Pagina de Istorie
Începând cu luna Februarie 2005, vă punem la dispoziţie o lucrare de Istorie Baptistă scrisă de autorul J. M. Cramp, care prezintă istoria mişcării baptiste într-o formă condensată şi interesantă, începând cu fondarea bisericii primare şi ajungând până în perioada prezentă. Sperăm ca prin acest material să vă îmbogăţiţi cunoştinţele şi să aflaţi detalii diversificate şi interesante legate de istoria creştină. Mai multe informaţii şi scrieri din domeniul istoriei creştine puteţi găsi pe paginile Bibliotecii electronice a Misiunii Vox Dei, prin accesarea link-ului din dreapta, cu Istorie Baptistă.
ISTORIE BAPTISTĂ
De la fondarea biserici creştine până în prezent
de J. M. Cramp, D.D. (1796-1881)
Capitolul 8 – Statistici şi Reflecţii
Efecte ale lucrării de misiune – Trezirile – Extinderea Denominaţiei – Tabel statistic – Diversitatea şi adaptarea talentului – Agenţia Baptistă de acum utilizată – Rev. C. H. Spurgeon – Uniunea Baptistă – Particularităţi ale perioadei prezente – Îndatoriri ale Baptiştilor
Istoria secolului prin care trecem acum trebuie spusă mult mai pe scurt decât oricare perioadă antecedentă acestuia. Numele oamenilor vii nu aparţin în mod adecvat istoriei; şi chiar dintre cei care au plecat recent, nu e posibil să vorbim cu un grad de imparţialitate pe care îl cere compunerea istorică. Câteva pagini scurte trebuie, prin urmare, să completeze relatarea noastră.
Formarea Societăţii Misionare Baptiste a fost o eră în istoriei denominaţiei noastre. Părerile lărgite au luat locul noţiunilor egoiste şi înguste care au predominat de aşa mult timp. Când natura şi extinderea obligaţiei creştine în referire faţă de difuzarea Evangheliei au fost înţelese, şi au rezultat acţiuni corespunzătoare, o condiţie religioasă sănătoasă a fost curând experimentată. Noua vigoare revendica scopul. Alte aventurări pe lângă misiunile străine au fost preluate, şi au fost îndeplinite cu ardoare perseverentă, caracteristică stării alterate de sentiment.
Misiunile domestice şi-au implicat atenţia asupra bisericilor Britanice din Anglia încă din 1797, şi au fost încă de pe atunci continuate cu o activitate judicioasă. Pe Continentul Nord American călătoriile extensive erau modul ordinar al efortului de acasă. Populaţia care creştea în mod rapid nu putea fi evanghelizată în vreun alt fel. Aceste exercitări sunt de acum direcţionate de Societatea Misionară Naţională, sau de convenţiile de stat respective.
În 1813 bisericile Baptiste din Statele Unite au fost trezite la un sens al îndatoririi lor faţă de lume prin interpunerea graţioasă care a adus pe Judson şi pe Rice printre ei. Pe atunci începea cariera lor misionară. Aceasta a fost prosperă într-un grad fără înfloritor.
Uimitoarea trezire a religiei care a avut loc în cadrul Uniunii la începutul secolului a fost un proces educaţional, ce a tins să pregătească pe servitorii lui Dumnezeu pentru adoptarea unei politici larg agresive. Talentul sfinţit a fost dezvoltat ager pentru utilizare în cauza Domnului. Spiritul de consacrarea plana în mod puternic asupra bisericilor. Îndemnurile concise a Dr. Carey, „Aşteptaţi-vă la lucruri mari, încercaţi lucruri mari”, au devenit lozincile celor cu inimă largă. Activitatea sfântă a fost roada; puterea crescută a fost evoluată, pentru a putea fi extinsă asupra noilor exercitări, şi vechea promisiune a fost împlinită, „Te voi binecuvânta şi voi face numele tău mare, şi vei fi o binecuvântare” (Geneza 12:2).
