Articole : 8 milioane de asistati social, in Romania de Emanuel Adrian Sarbu / Religie si secularizare in modernitatea tarzie de Danut Manastireanu

download - Copie - Copie

 

 

Articolele din acest număr:

 

 Analiza lucrării baptiste sub comunism – de Daniel Branzei [pagina 1] [click aici…]
 Alianta evanghelica, un proiect nascut si ramas mort – de Daniel Bulzan [pagina 1] [click aici…]
 8 milioane de asistati social, in Romania – de Emanuel Adrian Sarbu [pagina 2] [click aici…]
 Religie si secularizare in modernitatea tarzie – de Danut Manastireanu [pagina 2] [click aici…]
 Cum au fost racolati informatorii? – de Daniel Branzei [pagina 3] [click aici…]
 Babilonul religios – de Daniel Branzei [pagina 3] [click aici…]

8 milioane de asistati social, in Romania

O informatie naucitoare… Si la prima, si la a doua citire…

Imi citesc stirile, in general, de pe portalurile de specialitate, unde sunt listate titlurile din diversele publicatii. La rubrica economic, am gasit un articol care pur si simplu mi-a confirmat unele temeri mai vechi (il puteti lectura aici, chiar daca apare intr-o publicatie apartinand unei ideologii politice cu care nu simpatizez).

Cifra de 8 milioane de asistati, explica autorul articolului, a rezultat datorita includerii aici si a celor care au primit, in sezonul rece, ajutorul de incalzire (o decizie logica, zic eu, pentru ca, in definitiv, si aceasta reprezinta o foma de asistare din bugetul comunitar, pe criterii sociale).

Este o cifra rusinoasa, mai ales daca ne gandim la faptul ca ea atesta faptul ca aproape o jumatate dintre conationalii nostri nu isi pot asigura un trai decent din munca, fiind nevoiti sa apeleze la mila autoritatilor. Este o situatie anormala, intr-o tara membra a Uniunii Europene, intr-o tara civilizata. Este o situatie care indreptateste, o data in plus, demersuri precum cele ale grevistilor de la Dacia…

Ne-am tot plans, de-a lungul timpului, de faptul ca preturile sunt foarte mari la noi in comparatie cu alte state. Poate ca este adevarat… Eu insa am ajuns la concluzia ca veniturile noastre sunt mici, nu preturile sunt mari…

Ce inseamna sa adopti o atitudine crestina in astfel de situatii? Sa stai cu mainile in san? Sa taci? Sa te supui „cezarului”, chiar daca acesta afiseaza o opulenta de-a dreptul sfidatoare in fata celor 8 milioane de asistati? Sa te iei la tranta cu el? Cu „cezarul”, evident… Sa protestezi? Sa lupti pe mijloacele legale – in instanta, facand lobby pe langa autoritati etc?

Poate ca ar trebui sa ne redefinim pozitia, in calitate de protestanti/ neoprotestanti, vizavi de politica sau, mai corect spus, de politici. Stramosii nostri au facut-o. Mi se pare corect ca lucrurile sa fie redefinite acum, in noile contexte. Sa fie abordate cu cartile pe masa, fara a ne mai ascunde dupa deget. Cineva ar trebui sa incerce sa schimbe lucrurile. Sau poate ca nu… Sa fie oare suficiente eforturile singulare, izolate, ale celor care se straduiesc sa reziste in niste posturi (unele poate chiar… cheie) din aceste sisteme anormale? Acesta sa fie oare rolul Bisericii in zilele noastre – sa isi vada doar de sfera spirituala, ignorand-o aproape total pe cea sociala?

Sunt intrebari la care eu unul cred ca se cade sa cautam niste raspunsuri. Pentru ca daca noi nu o facem, o vor face cu siguranta urmasii nostri, acea noua generatie fata de care, ne place sau nu, avem o datorie morala si spirituala. Carora trebuie sa le lasam o mostenire de care sa poata fi mandri. Pentru ca celebrul „dupa noi, potopul” nu isi (mai) are locul in Biserica. Sau cel putin asa ar trebui… Parerea mea…

Articol apărut pe Blogul Jurnalul calatoriei mele… (http://addsalu.wordpress.com )

sus

Religie si secularizare in modernitatea tarzie

by Danut Manastireanu

Nu putem înţelege pe deplin conflictul care există între religie şi modernitate fără să facem referire la conceptul sociologic de secularizare. În Chorus din „The Rock”, T. S. Elliot prezintă o descriere plină de măiestrie a impactului secularizării. „Se pare că s-a întâmplat ceva cu care nu ne-am mai întâlnit până acum”, spune el, „chiar dacă ştim nu doar când sau de ce sau unde. Oamenii s-au îndepărtat de DUMNEZEU, dar nu pentru alţi dumnezei, spun ei, ci pentru nici un dumnezeu; şi acest lucru nu s-a mai întâmplat până acum”. [1]

Secularizarea, prin urmare, poate fi definită ca „procesul de schimbare a orientării ce include o dimensiune religioasă pentru gândire şi acţiune cu una centrată pe lumea însăşi ca fiind singura realitate percepută. [2] Sociologul danez Dekker este de părere că secularizarea este caracterizată de trei aspecte: (a) o descreştere a religiozităţii; (b) o restrângere a semnificaţiei religiei şi (c) o secularizare „internă” – adaptarea religiei la ideile modernităţii. [3]

Urmând o direcţie similară, Grupul European de Studiu al Sistemului de Valori (EVSSG) [4] a încercat să cerceteze secularizarea în Europa folosind indicatori cum ar fi loialitatea denominaţională, frecvenţa la biserică, atitudinea faţă de biserică, credinţa şi înclinaţia religioasă, etc., aspecte care pot fi incluse în două mari categorii: (1) indicatori ai sentimentului religios şi (2) indicatori ai credinţei. [5]

Casanova adaugă un set de diferenţe care este extrem de folositor în definirea secularizării. El sugerează că, pentru a putea ieşi din impasul „dezbaterilor lipsite de rod cu privire la secularizare” din ziua de azi, trebuie să examinăm în mod independent: (1) secularizarea ca diferenţiere a sferelor seculare de instituţiile şi normele religioase (potrivit autorului, acesta e miezul tezei secularizării); (2) secularizarea ca declin al credinţelor şi practicilor religioase; (3) secularizarea ca marginalizare a religiosului la o sferă privată. [6] Folosind această metodologie ajutătoare, Casanova face o observaţie interesantă, potrivit căreia „acele biserici care au rezistat diferenţierii structurale a bisericii de stat…sunt cele cărora le este cel mai greu să se acomodeze la presiunile stilului de viaţă modern”[7].

Înainte de a merge mai departe cu analiza noastră referitoare la acest fenomen extrem de interesant şi complex, trebuie să subliniem faptul că teza secularizării a fost de fapt dezvoltată într-un context european. Acest lucru are o relevanţă deosebită deoarece, aşa cum susţin majoritatea analiştilor, cultura europeană este probabil cea mai secularizată din lume în zilele noastre.

Chadwick respinge totuşi ideea că secularizarea este în primul rând un fenomen filozofic care în cele din urmă a produs o schimbare în modul de viaţă al oamenilor. El face distincţia între iluminism – care a fost „între cele puţine” şi secularizare – care este „între cele multe”. Chadwick este de acord cu McIntyre cu privire la faptul că procesul social a fost cauza procesului intelectual şi nu invers sau, în termeni teologici, „păcatul a introdus îndoiala” şi nu invers. [8]

Ar fi greşit să ne imaginăm că înainte de secolul al XIX-lea societatea a fost foarte religioasă, în vreme ce după această perioadă, şi-a pierdut esenţa religioasă. A crede acest lucru înseamnă a ne imagina „o societate religioasă…care nu a existat niciodată”. Prin urmare, putem trage concluzia că nu este de folos să începem să studiem secularizarea pornind de la premisa că „ a existat cândva o societate de vis care nu era seculară”. [9]

Norman susţine că „nu ar trebui să confundăm declinul religiei organizate datorită unor obiceiuri sociale pierdute sau datorită impactului ideilor seculare cu oamenii care „au pierdut înclinaţia de a-şi căuta identitatea personală prin module de înţelegere pe care ei le numesc „spirituale”. Prin urmare, el sugerează că nu trăim neapărat nişte vremuri de declin religios, ci mai degrabă de transformare a percepţiilor religioase ale oamenilor. Poate că oamenii sunt mai puţin loiali instituţiilor religioase, dar asta nu înseamnă neapărat că sunt mai puţin religioşi. [10] Potrivit formulării lui Davie în analiza ei cu privire la secularizarea în Europa, am putea să ne întrebăm pe bună dreptate dacă „nu se pune problema ca europenii să nu fie în aşa mare măsură mai puţin religioşi…cît religioşi într-un mod diferit?” [11] Aceasta nu înseamnă totuşi că nu ne confruntăm cu un declin al religiozităţii în Europa, cel puţin aşa cum este el definit în termenii clasici.

Trebuie să subliniem încă de la început că evoluţia acestui concept este într-o oarecare măsură ambiguă şi că ultimul deceniu a adus schimbări majore în percepţia majorităţii specialiştilor. Astfel, pentru multă vreme, secularizarea necesară a societăţii sub impactul modernităţii a fost aproape o dogmă pentru majoritatea sociologilor religiei. [12] În lumina acestui aşa-zis adevăr axiomatic, fenomene ca religiozitatea notorie a americanilor au fost tratate ca şi cum ar fi fost excepţionale. Cu toate acestea, mai tîrziu, mulţi autori, inclusiv sociologi ai religiei de clasă cum ar fi Berger sau Martin şi-au schimbat poziţiile, în urma evidenţei clare a reînvierii religiei în prezent. Ei au mers atît de departe încât să sugereze că, de fapt, gradul relativ scăzut de religiozitate al europenilor, ca şi „cultura elitistă globalizată”, reprezintă mai degrabă excepţia decât norma şi că acest lucru ar trebui să constituie un subiect particular de studiu pentru specialişti. [13]

Prin urmare, unde ar trebui să căutăm rădăcinile secularizării? Cea mai plauzibilă sursă este probabil emergenţa protestantismului cu valorile pe care se bazează reformaţii. [14] Libertatea conştiinţei individului a fost cea care „a început să secularizeze Europa; sau cu alte cuvinte, să permită mai multe religii sau nici una într-un stat şi să repudieze orice fel de presiune asupra individului care respingea axiomele acceptate şi moştenite ale societăţii”. [15] Astfel, la rândul său, scriitorul ortodox Patapievici descrie lumea modernă seculară ca şi „o lume pentru care catehismul principiilor metafizice protestante a fost aplicat în mod sistematic” şi concluzionează apoi că „omul modern este în mod naturaliter protestant”. [16]

La observaţia de mai sus, trebuie să adăugăm o serie de alţi factori contribuabili cum ar fi: (a) progresele din ştiinţă şi tehnologie; (b) industrializarea şi urbanizarea, (c) emergenţa statelor naţiune şi a naţionalismului modern, ca şi (d) marxismul, care a fost unul dintre cei mai eficienţi agenţi ai secularizării în ultimele două secole.

Reacţia iniţială a bisericii la acest fenomen a fost una defensivă. Printre primele reacţii notabile a fost Syllabur errorum emis de papa Pius al IX-lea în 1864. Această atitudine conservatoare la adresa secularizării s-a bazat pe următoarele convingeri: (1) religia era văzută ca singurul fundament posibil pentru moralitate şi coeziune în societate, (2) moralitatea noblesse oblige – folosirea bogăţiei şi puterii – era văzută ca o bază potrivită pentru democraţiile ce se năşteau; (3) ordinea prestabilită în societate, fără de care nu era posibilă coeziunea, a fost dată de Dumnezeu; (4), statul secular suveran, omni-competent prevăzut pentru viitor era perceput ca fiind în pericol de a lua locul lui Dumnezeu. [17]

Mai tîrziu, suntem martorii unui efort mai întreţinut de interpretare şi viziune critică asupra fenomenului. [18] Cu privire la conceptul de secularitate, [19] Bonino prezintă patru poziţii teologice care, în ciuda diferenţelor dintre ele, au în comun acceptarea secularizării. Din punct de vedere cronologic, prima este cea exprimată de Bonhoeffer. El face o distincţie clară între credinţă şi religie. El susţine cu solemnitate dispariţia religiei burgheze într-o lume ajunsă la maturitate care nu mai are nevoie de un sprijin religios. De fapt, acest gen de religie îl înţelege în mod greşit pe Fiul lui Dumnezeu, care a devenit „slab şi lipsit de putere în lume” pentru a putea fi într-adevăr cu noi şi să ne ajute în nevoile noastre. [20]

Cea de-a doua poziţie este reprezentată de romano-catolicul Gogarten [21] şi de scriitorul reformat Berkhof. [22] Ambii autori înţeleg procesul secularizării într-un mod pozitiv, ca pe „un loc unde Îl putem înţelege pe Dumnezeu”. Gogarten este de părere că trebuie să meargă pe aceeaşi direcţie cu credinţa biblică şi să fie stabilită în „natura ne-sacră a lumii”. Mai tîrziu, ambii autori au devenit pesimişti cu privire la aşa-zisele virtuţi ale secularizării. [23]

