MÂNCARE

MÂNCARE. În acest termen general sunt incluse toate produsele vegetale şi animale folosite de om pentru a-şi păstra viaţa fizică a trupului său.

I.În Vechiul Testament

Perioadele cele mai vechi

De la început (Geneza 1:29-30; 2:16) toate plantele care făceau seminţe (în special cerealele şi legumele, probabil) precum şi pomii care făceau fructe i-au slujit omului ca hrană, iar zarzavaturile şi legumele ca hrană pentru animale. Căderea în păcat a omului a atras după sine truda pentru culegerea şi producerea hranei (Geneza 3:18, 23; 4:2-3). Mâncarea din corabia lui Noe a fost, evident, specifică hranei care exista la vremea aceea, dar nu ni se dă nici un detaliu (Geneza 6:21). După potop, Dumnezeu a promis că semănatul şi seceratul nu vor înceta atât timp cât va dura pământul şi ca toate făpturile vii (pe lângă vegetaţie) pot fi folosite ca hrană, dar nu şi sângele lor (Geneza 8:22-9:4). După potop, în vremea când Noe şi urmaşii lui au repopulat pământul, creşterea viţei de vie (şi în consecinţă, beţia) a apărut prima dată (Geneza 9:20-21).

Epoca patriarhală

În Egipt, Palestina şi Mesopotamia, în prima parte a mileniului al 2-lea î.Cr., cerealele şi diferite feluri de pâine au constituit produsul principal de alimentaţie, împreună cu laptele, untul, brânzeturile, apa, vinul şi berea. Fără îndoială că triburile seminomade ale patriarhilor au trăit în primul rând cu produse lactate de la turmele şi cirezile lor, dar au avut şi pâine (vezi proviziile date lui Hagar, Geneza 21:14), iar uneori au cultivat cereale în fiecare sezon, aşa cum a făcut Isaac (Geneza 26:12) şi poate şi Iacov (cf. Geneza 37:7), întrucât el a trebuit să cumpere grâne din Egipt în timpul foametei (Geneza 42:2,25 ş.urm.; 43:2; 44:1-2). Ciorba de linte (o ciorbă roşie) era probabil o mâncare obişnuită în zilele când Esau şi-a vândut dreptul său de întâi născut pentru o masă pregătită din această linte (Geneza 24:29-34), dar cu siguranţă că mai târziu a fost (de ex. 2 Samuel 17:28). Musafirii de onoare erau serviţi cu un viţel îngrăşat, alături de care mai erau servite brânzeturi şi lapte. (Geneza 18:6-8). Putem compara acţiunea lui Avraam cu referirile din textele canaanite de N, din Ugarit, care menţionează tăierea unui „miel din turmă şi pregătirea lui” sau „cel mai gras… animal pus la îngrăşare” (ANET; p. 146,149,151). Deşi carnea nu era parte a hranei de fiecare zi, mâncarea preparată din carne de vânat era destul de comună în Palestina şi Siria antică. Lui Isaac i-a plăcut carnea gustoasă de vânat (Geneza 27:3-4), aşa cum i-a plăcut şi egipteanului Sinuhe în Palestina, puţin mai înainte (ANET; p. 20). Cadourile prezentate demnitarilor puteau include nuci şi miere precum şi delicatese (Geneza 43:11). Tăbliţele din sec. al 18-lea î.Cr. care au fost găsite în palatul de la Mari ne arată că mari cantităţi de miere au fost folosite la ospeţele date în cinstea unor vizitatori de rang împărătesc; în aceeaşi perioadă împăratul Ishme-Dagan al Asiriei i-a trimis fratelui său care domnea la Mari fructe de fistic. De asemenea, în Egipt mierea a fost în primul rând un prerogativ al casei împărăteşti şi al înaltei societari, dar uneori a fost folosită şi de inferiorii acestora. În final, masa comună a fost un simbol recunoscut al amiciţiei dintre două părţi care au făcut o înţelegere, de ex. Isaac şi filistenii din Geneza 26:30, şi Iacov şi Laban în Geneza 31:54. Nu ni se dă nici un detaliu în ce priveşte masa cu care Iosif i-a servit pe fraţii lui în Egipt (Geneza 43:31-34).

Israel în Egipt

În Egipt, în ciuda vieţii grele, israeliţii captivi au avut o varietate de mâncăruri de care şi-au adus aminte cu nostalgie în timpul călătoriei lor prin pustie: peşte din abundenţă, castraveţi, pepeni, praz, ceapă, usturoi (Numeri 11:5). Această listă corespunde destul de bine alimentelor pe care le cunoaştem din Egiptul antic, şi mai ales din partea de E a Deltei (regiunea Gosen), în sec. al 13-lea. Astfel, lăudând regiunea Ra’amses, un scrib apreciază bogăţia ei în ce priveşte alimentele: soiuri de ceapă şi praz, şapte soiuri de peşte în apele ei şi diferite fructe şi legume (ANET, p. 471; şi mai clar, R A. Caminos, Late-Egyptian Miscellanies, 1954, p. 74).

Mâncarea în Israel

(i) Hrana vegetală. Cerealele, vinul şi uleiul de măsline au fost cele trei mărfuri principale (Deuteronom 7:13; Neemia 5:11; Osea 2:8). Cerealele erau în principal orz, grâu şi uneori alac (secară albă), un soi inferior de grâu; vezi Exod 9:32 (Egipt); Deuteronom 8:8; şi Isaia 28:25 (observaţi ordinea cerealelor). Pentru prepararea şi coacerea pâinii, vezi *PÂINE; această hrană de bază a constituit cel mai potrivit simbol pentru Cristos Însuşi, Pâinea vieţii (cf. Ioan 6:33, 35).

*Viţa de vie a fost al doilea furnizor mai important; nu numai pentru că dădea struguri proaspeţi ca fructe (Numeri 6:3; Deuteronom 23:24), ci şi pentru strugurii uscaţi, sub formă de stafide (1 Samuel 25:18; 30:12); sau pentru mustul de struguri dulce, ‘asis (Isaia 49:26; Amos 9:13; Ioel 1:5; 3:18, AV „vin dulce”, „vin nou”); sau pentru mustul fermentat de jumătate sau vinul cel nou (Judecători 9:13; Osea 4:11; Proverbe 3:10; etc.); precum şi pentru vinul complet fermentat (yayin). Aceste sucuri roşii de struguri au fost deseori denumite „sângele strugurilor” (Geneza 49:11; Deuteronom 32:14). *Vinul, în diferitele lui forme, era băutura obişnuită în Palestina antică. Diferite vinuri din Egiptul antic, din Palestina (cf. acela de la Helbon, menţionat Ezechiel 27:18 şi în textele asir.) şi din Asia Mică au fost celebrate în antichitate. Oţetul (vinul care a devenit acid), diluat cu apă, era util pentru reîmprospătarea lucrătorilor de la câmp (Rut 2:14).

Pe lângă faptul că este un cuvânt general pentru băuturile fermentate, sekar, „băutură tare”, pare să fi fost folosit specific pentru băuturile pregătite din cereale (adică, berea; Herodot, 2.77) sau din curmale (ibid, 1.193) sau chiar din miere. Berea era o băutură care era mai populară în Mesopotamia, iar în Palestina vinul; ambele erau folosite în mod obişnuit în Egipt, unde vinul de curmale este menţionat împreună cu alte băuturi. Pentru vinul condimentat, vezi (iv) Condimentarea, mai jos.

Al treilea produs de bază, uleiul de măsline, a fost folosit atât ca mâncare cât şi ca grăsime pentru gătit, împreună cu făina, *uleiul intra în componenţa pâinilor şi a turtelor, acestea puteau fi coapte în ulei (Exod 29:2); el era folosit pe scară largă, cf. văduva din Sarepta (1 Împăraţi 17:12).