Şi acum, să privim în jurul şi peste acestea şi să exclamăm, „Ce lucrări a făcut Dumnezeu!”
La încheierea „Perioadei tăcute”, numărul bisericilor baptiste din Marea Britanie şi Irlanda întreceau oarecum 400, care conţineau probabil 20.000 de membrii. Există acum circa 2.400 de biserici şi numărul membrilor lor e estimat la 280.000. În plus, principiile noastre au prins rădăcini în Coloniile Imperiului, şi se răspândesc rapid. Bisericile baptiste au fost plantate în West Indian Islands, în Australia, în Van Diemen’s Land, în Africa, în diferite părţi din India, şi în mod plenar în America de Nord Britanică unde, acum 70 de ani în urmă, existau doar două biserici din denominaţia noastră în existenţă.
În Continentul Europei, strădaniile preaiubitului nostru frate Oncken şi a co-asistenţilor săi energici au fost binecuvântate în mod remarcabil. Bisericile din credinţa şi ordinul primitiv există în Hanover, în Prussia, în câteva din statele Germane, în Franţa, în Elveţia, în Danemarca şi în Suedia.
În Statele Unite, însă, a fost mărturisit cel mai uimitor progres. Câteva cauze au contribuit la aceasta. Una este fluxul imens de emigraţie anuală care se transmitea în acea ţară cu zecile de mii din toate părţile Europei, Marea Britanie şi Irlanda, şi printre ei numeroşi Baptişti. Alta este potrivirea modului de guvernare şi starea societăţii în ceea ce priveşte libertatea principiilor Baptiste. Adoptarea lucrării Baptiste, în general, faţă de condiţia şi obiceiurile oamenilor, nu trebuie trecută cui vederea. Acestea, totuşi, sunt doar considerente secundare, deşi trebuie alocată o greutate adecvată şi acestora. Fără îndoială că bisericile Baptiste au împărtăşit în mare acele revărsări ale Duhului care au făcut distincţia specifică a efortului creştin în acea parte a lumii, şi care, se crede, sunt îndeaproape conectate cu predicarea credincioasă simplă şi aderenţa scrupuloasă faţă de legile „Regelui Regilor”. În anul 1790 existau, în Statele Unite, 872 de biserici, care conţineau 64.975 membrii. Există acum Baptiştii Regulaţi, care părăsesc Baptiştii Liberei Voinţei, Anti-misiune, De Şase Principii şi De Ziua a Şaptea, „Biserica lui Dumnezeu”, Ucenicii (sau Campbelliţii), Tunkerii, şi Menoniţii, 13.355 biserici, cu 1.109.926 membrii.
Adunând statisticile într-o sumă, următorul tabel prezintă o aproximare a tăriei prezente a denominaţiei:
| |
Biserici |
Membrii |
| United States |
13.355 |
1.109.926 |
| Great Britain and Ireland |
2.400 |
280.000 |
| British North America |
567 |
41.000 |
| West Indies |
205 |
36.000 |
| Burma, Assam, and Siam |
375 |
17.000 |
| Continent of Europe |
292 |
23.494 |
| India |
70 |
3.000 |
| |
–––– |
–––– |
| Total |
17.264 |
1.510 |
Aceasta este o aproximare din care doar în China, Africa şi Australia-Asia sunt scoase din socoteală, rezultatele nefiind destul de clare şi depline pentru a garanta o declaraţie definită. Cu excepţia Statelor Unite, Europa şi British North America, toate celelalte incluse în lista aceasta sunt estimări găsite în rapoartele oficiale. Credem că acestea sunt sub cantitatea actuală; dar era mai bine să se greşească în această parte, dacă nu s-a putut obţine acurateţea completă.
Există o altă părere în această privinţă. Aceasta este era societăţilor. Desemnările care ar fi de altfel impracticabile pot fi duse în efect prin combinarea efortului şi diviziunii lucrării. Ne-am alăturat altor creştini declaranţi în fondarea şi susţinerea instituţiilor de utilitate generală, şi au împărtăşit partea noastră completă de poveri a filantropiei. Există însă câteva departamente ale spiritului creştin în care trebuie să fim mulţumiţi să lucrăm singuri. Printre organizaţiile noastre favorabile există următoarele:
- English Baptist Home Missionary Society.
