Reporter:
Nu stiu daca este buna paralela, dar imi amintesc ce se intampla in momentul cand a venit comunismul in Romania. O buna parte a populatiei a fost de acord cu comunismul, pentru ca el a adus electrificare la sate, a adus scoli, servicii pentru toata lumea, nu exista somaj pe vremea respectiva, oricine avea de lucru.
A adus multe lucruri bune comunismul, dar a fost un cancer pentru natiunea noastra.
Petru Dugulescu:
Da, a avut o ideologie otravita, ateista.
Reporter:
Nu stiu daca paralela este foarte potrivita, dar s-ar putea sa fie si acum oameni care vor spune la fel ca si cei care se opuneau comunismului, vor spune – despre noi cativa, care suntem „eurosceptici” – vor spune ca suntem anacronici sau nu facem parte din lumea moderna.
Petru Dugulescu:
Repet, eu nu vreau sa fim anacronici, nici stupizi, nici retrograzi. Eu interpretez evenimentele, in masura in care eu le pot interpreta, cu Biblia in mana si avand Duhul lui Dumnezeu in mine, ca un copil al lui Dumnezeu care traiesc in aceasta generatie.
Deci, accept ce se intampla, n-am incotro, este mersul istoriei. Nu pot sa schimb cursul istoriei pe care Dumnezeu a regizat-o si pe care o conduce. Vreau sa fiu in acest context copilul lui Dumnezeu si sa raman martorul domnului Isus Cristos. Pentru ca Integrarea aceasta este si o oportunitate. Sa ne gandim bine: la 1 Petru, in primul capitol, Petru, cand scrie epistola lui soborniceasca catre sfinti, spune: „imprastiati printre neamuri, dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu.” Pentru cuvantul „imprastiati” in greaca e cuvantul „maon” care inseamna „semanat”, cum imprastie semanatorul samanta.
Deci, pentru alesii lui Dumnezeu care sunt semanati printre natiunile Europei, sunt imprastiati – nu intamplator – dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu. Cred ca fenomenul diasporei romanesti, in acest context, este un miracol si este un lucru pozitiv.
Fiindca daca mergeti in Italia sau in Spania si-n multe tari europene: in Irlanada, in Anglia chiar, in lumea anglo-saxona veti gasi mii si mii de romani care merg la lucru. Dintre aceste mii si mii sunt alte mii care sunt crestini, care sunt copiii lui Dumnezeu.
Veti gasi biserici baptiste si mai ales penticostale foarte mari, foarte numeroase de circa 1000 de membrii uneori, 500, 300. Duminica ei sunt un miracol pentru cei din Roma, sau cei din Milano, sau din Torino sau din Viena.
Am fost recent la Bruxelles, la parlamentul european. Romanii merg duminica dimineata, cu Biblia in mana, cu copiii de mana, merg la biserica. Ori in tarile acestea lumea NU mai merge la biserica. Occidentalii traiesc intr-o Europa post-crestina, o Europa apostata as putea spune, fara sa ma jenez, o Europa care s-a lepadat de Cristos.
Ei, aceste mii si mii de crestini sunt imprastiati de Dumnezeu printre neamuri, dupa stiinta Lui mai dinainte si ei sunt acolo cum erau evreii in vechime, in diaspora, sa duca marturia Legii, sa duca revelatia Dumnezeului unic adevarat si viu. Pe copiii romanilor din diaspora, care invata limba si cultura acelor popoare, Dumnezeu ii va folosi intr-un mod special in generatia urmatoare pentru treziri spirituale in aceste tari, as vrea eu sa cred si sa sper.
Reporter:
Sa ajute Dumnezeu! Continuand paralela cu istoria, pe vremea Imperiului Roman crestinii au beneficiat de drumurile romane, de facilitatile romane, infrastructura romana. Au beneficiat de toate acestea ca sa raspandeasca Evanghelia. Probabil acesta este un mare castig pentru Integrarea Romaniei in UE.
Petru Dugulescu:
Acesta este unul din lucrurile bune: ca intr-o Europa unita oamenii pot calatorii, cum am spus, cum era altadata Pax Romana, Imperiul Roman, drumurile romane. Era o singura limba, se putea circula fara restrictii, iar crestinii se mutau dintr-un loc in altul si plantau biserici, vesteau Evanghelia si faceau ucenici.