Pentru legume, vezi secţiunea b. şi c. de mai sus, Epoca patriarhală (linte) şi Israel în Egipt(Numeri 11:5); era folosită şi fasolea, pol (2 Samuel 17:28; Ezechiel 4:9). Cuvântul apare şi în Egipt, în sec. al 13-lea î.Cr. Pe lângă strugurii şi măslinele deja menţionate, fructele au includeau *smochine, uneori presate în turte (cf. Isaia 38:21 pentru a fi folosite ca medicament; ele mai erau folosite cu scop medicinal şi în Ugarit, pentru cai) şi de asemenea smochinele de sicomor, ca şi în Egipt, care trebuiau să fie crestate pentru a fi aduse la mărimea la care putea fi mâncate (lucrul cu care se ocupa Amos; Amos 7:14). Rodiile erau mâncate şi sucul lor băut (Cântarea Cântărilor 8:2). Existau diferite nuci, printre care şi migdalele (Ieremia 1:11) şi nucile de fistic (vezi la Epoca patriarhală, mai sus). În Proverbe 25:11; Cântarea Cântărilor 2:3, 5; 7:8; 8:5; Ioel 1:12, termenul tappuah înseamnă probabil „măr”, cu toate că această interpretare este deseori pusă la îndoială. În afara Egiptului şi a Palestinei, Textele babiloniene indică faptul că mărul era cunoscut de multă vreme în Mesopotamia (hashuru), ca şi în partea de SE a Asiei Mici (Purushanda, lângă oraşul modern Topada). (Vezi de asemenea, *COPACI, POMI.)

(ii) Produse de provenienţă animală. Acestea includ mierea, grăsimile şi carnea. Mierea albinelor sălbatice care putea fi găsită între stânci, în copaci, etc., era utilizată pe scară foarte largă (Deuteronom 32:13; Judecători 14:8; 1 Samuel 14:25; 2 Samuel 17:29). Scriitorii VT nu ne spun dacă evreii au practicat sau nu apicultura (asemenea egiptenilor). *Mierea a fost o delicatesă foarte preţuită (Psalmul 19:10; Proverbe 24:13). Palestina a fost într-adevăr o ţară unde curgea „laptele şi mierea” (Exod 3:8) În sec. al 15-lea î.Cr., faraonul egiptean Tuthmosis al III-lea a adus cu sine, când s-a întors din lupta cu Siria şi Palestina, sute de vase cu miere, luate ca şi tribut (campaniile a 7-a şi a 14-a). Vezi descrierea bogăţiei în cereale, vin, ulei, miere, fructe şi cirezi de vite a Palestinei, descriere pe care o face Sinuhe (ANET, p. 19-20).

Laptele a fost un alt produs alimentar important, împreună cu derivatele lui, untul şi brânza. Pentru lapte, cf. Proverbe 27:27; Isaia 7:22; Ezechiel 25:4; pentru unt, Proverbe 30:33; iar pentru brânză, vezi Iov 10:10; 1 Samuel 17:18; 2 Samuel 17:29 (ca dar). Laptele era oferit deseori vizitatorului neaşteptat sau musafirilor, aşa cum a fost cazul cu Sisera în Judecători 4:19; 5:25, şi aşa cum s-a întâmplat cu secole mai devreme fugarului egiptean Sinuhe (ANET, p. 19).

Carnea era consumată numai ocazional, cu excepţia, poate, a celor bogaţi care puteau să o aibă la masă în mod regulat. Aşa cum a obişnuit Avraam, musafirilor li se punea înainte carne de viţel, de ied sau de miel (cf. Judecători 6:19 ş.urm.; 2 Samuel 12:4), iar aceste animale puteau fi date ca daruri atât vii, cât şi pregătite (1 Samuel 16:20; 25:18). Viţelul cel îngrăşat în grajd era deseori ţinut pentru ospeţele domneşti (Proverbe 15:17), ca în Egipt (tabloul din lucrarea lui N.M. Davies, Egyptian Paintings, 1955, placa 4) sau în Mesopotamia – după spusele curteanului care era responsabil cu aranjamentele pentru vizita unui împărat şi care a raportat despre un viţel îngrăşat, acesta era atât de greu încât: „atunci când stă în picioare, sângele îi fuge în picioare şi nu mai poate sta…” Copiii apostaţi ai lui Eli preferau carnea prăjită, nu pe cea fiartă (1 Samuel 2:13-15) iar carnea fiartă într-un cazan cu apă a fost subiectul unui text al lui Ezechiel (24:3-5). Dar un ied nu putea fi fiert în laptele mamei lui (Exod 23:19), probabil pentru că acest fapt părea să fi fost asociat cu practica canaanită legată de jertfe, şi de aceea, implicaţiile puteau fi similare cu cazul când se aduceau jertfe idolilor în vremea NT. Levitic 11:1-23, 29 ş.urm. (cf. 41 ş.urm.) şi Deuteronom 14:3-21 conţin legea cu privire la animalele care puteau fi mâncate şi la cele care nu puteau fi mâncate. Pe lângă boi, oi şi capre, mai puteau fi mâncate şapte soiuri de vânat (Deuteronom 14:5) şi toate celelalte animale cu copita despicată care rumegau hrana. Animalele care nu îndeplineau ambele condiţii au fost interzise ca hrană şi au fost trecute pe lista animalelor „necurate”, împreună cu mai bine de douăzeci de soiuri de păsări. În ce priveşte peştele, etc., numai peştii care aveau şi aripioare şi solzi puteau fi mâncaţi. Insectele care puteau fi mâncate erau foarte puţine (din familia lăcustelor). Unele din creaturile interzise erau pur şi simplu nepotrivite pentru a fi consumate de om; altele (de ex. porcul) nu prezentau siguranţă în verile călduroase; altele au fost prea strâns legate de idolatria popoarelor din jur. Pentru peşti, vezi secţiunea c., mai sus, referitoare la Israel în Egipt, şi *PEŞTE, PESCUIT.

(iii) Proviziile de alimente de la palatul lui Solomon.

În 1 Împăraţi 4:7, 22-23, 27-28, se spune că guvernatorii celor 12 provincii administrative ale lui Israel, trebuiau să furnizeze fiecare câte o lună pe an provizii alimentare pentru curtea lui Solomon: proviziile pentru o zi fiind 30 cori de făină, (1 cor = 0.181 m3 n.ed.) 60 cori de altă făină, 30 de vite şi 100 de oi, vânat, păsări şi nutreţ pentru grajdurile împărăteşti. În mod similar, Solomon i-a plătit lui Hiram I, împăratul Tirului, pentru cedrul şi pentru tăietorii de lemne, 20.000 de cori de grâu pe an, şi o cantitate corespunzătoare de ulei. Această deservire de la palat a fost caracteristică curţilor orientale din antichitate, aşa cum este arătat în arhivele de la curţile egiptene şi mesopotamiene. Curţile lui Nebucadneţar II, împăratul Babilonului şi ale lui Cirus, împăratul Persiei, par să fi fost aprovizionate lunar de funcţionari ai districtelor, similar sistemului aplicat la curtea lui Solomon; vezi R.P. Dougherty, BASOR 5, 1925, p. 23-31, 40-46. Se presupune că proviziile pe care le primea Solomon la curte lunar erau percepute ori din impozitele locale, în natură (cereale pentru făină, animale vii), ori în plus, pe lângă acestea, erau plătite de cele 12 districte.

