Omul ca oglinda şi desăvârşirea în dragoste de Iosif Ton

Pagina de Teologie

Omul ca oglinda şi desăvârşirea în dragoste

de Iosif Ton

Una dintre capacităţile înnăscute ale omului este aceea de imitare. Din primele zile de viaţă, copilul începe să imite pe cei care au grijă de el. Când mama îi zâmbeşte, zâmbeşte şi el; când mama se încruntă, face şi el aşa. Copilul este o mică oglindă a celor care vin în apropierea lui. Putem spune că prima fază a învăţării se bazează pe această capacitate de imitare, de oglindire a celor cu care are de a face.

Această capacitate de imitare a celorlalţi oameni rămâne una dintre trăsăturile fundamentale ale omului pe toată durata vieţii sale.

Solomon a fost un bun observator al fiinţei umane şi nu putea să nu remarce fenomenul acesta. Şi într-adevăr, el îl consemnează în cartea lui de Proverbe prin aceste cuvinte:

„Cum răspunde în apă faţa la faţă,

aşa răspunde inima omului inimii omului” (Proverbe 27:19).

Probabil că prima oglindă pe care a folosit-o omul la începuturile istoriei lui a fost apa dintr-o mică baltă, sau dintr-un mic lac. În aceasta şi-a văzut el (şi ea!) mai întâi faţa. Oglinda ca instrument de arătare a feţei a apărut mult mai târziu şi cu siguranţă că multă vreme a fost un obiect de lux, extrem de scump. Fiindcă Solomon scria pentru ca sa-l înţeleagă tot poporul, el a folosit pentru conceptul de oglindă apa în care fiecare îşi putea vedea faţa. Prin urmare, noi putem actualiza acest proverb şi să-l citim astfel:

Cum răspunde în oglindă faţă la faţă,

aşa răspunde inima omului inimii omului.

Ce vrea să ne spună înţeleptul lui Israel prin proverbul acesta? Să desfacem condensata lui exprimare în felul următor.

Fiecare om este ca o oglindă: el reflectează ceea ce-i fac ceilalţi. Dacă cineva îi zâmbeşte, zâmbeşte şi el; dacă cineva se încruntă la el, răspunde şi el cu încruntare. Dar nu numai faţa lui răspunde astfel, ci aşa face inima  lui. Inima lui răspunde ca o oglindă la ceea ce vede el în inima celuilalt: dacă simte că cineva îl iubeşte, inima lui răspunde cu iubire; dacă simte că cineva îl urăşte, inima lui răspunde cu ură.

Solomon a fost un bun cunoscător al naturii umane şi în acest proverb el îşi exprimă constatarea lui că oamenii sunt fiinţe reactive: ei simt ce atitudini au ceilalţi faţă de ei şi reacţionează în acelaşi mod, cu acelaşi fel de atitudini. Cu alte cuvinte, noi percepem foarte rapid şi bine ce simt ceilalţi faţă de noi şi răspundem cu acelaşi fel de simţăminte.

Oare trebuie să fim surprinşi când citim că omul are şi capacitatea de a-L oglindi pe Dumnezeu? Să analizăm fenomenul oglindirii slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Moise. Iată istoria:

„Moise a coborât de pe Muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se cobora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul.

Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise şi iată că pielea feţei lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el….

Când a încetat să le vorbească, şi-a pus o măhramă pe faţă.”

Fenomenul se repeta atunci când Moise intra în cortul întâlnirii şi acolo avea o nouă întâlnire şi comuniune cu Dumnezeu:                                                        

„Când intra Moise înaintea Domnului, ca să-I vorbească, îşi scotea măhrama până ieşea; iar când ieşea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise.

Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că pielea feţei lui strălucea; şi Moise îşi punea iarăşi măhrama pe faţă până ce intra ca să vorbească cu Domnul” (Exod 34: 29-30 şi 33-35).

Apostolul Pavel comentează pe larg fenomenul oglindirii slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Moise în 2 Corinteni 3:5-15. Pavel observă că slava lui Dumnezeu de pe faţa lui Moise era trecătoare şi că el îşi punea un văl pe faţă tocmai ca oamenii să nu vadă că strălucirea dispare.

Pavel mai observă că fenomenul strălucirii feţei lui Moise a fost legat de primirea de către Moise a tablelor legământului. Apostolul face apoi observaţia că dacă darea legii celei vechi a fost îmbrăcată în slavă, cu atât mai mult legământul cel nou şi legea acestuia sunt îmbrăcate în slavă. El continuă discuţia acestui subiect în cap.4, în primele şase versete, unde el scrie că Evanghelia – expresia noului legământ – este Evanghelia „slavei lui Cristos care este chipul lui Dumnezeu” (versetul 4). Prin „chipul” putem înţelege „imaginea”, sau „oglinda”, sau „oglindirea”, căci Cristos este expresia fidelă, exactă şi perfectă a lui Dumnezeu către noi oamenii. Pavel continuă prin a scrie că slujba lui de evanghelist este „să facem să strălucească lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos” (v. 6).

Noul Testament ni-L prezintă pe Domnul Isus ca fiind noul Moise, care ne-a adus noul legământ cu Dumnezeu. Aici în 2 Corinteni 3 şi 4, Pavel face paralela între cei doi dătători de legământ şi ne spune că dacă faţa lui Moise strălucea de slava lui Dumnezeu, cu atât mai mult faţa lui Cristos străluceşte de slava lui Dumnezeu, El fiind chipul perfect al lui Dumnezeu, sau replica, sau imaginea, sau oglindirea perfectă a lui Dumnezeu.

Acum trebuie să vedem că între discutarea acestor doi dătători de legământ ale căror feţe reflectă slava lui Dumnezeu, Pavel înserează o observaţie despre noi înşine, în ultimul verset din cap.3. Cuvântul cheie în acest verset este katoptrizomani, tradus de Cornilescu prin „privind ca într-o oglindă”. Problema este că acest cuvânt nu înseamnă privind ca într-o oglindă, ci înseamnă „a reflecta ca o oglindă.”

Prin urmare, trebuie să citim acest verset aşa cum este el redat în traducerea „Cornilescu revizuit”, publicat în comun de editurile Lumina lumii şi Cartea creştina, în 2003:

„Noi toţi, cu faţa descoperită, reflectăm ca o oglindă gloria Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip ca al Lui, din glorie în glorie, prin Duhul Domnului.”

Chiar şi logica textului ca un tot ne obligă la această lectură, căci în cazul acesta avem următoarea secvenţă logică:

–         faţa lui Moise reflecta slava lui Dumnezeu (şi tindea să o piardă)

–         noi reflectăm slava lui Dumnezeu (într-un mod gradat, tot mai puternic)

–         faţa Domnului Isus reflectă în mod permanent şi perfect slava lui Dumnezeu.

Esenţial în toate acestea este faptul că omul este capabil să reflecteze ca o oglindă slava sau frumuseţea lui Dumnezeu. Cel care a făcut această reflectare în mod desăvârşit a fost Fiul lui Dumnezeu, care este totalmente „chipul” (în engleză, „image” – imaginea) lui Dumnezeu. De aceea a putut el să spună: „Cine m-a văzut pe mine L-a văzut pe tatăl” (Ioan 14: 9). În acest sens trebuie să înţelegem şi declaraţia Lui că Fiul „nu face decât ce-L vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face tatăl face şi Fiul întocmai” (Ioan 5: 19). Cu alte cuvinte, trebuie să înţelegem că tot ce face Fiul trebuie să înţelegem că de fapt face Tatăl, adică Dumnezeu, iar Fiul doar oglindeşte aceste lucruri către noi.

Acum, să punem discuţia fenomenului capacităţii umane de a oglindi frumuseţea lui Dumnezeu, din 2 Cor. 3 şi 4, alături de discuţia fenomenului general uman din Proverbe 27:19, unde Solomon ne spune că oamenii sunt oglinzi ale oamenilor, adică fiecare om răspunde la ceea ce-i fac ceilalţi oameni prin acţiuni similare. Faţă de această constatare despre toţi oamenii, în 2 Corinteni 3 şi 4 citim că unii oameni sunt capabili să fie o oglindă a lui Dumnezeu: ei reflectează slava sau frumuseţea lui Dumnezeu către semenii lor, indiferent ce le fac lor aceştia.

Cu aceste două constatări bine fixate în mintea noastră, să ne apropiem acum de ceea ce ne învaţă Domnul Isus în Matei 5:38-48 (parte din predica de pe munte) şi în Luca 6:27-36 (parte din predica de pe câmpie).

În legea dată la Sinai prin cuvintele „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte” Dumnezeu a ţinut seama de caracterul reactiv al naturii umane şi a introdus aici principiul corectitudinii şi al egalităţii: Dacă cineva îţi scoate un ochi, scoate-i şi tu un ochi – aceasta este corectitudine şi dreptate – dar ai grijă să nu i-i scoţi pe amândoi – aceasta ar fi incorect şi nedrept. Tot astfel, dacă cineva îţi scoate un dinte, loveşte-l şi tu şi scoate-i un dinte – aceasta-i corectitudine şi dreptate – dar ai grijă să nu-l loveşti atât de tare încât să-i scoţi doi dinţi – aceasta ar fi incorect şi nedrept. Ca să folosim  conceptul dat nouă de Solomon, aici avem descrisă o oglindă umană corectă.

Domnul Isus ne spune că dacă procedăm în felul acesta suntem pur şi simplu oameni: oglinzi care fac exact ceea ce ne fac nouă ceilalţi oameni:

„Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?

Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?” (Matei 5:46-47) şi

„Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii îi iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.

Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa” (Luca 6:32-33).

Să observăm această întrebare: „Ce lucru neobişnuit faceţi?” Domnul Isus nu vrea ca noi să fim oameni obişnuiţi. El aşteaptă ca noi să fim neobişnuiţi şi să procedăm în mod neobişnuit. El ne spune că noi trebuie să fim altfel decât ceilalţi oameni.

Mai întâi, să clarificăm exact contrastul pe care Domnul Isus îl face între două categorii de oameni. Care sunt aceste categorii? Una dintre categorii este evident cea în care sunt oamenii reactivi, oamenii care sunt oglindă fidelă a celorlalţi oameni, care le răspunde celorlalţi cu aceeaşi monedă. Şi care este cealaltă categorie:

Din text rezultă clar că această nouă categorie este definită prin expresia „fiii Tatălui vostru”, adică fiii lui Dumnezeu. Şi care este deosebirea esenţială dintre aceştia şi ceilalţi oameni? Deosebirea esenţială şi fundamentală este că fiii lui Dumnezeu sunt oglinzi ale Tatălui lor! Ei reacţionează la greşelile sau răutăţile celorlalţi oameni exact aşa cum reacţionează Dumnezeu la greşelile şi la răutăţile lor: cu milă, cu bunătate, cu dragoste, cu facere de bine!

