Articole
Articolele din acest număr:
Biserica între Ghetto si Venetia – Carbunii Eulaliei 8 – de Marius Cruceru [pagina 1]
[click aici…]
„Sindromul SIDA” la cultele religioase – de Daniel Mitrofan [pagina 1]
[click aici…]
Iosif Stefanuti – de Mihai Ciuca [pagina 2]
[click aici…]
Un baptist, o metodista, si un protestant – de Caius Obeada [pagina 2]
[click aici…]
Ce spune Biblia despre fecundarea artificiala „in vitro”? – de Preot Vasile Filat [pagina 3]
[click aici…]
Nobletea unei femei – de Elena Danaila [pagina 3]
[click aici…]
Cui ii este frica de Isus? – de Ciprian S [pagina 4]
[click aici…]
Dumitru Baban – un muzician plecat la Domnul – de Caius Obeada [pagina 4]
[click aici…]
Ce spune Biblia despre fecundarea artificială „in vitro”?
de Preot Vasile Filat
Fecundarea „in vitro” este fecundarea ovulului în afara organismului şi este cea mai folosită metodă în cazul infertilităţii. În traducere din limba latină „in vitro” înseamnă „în sticlă” şi se referă la eprubetele din sticlă în care sunt fecundate ovulele femeii. Prima dată au folosit această metodă medicii din Anglia în anul 1978. Astfel, prin laparoscopie, se prevalează ovulul de la femeie. Sperma se obţine de la bărbat, dar în multe cazuri, de la băncile de spermă unde sămânţa bărbatului se păstrează congelată.
Medicii crează un mediu pe care îl numesc „teren de cultură” şi acolo provoacă fecundarea ovulului de către spermatozoizi. Zigotul uman se păstrează la germinat şi în termenii de la 36 la 56 de ore de la fecuncare, va fi transferat în uterul femeii în nădejdea că va supravieţui. Ce spune Biblia despre această practică? În mod direct nimic, pentru că nimeni nu au folosit o astfel de metodă în vremurile când a fost înregistrată revelaţia lui Dumnezeu. Dar, Biblia abordează foarte mult subiectul valorii vieţii umane şi privint la tot ce scrie Sfânta Scriptură ne putem face concluzii clare în ce priveşte fecundarea „in vitro”.
Fecundarea artificială aduce mai multă moarte decât viaţă
Doar în perioada 1998-1999, doar timp de doi ani, în Marea Britanie 70.000 embrioni umani au murit pe parcursul aplicării metodei de fertilizare „in vitro” pe când 8.300 copiii au ajuns să se nască. De la momentul când spermatozoidul fecundează ovulul, de când apare zigutul uman, avem a face cu o un om a cărui viaţă are exact aceeaşi valoare pe care o are viaţa fiecărui din noi, cei care au ajuns să ne naştem şi să trăim pe acest pământ. Iată o lege din Sfintele Scripturi care ne arată valoarea fetusului:
Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru pircior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. (Exodul 21:22-25)
Atât medicii cât şi bărbaţii şi femeile care apelează la ajutorul acestei metode sunt conştienţi din start că merg la conceperea copiilor din care cei mai mulţi vor fi omorâţi. Sunt ei oare conştinenţi şi de faptul că urmează să dea socoteala pentru vieţile copiilor proprii omorâţi?
Fecundarea artificială implică omorul copiilor prin avort
Când se face fecundarea în afara organizmului, sunt creaţi mai mulţi embrioni în eprubetă. Astfel, medicii aplică conceperea a mai mulţi embrioni (copiii) „de rezervă” având în vedere că va supravieţui 1 sau cel mult 2 din 10, adică vor ajunge vii până la naştere. Apoi, mai mulţi embrioni sunt transferaţi în uterul mamei, în speranţa că cel puţin unul din ei se va implanta reuşit. În rezultat, de cele mai multe ori apar sarcini multiple şi apoi medicii recurg la aşa numită „reducţia emprionară” ceea ce înseamnă că o parte din embrioni(copii) sunt eliminaţi (omorâţi) ca să dea şanse de supravieţuire unui sau a doi embrioni. Eliminarea embrionilor din organizm este avort şi este omor.
