POST.

POST. În Biblie, postul înseamnă a renunţa la mâncare şi la băutură pentru o vreme (vezi Estera 4:16), nu numai la anumite mâncăruri.

I. În Vechiul Testament

În ebr., cuvintele sunt sum (verbul) şi som (substantivul). Expresia ‘inna napso („a face sufletul să sufere”) se referă tot la post. Aşadar, evreii posteau în Ziua ispăşirii (Levitic 16:29, 31;23:27-32; Numeri 29:7). După exil, au mai fost ţinute alte patru praznice (Zaharia 8:19), toate, conform Talmudului, fiind simbolul unor dezastre din istoria poporului evreu. Estera 9:31 poate fi interpretat ca denotând începutul unui alt post regulat.

În plus faţă de acestea, au mai existat posturi ocazionale. Acestea au fost uneori individuale (de ex. 2 Samuel 12:22) şi uneori colective (de ex. Judecători 20:26; Ioel 1:14). Postul era un mod de a exprima durerea sufletească (1 Samuel 31:13; 2 Samuel 1:12; 3:35; Neemia 1:4; Estera 4:3; Psalmul 35:13-14) şi a pocăinţei (1 Samuel 7:6; 1 Împăraţi 21:27; Neemia 9:1-2; Daniel 9:3-4; Iona 3:5-8). El era o modalitate prin care oamenii se smereau (Ezra 8:21; Psalmul 69:10). Este posibil ca, uneori, postul să fi fost privit ca o pedeapsă ce şi-o aplică omul sieşi (comp. expresia „a pricinui durere sufletului”). Postul a avut deseori scopul de a obţine călăuzirea şi ajutorul lui Dumnezeu (Exod 34:28; Deuteronom 9:9; 2 Samuel 12:16; 23; 2 Cronici 20:3-4; Ezra 8:21-23). Postul putea fi ţinut în locul altora (Ezra 10:6; Estera 4:15-17). Unii au ajuns să creadă că prin post ei pot obţine ceva de la Dumnezeu în mod automat (Isaia 58:3-4). Împotriva acestei mentalităţi, prorocul a declarat că, fără o purtare corectă, postul este zadarnic (Isaia 58:5-12; Ieremia 14:11; 12; Zaharia 7).

II. În Noul Testament

Principalele cuvinte gr. pentru post sunt nesteuo (verbul) şi nesteia sau nestis (substantive). În Faptele Apostolilor 27:21, 33, mai sunt folosite şi cuvintele asitia şi sitos („fără mâncare”).

În ceea ce priveşte practica evreiască, Ziua ispăşirii este singurul post anual la care se referă NT (Faptele Apostolilor 27:9). Unii farisei mai stricţi au postit în fiecare luni şi joi (Luca 18:12). Alţi iudei devotaţi cum a fost Ana, au postit des (Luca 2:37).

Singura ocazie când ni se spune că Isus a postit a fost în pustie când a fost ispitit. Este posibil, însă, ca atunci El să nu fi postit fiindcă El a ales să facă lucrul acesta. Prima ispitire denotă că în locul pe care l-a ales El pentru acele săptămâni de pregătire în vederea misiunii Lui, nu era mâncare (Matei 4:1-4). Vezi cele patruzeci de zile de post ale lui Moise (Exod 34:28) şi Ilie (1 Împăraţi 19:8).

Isus a presupus că ascultătorii lui postesc, dar i-a învăţat că atunci când fac lucrul acesta să-l facă pentru Dumnezeu, nu pentru oameni (Matei 6:16-18). Când a fost întrebat de nu postesc şi ucenicii lui ca ucenicii lui Ioan Botezătorul, Isus nu S-a pronunţat împotriva postului, ci a spus că nu este potrivit ca ucenicii lui să postească atâta vreme cât „mirele este cu ei” (Matei 9:14-17; Marcu 2:18-22; Luca 5:33-39). Mai târziu şi ei vor posti ca şi ceilalţi.

În Faptele Apostolilor, liderii Bisericii au postit când au ales misionari (13:2-3) şi prezbiteri (14:23). Pavel se referă de două ori la postul pe care l-a ţinut (2 Corinteni 6:5; 11:27). În primul pasaj, pare a fi vorba despre un post voluntar, cu scop de autodisciplinare nesteia; cel de-al doilea menţionează atât „foamea” involuntară (limos) cât şi abstinenţa voluntară de la mâncare (nesteia).

Dovezile textuale sunt împotriva includerii aluziilor la post în Matei 17:21; Marcu 9:29; Faptele Apostolilor 10:30; 1 Corinteni 7:5, cu toate că prezenţa acestor referiri la post în mai multe ms. este un indiciu în sine că în Biserica primară a existat o convingere tot mai puternică în valoarea postului.

H.A.G.B.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/post.html

POEZIE.

I. În Vechiul Testament

Poezia, în special sub forma cântecelor şi a imnurilor, ocupă un loc important în literatura ebraică. Evreii au fost în mod vădit oameni care iubeau muzica şi erau renumiţi pentru cântecele lor. În anul 701 î.Cr., Ezechia a inclus în tributul pe care l-a plătit lui Sanherib muzicanţi, bărbaţi şi femei (adică, cei care îşi acompaniau cântecele cu instrumente; DOTT, p. 67), iar exilaţii în Babilon au fost forţaţi de asupritorii lor să cânte cântecele lor evreieşti, despre a căror faimă se pare că au auzit şi aceştia (Psalmul 137:3). Puţin a rămas din poezia nereligioasă, dar referirile din VT par să indice că aceasta a fost voluminoasă. „Cântarea fântânii” (Numeri 21:17-18) a fost probabil un cântec care era cântat la fântână sau de către cei care săpau fântâni. Probabil că şi alte munci îşi aveau cântecele lor specifice: culesul (Isaia 9:3) şi culesul strugurilor (Isaia 16:10). Cântecele au fost folosite de asemenea în unele ocazii speciale. Se pare că Laban a cântat când s-a despărţit de Iacov (Geneza 31:27). Nici o ceremonie de căsătorie nu se încheia fără cântece (cf. Ieremia 7:34). Bocitul pentru morţi lua deseori o formă poetică. Elegiile lui David pentru Saul şi Ionatan (2 Samuel 1:19- 27) şi pentru Abner (2 Samuel 3:33-34) sunt compoziţii poetice de cea mai superioară calitate. Plângerea scurtă pentru moartea lui Absalom este socotită a fi o „capodoperă a ritmului” (2 Samuel 18:33). Limba ebr. este foarte ritmică aşa că ritmul apare şi în pasaje care nu sunt strict poetice, în special în vorbire. În cărţile profetice, însă, multe preziceri sunt date în formă poetică, aşa cum ne arată traducerile moderne. Acest lucru este valabil şi pentru Proverbe, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor şi Iov. Aşadar, există un volum imens de poezie în VT.

Cântecele au fost acompaniate aproape întotdeauna de instrumente muzicale (Exod 15:20; 1 Cronici 25:6; Isaia 23:16). De fapt, se pare că instrumentele au existat pentru singurul motiv de a acompania cântări (Amos 6:5).

Printe termenii folosiţi pentru compoziţii poetice se numără următoarele cuvinte: sir, „cântec” (cu sau fără instrument); mizmor, „psalm” sau „imn” (cu instrumente); qina, „elegie” sau „plângere”; tehila, „imn de lauda”; masal, care pe lângă sensul mai obişnuit de „proverb”, mai poate fi „cântec satiric”.

Cea mai voluminoasă colecţie de cântece ebraice este cartea Psalmilor, şi în ea avem cel mai bogat material pentru studiul formelor poetice. Există însă diferenţe de opinie între cercetătorii Bibliei cu privire la natura poeziei ebraice. Unii susţin că într-o colecţie de scrieri cum este cartea Psalmilor care acoperă o perioadă de mai multe secole, nu ne putem aştepta la nici un sistem uniform. Alţii susţin că fără o cunoaştere a pronunţării originale, este imposibil să reconstituim formele originale. Alţii, pe de altă parte, susţin că este posibil ca introducerea de mai târziu a vocalelor să fi adus cu ea multe inovaţii în ceea ce priveşte vocalizarea. Alţii ridică problema posibilităţii de a avea erori de transcriere. Ar fi într-adevăr riscant ca, în absenţa oricăror indicii cu privire la modelele de aşezare a vocalelor şi a unor modele de plasare a accentului, să apărăm dogmatic orice teorie privitoare la principiile prozodiei ebraice.

Este acceptat în mod general că metrica, aşa cum o înţelegem noi, este absentă din poezia ebraică. Nu există nimic care să corespundă cu unitatea măsurii metrice (piciorul metric), indiferent că este vorba despre numărul de vocale sau despre plasarea accentului, aşa că nu ne puteam aştepta la distanţe egale între „accente”. Exista un consens general asupra faptului că poezia ebraică are un caracter „accentuat” şi că „accentul” sau „ictusul” coincide cu accentul gramatical. Întrucât numărul şi plasarea silabelor neaccentuate nu par să joace un rol important, ele sunt ignorate la măsurare. De aceea, în loc de un ritm metric, vom avea un ritm variabil. Absenţa unei măsuri mecanice pare să fie indiciul că avem de a face cu un vers alb, dar în ebr. nu există nici un adaos deliberat. Ar fi eronat să comparăm ritmul acesta cu un ritm lagaoedic, un fel de amestec între ritmul prozei şi cel al poeziei, ritm ce poate fi găsit ocazional în poezia greacă căci este o poezie adevărată. Poate că o descriere bună ar fi expresia „ritmul săltat”, aparţinând lui Gerard Manley Hopkins. Descriind acest ritm, el a spus: „Constă din analiza numai a accentelor şi a spiritelor, fără a ţine o evidenţă a numărului silabelor, aşa încât un picior metric poate fi format dintr-o singură silabă accentuată sau din mai multe silabe neaccentuate şi una accentuată”.

Atunci, pentru a analiza poezia ebraică, nu trebuie să numărăm decât numărul de ictusuri sau numărul silabelor accentuate, fiecare, indiferent de numărul total al silabelor, neputând să aibă mai mult de o „bătaie”. Pot fi formate grupuri rezultante, corespunzând cu aproximaţie versului din două picioare, versului în trei picioare etc., şi unor combinaţii a acestora. Ţinând cont de natura cazului în discuţie, procedura este aici subiectivă într-o măsură mai mică sau mai mare. Totuşi, par să existe multe situaţii când întâlnim modele ritmice (de ex. în Psalmul 29). Nu ar fi însă rezonabil să ne aşteptăm la o uniformitate rigidă într-o poezie atât de subiectivă ca cea ebraică, iar propunerile care s-au făcut de a schimba textul pentru a obţine un model regulat ar trebui privite cu scepticism.