Nu numai sistemul, ci şi cantitatea şi modul de distribuire a proviziilor de la curtea lui Solomon se aseamănă cu consumul la alte curţi împărăteşti. Personalul de curte din Orientul antic poate fi împărţit, pentru convenienţă, în trei grupe: în primul rând, împăratul, familia lui şi toţi miniştri; în al doilea rând, curtenii principali şi funcţionarii oficiali ataşări departamentelor ministeriale; iar în al treilea rând, numărul (probabil) şi mai mare de angajaţi de toate meseriile şi profesiunile care pot fi concepute. Palatul din Orientul Apropiat antic nu era numai reşedinţa împăratului ci şi sediul întregului guvern central al statului. Avem la dispoziţie nişte statistici parţiale pentru comparaţie, din Egipt şi Mesopotamia. În sec. al 18-lea î.Cr., arhivele împărăteşti de la Mari şi Chagar Bazar din NV Mesopotamiei consemnează proviziile alimentare zilnice necesare împăratului şi miniştrilor (adică prima grupă de mai sus); cantităţile se referă la sute de litre (qa) de cereale, pâine, paste făinoase, miere şi siropuri în fiecare zi; la Chagar Bazar media era de 945 de litre pe zi, pentru „ospăţul împărătesc” (J. Bottéro, Archives Royales de Mari, 7, 1957, p. 270-273). Este vrednic de a compara numai marile cantităţi de orz doar care erau consumate în palatul de la Mari (vezi Birot, ibid, 9, 1960, p. 264-265). Rapoarte similare s-au păstrat şi de la curtea egipteană, din timpul Dinastiei a 13-a (aceeaşi perioadă). Ceea ce se poate compara direct sunt cei 726 litre (10 har – saci) de făină folosită zilnic pentru a face pâine pentru curtea egipteană din timpul lui Seti I (cca. 1300 î.Cr.) în Egiptul de Jos (Spiegelberg, Rechnungen, Zeit Setis. 1, 1896). Pregătirile pentru sosirea unui faraon în ultima parte a sec. al 13-lea î.Cr. includea furnizarea a 9.200 de pâini (opt sortimente), a 20.000 de pesmeţi (două sortimente) şi a unor cantităţi mari de alte alimente (R.A. Caminos, Late-Egyptian Miscellanies, 1954, p. 198-201). Toate aceste cifre sunt valabile de regulă pentru consumatorii din „grupa întâi” (şi poate în ultimul exemplu şi pentru cei din „grupa a doua”), dar aici nu au intrat şi lucrătorii din grupa a 3-a. – de ex. cele 400 de femei de la palatul din Mari. Tăbliţe cu raţii din Babilon, între cel de-al 10-lea şi cel de-al 35-lea an al domniei lui Nebucadneţar II (595-570 î.Cr.) ne dau delalii cu privire la cantitatea de cereale şi ulei alocată captivilor de neam împărătesc, printre care îi putem include şi pe Ioiachin, împăratul lui Iuda şi pe fiii lui, precum şi pe numeroşi artizani din Egipt, Filistia, Fenicia, Ionia, Lidia, Cilicia. Elam, Media şi Persia. (Pentru detalii, vezi ANET, p. 308; DOTT, p. 84-86; sursa de bază este E.F. Weidner, Mélanges R. Dussaud, 2, 1939, p. 923-935; pentru resurse utile, vezi W.F. Albright, BAS, 1942, p. 49-550

În cazul lui Solomon, dacă un cor („o măsură”) este considerată a fi 220 de litre (R.B.Y. Scott, BA 22, 1959, p. 31; cf. *GREUTĂŢI ŞI MĂSURĂTORI), atunci cei 30 + 60 de cori de făină pe care-i folosea zilnic ar însuma 6.600 + 13.200 litre, totalizând 19.800 de litre pe zi sau 594.000 de litre pe lună. Ţinând cont de cifrele comparative date mai sus, 600 de litre ar fi fost alocate zilnic pentru Solomon, familia lui şi miniştrii lui (cf. 726 şi 945 litre pentru Egipt, respectiv Chagar Bazar, aşa cum este arătat mai sus), adică pentru „grupa întâi”; celelalte 6.000 de litre de făină fină erau alocate probabil grupului principal de curteni şi funcţionari („clasa a doua”), iar cele 13.200 de litre care au mai rămas, numărului mare de angajaţi ai curţii („clasa a 3-a”). Mărturii din Mari indică faptul că 1 iku de pământ (3.600 de metri pătraţi) producea un ugar de cereale (1.200 de litre). Dacă recolta israeliţilor a fost cât de cât constantă şi dacă o litră de boabe dădeau aproximativ o litră de făină, atunci este posibil să sugerăm că proviziile lunare de făină de la curtea lui Solomon (594.000 de litre) ar fi echivalentul cerealelor recoltate de pe o suprafaţă de 495 de iku sau de pe aproximativ 424 de acri. Aceasta reprezintă o suprafaţă de aproximativ 1,7 km2 – cu siguranţă nefiind o povară pentru nici unul din cele douăsprezece districte. În ce priveşte cei 20.000 de cori de grâu pe an de care avea nevoie Hiram, urmând acelaşi fir al calculului, ar necesita recolta de pe aproximativ 305 iku sau 262 de acri în fiecare lună, adică de pe o suprafaţă de aprox. 1.06 km2, din nou o cifră rezonabilă..

(iv) Condimentarea şi gătitul

Gătitul includea coacerea pâinii şi a turtelor (cu sau fără aluat dospit) , gătitul supelor şi al tocăniţelor şi prăjirea sau fierberea cărnurilor (vezi mai sus). *Sarea era o necesitate de bază pentru o masă (Iov 6:6). Aşa cum am menţionat deja, împărţirea unei mese cu cineva era semnul unei înţelegeri (Geneza 26:30; 31:54), iar expresiile „legământ de sare” (Numeri 18:19), sau „a mânca sarea cuiva” (Ezra 4:14) aveau acelaşi înţeles (adică, indicau o înţelegere sau loialitate). *Ierburile pentru condimentate includeau mărar şi chimen  (Isaia 28:25, 27) şi coriandru (Exod 16:31; Numeri 11:7). Utilizarea obişnuită a acestora în antichitate este dovedită de găsirea plantelor şi a seminţelor acestora în mormintele egiptene începând cu dinastia a 18-a şi de menţionarea lor în textele babiloniene şi cele egiptene (cf. L. Keimer, Die Gartenpflanzen im Alten Ägypten, 1, 1924, Nos. 24, 29-30, p. 37-38, 40-42 şi ref., 147-149).

Pe tăbliţele miceniene în gr., găsite în Creta şi Grecia, scrise în scrierea „Liniară B” şi datate din sec. 15-13 î.Cr., apar condimente cum ar fi chimenul  (ku-mi-no), coriandrul (ko-ri-a-da-na/do-no) şi susanul (sa-sa-ma), cât şi altele. Aceste nume (şi probabil şi unele codimente) au fost importate din NE, prin Siria-Palestina şi Cipru şi sunt mărturii cu privire la folosirea încă din antichitate atât a condimentelor cât şi a numelor lor, în ţările biblice. Detalii ni se dau în cartea lui M. Ventris şi J. Chadwick, Documents in Mycenaean Greek, 1956, p. 131,135-136,221-231; şi lucrarea lui Chadwick, The Decipherment of Linear B, 1958, p. 64, 120, conţine un tratament sumar. Susanul este atestat în aceeaşi perioadă în Siria, la Ugarit (Gordon, Ugaritic Textbook, 3, 1965, p. 495, No. 2496, ca ssmn).

Mierea putea fi folosită la copt (cf. Exod 16:31), dar nu adusă ca şi dar de mâncare lui Dumnezeu (Levitic 2:11), cu toate că egiptenii o ofereau zeilor lor. Vinurile dulci şi condimentate (Cântarea Cântărilor 8:2) şi berea sunt cunoscute, de asemenea, din textele egiptene şi din cele mesopotamiene, mierea şi ierburile fiind folosite în acest scop.