- Baptist Irish Society.
- Baptist Highland Mission. Society for Aged or Infirm Baptist Ministers.
- Baptist Building Fund. American Baptist Publication Society.
- American Baptist Home Missionary Society.
- American and Foreign Bible Society.
- Bible Translation Society.
- Baptist Tract Society.
- Southern Baptist Convention (Home Missions and Bible).
- American Bible Union.
- American Baptist Historical Society.
În cadrul Departamentului de Misiune Străină avem:
- Baptist Missionary Society.
- American Baptist Missionary Union (formerly the „Baptist General Convention”).
- General Baptist Missionary Society.
- American Baptist Free Mission Society.
- Southern Baptist Convention (Foreign Missions).
În susţinerea acestor instituţii, ni s-a permis, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, să folosim anual circa £150.000. Venitul Societăţii Misionare Baptiste singur a fost raportat în cadrul anului trecut a fi nu mai puţin decât £39.339; în timp ce venitul Misiunii Irlandeze şi de Casă (inclus încă din 1854 într-o singură Societate) este raportat, pentru anul care se încheie în martie 1870, £7.233, 16s, 3d.
Nu mai este nevoie să spunem că toată această cheltuială este adiţională faţă de cea solicitată pentru susţinerea operaţiunilor educaţionale extensive, şi acoperirea tuturor cheltuielilor legate de închinarea publică şi întreţinerea lucrării creştine.
Despre caracterul agenţiilor prin care marea lucrare încredinţată nouă a fost în acest fel realizată, nu e posibil să vorbim, decât pe scurt.
S-a remarcat adesea că atunci când Dumnezeu e pe cale să excludă un scop mare, El pregăteşte dinainte agenţia adecvată; şi interferenţele providenţiale de un fel surprinzător, pentru a putea produce obiectul numit, care nu a fost notat în mod nefrecvent. Să ne gândim, pentru un moment, la oamenii pe care Dumnezeu ni i-a dat pentru lucrarea din ultimul curs de ani. Gândiţi-vă la cei trei nemuritori de la Serampore – Carey, Marsham şi Ward. Gândiţi-vă la alţi misionari, calificaţi în mod admirabil pentru poziţiile la care au fost chemaţi să le ocupe – Adoniram Judson, with his incomparable wives, and George Boardman, in Burma; Comstock, in Arracan; Chamberlain and Yates, in India; Coultart, Knibb, and Burchell, in Jamaica; cu mulţi alţii a căror nume sunt familiare prietenilor Misiunilor. Gândiţi-vă la scriitorii prin a căror peniţe puternice principiile noastre au fost explicate şi apărate. Gândiţi-vă la bărbaţii de elocvenţă şi de sfat, care au mânuit şi ghidat opinia publică, au ferit-o de descurajare sau a prevenit-o de greşeli. Gândiţi-vă la bărbaţii cu bogăţii, a căror inimi au fost mişcate de harul lui Dumnezeu pentru a „născoci lucruri liberale”, şi a căror exemple au stimulat aşa de mult pe alţi încât comoara bunăvoinţei creştine a părut să fie, precum „vasul de făină” al văduvei şi „ulciorul de ulei”, inepuizabile. „Toate acestea vin de la Domnul Oştirilor, care este minunat în sfat şi excelent în lucrare” (Isaia 28:29).
