Ştiri internaţionale mai 08 2008

download - Copie - Copie

Ştiri internaţionale

 Tânărul bărbat îl găseşte pe Dumnezeu printr-un braţ rupt

Mexico (MNN) -Pentru Toribio, un tânăr din Tarahumara, viaţa a devenit nesigură şi nefastă după ce a căzut rău de pe un cal în septembrie 2007.

Până în acest punct, Toribio a crezut că avea o viaţă bună şi era mulţumit.

 Creştinii ajută refugiaţii din Irak în U.S.

USA (MNN) – în 2003, lumea se pregătea pentru criza refugiaţilor, în timp ce U.S. a permis ca invadarea irakiană să înceapă. Valul de refugiaţi nu s-a petrecut chiar aşa. Dar acum sunt 4.5 milioane de refugiaţi şi au dispersat intern irakienii care au nevoie de ajutor. Ei găsesc ajutor la Iordania, Turcia, Europa şi acum în Statele Unite.

 92 de misioanri noi merg pe teren anul acesta

USA (MNN) – Urgenţa a fost tema subliniată a Bordului internaţional de misiune la slujba de motivare de pe 9 aprilie

Anul acesta Bordul Internaţional de Misiune trimite 92 de misionari noi în jurul lumii. Ei vin din toate categoriile sociale tineri, bătrâni, absolvenţi de seminar, căsătoriţi sau singuri. La slujba de motivare, mulţi dintre ei au vorbit pentru prima despre chemarea lui Dumnezeu pentru misiune.

 Elaborată în China: persecuţie în angro

Activiştii drepturilor omului din Londra şi San Francisco protestează agresiv încălcarea drepturilor omului a naţiunii gazdă China în timp ce torţa olimpică se îndreaptă spre jocurile din Beijing.

 Militanţii islamici ucid 4 persoane, văduva pretinde că unul este ucis pentru credinţă

Somalia (MNN) – Militanţii islamici au ucis patru profesori de la şcoala de limbă engleză din Somalia, luni.

Daud Hassan Ali de 64 de ani şi trei profesori străini, un britoni şi doi kenieni au fost ucişi de islamişti rebeli în timpul unui raid de noapte în câteva şcoli de limbă engleză din sud- centrul Somaliei. Autorităţile investighează cazurile.

 Liderul Alianţei Evanghelice cheamă creştinii să transforme societatea

Unul dintre liderii bisericii cei mai influenţi va prezenta programul de schimbare cu traseul de luna aceasta..

Rev. Joel Edwards, directorul genearal al Alianţei evanghelice, începe turneul său de 20 de oraşe în Cantebury marţi, 22 aprilie. El va accentua o nouă versiune pentru evanghelici, aşa cum prezintă în cartea lui, Un program pentru schimbare.

 Lideri Evanghelici: Evreii au nevoie de Isus Hristos

De Ethan Cole

O mulţime de lideri evanghelici remarcabili au sprijinit şi aprobat recent, o declaraţie prin care se afirmă că mulţi creştini susţin/consideră faptul că poporul evreu are nevoie de Evanghelie şi de Isus Hristos pentru a primi viaţa veşnică.

 Sondaj: sprijinul pentru Israel, o idee puternică printre creştini

De Chad Groening, agenţia OneNewsNow

Sprijinul pe care statul Israel îl are atât printre creştinii liberali, cât şi printre cei conservatori, îl surprinde pe unul dintre experţii problemelor Orientului Mijlociu.

 Ministeriat creştin pentru invalizi, amendat cu 23.000 USD pentru refuzul angajării unui homosexual

Normele organizaţiei Drepturile Omului dă dispoziţie şi ca toţi managerii şi angajaţii să ia parte la un „program de instruire” pro-homosexualitate

De John-Henry Westen

TORONTO, 25 aprilie 2008, (LifeSiteNews.com) – În ceea ce a fost denumită drept „o nouă lovitură dată libertăţii religioase” din Canada, Tribunalul Drepturilor Omului din Ontario a dispus ca o organizaţie creştină să înceteze întrebuinţarea unui contract de angajare în care cei ce urmau a fi angajaţi promiteau să nu se angajeze în „relaţii de homosexualitate”. Mai mult, dispoziţiile tribunalului cer ca organizaţia să plătească 23.000 USD, plus alte cheltuieli pe timp de doi ani, unei femei care a semnat acel contract şi apoi a avut o relaţie de homosexualitate, fiind prin urmare demisă.

 Este pacat sa consideri Jocurile Olimpice „sfinte”, precizeaza un teolog din Hong Kong

Francis Wong

Hong Kong (ENI). cativa comentatori crestini din Hong Kong spun ca boicotarea Jocurilor Olimpice ar fi nepotrivite si lipsite principiilor morale, dar un teolog spune ca un asemenea eveniment laic „sfant” este considerat o incalcare a celor 10 Porunci, o lista a celor mai importante invataturi iudeice – crestine.

 Nu i-aş numi sectanţi pe pe adepţii lui Piotr Kuzneţov

Arhiepiscopul Filaret de Penza şi Kuznetsk, în interviul acordat pentru Interfax-Religion, a comentat despre evenimentul religios cel mai important care s-a petrecut în dioceza sa în ultimele luni – situaţia pustnicilor care s-au izolat în aşteptarea Zilei Judecăţii.

 Papa către episcopi: luptaţi contra „privatizării” credinţei

Washington, 17 aprilie 2008 (CWNews.com) -„Oamenii de astăzi au nevoie de a li se reaminti scopul fundamental al vieţii lor”, le-a spus Papa Benedict al XVI-lea episcopilor din SUA pe 16 aprilie.

 sus

Notă:

Ştirile din acest număr sunt preluate de la Agenţia de Presă a Convenţiei Baptiste Sudice America si alte surse. Folosite cu permisiune. Este interzisă folosirea, copierea sau distribuirea acestor articole fără acordul în scris din partea Vox Dei Baptist Ministries.

horizontal rule

http://publicatia.voxdeibaptist.org/stiri_mai08.htm

Pastorii sau preoții care pot beneficia de șomaj tehnic

download - Copie - Copie

scaune goale dintr-o biserică, foto de Kelly Sikkema - unsplash.com
Sunt sigur că mulți dintre voi v-ați pus întrebarea aceasta. De fapt am făcut și eu căutare pe internet să văd dacă știe careva, ceva. Dacă pot pastorii sau preoții dintr-o biserică să beneficieze de șomaj tehnic pe perioada aceasta de izolare și/sau de întrerupere a activităților ca urmare a efectelor epidemiei de coronavirus. Mulți au dat numele acestui virus folosind titlul ”noul corona-virus”. Astăzi am auzit de o ”interpretare”, pentru că o țară din Africa a avut ”tangență” cu virusul doar în acest an… i-au dat numele ”epidemia covid 20” (de la terminația anului 2020, anul curent).

Probabil că mulți o să o ia în râs sau poate chiar o să se pună pe hohote când vor citi ce idee trăsnită mi-a venit mie astăzi în cap. Luăm în considerare evenimentele și situația curentă prin care trece acum nu doar o singură țară, nu doar un continent, ci o planetă întreagă. Știu că sunt unii care cred că ar fi virusul și pe alte planete, nu știu ce sa zic, dacă să îi credem sau nu. 🙂

Acum vorbim despre pastori, preoți, lucrătorii spirituali din biserici. Și ei sunt afectați acum! Adică probabil că ei ar fi cei mai afectați. Unii poate nici nu aveau tangență cu ”online-ul” și poate nici smartphone nu au… cum își mai desfășoară ei slujbele, cum mai predică ei, cum mai slujesc ei comunității? Doar din aceste lucrări erau ei susținuți, plătiți, remunerați, cum vreți voi să îi spuneți.

Am primit chiar recent poezii de la cunoștințe, cineva se plângea ”vreau biserica înapoi”. Cred și eu. După atâta timp de stat acasă, îți dai seama acum care era importanța bisericii, a părtășiei, a închinării corporative, etc.

O să spună unii că mulți dintre ei sunt plătiți de stat. La fel ca și profesorii și educatorii din școli, acestora poate că nu li s-a aprobat să intre în șomaj tehnic, pentru că au lucrat de acasă, din izolare, cu copiii, cu elevii, cu cei de care răspundeau ei. Trebuia să dea cineva lecții și teme și proiecte la copiii care cred că vacanța a venit brusc pe 11 martie 2020 și ține până după Paști!

Dar cu lucrătorii bisericești cum rămâne? Pe ei unde să îi putem încadra?

Ca să lămurim puțin lucrurile, vom răspunde la câteva întrebări simple, am ales să mă inspir din site-ul ejobs.ro, unde am găsit informațiile pe scurt, și punctate destul de bine. După ce parcurgeți acestea, tragem câteva concluzii.

Ce înseamnă șomaj tehnic?

Șomajul tehnic intervine atunci când o companie își întrerupe sau își reduce activitatea din cauza motivelor economice, tehnologice, structurale sau similare. Acest lucru implică suspendarea contractelor individuale de muncă ale angajaților. Pe această durată, angajații care nu își pot desfășura activitatea beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii.

Care sunt condiții pentru șomaj tehnic?

Pentru ca angajații să obțină indemnizația pentru șomaj tehnic, angajatorii acestora trebuie să îndeplinească o singură condiție. Mai exact, să reducă sau să întrerupă temporar activitatea ca urmare a efectelor epidemiei de coronavirus, conform unei declarații pe propria răspundere. Condițiile inițiale pentru acordarea indemnizației, din OUG nr.30/2020 au fost înlocuite de condiția precizată anterior. Nu se mai condiționează acordarea indemnizației de lipsa capacității financiare de a achita plata tuturor salariilor.

Ce acte sunt necesare pentru șomajul tehnic?

Intrarea în șomaj tehnic este din inițiativa angajatorului, iar acesta trebuie să depună o listă de acte necesare. Mai exact, o cerere, o listă cu angajații trimiși în șomaj tehnic și cu salariile lor de bază brute, dar și o declarație pe proprie răspundere în care precizează că este nevoit să-și întrerupă total sau să-și reducă activitatea ca urmare a efectelor pandemiei coronavirus.

Care este modul de calcul pentru șomajul tehnic?

Pe durata reducerii sau a întreruperii temporare a activității unei companii pentru motive economice, tehnologice sau similare, angajații vor beneficia de o indemnizație de 75% din salariul de bază corespunzător jobului pe care îl ocupă. Valoarea indemnizației de șomaj însă nu poate depăși 75% din salariul mediu brut pe economie.

Ce spune de fapt ordonanța de șomaj tehnic din 2020?

Noua ordonanță de urgență 32/2020 prevede schimbările în ce privește acordarea indemnizației pentru șomaj tehnic angajaților din companiile afectate de situația economică provocată de pandemia coronavirus. Mai exact, aceasta presupune că persoanele fizice autorizate, cei cu întreprinderi individuale, cei cu drepturi de autori, lucrătorii din cooperație și liber-profesioniștii vor avea indemnizație de șomaj tehnic fixă suportată de stat. Angajații însă vor avea un ajutor de șomaj plătit de stat în funcție de salariul pe care îl au în contractul de muncă.

CONCLUZII

Parcurgând cu atenție aceste informații esențiale prezentate anterior, am ajuns la concluzia că… activitatea suspendată pe motivul crizei epidemice prezente duce la suspendarea contractelor de muncă și la întreruperea activității. Vorbind strict despre biserici, ele au activitatea suspendată, deci s-ar include în acest punct, nu? Dar mergem mai departe și ne întrebăm despre modul cum operează acum bisericile pe perioada aceasta de ”criză”.

Unii au trecut pe online și au participări chiar mai mari decât aveau în clădirile fizice!

Alții nu au nimic online! Își trimit unu de la altul mesaje, îndemnuri. Cei cu smartphone-uri mai pot trimite și înregistrări audio/video către enoriași. Sau materiale care să le urmărească.

A doua concluzie este că preoții/pastorii îndeplinesc condițiile pentru șomaj tehnic, nu? Au închis biserica la îndemnul și decizia fermă a autorităților de a proteja societatea din jur și s-au conformat. Da, știu că mai sunt unii care au făcut excepții, chiar azi citeam de o biserică unde nu s-au putut să nu aibă slujbă în duminica după ce au primit mesaj din partea autorităților că nu au voie să se țină întâlniri publice cu mai mult de 10 persoane. Scuzele lor nu își au rostul aici (deși au fost interpretați, bârfiți, răstălmăciți de toți), ei nu s-au adunat să sfideze ordinele guvernamentale, ba chiar și-au dotat biserica cu aparatură mai bună, mai scumpă și mai sofisticată decât și-ar putea-o permite un spital decent!

Bun. Ce fac pastorii/preoții în această situație menționată la punctele de mai sus? Închid biserica, declară că au închis, că nu mai au activitate și gata! Și gata și cu finanțele lor? Nu luăm în considerare pe cei care sunt plătiți ”de stat”. Ne gândim la acele biserici autohtone, sau cele care poate nu aparțin nici unui cult, denominație sau organizație mondială, națională, județeană sau cum doriți voi să îi spuneți. Dacă aceștia au trecut totuși pe online… activitatea lor nu s-a suspendat. Din contra, ei au mai mult de muncă acum pentru că nu au fost pregătiți pentru astfel de momente la școala, la institutul sau la universitatea unde au studiat ei. Dar pastorii care nu au nici o educație, dar care au totuși opțiunea de a merge pe online… nu ar intra tot aici? Adică, să îmi ziceți mie acum, care dintre cele două categorii au fost vreodată prin evenimente similare cu cele care le trăim acum? Să vorbim strict de epidemia cu coronavirus, nu de alte momente, gen primul sau al doilea război mondial, unde nu exista nici o opțiune de online!