Expresia din VA „albuşul oului” (rir hallamut, Iov 6:6, RVmg. „suc de iarbă grasă”), folosită ca un simbol pentru ceva care este lipsit de gust, a fost probabil seva unor verdeţuri. D J. Wiseman (The Alalakh Tablets, 1953, p. 87), în prezentarea listelor de raţii din sec. al 18-lea BC din Alalah, observă o legătură posibilă între hilimitu, enumerat printre cereale, şi termenul sir.hallamut (cf. forma ebr. de mai sus); cf. A.R. Miliard, Ugarit-Forschungen 1, 1969, p. 210.

BIBLIOGRAFIE

Pentru informaţii suplimentare din perioada modernă, cf. H. Carey, The Art of Syrian Cookery, 1960. Cu privire la mâncarea din antichitate în general, vezi RJ. Forbes, Studies in Ancient Technology, 3, 1955, p. 50-105, iar referitor la zahăr şi la miere, Forbes, op. cit. 5, 1957, p. 78; 88,97 ş.urm.; H. A. Hoffner, Alimenta Hethaeorum, 1974; Reallexikon der Assyriologie, 3, 1957-71, p. 211 ş.urm., 302 ş.urm., 308 ş.urm.

K.A.K.

În Noul Testament

Întrucât familia tipic evreiască era în general vegetariană, nu este surprinzător faptul că NT se referă aproape exclusiv la astfel de produse alimentare.

Alimentele de natură vegetală

(i) Cerealele. Alimentul principal al omului în Biblie este pâinea, făcută ori din făină de grâu (Matei 13:33; Luca 13:21) ori din făină de orz (Ioan 6:9,13; cf. Judecători 7:13; 2 Împăraţi 4:42). Orzul era de obicei ingredientul pâinii pentru cei săraci (cf. Josephus, BJ 5.427; iar, pentru valoarea relativă a grâului şi a orzului, Apocalipsa 6:6). NT vorbeşte despre metoda primitivă de a culege spicele (Levitic 23:14) şi de a îndepărta pleava prin frecarea spicelor în mâini (Deuteronom 23:25; Matei 12:1; Marcu 12:23; Luca 6:1). Când lucrul acesta se făcea în ogorul altuia, fapta era considerată de rabini ca un echivalent al culesului şi, de aceea, era interzisă în ziua de Sabat (Mişna, Sabat 7.1 2). Alte metode de a lucra cu grâul le găsim în Matei 3:12 = Luca 3:17; Luca 22:31). În mod special trebuie menţionate massot sau turtele făcute din aluat nedospit, care era singurul aluat permis în casele evreieşti în timpul praznicului Paştelor (Exod 12:19; 13:7, etc., 1 Corinteni 5:7 ş.urm.).

(ii) Fructele şi uleiul. Din grădini au provenit strugurii (Matei 7:16) şi din ei „rodul viţei” (Matei 26:27, etc.); şi măslinele, cu toate că acestea din urmă (cf. Romani 11:17 ş.urm.; Iacov 3:12) nu sunt niciodată menţionate în mod expres ca alimente. Măslinele, însă, au dat uleiul cel mai utilizat la prepararea hranei, iar măslinele ca fruct au fost conservate prin acrire în apă sărată. Măslinele murate au fost mâncate cu pâine ca şi aperitiv. Şi în legătură cu aceasta, poate fi amintit sosul asortat din curmale, smochine, stafide şi vin şi era denumit haroset, care era unul dintre alimentele servite la masa ceremonială de Paşte (Marcu 14:20; Ioan 13:26; în Mişna,Pesahim, 2. 8; 10.3).

Fructul smochinului este amintit în Matei 7:16, în acelaşi context în care sunt amintiţi şi strugurii. Aceste două fructe erau foarte preţuite în Palestina, în timp ce la cealaltă extremă a scării sociale, fructele sau păstăile roşcovului au fost roşcovele pe care ar fi fost bucuros să le mănânce fiul risipitor care se afla în situaţie jalnică (Luca 15:16), cu toate că, de regulă, ele erau hrana obişnuită a porcilor.

Produse de natură animalieră

(i) *Animalele (vorbind popular). Lumea evreiască din perioada NT a fost o lume în care legile privitoare la regimul alimentar erau impuse cu stricteţe, în special în ce priveşte distincţia dintre animalele şi păsările curate şi cele necurate (Levitic 11:1-23; Deuteronom 14:4-20; Faptele Apostolilor 10:9 ş.urm.; tractatul Mişnaic ’Abodah Zarah). Desfiinţarea până la urmă a acestor reglementări este o temă remarcabilă a NT (Marcu 7:18-20; Faptele Apostolilor 15:20, 29; Romani 14; 1 Corinteni 8; 10. *IDOLI, CARNE OFERITĂ IDOLILOR). Printre animalele curate care au fost consumate (cu condiţia să fi fost tăiate după lege şi sângele să se fi scurs, faptul acesta făcându-le să fie kosher) putem menţiona iedul (Luca 15:29) şi viţelul (Luca 15:23) care era îngrăşat în mod special, pentru ocazii festive.

(ii) Peştele. În mod similar, peştii au fost împărţiţi în peşti curaţi şi necuraţi, conform regulilor din Deuteronom 14:9 ş.urm. (cf. Levitic 11:9-12); iar cititorul evangheliilor este familiarizat cu numele unor oraşe din Galilea, de pe ţărmul lacului, care au fost centre ale pescuitului. Primii ucenici sunt numiţi „pescari” (Marcu 1:16 ş.urm., şi textele paralele). Pe lângă trimiterea din Luca 11:11, există binecunoscuta menţionare a peştilor din înmulţirea miraculoasă a pâinilor şi a peştilor (Marcu 6:41 ş.urm. şi textele paralele, şi Marcu 8:7 ş.urm. şi textele paralele) precum şi din mesele pe care Domnul cel înviat le-a avut împreună cu ucenicii Lui (Luca 24:42-43; Ioan 21:9 ş.urm.). Popularitatea simbolului peştelui între primii creştini (cf. studiul definitiv al lui F.J. Dölger, IXQUS, 1928) şi folosirea peştelui cu ocazia anumitor serbări ale Eucharistului în unele cercuri creştine primare provin probabil din aceste întâmplări menţionate în evanghelii.

(iii) Păsări. Păsările nu sunt menţionate în NT ca hrană, cu excepţia unei menţiuni generale în Faptele Apostolilor 10:12 şi implicaţia care rezultă din vânzarea vrăbiilor menţionată în Matei 10:29 şi Luca 12:6; dar la ouă se face aluzie în Luca 11:12.

(iv) Insectele. Insectele care se puteau mânca includ lăcustele, care, împreună cu mierea sălbatică, au format hrana lui Ioan Botezătorul în pustia Iudeii (Matei 3:4; Marcu 1:6).

Condimentarea

Pentru a spori plăcerea de a mânca, erau folosite diverse condimente. Cea mai importantă dintre acestea a fost sarea, care are proprietatea de a adăuga savoare unei mâncări (Iov 6:6). Faptul acesta constituie aspectul central al unor învăţături morale din evanghelii (Matei 5:13; Marcu 9:50; Luca 14:34) şi din epistole (Coloseni 4:6). Compară, pentru cadrul evreiesc, T.W. Manson, The Sayings of Jesus, 1949, p. 132. Menta, mărarul, chimenul  şi ruta (punând laolaltă Matei 23:23 şi Luca 11:42 care adaugă „fiecare iarbă”: cf. ExpT 15, 1903-4, p. 528) continuă lista condimentelor şi a ierburilor folosite pentru condimentară; iar în Matei 13:31 ş.urm., există o referire la planta de muştar, ale cărui frunze erau tăiate şi folosite pentru a da o aromă suplimentară. Mica sămânţă de muştar trebuia semănată în câmp, conform practicii evreieşti, şi nu în grădină; în Palestina, planta putea atinge o înălţime de 3 m. Cu privire la diferitele probleme ridicate pe marginea comparaţiei cu sămânţă de muştar, vezi C. H. Hunzinger, TDNT 7, p. 287-291 (bibliografie).