Există totuşi un alt fapt care nu trebuie scăpat din vedere. Ne referim la maşinăria intelectuală care se află de acum în operaţie pentru beneficiul omenirii sub supravegherea Baptistă, sau ca rezultat al strădaniei Baptiste. Fraţii noştri au luat parte printre traducători. Versiunile lor ale Scripturii vor fi citite de naţiunile Orientului din generaţie în generaţie. Roiurile de mulţimi din India datorează în principal lui Carey şi Yates pentru Cuvântul lui Dumnezeu, şi chiar Brahminii primesc acel Cuvânt în venerata lor Sanskrit din partea mâinilor Baptiştilor. Nativii din Burma, Assam şi Siam, datorează lui Judson şi asociaţii săi, obişnuinţa lor cu oracolele Divine. În acele ţări Orientale, de asemenea, şi oriunde în altă parte Misionarii noştri au plantat standardul ceresc, educaţia tinerilor a fost privită ca o materie de importanţă principală. Prin intermediul instituţiilor ei au stabilit, sau au asistat la stabilirea unei fundaţii care a fost pusă şi pe care templul cunoştinţei va fi înălţat în vremurile viitoare.
În Anglia, cu excepţia instituţiilor teologice – cu care fiecare denominaţie trebuie să se găsească pentru sine – Baptiştii se folosesc de aceste facilităţi pentru achiziţia de învăţătură şi ştiinţe ce sunt abundent oferite pentru toate clasele comunităţii. Dar în Statele Unite acestea s-au manifestat, în acelaşi timp, au iluminat patriotismul şi zelul denominaţional. Colegiile şi seminarele de prin ordin, investite amplu şi bine dotate cu instructori, împlinesc nevoile propriilor lor familii, şi oferă stimulare pentru ca alţii să participe în avantaje. Prin acest intermediu o influenţă salutară este extinsă asupra comunităţii ca întreg. Următoarele sunt câteva statistici educaţionale ale denominaţiei în Marea Britanie:
| Colegii |
|
Preşedinţi |
An fondare |
| Bristol College |
|
Rev. F. W. Gotch, LL.D. |
1770 |
| Rawdon College |
|
Rev. S. G. Green, B.A. |
1804 |
| Pontypool College, Wales |
|
Rev. Thos. Thomas, D.D. |
1807 |
| Regent’s Park College |
|
Rev. Joseph Angus, D.D. |
1810 |
| Haverfordwest College |
|
Rev. Thos. Davies, D.D. |
1839 |
| Chilwell College |
|
Rev. W. Underwood, M.A. |
1797 |
| Glasgow |
|
Rev, Jas. Paterson, D.D. |
1856 |
| North Wales |
|
Rev. Hugh Jones, M.A. |
1862 |
| Pastors’ College |
|
Rev. C. H. Spurgeon. |
1861 |
| Chamber Hall, Bury |
|
Rev. H. Dowson |
1866 |
În timp ce oferim declaraţia de mai sus, este imposibil să evităm influenţa care a fost exercitată asupra denominaţiei de către Rev. C. H. Spurgeon. Deşi se află încă printre cei vii (mulţi ani să trăiască) el a atribuit un serviciu nepreţuit pentru cauza Baptistă, încât nici o istorie Baptistă nu ar putea fi completă fără a include numele său. Cu o popularitate fără precedent şi puterea unui predicator, înzestrat cu entuziasmul şi activitatea neobosită, posedat în special de o anxietate serioasă pentru suflete şi o devoţiune pasionată faţă de Salvator, marile sale puteri au fost întotdeauna la serviciul bisericilor, cu rezultate care par să se lărgească după fiecare an. Probabil că cea mai de bază influenţă a sa ar fi exercitată în legătură cu Colegiul Pastorilor care este numit mai sus. Acolo aproximativ 100 de studenţi sunt pregătiţi pentru lucrarea Cuvântului; şi dintre ei pleacă, în numere considerabile în fiecare an, pastori de biserici, unii din ei care ocupă, nu în mod nevrednici, cele mai proeminente poziţii din ţară. De sigur, toate acestea sunt marcate, mai mult sau mai puţin, cu caracteristicile speciale ale aceluia pe care au învăţat să-l admire şi să-l onoreze; aşa că intre ei Spurgeon poate fi reprodus în mod continuu. Trupul Baptist este cu certitudine un lucru diferit acum, din ceea ce a fost când, cam cu 16 ani de atunci, tinerii din Cambridgeshire şi-au făcut prima apariţie la amvonul Capelei din strada New Park.