Acei preoți sau pastori care au descoperit că slujba se poate ține totuși online au nevoie de echipament, de alți oameni în spate care să-i susțină, de acces la internet, de aparatură cât-de-cât adecvată să poată transmite ceva ”decent” celor din biserică, sau a celor care au decis să-i urmărească de acasă, din izolare, online. Și cu siguranță că o astfel de biserică ar fi trebuit să aibă și un site web ca să poată arăta și altora unde se pot uita, de ce sunt ușile închise la biserica fizică, ce se întâmplă cu programul bisericii, etc.

Probabil că mulți dintre pastori/predicatori/preoți s-au gândit și la efectul financiar pe care îl resimt ei ca urmare a crizei epidemice. Oamenii din cadrul slujirii lor poate au rămas fără locuri de muncă, unii poate au intrat în șomaj tehnic, dar ei, pastorii/preoții, deși au biserica închisă – biroul lor, altarul lor, practic locul lor de muncă – trebuie să nu rămână izolați, nu?

De ei are nevoie societatea când toți din jur inspiră doar teamă, îngrijorare, neliniște, isterie. Dar nu o admit toți. Ce-i drept, nu mulți văd momentele prezente ca o oportunitate de a căuta mai mult pe Dumnezeu, de a se apropia de El, de a se ruga mai mult, de a căuta fața Lui. Și cine altcineva ar putea motiva mai bine și mai corespunzător populația decât… cei care conduc bisericile?

Da, dar acum bisericile sunt închise! Cum își mai fac ei salariile? Cum …???

Nu vă faceți probleme în privința banilor. Imediat după ce s-a instituit starea de urgență și s-a oprit accesul în biserici, am văzut tot mai multe biserici cum postează ”modalități noi de a dona”. Alții, ca să fie mai diferiți, au pus ”modalități de a sluji”. Interesant este că și unii și alții nu și-au întrerupt activitatea.

Deci aici undeva, cam pe la mijloc… parcă șomajul tehnic pentru preoți/pastori nu prea se leagă. Să vă uitați la statisticile bisericilor care au întâlniri online câte persoane au urmărit slujbele, câți oameni le-au scris, câți au decis să se întoarcă la Dumnezeu, câți au văzut aceste momente ca un timp în care Dumnezeu le oferă o a doua șansă. Sunt multe de spus și de scris doar la capitolul statisticilor de moment.

Dar să luăm în considerare pe cei care nu au posibilitatea de a ține slujbe online. Cum adună ei donații, zeciuială, bani de la enoriași? Îi cheamă pe rând la biserică să depună în cutia milei sau în cutia de donații? Păi și ce scriu ei pe declarația pe proprie răspundere? Că nu apare nicăieri în aceasta de o astfel de ”urgență”. Le dă mesaj părintele/pastorul să meargă la bancă să depună bani în nu știu ce cont? Și cu ăia susceptibili ce face? Că sunt încă persoane între noi care nu au conturi bancare, nu vor să aibă card bancar, și că tot ce are cip e de la diavolul, în concepția lor! Ei știau doar modalitatea aia simplă, duminica, după ora de rugăciune, un coș trecea pe lângă ei… și puneau și ei acolo ceva, ce au decis în inima lor, fără să știe stânga ce face dreapta.

Sau poate părintele/pastorul face un efort și își face o adeverință… cum că el merge la muncă. Adică merge pe ”teren”. Da, dar aici credem că ar încălca principiul impus de autorități de distanțare socială. Îl strigi pe om de la poartă, ”Bine măi Ioane, am venit după colectă, arunci și tu sacul ăla cu bani să te trec în catastif pentru luna asta?”

Sau poate ajunge la unu care stă la bloc, și îl sună la interfon și auzim următoarea conversație, ”Pacea Domnului, frate Ion! Sunt fratele X, de la biserică, știi dumneata; am venit să vă colectez zeciuiala. Cum facem, urc eu la tine, sau cobori tu?” Și poate Ion se face atunci că… nu este acasă și răspunde la interfon… ”ați greșit numărul la interfon, domnule!”

Hopa! Dar ordonanța 32/2020 se referă la ”companii”, ați observat din textul de mai sus afirmația?

Deși biserica nu este o ”companie” care să producă ceva, există în lumea aceasta biserici unde se strâng mai mulți bani decât în companiile cele mai de succes din societate! Oare ele nu ar fi îndreptățite acum să beneficieze de această ordonanță… că…?

Răspundem singuri: NU. Biserica este exclusă. Biserica are scutiri de tot felul. Preoții/pastorii au salarii pe care doar ei le știu. Mulți au salarii mai mari decât noi. Dacă ar fi să intre ei în șomaj tehnic, cred că după ce s-ar termina perioada de izolare nu s-ar mai întoarce la altar/amvon, ci și-ar căuta o slujbă normală ca toți ceilalți.

De ce să intre preoții/pastorii în șomaj tehnic?

Cine o să ne mai adoarmă la slujbe după ce se termină perioada asta de distanțare socială și de stat acasă care deja este prea mult pentru noi?

Au ajuns unii dintre noi să se obișnuiască cu slujbele online. Deja și acolo întârzie. Unii vin cu pantaloni scurți, alții în pijamale. Alți nici nu s-au mai spălat pe dinți. Unii cu blidul de mâncare după ei, sau cu cănile de cafea și ceai în jur.

Și dacă o să intre în izolare internetul ce o să facă atunci cei care sunt pe online? La asta v-ați gândit? Ce o să facă bisericile care acum sunt online, care au un dinamism de celebrități TV, urmate de mesajele promo cu modalități de donații de bani, susținere financiară, mai mulți bani, mai mulți bani…???

Dacă ar intra internetul în izolare și ar fi în continuare și distanțarea socială activă… o să mai vedem noi atunci ce fel de implicare vor avea preoții/pastorii din orașul nostru!

Vor avea atunci motiv să pună pe declarațiile pe proprie răspundere că, da, și-au întrerupt activitatea, că nu pot desfășura slujbele pentru că tehnologia este… ”la pământ”… și să ceară mila statului și a autorităților, a căror buzunare au umplut atâția ani declarând veniturile și plătind taxele pentru a putea beneficia și ei cândva de o pensie.

Un pastor spunea că el nu vrea să iasă niciodată la pensie. Cred că avea salariul puțin mai bun. Mă întreb ce salariu are el acum, cu coronavirus în jur, și să spunem că s-ar închide de mâine și internetul. Restul concluziilor… mai trageți-le și voi. Eu am scris deja destule.

Vă doresc multă sănătate!

  • Să dăm peste cap isteria
  • Conducători înCORONAți degeaba
  • 8 lucruri uimitoare care se întâmplă atunci când ne rugăm pentru alții

https://crestinismtrait.blogspot.com/2020/04/pastorii-sau-preotii-care-pot-beneficia.html

Coronavirusul decimează New York și alte zone, dar continuă legiferarea nefirescului

download - Copie - Copie

Nu am intenționat să comentez astăzi despre situația din New York și a zonei din împrejurimi, dar mi-au atras atenția două articole din presă care dovedesc că și acum, în aceste zile tragice, „progresistul” New York îi tratează pe creștini cu dispreț.

Cu săptămâni în urmă, organizația creștină Samaritan Purse a amplasat câteva corturi de campanie în New York, unde testează și tratează pe cei suferinzi de coronavirus. Din nefericire, însă, Samaritan Purse se află pe lista neagră a „minorităților sexuale” de mulți ani, pentru că organizația cere angajaților ei să fie fideli învățăturilor creștine privind sexualitatea. Un grup de homosexualii a început proteste în fața corturilor, iar presa din New York condamnă pozițiile biblice ale organizației privind sexualitatea. [Link:  www.yahoo.com]

La fel ca și în Europa, presa de dincoace de Ocean ignoră situația deplorabilă din New York și din statele din jurul metropolei. Datele statistice par ireale. Statul New York are 140/000 de infectări și 5.500 de morți. Ieri au murit cei mai mulți într-o singură zi, 731 de persoane. Statul vecin, New Jersey, are 44.000 de infectări și peste 1.200 de morți. Connecticut, tot un stat vecin, are 8.000 de infectări și 300 de morți. Iar Massachusetts, un alt stat „progresist”, are 15.000 de infectări și peste 350 de morți. În total, această zonă de nord-est a SUA are 207.000 de infectări confirmate și aproape 7.400 de morți.

La nivelul SUA, numărul infectărilor a ajuns la 383.000, iar cel al morților la 12.000. Zona de nord-est are deci mai mult de jumătate din numărul întreg de infectări din SUA și aproape două treimi din numărul de morți.

Cu toate acestea, presa americană tace. Eroul bătăliei împotriva coronavirusului e dl Andrew Cuomo, guvernatorul statului New York, pe care presa îl numește „liderul mișcării anti-Trump din SUA”. Au început chiar și petiții pentru desemnarea lui ca și candidat al democraților la alegerile prezidențiale din noiembrie, #CuomoPresident.

Distorsionarea presei e intenționată. Situația tragică din nord-estul SUA e pusă pe seama Casei Albe, nu a guvernatorului. Întreaga situație a devenit politizată. Asta e treaba politicienilor și la asta ne așteptăm.

Nu ne așteptăm, însă, ca presa să demonizeze creștinii și alți oameni de buna credință care își riscă reputația și sănătatea pentru a ajuta. New York e un exemplu clasic al unui sistem în întregime secularizat, care respinge valorile creștine și tradiționale. E într-o competiție continuă cu California pentru a implementa legislații anti-creștine și radical anti-valori.

Dacă la începutul lui 2019 New York a legiferat avortul până la naștere, săptămâna trecută a legalizat „commercial surrogacy / surogatul pentru profit”. [Link: www.bioedge.org]

Începând cu 15 februarie 2021, cuplurile vor putea plăti o mamă purtătoare să le aducă pe lume copii. Conform articolului, „gay and infertile couples … can now enter into a contract and pay a woman to carry an IVF baby to term / cuplurile infertile și homosexuale pot încheia un contract cu o femeie pentru a purta sarcina până la termen”.

Obstinația în a te depărta de firesc și de a persista în deviațiile de la ceea ce este natural are consecințe. New York s-a îndepărtat de firesc cu decenii în urmă, alegând hedonismul și nefirescul. De atunci încoace consecințele se văd, azi mai mult ca oricând.

Peter Costea

Coronavirusul decimează New York și alte zone, dar continuă legiferarea nefirescului

Mulțumită lui Trump, Mielul Pascal ar putea fi sacrificat pe Muntele Templului pentru prima dată în 2000 de ani

download - Copie - Copie

ON APRIL 8, 2020 BY GEORGEIN EVENIMENT

Autoritățile evreiești se pregătesc să jertfească Mielul Pascal pe Muntele Templului din Ierusalim în acest an.

Dacă statul la va permite, ar marca prima dată când ceremonia are loc pe Muntele Templului în 2000 de ani, potrivit Breaking Israel News.

Deși Ministerul Sănătății din Israel a anulat toate ceremoniile de Paște din cauza coronavirusului, Sanhedrinul Evreiesc speră să poată preceda la această ceremonie, în conformitate cu cerințele biblice.

Sanhedrinul a solicitat oficial autorităților israeliene și Statelor Unite să permită ceremonia pe Munte.

Rabinul Hillel Weiss a explicat că această reconstituire a sacrificiului are ca scop educarea și conștientizarea oamenilor cu privire la acest ritual și pentru a le permite să experimenteze detaliile practice ale ritualului în sine.

„Din acest motiv ne pregătim pentru restabilirea ceremoniei pe Muntele Templului”, a spus rabinul.

Majoritatea elementelor sunt pregătite pentru ceremonia sacrificiului, inclusiv vasele necesare, veșmintele, vinul și uleiul pregătite după cele mai stricte cerințe, iar o juncană roșie și un miel au fost deja achiziționate. La acest moment, singurul lucru care împiedică ritualul este guvernul israelian, a mai spus rabinul Weiss.

Ritualul sacrificiului necesită, de asemenea, un altar, care a fost construit după măsurătorile și forma impusă de Biblie, anul trecut. Sanhedrinul subliniază că planul de a aduce altarul pe Muntele Templului este în concordanță cu recentul Acord de Pace pentru Orientul Mijlociu lansat de președintele Trump, care recunoaște suveranitatea deplină a Israelului asupra locului sfânt.

„Oamenilor de toate credințelor ar trebui să li se permită să se roage pe Muntele Templului / Haram al-Sharif, într-o manieră care să respecte pe deplin religia lor, ținând cont de timpul de rugăciune și sărbătoririle fiecărei religii, precum și de alți factori religioși”, recomandă documentul Acordului de Pace.

Drept urmare, Sanhedrinul a trimis o solicitarea oficială președintelui Trump și premierului Netanyahu pentru a i se permite să efectueze o ceremonie pentru binele lumii și cu scopul de a pune capăt pandemiei.

„Domnule Președinte, dvs. și Domnul Netanyahu puteți instaura imediat valorile și legile pentru întreaga rasă umană și pentru toată creația din această lume, lăsând Israelul să se supună legilor Torei lui Israel, care ne impune să sacrificăm Mielul Pascal de Paște”.