R.P.M.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/mancare.html

MĂRTURISIRE

MĂRTURISIRE. Cuvântul „a mărturisi”, are atât în ebr. cât şi în gr. (yada şi homologein) un înţeles dublu. Există o mărturisire de credinţa şi o mărturisire a păcatului. Pe de o parte, a mărturisi înseamnă a declara public o relaţie personală cu Dumnezeu şi loialitate faţă de El. Este un act de consacrare plină de bucurie făcută deschis în faţa lumii, prin care o adunare sau credincioşii individual se obligă să-I fie loiali lui Dumnezeu sau lui Isus Cristos. Este o mărturisire a credinţei care poate avea consecinţe eterne. Pe de altă parte, înseamnă să-ţi recunoşti păcatul şi greşeala în lumina revelaţiei lui Dumnezeu, şi astfel, este în general un semn exterior al pocăinţei şi al credinţei. S-ar putea să fie sau să nu fie urmată de iertare (Iosua 7:19; Levitic 26:40; Psalmul 32:5; Matei 27:4; 1 Ioan 1:9).

Felul în care este folosit cuvântul în Biblie pare să reflecte limbajul tratatelor din antichitate când un vasal cade de acord cu condiţiile *legământului stabilite de suzeranul său, şi se obligă prin jurământ să-i fie loial. În acelaşi fel, din contextul legal al mărturisirii greşelii într-un tribunal, termenul este transferat conceptului de mărturisire a păcatelor înaintea lui Dumnezeu.

I.În Vechiul Testament

În VT mărturisirea are în mod frecvent un caracter de laudă, în care credinciosul declară plin de recunoştinţă ceea ce a făcut Dumnezeu ca să-l răscumpere pe Israel sau propriul său suflet. Substantivul (toda) poate astfel însemna mărturisire, mulţumire, laudă, sau chiar să fie folosit pentru un grup de persoane care cântă cântece de laudă. O astfel de recunoaştere a măreţelor fapte de îndurare ale lui Dumnezeu a faptelor Sale şi de eliberare este strâns legată de mărturisirea păcatului. Ambele aspecte ale mărturisirii formează o parte integrală a rugăciunii şi a adevăratei închinări (Geneza 32:9-11; 1 Împăraţi 8:3S; 2 Cronici 6:26; Neemia 1:4-11, 9; Iov 33:26-28; Psalmul 22; 32; 51; 116; Daniel 9). Mărturisirea îl poate duce pe credincios în punctul în care să se rededice lui Dumnezeu, să-I cânte imnuri de laudă, să-I ofere jertfe cu bucurie şi poate trezi în el dorinţa de a spune altora despre îndurarea lui Dumnezeu şi de a se identifica cu adunarea care I se închină lui Dumnezeu la Ierusalim.

Mărturisirea nu este numai personală sau individuală; ea are şi o conotaţie liturgică, când, aşa ca şi în Ziua *Ispăşirii, în contextul ispăşirii şi al mijlocirii, preotul măruturisea păcatele poporului, punându-şi mâinile pe capul unui ţap viu care, simbolic, îndepărta păcatele din comunitatea legământului (Levitic 16:21). În acelaşi mod, Moise a pledat pentru Israel (Exod 32:32; cf. Neemia 1:6; Iov 1:5; Daniel 9:4 ş.urm.).

În sensul de recunoaştere însoţită de bucurie, mărturisirea este proeminentă în textele de la Qumran, unde psalmii încep frecvent cu: „Îţi mulţumesc Ţie, Doamne, pentru că…”, într-un mod similar cu rugăciunea Domnului nostru din Matei 11:25 (1QH 2. 20, 31, etc.).

II.În Noul Testament

În NT, cuvântul gr. pentru „a mărturisi” are înţelesul generic de a recunoaşte ceva care este susţinut şi de alţii; el este folosit în primul rând pentru credinţa în Cristos. Cuprinde şi aspectele mulţumirii şi ale laudei pline de bucurie din VT, precum şi nuanţa de supunere de bunăvoie, ca în Matei 11-25; Romani 15:9; Evrei 13:15. Din acest punct de vedere, este folosit cu acelaşi sens ca şi în LXX, ca de ex. în Psalmul 42:6; 43:4-5; Geneza 29:34. Înseamnă, însă, mai mult decât o aprobare intelectuală. Implică o decizie de a-I rămâne loial lui Isus Cristos ca Domn, ca răspuns la lucrarea Duhului Sfânt.

A-L mărturisi pe Isus înseamnă a-L recunoaşte pe El ca Mesia (Matei 16:16; Marcu 4:29; Ioan 1:41; 9:22), ca Fiul lui Dumnezeu (Matei 8:29; Ioan 1:34, 49; 1 Ioan 4:15), a recunoaşte că El a venit în trup (1 Ioan 4:2; 2 Ioan 1:7) şi că El este Domn, în primul rând în baza învierii şi a înălţării Lui (Romani 10:9; 1 Corinteni 12:3; Filipeni 2:11).

A-l mărturisi pe Isus Cristos este un act strâns legat de mărturisirea păcatelor. A-L mărturisi pe Cristos înseamnă a mărturisi că „El a murit pentru păcatele noastre”, şi invers, a mărturisi păcatele cu un duh de pocăinţă înseamnă a căuta iertare la Cristos (1 Ioan 1:5-10). Pregătind venirea lui Cristos, Ioan Botezătorul i-a chemat pe oameni să-şi mărturisească păcatele, şi mărturisirea a fost un element constant atât în lucrarea de propovăduire a Domnului, cât şi în cea a apostolilor (Matei 3:6; 6:12; Luca 5:8; 15:21; 18:13; 19:8; Ioan 20:23; Iacov 5:16).

Cu toate că fi este adresată lui Dumnezeu, mărturisirea credinţei în Isus Cristos trebuie făcută deschis „înaintea omenilor” (Matei 10:32; Luca 12:8; 1 Timotei 6:12), prin cuvântul care ne iese de pe buze (Romani 10:9; Filipeni 2:11) şi se poate ca ea să coste (Matei 10:32-39; Ioan 9:22; 12:42). Este opusul „tăgăduirii” Domnului, în acelaşi fel, mărturisirea păcatelor îi este adresată în primul rând lui Dumnezeu, dar poate fi făcută şi înaintea oamenilor, de exemplu, în timpul unei mărturisiri colective a unei adunări, sau prin reprezentantul acesteia, în rugăciune publică. Acolo unde mărturisirea este spre beneficiul bisericii sau al altora, o persoană poate să-şi mărturisească păcatele deschis în faţa adunării sau în faţa altor credincioşi (Faptele Apostolilor 19:18; Iacov 5:16), dar trebuie avut grijă ca lucrul acesta să fie edificator (Efeseni 5:12). Adevărata pocăinţă poate necesita recunoaşterea vinovăţiei înaintea unui frate (Matei 5:23-24), dar nu există nici o sugestie că un păcat personal trebuie mărturisit unui prezbiter.

Mărturisirea lui Isus Cristos este lucrarea Duhului Sfânt, şi semnul adevăratei Biserici, Trupul lui Cristos (Matei 10:20; 16:16-19; 1 Corinteni 12:3). De aceea, ea însoţeşte botezul (Faptele Apostolilor 8:37; 10:44-48), practică din care au luat naştere primele mărturisiri de credinţă ale bisericii, mărturisiri care au fost tot mai importante, pe măsură ce au apărut erorile şi doctrinele false (1 Ioan 4:2; 2 Ioan 1:7).