Ar fi neadecvat să nu menţionăm, în recitirea influenţelor care au tins recent la lărgirea şi întărirea denominaţiei, vigoarea crescută care a fost afişată în anii târzii în operaţiunile Uniunii Baptiste. Bisericile sunt datoare venerabilului John Howard Hinton (clarum et memorabile nomen) pentru strădaniile sale aşa de mulţi ani; dar spre zelul şi perseverenţa Secretarului junior, Rev. J. H. Millard, Uniunea datorează mai mult pentru noua şi mai viguroasa ei viaţă. Întâlnirile sale de toamnă au fost, în special „vremuri de împrospătare din prezenţa Domnului”. Din nou şi din nou avem fraţi plecaţi din mijlocul lor ce spun, „Iată, ce plăcut şi frumos este ca fraţi să locuiască în unitate!” Dacă denominaţia este mai consolidată şi unită decât a fost vreodată, Uniunea Baptistă şi ofiţerii săi merită multa laudă care nu va fi niciodată ţinută în mod negeneros sau cu nepăsare.
În anii târzii denominaţia a fost mai atentă la literatura sa faţă de anterior. Periodicele Baptiste publicate în Marea Britanie sunt – The Freemen, săptămânal, editat de Rev. Dr. Angus, şi alţi gentlemeni; The Baptist Magazine, lunar, stabilit în 1809 editat acum de Rev. W. G. Lewis; The General Baptist Magazine, editat de Rev. J. Clifford, M.A.; The Sword and the Trowel, lunar, editat de Rev. C. H. Spurgeon; The Gospel Herald and Voice of Truth, The Church, The Baptist Messenger, The Missionary Herald, The Juvenile Missionary Herald, şi The German Baptist Reporter – toate lunare. Există şi alte 8 periodice din Ţara Galilor, pentru folosul Baptiştilor din Principalitate. Periodicele Baptiste emise în Statele Unite sunt prea numeroase pentru a mai fi numite. Câteva dintre ele circulă cu sutele de mii.
Dumnezeu ne-a desemnat o poziţie onorabilă. Ne mai rămâne să ne dovedim a fi vrednici de ea.
„Principiile Reformei secolului al 16lea sunt sub o expansiune continuă. Oamenii sunt implicaţi în examinarea fundamentelor, şi trasarea tuturor lucrurilor către originea lor. Pretenţiile de prescriere şi obicei sunt respinse. În religie, postura luată de vechii Reformatori este pe deplin recunoscută: nimic nu trebuie admis ce nu poate fi susţinut „prin Scriptură şi în mod necesar de raţiune”. Cu astfel de păreri, cercetătorii conduc investigaţiile lor fără teamă, şi le împing în fiecare direcţie. Prin abandonarea tradiţiei ei cer un sistem de adevăr şi practică ce va rămâne în picioare în faţa testului criticismului cercetător. Ei doresc să debaraseze tot ce este gunoi şi să găsească „căile vechi”.
Noi profesăm a umbla în ele, şi că continuăm Reforma spre subiectele sale legitime. Nu este iraţional să presupunem aceasta, aşa cum cercetarea independentă o arată, scrutând toate formele de profesiune religioasă, sentimentele şi practicile noastre vor fi extrem de îmbrăţişate, ca fiind cele ce prezintă cea mai apropiată asemănare cu Creştinismul primitiv. Observarea botezului pruncilor este pe moarte în cadrul fraţilor noştri Paedobaptişti. Am putea în mod corect să sugerăm că marile avansări în rangurile noastre va urma.