Cox este reprezentantul celei de-a treia poziţii, o celebrare a „naşterii oraşului secular”. Cox elaborează o teologie a secularităţii, în care povestea creaţiei este percepută ca „des-vrăjirea lumii”, exodul ca „desacralizare a politicii, iar legământul ca „deconsacrare a valorilor”. [24]

Cea mai radicală poziţie este cea a lui Altizer. El înţelege strigătul nietzschean „Dumnezeu este mort” nu ca pe un fapt cultural, nu ca pe o realitate subiectivă, ci ca pe o „sinucidere” conştientă pe care Dumnezeu a dus-o la înfăptuire prin kenoza întrupării. [25]

Indiferent cît de pozitivi am fi în relaţie cu secularizarea, trebuie să facem faţă unei serii de factori problemă care par să contrazică asemenea estimări optimiste. Bonino le exprimă foarte bine: (1) trebuie să facem faţă sarcinii dificile de a împăca aşa-zisa „ajungere la maturitate” a societăţii vestice cu criza economică, socială, politică şi morală neîndoielnică din lumea actuală; (2) religia, în toate formele sale, nu a dispărut datorită modernizării, aşa cum ne-am aştepta, ci a trăit în schimb o înflorire surprinzătoare, într-o varietate inimaginabilă de forme, de la animismul cel mai elementar până la sistemele religioase cele mai sofisticate; (3) trebuie să recunoaştem că este posibil ca o consecinţă directă a desacralizării lumii să fie criza ecologică prin care trecem astăzi. [26]

În paralel cu încercările pozitive de abordare a secularizării subliniate mai sus, observăm, din anii ‘70 încoace un nou val de rezistenţă împotriva umanismului secular, perceput ca fiind cel mai mare duşman contemporan al credinţei creştine. Această reacţie a venit în primul rînd din partea autorilor protestanţi conservatori, cum ar fi Ellul [27] şi Schaeffer [28]. În ciuda diferenţelor dintre cei doi, aceşti autori sunt de acord cu privire la eşecul final al încercării de adaptare. Ideea lor principală este că, în ciuda bunelor intenţii – aceea de a duce credinţa creştină „dispreţuitorilor ei culturali” – urmaşii lui Schleiermarcher din zilele noastre nu au avut acelaşi succes ca şi maestrul lor în încercarea de a provoca concepţia contemporană cu privire la lume şi viaţă.

În cadrul acestei perspective asupra lumii, este posibil să păstrăm un loc pentru religie ca experienţă intimă şi privată, chiar dacă o înţelegem în termeni de pur misticism sau în termenii vreunei dependenţe de însăşi sursa existenţei… Nu provoacă perspectiva ştiinţifică dominantă cu privire la viaţă, ci păstrează un loc privat pentru religie în cadrul lumii publice a faptelor înţelese din punct de vedere ştiinţific. [29]

Creştinismul a contribuit la ridicarea lumii moderne; lumea modernă, la rândul ei, a subminat creştinismul; creştinismul şi-a săpat singur mormântul… Cu cît biserica devenea mai mult una cu lumea modernă, cu atît se compromitea mai mult şi cu atît îşi săpa mormântul mai adânc. [30]

A accepta o asemenea poziţie creştină marginală ar fi incompatibil cu caracterul militant al bisericii lui Cristos. Newbigin susţine cu convingere:

Biserica nu se poate mulţumi să fie o societate voluntară preocupată doar de problemele domestice private. Are chemarea de a provoca în numele singurului Domn atotputernic, ideologii, mituri, presupuneri şi perspective care nu Îl recunosc pe El ca Domn. Dacă acest lucru presupune intrarea într-un conflict, în vreo problemă sau dacă presupune respingere, atunci avem exemplul Domnului Isus înaintea noastră ca şi aducere aminte a faptului că un slujitor nu este mai presus de stăpânul său. [31]

Drept urmare, după cum au sugerat mai mulţi autori, putem susţine că declinul prezent în religia organizată nu se datorează doar ostilităţii ideilor seculare ale iluminismului, ci şi propriei „secularizări interioare” din cadrul bisericii. Astfel, după cum am propus deja, „creştinismul instituţionalizat a pierdut capacitatea de a influenţa cultura pe de o parte, iar cultura este secularizată în mod progresiv pe de altă parte”. [32] Mai mult decît atît, adaugă Norman, referindu-se în mod special la contextul anglican, biserica pare să fie în acelaşi timp nedoritoare şi incapabilă de a confrunta lipsa raportării la religie, nu doar în societate în mod general, ci şi în instrucţiunile date propriilor membri. [33] Berger a observat cu precizie:

…teoria secularizării a fost şi ea falsificată de rezultatele strategiilor de acomodare adoptate de instituţiile religioase…În realitate, comunităţile religioase au supravieţuit şi chiar au înflorit până la nivelul la care nu au încercat să se acomodeze aşa-ziselor cerinţe ale unei lumi secularizate. Pentru a formula în termeni mai clari, experimentele cu religia secularizată au eşuat în general… [34]

În concluzie, putem spune că avem de-a face cu „o presupusă dispariţie a supranaturalului” [35] sau cu un „mit al declinului religios”. [36] Astfel, presupunerea că trăim într-o lume secularizată este falsă. Lumea de astăzi… este pe atât de furioasă pe religie pe cît a fost dintotdeauna, iar în anumite locuri chiar mai mult decît atît”. [37] Mai mult decît atît, în lumina analizei noastre de mai sus am putea spune, după părerea lui Brooks, că „secularizarea nu reprezintă viitorul, ci viziunea incorectă a trecutului cu privire la viitor”. [38] Cu toate acestea, putem susţine că secularizarea este un fapt istoric ce nu poate fi negat şi un proces foarte complex, cu toate că interpretarea lui depinde în mod esenţial de poziţia noastră teologică. De exemplu, McIntyre este de părere că într-adevăr „religia nu a dispărut, prin urmare acel înţeles al teoriei secularizării nu este real. Totuşi, în alte privinţe, secularizarea persistă, dar este relativă într-o mare măsură”. [39] Într-adevăr, după cum susţine Voye, „secularizarea este în general, la nivelul societăţii, încă un fapt neîndoielnic în Europa”. Cu toate acestea, în timp ce „procesul secularizării încă avansează”, acelaşi autor observă un lucru pozitiv, şi anume că actorii religioşi şi scenele religioase şi-au recâştigat dreptul de a se exprima în mod legitim pe scena publică”. [40] Chadwick formulează bine concluzia:

Termenul secularizare a început ca un termen emotiv, nu departe în originea sa de cuvîntul anticlericalism. Uneori se referea la eliberarea de ştiinţă, de învăţare, de arte, de originea lor teologică sau de polarizare teologică. Uneori se referea la declinarea influenţei bisericii sau religiei în societatea modernă. Apoi, sociologii, angajaţi ai lui Comte, ajutaţi de istorici şi antropologi, au făcut un serviciu arătând cît de adînc împământenită este religia în umanitate şi în consensul care constituie societatea. Prin urmare, ei au dat cuvântului un sens ne-emoţional; un cuvânt folosit pentru a descrie un proces, indiferent care ar fi acesta, în schimbarea relaţiei dintre religie şi societatea modernă…” [41]

Astfel, se pare că în ciuda contribuţiilor lor evident pozitive, raţionalismul şi secularizarea nu ne-au adus ceea ce ne-au promis. Unii vor spune că lumea vestică a fost abandonată în probleme şi mai mari decît a avut înainte. Evenimentele tragice de la 11 septembrie 2001 şi cele care au urmat demonstrează că ignoranţa noastră atît cu privire la rolul pozitiv, cît şi la cel negativ pe care îl poate juca religia în secolul al douăzeci şi unulea este extrem de periculos şi poate determina consecinţe neaşteptate.
–––––––––––––––––––––––––––
[1] Citat în Runia, „Challenge”, ‘The Challenge of the Modern World to the Church’, EuroJTh, 2, 2, 1993, 147.[2] D. K. McKim, Westminster Dictionary of Theological Terms (Westminster John Knox, Louisville, 1996), pag. 253. Termenul a fost folosit prima dată cu referire la Pacea din Westphalia (1648), care a dus, printre altele, la un transfer al proprietăţilor bisericii în mîinile prinţului.

[3] Runia, „Challenge”, 149. Mai mult, în cartea sa, No Place for Truth or Whatever happened to Evanghelical Theology?, (Eerdmans, Grand Rapids şi IVP, Leicester, 1993), descrisă în ziarul Times drept „o acuzaţie aspră adusă corupţiei teologice evanghelice”, Wells face o critică dură cu privire la efectele acestei strategii de adaptare în cadrul cultului evanghelic, care a dus la o slăbire a poziţiei sale teologice.

[4] EVSSG este „un studiu naţional foarte important al valorilor umane, studiu efectuat în Europa în 1981 şi extins apoi şi la alte comunităţi din întreaga lume – G. Davie, „Europe: The Exception That Proves the Rule?” în P. Berger (editor), The Desecularization of the World. Resurgent Religion and World Politics (Ethics & Public Policy Center, Washington DC şi Eerdmans, Grand Rapids 1999), 65-83, n.3.

[5] Davie, „Europe” 67.

[6] J. Casanova, Public Religions in the Modern World (University of Chicago Press, Chicago 1994), 211, citat de G. Davie, „Europe”, 77.

[7] Vezi Davie, „Europe”, 78.

[8] Chadwick, The Secularization of the European Mind in the 19th Century (CUP, Cambridge, 1990), 8-12.

[9] Chadwick, Secularization, 3-4. Pentru a demonstra această afirmaţie, Chadwick aduce două exemple relevante. Respectabilitatea ateilor printre cei din clasa superioară franceză în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea şi statisticile privitoare la naşterile nelegitime din Toulouse, crescând de la 1 din 59 în 1668 până la 1 din 4 în 1788.

[10] E. Norman, Secularization, (Continuum, Londra & New York 2002) viii-ix

[11] Davie, „Europe”, 65.

[12] Vezi de exemplu H. Cox, The Secular City (Macmillan, New York, 1965), dar şi P. Berger, The Sacred Canopy, Elements of a Sociological Theory of Religion (Doubleday, New York, 1967) şi D. Martin, A General Theory of Secularization (Blackwell, Oxford 1979).

[13] Berger, „Desecularization” 10.

[14] P. Berger, The Sacred Canopy (Doubleday, Garden City, NY., 1967) şi The Social Reality of Religion (Penguin, 1973), M. Weber, Protestant Ethics and the Spirit of Capitalism (Scribner, Londra 1958). Pentru o evaluare echilibrată a acestei probleme din partea unui apologet catolic, vezi D. Armstrong, „Thoughts on the Historical Causes of Secularization”, accesat pe 25 februarie, 2004 pe situl http://ic.net/~erasmus/RAZ32.HTM.

[15] Chadwick, Secularization, 23. Autorul menţionează că, până şi un conservator cum este F. Stephen „a fost convins că scepticismul reprezintă începutul libertăţii religioase” (p. 43).

[16] Patapievici, Omul recent, 101.

[17] Chadwick, Secularization, 108-111.

[18] În ce măsură acest efort a fost unul de succes, rămâne de discutat. Wells este de părere că datorită acestei strategii „lumea evanghelică şi-a pierdut radicalismul, printr-un lung proces de adaptare la modernitate” (Truth, 259-296).

[19] J. M. Bonino, „Secularity”, în D. W. Musser &J. L. Price 8eds.), A New Handbook of Christian Theology (Lutterworth, Cambridge, 1992) 433-437.

[20] D. Bonhoeffer, Letters and Papers from Prison (Macmillan, New York 19669, publicat prima dată în Germania în 1945. Dat fiind natura schiţată a cuvintelor sale scrise din închisoare, Bonhoeffer a fost interpretat atît în termeni liberali, de autori cum ar fi Cox şi Altizer, cît şi în sens „ortodox” de către K. Hamilton, Life in One’s Stride. A Short Study in Dietrich Bonhoeffer (Eedermans, Grand Rapids 1968).

[21] F. Gogarten, The Reality of Faith. The Problem of Subjectivism in Theology (Westminster, Philadephia 1959).

[22] H. Berkhof, Christ the Meaning of History (SCM, Londra 1996).

[23] Runia observă un anumit progres cu privire la modul în care atît Gogarten cît şi Berkhof se raportează la problema aflată în litigiu. În anii lor de lucru de la început, ei au făcut diferenţa între secularizare văzută în termeni pozitivi „ca un rod al credinţei creştine” şi secularismul pe care l-au respins ca pe o ideologie nihilistă. Mai târziu, ei par să devină oarecum pesimişti cu privire la secularizarea în sine. Berkhof a scris în mod negativ cu privire la ea în 1981, indicând eclipsa treptată a lui Dumnezeu de la lumea controlabilă a oamenilor şi a încercat să înlocuiască acest termen cu conceptul de emancipare, prin aceasta înţelegând „independenţa omului în faţa unei naturi desacralizate şi sarcina lui de a controla natura”. În mod similar, Gogarten, în lucrarea sa publicată post-mortem Die Frage nach Gott (1968), a subliniat impactul negativ al secularizării – „Challenge”, 150-151.