TRIBUNA.US

Mulțumită lui Trump, Mielul Pascal ar putea fi sacrificat pe Muntele Templului pentru prima dată în 2000 de ani

PERSECUȚION

download - Copie - Copie

In many Muslim countries, Christians are considered third-class citizens. Christian children are denied a quality education, while their parents are without access to capital to start businesses and suffer constant job discrimination. This leaves them stuck in an unending multi-generational cycle of poverty. But not anymore!
By God’s grace, we hope to transform an entire community through Hope House, sparking life back into those who have been cast aside for generations. Click here to find out how you can get involved today.

Jeff King

Donate

NewsBites and
Prayer Points

Read the top news stories from this week and ways you can be praying for the persecuted.

Featured Content

  • West Watch
  • In the Wake of Al-Shabaab

    Download the full print version of the April magazine.

To sign up for more exclusive content from International Christian Concern, subscribe to our free monthly magazine.

https://mail.google.com/mail/u/0/#inbox/

Vi se pare greu zilele acestea? Neurochirurgul Leon Dănăilă: În vremea foametei din ’47, mureau câte zece oameni pe zi. Mă duceam la cerșit pe malul Prutului și noaptea dormeam în pădure pe frunze

download - Copie - Copie

DE ANDREI NICOLAE  /   ȘTIRI, SĂNĂTATE   /   Publicat: Marţi, 07 aprilie 2020, 15:12   /   Actualizat: Marţi, 07 aprilie 2020, 15:18

Vi se pare greu zilele acestea? Neurochirurgul Leon Dănăilă: În vremea foametei din ’47, mureau câte zece oameni pe zi. Mă duceam la cerșit pe malul Prutului și noaptea dormeam în pădure pe frunze

ARTICOLE RELAȚIONATE

Profesorul Leon Dănăilă solidar cu doctorița Camelia Smicală: „Îi va fi greu să-și obțină copiii dar până la urmă va reuși!” VIDEO

Profesorul Leon Dănăilă solidar cu doctorița Camelia Smicală:
Mărturisirea lui Leon Dănăilă, geniul chirurgiei mondiale: Eu nu vreau să fac avere de pe urma suferinței oamenilor. Eu iubesc oamenii

Mărturisirea lui Leon Dănăilă, geniul chirurgiei mondiale: Eu nu vreau să fac avere de pe urma suferinței oamenilor. Eu iubesc oamenii
Neurochirurgul Leon Dănăilă retrăiește, într-un interviu pentru A7TV, amintiri dureroase despre perioada foametei din 1947, când oamenii mureau de foame și când, pentru a-și salva familia, a fost nevoit să cerșească și să doarmă noaptea în pădure pe frunze.

Doctorul Leon Dănăilă povestește în interviu despre perioada foarte dificilă care a urmat secetei din ’46, când oamenii mureau efectiv de foame.

„Mergeam pe malul Prutului la cerșit și noaptea dormeam pe frunze în pădure”, relatează doctorul Dănăilă, care spune că până acum nu a mai amintit public despre acest episod. Însă, subliniază Leon Dănăilă, așa a reușit să-și salveze familia.

După ani, a plecat la facultate cu „o bucată de mămăligă și cu 100 de lei”.

„Pantofii îi erau rupți, iar afară începuse să ningă. În fiecare seară își punea pantofii la uscat. După primul semestru a început să ia bursă, 150 de lei pe lună. Cu primii bani câștigați, și-a refăcut gulerul la cămașa ruptă”, povestește neurochirurgul Leon Dănăilă.

Leon Dănăilă s-a născut la 1 iulie 1933 la Darabani în județul Botoșani. Este membru titular al Academiei Române și membru corespondent al acesteia, membru titular al Academiei de Științe Medicale, membru al Academiei Oamenilor de Știință, membru al New York Academy of Sciences, London Diplomatic Academy, L’Académie Centrale Européenne des Sciences, des Lettres et des Arts și World Academy of Letters.

OPINII

PE ACELAȘI SUBIECT

Purtătorul de cuvânt al Bisericii spulberă orice speranță: Slujbele de Florii și de Înviere, vor fi săvârșite, din nefericire, fără credincioși

Slujbele de Florii și de Înviere vor fi săvârșite fără credincioși, cu bisericile închise, a spus purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, într-o declarație făcută agenției Agerpres.

Av. Gheorghe Piperea: De câți duhovnici va fi nevoie pentru pandemia de depresie care acum, în exact aceste zile, cuprinde și subjugă lumea? Oare o fi întreruperea lumii (global lockdown) răul cel mai mic?

Avocatul Gheorghe Piperea, de pildă, pune sub semnul întrebării tot ce se întâmplă în aceste zile, considerând că sunt raportate decese din cauza virusului, „când de fapt e vorba de bătrânețe sau de boli grave, practic uitate în aceste zile”.

Dana Budeanu: Deschideți bisericile de Paști! Mă, nenorociților, să meargă oamenii să ia LUMINA. Testați, că ieșim!

Creatoarea de modă Dana Budeanu, unul dintre cei mai populari români de pe social media, cu sute de mii de vizualizări pe zi, a postat marți, pe Instagram, un mesaj vehement prin care le cere politicienilor să deschidă bisericile

Ești creștin și ai fost prigonit la locul de muncă pentru credința ta? Scrie-ne!

De când a început criza coronavirusului, credincioșii de peste tot au fost printre cei mai afectați. Pentru prima dată în istoria recentă, bisericile nu s-au mai putut aduna, iar când au făcut-o, au realizat-o în condiții speciale.

Vi se pare greu zilele acestea? Neurochirurgul Leon Dănăilă: În vremea foametei din ’47, mureau câte zece oameni pe zi. Mă duceam la cerșit pe malul Prutului și noaptea dormeam în pădure pe frunze

Neurochirurgul Leon Dănăilă retrăiește, într-un interviu pentru A7TV, amintiri dureroase despre perioada foametei din 1947, când oamenii mureau de foame și când, pentru a-și salva familia, a fost nevoit să cerșească și să doarmă noaptea în pădure pe frunze.

În vremuri de pandemie, liber la jaful din pădurile țării. Ministrul Mediului REFUZĂ să interzică tăierea pădurilor, pe motiv că nu ar fi benefică pentru oameni, mediu și economie

În vremuri de pandemie, pădurile pot fi tăiate în voie. Apelurie societății civile privind jaful din această perioadă nu l-au sensibilizat pe ministrul Mediului

Producția românească de sare de la Ocna Dej, ținta unor atacuri mârșave pe fondul panicii induse de îmbolnăvirea cu Covid-19 a unui singur angajat, care era în concediu de 10 zile și nu fusese în contact cu colegii de muncă

Pandemia de coronavirus nu este nici pe departe un moment în care oamenii strâng rândurile în jurul interesului național, cel puțin nu în zona competiției politice și economice, unde războiul pare a se desfășura cu și mai mare îndârjire decât înainte, folosindu-se metode perfide de lovire a adversarului, inclusiv propagarea de știri false

Ministrul Educației: Data exactă privind reluarea cursurilor, în funcție de evoluția pandemiei. Probele scrise pentru Evaluare Națională și Bacalaureat ar putea fi organizate în iulie

Simulările examenelor naționale au fost anulate, a anunțat ministrul Educației, Monica Anisie. Chiar dacă sistemul de Educație se confruntă

Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru: Eu am solicitat ca în fiecare județ toate decesele pe care le avem să fie considerate ca deces suspect coronavirus și să avem în continuare o evaluare a lor completă

Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a făcut o declarație controversată în contextul pandemiei de coronavirus și a suspiciunilor că nu toți cei declarați ca victime a acestei maladii chiar au decedat din cauza Covid-19.

Alexandru Rafila cere URGENTAREA unei legi a vaccinării „care să ajute la atingerea țintelor OMS – de 95% acoperire vaccinală”

Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie, susține că, în contextul pandemiei cu noul coronavirus

Fermierii pot trimite prin Internet cererile unice de plată aferente Campaniei 2020 către APIA. De luni, au fost depuse aproape 17.000 de cereri prin aplicația IPA online

Aproape 17.000 din totalul de 155.063 cereri unice de plată aferente Campaniei 2020, depuse până pe 7 aprilie, au fost trimise online, după ce Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a instituit luni primirea acestor cereri prin utilizarea aplicației IPA online, a mijloacelor electronice de comunicații și a sistemului IACS

Noi reguli pentru amânarea plății ratelor. Guvernul lasă băncile să decidă

Guvernul a stabilit regulile pentru amânarea plății ratelor. Băncile pot accepta sau refuza cererea clienților pentru a își amâna ratele

PNL a atacat la Curtea Constituțională proiectele legislative inițiate de PSD în privința amânării rambursării creditelor bancare și a plății utilităților în contextul crizei generate de Covid19. Proiectele sunt blocate până când CCR își va relua activita

Partidul Național Liberal a atacat luni la Curtea Constituțională două proiecte inițiate de PSD, adoptate vineri de Camera Deputaților, anume Legea pentru suspendarea rambursării creditelor și Legea privind suspendarea plății utilităților, a anunțat luni pe social media liderul deputaților liberali, Florin Roman.

Alianța pentru Unirea Românilor (AUR): Pentru cine lucrează regimul Orban-Iohannis?

Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), partid întemeiat de George Simion la Alba Iulia pe 1 Decembrie 2019, critică regimul Orban-Iohannis, emanat de PNL, cu largul concurs al PSD, pentru măsurile luate împotriva interesului național pe timpul stării de urgență

EXTERNE

Spania va deveni prima țară din Europa care introduce „venitul de bază universal” pentru a reduce impactul social al pandemiei

Spania plănuiește să introducă un venit de bază universal (UBI) „cât de repede se poate” pentru a reduce impactul epidemiei

Germania și Austria pregătesc o relaxare a măsurilor anti-COVID cu condiții stricte

Germania elaborează o listă de măsuri  a căror punere în practică ar urma, potrivit autorităților de la Berlin, să permită renunțarea treptat

Boris Johnson, transferat la Terapie Intensivă din cauza deteriorării stării de sănătate

Diagnosticat cu noul coronavirus, premierul Boris Johnson a fost transferat luni seară la terapie intensivă, din cauza deteriorării

SPORT

Wolff rămâne la Mercedes „pe termen scurt”

Toto Wolff anunță că va rămâne la conducerea echipei de F1 Mercedes pe „termen scurt”. În ultima perioadă,  numele austriacul

https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Vi-se-pare-greu-zilele-acestea-Neurochirurgul-Leon-Danaila-In-vremea-foametei-din-%E2%80%9947-mureau-cate-zece-oameni-pe-zi.-Ma-duceam-la-cersit-pe-malul-Prutului-si-noaptea-dormeam-in-padure-pe-frunze-160927

Purtătorul de cuvânt al Bisericii spulberă orice speranță: Slujbele de Florii și de Înviere, vor fi săvârșite, din nefericire, fără credincioși

download - Copie - Copie

DE ANDREI NICOLAE  /   ȘTIRI, SOCIAL   /   Publicat: Marţi, 07 aprilie 2020, 17:21   /   Actualizat: Marţi, 07 aprilie 2020, 17:30

Purtătorul de cuvânt al Bisericii spulberă orice speranță: Slujbele de Florii și de Înviere, vor fi săvârșite, din nefericire, fără credincioși

ARTICOLE RELAȚIONATE
Gînduri despre pandemie

Gînduri despre pandemie
Părintele Milea de la Buzău, către președintele Iohannis: Suspendați ordonanța militară o zi, pentru ca poporul român să se poată ruga în liniște păstrând distanța socială, sub cerul liber, în curtea bisericilor și a mănăstirilor, de Paști

Părintele Milea de la Buzău, către președintele Iohannis: Suspendați ordonanța militară o zi, pentru ca poporul român să se poată ruga în liniște păstrând distanța socială, sub cerul liber, în curtea bisericilor și a mănăstirilor, de Paști
Slujbele de Florii și de Înviere vor fi săvârșite fără credincioși, cu bisericile închise, a spus purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, într-o declarație făcută agenției Agerpres.

„În condițiile aspre ale actualelor reglementări valabile în starea de urgență, slujbele din această perioadă, inclusiv slujba de Florii și cea a Învierii, vor fi săvârșite în biserici, din nefericire, fără credincioși. Aceștia le pot urmări/asculta (pe cele de la Catedrala Patriarhală) în primul rând prin intermediul Televiziunii și Radioului Patriarhiei Române, Trinitas, sau online prin intermediul canalelor mediatice ale eparhiilor și parohiilor. Firește că această modalitate de ‘participare’ virtuală la slujbe, mai ales într-o perioadă atât de densă spiritual cum este cea prepascală, nu este una care să poată suplini cu adevărat reala participare, dar în contextul trist și nefiresc prin care trecem acum împreună este o posibilitate de a rămâne sufletește aproape de viața liturgică a Bisericii”, a declarat Vasile Bănescu pentru Agerpres.

Precizările lui Bănescu vin în contextul în care mai multe personalități, de la Arhiepiscopul Tomisului ÎPS Teodosie, la scriitorul Sorin Lavric sau jurnalistul Dan Andronic, au cerut deschiderea bisericilor pentru noaptea de Înviere.