Cu alte cuvinte, Domnul Isus le zice celor ce sunt fii ai lui Dumnezeu: Locul esenţial unde se vede dacă sunteţi fii ai lui Dumnezeu este în reacţia voastră la greşelile şi la răutăţile pe care vi le fac cei din jurul vostru! Din reacţia voastră se vede dacă în voi este fire (natură) umană, sau fire (natură) divină.

Această explicaţie o găsim în prima epistolă a lui Ioan, în capitolul 4. Tema tratată de Ioan aici este dragostea de fraţi, în special, şi dragostea de oameni, în general. Ioan, ca şi Domnul Isus, al cărui ucenic preaiubit a fost, împarte omenirea în două categorii: cei ce sunt „din lume” (v.5) şi cei ce sunt „din Dumnezeu” (v.6). Din capitolul 3 reiese că o caracteristică esenţială a lumii este ura şi ura este ucigătoare (cf.3:15). Cei care sunt din lume nu se poate să nu urască, deoarece aceasta este o trăsătură fundamentală a naturii lor. Ca să ajungi să iubeşti, trebuie să ţi se schimbe natura, şi aceasta se face numai printr-o nouă naştere, prin naşterea din Dumnezeu:

„Dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu.

Cine nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste” (4:7b – 8).

Ioan continuă făcând o explicaţie extrem de importantă şi anume că el nu vorbeşte despre orice fel de iubire, ci de felul de iubire pe care a arătat-o Dumnezeu faţă de noi: El ne-a iubit când eram încă păcătoşi, adică atunci când nu eram vrednici de iubire, ci eram vrednici doar de pedeapsă. Atunci, în acea stare a noastră, Şi-a dat El fiul să moară pentru noi!

Implicaţia este că noi suntem chemaţi să-i iubim pe ceilalţi oameni cu toate că ei nu sunt vrednici de iubire. Dacă suntem născuţi din Dumnezeu, avem – din natura divină născută în noi (Ioan o numeşte „sămânţa lui Dumnezeu”, 3:9) – capacitatea de a iubi cum iubeşte Dumnezeu, adică pe nemeritate!

Apoi Ioan merge cu discuţia un pas mai departe şi, pentru a ne arăta completamente cum este posibil pentru oameni să iubească cum iubeşte Dumnezeu, adaugă un nou factor în ecuaţie:

„Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea lui a ajuns desăvârşită în noi.

Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său” (4: 12-13).

Cu acestea, Ioan ne-a dat toate informaţiile despre lucrurile care trebuie să se întâmple cu noi ca să putem ajunge să iubim aşa cum iubeşte Dumnezeu. Două sunt aceste dimensiuni supra-umane pentru a fi capabili de o iubire supra-umană:

–         să fim născuţi din Dumnezeu, şi

–         să locuiască şi să rămână în noi Duhul Sfânt.

Să ne amintim că şi Pavel face legătura directă şi cauzală între iubire şi Duhul Sfânt:

„dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Romani 5:5) şi

„Roada Duhului este dragostea…” (Gal.5:22)

Să ne uităm în continuare în 1 Ioan 4. Ioan continuă discuţia şi scrie, după ce ne-a spun despre naşterea din Dumnezeu şi de rămânerea în Dumnezeu prin ascultarea de Duhul Sfânt, că  atunci

„Cum este El aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi…” (v.17).

„Cum este El aşa suntem şi noi în lumea aceasta” – o afirmaţie colosală! – se poate înţelege şi explica numai prin conceptul de oglindă: noi suntem oglinda Lui în lumea aceasta, adică,  noi nu avem lumină care să origineze în noi: noi reflectăm aici jos mila Lui, bunătatea Lui, dragostea Lui. Şi facem această oglindire tocmai faţă de cei ce ne greşesc şi ne fac rău, sau pur şi simplu nu ne sunt simpatici! Aceasta este dragostea desăvârşită şi textul ne arată clar că acest fel de dragoste se aşteaptă să fie o realitate în noi aici şi acum!

Dar, este posibil oare ca oamenii să fie aşa? Nu, nu-i posibil ca oamenii obişnuiţi să fie aşa! Lucrul acesta este posibil şi este posibil cu certitudine pentru sau cu aceia care sunt născuţi din Dumnezeu şi care au în ei Duhul Sfânt!

Apostolul Petru scrie că oamenii aceştia s-au făcut „părtaşi ai firii dumnezeieşti” şi pe aceştia apoi îi cheamă să-şi dea toate silinţele să adauge la credinţa lor dragostea de fraţi şi iubirea de oameni, deoarece numai aşa li se va da „din belşug intrate în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos” (2 Petru 1:3-11).

Ideea fundamentală a acestui eseu este că noi toţi oamenii suntem şi funcţionăm ca nişte oglinzi. Întrebarea la care trebuie să răspundem fiecare dintre noi este aceasta: Pe cine oglindim noi?  Pe oamenii (fraţii) din jur, care inevitabil ne greşesc, care intenţionat sau neintenţionat ne fac rău şi ne rănesc sau care pur şi simplu nu sunt atrăgători, nu sunt simpatici, ci sunt nişte „nesuferiţi” şi nişte „imposibili”? Dacă îi oglindim pe ei, procedăm ca ei, le răspundem după cum sunt ei şi nu suntem decât „ecoul” lor, şi astfel suntem exact ca ei!

Avem însă capacitatea, primită prin naşterea din Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt din noi, să răspundem greşelilor şi răutăţilor celor din jur oglindind către ei frumuseţea lui Dumnezeu: mila Lui, bunătatea Lui, îndurarea Lui, îndelunga Lui răbdare, dragostea Lui, iertarea Lui!

Să întregim imaginea aceasta adăugând şi învăţătura lui Pavel din Efeseni 4:30-32 şi 5:1-2.

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu cu care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

Orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.

Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.

Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu (în original: imitaţi-L pe Dumnezeu), ca nişte copii preaiubiţi.

Trăiţi în dragoste, aşa cum Cristos ne-a iubit şi s-a dat pe Sine pentru noi…”

Să observăm mai întâi atenţionarea să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt. Contextul ne spune că Îl întristăm pe Duhul Sfânt atât prin lucrurile listate înainte – minciuna, mânia, cuvintele vulgare, furtul – cât şi prin aceste lucruri care trebuie să dispară din noi: amărăciunea, mânia, ţipetele, şi orice manifestări de răutate. 

În loc de acestea avem chemarea de a fi ca Dumnezeu şi ca Domnul Isus, de a-I imita, adică de a-I oglindi. Este exact aceeaşi chemare ca şi în celelalte texte analizate înainte. Prin minciună, prin mânie, prin ţipete (manifestări nervoase), prin acţiuni răutăcioase, noi nu facem altceva decât să le dăm celorlalţi ce ne-au dat ei. Suntem oglinda lor şi nu suntem cu nimic mai buni decât ei! Când ne uităm cum procedează Dumnezeu şi Domnul Isus şi când Îi imităm, noi răspundem celor din jurul nostru ca Dumnezeu şi ca Domnul Isus: noi suntem oglinda Lor faţă de semenii noştri!

Nu uitaţi că a fi oglinda lui Dumnezeu este posibil numai dacă eşti născut din Dumnezeu şi dacă trăieşti sub călăuzirea Duhului Sfânt (numai atunci nu-L întristezi). 

După ce am înţeles lucrurile acestea în gândirea noastră, după ce conceptul acesta că suntem o oglindă ori a oamenilor ori a lui Dumnezeu ne-a devenit clar pe plan cognitiv (mintal, intelectual), să venim acum la viaţa practică.

„Problema” noastră sunt toţi ceilalţi oameni, începând cu cei din casa noastră, apoi cei din Biserica noastră, cei din serviciul nostru, cei de pe strada noastră, cei din lumea noastră. Ei nu sunt aşa cum i-am vrea noi să fie şi nu fac ce am vrea noi să facă! Dimpotrivă, ei ne greşesc, uneori neintenţionat alteori intenţionat, uneori mai puţin dureros, alteori teribil de dureros. Până acum, fără să ne dăm seama, noi am fost oglinda lor. Noi le-am răspuns aşa cum ne-au făcut ei. Ba uneori cu vârf şi îndesat!

Trebuie să aflăm acum că în aceasta stă nefericirea noastră! Ne întrebăm de ce nu poate fi armonie în casa noastră. Ne întrebăm de ce ne certăm mereu. Ne întrebăm când se vor opri toate acestea şi când ne va da şi nouă cineva puţină fericire. Răspunsul la toate acestea este că toate se vor schimba când vom înceta să mai fim fiinţe reactive, fiinţe care reflectă tot timpul ce fac ceilalţi, când vom înceta să fim oglinda lor.

Domnul Isus ne cheamă să încetăm să răspundem celorlalţi după cum ne fac ei nouă. El ne cheamă să fim oameni neobişnuiţi, adică oameni care refuză să mai oglindească greşelile sau răutăţile lor. În loc de aceasta, să fim oglinda lui Dumnezeu! 

În mod practic, fă-ţi o regulă din a te întreba: Acum când am fost jignit, supărat, rănit, umilit, nedreptăţit, pe cine oglindesc eu? Pe cel din faţa mea, sau pe Tatăl meu Cel minunat de bun, de milostiv, de iertător? Ca cine sunt eu? Ca cel din faţa mea, sau ca Tatăl meu pe care Îl admir şi Îl iubesc? De cine să ascult eu acum? De îndemnurile naturii mele umane, sau de îndemnurile Duhului Sfânt?

Să ne amintim din nou de conceptul din 2 Corinteni 3 şi 4. Noi suntem făcuţi şi chemaţi să oglindim frumuseţea lui Dumnezeu, aşa cum a făcut-o Moise (parţial şi temporar) şi aşa cum a făcut-o Domnul Isus (total şi întotdeauna). Dar care a fost secretul lor?  Lui Moise îi strălucea faţa de slava lui Dumnezeu după ce petrecea un timp în comuniune cu Dumnezeu! Domnul Isus se scula uneori cu mult înainte de zorii zilei, sau stătea până după miezul nopţii în locuri unde putea să fie singur, în comuniune intimă cu Tatăl Său.