În opinia mai multor lingvişti, unul dintre genurile de poezie, lamentaţia sau bocetul (qina), are un anumit ritm. Versul constă aici din cinci anapeşti cu o cezură după cel de-al treilea anapest. Dacă lucrurile stau aşa, este posibil ca utilizarea poeziei de felul acesta în cântecele corale să-i fi dictat forma. În cazul altor poezii folosite în cântecele bisericeşti, este posibil să se fi făcut uz de „note de recitare”.

Un aspect comun al poeziei ebr., în special al Psalmilor, este „paralelismul”, aşa cum a fost numit de R. Lowth (De sacra poesi Hebraeorum, 1753). Cea mai simplă formă este aceea dea reafirma în cea de-a doua linie a unui cuplet ceea ce a fost exprimat în prima. Cea de-a doua linie sau „stih” a cupletului (distih) poate fi sinonimă, sintetică, antitetică sau climactică în raport cu prima. Ocazional, strofa poate fi un tristih, şi în cazul acesta toate cele trei stihuri pot fi antrenate în paralelism.

Un exemplu de paralelism sinonim este versetul „Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de potrivnicii mei” (Psalmul 59:1). Psalmul 104 este plin de paralelisme de felul acesta, în cazul paralelismului sintetic, cea de-a doua linie o completează sau amplifică pe prima, de ex. „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă” (Psalmul 55:6). În cazul paralelismului climactic există o accentuare a efectului în versul al doilea (cf. Psalmul 55:12-13). Mai apar şi unele forme mai puţin obişnuite, cum ar fi paralelismul dimorf, adică un vers urmat de două paralele diferite (Psalmul 45:1).

Cu excepţia ritmului, limba ebr. se foloseşte de toate elementele literare comune oricărei poezii. Asonanta nu este absentă. Comparaţia şi metafora apare din abundenţă. Aliteraţia apare şi ea, dar este de obicei „ascunsă”. Anadiploza şi anafora sunt folosite cu un efect grăitor (Judecători 5:19, 27). Ajutorul mnemonic al acrostihului este invocat. Cel mai binecunoscut exemplu este Psalmul 119, care este aranjat în strofe de câte 8 versuri, în care o literă a alfabetului ebr. este atribuită fiecărei strofe, şi fiecare vers începe cu această literă.

Geniul poeziei ebr. nu este nicăieri mai evident decât în ilustraţii. Ea face cerul şi pământul tributare. Fură muzica de la luceafărul dimineţii şi lumina de la mirele care nu are nevoie de nici o lampă. Vara ei eternă nu se sfârşeşete iar şi zăpezile ei sunt neîntinate. Ea domină furia mării, călătoreşte pe nori şi călăreşte pe aripile vântului. Face ca aurul împărătesc să fie mai strălucitor, mirul mai mirositor şi tămâia mai dulce. Jertfa pe care o ia această poezie de la păstor nu moare, şi turma lui paşte pe păşuni veşnic verzi. Pâinea secerişului ei nu se va risipi fărâmiţându-se, untdelemnul din presa ei nu se va împuţina şi vinul ei este de-a pururi nou. Atâta vreme cât oamenii mai au suflare, versurile ei veşnice vor constitui litania inimii în rugăciune. Corzile pe care le atinge ea sunt corzile harpei lui Dumnezeu.

Ritmul poeziei ebr. nu este bătaia măsurată a unui corp ţintuit de pământul acesta. Este ritmul maestuos al duhului care se ridică în zbor şi pe care-l simte numai cel care are în suflet muzica cerului. El se ridică dincolo de planul metric şi la o dimensiune nouă – dimensiunea duhului, unde cei care I se închină lui Dumnezeu I se închină în duh şi în adevăr.

Obiectul acestei poezii este Cel Preaînalt, Dumnezeul cerului şi al pământului; sursa şi izvorul ei, adâncimile inimii însetate după Dumnezeu. Marea ei temă este întâlnirea personală cu Dumnezeul cel viu.

BIBLIOGRAFIE 1975 Lowth,De sacra poesi Hebraeorum, 1753; E. Sievers,Metrische Studien, 1901-1907; G.B. Gray, The Forms of Hebrew Poetry, 1915, retipărită în 1972, cu o trecere în revistă a unor lucrări mai recente, de D.N. Freedman; C.F. Burney, The Poetry of our Lord, 1925; F.F. Bruce, în NBCR, 1970, p. 44 ş.urm.; Articole de G.R. Driver, J. Muilengurg şi T.H. Robinson în VTSupp. 1, 1953; H. Kosmala, „Form and Structure in Ancient Hebrew Poetry”, VT 14, 1964; W.F. Albright, „Verse and Prose in Early Israelite Tradition”, Yahweh and the Gods of Canaan, 1968, p. 1-46; P.C. Craigie, „The Poetry of Ugarit and Israel”; TynB 22, 1971, p. 3-31; P.W. Skehan (ed.), Studies in Israelite Poetry and Wisdom, 1971; F.M. Cross, D.N. Freedman,Studies in Ancient Yahwstic Poetry, 1975. W.J.M.

II. În Noul Testament

Psalmi

În Evanghelia după Luca sunt păstrate trei sau patru imnuri ebr. tipice: *Magnificat (Luca 1:46-55), *Benedictus (Luca 1:68-79), *Nunc Dimitris (Luca 2:29-32) şi Gloria (Luca 2:14). Toate aceste pasaje sunt în stilul şi spiritul Psalmilor din VT, cu o limbă maestuoasă şi construiţi după un model al paralelismului propriu poeziei ebraice.

Imnuri

Imnurile Bisericii primare au fost probabil poeme cu o tradiţie mixtă (Efeseni 5:19), reflectând atât forma psalmilor ebr. cât şi cea a liricii gr. S-a sugerat că numeroase pasaje din NT sunt citate directe şi indirecte din această colecţie de poezie sacră: de ex. Efeseni 5:14 şi 1 Timotei 3:16, unde structura ebr. izbeşte privirile în mod deosebit. Poate Coloseni 1:13-20 şi 2 Corinteni 5:14-18 fac parte din aceeaşi categorie.

Limba poetică

Aceasta poate fi discutată sub trei subtitluri:

(i) Este imposibil să precizăm cu exactitate care sunt citatele directe din pasajele ritmice şi poetice şi proza elevată, îmbrăcată într-un limbaj poetic. În stilul cald şi încărcat de emoţie al scrierilor evreieşti este întotdeauna dificil să facem distincţie între proză şi poezie, iar pasajele cu mare încărcătură emoţională din NT adoptă deseori acest stil. Să luăm în considerare scurte pasaje de laudă cum sunt cele din Iuda 24-25 şi Apocalipsa 5:12-14; construcţii ritmice cum este cea din Ioan 14:27; Romani 11:2,33 şi 1 Corinteni 15:54-57; sau paralelisme autitetice pronunţate cum sunt cele din Ioan 3:20-21 sau Romani 2:6-10; şi paralelisme de formă chiastică cum ar fi Filipeni 3:3-10 şi Ioan 10:14-15. Toate aceste pasaje, şi multe altele, ne arată influenţa poeziei din VT asupra limbii NT, atât în ceea ce priveşte forma cât şi culoarea. Mai puţin influenţate de poezia ebr., şi totuşi de natură poetică, sunt anumite pasaje cum ar fi Romani 12; 1 Corinteni 13 şi Filipeni 2.

(ii) Tropii şi figurile de stil sunt parte a limbajului şi a tradiţiei poetice, şi sunt menţionate mai sus la c. (i). Paronomaza şi aliteraţia pot fi luate în considerare separat. În mai multe pasaje, gr. NT se caracterizează prin asonanţă artificială, acompaniată uneori de aliteraţie: de ex. Luca 21:11 (loimoi, limoi); Romani 1:29 (phthonou, phonou); Faptele Apostolilor 17:25 (zoen, pnoen); Evrei 5:8 (emathen, epathen); Romani 12:3 (hyperphronein, phronein, sophronein). Matei 16:18 (Petros, petra) şi Filimon 10 şi 20 (Onesimus, onaimen) conţin toate jocuri de cuvinte. Faptele Apostolilor 8:30 (ginoskeis, anaginoskeis) este probabil accidental.

(iii) Matei 24 şi pasajele paralele din evangheliile sinoptice, împreună cu întreaga Apocalipsă, sunt exprimate în limba tradiţională a poeziei şi prorociei apocaliptice ebr., un gen de literatură care poate fi găsit în Daniel, Ezechiel şi Zaharia. Este bazat pe scenarii de natură simbolică şi sunt menite uneori pentru a fi interpretate izolat. Sunt pasaje asemănătoare unor forme de poezie modernă, adusă pentru prima dată în actualitate de G.M. Hopkins şi practicată cu o anumită îndemânare de T.S. Eliot. Înseamnă că interpretarea „poetică” este o modalitate legitimă de a aborda Apocalipsă şi, cu siguranţă, una care dă rezultate. Mai poate fi remarcat faptul că anumite imagini ale cărţii sunt mai greu de interpretat datorită faptului că au pierdut cheia dezlegării (aluzia) pe care odată o posedau, fără îndoială.

Citate

NT este neobişnuit de saturat de citate din literatura poetică a VT. Părţi întregi ale Epistolei către evrei sunt compuse aproape în întregime din astfel de pasaje. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Epistola către romani. Mult mai evazive şi mai puţin frecvente sunt citatele din literatura gr. Faptele Apostolilor 17:28, „Suntem din neamul Lui”, este prima jumătate a unui hexametru de Aratus din Soli, în Cilicia (315-240 î.Cr.). Aceeaşi expresie apare într-un fragment de Cleanthes, care a fost reprezentantul şcolii stoice din 263 până în 232 î.Cr. Există anumite dovezi că pasajul conţine un citat mult mai neexact din Epimenides, poetul pe jumătate legendar al Cretei din scrierile căruia Pavel citează un întreg hexametru în Tit 1:12. Apoi, în 1 Corinteni 15:33 este citat un trimetru iambic al lui Menander (342-291 î.Cr.), poetul atenian comic („tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”). La fel, greaca din Iacov 1:17 conţine un hexametru pur. Tot aşa şi Faptele Apostolilor 27:34 b (omiţând conjuncţia gar, „pentru”) şi Evrei 12:13 (care conţine aoristul imperativ), iar în Faptele Apostolilor 23:5 există o măsură iambică. Este imposibil să precizăm dacă în aceste pasaje avem de a face cu citate. Scrierile metrice pot fi accidentale, de ex. „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele”.

BIBLIOGRAFIE

C.F. Burney, The Poetry of our Lord, 1925; J.T. Sanders, The New Testament Christological Hymns, 1971.

E.M.B.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/poezie.html

PODOABE

PODOABE. Din vremurile paleolitice, podoabele au fost folosite de om pentru a-şi înfrumuseţa obiectele de care se folosea în viaţa de toate zilele. Atunci când motivaţia este corectă, îndemânarea meşteşugarului este un lucru plăcut lui Dumnezeu, şi într-adevăr, pentru construirea cortului întâlnirii, Beţaleel a fost umplut de Duhul (ruah) lui Dumnezeu (Exod 31:1-5), aşa cum au fost şi cei care au confecţionat hainele marelui preot (Exod 28:3).