[24] H. Cox, The Secular City (Macmillan, New York 19659. Runia explică cum, în ciuda faptului că, în ultima sa lucrare, Religion in the Secular City (Simon &Schuster, New York 1984) Cox şi-a retras multe din predicţiile cu privire la demisia religiei transcendentale, fiind forţat să recunoască faptul că „religia este cu siguranţă moartă”, el a rămas în analiza lui finală un „modernist convins” („Challenge”, 154).

[25] T. Altzier, The Gospel of Christian Atheism (Westminster, Philadelphia 1996).

[26] Bonino, 436-437.

[27] J. Ellul, The New Deamons (Seabury, New York 1975).

[28] F. A. Schaeffer, How Should We Than Live? (Revell, Old Tappan, NJ 1976).

[29] Newbigin, Foolishness, 40.

[30] Guinness, Gravedigger, 14-15.

[30] L. Newbigin, The Gospel in A Pluralistic Society (SPCK, Londra 1989), 221.

[32] Norman, ix.

[33] Norman, 42.

[34] Berger, „Desecularization”, 4.

[35] P. L. Berger, A Rumor of Angels. Modern Society and the Redicovery of the Supernatural (Doubleday, New York 1990), 1.

[36] R. Stark, „Secularization: The Myth of Religious Decline”, Fides et Historia, 30, 2, 1998, 1.

[37] Berger, „Desecularization”, 2.

[38] D. Brooks, „Kicking the Secularist Habit”, The Atlantic Monthly, 26 martie 2003. Autorul, care se descrie pe sine ca un secularist aflat în recuperare, ca urmare a evenimentelor de la 11 septembrie 2001, sugerează în acest articol şase paşi care ar putea asigura succesul procesului de recuperare. (1) acceptarea faptului că perspectiva vestică nu reprezintă norma în această problemă, (2) confruntarea fricii de pericol asociată cu resurgenţa pasiunilor religioase, (3) mânia, pricinuită de îngustimea de minte a fundamentaliştilor seculari; (4) rezistenţa la impulsul de a găsi o explicaţie materialistă pentru orice; (5) conştientizarea faptului că religia nu este luată prea în serios; (6) înţelegerea faptului că Statele Unite (şi, am putea adăuga, restul lumii), nu a fost niciodată prea seculară.

[39] C. T. McIntyre, „Secularization, Secular Religion and Religious Pluralism in European and North American Societies”, Fides et Historia, 30, 2, 1998, 43.

[40] L. Voyle, „Secularization in a Context of Advanced Modernity”, Sociology of Religion, toamnă, 1999, http://www.findarticles.com/cf _0m0SOR/3_60/57533382/print.jhtml.

[41] Chadwick, Secularization, 264.

__________

http://publicatia.voxdeibaptist.org/articole1_mai08.htm

Nota: Acest text a fost elaborat ca parte a cercetarii mele legate de lucrarea de doctorat dar nu face parte din textul final al tezei. Textul este publicat aici pentru prima data.
Articol apărut pe Blogul AGORA CHRISTI (http://agorachristi.wordpress.com )

 

 ANALIZĂ​ : Yemen: Iadul de la Marea Roșie sau locul de unde poate veni următoarea criză globală de Cătălin Gomboș HotNews.ro

download - Copie - Copie

Vineri, 3 aprilie 2020, 12:12 Actualitate | Internaţional

Copil din Yemen

Foto: Mohammed Mohammed (Xinhua)/Profimedia Images

Copil din Yemen

​În general ignorată de comunitatea internațională, Yemen este una dintre cele mai sărace și mai greu de controlat țări din lume. Și, la fel ca Afganistanul din anii ’90, această țară se poate dovedi un generator de probleme regionale și globale.

Info pe scurt:

Războiul civil din Yemen, declanșat în 2014, s-a amplificat prin intervenția unei coaliții condusă de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, țări nemulțumite de legăturile dintre Iran, aflat în expansiune regională, și forțele șiiților Houthi.

Saudiții, conduși de prințul moștenitor Muhammad bin Salman, consideră Peninsula Arabică drept spațiul lor. Totuși, deși beneficiază de avioane moderne cumpărate de la americani, trupele coaliției anti-Houthi nu au reușit să câștige războiul care s-a transformat într-un așa-numit „quagmire”, o mlaștină din care saudiții nu mai știu acum să iasă.

În acest moment, situația din Yemen este disperată. 24 de milioane de persoane, între care 12 milioane de copii, au nevoie de o formă de asistență umanitară. Asta înseamnă 80% din populația țării.

La fel ca Afganistanul, Yemenul s-a dovedit a fi un mediu propice pentru radicalismul musulman, atât cel șiit- forțele Houthi au luat măsuri pentru a forța islamizarea societății conform viziunii lor- cât și sunnit.

Saudiții nu sunt primii care întâmpină probleme în Yemen: în anii ’60, țara a fost considerată un adevărat Vietnam pentru Egiptul lui Gamal Abdul Nasser, care era un lider informal al lumii arabe.

La sfârșitul lui martie s-au împlinit cinci ani de la declanșarea intervenției saudite în Yemen. Momentul a trecut aproape neobservat: întreaga lume este concentrată la pandemia de coronavirus. Chiar și fără această criză, însă, este puțin probabil ca știrea acestei comemorări să fi produs vâlvă. Deși impactul său de până acum a fost unul devastator, deși ar fi putut să provoace chiar și un conflict regional între Arabia Saudită și Iran și să dea peste cap piețele globale de petrol, războiul din Yemen a fost și este, în mare măsură, ignorat.

Yemenul pare a fi una dintre acele țări pe care mulți din comunitatea internațională au tendința să le uite, la fel cum s-a întâmplat și cu Afganistan. Ca și Afganistanul, Yemenul e una dintre cele mai sărace și mai greu de controlat țări din lume. Și tot ca Afganistanul (cel din anii ’90), dacă este ignorat, Yemenul se poate dovedi un generator de probleme regionale și globale.

Războiul uitat al Primăverii Arabe


Luptători Huthi din capitala Sana’a. FOTO de MOHAMMED HUWAIS/ AFP via Profimedia Images

Primăvara Arabă a fost urmată de patru mari conflicte care, în ultimul deceniu, au devastat o bună parte din Orientul Mijlociu: războiul civil libian, războiul civil sirian, războiul cu Statul Islamic și războiul din Yemen. Fiecare dintre ele a atras și actori externi.

În Libia s-a implicat într-o plină etapă NATO; ulterior, taberele care au intrat în conflict după răsturnarea lui Gaddafi au fost sprijinite de Turcia, Rusia, Emiratele Arabe și Egipt, financiar, cu arme, echipamente și chiar și militari. Războiul civil sirian a atras, de partea regimului Assad, Iranul și milițiile șiite aflate în orbita acestuia (în principal Hezbollah), precum și Federația Rusă, care cu doar câteva zeci de avioane a reușit să întoarcă situația în favoarea Damascului; rebelii, pe de altă parte, au primit bani, armament și uneori sprijin militar direct de la state arabe din Golf, Turcia și Statele Unite, care au și bombardat ținte guvernamentale ca represalii la folosirea armelor chimice sau la atacarea pozițiilor americane.

Israel a purtat, la rândul său, o campanie de descurajare a prezenței iraniene în apropierea granițelor sale.

Războiul cu Statul Islamic, grupare care a profitat de conflictul sirian pentru a câștiga teren și a-și forma o armată cu care a invadat și Irakul, a atras o coaliție internațională, condusă de Statele Unite, la care au participat zeci de alte țări.

În sfârșit, războiul civil din Yemen, declanșat în 2014, la doi ani după ce dictatorul Ali Abdullah Saleh fusese silit de manifestanți să renunțe la putere, s-a amplificat prin intervenția unei coaliții arabe conduse de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, țări nemulțumite de legăturile dintre Iran, aflat în expansiune regională, și forțele șiiților Houthi.

Trei dintre aceste conflicte s-au aflat, constant, în atenția Occidentului și a presei internaționale, atât din cauza brutalității lor (Siria, Statul Islamic), cât și a impactului pe care l-au avut. Libia, statul african cu cele mai mari rezerve de petrol, se află în vecinătatea Europei și este țară de tranzit și punct de pornire pentru una din cele două mari rute mediteraneene de migranți.

Siria a generat criza refugiaților al cărei impact asupra politicilor europene se simte și acum. În sfârșit, Statul Islamic a reprezentat o amenințare extrem de serioasă, atât pentru Orientul Mijlociu, cât și pentru Occident, care după căderea Mosulului, în vara lui 2014, nu a mai putut ignora brutalitatea acestei grupări pe care Barrack Obama o descrisese, ironic, la un moment dat drept o “echipă de rezerve”.

Războiul din Yemen, pe de altă parte, a fost în bună măsură ignorat. Țara este prea săracă, prea departe de Europa, iar rezervele sale de petrol nu prea contează. În plus, s-a considerat că Yemenul este în „curtea” saudiților, iar odată ce aceștia s-au implicat în război, mulți au preferat să se uite în altă parte, de frică să nu-i supere.

La izbucnirea războiului, Yemenul era deja cea mai săracă țară arabă; conflictul a generat, însă, și cea mai severă criză umanitară din lume.

Iadul de la Marea Roșie

Protest în Marea Britanie împotriva implicării Arabiei Saudite în Yemen. FOTO de Stephen Chung/LNP via Profimedia Images

Situația din Yemen este disperată. 24 de milioane de persoane, între care 12 milioane de copii, au nevoie de o formă de asistență umanitară. Asta înseamnă 80% din populația țării. Aproape 12 milioane au nevoie urgent de alimente. Peste două milioane sunt afectate de o epidemie severă de holeră. Aproape cinci milioane au fost forțate să se refugieze intern. Iar toate acestea sunt statistici ale ONU.

Se moare de foame, de boală, din lipsa serviciilor medicale, din cauza infestării apei și lipsei acesteia (li se termină rezervele), milioane de copii nu au acces la educație. Se moare și în urma bombardamentelor aeriene și de artilerie, a atentatelor sinucigașe, a luptelor dintre facțiuni care au ucis numai acestea peste o sută de mii de persoane de la declanșarea războiului până în prezent.

Actualul conflict a izbucnit în toamna lui 2014, când milițiile Houthi aflate în zona muntoasă din nordul Yemenului au năvălit către sud și au ocupat capitala Sana’a, pe fondul nemulțumirilor generate de tranziția lentă de după răsturnarea fostului președinte, Ali Abdullah Saleh.

Houthi sunt o mișcare politică islamistă a zaydiților – o ramură a șiiților apărută în secolul al 8-lea care este prezentă în număr masiv doar în Yemen. Mișcarea a fost în conflict, în anii ’90, și cu Saleh, s-a aliat cu acesta la începutul actualului război și l-a ucis, în urma unor noi dispute, în 2017.

Cauzele războiului din Yemen merg, însă, mai departe decât nemulțumirile generate de o tranziție eșuată, iar conflictul în sine este mult mai complex decât o confruntare între Houthi și partizanii președintelui răsturnat de aceștia, Abdrabbuh Mansur Hadi.

În fostul Yemen de Sud, care s-a unit cu nordul în 1990, sub conducerea lui Saleh, există o puternică mișcare separatistă; aceasta a încercat să obțină independența în anii ’90, când a provocat un război civil, și a redevenit activă la sfârșitul anilor 2000.

Al Qaida în Peninsula Arabică, prezentă în principal în Yemen (și, într-o mai mică măsură, în Arabia Saudită), a fost considerată a fi ani de zile drept cea mai periculoasă aripă a rețelei teroriste; gruparea s-a aflat în spatele atacului terorist de la Charlie Hebdo, în 2015, a căutat să producă bombe care pot fi ascunse în pantofi pentru a detona avioane, a studiat posibilitatea implantării chirurgicale a substantelor explozive, a reușit să cucerească în mai multe rânduri teritorii semnificative din Yemen.

Activitatea grupării și succesul obținut de acesta în recrutarea unor simpatizanți în Occident, inclusiv în Statele Unite, au dus la o campanie americană cu drone și forțe speciale în Yemen, care a fost însă suspendată odată cu deteriorarea situației din acea țară.

În Yemen a pătruns, totodată, și Statul Islamic, care a atacat în principal ținte asociate mișcării Houthi, dar a intrat în conflict și cu Al Qaida. Dincolo de aceste forțe interne, în Yemen este activă și coaliția coordonată de Arabia Saudită, care a intervenit în martie 2015.

Cel care a ales această cale de acțiune a fost prințul moștenitor al tronului saudit, Muhammad bin Salman, aflat în acel moment la începutul ascensiunii care l-a transformat în cel mai puternic om din regat după tatăl său, regele. MbS a crezut că sosise momentul unei politici mult mai ferme față de Iran, aflat în plină expansiune, atât în Levant, cât și în regiunea Golfului.

Saudiții consideră inacceptabilă prezența unor forțe ostile în Peninsula Arabică, pe care o văd drept spațiul lor, iar MbS miza pe o victorie rapidă, dată fiind superioritatea tehnologică și numerică a alianței pe care a condus-o. Modernele avioane pe care saudiții le cumpăraseră de la americani nu au reușit să câștige războiul ba chiar, din contră, le-au adus saudiților deservicii de imagine din cauza bombardamentelor repetate, soldate cu numeroase victime, asupra unor ținte civile.

