Articole / Cum ne răspunde Dumnezeu? /  Ce se întâmplă? – de Liviu Ciortuz

download

 

 

Articolele din acest număr:

 

 Radio Micul Samaritean – preluat de Biserica Adventista? – de Emanuel Adrian Sarbu [pagina 1] [click aici…]
 Criza dreptei religioase americane – studiu de caz – de Daut Manastireanu [pagina 1] [click aici…]
 Cum ne răspunde Dumnezeu? [pagina 2] [click aici…]
 Ce se întâmplă? – de Liviu Ciortuz [pagina 2] [click aici…]
 De ce aş vrea să trăiesc pînă la 72 de ani… – de Marius Cruceru [pagina 3] [click aici…]
Cum ne răspunde Dumnezeu?

David în Ps.34 spune „Eu am căutat pe Domnul şi mi-a răspuns:…”

Cum a răspuns Domnul?

„…m-a izbăvit din toate temerile mele.”

Cu toţii ne confruntăm cu temeri. Îngrijorări.

Recunosc că uneori mă tem pentru copiii mei. Mă întreb dacă vor fi buni şi credincioşi.

Ne temem pentru sănătatea noastră.

Azi mi-a fost teamă. ( Am fost la cabinetul stomatologic. Dar mi-a trecut repede teama, pentru că am avut parte de doi stomatologi speciali: mama-soacră şi dr. Sonila ).

Dr. Sonila este expertă în anestezie. Mama-Mariţa este expertă în extracţii. Aşa că nu am simţit nimic. Domnul să le binecuvânte.

Acum problema cu teama este că la prima vedere nu face rău. Ştim la nivelul minţii că nu este bine, dar spunem noi că nu poate fi aşa de rea precum vor alţii să ne convingă.

Temerile noastre au însă puterea de a ne fura bucuria şi a ne induce o mare cantitate de stres, aşa cum nimeni nu o poate face. Înainte de a ne da seama, teama ne înfăşoară întreaga percepţie despre lucruri.

Teama este şi cel mai eficient hoţ de bucurie şi libertate din vieţile noastre.

Prov.12:25 „Neliniştea din inima omului îl doboară ( adică, îl face să se ghemuiască şi să se sufoce ), dar o vorbă bună îl înveseleşte.”

Marcu 4:18,19 „Alţii sînt cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută între spini; aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, şi-L fac astfel neroditor.”

Sunt câteva lucruri pe care trebuie să le avem în viaţă aşezate corect şi sănătos pentru a fi în stare să biruim temerile din viaţă şi să ne bucurăm de pacea pe care ne-o promite Dumnezeu.

1. RELAŢII BUNE.

Una din sursele cele mai puternice de teamă şi îngrijorare sunt oamenii, relaţiile cu ei.

Dacă ai avut vreodată o ceartă cu partenerul de viaţă, sau un membru din familie ştii că acea ceartă s-a înfipt în mintea ta şi nu mai ai pace şi linişte.

Erau două femei care nu aveau o relaţie bună una cu alta. Iar cearta lor distrugea pacea bisericii.

Evodia şi Sintichia.

Toată viaţa lor este sumarizată în acest verset. Ne le mai găsim nici unde în Biblie.

Este tragic. Şi foarte ruşinos. Dacă ar fi să se scrie un verset despre viaţa ta, cum ar suna acel verset ?

2. O GÂNDIRE BUNĂ.

Lumea gândurilor noastre este extrem de importantă atunci când vorbim despre teamă.

Pentru că ne gândim, de aceea şi facem ce facem.

Prov.4:23 „Păzeşte-ţi inima mai mult decît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.”

Filip.4:8 „Încolo fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, acea să ne însufleţească.” La ce să ne gândim? Uneori ne temem de lucruri care nici nu s-au întâmplat!

Dr. Walter Cavert a spus: 40% din temerile noastre nu se vor împlini, 30% aparţin trecutului, 12% sunt în legătură cu sănătatea dar fără motiv, 10% nesemnificative, rămân 8% temeri legitime.