Reporter:
Erau cetateni romani cum si noi suntem cetateni europeni. Mi-amintesc cum, cu cativa ani in urma, ca sa ca sa calatorim in Occident, noi aveam nevoie de o invitatie de la cineva din Occident. Acum cineva din China sau din Ucraina are nevoie de o invitatie de la un roman ca sa intre-n Europa…
Care este partea negativa. Stim sigur ca este o parte negativa. La fel cum, spuneam, comunismul la inceput parea o binecuvantare dar a fost un blestem, care este partea negativa a Integrarii?
Petru Dugulescu:
Totdeauna diavolul cand ne serveste cu o bomboana sau ceva dulce o pune intr-un staniol foarte atragator. Cum a fost si comunismul. Aparent era un staniol foarte sclipitor. Bunastare pentru saraci, pentru cei oprimati, pentru muncitori.
Reporter:
Chiar citeam recent despre lucrarile de hidroamelioratii in Delta Dunarii, care de fapt au distrus ecosistemul natural Delta Dunarii, pe vremea lui Gheorghiu Dej.
Petru Dugulescu:
Da. Acuma care este partea negativa a lucrurilor? Europa in care ne-am integrat, din nefericire nu mai este Europa de altadata ci este o Europa fara Cristos, in care nu mai predomina cultul lui Isus Cristos. Cultul sau zeul modern la care se inchina europenii de astazi se numeste Drepturile Omului. Am mai spus undeva acest lucru.
Cand eram in Parlament, mi-a dat Adrian Nastase o carte – el era presedintele Camerei atunci – scrisa de dumnealui ca si jurist international, doctor in Drept, iar titlul cartii era: „Drepturile Omului – religia secolului XXI”.
Cred ca religia Europei de astazi, nu mai este religia straveche a lui Isus Cristos de altadata, care a facut Europa sa fie ce este, ci este religia Drepturilor Omului = instinctele omului.
Reporter:
Este o gluma: o data cu Integrarea in Uniunea Europeana s-ar putea ca homosexualitatea sa fie obligatorie? E doar o gluma.
Petru Dugulescu:
Sunt cateva versuri din poezia mea „Apus de mileniu” care spun asa:
A omului drepturi sunt sacre,
Se striga de sus si de jos.
Dar eu vreau sa strig ca sunt acre,
Cand ele sunt fara Cristos.
S-afirma acum sodomitii,
si timpul ce vine i-a lor.
Dar sunt infierati pocaitii,
Cu viata si Bibliile lor.
Curand Europa unita,
Va fi dor un singur popor.
si fi-va atunci investita,
Cu-acel mondial dictator.
Deci, dupa mine Drepturile Omului inseamna instinctele primare ale omului. Dumnezeu nu mai are drepturi peste natiune, peste familie, peste individ, peste trupul lui, peste viata lui. Dumnezeu este „expropriat”, as putea spune.
Dar omul are dreptul sa-si satisfaca dorintele, sa fie stapan pe soarta lui. Ceea ce m-a durut pe mine la Revelionul Integrarii a fost cand presedintele Romaniei, Traian Basescu a spus in Piata: „Romani, La multi ani! Am intrat in Europa, ne-am integrat. Luati-va soarta in propriile maini de acum! Luati-va soarta in propriile maini! Vom izbuti prin noi insine!”
Daca era un american ar fi spus cu acea ocazie: „God bless, Romania! Dumnezeu sa binecuvanteze, Romania!” Au lipsit cuvintele acestea din discursul lui. Doar: „Luati-va soarta in propriile maini ca ne-am integrat de acum!”
Reporter:
Domnul Basescu spunea si-n campania electorala cum a dat Dumnezeu, domnule sa fie doi comunisti sa concureze pentru presedintie…
Petru Dugulescu:
„Gura pacatosului, adevar graieste!”
Reporter:
Europa are in acest moment Parlament, are Guvern, are Ministru de Externe are absolut toata structura si tot sistemul. Lipseste doar seful cel mare… presedintele…
Petru Dugulescu:
Scenariul e pregatit incetul cu incetul. Dar repet: Dumnezeu este la carma istoriei si ceea ce se va intampla pe scena Europei Unite este numai ceea ce permite Dumnezeul suveran peste istorie si peste univers. Iar soarta noastra – a bisericii si a copiilor Lui – este in mana Lui si El cunoaste viitorul nostru.