Fecundarea artificială implică tratament antiuman faţă de copiii proprii prin condamnare la închisoare
Ce om normal ar accepta să-şi trimită copilul la închisoare? Nici nu poate cuiva să-i treacă prin cap acest lucru. În pregătire pentru însămânţarea artificială, medicii caută să obţină un număr mare de embrioni. Apoi, aceşti embrioni (oameni care au viaţă) o parte mică sunt transferaţi în uterul mamei, iar o altă parte vor fi păstraţi ca şi rezervă pentru un viitor tratament sau experienţă. Aceşti embrioni sunt păstraţi în stare congelată şi pot fi ţinuţi aşa pentru o lungă perioadă.
Fecundarea artificială este o încercare de a schimba planul lui Dumnezeu
În Biblie este scris că Dumnezeu este cel ce face pe o femeie să nască sau să fie stearpă, adică să nu poată naşte copii. Acelaşi lucru se aplică şi bărbaţilor. De aceea, este bine să realizăm lucrul acesta şi să primim atât copii cât şi imposibilitatea de a avea proprii copiii ca pe un lucru ce vine de la Dumnezeu. Apoi, tot în Biblie este relatat despre multe femei care au fost sterile pentru o perioadă de viaţă şi apoi Dumnezeu le-a dat copii, aşa cum scrie în Cartea Psalmilor:
El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul! (Psalmul 113:9)
Când oamenii au aşteptat cu răbdare până Dumnezeu a lucrat în vieţile lor şi le-a dat copii, au avut doar bucurii şi binecuvântări. Aşa a fost în viaţa lui Rahela, a lui Ana, Elizabeta, etc.
Biblia ne relatează însă şi cazuri când cineva au vrut să ajute pe Dumnezeu şi au recurs la o metodă de concepere a copilului în afara corpului femeii care făcea parte din legământu de căsătorie, ceva similar fecundării „in vitro” şi aceasta le-a adus suferinţe mari. Aşa a procedat Sara, care era sterilă şi căreia Dumnezeu i-a făgăduit că va avea un fiu. Iată ce a făcut ea:
Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; întră, te rog, la roaba mea, poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai. Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan. El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţi pe stăpână-sa. (Genesa 16:2-4)
Acesta a fost doar inceputul problemelor. Mai târziu au venit multe alte probleme şi de la Agar, şi de la Ismael care s-a născut şi problemele de atunci s-au extins până în ziua de azi asupra poporului Israel. Totdeauna când vrem să-L ajutăm pe Dumnezeu cu „invenţiile” noastre, vom avea de suferit mult. Dumnezeu însă şi-a ţinut promisiunea şi Sarai a născut un copil al ei, din trupul ei, care a moştenit făgăduinţele lui Dumnezeu. În cazul Sarei însă, ea nu a omorât pe nici unul din copiii ei.
Când oamenii in disperare după copiii acceptă pentru a avea unul să-şi omoare mulţi alţi copiii ai lor, păcatele acestea nu vor rămâne nepedepsite. Iar insămânţarea artificială nu poate fi făcută fără a aplica aceste omoruri ale propriilor copiii care sunt în stare de embrioni.