CELE MAI POPULARE
PE ACELAȘI SUBIECT

https://www.activenews.ro/stiri-social/Purtatorul-de-cuvant-al-Bisericii-spulbera-orice-speranta-Slujbele-de-Florii-si-de-Inviere-vor-fi-savarsite-din-nefericire-fara-credinciosi-160930

Buletinul informativ al AFR din 7 Aprilie 2020

download - Copie - Copie

ON APRIL 7, 2020 BY GEORGEIN FAMILIA

Pandemia de pornografie. Statul Utah impune etichetarea produselor pornografice ca dăunătoare sănătății, asemenea tutunului: LINK

„Progresul” în vremea pandemiei. Materialul de joi AFR discută politicile țărilor „progresiste” în abordarea coronavirusului: LINK

Trump și libertatea religioasă. Există semne că în bătălia între homosexuali și libertatea religioasă, președintele american nu e atât de pro-valori pe cât am dori să credem: LINK

Măsuri în Rusia. Rusia interzice divorțurile, dar și nunțile, până pe 1 iunie în perioada stării de urgență cauzată de epidemie: LINK

Australia – eunatasie. Statul australian Queensland e aproape de legiferarea eutanasiei: LINK

Creștini în Afganistan. Talibanii au încercat extirparea creștinilor din Afganistan. Conform unui raport recent, au eșuat: LINK

Coronavirus și viitorul planetei. Publicația germană Spiegel discută despre viitorul planetei după pandemia de coronavirus: LINK

Coronavirus în China. China pretinde că doar câteva mii de persoane au murit din cauza coronavirusului. Cifrele neoficiale par sa fie mai aproape de 50.000: LINK

Suedia și coronavirusul. Suedezii nu impun măsuri de prevenire a răspândirii virusului. Poate că se cred „nemuritori”? LINK

Coronavirusul și sănătatea mentală. Conform unui studiu, jumatate dintre americani au fost afectati psihologic de actuala pandemie: LINK

Singapore respinge sodomia. Curtea Supremă din Singapore refuză să dezincrimineze sodomia: LINK

Aboliți familia. Una din publicațiile afiliate organizațiilor din rețaua Soroș opinează că a venit vremea să abolim familia pe motiv de pandemie: LINK

Australia – avort. Femeile din Australia se plâng că accesul la avort le-a fost îngreunat, în condițiile cauzate de pandemia de coronavirus: LINK

China, creștinii și coronavirusul. Un articol din Jerusalem Post face o observație interesantă: coronavirusul a izbucnit în China într-o perioadă în care regimul comunist a intensificat persecuția creștinilor. Corelația e interesantă: LINK

Idaho fără transgenderism. Statul american Idaho a adoptat o lege care interzice schimbarea sexului biologic în documentele oficiale: LINK

Educație sexuală. Revoluția sexuală continuă: Virginia, un stat odată conservator, a adoptat un program de educație sexuală comprehensivă: LINK

Focar în Austria. Unul din primele focare de coronavirus în Europa a fost stațiunea de schi Ischgl din Austria: LINK

Canada – eutanasie. Canada intenționează să faciliteze accesul populației la eutanasie: LINK

Divorț în creștere. Carantina provocată de epidemie a dus la explozia divorțurilor în China: LINK

Taiwan – adulter. Autoritățile din Taiwan propun dezincriminarea adulterului: LINK

China – persecuție religioasă. A fost publicat Raportul privind persecuția religioasă în China: LINK

Marea Britanie – homosexualitate. O biserică dă în judecată autoritățile pentru că a interzis o conferință despre perspectiva biblică asupra sodomiei: LINK

ONU – bani pentru avort. ONU solicită occidentalilor 2 miliarde de dolari pentru combaterea coronavirusului… inclusiv prin extinderea serviciilor de avort: LINK

Ungaria și transgenderii. Ungaria a adoptat o lege contra ideologiei de gen: LINK

Pornografia în epoca COVID-19. Explozia pornografiei online odată cu carantinarea și izolarea socială e un fenomen alarmant: LINK

Coronavirus și convertire. Pandemia e o oportunitate să ne schimbăm mințile și inimile: LINK

Idaho – coronavirus. Un important focar de coronavirus în vestul SUA se află într-o stațiune de schi din Idaho: LINK

Sataniștii pierd în Texas. Un grup satanist din Texas a deschis acțiune în instanță pentru că nu li s-a permis să amplaseze statuia diavolului în fața Parlamentului: LINK

Mai mult avort în India. India extinde limita legală pentru avort de la 20 la 24 săptămâni de sarcină: LINK

Buletinul informativ al AFR din 7 Aprilie 2020

Meditația Zilei cu Sorin Cigher – Ziua #22: Toate sunt trecătoare

download - Copie - Copie

Doina Bejenaru  06-04-2020 08:00:23
Psalmii 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1. Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
2. Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
3. Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
4. Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
5. Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba care încolţeşte iarăşi:
6. înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
7. Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.
8. Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10. Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.
11. Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12. Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13. Întoarce-Te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
14. Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom înveseli.
15. Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
16. Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta, fiilor lor!
17. Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!
A mai trecut o zi, niciuna nu seamănă cu cealaltă. Chiar dacă nu am avut parte de întâlnire fizică împreună cu comunitatea, ne-am întâlnit online și acest lucru a produs o mare bucurie.

Suntem peregrini, suntem trecători, alergăm mereu spre un loc, spre ceva, spre Cineva! Pământul este definit ca ceva efemer, pe pământ nu este nimic veșnic. Am fost tineri și am îmbătrânit și acest ciclu se repetă cu fiecare dintre noi, cu fiecare generație. Generația veche este înlocuită cu generația nouă și tot așa…

Pe măsură ce ne oprim și medităm la trecerea noastră, la efemeritatea care nu iartă pe nimeni, privim la Cineva care este veșnic! Viața noastră este ca o repriză dintr-un joc sau ca o scenă dintr-o piesă de teatru. Se trage cortina și se încheie totul. Dacă realizăm că este așa, conform celor spuse de Moise în acest psalm, ne punem la inimă și ne reconfigurăm traseul. Învață-ne să ne numărăm bine zilele… este îndemnul la care trebuie să luăm aminte. Deci, lecția o primim de la Învățătorul nostru! El este pedagogul care ne educă în această perioadă de oprire și ne spune și ce avem de făcut! Zilele noastre sunt numărate! Numărătoare inversă a început cu clipa în care am venit pe lume. Nu stim cât a mai rămas din clepsidra timpului, dar știm că se scurge cu viteză. Într-o zi ne vom întâlni cu Dumnezeu! Vom răspunde, personal, de felul în care am învățat să ne facem bine socotelile. Ce fel de calcule mi-am făcut? Ce am de pierdut sau de câștigat? Dacă merg pe cont propriu, sigur voi avea doar de pierdut. Dacă, în schimb, recunosc că nu mă pot descurca singur, ci doresc să apelez la Cel care a existat în toate generațiile, din neam în neam… și învăț de la El, Îl las pe El să-mi coordoneze viața, voi fi în siguranță!

Dacă admit că sunt trecător, dacă tot ce am sunt lucruri efemere, dacă El este veșnic, din veșniciei în veșnicie este Dumnezeu, care ar fi cel mai înțelept lucru pe care aș putea să-l fac? Să inversăm rolurile și să-L las pe El să-mi fie stăpân și eu să mă aplec în fața Lui, cu umilință, cu pocăință și să Îi aduc închinare toată viața mea! Aceasta ar fi cea mai înțeleaptă alegere, iar zilele pe care El le știe cel mai bine nu vor fi pierdute în van…

Cigher Sorin,
6 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Sion din Sibiu

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/06/meditatia-zilei-cu-sorin-cigher-ziua-22-toate-sunt-trecatoare/?

Confrută Fricile: „Teama de nenorocire”, de Remus Runcan

download - Copie - Copie

Doina Bejenaru  06-04-2020 08:15:45

Geneza 42:1-5, 38

Experiențele triste din trecut tind să ne inducă anumite temeri. O nenorocire întâmplată se poate întâmpla din nou și asta ne face să ne treacă fiori reci pe șira spinării.

Beniamin era singurul copil care îi rămăsese de la Rahela, soția sa favorită, iar amintirea faptului că primise mantaua înroșită de sângele care credea că îi aparținuse lui Iosif era o amintire vie chiar și după mulți ani de când această tragedie s-a întâmplat.

Iacov a decis să nu riște o nouă nenorocire așa că nu l-a trimis pe fiul său cel mai mic în Egipt. Pare un fel de pază bună care trece primejdia rea, dar este mai mult decât atât. Este vorba despre o traumă din trecut care a marcat atât de mult viața bătrânului Iacov încât îl ținea pe Beniamin într-un glob de sticlă, care să-i amintească de fiul lui favorit, Iosif.

De câte ori și noi de temem de potențiale nenorociri și vrem să le evităm cu orice chip, uitând că Dumnezeul care a îngăduit lucrurile din trecut, controlează lucrurile din prezent și cunoaște lucrurile din viitor. Trebuie să fim prudenți, dar să nu exagerăm în încercarea de a controla viitorul; el este în mâna lui Dumnezeu.

Rugăciune: Tăticul meu drag, te laud că ești un Domn suveran care stăpânești viitorul și de aceea te rog să îmi dai încredere în Tine și în purtarea ta de grijă chiar dacă evenimentele din trecut tind să îmi inducă temeri. Vreau să mă bazez pe promisiunea că ești alături de mine în fiecare situație concretă a vieții de aceea mă predau în brațul Tău atotputernic. Vreau să îi predau pe copiii mei în mâna Ta, rugându-te să îi păzești și să-i ocrotești prin Duhul Sfânt!

Remus Runcan este autorul a trei titluri de carte în limba română: „Se stinge o lume” (2015), „Capcanele Facebook-ului” (2016) și „Povestea lui Face” și două titluri în limba engleză: Virtual Communication (2015) și Facebook Mania (2020). Urmează să publice în curând un titlu de carte care vine să Confrunte Fricile. Puteți achiziționa online în format Kindle sau print, prin EMAG, Amazon sau din Librăriile creștine Kerigma și Scriptum, cărțile semnate de Remus Runcan pentru creșterea, dezvoltarea și vindecarea dvs.

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/06/confruta-fricile-teama-de-nenorocire-de-remus-runcan/?

Al doilea stâlp al Înțelepciunii: „Rugăciunea” (VIDEO)

download - Copie - Copie

 Doina Bejenaru  06-04-2020 12:06:24

Singura grijă a diavolului este să-i împiedice pe creştini să se roage. El nu se teme de studii fără rugăciune, de lucrare fără rugăciune, de „creştinism” fără rugăciune. El râde de truda noastră, îşi bate joc de înţelepciunea noastră, dar tremură când ne rugăm. Avea să spună Samuel Charwick.

Rugăciunea, după unii ajunsă cenușăreasa slujbelor religioase, după alții o îndelednicire învechită și depățită în această epocă a umanismului exagerat, rămâne o îndelednicire fără de care o ființă umană nu poate avea viață din Dumnezeu.

Așa cum orice relație fără comunicare este sortită eșecului, tot la fel nimeni nu poate avea o relație cu Dumnezeu fără rugăciune.

Oare chiar să fie obligatorie rugăciunea, sau se poate înlocui cu altceva? Dar, pe ce bază ne rugăm și de unde știm că Cel căruia ne rugăm ne primește cererile și multumirile noastre? Care este temelia rugăciunilor noastre?

Și, cât trebuie să mă rog pentru ca cererea mea să primească răspuns?

Oare de ce Daniel a preferat mai degrabă să petreacă o noapte cu leii decât să se lipsească o zi de rugăciunile pe care le îndrepta către Dumnezeu?

În continuare câteva gânduri despre un stâlp fără de care toată casa pe care ne străduim să o construim în viețile noastre nu va putea rezista interperiile vremurilor!

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/06/al-doilea-stalp-al-intelepciunii-rugaciunea-video/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+StiriCrestine+%28STIRI+CRESTINE%29

Fărâme de Veșnicie: Suspinul Creației

download - Copie - Copie

 Doina Bejenaru  06-04-2020 12:07:31

Ani de zile nu am folosit cuvântul „suveran” ca substantiv. Știam că poate fi folosit și așa – „Ca un suveran”, scria Shakespeare, „radiază prețuire, ochii săi nutrind măreția îndoită” – doar că eu nu-l foloseam astfel. Însă încercările și tragediile au un fel de a ne atrage atenția spre cuvinte și realități pe care altfel le-am fi trecut cu vederea. Creația suspină mai tot timpul, uneori destul de tare încât să ne trezească. A fost o vreme în care, de fiecare dată când închideam ochii pentru a mă ruga, îmi apărea îndată imaginea unui tron – un tron gol. În perioada în care aveam această viziune, mi-am dat seama că neglijasem acest substantiv.  Să fie Dumnezeu Suveranul care ne vorbește și ne ascultă? Folosisem deseori termenul ca adjectiv. Însă asemenea toanelor bune, adjectivele sunt și ele vremelnice.

Prorocul Ieremia descrie un Suveran care nu este trecător, pentru că El pur și simplu este. Suveranitatea lui Dumnezeu nu este o haină pe care ne-o dăm jos atunci când lucrurile merg bine sau când totul merge prost la scară globală. Dumnezeu nu încetează să fie Suveran doar pentru că lumea refuză să vadă acest lucru sau doar pentru că „distant” pare să fie adjectivul preferat. Cuvintele lui Dumnezeu nu-și pierd suveranitatea atunci când nimeni nu ascultă și nu răspunde. Suveranul întregii creații rămâne întotdeauna suveran, va lucra întotdeauna pentru binele nostru și ne va fi aproape întotdeauna. În ciuda lipsei noastre de consecvență, Dumnezeu face toate lucrurile noi.