In urma cu 3 ani cand am fost invitat prima data la Parlamentul European, la Bruxelles, sa fac rugaciunea in limba engleza pentru Parlamentul European m-am rugat cam asa: „Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Tata ceresc care esti in ceruri, fa-i pe conducatorii Europei de astazi sa te recunoasca pe Tine ca Dumnezeu peste natiuni si sa inteleaga ca binecuvantata este natiunea al carui Dumnezeu este Domnul. Si sa recunoasca ca tot ce este de valoare, tot ce este frumos in civilizatia europeana este de inspiratie crestina.”
Doamna Ema Nicholson m-a felicitat pentru rugaciune. „De ce ma felicitati, doar n-am predicat? Am tinut doar o rugaciune scurta!” „Da, dar noi nu avem curajul sa ne rugam cum te-ai rugat tu aici!” „Aici nu se roaga asa, tu ai facut o rugaciune revolutionara.”.
Reporter:
Credeti ca este o teama printre capii Europei sa atinga acest subiect, pentru ca acum nu mai este „pollitically correct” sa fii crestin? Esti mai respectat ca musulman sau altceva decat ca si crestin.
Petru Dugulescu:
Mi-am dat seama ca Europa are o Constitutie foarte seculara, foarte laica si ca n-au nevoie de Dumnezeu fiindca acum este in spiritul vremii pe care o traim ca a fi crestin, a te mai crampona de principiile crestine inseamna sa fii putin inapoiat, sa fii ingust, sa fii incult, sa fii anacronic.
Dar este modern, este normal, este actual sa fii fara Dumnezeu si sa ai drepturile tale in propriile maini si sa faci ce vrei cu viata ta, iar pe Dumnezeu sa-L scoti afara.
Reporter:
Din felicitarile doamnei Ema Nicholson pentru acea rugaciune, credeti ca bantuie un duh de teama printre ei vis-a-vis de crestinism?
Petru Dugulescu:
Da, fiindca nu vor sa fie nepopulari. Ca sa nu fie nepopulari, de la tribuna Parlamentului european evita sa tina discursuri de aparare a crestinismului. L-ati vazut pe acel italian, Rocco Butiglione care a sustinut ca e pacat fii homosexual, cum a fost atacat si batjocorit.
Deci ca sa nu fie nepopulari, evita sa expuna asemenea mesaje sau discursuri. Desi ei cred in inima lor, ei stiu ce-i bine si ce nu este bine.
Reporter:
Care credeti ca este mersul vremurilor in continuare, cum credeti ca se va desfasura istoria cand va veni Antichristul?
Petru Dugulescu:
Eu cred ca noi traim vremuri cand faradelegea se inmulteste, cand ceea ce inainte era anormal, acum devine normal.
Cand eram eu copil era foarte anormal sa auzi vorbindu-se despre avorturi, era o rusine in sat sau chiar intr-un oras. Sau chiar despre divorturi, imoralitate, pornografie, sexualitate. Despre… homosexuali ce sa mai zic, era ceva foarte, foarte rusinos.
Acum mamele, parintii isi incurajeaza copiii sa fie in ton cu vremea, fiindca asta este lumea.
Cand eram in Parlament am participat la o masa festiva, si sotia unui senator spunea ca ea avea un baiat in clasa a XI si ca ea – mama – ii cumpara prezervative baiatului, ca nu cumva sa se imbolnaveasca. Fiindca ii intelege necesitatile si drepturile si ea ii cumpara prezervative si i le pune in ghiozdan. Am ramas crucit cand am auzit. Sotie de senator si mama sa faca un asemenea lucru.
De acum, fiindca faradelegea se inmulteste si tot ce era anormal inainte, acum devine normal, lumea arunca peste bord toate preceptele crestine. Toate valorile crestine par acum demodate.
Reporter:
Cum a scris cineva chiar pe zidurile Universitatii Sorbona: „Este interzis sa interzici!”. Acesta este motto-ul lumii noastre.