Modelul perfect de mărturisire ne este dat de Însuşi Isus Cristos, care a depus o bună mărturie înaintea lui Pilat din Pont (1 Timotei 6:12-13). El a mărturisit că este Cristosul (Marcu 14:62) şi că este Împărat (Ioan 18:36). Mărturisirea a fost făcută înaintea oamenilor, pe fondul mărturiei false a duşmanilor Lui (Marcu 14:56) şi a tăgăduirii unui ucenic (Marcu 14:68), şi a fost nespus de costisitoare, cu consecinţe eterne pentru toţi oamenii. În mărturisirea ei, Biserica se identifică pe sine „înaintea multor martori” printr-o „bună mărturie” despre Mântuitorul ei cel răstignit şi înviat. Mărturisirea ei (atât a credinţei cât şi cea a păcatului) este o dovadă că omul cel vechi este „mort împreună cu Cristos” şi că ea este proprietatea Domnului ei, pe care s-a hotărât să-L slujească. În mărturisirea ei, ea este chemată să participe prin Duhul în mijlocirile pe care le face Cristos pentru alţii, „apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre” (Evrei 3:1), care a mărturisit deja păcatele noastre pe cruce şi I-a dat laudă lui Dumnezeu (Evrei 2:12; Romani 15:9; citind Psalmul 18:49; 22:22).

Ca şi tăgăduirea lui Cristos, în NT mărturisirea Lui are o perspectivă escatologică, care duce ori la judecată, ori la mântuire, pentru că este manifestarea exterioară a credinţei sau a lipsei acesteia. Într-o zi, Cristos îi va mărturisi înaintea Tatălui pe cei care îl mărturisesc pe El astăzi şi Se va lepăda de cei ce se leapădă de El (Matei 10:32-33; Luca 12:8; 2 Timotei 2:11-13). Mărturisirea cu gura se face spre mântuire (Romani 10:9; 10, 13; 2 Corinteni 4:13-14) iar mărturisirile noastre astăzi sunt o umbră a mărturisirilor pe care le va face Biserica în ziua de apoi, când orice limbă va mărturisi că Isus Cristos este Domnul (Romani 14:11-12; Filipeni 2:11; Apocalipsa 4:11; 5:12; 7:10).

BIBLIOGRAFIE. 1960 Cullmann,The Earliest Christian Confessions, 1949; J.N.D. Kelly,Early Christian Creeds, 1950; H.N. Ridderbos, în lucrarea editată de R. Banks, Reconciliation and Hope (Leon Morris Festschrift), 1974; R.P. Martin, An Early Christian Confession: Philippians 2:5-11 in Recent Interpretation, 1960. J.B.T.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/marturisire.html

EVANGHELIA DUPĂ MATEI

MATEI, EVANGHELIA DUPĂ.

Schiţa conţinutului

Evenimentele legate de naşterea lui Isus, Mesia (1:1 – 2:23).

Isus este botezat şi ispitit şi începe misiunea lui din Galileea (3:1 – 4:25).

Aspectele etice ale Împărăţiei lui Dumnezeu sunt prezentate de Isus, prin porunci şi ilustraţii (5:1 -7:29).

Isus Îşi arată puterea pe care o are asupra bolilor, a diavolului şi asupra naturii (8:1 – 9:34).

Isus le dă o însărcinare Celor doisprezece şi îi trimite ca propovăduitori (9:35 -10:42).

Isus îl laudă pe Ioan Botezătorul, face o invitaţie amabilă celor greu împovăraţi, afirmă că este Domnul Sabatului, dovedeşte că El nu este Beelzebub şi explică condiţiile care trebuie împlinite pentru a deveni membru în noua familie a Lui (11:1 -12:50).

Isus spune şapte pilde cu privire la Împărăţia cerurilor (13:1-52).

Isus este respins de către locuitorii Nazaretului, oraşul Lui, iar Ioan Botezătorul este martirizat (13:53 -14:12).

Alte minuni înfăptuite de Isus, despre care Petru recunoaşte că este Cristosul. Mai târziu se produce schimbarea la faţă a lui Isus în prezenţa a trei dintre ucenicii Săi, iar El prezice moartea şi învierea Sa care se apropiau (14:13 -17:27).

Isus îi învaţă pe ucenicii Săi să fie umili, să fie atenţi la felul în care se poartă cu alţii, iar în viaţa de toate zilele să dea dovadă de un spirit iertător (18:1-35).

Isus călătoreşte spre Ierusalim. În drumul pe care-l face, El îi învaţă pe oameni cu privire la divorţ, la felul de a fi al copiilor, la cursa bogăţiilor şi la răutatea poporului lui Dumnezeu, poporului iudeu; El vindecă pe doi orbi la Ierihon (19:1 – 20:34).

După ce a intrat triumfal, şi totuşi smerit, în Ierusalim, Isus îşi manifestă autoritatea prin faptul că îi izgoneşte pe vânzători din Templu, blestemând smochinul fără rod şi prin faptul că îi atacă şi contra-atacă pe marii preoţi şi pe farisei (21:1 – 23:35).

Isus prezice căderea Ierusalimului şi a doua Sa venire (24:1-51).

Isus spune trei pilde cu privire la judecată (25:1-46).

Isus este trădat, judecat, tăgăduit, batjocorit, răstignit şi îngropat (26:1 – 27:66).

Isus învie dintre cei morţi şi este văzut de prietenii Lui (28:1-10).

Isus dă ultimele porunci, înainte de întoarcerea Sa la Dumnezeu în ceruri (28:11-20).

Caracteristici şi autorul

În această evanghelie, întâmplările din viaţa lui Isus care constituie „Evanghelia” predicată de către apostoli sunt combinate cu învăţăturile etice ale lui Isus, într-o măsură mai mare decât în oricare altă carte a NT; şi aspectul acesta al cărţii, împreună cu maniera ordonată în care este prezentat materialul, au făcut ca, de la bun început, ca să fie evanghelia cea mai citită şi, într-un anumit sens, cea mai influentă dintre cele patru evanghelii. Cercetătorii Bibliei din zilele noastre ezită să accepte punctul de vedere tradiţional conform căruia autorul ei a fost apostolul *Matei, întrucât el pare să fi depins de un document compus de un autor care nu fusese apostol, documentul fiind Evanghelia după Marcu, şi anume într-o măsură atât de mare, încât acest lucru ar fi fost improbabil, dacă apostolul Matei ar fi fost autorul original al acestei evanghelii. Pentru o discuţie completă asupra acestei probleme a autorului, vezi Introducerea scriitorului la TNTC.

III. Influenţa lui Marcu

Este clar că Matei a inclus aproape întregul conţinut al Evangheliei după Marcu, deşi el a prescurtat în mare măsură povestirile lui Marcu referitoare la minunile înfăptuite de Isus, pentru a face loc volumului mare de material care nu-i aparţine lui Marcu şi pe care el dorea să-l introducă (*EVANGHELIILE; *MARCU, EVANGHELIA DUPĂ). Alături de istorisirile pe care le ia de la Marcu, evanghelistul include numeroase cuvântări ale lui Isus, luate, se pare, dintr-o sursă din care s-a inspirat el şi Luca; şi îmbină aceste cuvântări cu altele care se găsesc numai în evanghelia lui, rezultatul fiind acela că se constituie cinci pasaje care conţin numai învăţături, cap. 5:7,10, 13,18 şi 24-25, fiecare pasaj încheindu-se cu formula: „După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea”. Tema acestei evanghelii este completată prin adăugarea mai multor naraţiuni care nu se găsesc în nici o altă carte. În cea mai mare parte ele par a fi prelucrări ale tradiţiilor folosite de creştini în scop apologetic, pentru a se apăra împotriva iudeilor defăimători. Stilul lor ne sugerează că aceste naraţiuni au fost mai întâi scrise chiar de evanghelist (vezi G.D. Kilpatrick, The Origins of the Gospel according to St. Matthew, 1946).