Care sunt, aşadar, datoriile cuvenite nouă sub astfel de circumstanţe? La această întrebare se poate răspunde pe scurt – că, dacă ne-am menţine poziţia, trebuie, în primul rând, să cultivăm cu seriozitatea crescândă pietatea inteligentă şi aprinsă a inimii; trebuie să adoptăm măsurile pentru expunere şi difuzare a sentimentelor noastre asupra acelor puncte în care diferim de alte încuviinţări religioase; trebuie să ne extindem influenţa noastră creştină prin eforturi misionare locale, conduse pe o scală liberală; trebuie să nutrim talentul în creştere, şi să dăm tuturor servitorilor Domnului oportunităţi de a fi utilizaţi în cauza Sa, conform darurilor lor respective; trebuie să încurajăm un zel entuziast pentru educaţie; trebuie să ne implicăm în mod efectiv simpatiile noastre pentru cei tineri; trebuie să fim mereu gata să promovăm îmbunătăţirile sociale şi să avansăm planurile filantropice; şi trebuie să exemplificăm, în toată unitatea nefrântă, devoţiunea faţă de Salvatorul, şi să depindem cu credinţă de ajutorul divin.
Ar fi uşor să lărgim fiecare din aceste topice. Vom continua noi înşine, totuşi, spre ceea ce este mai important – pietatea personală.
Baptiştii ar trebui să fie în mod preeminent oameni religioşi. Profesiunea şi practica noastră sunt specifice. O considerăm a fi misiunea noastră specială pentru a pleda pentru ascultarea personală faţă de voia Domnului. Pentru aceasta ne-am luptat din totdeauna. Respingem membria ereditară, susţinând faptul că oamenii nu se nasc creştini, ci că ei devin creştini când sunt născuţi din nou, şi până acolo, ei nu au nici un drept la ordonanţele creştine, pentru că ei nu se pot bucura de binecuvântările creştine. Noi negăm puterea sacramentală, susţinând faptul că sufletul este reînnoit şi sfinţit nu printr-un act exterior îndeplinit asupra noastră sau de noi, ci prin adevărul Evangheliei şi harul Duhului Sfânt. Adunăm din învăţăturile Apostolilor faptul că un om trebuie să fie creştin înainte ca acesta să se jure că este unu; şi, în acord deplin, după cum şi credem, cu instrucţiunile Noului Testament, nu admitem pe nimeni în părtăşia noastră fără o profesare de pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. Botezul lor este în acelaşi timp o declaraţie a singurei bazări pe Salvatorul, şi un simbol al uniunii lor cu El în moartea şi învierea Sa – o uniune spirituală, vitală. Bisericile noastre, astfel constituite, profesează a fi societăţi de credincioşi, congregaţii de sfinţi.
Membria în bisericile Baptiste, aşadar, implică pietatea. Obiectul uniunii noastre este de a nutri evlavia în fiecare din noi, şi de a o difuza în afară spre cea mai mare extindere posibilă. Tăgăduind toate încercările faţă de simpla atracţie exterioară, eforturile noastre tind în mod exclusiv spre avansarea religiei personale. Îi invităm pe oameni la credinţa şi sfinţenia bisericilor primitive. Dorinţa noastră este mai întâi de a-i chema la Dumnezeu, şi apoi de a-i pregăti pentru cer printr-un curs de educare spirituală. Toate acestea nu pot fi realizate decât printr-o comunitate spirituală adevărată, şi aceste eforturi nu pot fi susţinute mult decât dacă există un progres spiritual continuat. Ortodoxia este necesară, şi ordinea este necesară; dar nici ortodoxia şi nici ordinea nu va asigura prosperitatea fără o trăire în asemănarea cu Hristos. Cât de onest ar trebui să aspirăm după acea binecuvântare! Cât de sârguincios ar trebui să ne luptăm să o obţinem, şi într-o măsură crescută! Cu ce ardoare ar trebui să adoptăm toate mijloacele scripturale pentru a promova comuniunea cu Răscumpărătorul, şi de a aprinde simpatia şi dragostea printre servitorii Săi! Extinderea şi eficacitatea salvatoare a influenţei noastre trebuie să depindă de cantitatea de realizări spirituale ale noastre. Există secte ce pot prospera fără aceste realizări, datorită caracterului lumesc care este inerent în constituţiile lor, şi legătura privilegiilor bisericii cu descendenţa naturală; denominaţia Baptistă, însă, depinde în totalitate de succesul şi lărgirea dominaţiei adevăratei evlavii printre membrii săi. Bisericile noastre vor fi adăposturi potrivite pentru cei care scapă de pericolele frigului şi ale formalităţii toropite, doar dacă ei vor exemplifica „lucrarea credinţei, strădaniei dragostei şi răbdarea speranţei”, prin care urmaşii timpurii ai Domnului au fost distinşi. Dacă ne lipsesc acestea, căutătorii vor merge acolo unde este mai multă putere, deşi forma şi ordinul ar fi mai puţin agreabil faţă de modelul apostolic, şi „viitorul” nostru va fi întunecat de norii eşecului şi al dizgraţiei.