Petru Dugulescu:
Da, si fiindca faradelegea se inmulteste, dragostea celor mai multi va scadea invers proportional. Fiindca dragostea scade, aceasta influenta nociva a lumii patrunde si in biserici. Uneori e greu sa mai confrunti pacatul sau anumite abateri fiindca pari si tu, ca pastor sau ca un crestin din secolul XXI, demodat si anacronic.
Reporter:
Sau risti sa fii chiar arestat cum s-a intamplat cu acel pastor din Suedia care a spus in biserici ca homosexualitatea e pacat.
Petru Dugulescu:
Daca lucrurile acestea merg asa, va veni vremea cand vei fi obligat sa angajezi un pastor homosexual, ca altfel te baga la inchisoare. Sau sa angajezi lucratori sociali care promoveaza aceste precepte. Fiindca in America deja nu mai poti sa fii lucrator social daca ai asemenea idei impotriva homosexualilor, impotriva lesbienelor, sau daca esti impotriva avortului. Nu mai poti sa lucrezi ca lucrator social.
Reporter:
In Suedia statul ii obliga pe pastori sa efectueze casatorii homosexuale. N-au voie sa refuze.
Petru Dugulescu:
In Europa tara dupa tara voteaza casatoria intre homosexuali. Acum se va confrunta si Romania cu problema aceasta. Pana acuma Romania a rezistat…
Reporter:
Urmeaza eutanasia. Urmeaza omorarea pe diverse criterii: criterii etnice, criterii de grup, criterii religioase.
Petru Dugulescu:
Plus, pentru ca Dumnezeu nu mai are drepturi si nu mai este Stapan peste natiune si peste familie se vor incuraja „casatoriile de proba”, adica nelegitime. Tinerii traiesc intre ei si traiesc chiar si in promiscuitate, pot trai cum vor. Nu se mai cununa, nu mai fac legatura aceasta oficiala in fata lui Dumnezeu. Pentru ca ei considera casatoria ca fiind ceva demodat.
Asa se spune acum: „Ce e casatoria? E ceva batranesc, ceva demodat. Eu pot sa ma distrez sau pot sa ma simt bine si fara sa fiu casatorit. Nu-mi place de partener, il schimb, o schimb si-mi caut alta „jucarie” dupa aceea.
Reporter:
Acesta putea fi unul dintre aspecte. Celalalt, asa cum spuneam ar fi eutanasia. Aceste lucruri tin deja de registrul nazismului.
Petru Dugulescu:
Tot in numele drepturilor omului. „Domnule, cum sa chinui omul asta? Cum sa sufere? Hai sa-l ajutam, sa-i scurtam suferinta, nu? Ca omul are dreptul sa-si scurteze suferinta, nu?
Ori numai Cel care a dat viata – Dumnezeu – numai El poate lua viata inapoi.
Reporter:
La fel cum faceau nazistii: „Hai sa-i ajutam pe evrei sa moara! Hai sa-i ajutam pe tigani sa moara! Hai sa-i ajutam… etc” pe diverse criterii…
Petru Dugulescu:
Sa purificam natiunile, sa avem natiuni curate.
Reporter:
Exact. Dupa criterii care sunt total impotriva lui Dumnezeu, impotriva bunului simt, impotriva normalitatii.
Ca si crestini ne ingrijoram de aceste lucruri si este normal sa ne ingrijoram. Dar la capitolul actiuni concrete, ce putem sa facem?
Petru Dugulescu:
Domnule, daca asa sunt vremurile in care traiesc eu si traim noi si daca in jurul meu faradelegea se inmulteste si dragostea in biserici scade, sa nu fiu eu cel care implinesc Cuvantul acesta. Adica, noi cand vedem aceste lucruri, ne spune Domnul Isus: „Ridicati-va ochii in sus, fiindca izbavirea vostra se apropie.”
Daca privim doar in jur, ca si Petru – doar la valuri si la furtuna – voi fi si eu inghitit de valuri.
Fiindca FIECARE VA AJUNGE ACOLO UNDE PRIVESTE. Dar eu, daca ma uit in sus si sunt omul rugaciunii, si omul credintei, si omul Bibliei, si-L astept pe Domnul, voi trai diferit de ceilalti.
Cred ca pentru mine mesajul este ca in lumea aceasta sa fiu diferit, sa fiu sare si lumina, cum a spus Domnul Isus. Si sa nu se implineasca cu mine acel Cuvant negativ: „dragostea scade si faradelegea se inmulteste.”