Armatele coaliției au reușit să-i împingă înapoi pe Houthi, izolați și printr-o blocadă severă care a provocat foametea din ultimii ani. Însă capitala Sana’a este deocamdată o țintă îndepărtată, iar războiul s-a transformat într-un așa-numit „quagmire”, o mlaștină din care saudiții nu prea par să știe cum să iasă.

Problemele lor sunt complicate și de faptul că între forțele yemenite controlate de Hadi și sudiști (care au o relație foarte bună cu emiratezii) a izbucnit un conflict care este ținut cu greu sub control.

Afganistanul arab

Protest în Londra față de vânzarea de armament către Arabia Saudită. FOTO de David Cliff/SOPA Images via Profimedia Images

Saudiții nu sunt primii care întâmpină probleme în Yemen: în anii ’60, țara a fost considerată un adevărat Vietnam pentru Egiptul lui Gamal Abdul Nasser, care era un lider informal al lumii arabe. Egiptul sprijinea atunci forțele unei republici nou-formate care era în conflict cu susținătorii zaidiți ai monarhiei; la vremea respectivă, însă, zaidiții au fost sprijiniți de vecinii saudiți.

Egiptul a pierdut zece mii de oameni înainte de a-și retrage trupele care, la fel ca și cele saudite din actualul conflict, fuseseră trimise pentru un război ce ar fi trebuit să dureze doar câteva săptămâni.

În ciuda acestei comparații cu Vietnamul, Yemenul amintește mai degrabă de un alt stat care s-a dovedit extrem de greu de cucerit de puteri externe și dificil de stabilizat de forțele interne: Afganistan.

Entități statale și triburi aflate pe actualul teritoriu al Yemenului au rezistat secole întregi încercărilor Imperiului Otoman de a le aduce sub control, iar când otomanii au avut succes a fost nevoie de forțe semnificative pentru a-și menține controlul.

Perioada modernă a reprezentat un lung șir de conflicte – insurecții, războaie civile, lovituri de stat, ciocniri între cele două țări yemenite; practic, în ultimii 60 de ani Yemenul nu a cunoscut zece ani de pace continuă. La fel ca Afganistanul, Yemenul s-a dovedit a fi un mediu propice pentru radicalismul musulman, atât cel șiit – forțele Houthi au luat măsuri pentru a forța islamizarea societății, conform viziunii lor – cât și sunnit.

Unul dintre cele mai importante atacuri lansate de Al Qaida înainte de 11 septembrie 2001 a vizat distrugătorul american USS Cole, aflat în portul Aden pentru realimentare; 17 membri ai echipajului au fost uciși în atentatul sinucigaș din 2000.

La aproape 20 de ani de la atacul asupra USS Cole, Al Qaida din Peninsula Arabică încă este suficient de relevantă încât președintele american, Donald Trump, aflat în pregătirea campaniei electorale, să considere că este important să anunțe personal uciderea liderului grupării în Yemen.

Nu în ultimul rând, deși la fel ca Afganistanul Yemenul pare a fi un ținut aflat la capătul lumii, poziția sa este una strategică, extrem de importantă. Yemenul are acces la Bab al-Mandab, una dintre cele mai importante strâmtori din lume, care leagă Marea Roșie de Golful Aden și, implicit, Marea Mediterană (prin Canalul de Suez) de Oceanul Indian.

O bună parte din traficul naval global trece pe acolo, iar strâmtoarea este considerată a fi unul dintre cele patru puncte globale-cheie pentru transportul naval de țiței.

În plus, Yemenul este suficient de aproape de câmpurile petrolifere și instalațiile petroliere saudite pentru a le putea ataca: în septembrie, anul trecut, capacitatea de producție a Riadului a fost temporar redusă la jumătate după un atac asupra instalațiilor de la Abqaiq și Khurais. Atacul cu drone și rachete de croazieră a fost atribuit de saudiți și de americani iranienilor, însă a fost revendicat de milițiile Houthi.

E greu de spus unde va duce criza Yemen, dacă va determina comiterea unor atacuri asupra rutelor de transport și infrastructurii petroliere din răzbunare sau ca pârghie de negocieri, sau îi va forța pe Houthi să cedeze. E clar însă că Yemenul e suficient de aproape de zone strategice-cheie pentru a putea provoca, peste noapte, următoarea criză globală.

Citeste mai multe despre    razboi yemen • arabia saudita • iran

Subiectele zilei

Sambata, 4 Aprilie 2020

Coaliția populismului obligă companiile de utilități să renunțe timp de trei luni la venituri, iar ca să nu dea faliment, să ia miliarde de lei de la stat

Trei parlamentari, Marcel Ciolacu, Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu, au profitat de situația dificilă în care a intrat România din cauza coronavirusului pentru a câștiga niște
citeste tot articolul
Refugiu pe timp de criză

În contextul actual, investitorii – sau simplii cetățeni – se orientează spre noi piețe de conservare a banilor și modalități sigure de plasare a depozitelor bănești. Printre piețele
citeste tot articolul
Executarea pedepsei la domiciliu. Un nou proiect adoptat de Senat în procedură de urgență

România încearcă de ceva vreme, fără succes, să implementeze măsuri alternative la pedeapsa închisorii. Necesitatea unor astfel de măsuri a fost evidențiată în expunerile de
citeste tot articolul
[P] Vești bune pentru cine își caută un job! Companii de renume recrutează la Angajatori de TOP București Online

Cel mai mare târg de carieră din România, Angajatori de TOP București se desfășoară în perioada 27 martie – 27 aprilie, pe platforma Hipo.ro. Ediția online din această
citeste tot articolul
Încă 11 persoane au murit în România din cauza coronavirusului / Bilanțul urcă la 133

Încă 11 decese în România din cauza coronavirusului au fost anunțate vineri seara, astfel încât bilanțul total urcă la 133. Cinci dintre victime sunt din județul Suceava.
citeste tot articolul
Generalul-maior în rezervă Ionel Oprea: O parte din cadrele medicale de la Spitalul din Suceava refuzau să poarte echipamente de protecție

Generalul-maior în rezervă Ionel Oprea, recent numit secretar de stat în Ministerul Sănătății, a declarat vineri, pentru Monitorul de Suceava , că „o parte din cadrele
citeste tot articolul
Coronavirus în lume: Spania, aproape de Italia la numărul de cazuri / Australienii spun că, la nivel mondial, sunt probabil 5-10 milioane de cazuri

Numărul cazurilor de coronavirus raportate oficial în lume a depășit pragul de un milion, în timp ce bilanțul deceselor a ajuns la peste 55.000. Pe de altă parte, dintre cei raportați cu
citeste tot articolul
INTERACTIV Harta cazurilor de coronavirus din fiecare județ. Situația oficială la zi a infectărilor, deceselor și vindecărilor în România / Statistici

Numărul cazurilor confirmate de coronavirus din România se schimbă de la o zi la alta, la fel și cazurile de decese și de vindecări. Pe harta Româniai, acum, două mari puncte negre ies
citeste tot articolul
Yemen: Iadul de la Marea Roșie sau locul de unde poate veni următoarea criză globală

În general ignorată de comunitatea internațională, Yemen este una dintre cele mai sărace și mai greu de controlat țări din lume. Și, la fel ca Afganistanul din anii ’90, această țară se
citeste tot articolul
Toni Nadal: „Bill Gates i-a spus lui Rafa despre epidemie când s-au întâlnit la Capetown”

?Unchiul și fostul anternor al marelui jucător spaniol spune că omul de afaceri și filantropul american Bill Gates i-a spus lui Rafa despre epidemia de COVID-19 din China când cei doi s-au
citeste tot articolul
INTERACTIV Necesarul de produse medicale în spitalele din România. Platforma care contabilizează nevoile și eforturile ONG-urilor în aceste zile

Toate spitalele din România se confruntă în aceste zile cu lipsuri de produse medicale, fie că vorbim de mănuși sau combinezoane de protecție, fie că discutăm de măști de protecție,
citeste tot articolul
VIDEO Profesor ASE: Ce greșeli fac antreprenorii în criză. Ajutoarele de la stat trebuie lăsate în planul doi

Criza provocată de pandemia coronavirus s-ar putea încheia abia pe la finalul verii, estimează Eduard Dinu, profesor ASE București, într-un interviu #deladistanță pentru HotNews și
citeste tot articolul
Ludovic Orban, despre proiectul inițiat de Alina Gorghiu privind închisoarea la domiciliu: „O aberație, deputații PNL vor vota împotrivă”

Președintele PNL, premierul Ludovic Orban, a catalogat, vineri, proiectul de lege privind executarea la domiciliu a pedepsei cu închisoarea, inițiat de senatorul liberal Alina Gorghiu, drept o
citeste tot articolul
Cum este viața într-un centru de carantină instituționalizată: „Dacă unul era infectat nenorocea un etaj întreg!”

Un voluntar de la Crucea Roșie din Brașov ne-a povestit cum este viața românilor care, după ce s-au întors din străinătate, sunt acum nevoiți să stea cel puțin 14 zile într-un centru
citeste tot articolul
Un nou tratament pentru coronavirus va fi folosit în România: cel cu plasmă umană hiperimună

În curând, românii infectați cu coronavirus vor putea fi tratați cu plasmă umană hiperimună. Ministerul Sănătății și Besmax Pharma Distribution au semnat un protocol pentru donarea a
citeste tot articolul
Noul coronavirus poate fi transmis, fără îndoială, și prin vorbire (expert american)

Este posibil ca noul coronavirus să se transmită și când oamenii vorbesc și respiră, a declarat vineri un înalt responsabil științific al Administrației americane, în contextul
citeste tot articolul
Detalii despre creditele cu dobândă subvenționată pentru IMM-uri de la Finanțe. Ar putea beneficia 40.000 de firme

În urmă cu circa 2 săptămâni Guvernul a anunțat credite cu dobânda subvenționată pentru IMM-uri prin OUG 29/2020, publicată ulterior în Monitorul Oficial. În ședința de
citeste tot articolul
Peste un milion de doze de Hidroxiclorochină, donate de Sanofi / Ministrul Nelu Tătaru: O gură de oxigen, pot fi tratați 45.000 de pacienți infectați

Ministerul Sănătății anunță că a primit de la compania farmaceutică Sanofi România 18.000 de cutii (adică peste un milion de doze) de Hidroxiclorochină, medicament folosit în tratamentul
citeste tot articolul
Coronavirus SUA: Trump promovează utilizarea voluntară a măștilor

Președintele Donald Trump a anunțat vineri că autoritățile sanitare recomandă acum americanilor să își acopere fața cu măști ne-medicale din material textil, în mod voluntar, informează
citeste tot articolul
Ministerul Muncii: Circa un milion de persoane ar putea primi ajutorul pentru șomajul tehnic / În trei zile au fost suspendate aproape 900 mii contracte

Ministerul Muncii are o estimare de un milion de persoane care ar putea fi beneficiare ale ajutorului pentru șomajul tehnic, a declarat vineri Violeta Alexandru, ministrul muncii. Au început să
citeste tot articolul
Asistent de la Floreasca, reținut după ce a furat 2.000 de măști și dezinfectanți

Un asistent de la Spitalul Floreasca este acuzat că a furat din depozitul spitalului 2.000 de măști și dezinfectanți, după care a vândut echipamentele medicale unei alte persoane, potrivit
citeste tot articolul
VIDEO Cum se antrenează acasă Simona Halep în vremea pandemiei de coronavirus

Simona Halep nu va avea ocazia să-și apere în acest an titlul câștigat la Wimbeldon în 2019 din cauza pandemiei de coronavirus. Există și părți pozitive în această decizie,
citeste tot articolul

https://www.hotnews.ro/stiri-international-23778535-razboiul-civil-din-yemen.htm?cfnl

Jurnal de Criză cu Beni Drădici: „Străjerule, mai este mult din noapte?”

download - Copie - Copie

Jurnal de Criză
02.04.2020
cu Beni Drădici

În cursul zile de azi am ascultat-o pe Tabita Grigoriciuc, soția pastorului Daniel Grigoriciuc, directorul postului de radio Vocea Evangheliei Suceava. Toată familia ei este afectată de COVID 19, dar cel mai grav este fratele Daniel, a cărui stare este stabilă, dar în limitele unui diagnostic foarte grav. M-a pus pe gânduri o afirmație a acestei surori, ce răspundea unei întrebări a reporterului de la radio, privitoare la starea soțului ei: „Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a mai adăugat încă o zi, încă o oră, și pentru noi acest lucru este o minune”.

Doar într-un context ca acesta ne dăm seama cât de efemeri suntem, cât de importantă este o zi, o oră sau chiar o clipă. „În viață risipim ani, iar la moarte cerșim clipe”, ne spune Nicolae Iorga. Probabil că acei ce se află într-o situație similară cu a surorii Tabita, ar găsi atât de actuale cuvintele profetului.

Mi se strigă din Seir:

„Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă şi veniţi iarăşi.” (Isaia 21:11-12)

În Spania, în fiecare zi se înregistrează noi recorduri, dar în sens negativ. Tot mai multe decese în 24 de ore (astăzi 950), numărul celor contagiați a depășit pragul de 100 000, în timp ce guvernanții ne tot amăgesc cu atingerea în curând a unui punct culminant, ca apoi să vedem curba cum coboară. „Vine dimineața”, spun ei, dar noi știm că încă „este tot noapte”.