Cum am  vrea noi să oglindim caracterul lui Dumnezeu dacă nu avem timp pe care să-l petrecem în comuniune reală şi profundă cu Dumnezeu?

Aici se face începutul: în timp real petrecut în comuniune reală cu Dumnezeu. Când ne umplem de El, în aceste sesiuni de părtăşie în iubire cu El, reflectarea către cei din jurul nostru a acestei frumuseţi divine este o consecinţă naturală şi inevitabilă.

Şi constatăm atunci că nu numai că am descoperit fericirea pentru noi înşine, ci am devenit izvor de fericire pentru cei din jurul nostru.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologie_iun08.htm

Coronavirus în lume. Știrile dimineții, pe scurt. Cele mai recente măsuri, evaluări, pedepse acordate de DP HotNews.ro

Luni, 13 aprilie 2020, 5:36 Actualitate | Coronavirus

Coronavirus

Foto: Vanessa Carvalho / Shutterstock Editorial / Profimedia

Pandemia adusă de noul coronavirus a ucis cel puțin 112.510 de persoane din întreaga lume de la apariția sa în decembrie în China, potrivit unui raport al agenției de presă AFP realizat pe baza unor surse oficiale. Peste 1,82 milioane de cazuri de infecție au fost diagnosticate în 193 de țări și teritorii de la începutul epidemiei. Statele Unite sunt țara cea mai afectată atât în ​​ceea ce privește numărul de decese, cât și în privința numărului de cazuri confirmate, cu peste 22.000 de decese și peste 555.000 de cazuri confirmate. După Statele Unite, țările cele mai afectate sunt Italia cu 19.899 de decese, Spania (16.972), Franța (14.393 de decese) și Regatul Unit (10.612).

• Fostul rabin israelian Eliahu Bakshi-Doron a murit duminică în urma unei infecții cu noul coronavirus. 79 de ani, a fost rabinul sefard al Israelului între 1993 și 2003.

• Peste 700 de cadavre au fost strânse din locuințele din Guayaquil, capitala economică a Ecuadorului, unde serviciile sanitare și cele de pompe funebre au fost copleșite de pandemia Covid-19. Nu a fost specificată cauza morții.

• Italia: o duminică de Paște cu cele mai puține decese. Italia a anunțat duminică doar 431 de decese în ultimele 24 de ore, minimul ultimelor 3 săptămâni. Pentru prima dată din 19 martie numărul morților a coborât sub 500 într-o singură zi.

• După o săptămână petrecută în spital – inclusiv câteva zile la terapie intensivă – premierul britanic Boris Johnson a fost externat duminică. Recuperat, el a mulțumit celor care „i-au salvat viața” și în special asistenților medicali prezenți alături de el în timpul celor 48 de ore în care „totul s-ar fi putut schimba”.

• Papa Francisc a propus în mesajul său de Paște „reducerea” sau chiar „anularea” datoriei țărilor sărace, a cerut reducerea sancțiunilor internaționale și „încetarea focului, global și imediat”. De asemenea, a exprimat speranța ca Europa să găsească „un spirit concret de solidaritate”.

• Statele Unite: relaxarea măsurilor de blocaj ar putea fi posibilă în mai. Expertul principal al guvernului american, doctorul Anthony Fauci, a estimat că o redeschidere treptată a activităților economice în Statele Unite ar putea avea loc în mai.

• Asia de Sud (India, Bangladesh, Pakistan, Afganistan etc.) ar putea suferi în 2020 cea mai modestă performanță economică în ultimii 40 de ani, a estimat Banca Mondială.

• Întoarcerea lui Charles-de-Gaulle. Armata franceză a pus în izolare pe toți cei 1.900 de marinari, după ce port-avionul nuclear Charles-de-Gaulle a revenit la Toulon, din cauza depistării coronavirusului la bord.

• OPEC și partenerii săi au convenit asupra „celei mai mari scăderi a producției din istorie”, în speranța creșterii prețurilor petrolului în ciuda tensiunilor dintre Moscova și Ryad. Prețurile petrolului au urcat luni dimineață pe piața asiatică.

• Ministrul turc de Interne și-a dat demisia la două zile după ce anunțul privind măsurile de izolare luate în weekend a determinat populația panicată să facă cumpărături fără a respecta măsurile de distanțare socială. Câteva ore mai târziu, președintele Recep Tayyip Erdogan a refuzat demisia.

• Poliția indiană a sancționat zece turiști străini, obligându-i să scrie de 500 de ori „îmi pare rău” pentru că au încălcat condițiile de izolare într-un oraș din nordul țării.

• Un chinez a fost arestat duminică la Lima, fiind acuzat că ar fi oferit ilegal teste rapide ale Covid-19 pe care le-a furat de la Ministerul Sănătății, a anunțat poliția peruană. Tianxing Zhang, în vârstă de 36 de ani, mergea din ușă în ușă la Lima pentru a-și oferi ”produsul” pentru bani.

Subiectele zilei

Luni, 13 Aprilie 2020

UPDATE Alte opt decese din cauza coronavirusului în România. Bilanțul a ajuns la 314 Alte opt decese din cauza coronavirusului au fost confirmate duminică seară în România. Bilanțul a ajuns la 314. În cursul dimineții au fost raportate alte 15 decese.

citeste tot articolul

Grav afectată de coronavirus, Spania se întoarce de luni la muncă. Sanchez: E important să vorbim acum despre reconstrucția economică și socială Una dintre cele mai afectate tări de epidemia de coronavirus, Spania iese din blocajul total și permite unor companii să-și reia activitatea începând de luni. „E important să vorbim

citeste tot articolul

Coronavirus în România: Numărul cazurilor a ajuns la 6.300 / Pacienți vindecați – 852 Alte 310 noi cazuri de infectare cu coronavirus au fost raportate în România, bilanțul îmbolnăvirilor ajungând la 6.300 , potrivit datelor publicate duminică de Grupul de

citeste tot articolul

Administrația Trump ia în calcul data de 1 mai pentru relaxarea restricțiilor impuse pentru limitarea răspândirii coronavirusului. „Vedem lumina de la capătul tunelului” Administrația președintelui american Donald Trump are în vedere 1 mai ca dată-țintă pentru relaxarea restricțiilor impuse în vederea limitării epidemiei cu noul coronavirus în SUA, a

citeste tot articolul

?VIDEO Spectaculoasa zonă din București care revine la viață în absența oamenilor. „Toată pauza asta pe care omenirea o trăiește oferă un plus naturii” Aproape o treime din Parcul Natural Văcărești, 50 de hectare din cele 186, a ars într-un incendiu la finalul lunii februarie 2020, cel mai mare din ultimii 10 ani. Imaginile de atunci erau

citeste tot articolul

Coronavirus în lume. Știrile dimineții, pe scurt. Cele mai recente măsuri, evaluări, pedepse acordate Pandemia adusă de noul coronavirus a ucis cel puțin 112.510 de persoane din întreaga lume de la apariția sa în decembrie în China, potrivit unui raport al agenției de presă AFP

citeste tot articolul

Situație gravă la Spitalul Județean Focșani, nou focar de coronavirus. Nelu Tătaru: Managerul depistat pozitiv nu e de găsit. A luat laptopuri, documente și s-a izolat la un hotel / Vom merge pe conducere militară Situație fără precedent la Focșani, noul focar de coronavirus din România. Managerul Spitalului Județean, depistat pozitiv, nu mai e de găsit, susține ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, care

citeste tot articolul

Chicago Tribune: Cursa pentru un tratament eficient împotriva virusului COVID-19: supoziții, încercări, dar fără un răspuns clar. Vezi câteva dintre cele mai promițătoare tratamente studiate Pe măsură ce COVID-19 continuă să secere zilnic mii de vieți de pe glob, la nivel mondial, eforturile în vederea găsirii unui tratament intră în viteză. Până acum, în urma

citeste tot articolul

Prețul petrolului crește după ce OPEC și partenerii săi au convenit asupra unei scăderi a producției Prețul petrolului a început să crească luni după ce Arabia Saudită și Rusia au ajuns la un acord privind reducerea producției globale, deși investitorii avertizează că prețurile rămân

citeste tot articolul

?Stau la bloc, cum pot primi lumina de Înviere? 38 de întrebări și răspunsuri oficiale legate de sărbătorile pascale și deplasările în perioada stării de urgență Românii pot ieși în apropierea caselor pentru a primi lumina de Înviere de la voluntarii Bisericii Ortodoxe Române, însă nu se pot deplasa la biserică indiferent de

citeste tot articolul

A supraveghea și a pedepsi cu sete! Amin! Nu mă omor după pîrîcioși. Nu mă omor nici după cuviincioși. Nici după justițiari. Dacă ai vocație și de pîrîcios, și de cuviincios, sigur o să-ți placă în piață,

citeste tot articolul

?Fostul mare rabin al Israelului a murit infectat cu COVID-19 Fostul mare rabin al Israelului Eliyahu Bakshi-Doron a murit duminică din cauza unei infecții cu noul coronavirus, a anunțat spitalul Shaare Zedek din Ierusalim, notează AFP, citat de Agerpres.

citeste tot articolul

WSJ: Bolile cardiovasculare sunt periculoase în cazul pacienților care au Covid-19 Persoanele care au boli cardiovasculare riscă să dezvolte complicații cu risc vital și un risc mortal mult mai mare în cazul infectării cu noul coronavirus, potrivit datelor furnizate de

citeste tot articolul

VIDEO Mesajul Papei Francisc: Pentru mulți este un Paște al singurătății, trăit între doliu și multe neajunsuri. Dar Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri / UE este în fața unei provocări istorice Papa Francisc a oficiat, duminică, Sfânta Liturghie de Paște, la Altarul Catedrei din Bazilica Sfântul Petru, în absența credincioșilor. Suveranul pontif a transmis un mesaj

citeste tot articolul

Jane Goodall: Disprețul față de animale a provocat pandemia de coronavirus „Disprețul” față de mediul înconjurător a provocat criza Covid-19, spune Jane Goodall, 86 de ani, expertul în primatologie care și-a dedicat viața apărării animalelor, în

citeste tot articolul

Șefa Comisiei Europene: Persoanele în vârstă ar putea fi nevoite să stea în izolare tot anul din cauza coronavirusului/ Sperăm să avem vaccinul până la sfârșitul lui 2020 Persoanele în vârstă ar putea să fie nevoite să stea în izolare până la finalul anului pentru a se proteja de coronavirus, a declarat președintele Comisiei Europene, Ursula von

citeste tot articolul

China raportează 99 de noi cazuri de coronavirus, dublu față de ziua precedentă China a raportat 99 de noi îmbolnăviri, 97 privind cetățeni reveniți din străinătate și doar două fiind persoane infectate local, informează duminică Reuters.