IV.Deosebiri faţă de Evanghelia după Marcu

Faptul că evanghelia aceasta s-a născut într-o comunitate creştină iudaică în care se vorbea limba greacă explică în mare măsură accentul deosebit pus pe diferite elemente care alcătuiesc conţinutul propovăduirii creştine a Bisericii primare, precum şi maniera în care sunt prezentate învăţăturile lui Isus. Aspectul împlinirii prorociilor este mult mai accentuat aici decât în Evanghelia după Marcu. Autorul are tot interesul să stabilească adevărul că viaţa pământească a lui Isus, în ce priveşte originea şi scopul ei, cât şi maniera în care s-au desfăşurat evenimentele ce au caracterizat-o, a constituit activitatea lui Dumnezeu Însuşi, care în desfăşurarea ei împlinea propriile Sale cuvinte rostite prin proroci. Nici o altă evanghelie nu leagă atât de bine VT de NT; şi nici o altă carte a NT nu prezintă persoana lui Isus, viaţa şi învăţăturile Lui, atât de clar ca o împlinire a „Legii şi a prorocilor”. Pe lângă faptul că evanghelistul adaugă citate din VT la pasajele preluate de la Marcu, ca de exemplu, în 27:34 şi 43, în anumite puncte ale naraţiunii el prezintă aceste unsprezece citate speciale din VT cu formula „acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce a fost vestit prin prorocul”. Efectul cumulat al acestor introduceri este remarcabil (vezi 1:23; 2:18; 2:23; 4:15 ş.urm., 8:17; 12:18 ş.urm., 13:35; 21:5; şi 27:9; ş.urm.). Evenimentele sunt prezentate aşa cum au avut loc, căci Dumnezeu a vrut ca ele să se desfăşoare astfel. Ele nu au fost evenimente anormale, izolate şi inexplicabile. Ele s-au desfăşurat „după Scripturi” şi au fost expresia voinţei lui Dumnezeu.

Viaţa lui Isus

Descrierea evenimentelor cu privire la viaţa şi la moartea lui Isus, care erau de o importanţă şi o semnificaţie deosebită pentru evanghelia creştină prezentată de Matei, îi aparţine în cea mai mare parte lui Marcu. În cap. 8 şi 9, evanghelistul nostru colectează în trei grupe de câte trei multe dintre relatările lui Marcu cu privire la minunile făcute de Isus – iar în cap. 11 şi 12, el combină din Marcu şi din alte surse relatări cu privire la legătura pe care o avea Isus cu diferite personalităţi importante din vremea Sa, cum era Ioan Botezătorul sau cum erau fariseii. El nu intenţionează să relateze aceste incidente într-o ordine cronologică. Ordinea cronologică se poate găsi numai în relatarea cu privire la suferinţele lui Isus, care datorită faptului că stau în centrul Evangheliei creştine, au fost povestite într-o formă cronologică din primele zile ale Bisericii primare. Matei reproduce relatarea lui Marcu despre viaţa lui Isus, însă mult mai complet, prefaţând-o cu o genealogie şi cu ceea ce se cunoştea în mod tradiţional despre copilăria lui Isus şi adăugând la sfârşitul ei două cazuri în care S-a arătat Isus cel înviat. Naraţiunile legate de pruncia lui Isus nu conţin descrierea naşterii lui Isus, aceasta fiind menţionată doar în treacăt în 2:1. Scopul evanghelistului pare să fie acela de a arăta prin această genealogie că Isus, cu toate că S-a născut dintr-o fecioară, a fost negreşit un descendent legitim al lui Avraam şi un descendent al dinastiei lui David; iar prin cele conţinute în 1:18-25, să răspundă calomniei că Isus nu ar fi fost fiul legitim al Mariei, precum şi să apere acţiunea întreprinsă de Iosif. Povestirea care urmează în legătură cu fuga în Egipt este, în parte, un răspuns la întrebarea ofensatoare a iudeilor, de ce Isus, cunoscut ca Isus din Nazaret, a trăit o perioadă atât de lungă din viaţa Sa în Nazaret, dacă în realitate S-a născut în Betleem.

Cele două arătări ale lui Isus după învierea Sa, care îi sunt caracteristice lui Matei (28:9-10, 16-20) pot constitui o încercare de a completa relatările lui Marcu. Cu siguranţă că sfârşitul brusc pe care îl găsim în Marcu este evitat aici prin faptul că, spre deosebire de Marcu, unde femeile nu au istorisit nimic despre cele ce au auzit şi au văzut, în Matei ele ascultă îndată porunca îngerului şi transmit fraţilor Domnului mesajul că ei trebuie să meargă în Galilea unde îl vor vedea şi, de asemenea prin afirmaţia că, în timp ce femeile au pornit să le aducă acestora mesajul, ele L-au întâlnit pe Isus cel înviat. Descoperierea importantă pe care le-a făcut-o Isus în Galilea, şi anume că, prin victoria Lui asupra morţii. Lui I s-a dat stăpânire asupra întregului univers precum şi însărcinarea pe care le-a dat-o celor unsprezece ucenici dea începe lucrarea de evanghelizare în toată lumea având încredinţarea că El va fi cu ei până la sfârşitul veacului, constituie punctul culminant al evangheliei.

În aceste relatări care se ocupă de perioada prunciei lui Isus şi de perioada de după înviere, Matei face adăugiri semnificative la cele povestite de Marcu. În locurile unde el amplifică istorisirile lui Marcu pe care le include în evanghelia sa, Matei adaugă de obicei material care constituia un interes pentru Biserica creştină din perioada la care scria el. Spre exemplu, întâmplarea cu Petru care a mers pe mare îndreptându-se spre Isus (14:28-31) şi pasajul faimos despre Petru din 16:18-19 erau importante în perioada când apostolul era unul dintre conducătorii Bisericii; iar problema pe care o prezentau impozitele în special după anul 70 d.Cr., când o dată cu dărâmarea Templului impozitele pentru întreţinerea lui au fost transferate templului lui Jupiter Capitolinus, poate fi elucidată într-o anumită măsură prin naraţiunile pe care le găsim în 17:24-27. În plus, pe măsura ce timpul trecea şi curiozitatea biografică tindea să fie tot mai mare, se pare că s-a început să se acorde o atenţie crescândă personajelor secundare incluse în naraţiunea vieţii lui Isus. Aşadar, discuţia lui Matei cu privire la soarta lui Iuda Iscarioteanul (27:3-10) precum şi incidentul cu soţia lui Pilat (27:19) ne-ar ajuta să răspundem întrebărilor încuietoare de felul: „De ce L-a trădat Iuda pe Stăpânul său?” şi „De ce L-a condamnat Pilat pe Isus?”. În relatarea cu privire la răstignire şi la înviere, Matei face patru adăugări principale la naraţiunea lui Marcu, pe care o urmează îndeaproape. El relatează că în momentul morţii lui Isus a avut loc un cutremur de pământ însoţit de învierea unor sfinţi care au prezis venirea lui Mesia şi care acum au înviat ca să salute moartea Lui pe Calvar (27:51-53). Celelalte trei adăugări ale lui Matei la naraţiunea pe care o scrie Marcu cu privire la învierea lui Isus sunt de natură apologetică. Acestea sunt: paza specială de la mormânt şi sigilarea lui (27:62-66); eşecul acestor măsuri de precauţie, în parte datorită faptului că cei ce păzeau mormântul au căzut ca şi morţi în urma unui alt cutremur de pământ şi în parte, datorită unui înger care a apărut şi care a rostogolit piatra de la intrarea mormântului (28:2-4); şi mituirea soldaţilor ca aceştia să zvonească o variantă care era încă în circulaţie la vremea când s-a scris evanghelia, şi anume că ucenicii lui Isus au venit în timpul nopţii şi I-au furat trupul (28:11-15). Scopul acestor adăugări este acela de a nega posibilitatea ca trupul lui Isus să fi fost luat din mormânt printr-un alt mijloc, decât într-o manieră supranaturală. Din multe puncte de vedere, Evanghelia după Matei poate fi numită o apologie creştină primară.