Trăim zile în care speranța ne este pusă la încercare. Guvernanții ne vorbesc de luminița de la capătul tunelului, însă Dumnezeu ne vorbește despre „Lumina care luminează în întuneric”, pe care „întunericul n-a biruit-o”. În același context (Ioan cap. 1), ne vorbește și de cineva care a venit ca să mărturisească despre Lumină. Noi trebuie să fim aceștia, în aceste vremuri.

În ce ne-am pus speranța noastră? În lucrurile lumii acesteia, în oameni, în veniturile noastre, în erudiția noastră, sau ne-am pus speranța în Isus Hristos, Lumina Lumii?

Câteva detalii despre unii din frații pe care i-am monitorizat până în prezent:
Sabin Tofan continuă într-o stare gravă, deci rugăciune fierbinte pentru el și casa lui.
Ursu Ion este și el tot în comă, situația lui fiind în continuare complicată. Trebuie să ne rugăm și pentru el, la fel ca și pentru fratele Tofan. În schimb copiii lui, Ursu Nicu a ieșit din comă și merge spre bine, iar celălalt, Ursu Marius a fost externat astăzi.
Ferăriță Anton și Ferăriță Zorica au ieșit din comă, și se simt bine.
Ferăriță Alexandru și Ferăriță Alina au fost externați, iar Ferăriță Ion, se recuperează în spital, cu o evoluție pozitivă. A fost externat de asemenea și pastorul Mircea Ciuraru, de la Biserica Pent. Maranata Alcala de Henares.
Fratele Cârpaci Mircea Denis din Pamplona, este în continuare în comă indusă, dar datorită evoluției pozitive, este în proces de a fi trezit.
Frații de la Biserica Cezarea Madrid ne roagă să introducem pe lista de rugăciune și familia surorii Mihai Gabriela, în special pe mama acesteia Mihai Ana, care se află în comă, în Reșița.

Dumnezeu să lucreze în continuare, să aducă vindecare, credință și speranță!

Pastor Beni Drădici
Spania Evanghelică

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/02/jurnal-de-criza-cu-beni-dradici-strajerule-mai-este-mult-din-noapte/

Meditația Zilei cu Sorin Cigher – Ziua #19: Trăiește frumos azi, nu te îngrijora pentru mâine…

download - Copie - Copie

 

Acum, când avem timp mai mult și suntem mai sensibili, vrem să știm ce se petrece cu noi, ce va fi mâine… și parcă alunecăm spre îngrijorare.

Putem găsi un răspuns la ce va fi, dacă, mai întâi, suntem preocupați de ce a fost. Au existat oameni care au trecut prin situații asemănătoare cu ale noastre, nimic nu-i nou sub soare. Unii au trecut cu bine peste obstacolele amare, iar alții nu au vrut să învețe din istoria altora, ci s-au dus înainte prin propriile puteri și au avut parte de eșec.

Avraam a plecat la drum fără să cunoască viitorul. Nu și-a făcut probleme ce va fi și cum va fi. Nu a știut destinația, nu a cunoscut detaliile, dar a știut că merge la drum cu Dumnezeu. Asta a contat pentru el cel mai mult!

Dumnezeu i-a trasat drumul și i-a arătat doar pas cu pas ce urmează să facă și unde să poposească, pentru o vreme. Lui Avraam și familiei lui nu le-a fost ușor, dar știindu-se încredințați în Acela care este stăpân peste viitor, au fost liniștiți. Uneori au poposit pentru o scurtă vreme, ca apoi să plece din acel loc către o altă etapă. Când au crezut că se așază definitiv, Dumnezeu a îngăduit asupra lor o perioadă de criză și au plecat la străini. A fost încercare, frământare, dar Avraam nu a fost curios ce va fi mâine, ci a fost interesat să Îl onoreze pe Dumnezeu astăzi și să Îi rămână prieten. La bătrânețe primește, în sfârșit, darul promis, dar nu după multă vreme, i se cere să renunțe la ce are mai scump. Da, omul care ascultă merge cu fruntea sus, indiferent ce preț trebuie să plătească. Avraam știe cine este în spatele acestei solicitări neînțelese. Ajunge la locul decisiv și este gata să împlinească porunca, acțiune ce dovedește încrederea deplină în Domnul. Da, ia toate examenele vieții.

Sunt momente când i-ai plânge de milă, l-ai compătimi, l-ai condamna, l-ai judeca, dar el a înțeles că cel mai important, în orice situație, este să depinzi de Dumnezeu, să asculți și când nu înțelegi. Să fim preocupați de astăzi, să umblăm cu Dumnezeu în credincioșie azi, pentru că ziua de mâine nu este a omului. Dumnezeu este stăpân pe viitor.

Nu știm ce va fi mâine, știm ce este astăzi, o zi de veste bună! Știm că Dumnezeu ne iubește fiindcă încă suntem sănătoși, în viață, chiar dacă nu înțelegem tot traseul vieții, El știe ce este cel mai bine pentru noi. Nu vă preocupați așa de mult fiind îngrijorați de mâine, bucurați-vă de astăzi! Astăzi dacă auziți glasul Lui…, fiți credincioși, fiți consecvenți, fiți cumsecade, iar mâine, dacă va mai fi, o luăm de la capăt!

Sorin Cigher,
3 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion Sibiu

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/03/meditatia-zilei-cu-sorin-cigher-ziua-19-traieste-frumos-azi-nu-te-ingrijora-pentru-maine/

 

Confruntă Fricile: „Teama că trebuie să plătești pentru răul făcut”, de Remus Runcan

download - Copie - Copie

Geneza 32:1-12

Iacov, după douăzeci de ani, se întoarce acasă, acolo unde trebuie să dea ochii cu fratele său pe care-l înșelase de două ori, cumpărându-i „la preț redus” dreptul de întâi născut și căruia îi furase binecuvântarea. Momentul reîntâlnirii cu fratele său îl face pe Iacov să fie înspăimântat și să-l apuce groaza.

Deciziile noastre au consecințe și dacă alegem greșit de multe ori suntem îngroziți de urmările pe care le aduc acestea asupra noastră. Iacov ia decizia cea bună: el se roagă Lui Dumnezeu, recunoscându-și micimea lui, dar și credincioșia lui Dumnezeu (v.10).

Apoi, el cere izbăvire de la Dumnezeu și își mărturisește temerile „să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii” (v.11). El se bazează pe promisiunea lui Dumnezeu făcută lui (v.12).

E foarte important să-ți identifici exact fricile și să le mărturisești specific înaintea Domnului, pe rând și extrem de sincer ca să poți accesa apoi promisiunile lui Dumnezeu prin Cuvântul Său.

Rugăciune: Domnul meu iubit, mărturisesc acum și aici fiecare teamă care mă cuprinde (I-ați un timp să identifici exact prin Duhul Sfânt care sunt cele mai profunde temeri). Le aduc pe rând pe fiecare înaintea Ta și te rog să îmi vindeci inima de orice fel de teamă în ceea ce privește consecințele care le-ar avea asupra mea aceste alegeri greșite. Te rog, Doamne Isuse,  să mă speli și să mă cureți în sângele Tău și să mă faci să descopăr în Sfânta Scriptură promisiunile Tale cele minunate, prin Duhul Sfânt care mă călăuzește. Amin!  

Remus Runcan este autorul a trei titluri de carte în limba română: „Se stinge o lume” (2015), „Capcanele Facebook-ului” (2016) și „Povestea lui Face” și două titluri în limba engleză: Virtual Communication (2015) și Facebook Mania (2020). Urmează să publice în curând un titlu de carte care vine să Confrunte Fricile. Puteți achiziționa online în format Kindle sau print, prin EMAGAmazon sau din Librăriile creștine Kerigma și Scriptum, cărțile semnate de Remus Runcan pentru creșterea, dezvoltarea și vindecarea dvs.

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/03/confrunta-fricile-teama-ca-trebuie-sa-platesti-pentru-raul-facut-de-remus-runcan/

Evanghelia continuă să se răspândească în Afganistan, în ciuda situaţiei dificile din ţară

download - Copie - Copie

  03-04-2020 14:58:56

Coronavirusul nu este decât una din multele probleme cu care se confruntă Afganistanul în aceste zile. O altă problemă gravă o reprezintă atacurile, în special cele din partea organizaţiei Stat Islamic. 25 de persoane de la un templu Sikh au pierit la începutul acestei săptămâni, într-un astfel de atac.

„Chiar dacă s-a încheiat un acord de pace cu talibanii, Statul Islamic este încă activ în Afganistan şi execută numeroase astfel de atacuri,” a spus purtătorul de cuvânt al organizaţiei Vocea Martirilor SUA, Todd Nettleton, referindu-se la acordul încheiat între guvernul S.U.A. şi reprezentanţii talibanilor.

Politicienii fac ca toate lucrurile să fie complicate. Ashraf Ghani şi Abdullah Abdullah îşi revendică calitatea de preşedinte al Afganistanului, deşi Ghani a fost desemnat câștigătorul alegerilor din luna Februarie. Secretarul de stat american Pompeo a anunţat luni sistarea ajutoarelor în valoare de 1 miliard de dolari către Afganistan precum şi intenţia de a sista o sumă egală ce era planificată pentru anul 2021.

Afganistanul pare a fi un tărâm fără speranţă, însă „Dumnezeu este lucru,” spune Nettleton.

„Acum 20 de ani, cu greu puteai găsi o mână de credincioşi creştini în toată ţara, dar astăzi avem creştini în fiecare provincie din ţară.”

Dar cum lucrează Domnul în Afganistan?

Conform Operation World, Afganistan este una din naţiunile cel mai puţin evaghelizate. De-a lungul istoriei, imperiile lumii s-au luptat pentru controlul acestui ţinut strategic, care este casă pentru 70 de grupuri etnice.

Stăpânitorii islamici menţin un control strict al religiei în Afganistan, oprind din faşă orice activitate non-musulmană. Autorităţile şi ameninţările teroriste fac ca înaintarea Evangheliei să fie extrem de dificilă. Vocea Martirilor descrie în Ghidul Global de Rugăciune încercările prin care trec creştinii afgani astfel:

Bătăile, tortura şi răpirile sunt lucruri de rutină pentru creştinii din Afganistan. Valuri de creştini au emigrat în ţările învecinate, pentru a avea un pic mai multă libertate în închinare. Cu toate acestea, bisericile de casă din Afganistan continuă să crească. Un mic număr de creştini sunt ucişi pentru credinţa lor în fiecare an, dar acest lucru nu ajunge în mass media. Există de asemenea şi un număr mic de credincioşi care sunt în închisoare, însă pedeapsa cu închisoarea nu este frecventă. Creştinii convertiţi de la islam sunt cel mai adesea ucişi de către membrii de familie sau de extremişti înainte ca ei să ajungă în fața judecătorilor.

Lucrarea Evangheliei este dificilă în Afganistan, însă nu este lipsită de rod.

„Ne rugăm pentru pacea poporului din Afganistan care a trecut prin atâtea războaie, violențe şi moarte în ultimii zeci de ani. Ei vor pacea. Vor să aibă o ţară sigură, în care să-şi poată creşte copiii,” a spus Nettleton.

„Un mod foarte clar de a te ruga pentru noii credincioşi este să îţi imaginezi proclamaţia unui convertit de la islam: ‘Hei, eu nu mai sunt musulman! Sunt un ucenic a lui Hristos’. O astfel de declaraţie îţi poate pune capăt vieţii acolo. Rugaţi-vă în loc ca dicuțiile între nou-convertiți şi musulmani să fie ocazii de a planta sămânţa Evangheliei”

Sursa: Mission Network News

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/03/evanghelia-continua-sa-se-raspandeasca-in-afganistan-in-ciuda-situatiei-dificile-din-tara/

Maraton Cartea Cărților LIVE, sezonul 2!

download - Copie - Copie

Un nou weekend marca Cartea Cărților LIVE! Părinți, copii și bunici, vă invităm la o nouă serie de aventuri prin Cartea Cărților alături de Cristi, Oana și Memo. Sâmbătă și duminică, 4-5 aprilie, urmăriți integral Sezonul 2, călătorind în vremurile biblice din următoarele perioade:

Sâmbătă, 4 aprilie, 09:00
09:00 | Ep.201 – Iona
09:30 | Ep.202 – Iosif și visul faraonului
10:00 | Ep.203 – Testați cu focul
10:30 | Ep.204 – Rahav și zidurile Ierihonului
 
Sâmbătă, 4 aprilie, 16:30
16:30 | Ep.205 – Estera – Pentru o vreme ca aceasta
17:00 | Ep.206 – Ioan Botezătorul
17:30 | Ep.207 – Pavel și naufragiul
 
Duminică, 5 aprilie, 09:00
09:00 | Ep.208 – Iov
09:30 | Ep.209 – Noe și arca
10:00 | Ep.210 – Ghedeon – Un erou neașteptat
 
Duminică, 5 aprilie. 16:30
16:30 | Ep.211 – Lepădarea lui Petru
17:00 | Ep.212 – Fiul risipitor
17:30 | Ep.213 – Ilie

Urmărește în fiecare weekend până la Paște, primele trei sezoane Cartea Cărților, iar în Săptămâna Mare, nu pierde PREMIERA SEZONULUI 4!