Nu uitaţi că Diavolul este un mincinos.

Nu poţi schimba trecutul şi nu poţi controla viitorul. Minţile noastre sunt ca nişte ecrane imense de TV care merg încontinuu. Nu le putem închide, dar putem schimba canalele.

3. O RUGĂCIUNE BUNĂ

1 Petru 5:7 „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi”

Rugăciunea nu schimbă înttodeauna circumstanţele noastre. Uneori în timpul petrecut în rugăciune, eu sunt cel care se schimbă.

Care îţi sunt temerile? Şi ce faci cu ele?

Caută-L pe Domnul…şi spune-i-le Lui!

„când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie..”

Articol apărut pe Blogul Ambasadorul (http://ambasadorul.wordpress.com)

sus

Ce se întâmplă? de Liviu Ciortuz

Textul de fata este un comentariu succint asupra capitolul 32 din Cartea Exodului, insotit, catre final, de o paralela la situatia Bisericii in perioada actuala de „tranzitie”.

Vom incepe cu o observatie importanta: Acest capitol, impreuna cu capitolele 33 si 34, ar fi trebuit de fapt sa lipseasca din Cartea Exodului. Iata de ce: daca poporul Israel ar fi respectat poruncile lui Dumnezeu, (in speta, aici: porunca a doua, „Sa nu-ti faci chip cioplit…”, Exod 20.4-6), atunci acest episod foarte dureros, al Vitelului de aur, n-ar fi existat. De la finalul capitolului 31, care vorbeste despre Sabat, cartea ar fi trebuit sa sara la inceputul capitolului 35, care, in mod sugestiv, reia tema Sabatului, intrand apoi in sectiunea despre construirea si consacrarea cortului intalnirii.

Insa, cum nu a fost asa, capitolul 32 in fapt va raspunde la intrebarea, pana atunci inedita:

I1: Ce se intampla cand poporul lui Dumnezeu, in ansamblu, incalca o porunca?

Inainte de a raspunde la aceasta intrebare pe baza textului din Exod 32, vom apela la un element din contextul imediat al acestui capitol pentru a repune, ceva mai tarziu, intrebarea de mai sus intr-o noua forma, pe care o consideram foarte utila.

Paragraful 31.12-17 constituie o rafinare a poruncii despre Sabat, porunca a patra, care fusese data in Exod 20.8-11. Elementul de noutate introdus aici este ca ziua aceasta de odihna si sarbatoare, pe care poporul Israel trebuie „sa o sfinteasca” (20.8), adica sa faca din ea o zi aparte fata de celelate zile ale saptamanii, este definita de Dumnezeu ca un „semn” (v. 32.13,17). Dupa acest semn, se va cunoaste in afara lui Israel ca „Domnul este cel care sfinteste”, adica pune deoparte, face distinct poporul lui fata de celelalte popoare. Asadar, ziua Sabatului este incarcata de semnificatia legaturii speciale dintre Dumnezeu si poporul Israel, semnificatie care trebuia sa iradiaze spre exterior. Este un un punct median intre Dumnezeu pe de o parte si lume (celelalte popoare) de cealalta parte, un reper intr-un act de sfintire, in procesul mantuirii lumii.

M-am intrebat daca mai exista si alte asemenea semne, cu rol similar intre Dumnezeu, poporul Lui, si exterior. Capitolul 32 ne spune ca si porunca a doua, privind interzicerea reprezentarii chipului lui Dumnezeu precum si a oricarui idol, trebuia sa functioneze similar poruncii a patra (ba chiar si mai mult!), ca un semn distinctiv al evreilor intre toate popoarele: Israel trebuia sa fie poporul unui Dumnezeu fara chip palpabil, transcendent, dincolo de puterea de reprezentare a omului. Ce se intimpla insa cand poporul renunta la acest semn?