Ieremia capitolul 6 începe cu o imagine a Suveranului care vorbește unui popor care nu are niciun interes să asculte – un Judecător onorabil, ale cărui cuvinte sunt dezonorate. „Cui să vorbesc?” întreabă Domnul. Întrebarea este una singuratică, reflectând atât prorocul care vorbește, cât și Suveranul, ale cărui cuvinte sunt ignorate. Există, în același timp, o notă de sarcasm: De ce să mă obosesc să mai vorbesc acestui popor care nu ascultă? Însă cuvintele acestea nu sunt un comentariu privitor la comportamentul lui Dumnezeu; Dumnezeu nu-și dă ochii peste cap, alegând calea tăcerii. Mai degrabă, este un comentariu despre cuvintele lui Dumnezeu, încărcate de nevoia de a fi ascultate. Deși urechea noastră le refuză sau le ignoră, Suveranul ne vorbește, cuvintele Sale pătrunzând lumea noastră cu speranță creativă. „Dumnezeu vine întotdeauna”, spune Carlo Caretto. „Dumnezeu vine întotdeauna, pentru că Dumnezeu este viață, iar viața deține forța nestrunită a creației. Dumnezeu vine pentru că Dumnezeu este lumină, iar lumina nu rămâne ascunsă.”(1) Lucrarea creativă a lui Dumnezeu pe tron reface și remodelează lumea. În fiecare cuvânt este învestită o persoană, care îndeamnă reacția lumii la fiecare chemare și la fiecare sunet, îmbiind participarea la semnele noii creații.

Dumnezeu nu caută o supunere oarbă și rigidă, ci o reacție potrivită pentru Suveranul întruchipat în cuvintele lui Dumnezeu și o preocupare pentru întreaga creație. Poporul lui Israel reacționa formal, prin jertfe, însă comportându-se rușinos în alte situații. Este posibil să facem și noi același lucru astăzi, respectându-ne religia în public și în privat, însă pierzând cu totul din vedere faptul că avem darul incredibil de a-L urma pe Cel Preaînalt, o omisiune care ne lipsește de adevărata umanitate. Prin neascultare, israeliții și-au pierdut total capacitatea de percepție. „Sunt dați de rușine…și totuși nu roșesc și nu știu de rușine.” (Ieremia 6:15) Atunci când desconsiderăm invitația de a îngenunchea în fața Suveranului întregii creații, de a face parte din Împărăția pe care Dumnezeu vrea să ne-o arate, pierdem o bucățică din ceea ce înseamnă să fii om.

Nu știu de ce vedeam un tron gol de fiecare dată când închideam ochii, acum ceva vreme. Poate că îl înlăturasem pe Dumnezeu de pe tron cu mult timp înainte să fiu copleșită de tristețea care m-a lovit ca un uragan, înlăturând totul în calea sa. Poate că Dumnezeu mă chema în acele situații în care aveam cea mai mare nevoie de El. Nu știu. Însă tronul acela gol m-a determinat să îl cercetez mai îndeaproape pe Cel care definește suveranitatea însăși. Cuvintele lui Carretto țintesc din nou esența acestei cercetări: „Iată adevărata problemă: Este Dumnezeu o prezență autonomă înaintea ta, așa cum ești tu înaintea prietenului tău, așa cum este o mireasă înaintea mirelui ei, așa cum este Fiul înaintea Tatălui? […] Îl poți întâlni pe Dumnezeu ca pe un om oarecare în calea ta, aruncându-te la pământ în fața lui, așa cum a făcut Moise în fața rugului aprins? […] Îi poți experimenta prezența în intimitatea întunecoasă a templului, așa cum au făcut prorocii? Pe scurt, este Dumnezeu Dumnezeul transcendenței și prin urmare, Dumnezeul rugăciunii, Dumnezeul care stăpânește peste tot ceea ce este dincolo de lucrurile cunoscute? Sau să fie Dumnezeu doar Dumnezeul imanenței, care ni se dezvăluie în fructificarea materiei, în dinamica istoriei, în promisiunea eliberării omenirii?”(2) Este Dumnezeu Suveranul în care îți pui încrederea,  Suveranul din centrul creației, fie ea și o creație care suspină acum la unison?  De pe un tron înalt, Dumnezeu ne cheamă să privim mai îndeaproape, să ne concentrăm asupra semnelor Celui care lucrează să facă toate lucrurile noi, să ne aplecăm asupra darului de a cunoaște un Dumnezeu care este și Suveran, găsindu-ne astfel și liniștea de care are nevoie sufletul nostru.

*Acest text a fost redactat de Jill Carattini, editor general al programului Fărâme de veșnicie de la Ravi Zacharias International Ministries, Atlanta, Georgia.

(1) Carlo Carretto, The God Who Comes (Maryknoll, New York: Orbis, 1974), 3.
(2) Ibid., Intro.

Sursa: RVE România

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/06/farame-de-vesnicie-suspinul-creatiei/?

Câteva versete biblice despre dragoste și importanța ei

download - Copie - Copie

 Cosmin Frișan  06-04-2020 12:49:38

Oare ce este dragostea? Ce este acest sentiment? Cum se manifestă el? Iată câteva versete din Sfânta Scriptură referitoare la iubire și dragoste, care iți vor răspunde la aceste întrebări:

Versete biblice despre ceea ce este dragostea – cum se comportă:

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” (1 Corinteni 13:4-7)

„Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi. Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său.” (1 Ioan 4:12-13)

Versete despre importanța dragostei noastre față de Dumnezeu

„Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’” (Matei 22:37-39)

„…aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17)

Versete despre modul în care Dumnezeu își arată dragostea față de noi

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

„…te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3)

Versete despre dragostea între soți

„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…” (Efeseni 5:25)

„Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi.” (Efeseni 5:28)

Versete despre dragostea față de aproape

„Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.” (1 Corinteni 13:1-3)

„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35)

„Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.” (1 Ioan 4:7-8)

Versete despre dragostea perfectă

„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” (1 Ioan 4:17-19)

Versete despre iubirea lui Isus

„Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.” (Ioan 8:42)

„Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, şi nu lumii?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.” (Ioan 14:21-23)

„De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” (Luca 7:47)

SURSA | CBN News

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/06/cateva-versete-biblice-despre-dragoste-si-importanta-ei/?

Sfinţirea motivată de Evanghelie de Jerry Bridges

download - Copie - Copie

La începutul vieţii mele de creştin am auzit pe cineva spunând: „Biblia nu v-a fost dată ca să vă sporească cunoştinţele, ci ca să vă călăuzească purtarea.” Mai târziu mi-am dat seama că această afirmaţie este în cel mai bun caz simplistă iar în cel mai rău caz este falsă. Biblia e mult mai mult decât o carte de reguli ce trebuie urmate. Este înainte de toate mesajul harului mântuitor al lui Dumnezeu prin Isus Hristos, tot ce există în Scriptură înainte de cruce indică spre lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu, iar tot ce urmează după cruce – inclusiv sfinţirea noastră – fiind rezultatul acestei lucrări.

Cu toate acestea, există o măsură de adevăr în această afirmaţie, şi Duhul Sfânt a folosit-o ca să mă ajute să înţeleg că Biblia nu trebuie citită doar pentru a acumula cunoştinţe. Trebuie, într-adevăr, să fie ascultată şi aplicată în mod practic în vieţile noastre de zi cu zi. Aşa cum spune Iacov, „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri” (Iacov 1:22).

Cu această nouă înţelegere, m-am rugat ca Dumnezeu să folosească Biblia pentru a-mi călăuzi comportamentul. Apoi am început să caut cu sârguinţă să o aplic. Nu am auzit niciodată până atunci expresia „urmărirea sfinţeniei”, dar aceasta a devenit principalul meu scop în viaţă. Din păcate, am făcut două greşeli. Mai întâi, am presupus că Biblia era un fel de carte de reguli pe care tot ce trebuia să fac era să le învăţ şi apoi să le pun în practică. Nu ştiam că era necesar să depind de Duhul Sfânt pentru călăuzirea şi puterea Sa.

Mai rău, am presupus că acceptarea mea înaintea lui Dumnezeu şi binecuvântarea Lui în viaţa mea depind de cât de bine respectam acele reguli. Ştiam că sunt mântuit prin har, prin credinţa în Hristos, nu prin fapte. Aveam siguranţa mântuirii mele şi mă aşteptam să merg în cer după moarte. Dar în viaţa mea de zi cu zi credeam că binecuvântarea lui Dumnezeu depinde de practicarea anumitor discipline spirituale, cum ar fi timpul zilnic de părtăşie cu Dumnezeu sau lipsa păcatelor făcute intenţionat. Nu m-am gândit prea mult la aceste lucruri, dar fără să-mi dau seama le presupuneam adevărate, din cauza culturii creştine în care trăiam. De aceea, ele mi-au determinat atitudinea faţă de viaţa creştină.

Ucenicia bazată pe performanţă

Povestea mea nu e una neobişnuită. De regulă, creştinii evanghelici de azi cred că Evanghelia e doar pentru cei necredincioşi. Odată ce am intrat pe uşa Împărăţiei, avem nevoie de Evanghelie doar pentru a o împărtăşi cu cei ce sunt încă afară. Mesajul pe care trebuie să îl auzim acum, ca şi credincioşi, este cel al uceniciei. Trebuie să învăţăm cum să trăim viaţa creştină şi să fim provocaţi să împlinim ce învăţăm. Aşa am crezut şi am practicat pentru o vreme în viaţa şi slujirea mea creştină. Cei mai mulţi creştini păreau să creadă la fel ca mine.

Aşa cum o înţeleg eu, comunitatea creştină din ziua de azi se bazează în mare măsură pe o cultură a performanţei. Şi cu cât suntem mai devotaţi să-L urmăm pe Isus, cu atât suntem mai adânc impregnaţi cu acest mod de gândire. Credem că putem câştiga binecuvântarea lui Dumnezeu sau o putem pierde în funcţie de felul în care trăim viaţa creştină.

Cei mai mulţi creştini au un standard de performanţă acceptabilă după care măsoară acceptarea lor înaintea lui Dumnezeu. Pentru mulţi, acest standard se rezumă la participarea regulată la serviciile bisericii şi la evitarea păcatelor majore. Astfel de creştini sunt adesea caracterizaţi de o anumită măsură de auto-neprihănire. Vedeţi, ei nu cedează în faţa păcatelor mari pe care le vedem peste tot în jurul nostru. Astfel de creştini nu cred că mai au nevoie de Evanghelie. Ei spun că Evanghelia e doar pentru cei păcătoşi.

Pentru creştinii devotaţi, standardul e mult mai înalt. El include practicarea regulată a disciplinelor spirituale, ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu şi implicarea într-o slujire creştină. Şi aici, dacă ne concentrăm asupra comportamentului exterior, mulţi stau destul de bine. Dar aceşti creştini sunt chiar mai vulnerabili la auto-neprihănire, pentru că ei privesc cu superioritate nu numai la societatea păcătoasă din jurul lor dar chiar şi la alţi credincioşi, care nu sunt la fel de devotaţi ca ei. Nici aceşti creştini nu au nevoie de Evanghelie. Pentru ei, creşterea creştină înseamnă mai multă disciplină şi un devotament mai mare.

Apoi există un al treilea grup. Standardul pentru acest grup înseamnă mai mult decât o performanţă exterioară a disciplinei, ascultării şi slujirii. Aceşti creştini recunosc în plus nevoia de a rezolva problema păcatelor inimii, cum ar fi spiritul critic, mândria, egoismul, invidia, resentimentele şi îngrijorările. Ei îşi văd lipsa de consecvenţă în păstrarea unui timp de părtăşie singuri cu Dumnezeu, lipsa mărturisirii cu orice ocazie şi eşecurile lor frecvente în rezolvarea problemei păcatelor inimii. Acest grup de creştini e mult mai predispus la un sentiment de vinovăţie pentru că membrii grupului nu şi-au atins propriile aşteptări. Şi fiindcă ei cred că acceptarea lor înaintea lui Dumnezeu depinde de propria performanţă, bucuria nu prea e prezentă în viaţa lor creştină. Pentru ei, viaţa e o bandă rulantă pe care ei rămân din ce în ce mai în urmă. Acest grup are nevoie de Evanghelie, dar membrii lui nu-şi dau seama că Evanghelia e pentru ei. Ştiu asta, pentru că şi eu am făcut parte din acest grup.

Evanghelia e pentru credincioşi

Treptat, de-a lungul timpului şi dintr-un adânc sentiment al nevoii, am ajuns să-mi dau seama că Evanghelia e şi pentru cei credincioşi. Când în sfârşit am fost conştient de acest lucru, în fiecare dimineaţă deschideam Scriptura la versete ca cel din Isaia 53:6, „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor”, apoi spuneam: „Doamne, m-am rătăcit. Mi-am văzut de drumul meu, dar Tu ai aruncat tot păcatul meu asupra lui Hristos şi din acest motiv mă apropii de Tine şi mă simt acceptat înaintea Ta.”

Am ajuns să înţeleg că afirmaţia lui Pavel din Galateni 2:20, „Viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” a fost făcută în contextul îndreptăţirii (vezi versetele 15-21). Cu toate acestea, Pavel vorbea la timpul prezent: „viaţa pe care o trăiesc acum…” Din cauza contextului, mi-am dat seama că Pavel nu vorbea despre sfinţire, ci despre îndreptăţirea lui. Pentru Pavel, deci, îndreptăţirea (a fi declarat neprihănit de către Dumnezeu pe baza neprihănirii lui Hristos) nu era doar o experienţă din trecut ci şi o realitate în prezent.