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/03/maraton-cartea-cartilor-live-sezonul-2/

Îmbrăcați-vă cu o inimă ca a lui Hristos!

download - Copie - Copie

ib-ro.org

Bate la ușă prima duminică a lunii, iar apoi Săptămâna Mare, în care, de ani de zile, ne-am obișnuit să ne adunăm în jurul Mesei Domnului. În circumstanțele în care ne aflăm, mulți se întreabă cum vom celebra Cina Domnului? Această întrebare mă frământă și pe mine de mai multe zile.

Textul din Coloseni 3:12-17 ne cere să ne îmbrăcăm cu o inimă ca a lui Hristos.  Mi-am zis: când suntem mai aproape de bătăile inimii lui Hristos, dacă nu tocmai atunci când celebrăm cel mai mare act de iubire, pe care Creatorul și Mirele nostru l-a demonstrat pe crucea de pe Calvar? Faptul că Cina Domnului este singura sărbătoare poruncită Bisericii nou-testamentare subliniază importanța ei. Pavel cere corintenilor ca prin frângerea pâinii să vestească moartea Domnului „până va veni El”  (1 Cor. 11:26, s.n.). Ei făceau acest lucru adunați laolaltă. Întrebarea este cum să procedăm noi în împrejurările în care ne aflăm?

Să ne aducem aminte că Domnul Isus a instituit Cina Domnului în contextul Cinei Pascale. Astfel, deși prefigurările sărbătorii pascale au fost împlinite în urma morții și învierii Domnului Isus, iar sărbătoarea s-a încărcat cu un conținut nou, în cadrul Cinei Domnului s-au păstrat anumite principii care guvernau sărbătorile iudaice. Care sunt acestea vom vedea în continuare.  

Pentru că sărbătorile iudaice – de la Sabat la Jubileu –  erau ale Domnului, Cel sărbătorit trebuia și trebuie să fie Domnul Însuși. Apoi, sărbătorile erau și trebuie să fie celebrate comunitar.

Dacă primul principiu poate fi respectat în contextul în care ne aflăm, pentru a ne putea apropia de Masa Domnului trebuie să clarificăm cel de-al doilea principiu, legat de aspectul comunitar.

În una din primele postări, plecând de la actul Creației, am afirmat că trebuie să definim Casa Domnului pe trei planuri: individul, familia și comunitatea. Acest ultim aspect ne este interzis astăzi. Da, nu putem să ne adunăm în locașurile de rugăciune, dar știm că, acolo unde doi sau trei sunt adunați în Numele Domnului Isus, este prezent și El în mijlocul lor. Familia creștină ar putea fi deci locul în care cele două principii desprinse din sărbătorile Vechiului Testament să poată fi împlinite. Dar să revenim la ce ne învață Scriptura.

Am afirmat că Cina Domnului a fost instituită în contextul Mesei Pascale. Oare timp de șaisprezece secole, masa de Paști nu a fost o sărbătoare a familiei? Iată ordinul de instituire a Praznicului Paștelui:

1Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului: „3Vorbiți întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: «În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă (Exod 12;1, 3, s.n.).

Masa pascală se sărbătorea, așadar, în familie. Și atunci, ca și acum, nimeni nu putea ieși din casă, pentru că îngerul morții trecea prin toată țara. Cu alte cuvinte, aspectul comunitar era redus la familie. La fel se celebra și Sabatul.

Ar mai trebui să menționăm un aspect important, și anume faptul că toate familiile se adunau în același timp, în jurul aceluiași element, mielul pascal sau masa de Sabat, și astfel, deși izolate unele de altele, erau în părtășie.

Să venim acum în Noul Testament. În Ziua Cincizecimii, „la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2:41-42). Cum se practicau aceste lucruri? Iată ce spune Luca: „Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi” (46a). Acolo se bucurau de învățătura apostolilor. Dar textul continuă: „Frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă” (46b, s.n.). Frângerea pâinii era ocazia curățirii inimii și a celebrării bucuriei pe care o simțea cel iertat.

Înainte ca Cina Domnului să se instituționalizeze, aceasta era celebrată în familie, unde capul familiei îndeplinea rolul de preot. Familia creștină era locul în care se manifesta legătura frățească, se frângea pâinea și se înălțau rugăciuni.  Desigur, aceasta nu excludea aspectul comunitar mai larg (Fapte 20:7 și 1 Cor. 11:17-34).

Oare nu cumva Dumnezeu ne cheamă să ne întoarcem la origini? El Și-a dorit dintotdeauna să fie prezent și sărbătorit acolo unde doi sau trei sunt adunați în Numele Lui. Situația nou creată ridică întrebări pe care nu ni le-am fi pus altădată, când ne adunam să ne bucurăm împreună.

Cum ar fi ca în prima zi a săptămânii sau în Joia Mare să ne pregătim să-L sărbătorim pe Domnul frângând pâinea în familiile noastre? Capul familiei ar putea să se întrebe astfel în ce măsură și-a luat în serios rolul de preot. Iar dacă s-ar întâmpla să avem în familie copii care încă nu s-au întors la Domnul, de data aceasta, ei nu vor putea sta pierduți în băncile adunării, ci vor fi cu noi în jurul Mesei Domnului, o ocazie extraordinară de a le vorbi despre semnificația acestui moment. Cine știe dacă Dumnezeu nu le va întoarce astfel inimile înspre El?

Unde în altă parte decât în jurul Mesei Domnului suntem mai aproape de inima lui Hristos, cu care trebuie să ne îmbrăcăm?

Desigur, rândurile de mai sus nu oferă răspuns la întreaga cazuistică pe care comunitatea mai largă o ridică, dar poate oferi un punct de plecare în încercarea de a răspunde la întrebările multora.

Beniamin Fărăgău

https://mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/13405

APC solicită Guvernului înghețarea prețurilor la alimentele din coșul de subzistență timp de 12 luni

download - Copie - Copie

DE VLAD PÂRĂU  /   ȘTIRI   /   Publicat: Vineri, 03 aprilie 2020, 22:37   /   Actualizat: Vineri, 03 aprilie 2020, 23:07

APC solicită Guvernului înghețarea prețurilor la alimentele din coșul de subzistență timp de 12 luni
Foto: APC România

ARTICOLE RELAȚIONATE

Asociația Pro Consumatori împlinește 30 de ani de activitate în domeniul protecției consumatorilor. Pe parcursul celor trei decenii, asociația a derulat campanii ca „Trăiește natural, mănâncă tradițional!”, „Stop 5G!” sau „Tu știi ce apă bei?”
Asociația Pro Consumatori împlinește 30 de ani de activitate în domeniul protecției consumatorilor. Pe parcursul celor trei decenii, asociația a derulat campanii ca „Trăiește natural, mănâncă tradițional!”, „Stop 5G!” sau „Tu știi ce apă bei?”

Protestul împotriva vaccinării obligatorii. Costel Stanciu (Asociația Pro Consumatori): Această lege dă posibilitatea Ministrului Sănătății să declare urgență epidemiologică oricând și să instituie vaccinarea obligatorie a întregii populații!
Protestul împotriva vaccinării obligatorii. Costel Stanciu (Asociația Pro Consumatori): Această lege dă posibilitatea Ministrului Sănătății să declare urgență epidemiologică oricând și să instituie vaccinarea obligatorie a întregii populații!

Asociația Pro Consumatori solicită Guvernului României înghețarea prețurilor produselor agroalimentare care formează coșul de consum al populației corespunzător unui trai de subzistență, timp de 12 luni, în urma sesizărilor primite din partea consumatorilor cu privire la creșterile mari de prețuri, în unele unități comerciale, la o serie de alimente considerate de bază în alimentația unei familii, informează APC-Romania.ro.

Având în vedere îngrijorările care există vis-a-vis de continuarea creșterii prețurilor, experții Asociației Pro Consumatori au înțeles dificultățiile financiare cu care se confruntă atât Executivul țării, cât și societățile comerciale din domeniul agroalimentar în această perioadă de criză generată de epidemia COVID-19, drept pentru care propun Guvernului României înghețarea prețurilor la produsele agroalimentare necesare unui trai de subzistență pentru o perioadă de 12 luni.

În opinia experților APC, întemeiată pe recomandările unor experți în alimentație rațională, Iancu Gonțea și Iulian Mincu, și pe rezultatele unor studii realizate de Institutul Național de Statistică și Institutul de Cercetare a Calității Vieții, plafonarea prețurilor, în contextul stării de urgență, trebuie realizată la următoarele produse, considerate de bază pentru un trai de subzistență:

Pâine (franzela, 300 grame), făina neagră de grâu, mălai, carne de porc (carne pentru gătit din spată de porc), carne de pui (pui grill), ouă, lapte 3,5% grăsime, telemea de oaie cu 50% grăsime, telemea de vacă cu 42% grăsime, iaurt 3,5% grăsime, unt 65% grăsime, ulei de floarea soarelui, pastă de tomate 24%, ceapă, morcov, usturoi, pătrunjel, cartofi, fasole, mere, zahăr, gem de caise/prune, cafea.

Argumentele avute în vedere pentru alegerea alimentelor menționate mai sus sunt următoarele:

Pâinea este principala sursă de carbohidrați și proteine, românii fiind mari consumatori de pâine, consumul mediu lunar fiind de 9 kg/persoană. Mălaiul se folosește frecvent în alimentația românilor din mediul rural, este spornic și are avantajul că poate fi depozitat pe perioade lungi de timp, de până la un an.

Carnea de porc se regăsește în obișnuințele de consum ale adulților din țara noastră. Carnea de pui este o carne accesibilă ca preț și este carnea cea mai recomandată de nutriționiști pentru copii și bătrâni. Consumul mediu lunar de carne și preparate din carne este de 6 kg/persoană.Telemeaua de oaie este preferată de adulți, iar telemeaua de vacă este recomandată pentru copii. Iaurtul este recomandat pentru copii și persoanele în vârstă. Untul se folosește cu precădere la micul dejun. Uleiul de floarea soarelui este grăsimea folosită frecvent de români la gătit. Ceapa, morcovul, usturoiul și pătrunjelul pot fi folosite la toate felurile de mâncare. Cartoful și fasolea sunt legumele folosite frecvent în alimentația românilor. Consumul mediu lunar de cartofi este de 6,9kg/persoană. Merele se găsesc în toate anotimpurile, fiind în același timp extrem de hrănitoare pentru organismul uman, iar un adult consumă în medie 4,5 kg pe lună. Un măr pe zi ține doctorul departe! Zahărul este sursa cea mai ieftină de carbohidrați, care se folosește frecvent în gospodăriile românești pentru a pregăti dulciuri accesibile, necesarul zilnic de carbohidrați fiind de 70 grame/zi/adult.

„În situația în care 80% dintre români își fac cumpărăturile în marile structuri comerciale de tip supermarket, respectiv hipermarket, în actuala stare de urgență generată de COVID-19, Guvernul României și Parlamentul României trebuie să înghețe prețurile alimentelor care formează coșul de consum pentru un trai de subzistență și să oblige aceste structuri comerciale să asigure prezența produselor în oferta lor comercială. Totodată, este imperios necesar, având în vedere creșterile nejustificate de prețuri la unele produse de strictă necesitate, atât alimentare, cât și nealimentare, ca statul să monitorizeze în permanență aceste prețuri, iar creșterile de prețuri, pe perioada stării de urgență și până în momentul în care economia se stabilizează, să fie aprobate de ANAF numai în baza prezentării unor metodologii de calcul care să prezinte structura tuturor elementelor de costuri, iar adaosul comercial să nu fie mai mare de 10%, la care trebuie adăugată și rata anuală a inflației prognozate de BNR”, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, președintele Asociației Pro Consumatori.

APC România este o organizație de utilitate publică, cu o activitate neîntreruptă de 30 de ani în domeniul protecției consumatorilor și membră a Organizației Europene a Consumatorilor.

ȘTIRI

Președintele Iohannis transmite diasporei să nu vină în țară și credincioșilor că vor petrece Învierea acasă

Președintele Klaus Iohannis a făcut un apel către diaspora să nu vină acasă cu ocazia Sărbătorilor Pascale, afirmând că este „un sacrificiu dureros”, „pentru a putea fi din nou împreună mai târziu”.