citeste tot articolul

Tismăneanu își cere „scuze finale” pentru meme-ul rasist cu „ciorile din Țăndărei”: „Nu există cuvinte magice pentru a repara durerea pe care am provocat-o” Politologul Vladimir Tismăneanu își cere scuze pentru meme-ul rasist pe care l-a distribuit pe Facebook. Precizările sale vin după ce reprezentanți ai comunității romă au criticat dur postarea

citeste tot articolul

Un medic militar detașat la Spitalul Județean Suceava, infectat cu coronavirus Un medic militar detașat de la Cluj la Spitalul Județean Suceava a fost depistat pozitiv la testul pentru coronavirus, anunță stirisuceava.net. Informația a fost confirmată și de ministrul Sănătății,

citeste tot articolul

O petrecere dintr-un bloc social din Bistrița s-a terminat cu amenzi de peste 11.000 de lei Trei persoane care au organizat o petrecere, sâmbătă seara, la un bloc social din municipiul Bistrița au fost amendate cu peste 11.000 de lei, pentru tulburarea ordinii publice, dar și pentru

citeste tot articolul

VIDEO Porția de râs – Ce se poate întâmpla când faci sport acasă, în izolare Mulți dintre cei aflați în izolare fac sport acasă, așa cum pot. Este însă nevoie de mare atenție, pentru că accidentările pot apărea la orice pas. Drept exemplu, avem 5 cazuri în

citeste tot articolul

L’Equipe: Top 20 cei mai influenți oameni din tenis – Pe ce locuri se află Darren Cahill și Ion Țiriac Jurnaliștii de la L’Equipe au realizat un TOP 20 al celor mai influenți oameni din tenisul mondial, iar printre aceste nume importante și-a făcut loc și Ion Țiriac. Aflat pe locul 19, omul de

citeste tot articolul

Simona Halep, donație de 30.000 de euro pentru spitale – „Nu am atins racheta din finala de la Dubai” Simona Halep a declarat, într-un interviu pentru Digi Sport, că este încrezătoare că această perioadă dificilă va trece și că totul va fi bine. Ea a menționat că din februarie, de la

citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-23839240-coronavirus-lume-masuri-statistici-evaluari-pedepse.htm?cfnl=

Coronavirus și război cultural (de Michael E. Jones). Partea a III-a

Perdeaua de Fum  05/04/2020 

Partea I – Partea a II-a

Patrick „Sunt om de știință” O’Neill recomandă „intervenții radicale: carantinarea orașelor, perturbarea vieții zilnice și restricționarea mișcării a aproape 800 de milioane de oameni” precum în China, ca „necesare pentru a evita infectarea completă” a Statelor Unite, dar așa cum exemplul din Italia a arătat, măsurile guvernamentale au reușit să înrăutățească o situație deja proastă prin închiderea ușii la grajd după ce calul deja a scăpat. Sau pentru a fi mai precis, plasarea în carantină a persoanelor care fuseseră deja expuse la virus în primele zile, acolo unde putem fi siguri că vor răspândi virusul și altor membri ai familiilor lor.

Din cele 44.145 de persoane infectate la 11 februarie 2020, 1.023 au murit, ceea ce înseamnă o rată a mortalității de 2,3%. „Încă mai credem, analizând datele, că principala cale de răspândire a infecției de aici sunt simptomaticii, cei care se simt rău și o transmit celorlalți, de la persoană la persoană”, arată dr. Mike Ryan de la Programul OMS pentru situații de urgență. Aceste numere au fost revizuite până când doar 1% din cazuri sunt considerate „severe”. La 20 martie, Italia avea 626 cazuri active la un milion de locuitori; Statele Unite aveau 58,3 cazuri active per milion, iar China scăzuse la 4,6 la milion, ceea ce indică faptul că boala era în remisie. [46] CDC și-a revizuit în mod constant în scădere rata de mortalitate, de la inițialul 4% propus de OMS, care sugerează acum o mortalitate de 2,3-3% pentru toate grupele de vârstă. Estimările CDC sunt chiar mai mici, variind între 0,5 și 3%. După ce a examinat datele din China, dr. Paul Auwaeter a scăzut rata mortalității acolo la 1,4%. Chiar și un mediu cu risc ridicat, precum nava de croazieră Diamond Princess, unde au fost testați toți pasagerii, a indicat o rată de mortalitate de doar 1,0%.

După ce a extrapolat această cifră la întreaga populație a SUA, John P.A. Ioannidis, profesor de medicină, de epidemiologie, sănătate publică și statistică biomedicală la Universitatea Stanford, a concluzionat că

„Rata mortalității în rândul persoanelor infectate cu Covid-19 ar fi de 0,125%. Dar, deoarece această estimare se bazează pe date extrem de firave – au fost doar șapte decese în rândul celor 700 de pasageri plus echipaj infectați – rata de deces reală s-ar putea întinde de la una de cinci ori mai mică (0,025%) la una de cinci ori mai mare (0,625%). Este, de asemenea, posibil ca unii dintre pasagerii infectați să moară mai târziu și ca turiștii să aibă frecvență mai mare a bolilor cronice – un factor de risc în infecția cu SARS-CoV-2 – decât populația generală. Adăugând aceste surse suplimentare de incertitudine…” [47]

Concluzia pare de neevitat. Italienii au înrăutățit o situație deja proastă prin impunerea carantinei. Adoptând concluziile unei științe eronate, înrăutățită de un guvern slab, Biserica, urmând sfaturile proaste ale iezuiților americanizați care controlează acum mintea liderilor ei, a contribuit la moartea a mii de catolici italieni, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost înghesuiți în apartamentele lor aglomerate ci ar fi fost lăsați să-și ducă o viață normală, inclusiv prin participarea la serviciile religioase.

Aaron Ginn își încheie articolul citând prima regulă a jurământului hipocratic: Primum no nocere; în primul rând, să nu fac rău:

„Guvernele și politicienii produc daune și perturbări masive și sunt puține dovezi care să le susțină edictele draconice. Fiecare administrație locală se află într-o cursă mimetică de a o depăși pe cealaltă în ordonanțe autoritare ca să ne arate cine „abuzează prudența” mai mult. Politicienii concurează nu pentru probe sau tratamente COVID-19, ci pentru mai multă precauție. Pe măsură ce șomajul crește și familiile simt deja o povară de nesuportat, politicienii se simt obligați la „remedierea” situației pe care ei au creat-o, cu soluții politice încă mai radicale și mai „creative”. Acest lucru creează doar noi probleme, cu un efect încă și mai mare de bulgăre de zăpadă. Primul lucru care ar trebui făcut ar fi să nu mai omori pacientul și să te concentrezi asupra a ceea ce funcționează.” [48]

Carantina totală n-a făcut altceva decât să înrăutățească lucruri care deja luaseră o turnură nefastă:

„Cu atât de puține dovezi că există o răspândire comunitară susținută și cu instituțiile noastre sanitare care raportează aceleași rezultate, închiderea economiei locale este o distragere, o măsură arbitrară, cu câștig limitat și cu milioane de oameni extrem de deranjați și cu sute de afaceri aruncate în faliment. Datele sunt copleșitoare: în acest moment, răspândirea comunitară și transmiterea aeriană nu reprezintă o amenințare. Nu avem exemple semnificative de infectare în restaurante sau săli de sport. Dacă luăm în considerare mediul pe care COVID-19 îl preferă, izolarea fiecărei familii în casă este o situație perfectă pentru infectare și transmitere între membrii familiei. Dovezile din Coreea de Sud și Singapore arată că este complet posibil și de preferat să fie continuată viața, făcând schimbări care au un temei dovedit, cum ar fi distanțarea socială și verificările regulate ale temperaturii.” [49]

Carlo Maria Vigano

Capitularea Bisericii

Capitularea Bisericii în fața statului a provocat furia arhiepiscopului Carlo Maria Vigano*, care, spre deosebire de majoritatea clericilor, a putut să distingă între categoriile naturii și modul în care ele au fost transformate în categorii ale minții și folosite ca armă de politicieni cu anumită agendă. „Evenimentele ecleziale din aceste ore”, spune Vigano, „au manifestat clar – dacă mai era nevoie – supunerea tragică a Bisericii în fața unui stat care se străduiește, face tot posibilul să distrugă identitatea creștină a Italiei noastre prin înrobirea ei de către o agendă ideologică, imorală, globalistă, maltusianistă, avortistă, inamic al individului și al familiei.” [50] Capitulând în fața definiției seculare a sănătății publice, Biserica pune în pericol „mântuirea sufletelor”, lipsindu-le de acele daruri supranaturale care ne fac „capabili să înfruntăm încercările aici, pe Pământ, chiar și atacurile morții, prin puterea credinței și acea scânteie de speranță inepuizabilă, de nezdruncinat, care vine din năzuința noastră către destinul de slavă pentru care am fost creați.” Conferința episcopală italiană a cedat, anulând „totalitatea sărbătorilor liturgice publice în toate bisericile din teritoriu, ajutând la alimentarea fricii și a panicii și la lipsirea credincioșilor de confortul indispensabil al sacramentelor.” [51]

„Tragica subjugare a Bisericii de către un stat care face totul pentru a distruge identitatea creștină” s-a răspândit din Italia în Statele Unite, unde o dieceză după alta și-a închis bisericile din cauza îngrijorării cu privire la COVID-19, până la o înștiințare ulterioară. [52]

Biserica nu a făcut nimic pentru a contracara panica generată de mass-media. Închizând bisericile, ierarhia a turnat benzină pe focul unei conflagrații care deja făcea ravagii în mass-media. Într-un articol apărut în The Atlantic din 11 martie 2020, intitulat „Ce faci dacă începi să tușești? ‘Stai acasă’ nu este un plan suficient” James Hamblin scrie:

„Acest coronavirus este necunoscut speciei noastre. După ce pătrunde în celulele noastre, extinderea lui în organism pare varieze semnificativ; simptomele pot progresa încet și familiar – tuse, congestie, febră – până la un răspuns inflamator care poate pune viața în pericol pe măsură ce virusul se răspândește în plămâni iar căile respiratorii se umplu cu lichid. Supraviețuitorii pot rămâne cu leziuni permanente în plămâni. Virusul se poate răspândi și în alte organe, provocând leziuni hepatice sau boli gastro-intestinale. Aceste efecte se pot manifesta pe perioade mai lungi decât gripa. Unii pacienți au început să se simtă mai bine, apoi simptomele s-au înrăutățit dramatic. Boala poate fi fatală, chiar și cu îngrijire medicală optimă.” [53]

Apoi, după ce ne spune „Probabil că veți lua coronavirusul” autorul nostru adaugă „Nimic din toate astea nu este menit să provoace panică.” [54] Mort Zuckerman a transformat The Atlantic într-o portavoce a intereselor oligarhice evreiești când a achiziționat ceea ce a fost odată un port-drapel al stabilimentului W.A.S.P. din Boston, cu câțiva ani în urmă, iar Atlantic, fidel noilor săi stăpâni, e hotărâtă să elimine mântuirea sufletelor din considerația publică, emițând o cerere de „închidere a bisericilor” și transmițând autorităților națiunii că „Adunările religioase n-ar trebuie să fie exceptate de la respectarea ordinelor statale și locale privind carantina, iar comunitățile respective ar trebui să se conformeze.” [55]

Începând cu 22 martie 2020, rezistența la interzicerea slujbelor, pe care ierarhia o impusese credincioșilor, crește în rândul disidenților aceleiași ierarhii. Cardinalul Raymond Burke, fost ordinar al Eparhiei de LaCrosse, Wisconsin și fost șef al Rotei** din Roma, a afirmat că, deoarece „prima noastră grijă este relația noastră cu Dumnezeu”, trebuie să fie acordată atenție specială în vremurile de criză ca să avem „acces la bisericile și capelele noastre, la Taine, devoțiuni și rugăciuni publice.” [56] Asta însemna practic un refuz de a „accepta deciziile guvernelor laice, care ar trata închinarea la Dumnezeu în același mod ca mersul la restaurant sau la un concurs de atletism.” În loc să capituleze în fața puterii unui stat care a privit întotdeauna Biserica drept un inamic, episcopii și preoții „trebuie să explice public necesitatea catolicilor de a se ruga și de a se închina în bisericile și capelele lor și de a merge în procesiune pe străzi, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra poporului Său, care suferă atât de intens.”

Athanasius Schneider, episcop auxiliar în eparhia de Astana din Kazahstan, a avut de spus ceva similar:

„Milioane de catolici în așa-numita lume occidentală liberă vor fi, în următoarele săptămâni sau chiar luni și mai ales în timpul Săptămânii Sfinte și a Paștelui, punctul culminant al întregului an liturgic, lipsiți de orice act public de închinare din cauza reacției deopotrivă civice și ecleziastice la focarul de coronavirus (COVID-19). Cea mai dureroasă și chinuitoare dintre acestea este lipsirea de Sfânta Liturghie și de Sfânta Împărtășanie. Atmosfera actuală de panică aproape planetară este continuu alimentată de „dogma” proclamată universal a noii pandemii de coronavirus. Măsurile de securitate drastice și disproporționate, cu negarea drepturilor fundamentale ale omului la libertatea de mișcare, libertatea de întrunire și libertatea de opinie apar aproape la nivel global, orchestrate cu un plan precis. Astfel, întreaga rasă umană devine un fel de prizonier al unei „dictaturi sanitare” mondiale, care, la rândul său, se dezvăluie ca fiind o dictatură politică. Un efect secundar important al acestei noi „dictaturi sanitare” care se răspândește în întreaga lume este interzicerea tot mai strictă și fără compromisuri a tuturor formelor de cult public. Începând cu 16 martie 2020, guvernul german a emis interdicția tuturor formelor de adunare religioasă publică, pentru toate religiile. O astfel de măsură era de neimaginat chiar și în timpul celui de-al Treilea Reich.” [57]

La fel ca arhiepiscopul Vigano, Roberto de Mattei*** vede coronavirusul ca pe o pedeapsă de la Dumnezeu. La fel ca și Gad, „Sf. Bernardine din Siena (1380-1444) le-a spus conducătorilor din zilele sale ‘Tria sunt flagella quibus dominus castigat’; sunt trei flageluri cu care Dumnezeu pedepsește: război, ciumă și foamete.” La fel ca Pasolini, de Mattei se bazează pe Evul Mediu ca far teologic în timpul unei nopți întunecate și furtunoase. „Sf. Bernardine aparține acelui șirag de sfinți precum Catherine de Siena, Bridget a Suediei, Vincent Ferrer și Louis Marie Grignon de Montfort, care au avertizat că de-a lungul istoriei dezastrele naturale au însoțit întotdeauna infidelitatea și apostazia națiunilor” [58].

Roberto De Mattei

Precum Moartea Neagră, care a eliminat 40% din populația Europei la mijlocul secolului al XIV-lea, a semnalat sfârșitul Evului Mediu în ochii lui de Mattei, tot astfel pandemia de coronavirus semnalează sfârșitul Imperiului American și al erei globalizării, practicată de oligarhi ca George Soros. Globalizarea este atât autorul, cât și victima finală a crizei actuale, deoarece „distruge spațiul și pulverizează distanțele”. Dar pentru că Dumnezeu este în controlul istoriei, globalizarea este supusă vicleniei rațiunii care a creat „distanțarea socială, izolarea individuală și carantina”, toate acestea fiind „diametral opuse” societății deschise „sperate de George Soros.” De Mattei consideră că pandemia pune capăt „lumii fără frontiere” [59].

Poate că globalizarea a precipitat actuala criză, dar adevărata sursă a acesteia este o Biserică prea coruptă sau prea confuză pentru a înfrunta forțele care acum distrug întreaga lume. Potrivit lui de Mattei, „marele păcat care a adus mânia lui Dumnezeu pe capul nostru este apostazia oamenilor care guvernează Biserica; aceștia nu au reușit, culpabil sau nu, să denunțe planurile pe care oligarhii le-au folosit pentru a ademeni lumea în păcat. Ca urmare a acestui eșec, pentru prima oară în multe secole, în Italia, bisericile sunt închise, slujbele sunt suspendate și chiar Basilica Sf. Petru este închisă”, determinându-l pe de Mattei să se întrebe „Cum de nu putem vedea în cea ce coronavirusul produce, o consecință simbolică a autodistrugerii Bisericii?” [60]

Cu toate acestea, Dumnezeu rămâne stăpânul istoriei și, în ciuda mașinațiunilor celor răi, El continuă să folosească coronavirusul pentru a-și duce la îndeplinire intențiile, dintre care una este de a-l folosi drept „ucigaș al globalizării”. [61] Indiferent cât de prost reacționează Biserica, nu a existat niciodată o perioadă în care Dumnezeu nu a fost răspunzător pentru istoria umană. Această providență, potrivit Sfintei Caterina din Siena, a fost activă de la începutul timpurilor și până la ora actuală, pentru a oferi omului tot ceea ce el are nevoie. [62] Iubirea de sine însă le ocultează inteligența celor care speră doar în ei înșiși și îi privează de lumina credinței, asigurându-se că omul care merge călăuzit doar de lumina rațiunii este orb la providență. Oricine este beneficiar al providenței, dar există unii care nu înțeleg asta pentru că nu o recunosc și nu o recunosc pentru că sunt lipsiți de dragoste. Ei nu văd altceva decât dezordine, ca un orb, deși totul este ordonat.

Însă providența lui Dumnezeu determină totul, până în cele mai mici detalii, în special viața, moartea și modul în care ele vin. El permite tot ceea ce i se întâmplă omului, inclusiv foamea, setea, sărăcirea, goliciunea, frigul, arșița, rănile, umilințele și afronturile, fără a fi cauza acelei voințe perverse care face rău sau provoacă răni. Dumnezeu acordă omului atât ființă, cât și timp și permite răul pentru a insufla răbdare în sufletul care suferă, astfel încât sufletul să se cunoască pe sine prin smerire.

Urmând spuselor celor doi sfinți din Siena, de Mattei concluzionează:

„Dumnezeu este autorul naturii cu forțele și legile sale și are puterea de a aranja mecanismul forțelor și legilor naturii în așa fel încât să producă un fenomen în funcție de nevoia dreptății sau milei Sale.” [63]

Ceea ce pare a fi sfârșitul lumii pe care o știm este, în realitate, răsăritul lumii pe care Dumnezeu o vrea. Logosul se ridică. Oligarhii care au orchestrat prăbușirea deghizată convenabil sub pandemie au fost răsplătiți cu banii pe care i-au căutat atât de avid, doar pentru a se trece, mai devreme sau mai târziu, de pe scenă. Dar cursul Logosului din istoria umană nu poate fi zădărnicit de planurile celor răi. Momentul aparentei sale morți în orice epocă este în realitate momentul renașterii sale. Logosul este mereu în ascensiune, istoria este o spirală ascendentă a raționalității. Dumnezeu tolerează răul și greșeala pentru a aduce o mai bună înțelegere a binelui și a adevărului. Cu fiecare ciclu istoric, distincția dintre Logos și opusul său devine mai evidentă. Și, întrucât distincția dintre Logos și anti-Logos nu a fost niciodată mai evidentă ca în zilele noastre, victoria Lui nu a fost niciodată mai sigură.

Despre autor

E. Michael Jones este scriitor, lector și editor al publicației @CultureWarsMag. Traducere și adaptare după The Unz Review

–

NOTE

* Carlo Maria Vigano, arhiepiscop de Ulpiana și fost nunțiu papal în Statele Unite sub pontificatul Benedict al XVI-lea, este unul dintre criticii cei mai severi ai abuzurilor sexuale din Biserica Catolică. În 2018 l-a acuzat pe Papa Francisc, într-o scrisoare de 11 pagini, că știe despre existența unui „curent homosexual” puternic printre prelații Vaticanului și i-a cerut chiar demisia lui Francisc. (n.tr.)