Eu, in lumea in care traiesc, sa aduc un plus de bunatate, un plus de puritate, un plus de credinta, un plus de sfintenie si de lumina, si sa-L marturisesc pe Domnul celor din jurul meu.
Pentru ca sunt si facilitati deosebite odata cu Integrarea, fiindca acum putem calatori, putem locui oriunde vrem si putem sa lucram pentru Dumnezeu, sa fim martorii Lui.
Reporter:
La final v-as ruga sa inaltati in mod special o rugaciune catre Dumnezeu, si sa incheiem acest interviu privind spre Dumnezeu.
Petru Dugulescu:
Eu as vrea sa nu privim doar la valurile timpurilor noastre moderne, si la valurile de pacat si de ispita care parca se ridica tot mai amenintator, sa nu vedem doar imposibilitatile, ci sa vedem oportunitatile. Pentru ca sunt si oportunitati, cum n-au mai fost pana acum.
Daca avem intelepciunea lui Dumnezeu vom vedea oportunitatile, nu doar imposibilitatile si neajunsurile acestor vremuri. Si privind la oportunitati sa le folosim pentru Gloria lui Dumnezeu.
Sa privim la Domnul Isus, sa ne ridicam ochii in sus, fiindca in jur vor fi numai valuri si negura de acum, dar daca privim la negura si la valuri vom fi inghititi de ele. Sa privim in sus de unde ne vine izbavirea, spune Cuvantul. De unde noi asteptam pe Domnul Isus ca mare Mantuitor care ne va izbavi de mania viitoare.
Si pentru ca usa harului se va inchide in curand si indelunga rabdare a lui Dumnezeu are un sfarsit, ii indemn pe prieteni, pe ascultatori sa se grabeasca, sa se pocaiasca, fiindca nu mai este mult.
In timpul necazului cel mare, cei care vor dori sa fie mantuiti vor plati scump mantuirea lor si le va fi greu sa mai gaseasca har si mantuire. Ii indemn acum sa vina la crucea Domnului Isus cu pocainta si cu credinta personala, si Domnul Isus ii va binecuvanta cu mantuire.
Haideti sa incheiem cu rugaciune:
„Doamne, fiindca traim vremuri atat de speciale si unice in generatia noastra, noi te recunoastem pe Tine ca si Creator al nostru, ca si Stapan al Universului, ca si Stapan al istoriei si cap al bisericii, Tu cel viu in vecii vecilor, Slavit sa fie numele Tau!
Doamne, eu vreau sa fii Domn si Mantuitor in viata mea, in familia mea si lucrarea pe care o fac sa fie placuta inaintea Ta!
Te rog Doamne, pe toti care citesc acest mesaj, lumineaza-i!
Te rog binecuvanteaza-i Doamne si cerceteaza-i Doamne!
Ridica-i la o stare dupa voia Ta. Pune-i pe stanca, Doamne! Ridica-i langa Tine Doamne! Si fa-ne sa cunoastem oportunitatile acestor vremuri, sa le folosim cu intelepciune si cu ravna, pentru gloria Ta, pentru raspandirea Evangheliei si binecuvantarea multor suflete care traiesc in necunostinta, in ignoranta, in intuneric si in pacat.
Iti multumim ca vei binecuvanta Romania cu cercetare speciala, cu trezire spirituala si vei binecuvanta Europa cu Evanghelia Ta!
In Numele Domnului Isus Cristos, Amin!”
(Reporter: Ioan Ciobota)

BUCURIA VIETII… DE DINCOLO. o alta viziune asupra mortii
In timp ce dormea noaptea in pat, unul dintre prietenii mei, impreuna cu sotia lui au fost intoxicati accidental cu monoxid de carbon – gaze de la o soba defecta.
Este foarte interesant ce istoriseste el:
***********************
„Deja am plecat ‘DINCOLO, pe lumea cealalta’…
eram in moarte clinica…
Eram intr-un puternic fascicol de lumina, care m-a ridicat deasupra casei, am trecut prin tavan, si ma inaltam spre nori.
Imi vedeam trupul din afara.
Era un fascicol de lumina compus dintr-un fel de dragoste lichida, un fel de riu, ceva ce ma umplea si ce nu pot descrie.