Descoperirile arheologice au arătat că în timpurile biblice sculptarea lemnului şi a fildeşului a fost executată cu mare îndemânare; ţesutul şi broderiile au ajuns sa fie arte de ţinută înaltă; şi tehnicile de prelucrare fină a metalului au fost bine înţelese (*ARTE ŞI MEŞTEŞUGURI). Se pot distinge trei categorii de obiecte ornamentate.

I. Personale

Nu avem dovezi care să confirme că, în antichitate, în Orientul Apropiat s-ar fi practicat tatuajul ornamental, dar îmbrăcămintea era deseori bogat împodobită, iar bijuteriile au fost folosite pe scară mare. Cu toate că numai câteva exemplare de textile s-au recuperat în afara Egiptului, basoreliefurile şi picturile murale asiriene şi persane de la Mari de pe Eufrat prezintă, uneori în detaliu, obiecte de îmbrăcăminte cu broderii fine. Picturile din mormintele egiptene zugrăvesc, de asemenea, obiecte de îmbrăcăminte în detaliu, şi într-un mormânt de la Beni-hasan, un grup de nomazi asiatici cu costume viu colorate (vezi IBA, fig. 25) lasă impresia unui gen de îmbrăcăminte ornamentală purtată probabil de către patriarhi (*ÎMBRĂCĂMINTE).

Au fost găsite multe exemplare de bijuterii (*BIJUTERII ŞI PIETRE SCUMPE) cu ocazia săpăturilor arheologice, cele mai importante fiind probabil cele de la „Mormintele împărăteşti” de la *Ur.

Mai mulţi termeni care se referă la obiecte de podoabă personale sunt traduse cu „podoabă”, dar semnificaţia lor precisă este în multe cazuri incertă. Printe acestea se numără următoarele:

hali(Proverbe 25:12), care probabil că provine dintr-o rădăcină semită hlh, „a împodobi”; toate versiunile engl. traduc termenul cu „ornament”. Cuvântul mai apare şi în Cântarea Cântărilor 7:1, unde aceleaşi versiuni îl traduc cu „bijuterie”.

liwya(Proverbe 1:9; 4:9; lit. „obiect răsucit”); VR traduce „salbă” şi VSR „ghirlandă”.

‘adi(Exod 33:4-6; 2 Samuel 1:24; Isaia 49:18; Ieremia 2:32; 4:30; Ezechiel 7:20; 16:7, 11; 23:40), derivat de la ‘ada, „a împodobi”, „a se împodobi”; în toate versiunile engl. este tradus cu „podoabă, a împodobi”.

pe’er(Isaia 61:10), de la pa’ar în Pi’el însemnând „a înfrumuseţa”; VR şi VSR traduc „ghirlandă”.

se’ada(3 (Isaia 3:20), a cărui etimologie nu este cunoscută. Probabil că înţelesul este

„brăţară” (după cum apare în VSR); VR traduce „lanţ de la gleznă”.

‘ekes(Isaia 3:18), poate înrudit cu termenul arab ‘ikasu, „a împiedica (o cămilă)”, de la‘akasa, „a inversa, a lega invers”, de unde în VR şi VSR se traduce cu „brăţară pentru gleznă”. Rădăcina apare ca verb în Isaia 3:16, unde este tradusă prin „a scoate un sunet subţire”.

Deşi în anumite cazuri speciale, cum ar fi ceremoniile de căsătorie, purtarea podoabelor şi a bijuteriilor era considerată ceva normal şi corect (Isaia 61:10), folosirea exagerată a podoabelor personale este condamnată pe faţă (Isaia 3:18-23; 1 Timotei 2:9). Isaia 3 ne prezintă un catalog cu mai multe feluri de podoabe care sunt traduse diferit în versiunile englezeşti. Unele dintre acestea sunt hapax legomena, şi nu putem adăuga prea multe la traducerea VSR. Termenul „brăţările” sera din v. 19 este confirmat probabil de termenul înrudit acadian semeru (seweru) care are acest înţeles. În acelaşi fel, în v. 21, termenul „inelele” (tabba’at, VSR „inel cu sigiliu”) este confirmat de termenul acad. (timbu’u, timbutu, „inel cu sigiliu”) (*PECETE). Traducerile din VA care au fost modificate foarte mult în ultimele versiuni se referă la cuvintele „cerceii” (sahas; VR. VSR *„amulete”) din v. 19, „mahramele” (mitpahat; VR „şal”, VSR „giulgiu”) în v. 23.

Printre alte obiecte de podoabă personale erau:

hah, de obicei un cârlig sau un inel cu care era ţinut captiv un om (2 Împăraţi 19:28) sau un animal (Ezechiel 29:4), dar în Exod 35:22 este un ornament (VA „brăţară”, VR şi VSR „broşa”);

saharon, probabil un obiect în formă de semilună, folosit pentru cămile (Judecători 8:21; VA „podoabă”, VR „semilună”) şi pentru oameni (Judecători 8:26; Isaia 3:18, VA „cerc rotund ca şi luna”, VR „semilună”); şi multe alte lanţuri, podoabe, care includeau
rabid, probabil un inel răsucit pentru gât (Geneza 41:42; Ezechiel 16:11);

‘anaqo formă mai complicată făcută din sârmă împletită care putea avea pandantive care atârnau (Judecători 8:26; Proverbe 1:9; Cântarea Cântărilor 4:9);

sarsera, probabil un lanţ mai flexibil, confecţionat din inele (Exod 28:14,22; 39:15; 1 Împăraţi 7:17; 2 Cronici 3:5,16);

haruzun lănţişor format din mărgele înşirate pe o aţă (Cântarea Cântărilor 1:10; RV „aţă cu bijuterii”). Un alt tip de podoabe, menţionat în 1 Macabei 10:89; 11:58; 14:44, este „catarama” (în gr. porpe, „catarama-ac”, „catarama-broşă”).

Un caz special în podoabele personale îl constituie îmbrăcămintea marelui preot (*ÎMBRĂCĂMINTE). Haina de in era ţesută ornamental (Exod 28:39, RV, RSV), efodul şi cingătoarea erau ornamentate (Exod 28:6, 8) şi de jur împrejurul poalei efodului erau aşezate alternativ rodii şi clopoţei (Exod 28:31- 35). Pe lângă acestea, şi pieptarul (vezi *PIEPTARUL MARELUI PREOT) conţinea elemente ornamentale.

În Exod 13:16 şi Deuteronom 6:8; 11:18, cuvântul „fruntari” totapot pare să se refere la anumite podoabe ce se purtau pe cap. S-a sugerat că există o legătură între acest cuvânt şi termenul acad. tatapu „a încercui”, dar legătura nu este certă.

II. Obiecte portabile

Din cele mai vechi timpuri pe vasele de lut s-au folosit ornamente pictate sau crestate şi, cu toate că în timpurile istorice abundenţa în alte posesiuni a avut ca rezultat absenţa ornamentelor, anumite obiecte cum ar fi cele miceneene şi cele numite „filistene” pot fi distinse uşor şi constituie un criteriu util de datare pentru arheolog. *Arheologia a arătat că uneltele şi armele au avut, ocazional, ornamente corespunzătoare, dar categoria de obiecte mai mici care necesita cele mai elaborate şi mai fine ornamentări era aceea a articolelor cosmetice. Cutii, borcane pentru unsori, palete pentru amestecarea coloranţilor şi mânere pentru oglinzi confecţionate din oase şi din fildeş, sculptate cu măiestrie au fost scoase la suprafaţă în Siria, Palestina, Mesopotamia şi Egipt. Mobilierul, în special în palatele regale, a fost uneori bogat ornamentat cu articole sculptate din fildeş (cf. 1 Împăraţi 10:18; 2 Cronici 9:17; Amos 6:4 şi *FILDEŞ). Faptul că au fost folosite covoare ornamentale este arătat de pavaje din lespezi de piatră, sculptate ca o imitaţie a covoarelor din palatele regale ale Asiriei. Hamuri pentru cai foarte frumos ornamentate sunt zugrăvite pe basoreliefurile din palatele asiriene şi există dovezi că şi hamurile pentru cămile erau ornamentate (Judecători 8:21, 26).

*Cortul întâlnirii şi obiectele din el au fost ornamentate de îndemânaticul *Beţaleel. Ornamentarea era de asemenea practicată şi printre păgâni, după cum s-a constatat în descoperirea mobilierului de templu, de la Meghido, Bet-Şean şi în alte locuri, unde suporturile pentru tămâie şi pentru altar sunt ornamentate cu figuri de păsări, de animale, de şerpi (simbol al fertilităţii) şi de oameni. Acestea erau ornamente obişnuite legate de cultele păgâne ale vecinilor lui Israel, şi deseori cele mai elaborate ornamente au fost cele ce se puneau pe sicriul unui decedat. Ne-au rămas sarcofage de piatră frumos sculptate din Fenicia şi Egipt, iar descoperirile de la „Mormintele împărăteşti” de la Ur şi din mormântul lui Tutankhamon ne arată cât de bogate erau ornamentele care îl însoţeau pe cel mort în mormânt.

III. Podoabe arhitecturale

În antichitate, clădirile şi mai ales palatele au fost ornamentate atât în interior cât şi în exterior. Pereţii interiori ai încăperilor mai importante din palatele regilor asirieni de la Ninive şi Khorsabad au fost împodobiri cu basoreliefuri sculptate şi cu uşi păzite de impunătoare statui compuse în formă de animale (IBA, fig. 44). Probabil că aceste basoreliefuri au fost colorate în antichitate, fiind de fapt picturi murale glorificate, de felul celor descoperite la Til Barsip care aparţin din perioada asiriană. În palatul de la Mari care datează din prima parte a mileniului al 2-lea au fost descoperite mai multe picturi murale, sugerând că motivul pentru care astfel de ornamente nu s-au descoperit mai frecvent este caracterul lor perisabil.

În Egipt, unde cele mai binecunoscute picturi murale s-au găsit în mormintele săpate în stâncă, au fost excavate şi palate cu picturi murale la Malkata (Amenophis III) şi el-Amarna (Amenophis IV). Marile temple de la Karnak şi Luxor au fost ornamentate cu picturi murale şi cu basoreliefuri şi cu inscripţii hieroglifice, hieroglifele însele formând elemente ornamentale. Probabil că *fildeşul nu a fost folosit numai pentru a ornamenta mobilierul ci şi pentru a fi folosit ca aplice pentru încăperile mai importante, aşa cum ne sugerează proviziile de fildeş sculptat găsite la Nimrud, Arslan Tash, Meghiddo şi Samaria (cf. 1 Împăraţi 22:39; Psalmul 45:8; Amos 3:15).