** Rota este denumirea prescurtată a tribunalului eclesiastic suprem al Vaticanului. (n.tr.)

*** Roberto de Mattei (n. 21 feb. 1948) este un istoric romano-catolic italian, profesor asociat la Universitatea Europeană din Roma, unde coordonează cursurile de Științe Istorice și unde a predat Istorie modernă și Istoria creștinismului. Cunoscut ca un critic al pontificatului Papei Francisc. Vezi analiza sa O istorie a Revoluțiilor și consecințele lor pentru familie publicată de noi în traducere. (n.tr.)

[46] https://www.zerohedge.com/health/covid-19-evidence-over-hysteria

[47] https://www.zerohedge.com/health/covid-19-evidence-over-hysteria

[48] https://www.zerohedge.com/health/covid-19-evidence-over-hysteria

[49] https://www.zerohedge.com/health/covid-19-evidence-over-hysteria

[50] https://remnantnewspaper.com/web/index.php/fetzen-fliegen/item/4801-vigano-on-coronavirus-to-appease-the-wolves-the-shepherds-abandon-their-sheep

[51] https://remnantnewspaper.com/web/index.php/fetzen-fliegen/item/4801-vigano-on-coronavirus-to-appease-the-wolves-the-shepherds-abandon-their-sheep

[52] https://www.wane.com/news/local-news/bishop-rhoades-announces-suspension-of-masses-in-fort-wayne-south-bend-diocese/

[53] https://www.theatlantic.com/health/archive/2020/03/where-do-you-go-if-you-get-coronavirus/607759/

[54] https://www.theatlantic.com/health/archive/2020/03/where-do-you-go-if-you-get-coronavirus/607759/

[55] https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2020/03/close-churches/608236

[56] https://www.lifesitenews.com/news/all-the-latest-coronavirus-news-and-updates

[57] https://www.lifesitenews.com/news/all-the-latest-coronavirus-news-and-updates

[58] https://www.lifesitenews.com/news/coronavirus-is-the-killer-of-globalization-and-a-scourge-from-god-roberto-de-mattei

[59] https://www.lifesitenews.com/news/coronavirus-is-the-killer-of-globalization-and-a-scourge-from-god-roberto-de-mattei

[60] https://www.lifesitenews.com/news/coronavirus-is-the-killer-of-globalization-and-a-scourge-from-god-roberto-de-mattei

[61] https://www.lifesitenews.com/news/coronavirus-is-the-killer-of-globalization-and-a-scourge-from-god-roberto-de-mattei?utm_source=LifeSiteNews.com&utm_campa

[62] De La Providence by St. Catherine of Siena. My translation from the French.

[63] https://www.lifesitenews.com/news/coronavirus-is-the-killer-of-globalization-and-a-scourge-from-god-roberto-de-mattei

http://www.culturavietii.ro/2020/04/05/coronavirus-si-razboi-cultural-de-michael-e-jones-partea-a-iii-a/

Italia, pandemia de coronavirus și „iarna demografică” (de Jennifer Roback Morse)

Perdeaua de Fum –   09/04/2020

Iarna demografică este un accident de tren filmat cu încetinitorul. Trebuie să înțelegem rolul pe care demografia îl joacă în vulnerabilizarea națiunilor lumii în fața pandemiei prin care trecem.

Povești dureroase au apărut în timpul pandemiei de coronavirus din Italia. Spitalele dau pe-afară. Medicii sunt suprasolicitați. Oamenii mor singuri. Sicriele sunt puse unele peste altele. Papa merge pe străzile goale ale Romei, rugându-se singur.

Coronavirusul e cel care a creat asemenea scene. Cu toate acestea, în spatele scenei crizei se află altceva. Ceva care se mișcă atât de lent și de puțin vizibil, dar atât de distructiv, fizic cât și social; o problemă pe care oamenii preferă să o ignore. Vorbesc despre iarna demografică: declinul fertilității la nivel mondial. Această problemă agravează criza provocată de virus.

Coronavirusul este în special letal pentru vârstnici. Rata de deces (numărul de decese raportat la numărul de cazuri) este de 15% la persoanele de peste 80 de ani, 8% la persoanele 70-80 de ani, 3% pentru persoanele de 60-70 de ani și sub 1% pentru persoanele sub 50 de ani. Țările cu cel mai mare număr de cazuri și decese raportat la numărul de locuitori sunt țări care au o populație vârstnică importantă. De exemplu, rata de fertilitate în Italia este acum de 1,33 copii pe femeie, cu mult sub nivelul de înlocuire de 2,1. Drept urmare, Italia are o populație care îmbătrânește rapid: aproape un sfert (23%) dintre italieni au peste 65 de ani. În 2019, vârsta medie a fost de 46,3 ani și este prevăzută să crească la 51,4 până în 2050. O populație îmbătrânită creează și va continua să creeze costuri în creștere, atât pentru pensii, cât și pentru îngrijirea sănătății.

Dar dincolo de costurile în bani sunt costurile umane. Rata scăzută a fertilității înseamnă mai puțini tineri să aibă grijă de numărul tot mai mare de persoane în vârstă. Chiar dacă teama de contagiune nu ar fi împiedicat vizitele în familie, tot mai mulți oameni nu mai au rude tinere care să vină în vizită la ei. Chiar și fără coronavirus, de exemplu, Japonia are atât de mulți vârstnici fără copii, care mor singuri, încât s-a încetățenit un cuvânt nou pentru asta: kodokushi – moarte în singurătate. Oamenii se sting în casele lor, singuri, uneori nu sunt descoperiți timp de zile sau mai mult, mult mai mult, timp. Prima persoană căreia i s-a aplicat noua expresie a fost un bărbat găsit în casă la trei ani după ce murise.

Suntem atât de obișnuiți să auzim de „suprapopulare” și „bomba demografică” încât abia de mai luăm în considerare posibilitatea unei probleme opuse, cea a subpopulării. Cu toate acestea, fapt este că natalitatea, în cea mai mare parte a lumii, este cu mult sub rata de înlocuire, iar problemele rezultate de aici sunt din ce în ce mai greu de ignorat și de rezolvat.

Politologul Nicolas Eberstadt de la American Enterprise Institute a estimat, într-un articol deprimant publicat demult, intitulat Growing Old the Hard Way:

„Lăsate netulburate, presiunile crescânde pe care îmbătrânirea populației le pune pe cheltuielile cu pensiile, asistența medicală, pe disciplina fiscală sau nivelul de economisire, pe disponibilitatea forței de muncă și atragerea acesteia ar putea avea doar implicații nefavorabile, la nivel intern, pentru productivitate și creșterea economică în societăți prospere în ziua de azi.”

Aceste presiuni au fost lăsate destul de „netulburate” în cei 15 ani de când Eberstadt a scris cuvintele de mai sus. Politicile publice internaționale subliniază, încă, necesitatea încetinirii creșterii populației. Problemele create de declinul populației nu par niciodată să atragă vreo atenție.

Ați putea obiecta că fertilitatea mai mică este unul dintre costurile participării sporite a femeilor la învățământul superior și în viața profesională. Femeile aleg o fertilitate întârziată și redusă deoarece cred că vor beneficia de pe urma acestei alegeri. Ipoteza e valabilă doar până la un punct. Ce fel de „alegere” este aceasta, dacă noi femeile auzim doar despre beneficiile și niciodată despre costurile unui asemenea comportament?

Știați că majoritatea femeilor cu studii superioare sfârșesc prin a avea mai puțini copii decât își doreau?* Majoritatea oamenilor nu o știu dar, cu toate acestea, în aproape toate țările bogate afirmația este adevărată. „Decalajul de fertilitate” este cel mai important în țările din sudul Europei, precum Italia și Spania, care se „întâmplă” să fie cele mai afectate de pandemie.

Nu există nicio criză mondială de suprapopulare. Problema adevărată este că nu există suficientă populație. Și nu putem rezolva această problemă peste noapte; nu putem face azi nimic pentru a crește numărul persoanelor de 40 de ani de mâine. Sigur, am putea spori imigrația; dar aceasta nu este nici o soluție universală, nici una pe termen lung.

De fapt, știm astăzi cu certitudine numărul maxim de tineri de 40 de ani care ar putea trăi în lume în aprilie 2060 (demografia este o știință a predicției). Nu putem influența acest număr. Dar putem face ceva ca să avem mai mulți oameni care vor împlini 40 de ani în ianuarie 2061, pentru că putem avea mai mulți nou-născuți în ianuarie 2021.

„Izolarea socială” impusă de COVID ar putea duce la un baby-boom. Unii „experți” vă oferă un avort gratuit ca „soluție” la sarcina voastră „nedorită”. Eu am o sugestie diferită: nașteți copilul. Laolaltă, aveți grijă de acest copil, chiar dacă nu l-ați „planificat”. O mulțime de alți oameni care nu și-au „planificat” bebelușii vă vor confirma mia târziu: nu regretă că i-au avut.

Ultimele generații au fost, sincer, idioate la acest capitol. Ne-am gândit că suntem atât de deștepți, eliminând sarcinile și „planificându-ne” familiile. Ne-am „planificat” chiar noi criza de infertilitate și criza socială a acestei ierni demografice în care am ajuns azi.

Desigur, ca buni cetățeni și creștini, trebuie să facem tot posibilul pentru a limita răspândirea coronavirusului. Dar mai trebuie să înțelegem și rolul demografiei în vulnerabilizarea națiunilor lumii în fața acestei pandemii. O națiune fără copii e o națiune fără viitor, indiferent ce boli vor mai apărea.

Pentru dragostea lui Dumnezeu și de dragul întregii omeniri, nu vă temeți! Nașteți copiii! Cu noroc și prin harul lui Dumnezeu, Italia – și împreună cu ea noi toți – vom experimenta un baby-boom după ce pandemia se va fi încheiat.

Despre autor

Dr. Jennifer Roback Morse este autoarea lucrării The Sexual State: How Elite Ideologies Are Destroying Lives. Este fondatoarea și președintele Institutului Ruth, coaliție internațională pentru protejarea familiei și construirea unei civilizații a iubirii. Traducere și adaptare după National Catholic Register.

Italia, pandemia de coronavirus și „iarna demografică” (de Jennifer Roback Morse)

„1917” și puterea de a respinge inevitabilitatea războiului (de Tyler Curtis)

Perdeaua de Fum    11/04/2020 

Un film-protest contra fatalismului care a împins omenirea în Primul Război Mondial.

Când mă gândesc la soldații britanici din Primul Război Mondial, îmi imaginez adesea conversațiile care trebuie să fi avut loc, pe când erau chemați să-și apere inamicul tradițional, francezii. „Ei bine”, ar explica un ofițer-recrutor, „un revoluționar sârb l-a asasinat moștenitorul tronului austriac, așa că Austria a atacat Serbia.”