Fecundarea artificială implică cel mai sălbatic genocid
În Marea Britanie, în perioada 1991-1998, din cei 750.000 de embrioni care au fost creat prin fertilizare artificială, 237.000 au fost distruşi, iar 48.000 au fost donaţi pentru cercetare. Sunt cunoscute cazurile când embrionii ce erau în surplus au fost folosiţi pentru obţinerea produselor cosmetice. Când i-am spus soţiei mele aceasta, ea a spus: „Nici fasciştii nu au procedat în felul acesta…” De altfel, este bine cunoscut că fasciştii în lagărele de concentrare căutau să folosească totul în economia lor: cenuşa oamenior arşi o foloseau ca şi îngrăşăminte minerale pentru a creşte varză, părul îl foloseau pentru a face perne, din piele de oameni făceau mănuşi şi din grăsima lor săpun. Am văzut aceste produse la muzeul războiului din Kiev. Cum poate cineva care a recurs la fecundarea artificială să doarmă liniştit când ştie că o parte din copii lui vor fi congelaţi, sau distruşi, sau donaţi pentru cercetări sau utilizaţi pentru obţinerea produselor cosmetice?
Dumnezeu va cere socoteala de la toţi cei vinovaţi de crima „in vitro”
Cea mai cunoscută de oameni din cele zece porunci este „Să nu ucizi!”. Dumnezeu mai spune despre valoarea vieţilor acelor copiii care au fost omorâţi ca şi rezultat al experimentului fecundării „in vitro”:
Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. (Genesa 9:5-6)
În Republica Moldova procedura de insămânţare artificială se efectuază cum pretind specialiştii „cu succes” de 10 ani şi cuplurile plătesc pentru aceasta 1500 dolari SUA. Sunt oare conştienţi medicii şi părinţii care apelează la această metodă despre valoarea vieţii copiilor proprii pe care îi supun la experimente şi apoi îi omoară? Sunt ei oare conştienţi de faptul că vor da socoteala înaintea lui Dumnezeu? Precum Dumnezeu în Biblie, tot aşa şi Biserica condamnă această practică a morţii.
Şi care este soluţia pentru cuplurile ce nu pot avea copii?
Să înfieze copiii orfani. Astfel vor salva vieţile şi viitorul orfanilor şi nu vor da naştere copiilor proprii pentru ai omorâ pe cei mai mulţi. Iată ce spune Scriptura despre aceasta:
Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1:27)
A cerceta în acest context înseamnă a fi implicat deplin în viaţa cuiva care are nevoie să fie sprijinit, să fie ajutat. Primul în această listă este trecut orfanul şi cel ce are milă de orfan şi îl ajută, îl sprijină, îl ridică, dă dovadă de o adevărată credinţă în Dumnezeu. O foarte frumoasă mărturie vor avea înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor cei ce au milă de orfani, care îi înfiază şi apoi le dau un viitor şi o nădejde. Dumnezeu să ne ajute să privim la valoarea vieţii umane tot aşa cum o priveşte El.
Articol apărut pe situl Moldova Creştină (http://www.moldovacrestina.net )
NOBLETEA UNEI FEMEI
de Elena Danaila
,, Femeia se naste aristocrata, si, daca se dovedeste demna moral, este egala cu regii.”
Intotdeauna cand se incearca sa se faca un comentariu asupra unui anumit text, una dintre premise este aceea de a incerca sa intri in pielea autorului acelei sintagme, sa patrunzi in lumea lui, in mediul care l-a influentat, atat de natura sociala, cat si de natura economica, politica, curente literare si cate alte lucruri care nu influenteaza viata unui om !
De aceea, cei care nu dispun de majoritatea acestor elemente, vor fi foarte subiectivi in comentariile lor pe astfel de teme.
Alaturi de acestia, si eu voi fi destul de subiectiv in aprecierile pe care le voi face asupra acestui citat, tocmai pentru ca nu detin deocamdata prea multa informatie despre autor, desi am citit cateva carti ale lui.
Dostoievski a fost unul dintre reprezentantii de seama ai literaturii ruse. Parerea lui despre femei are radacini in contactele pe care le-a avut cu acestea si probabil si din cauza faptului ca era crestin.
,, Femeia se naste aristocrata ” scoate in evidenta faptul ca ea a fost creata sa fie o fiinta nobila, noblete care se regaseste in chiar cuvintele lui Dumnezeu din Genesa la crearea primilor oameni: ,, Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra .”