Ornamentele exterioare, care în perioadele de mai înainte puteau consta din pereţi îmbrăcaţi cu piatră, sau în Asiria puteau consta din statui în formă de animale care păzeau porţile, au ajuns să fie foarte somptuoase în Babilonul lui Nebucadneţar, unde săpăturile arheologice au scos la suprafaţă mari faţade de cărămizi colorate şi emailate, care conţineau desene de animale şi rozete la îmbinări.

În ultima parte a primului mileniu î.Cr., persanii au recrutat meşteşugari din tot Orientul Mijlociu pentru a zidi şi a ornamenta marele şi ceremonialul oraş Persepolis , angajând chiar şi meşteşugari din regiunea Mării Egee. Influenţa egeeană a fost simţită aici începând din mileniul al 2-lea î.Cr. (Alalah, Ugarit) şi este posibil ca termenul kaptor din Exod 25:31-36; 37:17-22 şi Amos 9:1; Ţefania 2:14 să se refere la anumite aspecte arhitecturale ornamentale, poate la un capitel, originar din Creta sau din regiunea Mării Egee.

Avem motive să credem că în perioada monarhiei, regii şi cei bogaţi au împrumutat obiceiurile popoarelor din jurul lor, în special obiceiurile fenicienilor, în ceea ce priveşte ornamentarea palatelor şi a caselor lor.

BIBLIOGRAFIE Nu s-a scris nici o lucrare care să trateze întregul subiect. Material relevant poate fi găsit incindental în lucrarea lui C.Singer, E. Holmyard şi A. Hali, A History of Technology, 1, 1954, în special la p. 413-447, 623-703, şi passim în lucrarea lui H. Frankfort, The Art and Architecture of the Ancient Orient, 1954; W.S. Smith, The Art and Architecture of Ancient Egypt, 1958; iar referitor la Palestina, A.G. Barrois, Manuel d’Archéologie Biblique, 1-2, 1939-53; Y. Shiloh, PEQ 109, 1977, p. 39-42 („Proto-Aeolicî capital); K.R. Maxwell; Hyslop, Western Asiatic Jewellery, 1971.

T.C.M.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/podoabe.html

POCĂINŢĂ

POCĂINŢĂ. În VT există două cuvinte care sunt traduse în mod constant cu „pocăinţă” sau cu un echivalent – naham („a-i părea rău”, „a se răzgândi”) şi sub (cu sensul de „a se întoarce înapoi, a se reîntoarce”).

Termenul naham este folosit nu prea des referitor la om (Exod 13:17; Iov 42:6; Ieremia 8:6; 31:19), dar în mod obişnuit cu privire la Dumnezeu, atunci când se spune că lui Dumnezeu „îi pare rău de răul” pe care şi l-a propus să-l trimită sau să-l iniţieze. Acest fel de vorbire provine din felul în care Israel înţelegea atitudinea lui Dumnezeu faţă de oameni, în contextul relaţiilor personale. Desigur, limbajul nu implică nimic instabil sau arbitrar din partea lui Dumnezeu, ci simplul fapt că relaţia dintre El şi popor a suferit modificări. Concret, când omul se îndepărtează în mod voit de direcţia pe care i-a trasat-o Dumnezeu şi nu se mai lasă în grija lui Dumnezeu, ajunge să afle că Dumnezeu îl lase să suporte consecinţele, ceea ce pentru el va înseamnă şi mai mult rău (Geneza 6:6 ş.urm.; 1 Samuel 15:11, 35; 2 Samuel 24:16; Ieremia 18:10). Dar oricine se pocăieşte, chiar şi în ceasul al unsprezecelea, cine se întoarce la Dumnezeu, găseşte un Dumnezeu al îndurării şi al dragostei, nu un Dumnezeu al judecăţii (Ieremia 18:8; 26:3, 13, 19; Iona 3:9 ş.urm.; importanţa unui mijlocitor, gata să stea între Dumnezeu şi popor, în beneficiul poporului, este subliniată în Exod 32:12-14 şi Amos 7:3,6). Cu toate că nu putem pune la îndoială fermitatea cu care va judeca Dumnezeu păcatul (Numeri 23:19; 1 Samuel 15:29; Psalmul 110:4; Ieremia 4:28; Ezechiel 24:14; Zaharia 8:14), El S-a revelat pe Sine de mai multe ori, însă ca un Dumnezeu plin de îndurare, credincios poporului Său chiar şi atunci când acesta este necredincios – cu alte cuvinte un Dumnezeu, „care Se căieşte de răul ce Şi l-a pus în gând să-l facă” (Exod 32:14; Deuteronom 32:36; Judecători 2:18; 1 Cronici 21:15; Psalmul 106:45; 135:14; Ieremia 42:10; Ioel 2:13 ş.urm.; Iona 4:2).

Chemarea la pocăinţă a omului este o chemare de a se întoarce (sub) la starea de dependenţă de Dumnezeu (atât ca şi creatură a lui Dumnezeu cât şi ca parte a unui legământ). Chemări de genul acesta sunt frecvente, în special la prorocii dinainte de exil. În Amos 4:6-11, prorocul arată clar că răul pe care Dumnezeu plănuieşte să-l trimită ca o consecinţă a păcatului lui Israel nu porneşte din răutate sau dintr-o dorinţă de răzbunare ci, menirea lui este mai curând să-l ducă pe Israel la pocăinţă. Cel care comite răul dă peste şi mai mult rău pe care i-l scoate în cale Dumnezeu. Dar cel care se pocăieşte de răul lui găseşte un Dumnezeu care să căieşte de răul pe care a vrut să-l trimită. Una dintre pledoariile pentru pocăinţă exprimate cu cea mai mare elocinţă le găsim în Osea 6:1-3 şi 14:1-2 – o pledoarie care alternează cu speranţă şi disperare (3:5; 5:4,7:10), pasajul din 11:1-11 fiind deosebit de mişcător. Tot atât de mişcătoare sunt speranţele lui Isaia exprimate prin numele pe care l-a dat fiului său, Şear-Iaşub, („o rămăşiţă se va întoarce”, 7:3; vezi, de asemenea, 10:21 ş.urm.; 30:15; cf. 19:22) şi cererile lui Ieremia (3:1-4-:4; 8:4-7; 14:1-22; 15:15-21), ambele amestecate cu preziceri şi disperare (Isaia 6:10; 9:13; Ieremia 13:23).

Alte expresii puternice sunt Deuteronom 30:1-10; 1 Împăraţi 8:33-40,46-53; 2 Cronici 7:14; Isaia 55:6-7; Ezechiel 18:21-24, 30-32; 33:11-16; Ioel 2:12-14. Vezi de asemenea, în special 1 Samuel 7:3; 2 Împăraţi 17:13; 2 Cronici 15:4; 30:6-9; Neemia 1:9; Psalmul 78:34; Ezechiel 14:6; Daniel 9:3; Zaharia 1:3 ş.urm.; Maleahi 3:7. Exemplul clasic de pocăinţă a unei naţiuni a fost cazul când Iosua a condus poporul la pocăinţă (2 Împăraţi 22-23; 2 Cronici 34-35).

În NT, cuvintele traduse prin „a se pocăi” sunt metanoeo şi metamelomai. În gr. aceste două cuvinte înseamnă în general „a se răzgândi”, deci „a regreta, a-i părea rău” (adică, cu privire la punctul de vedere împărtăşit mai înainte). Această notă de părere de rău este prezentă în pilda vameşului (Luca 18:13), probabil în Matei 21:29, 32; 27:3 şi Luca 17:4 („îmi pare rău”) şi cel mai explicit în 2 Corinteni 7:8-10. Dar felul în care NT foloseşte cuvintele este mult mai influenţat de termenul sub din VT; adică, pocăinţa nu este numai un sentiment de părere de rău, sau o răzgândire a cuiva, ci o întoarcere înapoi, o schimbare radicală a motivaţiei de bază şi a direcţiei vieţii unui om. De aceea cea mai bună traducere a verbului metanoeo este deseori „a converti”, adică „a se întoarce îndărăt” (*CONVERTIRE). De asemenea, traducerea aceasta ne ajută să explicăm de ce Ioan Botezătorul a cerut *botezul ca o expresie a acestei pocăinţe nu numai pentru păcătoşii pe care-i cunoşteau toţi, ci şi pentru iudeii „neprihăniţi” – botezul ca un act decisiv de întoarcere de la modul vechi de trai şi de bizuire pe îndurarea Celui care urma să vină (Matei 3:2,11; Marcu 1:4; Luca 3:3, 8; Faptele Apostolilor 13:24; 19:4).

Chemarea la pocăinţă pe care a făcut-o Isus oamenilor este menţionată doar în treacăt (1:15; cf. 6:12) şi Matei (4:17; 11:20 ş.urm.; 12:41), dar este subliniată de Luca (5:32; 10:13; 11:32; 13:3,5; 15:7, 10; 16:30; 17:3 ş.urm.; cf. 24:47). Alte cuvântări şi incidente din cele trei evanghelii exprimă foarte clar caracterul pocăinţei cerute de întreaga lucrare a lui Isus. Natura ei radicală, ca o întoarcere completă înapoi, este subliniată în Pilda fiului risipitor (Luca 15:11-24). Caracterul ei condiţionat este vizibil în Pilda fariseului şi a vameşului – pocăinţă înseamnă ca o persoană să recunoască faptul că nu are nici un merit înaintea lui Dumnezeu şi să se bazeze pe îndurarea lui Dumnezeu fără să încerce să se scuze sau să se justifice înaintea Lui (Luca 18:13). „Întoarcerea înapoi” la standardele şi la stilul de viaţă de mai înainte este ilustrată în episodul în care Isus îl întâlneşte pe tânărul bogat (Marcu 10:17-22) şi pe Zacheu (Luca 19:8). Mai presus de toate, Matei 18:3 arată clar că cel care se pocăieşte trebuie să devină ca un copil, adică, să-şi recunoască imaturitatea înaintea lui Dumnezeu, incapacitatea de a trăi despărţit de Dumnezeu şi să accepte faptul că este în totală dependenţă de Dumnezeu.

Chemarea la pocăinţă (şi promisiunea iertării) apare regulat în consemnările făcute de Luca privitor la propovăduirea primilor creştini (Faptele Apostolilor 2:38; 3:19; 8:22; 17:30; 20:21; 26:20). Aici metanoeo este suplimentat de epistrepho („ a se întoarce înapoi, a se reîntoarce” – Faptele Apostolilor 3:19; 9:35; 11:21; 14:15; 15:19; 26:18,20; 28:27), undemetanoeo înseamnă mai mult o întoarcere (din păcat), iar epistrepho o întoarcere la Dumnezeu (vezi în special Faptele Apostolilor 3:19; 26:20), deşi fiecare termen luat în parte poate avea ambele sensuri (ca şi în Faptele Apostolilor 11:18; 1 Tesaloniceni 1:9).