Toate bisericile rămân deschise în Georgia de Florii și Paști. „Hrana spirituală este la fel de importantă ca cea fizică”, a spus Patriarhul Ilia

Toate parohiile și mănăstirile ortodoxe din Georgia vor rămâne deschise pentru Duminica Floriilor și Paște, conform unei hotărâri luate de Patriarhul Ilia și publicate pe site-ul oficial al Patriarhiei Georgiene

Președintele Iohannis a promulgat legea care impune educația sexuală pentru copii. Fetițele vor învăța la școală cum să se ferească de „sarcini nedorite”

Președintele Klaus Iohannis a promulgat, vineri, legea care prevede obligativitatea organizării în unitățile școlare

70 de ani de luptă împotriva „dușmanului de clasă”. Promovarea religiei, considerată acțiune dușmănoasă regimului și sancționată cu trimiterea „instigatorilor” în lagăre de muncă

În urmă cu 70 de ani, în ziua de 3 aprilie 1950, era emis Ordinul prin care se identificau „dușmanii de clasă”- moșieri, oameni religioși

Mesajul președintelui Academiei Române, prof. Ioan-Aurel Pop, la 154 de ani de făurirea celui mai important for de cultură și știință din România

Academia Română își serbează anul acesta 154 de ani de existență în condiții excepționale. Într-un mesaj postat pe contul de Facebook

Dan Dungaciu: Europa va fi solidară sau nu va fi deloc? UE își joacă destinul la ruleta coronavirusului

Profesorul Dan Dungaciu a postat pe pagina web a Laboratorului de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS) o amplă analiză despre felul în care se raportează Uniunea Europeană și statele membre la criza provocată de coronavirus,

Gigi Becali crede într-o minune: „Vom putea merge la biserică de Paști, la Înviere”

Gigi Becali speră că va putea participa la biserică la slujba de Paști. Patronul FCSB-ului crede că preoții care s-au îmbolnăvit de COVID-19

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, despre incendiul ce a cuprins Biserica Ortodoxă din Gai, Arad: Ca prin minune, Biblia și Tricolorul nu au ars!

Biblia și Tricolorul au scăpat ca prin minune, fără să fie arse, după ce un puternic incendiu a cuprins Biserica Ortodoxă din zona Gai din Arad, a anunțat, vineri, pe Facebook, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU)

Ludovic Orban: Alegerile locale nu vor avea loc în 28 iunie, din cauza restricțiilor impuse de pandemia de coronavirus

Premierul Ludovic Orban a declarat joi seara pentru Digi24, că alegerile locale nu vor avea loc în 28 iunie, din cauza restricțiilor impuse de pandemia de coronavirus.

NATO își face bază lângă București. Cât va costa noua facilitate militară

NATO finanțiează modernizarea unei baze militare din Tunari, în proximitatea Capitalei. După finalizarea lucrărilor

APC solicită Guvernului înghețarea prețurilor la alimentele din coșul de subzistență timp de 12 luni

Asociația Pro Consumatori solicită Guvernului României înghețarea prețurilor produselor agroalimentare care formează coșul de consum al populației corespunzător unui trai de subzistență, timp de 12 luni, în urma sesizărilor primite din partea consumatorilor cu privire la creșterile mari de prețuri

ANCOM cere păsuirea românilor care nu-și plătesc facturile la cablu, telefon și internet: Sunt principalul mijloc de realizare a comunicațiilor între cetățeni!

ANCOM le-a cerut furnizorilor de telefonie fixă și mobilă, internet și televiziune să nu întrerupă furnizarea serviciilor

Ajută într-adevăr ghimbirul la slăbit? (P)

Ghimbirul este o planta cu un continut scazut de calorii. Este foarte utilizat in bucataria indiana si nu numai. Literatura medicala indica faptul ca ghimbirul poate fi folosit atunci cand vrei sa slabesti.

EXTERNE

În Ungaria, cadrele medicale vor primi un bonus de 1.400 de euro. În România, Iohannis spune că „pentru personalul medical care lucrează cu pacienții covid-19 sumă de 500 de euro pe lună ar fi un bonus onorabil”

Pentru implicarea activă în lupta împotriva coronavirusului, personalul medical din Ungaria va fi răsplătit, în acest an, cu nu mai puțin de 500.000

Controversă în Olanda după ce vârstnicii au fost îndemnați să se gândească dacă vor să fie tratați la terapie intensivă

În Olanda, medicii le recomandă pacienților vârstnici să se gândească bine înainte de a fi de acord să fie tratați de COVID-10 la terapie intensivă

CULTURĂ

SPORT

Doi foști mari jucători ai echipei naționale a României, declarații anti UE: Domnule președinte, vreau să dați drumul la economie, la fabrici. Să nu mai țineți cont de europenii ăștia nenorociți care ne-au terminat și acum nu ne mai cunosc

Doi foști componenți ai echipei naționale de fotbal a României, Dorin Goian și Ionel Ganea, au criticat dur Uniunea Europeană pentru comportamentul din ultimul timp.

https://www.activenews.ro/stiri/APC-solicita-Guvernului-inghetarea-preturilor-la-alimentele-din-cosul-de-subzistenta-timp-de-12-luni-160877

70 de ani de luptă împotriva „dușmanului de clasă”. Promovarea religiei, considerată acțiune dușmănoasă regimului și sancționată cu trimiterea „instigatorilor” în lagăre de muncă

download - Copie - Copie

DE RALUCA OANȚĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Vineri, 03 aprilie 2020, 09:49   /   Actualizat: Vineri, 03 aprilie 2020, 10:04

70 de ani de luptă împotriva „dușmanului de clasă”. Promovarea religiei, considerată acțiune dușmănoasă regimului și sancționată cu trimiterea „instigatorilor” în lagăre de muncă

ARTICOLE RELAȚIONATE

Istoricul Marius Oprea despre „noua religie useristă”:  Acum, preoții noii religii useriste cu patrafire electorale oficiază tainele binelui națiunii, de pe piedestalul propriei lor chiverniseli, de moștenitori al Securității
Istoricul Marius Oprea despre „noua religie useristă”: Acum, preoții noii religii useriste cu patrafire electorale oficiază tainele binelui națiunii, de pe piedestalul propriei lor chiverniseli, de moștenitori al Securității

Comunicat al societății civile creștine ca reacție la măsurile statului față de slujbele bisericești
Comunicat al societății civile creștine ca reacție la măsurile statului față de slujbele bisericești

În urmă cu 70 de ani, în ziua de 3 aprilie 1950, era emis Ordinul prin care se identificau „dușmanii de clasă”- moșieri, oameni religioși, negustori, etc- pe care securitatea urma să-i trimită în unități de muncă forțată.

Prin acest act normativ, se urmărea anihilarea celor care se opuneau instaurării regimului controlat de bolșevici în țara noastră, principalele ținte fiind identificate în zona proprietății private sau în cea religioasă.

OPINII

https://www.activenews.ro/stiri/70-de-ani-de-lupta-impotriva-%E2%80%9Edusmanului-de-clasa-.-Promovarea-religiei-considerata-actiune-dusmanoasa-regimului-si-sanctionata-cu-trimiterea-%E2%80%9Einstigatorilor-in-lagare-de-munca-

Președintele Iohannis a promulgat legea care impune educația sexuală pentru copii. Fetițele vor învăța la școală cum să se ferească de „sarcini nedorite”

download - Copie - Copie

DE RALUCA OANȚĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Vineri, 03 aprilie 2020, 14:06   /   Actualizat: Vineri, 03 aprilie 2020, 14:07

Președintele Iohannis a promulgat legea care impune educația sexuală pentru copii. Fetițele vor învăța la școală cum să se ferească de „sarcini nedorite”

ARTICOLE RELAȚIONATE

Psihologi, educatori și părinți cer guvernului italian să le permită copiilor o oră în aer liber. „Așa cum li s-a permis câinilor, trebuie să li se ofere și copiilor posibilitatea de a se plimba”
Psihologi, educatori și părinți cer guvernului italian să le permită copiilor o oră în aer liber. „Așa cum li s-a permis câinilor, trebuie să li se ofere și copiilor posibilitatea de a se plimba”

Telegrafic și nu prea: economie, epidemie, educație și altele
Telegrafic și nu prea: economie, epidemie, educație și altele

Președintele Klaus Iohannis a promulgat, vineri, legea care prevede obligativitatea organizării în unitățile școlare, cel puțin o dată pe semestru, a unor programe de educație pentru viață și pentru sănătate, inclusiv educație sexuală pentru copii, informează Agerpres.

Potrivit sursei citate, actul normativ modifică și completează Legea 272/2004 privind „protecția și promovarea drepturilor copilului”.

CELE MAI POPULARE

https://www.activenews.ro/stiri/Presedintele-Iohannis-a-promulgat-legea-care-impune-educatia-sexuala-pentru-copii.-Fetitele-vor-invata-la-scoala-cum-sa-se-fereasca-de-%E2%80%9Esarcini-nedorite-160867

RECOMANDARE CU PRIVIRE LA CINA DOMNULUI ÎN PERIOADA PANDEMIEI, PASTOR PAUL NEGRUT, VICEPREȘEDINTE CU EDUCAȚIA UBR

download - Copie - Copie

Recomandarea CEx. al UBR in ce privește Cina Domnului in perioada de pandemie și prezentat azi 03.04.2020.

Recomandare cu privire la Cina Domnului în perioada pandemiei

Măsurile impuse de autorități cu scopul de a limita răspândirea virusului COVID 19 au afectat mersul obișnuit nu doar al vieții personale, în familie, la școală, la locul de muncă, ci și viața bisericilor noastre. În mod special, suspendarea desfășurării serviciilor divine în clădirea bisericilor sau în spații deschise confruntă bisericile cu necesitatea de a identifica acele mijloace și metode care să facă posibilă închinarea înaintea lui Dumnezeu și slujirea pastorală, cu respectarea aspectelor specifice credinței și practicilor biblice ale Cultului Creștin Baptist din România.

Dacă în privința legăturii frățești și a transmiterii mesajelor din Cuvânt am putut apela la ajutorul tehnologiei (telefon, internet), suntem întrebați dacă nu se poate face același lucru și cu privire la Cina Domnului? Mai precis, nu s-ar putea oficia Cina Domnului cu ajutorul telefonului sau internetului?  Răspunsul la această întrebare necesită o înțelegere corectă a doctrinei biblice despre Cina Domnului.

Doctrina baptistă despre Cina Domnului

Mai întâi este important să știm ce NU este  cina Domnului.  Mărturisirea de Credință a Cultului Creștin Baptist din Romania precizează că Cina Domnului nu este un act care conferă iertare de păcate:

Cina Domnului nu are calitatea de a ierta păcatele. Ea are doar menirea de a ne aminti că pentru iertarea păcatelor noastre a trebuit a trupul Lui [Domnului Isus] să fie frânt și sângele Său să fie vărsat (Mărturisirea de credință)

De asemenea Mărturisirea de credință precizează că Botezul și Cina Domnului NU sunt taine sau sacramente. Elementele Cinei Domnului – pâinea și rodul viței – nu se transformă în actul Cinei Domnului în trupul real și sângele real al Domnului Isus și nu au în ele însele puteri supranaturale. Alte culte care cred că în actul Cinei Domnului, pâinea și vinul devin în mod real trupul și sângele Domnului printr-un miracol denumit după caz transsubstanțiere sau consubstanțiere. Aceste culte consideră că Cina Domnului este o taină sau un sacrament care conferă har de iertare „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.” Mai mult aceste culte afirmă că în Taina Sfintei Împărtășanii se săvârșite „o jertfă reală…Același Hristos S-a jertfit pe cruce și se jertfește în Sfânta Euharistie.”  Neparticiparea la această taină sau sacrament îl văduvește pe credincios de harul supranatural prezent în pâinea și vinul transformate în mod real în trupul și sângele Domnului. De aceea, în practica acestor culte se pune mare accent pe administrarea acestei taine înainte de moarte.

 Pe baza învățăturilor Sfintei Scripturii, din Evanghelii și 1 Corinteni 11, noi credem și mărturisim că Cina Domnului ESTE COMEMORAREA jertfei unice a Domnului Isus, care este prezent acum în Biserică prin Duhul Sfânt, PROCLAMAREA mântuirii prin credință în această jertfa desăvârșită și unică și ANTICIPAREA  revenirii Lui în glorie.  Pâinea și vinul reprezintă -simbolizează – trupul frânt și sângele vărsat al Domnului în jertfa de la Calvar pentru iertarea păcatelor noastre. Acest lucru l-a afirmat Domnul Isus în seara când în contextul mesei pascale care celebra eliberarea din robia egipteană, a instituit Cina Domnului ca semn al Noului Legământ.

Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; și după ce a binecuvântat a frânt-o și a dat ucenicilor Săi zicând „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar și după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat zicând: ”Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor” (Matei 26:26-28).

În momentul în care a instituit Cina Domnului, sau Cina Noului Legământ, Domnul Isus era în viață în mijlocul ucenicilor. Moartea Lui pe cruce urma să aibă loc în ziua următoare. Prin instituiră Cinei Domnului, El le-a  arătat ucenicilor în mod simbolic ceea ce avea să se întâmple – jertfa Lui în locul nostru. Faptul că pâinea și vinul au o funcție simbolică este adeverit și de apostolul Pavel: „Pentru că ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni El” (1. Cor. 11:26).  Domnul Isus a vorbit în mod simbolic și cu alte ocazii. De exemplu, când a afirmat despre Sine că este „ușa oilor”, sau „vița și voi mlădițele”, ucenicii nu au înțeles că El ar fi devenit o ușă de lemn sau o viță de vie cu material lemnos, ci în mod simbolic, din punct de vedere spiritual El este ușa spre viața veșnică și El sursa vieții spirituale pentru cei credincioși.

Cum celebrăm Cina Domnului?

În 1 Corinteni 11:17-34 apostolul Pavel clarifică modul în care se celebrează Cina Domnului în Biserica nou testamentară.