Originea ei aristocratica sau nobila o putem regasi cand parcurgem mai departe Sfintele Scripturi, deoarece o gasim ca fiind cea care implineste barbatul, cea care il incoroneaza, cea care face ca viata lui sa fie plina de frumusete si sa aiba un rost pamantesc. Ea da un rost muncii pe care o trudeste barbatul de-alungul vietii prin procreere. El isi gaseste un sens in viata stiind ca toata munca si investitia umana isi gaseste implinirea in urmasii lor.
Chiar daca multi acuza femeile pentru slabiciunile lor, iar societatea vorbeste despre acest ,, vas mai slab ” in termeni vulgari, ele sunt o binecuvantare pentru omenire. Fara femei viata nu s-ar perpetua.
Fara ele, viata nu ar mai avea culoare, miros, gust, placere, implinire. Probabil ar fi ca o mancare facuta la repezeala viata, iar tonalitatea predominanta a ei ar fi negrul si griul..
Cand apostolul Petru vorbeste despre femei, numindu-le ,, vase mai slabe ” (1 Petru 3:7 ), nu se refera la capacitatea lor intelectuala, cum cred foarte multi, ci la sensibilitatea lor, la faptul ca ele sunt mai emotionale, pun toate lucrurile la suflet mult mai repede decat barbatii. De aceea, ei sunt sfatuiti de apostol, in acelasi verset, sa fie intelepti cu ele si sa le cinsteasca.
In multe culturi femeia este vazuta doar ca o ,, purtatoare de copii”, sau ca o sluga pe langa casa omului, un rau necesar. Din acest fel de gandire a societatilor umane nu poate iesi nimic bun. Acest fapt este observabil mai ales in Asia, in special in India si in tarile foarte sarace din acea zona asiatica, unde femeile sunt privite ca niste animale aproape. Acolo unde intr-o familie se nasc mai mult de trei fete, in special in India , de la 10 ani sunt trimise la templele hinduse drept cadou idolului Hindu si altor idoli asiatici, unde vor practica prostitutia rituala in cinstea acestor idoli pagini. Alte fete, din familiile foarte sarace sunt vandute oamenilor foarte bogati pentru a fi sclave. Unele din aceste fete nu-si vor mai revedea niciodata familia. Unii oameni foarte bogati, cand isi construiesc palatele, au obiceiul sa ia o fata fecioara si sa o ingroape de vie in zid drept ofranda zeilor hindusi, ca acestia sa ii apere de rau.
Dumnezeu a declarat insa ca femeia are valoare in ochii Lui, aceeasi valoare pe care o are si barbatul, insa ,, ca functie” , folosind termenii militari, ea are ca autoritate deasupra pe barbatul ei.
Ea este o aristocrata prin nastere, insa ea poate deveni o regina , daca prin viata ei morala dovedeste un caracter regesc.
Dostoievski nu vorbeste in acest citat decat despre ceea ce poate deveni o femeie atunci cand isi creste si isi cultiva caracterul, cand si-l ,, lucreaza” si il infrumuseteaza prin cultivarea a tot ceea ce este bun, placut, moral, estetic, latura cea mai predominanta fiind cea morala. El priveste doar partea pozitiva, considerand ca o femeie nu ar trebui sa decada din pozitia aristocratica pe care o detine, nu ar trebui sa ajunga la depravare, la starea de epava a societatii.
Din pacate, viata ne descopera si acest aspect al ei. Nimeni nu si-a dorit vreodata sa ajunga alungat din societate si declarat un putregai al ei. Dar caracterul deficitar, sau chiar ,, glumele amare ale vietii” i-au aruncat pe unii intr-o astfel de groapa de gunoi social, la marginea societatii. Femei cu educatie buna, crescute exemplar, cu o viata morala exemplara, au ajuns datorita unor decizii gresite in viata sa aiba esecuri rasunatoare. Singure, fara sprijin langa ele in vremurile tulburi ale vietii, au luptat pentru supravietuire lasand la o parte toate demnitatile lor morale. Au castigat pe de o parte, dar si-au pierdut demnitatea, si-au pierdut respectul din partea societatii asa-zisa morala.