Pavel a trăit fiecare zi prin credinţa în sângele vărsat şi în neprihănirea lui Hristos. În fiecare zi el a privit doar la Hristos pentru acceptarea înaintea Tatălui. A crezut, la fel ca Petru (vezi 1 Petru 2:4-5), că şi cele mai bune fapte ale noastre – jertfele noastre spirituale – sunt acceptabile înaintea lui Dumnezeu doar prin Isus Hristos. Poate că nimeni, în afară de Isus, nu a fost un ucenic mai devotat, atât în viaţă cât şi în slujire, decât a fost Apostolul Pavel. Şi totuşi, el nu a privit la propria performanţă ci la „performanţa” lui Hristos ca singura bază a acceptării sale înaintea lui Dumnezeu.

Am învăţat deci că creştinii trebuie să audă Evanghelia pe tot parcursul vieţii lor, pentru că Evanghelia e cea care continuă să ne reamintească faptul că acceptarea noastră zilnică înaintea Tatălui nu se bazează pe ceea ce noi facem pentru Dumnezeu, ci pe ce a făcut Hristos pentru noi prin viaţa Lui fără de păcat şi prin moartea Lui în care a purtat păcatul nostru. Am început să înţeleg că stăm astăzi înaintea lui Dumnezeu la fel de neprihăniţi cum am putea deveni vreodată, chiar şi în ceruri, pentru că El ne-a îmbrăcat cu neprihănirea Fiului Său. De aceea, nu trebuie să obţin o anumită performanţă ca să fiu acceptat de Dumnezeu. Acum sunt liber să Îl ascult şi să Îi slujesc pentru că sunt deja acceptat în Hristos (vezi Romani 8:1). Ceea ce mă motivează acum nu este vina, ci recunoştinţa.

Cu toate acestea, chiar şi atunci când înţelegem că acceptarea noastră înaintea lui Dumnezeu se bazează pe lucrarea lui Hristos, avem tendinţa naturală să revenim la modul de gândire bazat pe performanţă. Ca urmare a acestui lucru, trebuie ne întoarcem încontinuu la Evanghelie. Ca să folosesc o expresie a regretatului Jack Miller, trebuie „să ne predicăm nouă înşine Evanghelia, în fiecare zi.” Pentru mine, asta înseamnă să mă întorc neîncetat la versete ca Isaia 53:6, Galateni 2:20, şi Romani 8:1. Înseamnă să repet frecvent cuvintele unui vechi imn, „Nădejdea mea se bazează doar pe sângele şi neprihănirea lui Isus.”

Nu o „credinţă uşoară”

Dar această idee că acceptarea noastră înaintea lui Dumnezeu se bazează doar pe lucrarea lui Hristos, nu pe performanţa noastră, nu duce oare la un fel de „credinţă uşoară”? În forma ei cea mai simplă, e ca şi cum am spune: „Pentru că L-am rugat pe Hristos să fie Mântuitorul meu, acum sunt în drum spre cer, indiferent cum trăiesc. Nu contează dacă îmi continui stilul de viaţă păcătos. Dumnezeu mă iubeşte şi mă va accepta oricum.”

Gândind într-un mod asemănător, prin afirmaţia că acceptarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu se bazează doar pe lucrarea lui Hristos pot înţelege că de fapt nu contează cum trăiesc în prezent. Dacă Isus a făcut deja în locul meu tot ce trebuia făcut, de ce să mai trec atunci prin tot efortul şi suferinţa rezolvării problemei păcatului în viaţa mea? De ce să mai îmi bat capul cu disciplinele spirituale şi de ce să îmi mai folosesc energia fizică şi emoţională ca să-L slujesc pe Dumnezeu în această viaţă pământească, dacă totul depinde de Hristos?

Apostolul Pavel a anticipat o astfel de „credinţă uşoară” în Romani 6:1, când a scris: „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?”Răspunsul lui din Romani 6:2, „Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?” răspunde la întrebarea „De ce să îmi mai fac griji?” Pavel nu răspunde „Cum puteţi fi atât de nerecunoscători încât să gândiţi în felul acesta?” Nu, în schimb el spune, în esenţă, „Voi nu înţelegeţi Evanghelia. Nu vă daţi seama că aţi murit faţă de păcat, şi, dacă aţi murit faţă de păcat, vă e imposibil să continuaţi să mai trăiţi în el?” (vezi Romani 6:3-14).

Noi am murit faţă de păcat

Ajungem acum la o mare întrebare. Ce vrea să spună Pavel atunci când afirmă că noi am murit faţă de păcat? E destul de limpede că nu se referă la faptul că noi am murit faţă de înfăptuirea zilnică a păcatului. Dacă acest lucru ar fi adevărat, atunci nici o persoană cinstită nu ar pretinde să fie îndreptăţită pentru că cu toţii păcătuim zilnic. Nici unul dintre noi nu Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastră şi nici unul dintre noi nu ne iubim cu adevărat aproapele ca pe noi înşine (vezi Matei 22:35-40). Nici nu vrea să spună că am murit faţă de păcat în sensul că nu mai răspundem la ispitele păcatului, aşa cum au învăţat unii. Dacă acest lucru ar fi adevărat, sfatul lui Petru să ne ferim de poftele firii pământeşti ar fi lipsit de sens (vezi 1 Petru 2:11). Ce vrea să spună atunci Pavel?

Unii comentatori biblici cred că Pavel se referă doar la faptul că noi am murit faţă de pedeapsa păcatului. Altfel spus, din cauza unirii noastre cu Hristos, atunci când Hristos a murit faţă de pedeapsa păcatului, am murit şi noi faţă de pedeapsa păcatului. Ei bine, cu siguranţă înseamnă acest lucru, dar mai înseamnă şi mult mai mult. Înseamnă şi că am murit faţă de domnia păcatului.

Ce este domnia păcatului? În Romani 5:21, Pavel vorbeşte despre stăpânirea păcatului. Iar în Coloseni 1:13, el vorbeşte despre puterea întunericului. Când Adam a păcătuit în Grădină, noi toţi am păcătuit prin legătura noastră legală cu el (vezi Romani 5:12-21). Adică, din cauza identificării noastre cu Adam, noi toţi am suferit consecinţa păcatului său. Iar o parte a acestei consecinţe este să te naşti în această lume sub domnia sau stăpânirea păcatului. Pavel descrie ce înseamnă să fii sub domnia păcatului în Efeseni 2:1-3. El spune că noi eram morţi din punct de vedere spiritual; umblam pe căile lumii şi ale diavolului; trăiam în poftele naturii noastre păcătoase şi eram, din fire, obiecte ale mâniei lui Dumnezeu.

Această sclavie faţă de domnia păcatului este deci parte a pedepsei datorate vinovăţiei noastre de păcat. Cu toate acestea, prin unirea noastră cu Hristos în moartea lui, vina noastră datorată atât păcatelor lui Adam cât şi propriilor noastre păcate personale a fost înlăturată. Pentru că am murit împreună cu Hristos faţă de vina păcatului, am murit, ca o consecinţă, şi faţă de domnia păcatului. Nu mai putem continua în păcat ca un mod dominant de viaţă pentru că stăpânirea păcatului asupra noastră a fost înlăturată odată pentru totdeauna.

Această moarte faţă de domnia păcatului asupra noastră este cunoscută în teologie ca sfinţire definitivă. Ea se referă la ruptura decisivă, sau separarea de păcat ca putere conducătoare în viaţa credinciosului. Este un moment bine precizat în timp, care are loc concomitent cu îndreptăţirea. Este schimbarea fundamentală lucrată în noi de acţiunea monergistică a Duhului Sfânt (adică a Duhului Sfânt acţionând singur, fără permisiunea sau asistenţa omului) atunci când ne eliberează din împărăţia întunericului şi ne transferă în Împărăţia lui Hristos. Ruptura definitivă faţă de domnia păcatului apare în viaţa fiecăruia care crede în Hristos ca Mântuitor. Nu există îndreptăţire fără sfinţire definitivă. Amândouă vin ca un rezultat al lucrării lui Hristos pentru noi.

Consideraţi-vă morţi faţă de păcat

Deci suntem liberi atât de vina păcatului cât şi de sub domnia lui. Dar la ce ne foloseşte oare să ştim acest lucru? Cum ne poate ajuta practic să urmărim sfinţirea bazându-ne pe Evanghelie? Aici ne ajută îndrumările lui Pavel din Romani 6:11: „Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.”

Este important să înţelegem ce spune Pavel aici, pentru că nu ne spune să facem ceva ci să credem ceva. Trebuie să credem că suntem morţi prin Hristos atât faţă de pedeapsa păcatului cât şi faţă de domnia lui. Dar acest lucru nu îl facem să devină realitate atunci când îl credem. Noi suntem pur şi simplu morţi faţă de păcat, indiferent dacă credem această afirmaţie sau nu. Dar efectele practice ale morţii noastre faţă de păcat pot fi realizate doar atunci când credem că e adevărată.

Adevărul este că noi suntem vinovaţi, dar Dumnezeu nu ne mai acuză, pentru că vinovăţia a fost deja purtată de Hristos ca înlocuitor al nostru. Sentinţa a fost executată. Pedeapsa a fost plătită. Noi am murit faţă de păcat, atât faţă de vina lui cât şi faţă de domnia lui. De aceea Pavel poate scrie, „Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” (Romani 4:8)

Dar se ridică întrebarea: „Dacă eu am murit faţă de domnia păcatului, de ce încă mai există această luptă cu obiceiurile păcătoase din viaţa mea?” Răspunsul la această întrebare se găseşte în cuvântul „luptă”. Necredincioşii nu se luptă cu păcatul. Ei pot încerca să învingă un obicei dăunător, dar nu consideră acel obicei drept un păcat. Ei nu au sentimentul păcatului împotriva unui Dumnezeu sfânt. Credincioşii, pe de altă parte, se luptă cu păcatul ca păcat. Noi considerăm cuvintele, gândurile şi faptele păcătoase ca păcate împotriva lui Dumnezeu; şi ne simţim vinovaţi din cauza aceasta. De aceea trebuie să ne întoarcem încontinuu la Evanghelie. Dacă ne considerăm morţi faţă de păcat înseamnă că noi credem Evanghelia.

Dar asta nu înseamnă că doar credem Evanghelia şi ne mulţumim să trăim în păcatul nostru. Categoric nu! Întoarceţi-vă din nou la cuvintele lui Pavel din Romani 6:1-2. Noi am murit atât faţă de vina păcatului cât şi faţă de domnia lui. Deşi păcatul ne declară război (de aici vine lupta noastră), el nu mai poate domni peste noi. Şi aceasta e o parte a Evangheliei. Dar succesul luptei noastre cu păcatul începe atunci când credem în adâncul inimilor noastre că, indiferent de eşecurile şi de lupta noastră, noi am murit faţă de vina păcatului. Trebuie să credem că, oricât de des am cădea, pentru noi nu mai există condamnare (Romani 8:1).

William Romaine, unul dintre conducătorii trezirii spirituale din Anglia secolului al 18-lea, scria: „Nici un păcat nu poate fi răstignit în inimă sau în minte dacă nu este iertat mai întâi în conştiinţă… Dacă nu îi este omorâtă vina, nu îi poate fi cucerită puterea.” Ce spunea Romaine de fapt era că, dacă nu crezi că ai murit faţă de vina păcatului, nu te poţi încrede în Hristos pentru tăria de a birui puterea păcatului în viaţa ta. De aceea, locul de unde trebuie să începi să rezolvi problema păcatului este să crezi Evanghelia atunci când îţi spune că ai murit faţă de vina păcatului.

Sfinţirea progresivă

Războiul împotriva obiceiurilor păcătoase şi îmbrăcarea cu un caracter ca al lui Hristos se numeşte de obicei sfinţire. Dar pentru că termenul sfinţire definitivă este folosit pentru a descrie eliberarea bine precizată în timp de sub domnia păcatului, este folositor să vorbim despre creşterea în sfinţenie a creştinului ca sfinţire progresivă. În plus, cuvântul progresivă indică o creştere continuă în sfinţenie de-a lungul timpului. Scriitorii Noului Testament presupun această creştere (vezi 1 Cor. 6:9-11; Efes. 2:19-21; Col. 2:19; 2 Tes. 1:3), dar şi îndeamnă continuu la căutarea ei (vezi 2 Cor. 7:1; Evrei 12:14; 2 Petru 3:18). Nu există un loc în creştinismul autentic pentru creştinii care stagnează, care sunt mulţumiţi cu starea lor şi cu propria lor neprihănire. Dimpotrivă, ar trebui să căutăm să creştem în asemănarea cu Hristos până la moarte.

Această sfinţire progresivă implică întotdeauna practicarea disciplinelor spirituale, cum ar fi citirea Scripturii, rugăciunea şi părtăşia regulată cu alţi credincioşi. Ea mai implică şi omorârea faptelor păcătoase ale trupului (vezi Rom. 8:13) şi îmbrăcarea cu caracterul lui Hristos (vezi Col. 3:12-14). Şi, foarte important, ea implică o dependenţă disperată de Hristos pentru puterea de a înfăptui aceste lucruri, pentru că nu putem creşte prin propria noastră putere.