Vedeam Lumina, simteam acea dragoste si pace care pur si simplu NU pot fi descrise in cuvinte.
In momentul acela IMI DOREAM SA AJUNG „DINCOLO” !
Nu exista nici un fel de confuzie, nici un dubiu. Intelegeam clar ce se intampla.
Vederea mea era diferita – vedeam in acelasi moment de jur imprejur, deasupra si dedesupt, in fatza si in spate, nu doar intr-o singura directie, ca pe pamant.
Nu ma mai interesa NICI de copiii mei, NICI de sotia mea, NICI de casa mea, NICI de prietenii mei, nu ma mai interesa ABSOLUT NIMIC, DAR ABSOLUT NIMIC de pe pamant.
Nu era egoism, ci era o DEZLIPIRE TOTALA, FARA ABSOLUT nici un regret.
Doream din tot sufletul sa fiu DINCOLO !!
Eram cu totul desprins de pamant.
Imi doream cu toata puterea sa ajung la DRAGOSTEA si PACEA care veneau din acea Lumina, imi doream LINISTEA, FERICIREA si ODIHNA care veneau de la Dumnezeu.
Mi-am vazut de sus casa, masina, becul din fatza casei, totul se vedea de deasupra.
Cand sufletul mi-a iesit din trup, tot ce era legat de lumea aceasta A INCETAT!
Nu mai aveam nici o legatura cu lumea aceasta.
Fascicolul s-a facut tot mai mare, norii s-au dat la o parte si am inceput sa urc spre ceruri.
Am inceput sa aud o muzica extraordinara – era o muzica cum nu se poate descrie.
Am vazut o poarta mare si alba, dinspre care curgea acel riu de dragoste.
Dar atunci, intr-o fractiune de secunda, mi-am vazut cei 5 copilasi ramasi pe pamant.
Atunci Duhul lui Dumnezeu m-a oprit si mi-a spus: “Vii sau te intorci la ei?… Alege unde vrei sa te duci: vii in cer, sau sa te intorci pe pamant.”
Undeva in fatza am vazut-o pe mama mea, un prieten si alti cunoscuti ai mei, care sunt morti. Era ca un fel de galerie care ma strigau. Ma simteam erou.
Dar m-am uitat la cei 5 copii ai mei si i-am vazut asa de tristi.
Duhul mi-a aratat din nou imaginea de pe pamant.
Erau cei 5 copii ai mei si in spatele lor 2 sicrie – eu si sotia mea.
Atunci am TRAIT durerea copiilor mei… L-am vazut pe micutul meu de 4 ani cu mutritza lui de copil necajit.
In clipa aceea Dumnezeu mi-a spus: “Copiii acestia sunt responsabilitatea ta!”.
M-am uitat din nou la cer, am inteles ca eu voi ajunge intr-o zi in cer, asa ca am spus: “Doamne, de dragul copiilor mei ma intorc pe pamant.”
Am revenit, riul acela de dragoste m-a adus inapoi, am trecut din nou prin nori, am intrat prin tavan si am ajuns inapoi.
Moartea NU M-A DURUT DELOC.
Am ales sa ma intorc pe pamant, la copilasi si la sotie, dar cu extraordinar de multa parere de rau pentru ceea ce am lasat DINCOLO!”
************************
Am fost foarte, foarte impresionat de ceea ce mi-a istorisit prietenul meu.
Toata perspectiva asupra mortii se schimba dupa astfel de momente.
Moartea ramane o durere imensa DOAR pentru cei ramasi in urma, pe pamant, dar DINCOLO de moarte este o bucurie fantastica pentru cel plecat in vesnicie, DACA L-a slujit pe Dumnezeu in viata de pe pamant.
Pentru cel care moare, daca L-a slujit pe Dumnezeu pe acest pamant, DINCOLO Il intalneste TOT pe Dumnezeu.
Daca nu L-a slujit pe Dumnezeu pe pamant… dincolo il intalneste… pe cel pe care l-a slujit.
Dar atentie! Nu poti sa slujesti decat ori lui DUMNEZEU, ori diavolului. Nu exista alta alternativa si nici neutru nu poti fi.
Cui slujesti tu?
Fie ca traim, fie ca murim, pentru Domnul traim si pentru Domnul murim.
Deci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.
Ioan Ciobota |