Este clar din Faptele Apostolilor 5:31 şi 11:18 că nu există nici o dificultate în a descrie pocăinţa ca fiind atât darul lui Dumnezeu cât şi responsabilitatea omului. În acelaşi timp, Isaia 6:9-10 este citat de mai multe ori ca o explicaţie a eşecului omului de a se converti (Matei 13:14 şi urm.; Marcu 4:12; Ioan 12:40; Faptele Apostolilor 28:26 ş.urm.).

Autorul Epistolei către evrei arată de asemenea importanţa pocăinţei iniţiale (6:1), dar în timp ce el pune la îndoială posibilitatea unei a doua pocăinţe (6:4-6; 12:17), alţii sunt şi mai categorici că credincioşii pot şi trebuie să se pocăiască (2 Corinteni 7:9 ş.urm.; 12:21; Iacov 5:19 ş.urm.; 1 Ioan 1:5; 2:2; Apocalipsa 2:5,16, 21 ş.urm.; 3:3, 19).

Pe lângă acestea, NT nu se mai referă la pocăinţă decât de câteva ori (Romani 2:4; 2 Timotei 2:25; 2 Petru 3:9; Apocalipsa 9:20 ş.urm.; 16:9, 11). Nu trebuie să presupunem că în predicile primilor creştini subiectul pocăinţei şi al *iertării au predominat. Dacă analizăm propovăduirea lui Pavel, el rareori foloseşte aceste două concepte, şi ele nu apar deloc în evanghelia şi epistolele lui Ioan, ţinând seama de faptul că ambele concepte spun răspicat că viaţa creştină începe cu afirmarea pozitivă a *credinţei.

BIBLIOGRAFIE. 359 Bertram,epistrepho, TDNT 7, p. 722-729; G. Bornkamm,Jesus of Nazareth, 1960, p. 82-84; J. Jeremias, New Testament Theology, 1: The Proclamation of Jesus, 1971, p. 152- 158; O. Michel,metamelolmai, TDNT 4, p. 626-629; J.P. Ramseyer, în J.J. von Allmen (ed.), Vocabulary of the Bible, 1958, p. 357- 359; A. Richardson, An Introduction to the Theology of the New Testament, 1958, p. 31-34; E. Wurthein and J. Behm, metanoeo, TDNT 4, p. 975-1008; F. Laubach, J. Getzmann, NIDNTT 1, p. 353-359.

J.D.G.D.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/pocainta.html

PLINĂTATE

PLINĂTATE. Cuvântul gr. pleroma, tradus cu „plinătate”, are trei conotaţii posibile: „ceea ce este umplut”, „ceea ce umple”, adică „completează”; „ceea ce este adus în stare de plinătate sau completat”.

Prima conotaţie pare să fie neîntâlnită în Scriptură, dar celelalte două sunt importante pentru interpretarea anumitor texte biblice de importanţă crucială. Pentru cea de-a doua conotaţie putem cita Psalmul 24:1, LXX (= 1 Corinteni 10:26); Matei 9:16; Marcu 6:43; 8:20. Versetul din Matei ar putea avea sensul „ceea ce face un lucru deplin sau complet”, ca şi cum un petec ar umple sau ar completa porţiunea ruptă dintr-o haină.

Cea de-a treia conotaţie este reprezentată prin vers. din Romani 11:25, „numărul deplin al Neamurilor” şi Romani 15:29, „o deplină binecuvântare de la Cristos”. Romani 13:10 descrie dragostea ca o pleroma a Legii. Aceasta a fost înţeleasă ca „suma totală a prevederilor şi a cerinţelor Legii”; dar este posibil ca înţelesul corect să fie aici „împlinirea” Legii. Dragostea, ca şi Domnul Isus, este sfârşitul Legii (Romani 10:4; cf. Galateni 5:14; 6:2) în sensul că face ca Legea să se împlinească în sensul celor scrise în Matei 5:17; 26:56; Marcu 1:15. Această nuanţă înclină spre acele versete unde înţelesul precis al cuvântului este disputat. Este convenabil să le împărţim în două grupe.

Putem înţelege mai bine vers. Coloseni 1:19 şi 2:9 atunci când le luăm împreună, vezi J. Ernst,Pleroma und Pleroma Christi, 1970. Exegeza versetului 2:9 ne spune fără îndoială căpleroma este folosit cu sensul de „plinătatea divinităţii, totalitatea Dumnezeirii” care locuieşte în Cristos; şi este posibil ca înţelesul acesta să fie decisiv în stabilirea interpretării corecte a versetului 1:19. În textul acesta, alegerea este între a lua cuvântul ca un termen cvasi-tehnic propriu primelor tendinţe gnostice,.care au folosit cuvântul pleroma cu sensul de regiune locuită de un „număr deplin” de fiinţe intermediare despre care se credea că sunt aşezate în ierarhie între Dumnezeu Creatorul şi lumea creată; şi luând această utilizare a cuvântului în sensul „Dumnezeu în plinătatea Lui”, „suma tuturor atributelor lui Dumnezeu, întreaga Lui divinitate” care au locuit în Cristos. Cu privire la primul punct de vedere, Pavel îi combate pe învăţătorii din Colose care se ocupau de speculaţii, care L-au înjosit pe Cristos considerându-L un simplu membru al ierarhiei cereşti. Ca răspuns, apostolul afirmă că Cristos este plinătatea acestor fiinţe intermediare. Ele sunt părţi ale Lui, căci El este pleroma lor, a tuturor. Vezi R.P. Martin, Colossians and Philemon, NCB, 1974, p. 59 ş.urm., 79 ş.urm.

Cu toate că acest punct de vedere, însă, care consideră că atât Pavel cât şi ereticii din Colose folosesc un termen comun este împărtăşit de mulţi exegeţi, printre care J.B. Lightfoot, E.F. Scott şi R. Bultmann (Theology of the New Testament, 2, E.T. 1955, p. 149 ş.urm.), este deschis unor obiecţiuni serioase. Pe lângă faptul că îi lipseşte dovezi convingătoare cu privire la existenţa unui crez gnostic în primul secol, cea mai puternică dovadă împotriva acestui punct de vedere este cea propusă de E. Percy, şi anume că în 1:19 şi 2:9 nu există nici urmă de vreo polemică referitoare la felul în care ereticii folosesc termenul pleroma şi, în orice caz, este foarte puţin probabil ca Pavel să fi împrumutat un termen dintr-o astfel de sursă. Sugestia lui J.A.T. Robinson (The Body, 1952, p. 67) care spune că apostolul a preluat acest cuvânt din cercurile elenistice cu scopul precis de a-l combate, este puţin plauzibilă.

Putem împreună cu C.F.D. Moule şi C. Masson să acceptăm cel de-al doilea punct de vedere şi să interpretăm pleroma în lumina VT, unde echivalentul în ebr. este melo; acest termen are un sens oarecum paralel cu cristologia Logosului din scrierile lui Ioan, adică în Cristos locuieşte suma totală a atributelor divinităţii şi această sumă este revelată şi comunicată oamenilor (Ioan 1:14, 16).

Unii comentatori consideră că în Efes termenul se aplică atât Bisericii cât şi lui Cristos; şi acest lucru ar confirma punctul de vedere exprimat mai sus, şi anume căpleroma nu este folosit în vreun sens „gnostic”. În Efeseni 1:10, există un înţeles similar cu cel din Matei 5:17; Marcu 1:15; Galateni 4:4, ideea fiind aceea că planul mai dinainte al lui Dumnezeu este acum gata de a fi dus la îndeplinire.

Pasajul din Efeseni 1:22-23 poate fi luat în mai multe feluri, aceste moduri de interpretare fiind enumerate de R. Yates, „A Re-examination of Eph. 1:23″, ExpT 83, 1971-2, p. 146-151. Adevărata dificultate este să decidem dacă pleroma se referă la Biserică, caz în care termenul trebuie luat activ ca însemnând ceea ce-L suplimentează pe Cristos care umple toate lucrurile (conform celor scrise în Efeseni 4:10: punct de vedere împărtăşit de J. Dupont, Gnosis: la connaissance religieuse dans les épitres de Saint Paul, 1949, p. 424, n.l), sau într-un sens pasiv ca fiind ceea ce este umplut de Cristos: sau dacă nu pe de altă partepleroma ar trebui să fie socotit ca o apoziţie a cuvântului „Lui” în v. 22, caz în care I s-ar aplica Domnului Însuşi, ca Unul care a fost numit de Dumnezeu Tatăl să fie plinătatea Dumnezeirii care este toate în toţi (după cum este scris în 1 Corinteni 15:28). Această ultimă interpretare are avantajul de a se armoniza cu restul epistolei (4:10) şi cu învăţătura despre pleroma pe care o găsim în Coloseni, aşa cum am văzut mai sus. Vezi Moule care susţine acest punct de vedere şi F.C. Synge, care de asemenea consideră că pleroma se referă la Cristos.

Efeseni 3:19 nu necesită nici un comentariu, decât că aici se confirmă sensul lui pleroma de titlu cristologic. Acest verset constituie o altă modalitate de a exprima „speranţa că Cristos locuieşte în inimile credincioşilor prin credinţă (3:17); Efeseni 4:12-13 susţine posibilitatea ca toţi credincioşii să aibă această experienţă. O altă interpretare pune un accent mai mare pe diateza verbului (pasivă sau reflexivă) din textele mai vechi. Cristos Se împlineşte sau Se umple pe Sine: dar cu ce sau cu cine? Răspunsul la această întrebare este că El e împlinit de către credincioşii care, ca mădulare ale Trupului Lui, „întregesc” Capul, şi împreună alcătuiesc un „Cristos întreg” (punct de vedere împărtăşit de A. Robinson, F.W. Beare); un alt răspuns este cel dat de W.L. Knox, L.S. Thomton şi J.A.T. Robinson, care propun următoarea traducere: „care este umplut de Acela ce este întotdeauna plin (de Dumnezeu)”, prin urmare semnificaţia întregii fraze este că biserica primeşte în mod constant de la Cristos, Capul ei, acea plinătate desăvârşită pe care o primeşte şi Cristos de la Tatăl.

