Când se termină prima viața continuă cu cea de-a doua. Este sigur că nu mormântul reprezintă destinația finală, ci veșnicia. Iar ea are două compartimente: raiul (fericirea veșnciă) și iadul (chinul veșnic). Privind la Apostolul Pavel înțelegem liniștea și pacea din viața lui înainte de plecarea în veșnicie. Parcă vrea să spună: ”Știind cum am trăit sunt sigur de ceea ce mă așteaptă.” Și scrie câteva cuvinte care rămân de referință: ”De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii!” Dar nu se oprește aici, ci creionează imaginea completă și spune:   ”pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept.” (2 Tim.4:8/a). Este fantastic ca în timp ce  aștepți călăul să vezi și să descri o cu totul altă realitate: stadionul olimpic al cerului cu sfinții, podiumul de premiere și medalia de învingător! Apoi, o mulțime imensă stând în picioare și intonând ”imnul de stat al Cerului.” Exact ceea ce spune Petre Ispirescu cînd alege titlul basmului: ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.” Iar poetul creștin înțelege și el măreția veșniciei în glorie și exclamă: ”Locaș ceresc eu am aflat. / Prin Isus mi l-am câștigat. / Acolo veșnic este zi, / Acolo noapte nu va fi.” (C.Ev.# 435). Călător spre veșnicie, nu uita că: ”Aici scurtă-i lupta. / Acolo cununa / Ne așteaptă gata. / Sus ni-e țara!” (C.Ev. #437). Dacă trăiești ca să-l slujești și să-L onorezi pe Domnul la nivel de excelență, atunci, aceasta te așteaptă și pe tine. Fă liniște în viața ta și hotărăște-te să fii credincios până la sfârșit.

3. Fiindcă știu că nu sunt singur. Cerul va fi foarte aglomerat exact ca în imaginea pe care o surprinde poetul creștin care înțelege că: ”Sus asupra stelelor, Aleluia, Amin! / E mulțimea sfinților, Aleluia, Amin! / Care-aici s-au ostenit, / Care mult au suferit, / Acolo s-or odihni, Aleluia, Amin!” (C.Ev. # 456). Din Insula Patmos ucenicul iubirii zărește: ”o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă” (Apoc. 7:9). E și motivul pentru care slujitorul lui Dumnezeu avea certitudinea că nu va fi singur în Cer, ci că răsplătirea lui Dumnezeu va fi partea: ”tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Tim.4:8/b). Și a ta dacă sfârșești cu bine alergarea. Pentru asta se dă bătălia: să rămâi pe cale și să ajungi cu bine în glorie. Poate nu însemni prea mult pentru oameni aici dar vei conta enorm în economia lui Dumnezeu din veșnicie așa cum surprinde și poetul această realitate: ”Sunt un abur care-adie / Şi se pierde prin liane. / Dar în ziua ce-o să vie / Nu un om şi nu o mie, / Ci ca mine-ar vrea să fie / MILIOANE, MILIOANE.” (C.Ioanid – Milioane, milioane). Cerul este creat de Dumnezeu pentru ființe ca și tine care: “vin din necazul cel mare” dar care au înțeles cel mai important lucru și au luat cea mai extraordinară decizie: ”şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.” (Apoc. 7: 14). Mai este loc și pentru tine în Cer, iar Cerul începe la Golgota prin credință și pocăință. Mă rog să se întâmple asta în viața ta. Amin. Roagă-te chiar acum următoarea:

RUGĂCIUNE

”Așa cum sunt la Tine vin, / Putere n-am, Tu-mi fii sprijin. / Mă spală-n sângele-Ți divin: / O, Mielule eu vin, eu vin!” (C.Ev.# 165)

Mihai Sarbu

SUNT GATA

Suntem noi buni cu adevărat înaintea lui Dumnezeu?

download - Copie - Copie

MARCH 12, 2017 MANTUIRE BY ALTII

“Cum ar putea un om să fie fără de prihană înaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea să fie curat cel ce se naşte din femeie??” (Iov 25:4)

Aceasta include toate clasele, înalte sau joase, religioase sau nereligioase, păgâne sau civilizate. Astfel, te include și pe tine.