Incalcarea unui astfel de semn de catre Israel are o prima consecinta foarte grava: „poporul era fara frau, caci Aaron il facuse sa fie fara frau, spre batjocura vrasmasilor sai” (32:25). Se vede clar ca atunci cand oamenii lui Dumnezeu pacatuiesc, ei nu devin ca lumea, nu sunt bine-veniti in clubul „Neamurilor”, ci, contrar asteptarilor, sunt dispretuiti si chiar luati in bataie de joc. Textul ne ajuta sa intelegem ca se intampla asa tocmai din cauza „semnului” pe care-l poarta Israel, semnul legaturii/legamantului care trimite inspre Dumnezeu.

Asadar, putem spune, apeland la un termen central din domeniul semioticii (stiinta despre semne), ca sectiunea de fata din Cartea Exodului raspunde si la intrebarea:

I2: Ce se intampla cand poporul lui Dumnezeu semnifica prost?

Iata acum, in sinteza, raspunsurile date de Exod 32 la intrebarile de mai sus. Cel dintai si cel mai simplu raspuns, intr-o formulare inspirata dintr-un text al Apostolul Pavel, este:

R1: A incalca una din porunci inseamna a incalca intregul ansamblu de legi ale lui Dumnezeu, si in consecinta legamantul Lui cu poporul Israel (a se vedea Exod 24.4,7).

Dumnzeu pune in fata lui Moise legamantul calcat, rupt! Acesta este intelesul versetului 32.7, cand Domnul ii spune lui Moise: „poporul tau” (nu mai este poporul Meu). Cortul intilnirii despre care au vorbit timp de patruzeci de zile pe munte nu mai avea nici un rost. Iar in 32.10 Domnul va propune chiar nasterea unui alt popor… Asadar, El se pronunta imediat, in consecinta directa cu faptele:

R2: Cand poporul lui Dumnezeu semnifica prost, Dumnezeu este prompt, gata sa schimbe purtatorul semnului, semnificantul!

Sa adaugam la cele spuse mai sus ca exprimarea foarte frumoasa „Eu sunt Domnul care va sfintesc” (31.13) constituie o noua definitie a lui Dumnezeu, adaugata altor remarcabile definitii-nume, introduse in aceasta carte: „Eu sunt Cel ce sunt”, „Eu sunt Domnul care va vindeca”, „Dumnezeul parintilor vostri, „Dumnezeul calatoriilor parintilor vostri”, etc. In urma acestui episod trist, ba chiar tragic, se va adauga, in capitolul 34: „Eu sunt un Dumnezeu gelos”.

Sa continuam acum sa raspundem intrebarii noastre din deschidere:

R1′: In perspectiva lui Moise, nu este posibil sa incerci sa salvezi legamantul cu Dumnezeu fara a simti dezgustul pacatului, fara a simti durerea ca te rupi de ceea ce te-a facut sa te desprinzi de legamantul Lui, fara jertfa ispasitoare.

De aceea Moise ii forteaza pe evrei sa bea apa cu cenusa idolului lor sfarimat, ca sa simta dezgustul; apa aceea lesioasa, ca sa induca nevoia de curatire. Din acelasi motiv, Moise se posteaza la intrarea taberei si face o chemare pentru separare, pentru despartire de frate, fiu si prieten, cu sensul revenirii de partea Domnului, chiar cu pretul jertfei, al [jertfirii] celor care au gresit si au ramas dincolo in ciuda apelului lansat.

R1′′: Cand intreg poporul calca legamantul, chiar daca intervine o mediere (v. 32.11-14,31-34) si chiar o jertfa (32.25-29), Dumnezeu poate ramane distant fata de poporul Sau (32.34, 33.14).

De aceea, cand Dumnezeu propune ca substitut al Sau, in rol de calauzitor, ingerul (32.34, 33.2), Moise percepe faptul ca lupta sa pentru a intoarce inima lui Dumnezeu din nou spre popor fusese doar pe jumatate castigata. El puncteaza superb (33.16) faptul ca semnul distinctiv al poporului lui Dumnezeu este insasi prezenta Lui in mijlocul lor. Cum se precizase deja in cap. 29.42-46: con-locuirea, spre comunicare si cunoastere.