BIBLIOGRAFIE

C.F.D. Moule, The Epistles to the Colossians and to Philemon, CGT, 1957, Anexa IV: „O observaţie asupra termenului PLEROMA”; idem, „Plin” şi „Plinătate” în Noul Testament”, SJT 4, 1951, p. 79-86; F. Fowler, „Ephesians 1:23″, ExpT 76, 1964-65, p. 294; JA.T. Robinson,The Body, 1952, p. 65, n.3. Vezi de asemenea J.B. Lightfoot, St. Paul’s Epistles to the Colossians and to Philemon, 1897, p. 255, 271; C. Masson, L’épitre de S. Paul aux Colossiens, 1950; E. Percy, Die Probleme der Kolosser und Epheserbriefe, 1946; E.F. Scott, The Epistles to the Colossians, to Philemon, and to the Ephesians, 1930; F. C. Synge, The Epistle to the Ephesians, 1930; F.C. Synge, The Epistle to the Ephesians, 1941; M.Barth, Ephesians, AB, 1974; T. Brandt et al., NIDNTT 1, p. 728-744; G. Delling, TDNT 6, p. 283-311. R.P.M.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/plinatate.html

Ştiri din presa română / mai 08 2008

Ştiri din presa română  Etichete cu amprenta de carbon Lanţul de supermarketuri britanic Tesco a pus, pentru prima dată, pe eticheta a 20 dintre produsele sale, un indicator al cantităţii de gaze de seră emisă la fabricarea lor. Cumpărătorii au putut constata, prin compararea acestor amprente de carbon, că detergentul pudră pentru haine este mai poluant decât cel lichid, iar sucul de portocale concentrat este mai puţin poluant decât cel neconcentrat. În curând, etichetele tuturor celeor câteva zeci de mii de produse Tesco vor indica amprenta de carbon.  Cei mai influenti oameni din lume de Dana Hadareanu » Dalai Lama este cel mai important lider politic. » O fata de 15 ani este cea mai tanara persoana din top. Liderul spiritual si seful guvernului tibetan in exil, Dalai Lama, fostul presedinte si viitor premier rus Vladimir Putin si unul dintre candidatii democrati la Casa Alba, Barack Obama, conduc clasamentul celor mai influenti lideri politici din lume, realizat de revista Time.  Istoria obliga  Duminica, prin instalarea PS Mihai Fratila ca episcop auxiliar cu resedinta la Bucuresti, Biserica Greco-Catolica reinnoada o traditie intrerupta cu brutalitate de regimul comunist in 1950. S-a spus, uneori pe buna dreptate, ca Biserica Romana Unita cu Roma traieste excesiv in trecut (si chiar si acest articol va vorbi foarte mult despre trecut). Marturie stau acele biserici greco-catolice pline de pensionari ai caror copii si nepoti merg cu regularitate la liturghiile romano-catolice, inflatia de simpozioane ori comemorari („300 de ani de la…”, „250 de ani de la…”, „150 de ani de la…” sau „50 de ani de la…”).  Duminica Tomii Prima Duminica dupa Paste este cunoscuta ca „Duminica Tomii”. Crestinii ortodocsi isi aduc aminte de acum de ucenicul Toma, unul din cei doisprezece ucenici ai lui Iisus. Toma a umblat si el trei ani si jumatate cu Iisus, a vazut lucrarile pe care El le-a facut – cum a inviat morti, cum a vindecat bolnavi, cum a linistit marea in furtuna doar cu un cuvant – si a auzit predicile Lui. Cand Iuda L-a vandut pe Iisus si cand aprozii au venit sa-L aresteze, Toma a fugit si el ca si ceilalti ucenici. Dupa ce Iisus Hristos a fost rastignit si ingropat, ucenicii, impreuna cu femeile care L-au urmat pe Iisus si impreuna cu mama Sa, stateau impreuna in camera unde luasera cina cu El, inainte sa fie arestat. Toma insa nu era cu ei. In Duminica in care Iisus Hristos a inviat din morti si S-a aratat ucenicilor, Toma nu a fost acolo si a pierdut ocazia sa-L vada pe Mantuitorul inviat. Cand ceilalti ucenici i-au spus ca Mantuitorul e viu, Toma a refuzat sa creada. „Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede”, a zis Toma.  Cercetatorii au dovedit ca bolile pot fi vindecate cu ajutorul rugaciunii Cercetatorii au dovedit ca oamenii se pot vindeca prin credinta, informeaza editia electronica a cotidianului Pravda. Cercetatorii din Sankt Petersburg au reusit sa gaseasca si dovada, descoperind mecanismul „material” al fenomenului divin. „Rugaciunea este un remediu puternic. De asemenea si atingerea moastelor. Nu numai ca regleaza toate procesele din organismul uman, dar poate reface si psihicul labil al bolnavului”, a declarat Valery Slezin, directorul Institului de Cercetare Neuropsihologica din Sankt Petersburg.  Cetateanul turc care l-a impuscat pe Papa Ioan Paul al II-lea doreste sa traiasca in tara natala a fostului Suveran Pontif Avocatul lui Mehmet Ali Agca, cetateanul turc care l-a impuscat pe Papa Ioan Paul al II-lea, a declarat vineri ca clientul sau a solicitat cetatenie poloneza si vrea sa traiasca in tara defunctului pontif dupa ce va fi eliberat din inchisoare, relateaza agentia AP, citata de Rompres. Potrivit avocatului Haci Ali Ozhan, Mehmet Ali Agca a mai solicitat si transferul sau intr-o inchisoare din Polonia pentru efectuarea restului pedepsei.  Drepturile pasagerilor  Din ce in ce mai multe companii interne si internationale se confrunta cu intarzieri de zboruri sau redirectionari de curse. Desi companiile de transport aerian au obligatia legala sa va informeze cu privire la drepturile pe care le aveti, de cele mai multe ori acest lucru nu se intampla. „In cazul unei intarzieri sau al redirectionarii cursei, aveti dreptul sa solicitati despagubiri in valoare de 125 pana la 600 de euro, in functie de distanta de zbor si de intarzierea produsa. In cazul in care intarzierea este mai mare de cinci ore, aveti dreptul sa solicitati rambursarea costului biletului, dar numai cu conditia renuntarii la calatorie”, ne-au explicat reprezentantii Centrului European al Consumatorilor.  Războiul andrelelor de Maria Vladescu Competiţia mondială a împletitorilor de ciorapi reuneşte anul acesta peste 1.000 de participanţi care se vor înfrunta în sistem eliminatoriu. Pasionaţii de croşetat ciorapi se vor lupta în andrele pe viaţă şi pe moarte în a treia ediţie a competiţiei de profil care va începe pe data de 9 mai. Deşi cuvântul „ciorap“ în sine nu sugerează nimic înfiorător, organizatorii susţin că „Războiul Ciorapilor III“ va fi „cel mai sângeros turnir de împletit“, relevă Reuters.  Perna face somnul lin! de Mihaela Naftanaila De perna pe care o alegi depinde calitatea somnului. Nu dormi pe mai multe perne, ci pe unele care să-ţi sprijine bine capul, gâtul şi umerii. Un sfert din viaţă ţi-l petreci alături de o pernă. De ea depinde şi calitatea somnului tău, de aceea este important să faci ale geri bune. Indiferent că este din lână, alpaca, latex, bumbac sau spumă, perna trebuie să ofere un su port bun pentru cap, gât şi umeri. Potrivit specialiştilor, o pernă nu trebuie să fie foarte înaltă, foarte moale ori foarte veche. Nu există poziţie ideală de dormit, mai spun medicii, care îi sfătuiesc pe părinţi să nu-şi culce bebeluşul pe pernă fiindcă există riscul să se sufoce.  Parintele Macarie Dragoi a fost hirotonit ca episcop al Europei de Nord Cel mai tanar inalt ierarh ortodox, Macarie Dragoi, de 31 de ani, a fost hirotonit, vineri, ca episcop al Europei de Nord, in cadrul unei ceremonii religioase desfasurate in Catedrala Mitropolitana din Cluj-Napoca, transmite corespondentul MEDIAFAX. Slujba a fost oficiata de un sobor de 11 episcopi, in frunte cu Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, Bartolomeu Anania. Episcopul Macarie a primit in cadrul ceremoniei mantia si carja de episcop de la Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu, si Inalt Prea Sfintitul Serafim. Macarie Dragoi are 31 de ani, este originar din judetul Bistrita-Nasaud si acum va avea ca raspundere o comunitate de 30.000 de enoriasi.  Putinta de a fi oaia lui Dumnezeu « Crucea de pe Golgota nu te poate mântui de cel rău, Când nu este înălţată şi în tine » Angelus Silesius (Johann Scheffler), 1624-1677 Ma intreb cat tinde omul sa devina o “oaie” a lui Hristos sau un lup care-si tine cu dintii indarjirea prosteasca. Isus Hristos a venit printre noi pentru a sta la masa cu vamesii, prostituatele si cu cei pacatosi, si nu cu fariseii si marii intelecuali! Oare nu s-a inteles pana acum ca singura cale pentru a trai intru Dumnezeu este iubirea si nu intelectul? In toate doctrinele mistice de pe acest pamant care au existat vreodata, intelectul, zona astralului inferior, mintea si ratiunea umana au fost primele indepartate, lasand loc cugetarii sufletului, luminarii lui si inaltarii catre El.  Cea mai simpla urare de Paste de Mihai Morar Mi-as fi dorit sa fac un clasament al urarilor de Paste, croite dupa modelul: ”Fie ca Lumina sa te penetreze cum cerneala penetreaza aceasta bucata de creta…” Insa mi-e teama ca Inbox-ul telefonului meu se va cere la psiholog daca ii mai rascoloesc o singura data infernalele secrete. Dintr-un ocean de ”donts”, aleg azi terapia prin ”does”. In joia dinaintea Invierii am primit, la despartirea de un invitat al emisiunii de la tv, cea mai simpla urare de Sarbatori: ”Iti doresc sa ai timp sa citesti!” O replica banala, care a tinut loc si de ”La revedere!”, si de ”Paste fericit!” Atat de banala incat a fost singura pe care am implinit-o.  Un film raspandit ca un virus ataca bazele crestinismului. Autorul Zeitgeist pregateste seria a doua “Zeitgeist”, un film de doua ore difuzat pe internet, este un nou atac lansat de dusmanii crestinismului. Mesaje tip spam il promoveaza, ca pe un virus. Spre deosebire de alte filme “demolatoare”, cum ar fi cele create de Michael Moore, care se vand in magazine, acest film este distribuit gratuit. Documentarul, ai carui finantatori au ramas in umbra, incearca sa demonstreze ca religia, in speta crestinismul, este o perdea de fum, iar lumea in care traim se afla sub controlul celor care au imprastiat-o. Documentarul “Zeitgeist” (Spiritul timpului) a fost realizat in anul 2007 de, pana atunci, anonimul regizor Peter Joseph. Este un film care aduna dovezi in scopul de a „demonta” crestinismul bucata cu bucata, dovezi ce arata ca totul este politica si manipulare, indiferent de era in care traim. La baza „demonstratiei” stau coincidentele pe care le gaseste autorul filmului intre crestinism si religiile pagane.  Izvorul Tămăduirii În prima zi de vineri din Săptămâna Luminată, Ortodoxia sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un mare praznic al lumii creştine închinat Maicii Domnului. Istoria sărbătorii a început în urmă cu peste 1.500 de ani. Înainte de urcarea pe tron, împăratul Leon cel Mare (457-474) se plimba printr-o pădure lângă Constantinopol. Orbul întâlnit acolo l-a rugat să-i dea apă şi să-l conducă spre cetate. Glasul Maicii Domnului l-a îndrumat pe Leon spre un izvor miraculos. Leon i-a dat să bea orbului şi i-a uns cu apă ochii; acesta şi-a recăpătat vederea.  Cea mai mare arhivă a Holocaustului, deschisă publicului Arhiva Holocaustului din localitatea germană Bad Arolsen, cea mai mare din lume, a fost deschisă pentru prima dată publicului larg. După 60 de ani, vizitatorii vor putea vedea peste 50 de milioane de dovezi, „strânse şi ordonate minuţios chiar de nazişti”, privind destinele tragice a peste 17,5 milioane de victime ale regimului hitlerist.  Cum să faci bani din salvarea planetei de Livia Cimpoieru Deşi nu e un ecologist militant, economistul Richard Sandor a intrat în istorie ca inventator al pieţelor de emisii poluante Ironia sorţii face ca unul dintre oamenii cu cea mai mare influenţă asupra ecologiei la nivel mondial să nu fie deloc un ecologist. Nu e nici activist, nici specialist în tehnologii verzi şi nici un pasionat al traiului în sălbăticie. E un economist. Numele său este Richard Sandor, inventatorul ideii de piaţă a certificatelor de emisii. Piaţa emisiilor de carbon regle­men­tează financiar canti­tăţile de dioxid de carbon emise de marii poluatori de pe planetă, fiind considerată cea mai sustenabilă şi mai eficientă metodă de luptă împotriva încălzirii globale. În vârstă de 66 de ani, Sandor şi-a început cariera ca profesor de economie la Universitatea California, Berkeley. sus Notă: Ştirile din acest număr sunt preluate din diferite site-uri. Folosite cu permisiune. Este interzisă folosirea, copierea sau distribuirea acestor articole fără acordul în scris din partea Vox Dei Baptist Ministries.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiriA_mai08.htm