Primii noștri părinți au fost creați în inocență, însă printr-un act de neascultare față de porunca lui Dumnezeu, ei au permis păcatului să își facă drum. Lui Satan nu i-a luat mult timp pentru a-i corupe și pentru a-i întoarce împotriva lui Dumnezeu, până acolo, încât primul lor copil a devenit un ucigaș!

Timp de șase mii de ani, Satan și-a desfășurat teribila lucrare de a corupe omenirea, și a făcut aceasta într-un mod atât de profund, încât mărturia lui Dumnezeu privind starea omenirii este: “Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.” (Psalmul 13:3).

“Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată! Cine o va cunoaşte!” (Ieremia 17:9).

Inima noastră este rea

Toate acele patimi rele, pe care le-ai îndepărta bucuros din viața ta, nu sunt decât manifestarea răului dinăuntru, pentru că din inimă vin lucrurile care îl întinează pe om (vezi Marcu 7:14-23). “Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!” (Iov 14:4).

În fața unor astfel de întrebări din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ce mai nutrești încă iluzia că îți poți acoperi starea păcătoasă printr-o viață de “fapte bune”, și că într-o zi toate vor fi bine? Ce amăgire! Cât de imposibil este să scoți o faptă curată din mijlocul corupției.

“Cine poate spune: Curăţit-am inima mea; sunt curat de păcat?” (Proverbe 20:9)
Îmbunătățirea nu a salvat nici un om, nici măcar unul religios, deoarece chiar și lui Nicodim, care era un învățător al legii, i s-a spus că trebuie să fie născut din nou pentru a vedea împărăția lui Dumnezeu.

“Ce are Cel Atotputernic dacă tu eşti fără prihană? Şi care este câştigul Lui, dacă drumurile tale sunt fără vină?” (Iov 22:3). Nu: pentru că El vede că orice străduință de a înfăptui salvarea este o încercare de a acoperi un lucru necurat cu alte zdrențe murdare, pentru că “Toţi am ajuns ca necuraţii şi toate faptele dreptăţii noastre ca un veşmânt întinat. Noi toţi am căzut ca frunzele uscate şi fărădelegile noastre ne luau ca vântul.” (Isaia 64:5).

Fie ca Domnul sa îți deschidă ochii să vezi starea îngrozitoare a sufletului tău. Nici o lucrare nu ți-a adus încă liniștea pe care o cauți cu atâta înflăcărare pentru cugetul tău, nu-i așa? Și nu ți-o vor aduce niciodată, pentru că “Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui” (Romani 3:20).

“Căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?” (Iov 9:2).
Iov a văzut prăpastia pe care păcatul o făcuse între om și Dumnezeu, precum și incapacitatea lui de a trece peste ea. Atunci a strigat:

“Între noi nu se află un al treilea care să-şi pună mâna peste noi amândoi” (Iov 9:33), și: “O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu” (Iov 16:21).

Pentru noi a venit deja un Mântuitor

Binecuvântat fie Dumnezeu, vremea lui Iov nu mai este vremea noastră, pentru că pentru noi nu mai este nevoie să privim spre viitor pentru cineva care să vină între noi și Dumnezeu, așa cum a făcut el, pentru că: “ACUM este ziua mântuirii”. Deasupra prăpastiei a fost construit un pod, iar noi suntem invitați să ne apropiem “să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus, Pe calea cea nouă şi vie” (Evrei 10:19-20).

Dar, poate te întrebi, cum este aceasta? Dumnezeu a spus: “Sufletul care păcătuieşte va muri” (Ezechiel 18:20). Aceasta te plasează pe tine, așa cum erai, într-o celulă de condamnare, așteptând execuția dreptei sentințe. Dumnezeu a iubit lumea, și L-a trimis pe singurul Său Fiu din cer pentru a lua locul păcătosului pe crucea de la Calvar. Dumnezeu a executat sentința asupra Lui în locul tău.

Crede că Hristos a făcut aceasta, acceptă lucrarea ca fiind împlinită pentru tine și încrede-te în cuvântul Lui, că va da viață veșnică “oricui vrea”. Nu vei accepta tu aceasta? “Acum este timpul potrivit”. Mântuirea este “fără bani și fără plată”.

“Un om pedepsit îndelung şi tare la cerbice va fi intr-o clipă zdrobit şi fără vindecare.” (Proverbe 29:1).

http://vesnicia.ro/suntem-noi-buni-cu-adevarat/