„Păi și ce treabă are asta cu mine?” i-ar răspunde, confuz, vreun tânăr britanic.

Recrutorul va continua apoi să-l învețe încurcatele alianțe europene – despre promisiunea Rusiei de a apăra Serbia împotriva Austriei, despre promisiunea Germaniei de a apăra Austria împotriva Rusiei, despre promisiunea Franței de a apăra Rusia împotriva Germaniei și, în sfârșit, despre promisiunea Marii Britanii de a apăra Franța…

Sincer, eu l-aș ierta pe acest soldat imaginar dacă nici la finalul explicației nu ar înțelege de ce trebuie să meargă la luptă (și, poate, să moară) pe câmpiile Europei. Ce semnificație ar putea avea războiul pentru el?

La ce bun?

Blockbuster-ul recent lansat, „1917”, încapsulează perfect absurditatea Primului Război Mondial. Regizat de Sam Mendes, filmul relatează povestea a doi soldați britanici care, la începutul lunii aprilie 1917, se află pe câmpul de luptă din estul Franței. Ei sunt martorii perturbării cursului vieții și distrugerilor cauzate de un război brutal.

Sarcina lor este să transmită un mesaj unui contingent de 1.600 de britanici care sunt pe cale să cadă într-o capcană întinsă de germani. Caporalii Tom Blake și Will Schofield înfruntări situații periculoase în timp ce traversează liniile inamice, iar misiunea este cu atât mai urgentă, cu cât unul dintre militarii care ar putea fi pierduți este chiar fratele lui Blake.

Evenimentele din film – inspirate din realitate – au loc la aproximativ doi ani și jumătate de la prima salvă de tun. Din august 1914, Marea Britanie se afla în stare de război cu Germania, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman. Milioane de oameni își pierduseră viața.

Marea Britanie era preocupată în principal de înfrângerea Germaniei, ceea ce reprezenta cea mai mare amenințare pentru imperiul său mondial.

Mulți contemporani care preziseseră că războiul va fi glorios de scurt au realizat încet-încet că nu va fi o victorie rapidă și nici ușoară. Avansul german pe teritoriul francez s-a împotmolit în kilometrii de tranșee aparent impenetrabile săpate de apărători. Germanii, nedorind să piardă terenul pe care îl câștigaseră deja, au săpat și ei altele.

Războiul de tranșee a devenit de atunci sinonim cu Primul Război Mondial. Atacuri în valuri erau pornite numai pentru a fi respinse de inamicul bine înfipt în pământ. Milioane de oameni și-au pierdut astfel viața, luptând pe o suprafață de doar câțiva kilometri pătrați. După doi ani de lupte aproape constante, linia frontului de-abia se mutase.

Vieți la metru

Până la momentul evenimentelor filmului, soldații înșiși încep să înțeleagă cât de inutil este conflictul. O scenă din „1917” dezvăluie care ar fi putut fi atitudinea unui soldat tipic.

În timp ce cei doi străbat un câmp, Blake îl întreabă pe Schofield despre o medalie acordată pentru vitejie în timpul bătăliei de pe Somme. „Am dat-o unui francez, pe o sticlă de vin”, răspunde Schofield. Blake, dezgustat: „De ce ai facut asta?”. „Mi-era sete”, răspunde calm camaradul său. Pe un ton plin de optimism, Blake îi răspunde că medalia era o mare onoare și că ar fi trebuit măcar să o trimită acasă, la familie. Schofield se arată complet deziluzionat de război: „E doar o nenorocită de tinichea. Nu te face special. Nu folosește la nimic”, încheie el discuția, pe un ton sec.

Bătălia de pe râul Somme, unde Schofield își câștigase onorurile militare, a fost cea mai mare din cele purtate pe frontul de Vest. A început la 1 iulie 1916 cu o ofensivă comună franco-britanică, una dintre numeroasele ofensive condamnate de la bun început și destinate doar să aducă partea adversă la masa negocierilor.

Campania s-a dovedit a fi un eșec teribil. Cumplit de lungă și de costisitoare atât în ​​vieți umane cât și în materiale, bătălia de pe Somme s-a încheiat abia în noiembrie 1916. Din cele trei milioane de militari intrați în luptă, cel puțin un milion au fost uciși sau răniți.

Aproape 20.000 de britanici au murit doar în prima zi. Câștigul armatei britanice la finalul ofensivei? Aproximativ 10 kilometri înaintați. Nu este de mirare că Schofield nu dorea să și-o amintească.

Speranță. Ceva periculos

În strălucita sa lucrare „Somnambulii: Cum a ajuns Europa în război în 1914” (The Sleepwalkers: How Europe Went to War in 1914), istoricul Christopher Clark susține că printr-o serie de neînțelegeri și semnale prost interpretate, cuplate cu atitudinea omniprezentă a numeroși lideri europeni care simțeau că „un conflict este inevitabil”, marile puteri s-au trezit, pur și simplu, aruncate în război. „[Protagonistii din 1914”, scrie Clark, „erau somnambuli; vigilenți, dar incapabili să vadă… însă, orbi la realitatea ororii pe care urmau să o aducă pe lume”.

„1917” este un film despre evadarea din acest fatalism atotcuprinzător. Un film pe care putem, fără teama de a greși, să îl definim ca un „microcosmos” al Războiului, în ansamblul său. La fel ca incompetenții lideri politici care au pornit conflictul – neputincioși să-l împiedice – liderii militari ai anului 1917 se simt la fel de neputincioși să oprească sacrificiul unor soldați care urmau să cadă în capcana întinsă de inamic.

Generalul Erinmore, comandantul care îi trimite pe Blake și Schofield în misiune, crede că problemele logistice [de comunicații, n.tr.] sunt cele care îl împiedică să oprească el însuși iminentul atac. Marea tragedie a Primului Război Mondial este, însă, aceea că nu trebuia deloc să existe. Dincolo de trimiterea celor doi mesageri, rezultatul războiului nu îi stă în putere generalului să-l decidă.

La rândul său, și colonelul MacKenzie, comandantul unității destinatare a mesajului se simte neputincios: chiar și atunci când Schofield îi transmite ordinul direct de anulare a ofensivei, se simte oarecum obligat să-și continue pregătirile, de parcă atacul ar fi fost deja decis de o soartă implacabilă. „Care-i diferența? Ni se va cere să oricum să executăm acest atac; dacă nu azi, atunci peste câteva zile. Nu facem decât să amânăm inevitabilul.”

În mintea lui MacKenzie, violența fără sens a războiului nu poate fi oprită. A amâna o luptă inevitabilă nu face decât să dea soldaților speranță, iar speranța este periculoasă. Speranța îi poate face să creadă că brutalul război ar putea fi în curând încheiat, dar e doar un vis. „Există un singur mod în care se va încheia acest război”, spune colonelul MacKenzie. „Ultimul rămas câștigă.”

În cele din urmă, MacKenzie își învinge fatalismul și anulează șarja, într-o decizie salutară, de respingere parțială și de negare a războiului.

Putem trage de aici învățăminte pentru cetățenii din Statele Unite moderne. Cu două războaie majore care încă mai fac ravagii în Orientul Mijlociu, ne simțim purtați într-un conflict fără vreun sfârșit previzibil. Deși evenimente politice aflate dincolo de controlul nostru sunt cele care au cerut acest „război perpetuu”, totuși, așa cum ne învață „1917”, stă în puterea noastră să respingem premisa lor fatalistă.

Despre autor

Tyler Curtis lucrează la o bancă comunitară din statul american Missouri. Este absolvent de studii economice la Universitatea de Științe și Tehnologie din Missouri. Traducere și adaptare după FEE.org.

http://www.culturavietii.ro/2020/04/11/1917-si-puterea-de-a-respinge-inevitabilitatea-razboiului-de-tyler-curtis/

Confruntă Fricile: „Teama de a ucide prunci” (I), de Remus Runcan

 Doina Bejenaru  12-04-2020 08:15:45

Exod 1:15-22, Psalmul 139:14-16

Poporul lui Israel a crescut mult în Egipt, de la 70 de persoane câți erau cei din familia lui Iacov, care au venit din Canaan la câteva milioane în cei 400 de ani petrecuți în această țară.

Faraon devine îngrijorat pentru securitatea țării sale și de aceea dă ordinul pentru uciderea pruncilor. Nu se temea de Dumnezeu în această decizie a lui.

Nu același lucru se poate spune despre moașele Șifra și Pua, care „s-au temut de Dumnezeu” și nu au ucis copiii evreilor.

Cum ar arăta țara noastră fără ucigașii de prunci și mă refer aici atât la bărbații și femeile care decid întreruperea unei sarcini, cât și la medicii care duc la îndeplinire această cerere a lor? Suntem o națiune îmbătrânită, ne punem probleme privind sustenabilitatea sistemului de pensii, am pierdut binecuvântarea lui Dumnezeu ca și țară și acest păcat al uciderii copiilor nenăscuți este cu siguranță una dintre cauze. Este timpul să ne pocăim ca și națiune, întorcându-ne fața spre Dumnezeu ca și indivizi, cerând iertare și luând decizia la unison cu medicii de a ocroti viața cu orice preț. Este timpul să ne trezim după 3 decenii de întuneric moral și confuzie etică. Domnul Isus iartă pe toți cei care se pocăiesc și apoi se lasă de lucrurile rele pe care le-au făcut.

Rugăciune: Doamne Isuse Hristoase, Fiu al lui Dumnezeu, mă identific cu păcatul acesta al uciderii pruncilor din țara mea și mă pocăiesc în sac și în cenușă. Cer iertare și eliberare pentru bărbați și femei, medici și politicieni, care prin deciziile lor au făcut ca mâinile să ne fie pătate de sângele acestor persoane nenăscute, dar care au fost făcute de Tine într-un chip ciudat, în pântece mamelor. Te rog, iartă și curăță prin sângele Tău aceste păcate ale națiunii mele. Mulțumesc frumos, amin.

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/12/confrunta-fricile-teama-de-a-ucide-prunci-i-de-remus-runcan/?

Viorel Iuga: Există şi crâmpeie de bucurie!