În primul rând, stabilește faptul că Cina Domnului se celebrează atunci când biserica este adunată împreună în același loc: „Când vă adunați dar în același loc” (v. 20). Această rânduială este menționată și în Fapte 20:7 „În ziua întâi a săptămânii eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea.”

În al doilea rând, Cina Domnului nu este o masă pe care o servește fiecare acasă în mod individual, ci o celebrare a întregii Biserici. „Ce? N-aveți case pentru ca să mâncați și să beți acolo?” (v.22). „Astfel, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați-vă unii pe alții. Dacă-i este foame cuiva să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunați spre osândă” (v.33-34).

În al treilea rând, Cina Domnului trebuie celebrată în solemnitatea rânduielii conferite de Domnul Isus. „Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat” (v.23). Cina Domnului nu poate fi celebrată după tot felul de inovații după placul oamenilor. În sensul acesta, Statutul Cultului Baptist din România consfințește  faptul că „Cina Domnului exprimă atât unirea credinciosului cu Isus Cristos, cât și unitatea bisericii ca trup al lui Cristos prin Duhul Sfânt” (Preambul, V). De asemenea Statutul precizează care sunt actele de cult și cine le poate oficia: sunt considerate actele de cult: botezul, administrarea Cinei Domnului în cadrul serviciului divin public, ordinarea slujitorilor duhovnicești, binecuvântarea copiilor, cununia religioasă și înmormântarea” (Art20, alin (2)), Apoi „prin actul ordinării, slujitorul duhovnicesc are autorizarea necesară exercitării actelor de cult la nivelul tuturor bisericilor” (Art.22, al.3). Conceptul biblic al preoției credincioșilor nu înseamnă că fiecare credincios ar putea oficia acte de cult, fie ele chiar în situații limită. În lumina Scripturilor, Biserica sub călăuzirea Duhului Sfânt pune de o parte în slujire pe acei credincioși care îndeplinesc standardele spirituale și morale cerute de Sfânta Scriptură (1 Timotei 3, și Tit 1).

În al patrulea rând, Cina Domnului trebuie celebrată în cercetare duhovnicească și pocăință. „Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta” (v.30).

În final, Cina Domnului se celebrează cu rugăciune pentru binecuvântarea pâinii și a paharului în prezența credincioșilor care participă împreună la acest eveniment. „Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine și după cea mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis ‘Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.’ Tot astfel, după cină a luat paharul și a zis: `Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea ridicate ori veți bea din el” (v.23-24). Trebuie observată participarea împreună la Cina Domnului – a ucenicilor în camera de sus și a credincioșilor în biserică – și din verbele și substantivele la plural, nu la singular: ”când vă adunați, luați, mâncați, să faceți.” Doar cercetarea și pocăința sunt la singular: ”fiecare să se cerceteze pe sine însuși.”

Ce să facem în situația crizei pandemice?

Întâi de toate, să nu ne abatem de la învățătura și rânduiala biblică. Crizele de un fel sau altul pot schimba împrejurările, nu Scriptura. Inovații de genul – Cina Domnului pe internet sau pe telefon ar modifica învățătura Domnului și practica apostolică.

• Unitatea Bisericii în părtășia la masa Domnului ar fi compromisă. Pastorul singur acasă transmite binecuvântarea prin telefon sau internet și fiecare credincios singur pune mâna pe pâine și pahar ca să recepteze binecuvântarea;

• Pastorul ar deveni un personaj eretic care își asumă puteri supranaturale de a transmite harul binecuvântării prin telefon sau internet și de a legitima împărtășirea fiecăruia cu pâinea și cu vinul lui. În lume sunt asemenea șarlatani care pretind că transmit puteri vindecătoare prin telefon, internet, obiecte, etc., contra donații, sau dacă beneficiarii pun mâna în locul durerii, sau pe ecranul televizorului, computerului, etc.,

• Solemnitatea celebrării Cinei Domnului ar fi înlocuită cu situații ridicole. Imaginați-vă situația unei femei credincioase cu un soț bețiv și batjocoritor, în momentul în care o vede luând sticla lui cu vin ca să bea la Cina Domnului.

Apoi, este bine să așteptăm în rugăciune și evlavie vremea când Dumnezeu va deschide ușa pentru a ne aduna laolaltă. Mântuirea noastră este asigurată prin credința în jertfa Domnului Isus în locul nostru. În această perioadă avem oportunitatea de a studia Cuvântul, de a stărui în rugăciune și de a depune o mărturie creștină frumoasă pentru cei din casele noastre.

Pastor Paul Negrut

Vicepreședinte cu educația, Uniunea Baptista din Romania

ALTE ARTICOLE

Pandemia văzută din Israel Barry Segal

download - Copie - Copie

 01.04.2020  |    Stiri Israel si Orientul Mijlociu  |

Nu e prima dată când ne confruntăm cu o pandemie globală. Între 1918 și 1920, 15 milioane de oameni din întreaga lume au murit din cauza gripei spaniole. Moartea neagră sau ciuma bubonică, căreia i s-a spus și „moartea îngrozitoare”, a decimat între 15 și 75 de milioane de oameni în Eurasia, apărând de mai multe ori în decursul a 10 secole. Ciuma a fost cauzată

de șobolani negri infectați, cu sângele cărora s-au hrănit purecii, după care au început să se hrănească cu sânge uman.

Astăzi ne confruntăm cu noul coronavirus, care a izbucnit în Wuhan.Nu e nici prima și nici cea mai teribilă pandemie cunoscută omenirii.

Ultimele articole – crestinul si societatea

  • Adrian Stupar - Am făcut avort în trecut, ce mai pot face acum?
    Adrian Stupar – Am făcut avort în trecut, ce mai pot face acum?
  • Ghiță Alecsei - Mărturie despre un copil salvat prin Campania „40 zile pentru viață”
    Ghiță Alecsei – Mărturie despre un copil salvat prin Campania „40 zile pentru viață”
  • Bogdan Cioată, medic ginecolog pro-viață - ce metode de contracepție recomandă
    Bogdan Cioată, medic ginecolog pro-viață – ce metode de contracepție recomandă
  • Adrian Totan - Resurse de educație sexuală pentru copii
    Adrian Totan – Resurse de educație sexuală pentru copii
  • Adrian Totan - Responsabilitatea părinților cu privire la educația sexuală a copiilor
    Adrian Totan – Responsabilitatea părinților cu privire la educația sexuală a copiilor
  • Adrian Totan - Ce presupune cursul de educație sexuală al Fundației Estera și cui îi este adresat?
    Adrian Totan – Ce presupune cursul de educație sexuală al Fundației Estera și cui îi este adresat?
  • Adrian Totan - Cum răspundem părinților care resping ideea de educație sexuală?
    Adrian Totan – Cum răspundem părinților care resping ideea de educație sexuală?
  • Adrian Totan - Există o legătură între lipsa educației sexuale și avort?
    Adrian Totan – Există o legătură între lipsa educației sexuale și avort?

https://alfaomega.tv/stiri/stiri-despre-israel/12236-pandemia-vazuta-din-israel-barry-segal

Lupta pentru un vaccin împotriva coronavirusului

download - Copie - Copie

În Israel, laboratoarele de cercetare lucrează la realizarea unui vaccin. În mod ironic, liderul religios al Iranului a spus că iranienilor li se va permite să folosească vaccinul chiar dacă vine din statul evreiesc.Emily Jones: Invitatul meu este Chris Mitchell, șeful biroului de știri CBN în Orientul Mijlociu, care ne va oferi mai multe detalii. Chris, îți mulțumesc pentru intervenție.

Chris Mitchell: Este minunat să fiu aici, Emily.

Emily Jones: Chris, mulți ne întreabă cum să ne rugăm pentru Israel și pentru Orientul Mijlociu în această perioadă.

Chris Mitchell: În primul rând, este o întrebare foarte bună și mulți se roagă și în prezent. Oamenii s-au dus pe Muntele Templului să se roage. Are loc o chemare la rugăciune pe plan global. Președintele Trump a anunțat Ziua Globală a Rugăciunii. Cum să roage oamenii? Ei se pot ruga pentru cei care sunt bolnavi, pentru cei care au pierdut o persoană apropiată. Rugați-vă pentru oamenii care se află în prima linie, pentru medici și pentru asistente care își riscă viața în această perioadă de criză. Rugați-vă pentru cercetătorii care încearcă să descopere un vaccin contra coronaviruslui și medicamente cu care să trateze oamenii. Rugați-vă pentru ei. Și rugați-vă mai ales pentru lideri. Liderii de pe întreg globul au nevoie de înțelepciune.

Emily Jones: Poți să ne conduci în rugăciune?

Chris Mitchell: Cu bucurie. Tată, Îți mulțumim că în timpul acestei crize Cuvântul Tău spune că la nevoie ești foarte prezent. Doamne, aceasta este o nevoie globală. Doamne, ne rugăm pentru mângâierea oamenilor bolnavi. Mângâie familiile care i-au pierdut pe cei dragi. Ne rugăm pentru oamenii din prima linie, pentru medici și asistente ca să îi protejezi. Ne rugăm pentru cercetători ca să poată găsi medicamentele necesare pentru un tratament și pentru un vaccin pentru a preveni boala. Doamne, ne rugăm pentru lideri, să le dai înțelepciune, în numele lui Isus. Amin!

Știre difuzată în cadrul emisiunii „Mapamond creștin” 819 – martie 2020. Fii la curent cu știri și reportaje creștine:https://alfaomega.tv/stiri

Ultimele articole – înțelegerea vremurilor

  • În Biblie scrie despre carantină și izolare  Pastor Mihai Dumitrașcu
    În Biblie scrie despre carantină și izolare Pastor Mihai Dumitrașcu
  • De unde vine virusul și ce e de făcut  Ion Dumitru, pastor de la Toflea
    De unde vine virusul și ce e de făcut Ion Dumitru, pastor de la Toflea
  • Slujitorul Domnului și coronavirusul  Ioan Demeter 12
    Slujitorul Domnului și coronavirusul Ioan Demeter 12
  • Ne rugăm sau respectăm reglementările?  Ilie Popa
    Ne rugăm sau respectăm reglementările? Ilie Popa
  • Talkshow: Decupaj din Realitate, cu Radu Oprea și Adi Kovaci, 22
    Talkshow: Decupaj din Realitate, cu Radu Oprea și Adi Kovaci, 22

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/12232-lupta-pentru-un-vaccin-impotriva-coronavirusului

 

Epidemia de coronavirus se răspândește Mapamond creștin 820

download - Copie - Copie

 03.04.2020  |    Mapamond Crestin  |

Statele Unite au devenit focarul epidemiei de coronavirus în lume, întrecând China și Italia în privința numărului de cazuri.Wendy Griffith: Orașul New York este cel mai afectat, acolo fiind cele mai multe cazuri de infecție, iar oamenii încep să invadeze spitalele. Economia țării încetinește, dat fiind faptul că după anunțarea izolării la domiciliu și a închiderii afacerilor, 3.3 milioane de oameni cer ajutor de șomaj, cea mai mare solicitare care a avut loc vreodată. Potrivit președintelui Rezervei Federale din Statele Unite, s-ar putea ca economia să fi intrat deja în recesiune. Însă, există o rază de lumină. Raportul de la Imperial College din Londra care a prezis o infecție pe scară largă și două milioane de morți în Statele Unite a fost reviziut. Dr. Deborah Birx spune că acest raport nu a fost niciodată conform cu realitatea de pe teren.

Dr. Deborah Birx, celula de criză pentru coronavirus a Casei Albe: Când oamenii au început să vorbească despre faptul că 20% din populație va fi infectată, a fost înspăimântător. Noi nu avem date care să fie în concordanță cu această afirmație.

Wendy Griffith: Crește numărul de persoane infectate în Statele Unite. Potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor, mai multe state se pot confrunta cu o epidemie ca cea din New York.

Reportaj difuzat în cadrul emisiunii „Mapamond creștin” 820 – aprilie 2020. Aici găsești știri și reportaje din lumea creștină: https://alfaomega.tv/stiri

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/12264-epidemia-de-coronavirus-se-raspandeste-mapamond-crestin-820

Copiii din Africa se roagă pentru țările care suferă din cauza pandemiei Mapamond creștin

820 03.04.2020 | Mapamond Crestin

download - Copie - Copie

În Africa, sunt copii care participă la rugăciunea globală. Elevii din Mozambic cheamă numele lui Dumnezeu pentru cei pe care nici măcar nu îi cunosc. O postare pe Facebook a devenit virală. Aici se vede cum copiii își pun mâinile pe hartă, pe diverse țări care suferă din cauza epidemiei. Ei se roagă pentru protecție. În acel moment, Mozambicul nu avea cazuri confirmate de coronavirus. Acum, primul pacient al țării este un bărbat de 70 de ani care s-a întors din Marea Britanie.

Reportaj difuzat în cadrul emisiunii „Mapamond creștin” 820 – aprilie 2020. Aici găsești știri și reportaje din lumea creștină: https://alfaomega.tv/stiri

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/12267-copiii-din-africa-se-roaga-pentru-tarile-care-sufera-din-cauza-pandemiei-mapamond-crestin-820