R1′′′: A fost nevoie in acest caz specific de o invocare-mijlocire indoita (33.15) ca Dumnezeu sa revina asupra hotararii Lui.

Doua paragrafe din acest capitol (32.1-6, 22-24) ma determina sa inchei textul meu cu o ilustrare:

Cand o companie/trupa de soldati condusa de un capitan prost instruit bate pas de defilare pe un pod, atunci podul este in pericol sa intre in vibratii din ce in ce mai mari si sa se rupa. (Au existat altfel de cazuri, reale…)

Acesta este efectul fenomenului de rezonanta indusa (mai precis: amplificarea reciproca a vibratiilor produse de doua surse) din fizica, fenomen aplicat, in acest caz, la domeniul militar. In astfel de situatii este nevoie imperativa de cineva care sa opreasca imediat marsaluirea iresponsabila! Cineva care sa strige „Comanda la mine! Rupeti randurile!”

In capitolele 25-31 din Cartea Exodului, poporul evreu este pe un „pod”; ei trebuiau sa-l astepte pe Moise sa se intoarca inapoi de la dialogul cu Dumnezeu pe muntele Horeb. Din pacate, in acest timp, Aaron intra in rezonanta cu poporul care si-a pierdut rabdarea si care vrea cu tot dinadinsul sa marsaluiasca. In loc sa le tina piept, el se pune practic sa bata pas de defilare in frunte lor si … podul-legamant se rupe!

Asadar, putem adauga o noua intrebare pe langa intrebarile precedente, care sunt continute in substanta de profunzime a capitolului nostru:

I3: Ce se intampla cand poporul lui Dumnezeu marsaluieste iresponsabil?

R3: In astfel de situatii, este nevoie urgenta de un Moise care sa fie in rezonanta (nu cu poporul in primul rand, ci) cu Dumnezeu! Pentru a salva ceea ce se mai poate salva…

Sa mai facem inca o observatie importanta: Desi vorbim aici despre Moise, conducatorul lui Israel, in fapt pentru a opri un mars iresponsabil pe pod este suficient si un copil istet! Un copil care sa atraga soldatilor atentia asupra dezastrului iminent… Bineinteles, cu conditia ca ei sa priceapa si sa accepte avertismentul, chiar daca vine din partea unui copil!

Din pacate astfel de capitole triste sunt cat se poate de actuale in Biserica de azi. Suntem pe un pod al tranzitiei. Si nu deslusim (bine) semnele. Simtim nevoia de a o lua din loc spre un Canaan, un pamant mai bun. Din pacate liderii nostri rezoneaza mult cu timpurile si cu multimile. Desi ingerul ne este poate alaturi, Dumnzeu Insusi ne este foarte distant…

Cand poporul lui Dumnezeu marsaluieste prost, in loc sa ne alaturam marsului, noi ar trebui sa intram in rezonanta, in re-semnificare cu Cel de Sus!

O astfel de re-intrare in rezonanta cu semnele puse de El, presupune, la fel ca in cazul lui Moise, ca inima noastra sa bata pentru poporul lui Dumnezeu. Moise isi legase viata total indisolubil de soarta lui Israel (32.32), de aceea cand Dumnezeu ar fi vrut sa mistuie poporul, El, Atotputernicul, nu trece peste vointa lui Moise ci ii cere permisiunea: „Lasa-Ma…” (32.10)!

Si totusi, s-ar putea sa trebuiasca, datorita lipsei de empatie, a lipsei de raspuns la avertismentul care a fost adresat poporului si pe care noi ni l-am asumat, sa rupem randurile (32.25-29). S-o rupem cu frati, fii, parinti sau prieteni. Comanda „Rupeti randurile!” salveaza nu (doar) podul ci (mai ales) soldatii! Este desigur durere, jertfa, dar este singura cale pentru a evita dezastrul. La capatul de pod, ne va astepta atunci Domnul!

Articol apărut în publicaţia Adoramus (http://adoramus.ro)

http://publicatia.voxdeibaptist.org/articole1_iun08.htm

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.