 Doina Bejenaru  12-04-2020 09:50:23

Se anunţă o zi frumoasă, însorită. Nu ştim exact unde au dormit, cât au dormit şi care le-a fost programul de dimineaţă. Nu ştiu dacă au servit micul dejun sau au plecat iarăşi flămânzi. Evangheliştii nu ne spun dacă ucenicii au avut un timp liniştit de rugăciune şi părtăşie în Cuvânt sau dacă au plecat în grabă şi lecţiile au fost predate iarăşi pe drum. Indiferent cum a fost, oricum simplu şi sărăcăcios, Domnul Isus îşi cheamă ucenicii şi pleacă înspre Ierusalim.

Ştiau pentru ce merg acolo. Le-a spus de când era în Galileia

„Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.” (Marcu 9.31)
Acum, pe drum, în timp ce ucenicii Îl urmau tulburaţi şi îngroziţi, (Marcu 10.32), Învăţătorul le repetă:

„Ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile Neamurilor, care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.” (Marcu 10.33-34).

Oare ne putem imagina ce a fost în sufletul ucenicilor? Deși nu se îndoiau că ceea ce spune Isus e adevărat, undeva, în adâncul sufletului lor, sperau să nu se împlinească. Nu înţelegeau încă unde intră asemenea suferinţe în planul divin, dar se temeau să întrebe. Să nu-i condamnăm! Toţi ştim că sunt momente în viaţă în care, deşi am auzit bine, ne place să credem că nu am înţeles bine, dar nu vrem să întrebăm ca nu cumva să ni se confirme ce am auzit.

Spre surprinderea lor, tabloul zilei se schimbă. Ajungând lângă Betania, Domnul Isus îi trimite pe cei doi ucenici, ei aduc măgăruşul, îşi pun hainele pe el, îl aşază pe Isus deasupra, iar mulţimea începe să Îl laude pe Dumnezeu și să Îl aclame pe Isus. Ce tablou frumos! Isus nu este prins, batjocorit, lovit şi ucis… Isus este proclamat ca Rege!

Trecem printr-o perioadă grea. Uneori ne gândim dacă nu cumva parcurgem ultimele etape din planul divin… În ciuda greutăţilor şi a incertitudinilor, Domnul ne mai dă o zi de bucurie. Nu ştiu cum ne-am fi dorit să fie dimineaţa aceasta, dar dacă prin bunătatea lui Dumnezeu poţi începe ziua cu bucurie, nu mai aştepta! Ai grijă însă ca motivul central al bucuriei tale să fie Domnul Isus, Regele.

Este drept că până diseară lucrurile se pot schimba radical. Toţi ştim că ce ne-a spus Mântuitorul, inclusiv perioada suferinţelor, Se va împlini. Dar acum bucură-te, cântă şi laudă-L pe Domnul împreună cu cei din casa ta. Isus este Împăratul împăraţilor şi nimeni şi nimic nu va putea schimba acest adevăr.

Sărbătoriţi în binecuvântare, binecuvântându-L pe Dumnezeu şi pe cei dragi!

Viorel Iuga,
Președintele Uniunii Baptiste din România
Președintele Alianței Evanghelice din România

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/12/viorel-iuga-exista-si-crampeie-de-bucurie/

Jim Caviezel despre rolul din filmul „Patimile lui Hristos”: Rănile Lui au fost reale!

 Poteraș Ionuț  12-04-2020 11:06:36

Actorul Jim Caviezel l-a interpretat pe Isus în filmul lui Mel Gibson, Patimile lui Hristos. Descrierile suferinţelor şi a morţii lui Isus Hristos din acest film au fost pe larg recunoscute ca fiind cele mai realistice scene interpretate vreodată într-un film.

Însă nu am putut şti cât de realistice au fost pentru actorul Jim Caviezel, până când într-un interviu recent actorul a vorbit despre rănile pe care le-a suferit pe perioada filmărilor.

Caviezel a purtat o cruce grea de lemn pe drumul spre calvar. Atunci când a căzut, la fel ca şi Domnul Isus, crucea a căzut peste el. „Atunci când m-am prăbuşit, crucea mi-a căzut peste cap, îngropându-mi capul în nisip. Mi-am muşcat limba. În film se vede sângele care îmi curge de pe buze. Acela este chiar sângele meu.”

Umărul i-a fost dislocat, prin urmare ducerea crucii a fost o sarcină extrem de dureroasă. Într-o altă scenă, cea a biciurii de către soldaţii romani, actorul a fost lovit în mod accidental.

„Am avut o tăietură de 35 cm pe spatele meu,” a spus el. „Am ieşit de pe platou şi m-am prăbuşit. A fost o experienţă extraordinară pentru că am fost lovit şi am simţit că nu mai am aer.”

Irineu, vorbind despre pomul cunoştinţei din Grădina Edenului şi despre lemnul pe care Isus a murit, a scris: „Printr-un copac am greşit faţă de Dumnezeu; printr-un copac am avut greşelile iertate.”

Însă costul acestei iertări ne depăşeşte imaginaţia. Şi faptul că suntem iubiţi astăzi la fel de mult ca şi în Ziua Crucificării este cu adevărat uimitor. (Romani 5:8)

Henri Nouwen: „Taina dragostei lui Dumnezeu nu se arată în faptul că suntem scutiţi de durere, ci în faptul că Dumnezeu vrea să împartă durerea cu noi. Din această solidaritate divină vine o viaţă nouă.Veste bună este că Dumnezeu nu este o persoană distantă, da care să-ţi fie frică şi de care să te fereşti, un Dumnezeu al răzbunării, ci un Dumnezeu care este sensibil la suferinţele noastre şi care participă la zbuciumul fiinţei umane.”

Caviezel a fost rugat să explice de ce filmul „Patimile lui Hristos” este în continuare foarte popular: „Este un film pe care atunci când îl urmăreşti, te face să-ţi pui o mare întrebare, ‘Hei, ce ai de gând să faci? Care este rolul meu în toate acestea?’ ”

Comentând despre starea din prezent a industriei filmului, Caviezel a declarat: „astfel de filme nu se mai fac acum. Se fac filme cu personaje din Marvel Comics. Îl vezi pe Superman. Nu-l mai vezi pe Isus.”

Apoi a adăugat: „Am fost binecuvântat să-l interpretez pe cel mai mare Supererou care a existat vreodată!”

Sursa: Denison Forum

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/12/jim-caviezel-despre-rolul-din-filmul-patimile-lui-hristos-ranile-lui-au-fost-reale/?

Starul NBA Steph Curry transmite servicii de închinare live pe Instagram

Externe, Mărturii, Personalităţi, Rugăciune

 Cosmin Frișan  12-04-2020 11:15:51

Starul echipei Golden State Warriors, Stephen Cury, a transmis joi, pe contul sau de instagram o sesiune live specială, în care au fost incluși mai multe personaje cunoscute din SUA, precum Kirk Franklin, Francesca Battistelli, Jeremy Câmp, VaShawn Mitchell, Lecrae, și mulți alții.

Mike Tod, pastorul „Transformation Church” din Tulsa, Oklahoma, a rostit o rugăciune, în care a cerut lui Dumnezeu să îl facă pe Curry un evanghelist în echipa la care joacă în prezent și la cele la care va acționa în viitor.

„Le spun tot timpul oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu. Mi-ar fi plăcut să fi făcut acest lucru mai de dinainte, îmi pare rău de toate circumstanțele și ocaziile pe care le-am avut dar nu am profitat de ele, însă acum mereu caut să fac ceea ce Dumnezeu ar face și caut să găsesc un scop pentru ceea ce se întâmplă, știind că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu.” a spus Curry într-un interviu.

Cury a vorbit și despre cum a început această călătorie a să alături de Dumnezeu. Credința a fost parte din viața sa încă din copilărie, a devenit creștin în clasa a opta: „Am simțit o chemare specială, am mers în față altarului și mi-am predat viață Domnului.”

Pentru el, credința este a crede ceva ce nu se vede și a avea convingerea că există o putere care da un scop fiecăruia pentru a face ceva folositor pe acest pământ.

SURSA | CBN News

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/12/starul-nba-steph-curry-transmite-servicii-de-inchinare-live-pe-instagram/?

Videoconferință de tineret: „Există Speranță”

Anunțuri, Conferințe, Important, Întâlniri de tineri
Videoconferință de tineret: „Există Speranță”

Cosmin Frișan  12-04-2020 11:30:12

Misiunea „Există Speranță” din Orăștie face o invitație specială, adaptată vremurilor pe care le trăim, o videoconferință de tineret, o  întâlnire online care are ca scop principal glorificarea Numelui Măreț al lui Dumnezeu și îndemnarea participanților la construirea unor relații sănătoase bazate pe Cuvântul Domnului. Toți cei care doresc să participe la acest eveniment „online” sunt așteptați să se înscrie prin intermediul WhatsApp (+40 722 249 122) sau pe pagină de Instagram (@ExistaSperanta).

„Traversăm o perioadă grea, o perioadă critică, în care întâlnirile noastre fizice la Biserică sunt sistate. Trecem printr-o perioadă în care, ca întotdeauna, trebuie să respectăm legile statului, chiar și pe cele nefavorabile, cum ar fi izolarea. În acest scop, Misiunea „Există Speranță” și-a propus să organizeze pentru tineri câteva întâlniri speciale în mediul online, întâlniri în care să putem învăța lucruri care ne vor ajută în viață. Tot în cadrul întâlnirii va fi și un timp de socializare, în care veți putea adresa întrebări invitaților. Vă așteptăm cu drag în număr cât mai mare!” a declarat Daniel Posteucă, organizatorul acestui eveniment, invitând totodată pe cei care doresc să participe să pregătească întrebări la care vor să afle răspunsuri.

Programul se va desfășura după cum urmează:

13 aprilie de la ora 20:00 (ora României) – Ioan Szasz (Sesiune de întrebări și răspunsuri)

15 aprilie de la ora 19:00 (ora României) – Luigi Mițoi (Ce trebuie să știu înainte să mă căsătoresc?)

17 aprilie de la ora 19:30 (ora României) – Robert Sighiartău (Misiunea tânărului creștin în societatea contemporană)

22 aprilie de la ora 19:30 (ora României) – Nelu Filip

Profitați de această oportunitate de a lua parte la acest eveniment. Pentru  mai multe detalii organizatorice, urmăriți evenimentul pe pagina de Instagram a organizației @ExistaSperanta sau pe WhatsApp la numărul +40 722 249 122.

Sunteți așteptați cu drag!

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/12/videoconferinta-de-tineret-exista-speranta/?