Deci sfinţirea implică efort susţinut şi dependenţă de Hristos; asta numesc eu un efort dependent. Şi acest lucru înseamnă că vom fi întotdeauna nemulţumiţi de propria performanţă. Pentru un creştin în creştere, dorinţa va depăşi întotdeauna performanţa, sau, cel puţin, performanţa aşa cum o percepem noi. Atunci ce ne va susţine în faţa acestei tensiuni dintre dorinţă şi performanţă? Răspunsul este Evanghelia. Asigurarea pe care ne-o oferă Evanghelia, că noi am murit într-adevăr faţă de vina păcatului şi că pentru noi, în Hristos Isus, nu mai există nici o condamnare, ne va motiva şi ne va susţine pe cale chiar în faţa acestei tensiuni.

Trebuie să ne concentrăm întotdeauna asupra Evangheliei, pentru că natura sfinţeniei presupune că, pe măsură ce creştem, vedem mai mult şi mai mult starea noastră de păcat. Cu toate acestea, în loc să ne descurajeze, acest fapt ne va atrage către Evanghelie. Evanghelia crezută în fiecare zi este singura motivaţie solidă să urmărim sfinţirea progresivă chiar şi atunci când nu ni se pare că există vreun progres. De aceea am folosit expresia „sfinţirea motivată de Evanghelie” şi de aceea trebuie „să ne predicăm nouă înşine Evanghelia, în fiecare zi.”

Tradus de Florin Vidu

Sait https://www.rcrwebsite.com/

SEXUALITATEA – CEA MAI ATACATĂ ZONĂ ÎN VIAŢA CREŞTINILOR ?

download - Copie - Copie

Teofil Gavril

Poate părea o exagerare dar afirmaţia mea are la bază şi studierea fenomenului dar mai ales cazuistica mea şi a colegilor care fac consiliere în ţară şi în afara ei. Nu ştiu dacă întotdeauna a fost aşa, dar în timpul în care trăim este probabil cel mai atacat sector al vieţii. Cazurile de curvie, consum de pornografie, homosexualitate, masturbare, abuzuri sexuale, pervertiri ale sexualităţii şi altele asociate cu acestea sunt din ce în ce mai numeroase. Oameni care vin pentru consiliere pentru a scăpa de pornografie sunt aşa de mulţi încât uneori apar alţii noi zilnic.

De unde această vulnerabilitate a creştinilor în faţa ispitelor sexuale? De ce tocmai acest sector al vieţii? Cum de prind aşa de bine la tipologie creştinilor aceste păcate? De ce e aşa de grea lupta cu ele şi mai ales eliminarea lor? Sunt întrebări care mă frământă tare de ceva vreme. Cel mai tare însă mă frământă întrebările: Ce putem face în această situaţie la nivel general? Şi Cum pot eu ajuta oamenii care vin la consiliere cu astfel de „afecţiuni”?

De la început nu a fost aşa. Sexualitatea a fost invenţia lui Dumnezeu şi El a făcut toate lucrurile bune. Scriptura ne spune că oamenii au fost făcuţi parte bărbătească şi parte femeiască. Apoi ne spune despre unirea celor doi ca să formeze o familie. Ei bine, sexualitatea a fost darul lui Dumnezeu pentru cei care formează familii, e o binecuvântare pentru cei căsătoriţi, cel puţin aşa a fost destinată să fie.

Este adevărat că Scriptura nu relatează amănunte din sexualitatea umană din acele vremuri cu excepţia cărţilor lui Solomon în special Cântarea Cântărilor. Alte referiri biblice la sexualitate sunt mai degrabă negative unde se relatează diferite păcate din această sferă şi apar prin asta avertizări cu privire la folosirea sexualităţii în căsnicie unde legitim poate fi exprimată. De aici unii au concluzionat că sexul ar fi ceva rău, negativ, alţii au concluzionat că sexul e doar pentru perpetuarea speciei, alţii îl văd pe Dumnezeu nedrept că a pus o astfel de dorinţă în ei dar că îi privează de a o potoli.

Nu mă apuc să fac o teorie nouă ci vreau să rămân la ce spune Scriptura şi la principiile ce decurg de aici.

1). Sexualitatea e invenţia lui Dumnezeu. Deşi vi se va părea exagerat, El ne-a făcut inclusiv organele sexuale si ni se aminteşte asta în Geneza 1:27. La asta se referă acolo.

2). Tot ce a făcut Dumnezeu a fost foarte bun. Deci, şi sexualitatea umană. Nu era nimic imperfect, totul era foarte bun. „Geneza 1:31  Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”

3).Sexualitatea nu este creată doar pentru procreere. O lectură a Cântării Cântărilor ajută mult în dovedirea enunţului meu. Apoi Eclesiastul 9:9  care spune: „Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.” Apoi îndemnul apostolului Pavel la neîntreruperea relaţiilor sexuale decât prin învoială, Solomon în Proverbe 5:19  „Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! E o altă dovadă.” Concluzionez de aici, dar şi din alte texte că sexualitatea e şi pentru plăcere nu doar pentru procreere. În fond, dacă respectăm ce spune apostolul Pavel, respectiv întreruperea relaţiilor doar pentru puţină vreme şi doar prin acord înseamnă că sexul este pentru plăcere pentru că nu poţi face copii la fiecare unire sexuală.

4). Exprimarea sexualităţii are limite clare. Zona în care poate fi exprimată este căsătoria şi doar acolo. Poftirea unei alte femei sau a unui alt bărbat sunt considerate păcate dar şi exprimarea sexualităţii în afara căsătoriei sunt considerate păcate şi în vremurile biblice se pedepseau drastic.

5). Există viaţă şi fără sex. Mulţi au senzaţia că fără sex nu se poate trăi şi de aceea aleg să experimenteze tot felul de ciudăţenii şi de surogate ale relaţiilor sexuale cum ar fi sexul premarital, cel extramarital, pornografia, homosexualitatea şi altele. Viaţa celor care nu sunt chemaţi să se căsătorească poate fi la fel de frumoasă ca şi a celor căsătoriţi deşi nu îşi pot „trăi” sexualitatea. Cu siguranţă nu se moare de la lipsa de sex, nici nu se înnebuneşte.

6). Sexul nu este cel mai important lucru sau aspect al căsniciei creştine. Este unul din aspectele foarte importante dar nu cel mai important. Cei care trec prin perioade de „lipsă” a relaţiilor sexuale nu au dreptul să iasă in decor sau să apeleze la „înlocuitori”.

7). Relaţiile sexuale trebuie să fie o binecuvântare şi nu un blestem. Cum pot deveni blestem? Păi în multe familii sunt deja blestem din cauza folosirii lor egoiste, soţia şantajează soţul cu sexul, soţul îşi cumpără sexul de la soţie cu diferite bunuri sau bani, este folosit ca armă de răzbunare şi alte folosiri nepotrivite pot face ca sexul să fie un blestem chiar pentru familia creştină. Ca să nu mai zic de folosirea păcătoasă a sexualităţii cum ar fi curvii, pornografie, egoism, perversităţi şi altele.

De lucrurile astea sunt sigur şi mai este un aspect de care sunt sigur şi care poate părea şocant dar despre care aleg să scriu mâine ca să am spaţiu suficient şi anume: Sexualitatea umană vorbeşte despre Dumnezeu şi despre Supremaţia lui Hristos. Orice pervertire a sexualităţii ţinteşte tocmai în pervertirea imaginii lui Dumnezeu.

Se pare că seria aceasta despre sexualitate va fi una lungă dar ne va ajuta să înţelegem şi această parte a vieţii noastre. Se vorbeşte foarte puţin despre sexualitate în biserici deşi face parte din viaţa fiecăruia dintre membrii bisericilor. Aflăm informaţii alterate de foarte multe ori şi tocmai ţinerea într-o zonă „gri” a sexualităţii ne face vulnerabili în faţa ispitelor din acest sector al vieţii.

Până data viitoare: Păstraţi-vă curaţi!

Sexualitatea – cea mai atacată zonă în viaţa creştinilor?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/sexualitatea-cea-mai-atacata-zona-in-viata-crestinilor/

Seria Ponturi Creştine – Pot creştinii să se înfurie?

download - Copie - Copie

Un tip scrie unui pastor că… „mă lupt cu furia. Se pare că nu o mai pot ține sub control; știu că nu e creștinește să fiu mânios… ce sfat ați putea să-mi dați?

Așa că pastorul, responsabil, s-a pus să-i răspundă:

Dragă tinere,

Cine spune că este un păcat pentru un creștin să se înfurie? Isus s-a mâniat în multe ocazii (
Matei 23:13-26 și Ioan 2:13-17 ca să dăm doar câteva exemple). Așa că am dedus că dacă era OK pentru Isus să se mânie… este OK și pentru mine și pentru tine!

Precum ai spus și tu, mulți oameni se întreabă „Este păcat să fiu înfuriat?” Desigur că nu. Mânia este o emoție necesară, care există în noi (Proverbe 27:414:17Efeseni 4:26-27). Emoția mâniei nu este păcat; doar că mânia are potențialul de a duce în păcat. Mânia nu devine păcat până ce nu o traducem în acțiuni agresive și ostile – sau activități distructive pentru noi înșine.

Cu toate acestea, mânia are limitele sale. Mânia scăpată din control poate fi un lucru mișelesc. Unul din proverbele mele favorite este Proverbe 29:11 „Cel nesăbuit își arată toată furia, dar cel înțelept o ține sub control”.

De ce se mânie oamenii?
 Tu știi răspunsul la aceasta. Oamenii se mânie pentru tot felul de motive. Uni datorită nedreptăților făcute față de ei sau față de alții; alți de dragul neprihănirii. Rănește pe cineva și apoi ei o să se mânie (Proverbe 20:2). Mânia este răspunsul natural atunci când cineva este rănit. Unii sunt împiedicați și se rețin din a face ceea ce intenționează să facă; unii au fost stânjeniți de alții; alții se simt înșelați. Pierderea unei persoane iubite poate determina o mânie imensă. Ocazional o mică ceartă poate deveni o întrevedere mânioasă. Și lista poate merge mai departe. Pe un nivel mai aprofundat, unii devin mai ușor sau mai greu înfuriați datorită dezechilibrului chimic din creier. Unii și-au deschis viețile spre întărituri demonice (Efeseni 4:26-27).

În mod straniu, mulți oameni nu realizează momentul când ei devin înfuriați. Conform cu Dwight L. Carlson, M.D. următoarele declarații de mai jos sunt concepții greșite cu privire la mânie:

  • Dacă nu arăt, simt sau par a fi mânios, nu am nici o problemă cu mânia.
  • Dacă îmi ignor rănile și mânia mea, ele vor pleca și nu îmi vor cauza alte dificultăți mai târziu.
  • Dacă aș lăsa toate sentimentele și mânia mea în jos – adică pur și simplu să mi le scot din sistem – îmi voi rezolva problema mâniei mele.
  • Nu mă va costa prea mult emoțional să fiu o persoană drăguță care nu se mânie niciodată pe nimeni.

Foarte des noi tindem să ne exprimăm mânia în două feluriexplodăm și ne revărsăm mânia noastră (Proverbe 29:11), sau o interiorizăm prin a o „înnăbuși”.

Grecii din primul secol au recunoscut acești doi polari opuși.”Orge„, unul din cuvintele grecești pentru mânie, descrie un foc care se aprinde repede și moare la fel de repede. Este precum o flacără deschisă care o atingi de o grămadă de bețe și frunze extrem de uscate. Ard furios și rapid și în aceiași măsură se și sting. Unii oameni mânioși explodează și uneori îi rănesc pe cei din jurul lor – și ei se simt parcă mai bine atunci.

Pe de altă parte, un alt cuvânt grecesc pentru mânie este „thumos„, care descrie o piersică dintr-un pom care este coaptă și devine tot mai coaptă până ce se transformă în terci și cade la pământ… ca să calce cineva peste ea pe neașteptate. Oamenii de tipul „thumos” interiorizează mânia și refuză să o confrunte pentru ceea ce este ea. În cele din urmă, mânia lor o să dea pe afară și va sabota relațiile cu oamenii din jurul lor – precum și propria lor ființă emoțională.

În lucrarea sa dinamică, The Angry Book (Carte înfuriată)Dr. Theodore Isaac Rubin, M.D., ilustrează cum arată „orge” și „thumos”.

  • Revărsare („orge„): auto-otrăvire; hărțuirea; comportamentul exploziv; furia; violența; sinuciderea și crima
  • Reprimarea („thumos„): anxietate; depresie; auto-sabotare; presiunea ridicată a sângelui; supraalimentarea; sub-nutrirea; probleme cu somnul; tratamentul tăcerii; bârfă premeditată; surmenaj; sex dincolo de limite; exerciții în exces; coșmaruri; întotdeauna obosit; medicamente; alcool și fierbere interioară.