Cu ce zel, aşadar, ar trebui să ne implicăm în toate strădaniile prin care religia cinstită poate fi promovată printre noi! Cât de aproape ar trebui să ne ţinem de adevărul evanghelic, ferindu-ne de toate tendinţele de a scădea standardul, sau de a înlocui eseul elegant cu învăţătura Biblică şi apelul aprins! Cât de atent trebuie să fie încurajat spiritul Evangheliei! Cât de aprins ar trebui să fie toate oportunităţile pentru ca lărgirea progresului mutual în pietate să fie îmbunătăţit! Cât de numeroase şi bine susţinute ar trebui să fie eforturile de bunăvoinţă şi zel, astfel stabilit legătura dintre activitatea creştină şi mentalitatea spirituală, şi „a dovedi ceea ce este buna, şi acceptabila şi perfecta voie a lui Dumnezeu!” Şi cu ce observaţie silitoare ar trebui să fie cinstite legile disciplinei, aşa încât, puritatea bisericilor fiind menţinută, membrii lor să poată fi „epistole ale lui Hristos, cunoscute şi citite de toţi oamenii!” Dacă aceste metode de evlavie viguroasă şi roditoare devin caracteristice denominaţiei noastre, forţa de atracţie va fi simţită de toţi din jurul nostru; uniunea cu bisericile noastre va fi privită nu doar ca o datorie, ci ca un privilegiu; şi mii vor spune, „Vom merge cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi”. Oamenii vor percepe că profesiunea de aderenţă a noastră faţă de simplicitatea primitivă şi puritate este asigurată – faptul că devoţiunea noastră faţă de cauza Salvatorului nu e impulsivă, ci obişnuită – şi că în alăturarea de numărul nostru ei nu vor asculta doar de dictatele de conştiinţă scripturală, ci se vor asigura de o mare măsură de bucurii creştine, şi o desfăşurare mai deplină a vieţii creştine.
„Există un viitor pentru Baptişti”, şi e datoria noastră să ne pregătim pentru aceasta. Mii de suflete, care se uită din întuneric, şi „simt pentru Dumnezeu”, cer călăuzirea noastră în căutarea adevărului şi a vieţii. Libertatea, insultată şi târâtă de tiranii pământeşti, ne cheamă să afirmăm drepturile conştiinţei, şi imunitatea sa întreagă din controlul uman; şi, în timp ce aceasta ne face semn de a merge la războiul sfânt, ne aminteşte că este slava noastră (o slavă în care majoritatea comunităţilor Protestante vor face parte) te a mânui sabia Duhului cu mâini care nu au fost niciodată înroşite de sângele vreunui frate. Martirii noştri – arşi, decapitaţi, strangulaţi, sau înecaţi, în fiecare ţară Europeană, din era Reformei, şi totuşi necunoscuţi faţă de faimă, deşi eroismul lor creştin era generozitate dreaptă – se aşteaptă ca, în difuzarea şi apărarea adevărurilor pentru care au suferit, noi să afişăm un zel potrivit lotului nostru privilegiat. O mare lucrare ne stă înainte, atât acasă cât şi în afară, care cere o dragoste aprinsă, îndrăzneală întreprinzătoare, şi perseverenţă neînfrântă.
http://publicatia.voxdeibaptist.org/istorie_apr08.htm
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Blog Creștin Ardelean Viorel 