Noi finanțări pentru firmele europene: UE injectează 300 milioane Euro în fonduri de investiții, prin instrumentul ESCALAR de CZ HotNews.ro

Miercuri, 8 aprilie 2020, 18:33 Economie | EuROfonduri

 

fonduri

Foto: pixabay.com

​Startup-urile și alte firme mici și mijlocii din Uniunea Europeană vor putea accesa noi finanțări de la fonduri de capital de risc și de investiții, în care Comisia Eurpeană va injecta 300 de milioane de euro, printr-un nou instrument lansat miercuri, denumit ESCALAR.

 

Citește mai departe și comentează pe StartupCafe.ro….

Subiectele zilei

Joi, 9 Aprilie 2020

Coronavirus în România: Numărul deceselor a ajuns la 220, bilanțul cazurilor se apropie de 5.000 / Doi pacienți din Buzău, testați din nou pozitiv la 12 zile de la externare Bilanțul cazurilor de coronavirus din România a ajuns miercuri la 4.761, după raportarea a 344 de noi infecții, iar numărul deceselor a ajuns la 220. Tot miercuri, ministrul Sănătății, Nelu

citeste tot articolul

Salvatorul Bucureștiului Zilnic, mureau peste 300 de bucureșteni. Se întâmpla în Țara Românească, în 1813, când „Ciuma lui Caragea” a secerat peste 90.000 de oameni. Singura

citeste tot articolul

[P] Top 5 domenii în care recrutează companiile de la Angajatori de TOP Timișoara ONLINE Până pe 20 aprilie, cel mai mare târg de carieră din Banat, Angajatori de TOP Timișoara, se desfășoară în mediul online, pe platforma Hipo.ro. Persoanele cu studii superioare sau

citeste tot articolul

Ludovic Orban, despre OUG privind bugetarii: Unii ar putea lucra 15 zile și apoi să stea acasă pe 75% din salariu Premierul Ludovic Orban a vorbit miercuri seara, la B1 TV, despre Ordonața de Urgență care-i vizează pe bugetari și spune că s-ar putea lua o măsură similară șomajului tehnic din privat. ”Ne-am

citeste tot articolul

Incendiul care a poluat miercuri Bucureștiul: ??Cum a ajuns ferma de porci din Periș un dezastru ecologic, afacerile familiei Dragnea și cine este noul proprietar De marți noapte, pentru multe ore, Bucureștiul a fost sufocat de un val de fum și în majoritatea cartierelor miroasea a ars. Poluarea este cauzată de un incendiu care a izbucnit marți dimineață

citeste tot articolul

Cine sunt oamenii care pun diagnosticul de coronavirus și ce anomalie îi afectează pe toți: Asistentul medical are salariu mai mare decât noi, e o aberație Personalul din laboratoarele medicale – biologi, biochimiști și chimiști – sunt oameni-cheie în această perioadă, în care se vorbește foarte mult despre medicii din spitale. Chiar dacă mai

citeste tot articolul

Coronavirus în lume: Numărul de cazuri se apropie de 1,5 milioane / Aproape 1.000 de morți într-o singură zi în Marea Britanie / Noi cifre încurajatoare în Italia Numărul de cazuri de coronavirus înregistrate oficial se apropie de 1,5 milioane la nivel mondial, fiind consemnate peste 86.000 de decese, dar și 300.000 de vindecări ale pacienților cu

citeste tot articolul

Cum s-a ajuns la conducere militarizată și la Spitalul din Deva și ce spun medicii despre decizie / Mărturia unui doctor infectat cu coronavirus: Am făcut endoscopie cu pelerină de vizitator Spitalul Județean din Deva este al doilea, după cel din Suceava, care are conducere militarizată, după ce managerii au demisionat în urma conflictului cu cadrele medicale. HotNews.ro a stat de

citeste tot articolul

Cu Adrian Stanciu, antrenor de antreprenori despre rețete de ocolit criza și despre marea ocazie pe care pandemia ți-o pune în față: Nu toate firmele vor supraviețui. Nu există un drept infinit la supraviețuire Cred că acum e un moment foarte bun pentru un CEO să își manifeste calitățile de lider, dacă le are, spune Adrian Stanciu, antreprenor și partener co-fondator al brațului din România al

citeste tot articolul

Cinci noi decese de Covid-19 în România. Bilanțul morților urcă la 220 Alte cinci persoane, cu vârste cuprinse între 35 și 85 de ani, au murit din cauza noului coronavirus, astfel încât bilanțul total al deceselor înregistrate în țara

citeste tot articolul

VIDEO. Ce putem învăța de la militari în timpul autoizolării? Interviu #deladistanta cu colonelul Vasile Marineanu, comandantul Centrului Național Militar de Psihologie Într-o perioadă în care Armata este pe străzi și participă, alături de polițiști, la respectarea măsurilor de carantină, sau când conducerea unui spital este preluată de militari,

citeste tot articolul

Noi finanțări pentru firmele europene: UE injectează 300 milioane Euro în fonduri de investiții, prin instrumentul ESCALAR Startup-urile și alte firme mici și mijlocii din Uniunea Europeană vor putea accesa noi finanțări de la fonduri de capital de risc și de investiții, în care Comisia Eurpeană va injecta 300 de

citeste tot articolul

Republicanii americani amenință Arabia Saudită să reducă producția de petrol Aproape 50 de aleși republicani din Camera Reprezentanților a Statelor Unite i-au transmis prințului moștenitor saudit, Mohammed bin Salman, că va fi pusă în pericol cooperare economică și

citeste tot articolul

Buzău: Doi pacienți externați negativ, repozitivați după 12 zile de la externare Doi pacienți din județul Buzău, în vârstă de 46 de ani și, respectiv, 29 de ani, externați în data de 26 martie cu rezultate negative la testul de coronavirus, au fost declarați

citeste tot articolul

Normele de aplicare la creditele cu dobândă subvenționată pentru IMM-uri, în Monitorul oficial Normele de aplicare ale schemei de creditare pentru IMM-uri în contextul crizei coronavirusului au fost publicate în Monitorul oficial, după ce sâmbătă a apărut Ordonanța. Este vorba

citeste tot articolul

Pandemia de coronavirus a aruncat economia mondială într-o recesiune brutală Criza pandemiei de coronavirus a aruncat economia mondială într-o recesiune mai brutală și mai profundă decât se estima inițial, cu căderi vertiginoase ale creșterii economice, dar

citeste tot articolul

„Pe cuvânt de pionier!”: Despre reguli în vreme de urgență Pentru a fi respectată din convingere, o regulă trebuie să prezinte o justificare(6) pe care adresanții regulii (populația, în general) să o poată accepta. Nu voi analiza aici criteriul

citeste tot articolul

Japonia încearcă să scape de coronavirus fără să-și anestezieze economia Miercuri dimineață, șapte regiuni japoneze, printre care și metropolele Tokyo și Osaka, au impus restricții de mișcare voluntare și foarte flexibile, ca urmare a declarării stării de urgență marți de

citeste tot articolul

Financial Times: O companie elvețiană poate produce aparate care să efectueze peste 30 de milioane de teste coronavirus O companie medicală din Elveția a anunțat, miercuri, disponibilitatea de a produce aparate de mare capacitate care pot efectua anul acesta peste 30 de milioane de teste precise de coronavirus,

citeste tot articolul

Un tort în formă de sul de hârtie igienică a salvat de la faliment o brutărie din Helsinki O brutărie din Helsinki s-a salvat de la posibila ruină financiară după ce a creat un tort care arată ca un sul de hârtie igienică.

citeste tot articolul

VIDEO Ministrul belgian al Sănătății a uitat că este în direct și s-a scărpinat insistent în nas Ministrul belgian al Sănătății, Maggie De Block, a fost surprinsă scărpinându-se în nas în timpul unei videoconferințe transmise în direct, scrie cotidianul belgian La Libre

citeste tot articolul

Alberto Contador și Rafael Nadal, în sprijinul Crucii Roșii Spaniole ?Fostul ciclist Alberto Contador și jucătorul de tenis Rafael Nadal au anunțat că vor sprijini Crucea Roșie Spaniolă prin scoaterea la licitație a unor obiecte folosite în diferite competiții,

citeste tot articolul

VIDEO Ce face izolarea din om: Nu încercați așa ceva acasă Izolarea din timpul pandemiei de coronavirus este mai greu de suportat de către persoanele active. În aceste condiții, unii dintre ei născocesc tot felul de soluții pentru a face totuși mișcarea

citeste tot articolul

Bancul zilei: Luna sau Londra? Două blonde: prima o întreabă pe cea de-a doua: – Auzi fato, care crezi tu că e mai departe: Luna sau Londra?

citeste tot articolul

https://economie.hotnews.ro/stiri-eurofonduri-23807169-noi-finantari-pentru-firmele-europene-injecteaza-300-milioane-euro-fonduri-investitii-prin-instrumentul-escalar.htm?cfnl

 

Cum vei ieși din “carantină”

ON APRIL 9, 2020 BY GEORGEIN INCURAJARE

Am câteva variante care-ți sunt la îndemână pentru cum vei ieși din ea:

1. În depresie, anxietate, atacuri de panică si cu ulcer? Da, cred că această carantină și acest Covid19 va afecta cu mult mai mulți oameni din punct de vedere psihic decât fizic. Dacă de Coronavirus se îmbolnăvesc câteva mii și mor câțiva bieți oameni, care aveau și alte probleme de sănătate, de frică, panică, neliniște, îngrijorare și stres sau gestionarea greșită a timpului vor fi afectați zeci de milioane. Privind la știri și căutând cu frenezie informații despre sfârșitul lumii sau despre câți au mai murit vei intoxica ființa ta. Nu mai spun că ascultând zilnic păreri și opinii, nemulțumiri și lipsurile din spitale și altele capeți o stare de nemulțumire, furie și frustrarea de a nu putea face nimic, care îți vor da arsuri la stomac, dezechilibre chimice ireversibile în creier și multă frământare inutilă.