Acum să mergem la esența chestiunii de fațăCe fac eu atunci când simt că devin înfuriat? (Proverbe 16:32)

  1. Răsfrânge emoțiile de moment. Alege să te calmezi(Proverbe 30:3315:1). Fă-ți timp să citești și să aplici Psalmul 131. A număra până la 100 încă este cea mai eficientă cale de a te liniști înainte să faci ceva stupid.
  2. Decide repede dacă se merită să te mânii și retrage-te dacă nu este cazul.Când eram în clasa a treia eram fericit pe terenul de joacă când un alt elev din clasa a patra, mai imens… m-a provocat la o luptă. ”Am auzit că mă poți înfrânge la o bătaie. Vrei să încerci?” m-a întrebat el. Primul meu gând a fost acela de a spune ”Eu nu am spus niciodată aceasta”. Al doilea gând a fost acela că nu se merita să lupt… așa că am spus, ”Bine, ai câștigat, ești mai bun decât mine”. Și-a strâmbat fața la mine în timp ce mă privea și a spus, ”Bun, atunci să nu uiți asta”. Unele situații chiar nu merită să te agiți degeaba.
  3. Pune-ți întrebarea, ”unde am fost rănit?”Majoritatea oamenilor se enervează când au fost răniți de cineva, ceva sau vreo situație (Proverbe 19:11). Ce rană produce mânia în tine? Vindecă rana și vei începe să vindeci pe cei răniți (Matei 5:4).
  4. Urmează modelul lui Isus de vindecare de mânie așa cum este revelat în cadrul experienței Sale de la crucificare(Acest model prezentat mai jos este adaptat din lucrarea Jesus Healing Model de David Ferguson din cadrul misiunii Intimate Life Ministries.)

Prima acțiune, Și-a plâns rana (Matei 26:38) și a primit mângâiere (Matei 5:4) din partea îngerilor.

I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se tulbure. Atunci le-a zis: Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!” (Matei 26:37-38)

A doua acțiune, a înțeles adevărul lucrurilor care i se întâmplau, ”Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23:34).

A treia acțiune, El i-a iertat pe cei care îl crucificau: ”Tată, iartă-i…” (Luca 23:34).

Sper că acestea te-au ajutat. Noi trebuie să simțim emoția mâniei pentru a fi sănătoși, atâta timp cât o exprimăm într-un mod evlavios.

Dr. Roger Barrier

Notă. Materialul de mai sus este adaptarea unei scrisori scrisă de Dr. Roger Barrier (foto alăturat) în site-ul CrossWalk.com; Dr. Roger Barrier este un pastor învățător senior din cadrul mega-bisericii Casas Churchdin Tucson, Arizona. El este autor și vorbitor la diferite conferințe, a fost mentor la mii de pastori, misionari și lideri creștini din întreaga lume. El deține diverse titluri din cadrul Baylor UniversitySouthwestern Baptist Theological Seminary și Golden Gate Seminary în domeniile limbii grecești, teologie și grijă pastorală. Una din cărțile sale populare, Listen to the Voice of God (Ascultă de vocea lui Dumnezeu), publicată de Bethany House, este la a doua ediție și este disponibilă și în limba tailandeză și portugheză. El publică materiale pe blogul Preach It, Teach it, un site de învățătură fondat de soția lui, Dr. Julie Barrier. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el, această notă de final și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/06/seria-ponturi-crestine-pot-crestinii-sa.html?

SEMNELE TIMPULUI: ”IATĂ CĂ EL VINE PE NORI” APOC. 1:7

download - Copie - Copie

cocarteu

Așa sună titlul sinteză al profeției care i-a fost încredințată de Domnul său apostolului Ioan ca exilat pe insula Patmos, profeție pe care a consemnat-o în cartea Apocalipsa.

După înălțare, când apostolii stăteau încă pe Muntele Măslinilor uitându-se spre cer, prima făgăduință făcută lor prin gura îngerilor, a fost aceasta: ”…Acest Isus…va reveni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer” (Fapte 1: 11).

Că Domnul cel răstignit și înviat, care acum tronează la dreapta Tatălui, va reveni într-o zi cu multă putere și mărire, ne este mărturisit în multe locuri din Noul Testament; aceasta a profețit-o chiar Domnul, clar și limpede, în mod repetat. Primele biserici erau pline de bucurie în așteptarea acestei zile mari. Această așteptare în speranță vie, era atât de mult miezul vieții lor, încât acest lucru și-a găsit exprimarea și în salutul lor: ”Maranata”, Domnul nostru vine ! (1 Cor. 16: 22).

În zilele noastre, mulți oameni nu mai iau în serios profeția despre a doua venire a Domnului; alții o iau în derâdere, așa cum a spus-o apostolul Petru: „…în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, și vor zice: ”Unde este făgăduința venirii Lui ? Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii !” Domnul nu zăbovește însă să-și împlinească făgăduința, după cum cred unii, ci El este față de noi îndelung răbdător și dorește ca nici măcar unul să nu se piardă, ci toți să găsească drumul pocăinței. Ziua Domnului va veni ca un hoț.

Pe de altă parte, în zilele noastre Domnul și-a trimis peste tot crainicii Săi, care, ca niște santinele pe zidurile Sionului, sună din trâmbiță și transmit chemarea în miez de noapte: ”Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare !” (Matei 25: 6).

Semnele revenirii Domnului, după propriile-I cuvinte sunt următoarele (Mat. 24: 5-14):

-Se vor ridica popoare contra popoare, ceea ce în istoria omenirii nu s-a întâmplat în așa măsură ca în timpul generației noastre !

-Se vor ivi multe cutremure și va fi foamete. În ultimii ani, numărul cutremurelor a crescut de mai multe ori față de secolele trecute !

-Învățăceii lui Isus vor fi urâți, din cauza Numelui Său, de către toate popoarele !

-Mulți se vor rătăci de la credință, se vor pârî și se vor urî unii pe alții !
-Se vor ridica mulți profeți mincinoși și vor înșela pe mulți !

-Dragostea se va răci în mulți din cauza înmulțirii fărădelegii, ceea ce se întâmplă chiar astăzi !

-Evanghelia despre Împărăția lui Dumnezeu va fi vestită pe întreg cuprinsul pământului spre mărturie multor popoare și abia apoi va veni sfârșitul !

Așa a spus Domnul și acestea se întâmplă chiar sub ochii noștri. Toate aceste semne, arată că Domnul este aproape.

Surprinzător este de asemenea cum se împlinesc profețiile apostolului Pavel în vremurile noastre, care îi scrie lui Timotei: ”Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-I puterea…”(2 Timotei 3: 1-5).

Dar cel mai izbitor și copleșitor semn al tuturor timpurilor de pe urmă, este întoarcerea israeliților în patria lor. Privită din punctul de vedere al planului de mântuire al lui Dumnezeu, înființarea, în anul 1948, a statului Israel, este evenimentul cel mai însemnat al secolului nostru. De la dărâmarea Ierusalimului în anul 70 d. H., Israel nu a mai avut patrie. Timp de 2000 de ani, au fost răspândiți între toate popoarele pământului, mulți urâți, adeseori prigoniți, chinuiți, fugăriți, peste tot desconsiderați și nedoriți și totuși în timpul atâtor secole și-au păstrat specificul ca popor. Ei și-au păstrat conștiința seminției și nu s-au contopit cu popoarele care i-au primit, după cum s-a întâmplat în istoria altor popoare. Totuși Dumnezeu, în judecata Lui, și-a păzit poporul cu îndurare și în pribegie, l-a păstrat ca popor ca să slujească drept mărturie cauzei Sale. A fost un moment istoric universal, când Ben Gurion, în noaptea de 15 mai 1948 a anunțat public reîntemeierea statului Israel și în auzul lumii încordate a declarat: ”Două mii de ani am așteptat această oră și acum s-a împlinit ! Când timpul este împlinit, nimic nu se mai poate împotrivi lui Dumnezeu !” Profeția a devenit istorie.

Pentru noi însă, această strângere a lui Israel în țara lui, înseamnă un deget ridicat al lui Dumnezeu, căci Domnul Isus a spus limpede: ”De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape !” (Mat. 24: 32)

Cine are urechi de auzit, să audă ! Așa vorbește Domnul: ”Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine !” (Apoc. 22: 12)

Pastor Ioan Cocîrțeu

SEMNELE TIMPULUI: ”Iată că El vine pe nori…” Apoc. 1: 7

Semnele care le interpretăm diferit de fiecare dată

download - Copie - Copie

semne pe drum - imagine de 35mm - unsplash.com

M-am urcat într-un autobuz astăzi pe care am văzut în grabă cuvintele ”familie”, ”vindecare” și mai erau ceva mâini desenate pe el. Nu am reușit să citesc tot ce era scris sau afișat pe el, însă mi s-a părut straniu să văd cuvântul ”vindecare” scris pe un autobuz.

Primul lucru care mi-a venit în minte atunci a fost că cineva de la vreo biserică sau de la o viitoare conferință a solicitat inscripționarea autobuzului în scopuri publicitare. Ce gest frumos! – mi-am zis atunci. Nici măcar nu am ajuns la destinație cu autobuzul că șoferul striga la noi ”se retrage la garaj!!!” – așa că, fie că am vrut, fie că n-am vrut, a trebuit să cobor din autobuz. Parcă mai erau alte 2 persoane dar nu mi-am dat seama dacă au coborât. Autobuzul a plecat într-o altă direcție, iar mai apoi a revenit în circa 2 minute la peronul de unde avea să plece. Ce gest ciudat…

De fapt el nu se retrăsese la garaj, probabil că la garaj avea mașina personală șoferul de pe prima tură… și al doilea șofer l-a dus pe om să-și poată ridica mașina de unde o lăsase. Abia atunci am remarcat, când a revenit la peron, că pe autobuz scria într-adevăr ”vindecare”, ”empatie”, ”familie”. Era reclama de la un centru de diagnostic RMN. Și partea cea mai ciudată este că pe site-ul acelui centru de diagnostic nu am văzut nicărieri termenii aceștia…

Nu pot să concep cum un centru de diagnostic ar folosi pe un astfel de slogan pentru o reclamă publicitară. Mă gândeam că termenul adecvat ar fi fost ”sănătate”, sau… să descoperi unde e buba, să știi ce ai de tratatDar vindecare? Pot aparatele de diagnostic să vindece ceva? Nu sunt expert în domeniul acesta, dar din bănuielile mele… nu prea cred că un aparat de diagnosticare ar putea face altceva decât să-ți identifice – prin intermediul unui medic instruit să folosească acel aparat, desigur – ce anume nu funcționează corect în trupul tău și ce trebuie să faci ca să te faci bine.

Mă gândeam de ce nu folosesc bisericile același slogan. E ciudat că nu-l folosesc, deși biserica a fost chemată să vindece pe cei bolnavi, să slujească celor în nevoi și celor cu probleme… și totuși biserica evită lucrarea sa primordială. De fapt biserica din zilele de acum mai degrabă ar începe zvonuri despre cineva, niște bârfe despre altcineva, niște clevetiri, niște ponegriri despre altcineva, niște judecări… dar nu vindecare!

Au ajuns bisericile de azi să fie similare cu centrele de diagnostic. Să se găsească unde e păcatul cel mai mare și să se arate cu degetul. Și asta nu o clipă, ci ani și ani la rând. Au uitat oamenii că ei au fost chemați să fie ”asemenea lui Hristos”, care a venit ”… să vestească săracilor Evanghelia, … să tămăduiască pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiască robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii, să dea drumul celor apăsaţi și să vestească anul de îndurare al Domnului” (Luca 4:18-19, accentuările din text îmi aparțin). De fapt e mai simplu să chemăm pe oameni la biserică și acolo să le spunem ce au ei, decât să-i chemăm la Isus ca să fie eliberați, vindecați, transformați. Au ajuns bisericile și clericii din biserici să cheme pe oameni la clădiri și să dea ei cu presupusul ce trebuie să facă cei din jur, iar când vine vorba de slujba lor… fac doar un program, mai bagă un cântec de jale, mai pune pe cineva să aducă un discurs la care adorm cei bolnavi și alții chicotesc în spate la ce prostii mai debitează unii de la amvoane… și apoi după slujbă pleacă oamenii … înglodați în păcate. De fapt pleacă conștienți că sunt păcătoși. Probabil că duminica se simt cel mai prost, încearcă să facă ceva… seara dorm pe o ureche, iar de luni … o iau iar de la capăt.

Vindecare? De ce am uitat de vindecare? De ce o proclamă cei din centrele de diagnostic pe autobuze, iar de la amvoane este uitată, ignorată, respinsă…? Este oare pentru că unii nu au credință, pentru că unii cred că vindecările s-au terminat o dată cu primul secol… sau că nu consideră că cei din jur trebuie să fie vindecați și că au nevoie de vindecare, de eliberare, de lecuire? Știu ei mai bine ca Dumnezeu ce e bine pentru omenire?

De ce le pasă la cei din jurul nostru de la biserică doar de ei, iar când vine vorba să vindece pe cineva… ei sunt primii care fug de tine? Sau primii care să arate cu degetul la tine că ce învățături străine atunci în mijlocul adunării? Sau că cine te-a ordinat pe tine să faci această lucrare? Sau că ce cult te-a împuternicit pe tine să pui mâinile peste oameni și să te rogi pentru ei, pentru vindecarea lor?

Dacă tot ne numim cu toți ucenici ai lui Isus, oare de ce nu facem ceea ce a spus Isus?

 ”Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproși, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” – Matei 10:8

 să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo și să le ziceţi: ‘Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.’ – Luca 10:9

Răspunsul la această întrebare se află în fiecare dintre noi. Este simplu și ușor să ne dăm cu părerea aici cu privire la fiecare. Este mai greu însă să ne asumăm întreaga responsabilitate și să acceptăm provocarea de a nu doar purta un nume de ”ucenic” al lui Isus, dar de a și face ceea ce a zis Isus. Poate că e bine să mai căscăm câteodată ochii la ce scrie pe unele semne ca să tragem semnale de alarmă acum… până nu ne-om trezi cu toți sub doi metri de lut….

https://crestinismtrait.blogspot.com/2018/06/semnele-care-le-interpretam-diferit-de.html?utm_source=