Un exemplu asemanator il gasim in Biblie, in Evanghelia dupa Ioan, in al patrulea capitol, in persoana unei femei, numita generic ,, samariteanca de la la fantana lui Iacov.”
Legile samaritenilor erau asemanatoare cu cele ale evreilor, si erau foarte mult influentate de cele ale evreilor. Aparuse traditia orala, care deja in Iudeea avea o vechime de aproape 200 de ani, traditie careia i se impotrivise Domnul Isus Hristos in nenumarate discutii pe care acesta le-a avut cu fariseii si carturarii.
Una dintre legile pe care ei o interpretasera foarte flexibil era cea privitoare la despartirea in casatorie din cartea Deuteronom 24:1. Unii evrei, din scoala unui invatat mare, vicepresedintele Sanhedrinului, numit Samai, interpretau acest verset conservator, si spuneau ca un om nu are voie sa divorteze de sotia lui, decat atunci cand acesta dovedea ca ea l-ar fi inselat, savarsind adulter. Cealalta scoala de gandire apartinea unui alt mare invatat, Hillel, presedintele Sanhedrinului, care sustinea ca o femeie putea fi lasata chiar cand savarseste o greseala mai mica, cum ar fi arderea mancarii. Ba, unii rabini au ajuns pana acolo incat sa spuna ca o femeie poate fi lasata de un barbat, cand acesta isi gaseste o alta femeie mai frumoasa decit nevasta lui.
Sa privim putin la samariteanca prin aceasta prisma a traditiilor din vremea aceea. Isi dorea mult sa fie iubita si pretuita, sa aiba valoare in ochii barbatului ei. Poate ca nu stralucea de frumusete, insa proasta nu era, dupa cum reiese din discutia cu Domnul Isus Hristos, chiar fiind interesata de lucrurile spirituale. Primul ei barbat a gasit ca este prea desteapta pentru el. Intrebarile ei il sacaiau. Il deranja ca nu putea sa ii dea raspunsuri la ele. In timp, s-a inhibat. Si… a divortat de ea. Ea nu avea dreptul sa divorteze. Doar barbatii aveau acest drept. Si … a fost foarte dezamagita. Vroia sa fie iubita, poate si un pic inteleasa…N-au fost usoare momentele de dupa divort. Nu vroise ca asa sa se termine totul. Nu ei.
A venit apoi un timp cand un alt barbat a inceput sa o curteze. A asteptat un timp, si parandu-i-se serios, a acceptat sa se marite cu el. A incercat sa nu il mai supere cu intrebarile ei. Dar intr-o zi, a ars mancarea. Si…totul s-a sfarsit cu un nou divort. Reusise sa il iubeasca, incercase sa ii fie pe plac, iar el…a dat-o afara din viata lui. Durere. Dezamagire. Intrebari fara raspuns. Priviri intrebatoare spre cer.
Doi barbati au dat-o afara din viata lor. Oare nu era buna de nimic ? Oare ce trebuia sa schimbe in viata ei ? Oare va mai exista vreun alt barbat care sa o iubeasca si sa o accepte asa cum este ea ?
…Apoi a venit al treilea … al patrulea…al cincilea…si toti au parasit-o. Isi dorea cu disperare sa fie iubita, sa fie inteleasa. Nimeni nu putea face asta. Nu isi dorise niciodata sa imbratiseze atatia barbati, sa se culce cu ei, sa ii schimbe unul dupa altul. Cazuse intr-un joc al vietii pe care ea nu il putea controla, in care se simtea ca un animal prins intr-o cusca, fara nici o portita de iesire dintre gratiile reci si dominatoare.