2. Intoxicat cu nimicuri? Mulți dintre noi am primit un timp care este ca un credit de minute din partea lui Dumnezeu. Dacă îl vei folosi irosindu-l pe nimicuri vei fi judecat pentru acest credit folosit inutil. Am văzut anunțul cuiva care văzuse zilele acestea trei Seriale a câte 3-4 sezoane de fiecare (sute de ore irosite) și întreba ce serial i se mai poate recomanda. Dacă noi credem că am primit viața aceasta doar pentru a ne uita la filme și pentru a mânca popcorn și să bem cola, ne înșelăm. Timpul înseamnă viață, iar viața trebuie investită astfel încât să fim o binecuvântare. Vom ieși din această carantină intoxicați cu junk-food spiritual și fizic sau îmbogățiți?

3. Binecuvântat cu un timp unic? Aici voiam să ajung, de fapt. Pentru mine carantina aceasta este o binecuvântare, chiar dacă și eu și familia resimțim din plin pe alte părți efectele ei. Adesea, m-am văitat că nu am timp să compun și iată că am primit, m-am văitat că nu am destul de mult timp pentru soție și pentru copii și iată că am primit, m-am văitat că nu am timp de odihnă destul, că alerg prea mult, și iată că am primit. Nu știu dacă eu împreună cu cei care au cerut timp suntem de vină pentru situația aceasta, pentru că ne-am văitat prea mult, dar știu că am primit timp pe care eu personal nu-l voi irosi. Voi ieși binecuvântat, cu o familie mai consolidată, cu mai multe cunoștințe acumulate, cu o putere mai mare în rugăciune și cu mai mult Cuvânt strâns în inima mea.

Este o vreme de cercetare pentru întregul Pământ, oamenii au fost întorși cu fața spre Dumnezeu de mâna Lui plină de îndurare, dacă ratăm și acest moment de împăcare cu Cerul și de investiție în cele duhovnicești va spune și în dreptul nostru Hristos: “Vai de voi… pentru că dacă le-aș fi arătat altora generații atâtea semne și minuni de mult s-ar fi pocăit în sac și cenușă (parafrazare – Matei 11:21)!”

Cu prețuire,

Toni Berbece

Cum vei ieși din “carantină”

Meditația Zilei cu Sorin Cigher – Ziua #23: O cetățenie mai bună…

 Educatie, Important, Meditaţii

Doina Bejenaru  07-04-2020 08:00:15
,,…cetățenia noastră este în ceruri…”. Filipeni 3:20

Am obținut, fiecare dintre noi, prin naștere o cetățenie. Alții, au fost adoptați în anumite țări și au primit și alte cetățenii. Acestea sunt temporare, limitate, deși avem niște drepturi datorită lor, însă și multe obligații. Dacă respectăm legile țării în care trăim, suntem și noi, la rândul nostru, respectați de ele, dacă nu, suntem pasibili de pedeapsă.

Ca cetățeni, trebuie să fim ascultători, modele în toate privințele, cu un comportament civilizat și educat, dar niciodată lași în ce privește convingerea și credința noastră în Domnul Isus Hristos. Respectăm legile, dar îl iubim pe Isus! Fiind exemple în ce privește conduita și comportamentul cetățeanului, cu valori și principii curate și de durată, Îi vom face cinste Domnului!

Fără nașterea din nou și fără credința în Domnul Isus Hristos nu putem dobândi cetățenia cerească, care este cea mai bună și care ne dă un drept veșnic. Această cetățenie valoroasă a fost procurată de Mântuitorul, care a plătit un preț pentru dobândirea ei. Așadar, demersul pentru a o obține trebuie făcut individual. Cetățenia se dobândește, completând o declarație. Această declarație este pe proprie răspundere. În această declarație, fiecare își mărturisește starea de păcat. Recunoaște că viața fără Hristos este pierdută. Aceasta se face pe genunchi, în fața Domnului Isus, privind la jertfa zdrobitoare și înlocuitoare a Sa. Apoi, mai este un document pe care trebuie să îl citești și să îl semnezi. În acel document se vorbește despre tine, în ce privește starea de păcat, despre El și salvarea pe care ți-a adus-o la cruce! Acolo este prezentat Domnul Isus Hristos în toată splendoarea Lui, ca Dumnezeu Adevărat, născut și nu făcut. Este Acela care a murit, a înviat, s-a înălțat la cer și a promis că va veni! Citind acest document, îl crezi și-l semnezi, aceasta înseamnă că ești de acord, crezi toate cele spuse mai sus… Toate aceste acțiuni se fac în mod spiritual, nu fizic.

Când documentele sunt completate, cetățenia îți este asigurată de Domnul Isus. Este o cetățenie care nu va fi temporară și nici cu obstacole. Este veșnică! Credința și pocăința noastră sunt obiectivele pe care trebuie să le atingem în fiecare zi.

Trăim aici, acum, pentru atunci și pentru acolo. Domnul Isus și-a făcut datoria, urmează, la modul concret, să îți faci și tu partea…, dacă vrei să dobândești adevărata cetățenie!

Cigher Sorin,
7 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/07/meditatia-zilei-cu-sorin-cigher-ziua-23-o-cetatenie-mai-buna/?

Confruntă Fricile: „Iosif – omul care nu s-a temut decât de Dumnezeu”, de Remus Runcan

Consiliere, Important

 Doina Bejenaru  07-04-2020 08:15:44

Geneza 42:17-24

În Vechiul Testament vedem oameni ai lui Dumnezeu cu o credință colosală, cu o dedicare extraordinară, dar care falimentează în fața diferitelor temeri. Sper deosebire de aceștia caracterul lui Iosif strălucește ca un far.

El ar fi avut toate motivele din lume să se teamă, fiind, invidiat, aruncat în fântână și vândut de frați. Ajuns rob și apoi deținut fără să fi făcut ceva rău, uitat de paharnicul căruia îi tâlcuise visul, Iosif dă dovadă de o tenacitate extraordinară. El înfruntă viața și temerile fără a fi niciodată stăpânit de acestea. În relatarea biblică din Geneza, în cele 12 capitole care îi sunt dedicate teama este pomenită o singură dată cu referire la el. Iosif face o declarație extrem de puternică în fața fraților săi, în timp ce aceștia nu-l cunoșteau „Eu mă tem de Dumnezeu” (v. 18). Da acest lucru era o constantă a vieții lui. De aceea nu cedase în fața soției lui Faraon (39:9), de aceea nu se răzbună pe frații lui (50:19). Până și Faraon, un rege păgân, ajunge să constate „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?”

Cred că avem multe lucruri de învățat de la un om ca și Iosif care este un prototip al Domnului Isus din Vechiul Testament.

Rugăciune: Domnul meu și Dumnezeul meu, inspirat fiind de exemplul lui Iosif, acest mare om al Tău, doresc să mă înveți și pe mine ce însemnă cu adevărat să mă tem de Tine, doar de Tine! Într-o lume înfiorătoare și înfricoșătoare, învață-mă teama de Tine, care este un antidot împotriva oricăror alte temeri! Ajută-mă să mă bazez pe Tine și pe Cuvântul Tău pentru a fi tare în credință, pentru a vedea lucrurile prin ochii Tăi! Te rog, umple-mă cu Duhul Tău cel Sfânt!

Remus Runcan este autorul a trei titluri de carte în limba română: „Se stinge o lume” (2015), „Capcanele Facebook-ului” (2016) și „Povestea lui Face” și două titluri în limba engleză: Virtual Communication (2015) și Facebook Mania (2020). Urmează să publice în curând un titlu de carte care vine să Confrunte Fricile. Puteți achiziționa online în format Kindle sau print, prin EMAG, Amazon sau din Librăriile creștine Kerigma și Scriptum, cărțile semnate de Remus Runcan pentru creșterea, dezvoltarea și vindecarea dvs.

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/07/confrunta-fricile-iosif-omul-care-nu-s-a-temut-decat-de-dumnezeu-de-remus-runcan/?

Ioan Pavăl: Replică pentru atacurile nefondate la adresa comunității evanghelice din județul Suceava

Comunicat, Important, Opinii

 Doina Bejenaru  07-04-2020 12:47:53

Comunicat,

Acum când scriu aceste câteva rânduri județul Suceava traversează o criză profundă. În astfel de vremuri suntem cu toții preocupați pentru a găsi o cale de salvare. Am învățat din experiența nedorită a comunismului că minciuna, dezinformarea, comunicarea publică inexactă pot amplifica durerea și întârzia vindecarea societății. Așadar pentru ieșirea din criză este necesară cultivarea adevărului și comunicarea publică responsabilă.

Comuna Dumbrăveni din jud. Suceava are o populație de 9890 de locuitori, 2000 de copii la școală, dar și 12 lăcașuri de cult ale diferitelor confesiuni religioase. O parte însemnată a comunei o reprezintă comunitatea de neoprotestanți care numără aproximativ 3000 de cetățeni. În calitate de primar al comunei am avut consultări cu Părintele Protopop Doru Ionel Budeanu și pastorii bisericilor neoprotestante. În premieră națională Primăria Dumbrăveni împreună cu pastorii a hotărât suspendarea oricărei întruniri în cadrul lăcașurilor de cult încă din data de 10.03.2020 tocmai pentru a impiedica răspândirea noului coronavirus, dar mai ales pentru protejarea populației.

Am luat act cu mâhnire de declarațiile hazardate și nedocumentate ale d-lui Adrian Porumboiu cu privire la criza medicală din județul Suceava. Acest tip de declarații iresponsabile, nefundamentate pe vre-o expertiză, pot leza populația și așa greu încercată dar, mai grav, pot genera clivaje sociale nedorite. Prin urmare cerem d-lui Adrian Porumboiu să retracteze declarațiile neadevărate făcute postului Telekom Sport și să adreseze scuze comunității neoprotestante.

Considerăm că solidaritatea, adevărul și efortul comun trebuie să fie răspunsul în fața acestei epidemii.

Cu deosebită considerație,
Ioan Pavăl
Primarul Comunei Dumbrăveni,
Județul Suceava

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/07/ioan-paval-replica-pentru-atacurile-nefondate-la-adresa-comunitatii-evanghelice-din-judetul-suceava/?