A inceput sa aiba o parere foarte proasta despre ea. Aceasta parere i-a fost confirmata de catre cei din jur care sopteau cand o vedeau: curva satului…
Incepuse sa imbatraneasca. Ultimul barbat o lasase pentru o femeie mai tanara si mai frumoasa ca ea, ceea ce ii adancea si mai mult cutitul in inima. Nu dorea decat putina intelegere, iubire si protectie.
…In cele din urma, un barbat a vazut in ea ceva. A inceput s-o placa. Ba, chiar a cerut-o in casatorie. A refuzat categoric. Nu vroia sa o mai lase inca unul… ii fusese indeajuns suferinta pe care i-au produs-o fiecare divort. Fiecare a fost o ruptura din inima ei, lasand-o cu rani adanci.
Nu mai vroia sa treaca pe acest drum batatorit deja. Ar fi fost prea mult pentru ea…ar putea sa innebuneasca de data asta. Nu, nu se va marita cu acesta. Dar ce vor zice oamenii ? Nu o mai intereseaza! Si asa au vorbit deja multe despre ea. Vroia doar putina iubire si intelegere, putina protectie…
Sufletul ei era un vulcan gata sa explodeze in orice moment. Mintea ei era incordata la maxim. Avea nevoie de dragoste.
Asa a intalnit-o Isus Hristos langa fantana: o femeie insetata, insetata dupa o viata adevarata, dupa o viata cu sens, nu o viata in sens giratoriu, dupa o viata din abundenta. Putea El trece nepasator pe langa aceasta femeie ? Putea El sa nu ii spuna ca Adevarata Implinire era langa ea, Cel care o intelege era aproape, Cel care o protejeaza era gata sa o ia sub ,, aripile Lui ?” Nu putea.
Doua inimi bateau cu putere. Una cauta dragostea cu disperare. Cealalta … disperata sa ofere DRAGOSTEA.. Si…ele s-au intalnit.
…Niciodata nu a fost mai frumoasa viata pentru samariteanca. Isus Hristos i-a refacut viata, i-a dat ,,adevarata viata.” Acum nu se mai simtea o sclava, sclava nimanui, si se simtea regina , regina cerului. Era fericita.
,,Femeia se naste aristocrata, si, daca se dovedeste demna moral, este egala cu regii. ” Pentru a fi considerata regina , este de datoria ei sa dovedeasca acest lucru prin caracterul ei exceptional. . Inima ei, din natura sensibila, trebuie impodobita cu alte lucruri care sa atraga oamenii din jurul ei. Apostolul Petru vorbeste si despre ,,impodobirea inimii” in 1 Petru 3:1-4. Inima femeii trebuie sa fie ca o podoaba, ca un giuvaier de pret, care sa bucure atat pe cei care o au, cat si pe cei care il privesc. Adevarata podoaba a unei femei nu este cea de afara, nu de putina importanta uneori, ci ,,omul ascuns al inimii, un duh bland si linistit”, care este de mare pret atat in ochii lui Dumnezeu, cat si in ochii oamenilor. O astfel de comoara vorbeste prin insasi existenta ei, fara a-si mai eticheta pretul. Femeia care prin caracterul ei moral se dovedeste o regina , face din barbatul ei un rege, si el chiar ajunge sa se simta rege in prezenta sotiei lui. Femeia care dovedeste caracterul unei regine va face ca cei din casa ei, copiii, sa se simta ca niste printi.
,, In spatele fiecarui barbat mare, sta o femeie mare” se spune adesea. Cred ca ar trebui sa se schimbe acest dicton, si sa se spuna : ,, Alaturi de fiecare barbat mare, sta o femeie mare.” Femeile care isi dau silinta in fiecare zi sa isi dezvolte omul adevarat, cel din interior, dar sa nu il neglijeze nici pe cel din exterior, sunt demne sa fie numite regine, barbatii lor sa priveasca cu dragoste la ele si sa le spuna: Te iubesc, regina mea !!!
http://publicatia.voxdeibaptist.org/articole2_apr08.htm
Blog Creștin Ardelean Viorel 