Noul Israel

Consecinţa principală a vieţii şi a morţii lui Isus pe care o subliniază Evanghelia după Matei este naşterea Bisericii universale a lui Dumnezeu, Israelul cel nou, în care atât iudeii cât şi Neamurile îşi găsesc un loc. Evanghelia începe cu prorocia că Isus este Emanuel, Dumnezeu cu noi (1:23); şi se încheie cu promisiunea că acelaşi Isus, acum Cristos cel înviat, va fi cu ucenicii Lui care vor fi atraşi din toate naţiunile, până la sfârşitul veacului. Nota de universalitate care se face simţită la început în relatarea cu privire la felul în care Isus le-a fost descoperit magilor, este reluată în porunca cu care se încheia evanghelia şi anume, porunca dată ucenicilor de a merge în toată lumea şi de a face ucenici din toate naţiunile. Evanghelistul găseşte destul de semnificativ faptul că Isus Şi-a desfăşurat lucrarea parţial în „Galilea Neamurilor” (4:15); iar pe El îl prezintă ca pe Robul Domnului care „va vesti Neamurilor judecata… şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui” (12:18-21). Biserica creştină, universală în ce îi priveşte pe membru ei, nu este însă o biserică nouă. Ea este vechiul Israel transformat şi lărgit datorită faptului că majoritatea evreilor L-au respins pe Isus. Isus a mărturisit că El a fost trimis în primul rând la „oile pierdute ale casei lui Israel” (15:24); şi la aceleaşi oi i-a trimis El pe apostolii Săi să le proclame sosirea Împărăţiei Lui (10:6). Dar într-un sutaş roman s-a găsit o credinţă mai mare decât în oricare alt israelit (8:10); şi ca o consecinţă, locurile de la ospăţul mesianic care nu au fost ocupate de iudei vor fi vacante pentru credincioşii de la răsărit şi de la apus, în timp ce „fiii Împărăţiei” vor rămâne afară (8:11-12).

Întrucât Isus Mesia a devenit pentru iudei o „piatră de poticnire”, Împărăţia va fi luată de la ei şi va fi dată unei naţiuni „care va aduce roadele cuvenite” (21:42-43). Patriarhii Israelului celui nou, apostolii, vor beneficia de victoria finală a lui Mesia, îndeplinind la judecată rolul de asesori, aşa cum spune clar Isus în cuvintele pe care le redă Matei în 19:28, şi aşa cum subliniază evanghelistul prin faptul că adaugă cuvintele „cu voi” la expresia care îi aparţine lui Marcu şi pe care Matei o include în 26:29.

VII. Isus ca Judecător

Cel de-al patrulea element în propovăduirea Bisericii primare a fost acela de a-i chema pe oameni la pocăinţă în vederea reîntoarcerii lui Isus ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. Această chemare răsună puternic în Matei. Ioan Botezătorul cheamă în această evanghelie pe Israel să se pocăiască cu aceleaşi cuvinte pe care le-a folosit Isus, căci se află în pragul activităţii lui Mesia (3:2); iar la încheierea învăţăturilor lui Isus citim despre Pilda judecăţii viitoare, care se găseşte numai în această evanghelie (25:31-46). Această pildă încheie un grup de cuvântări şi pilde care s-au ocupat în mod exclusiv de venirea lui Mesia ca Judecător. La vremea scrierii acestei evanghelii poate în primii ani ai deceniului nouă din primul secol, o parte din judecata divină se abătuse deja asupra lui Israel prin căderea Ierusalimului; iar cuvintele din 21:41 şi 22:7 s-au împlinit într-adevăr.

Multe dintre pildele care îi sunt specifice lui Matei, cum ar fi pilda neghinei, pilda robului nemilostiv, pilda nuntaşului fără haina de nuntă şi pilda celor zece fecioare accentuează caracterul inevitabil şi natura serioasă a judecăţii divine; şi tocmai în aceste pilde găsim repetate în mod constant expresiile solemne specifice acestei evanghelii, „întunericul de afară”, „sfârşitul veacului” şi „plânsul şi scrâşnirea dinţilor”. În perspectiva acestei evanghelii, această ultimă venire a lui Cristos, cu toate că este absolut sigură, nu este descrisă ca având loc imediat, deoarece, aşa cum am văzut, cuvântarea de încheiere a lui Cristos cel răstignit vorbeşte despre o perioadă de durată nedefinită, în care El este prezent şi domneşte în Biserica Sa, înainte de apariţia Lui finală ca Judecător. De aceea, este probabil ca, în lumina învăţăturilor evangheliei luată în ansamblu, să trebuiască să interpretăm cele două cuvântâri foarte dificile din 10:23 şi 16:28 ca referindu-se la înălţarea lui Isus la dreapta lui Dumnezeu, după triumful învierii Sale, când a început să domnească într-un domeniu şi mai vast, în inimile urmaşilor Lui. Altfel am fi forţaţi să acceptăm concluzia nesatisfăcătoare conform căreia ori prorociile au rămas neîmplinite, şi au fost ca atare prorocii false, ori că ele nu sunt cuvintele autentice ale lui Isus.

VIII. Învăţătura etică

Evanghelia după Matei se evidenţiază de asemenea prin volumul şi maniera în care sunt prezentate învăţăturile etice ale lui Isus. Pentru acest evanghelist, ca şi pentru creştinii evrei în general, şi de asemenea şi pentru Pavel (căci tocmai lui îi aparţine expresia) există ceea ce se numeşte „legea lui Cristos”. Unii cercetători ai Bibliei au considerat că cele cinci grupuri de învăţături din această evanghelie au fost privite de autor ca un termen de comparaţie cu cele cinci cărţi ale Legii. Chiar dacă lucrurile stau aşa, se pare destul de clar că el îl prezintă pe Isus ca pe un mare Învăţător care proclamă de pe munte, pentru un nou Israel o Lege revizuită (5:1), după cum şi Moise a rostit o lege divină care i-a fost dată pe Mt. Sinai. Mesia îl cheamă pe Israel nu numai la pocăinţă, ci şi la fapte bune; iar dorinţa de a le face şi acceptarea de a suferi pentru ele, îi face binecuvântaţi pe cei ce fac binele (5:6, 10). Neprihănirea ucenicilor lui Cristos trebuie să o întreacă pe cea a fariseilor (5:20). Este adevărat că prin tradiţiile lor, prin faptul că au fost sclavii unor texte izolate şi, prin neputinţa lor de a înţelege implicaţiile mai adânci ale Legii, fariseii au anulat o bună parte din ea; dar Legea a rămas integral o parte a revelaţiei divine. Aceasta este Legea care îşi găseşte împlinirea în Cristos, Cel care a venit nu să o strice, ci să o completeze şi să corecteze felul greşit în care au interpretat-o cărturarii (5:17). În mod corespunzător, o mare parte a Predicii de pe munte se ocupă de explicarea Decalogului, explicaţie în care Isus stabileşte standardele morale după care trebuie să fie judecată conduita ucenicilor Săi.

Una dintre dificultăţile majore ale acestei evanghelii este că ea Îl prezintă pe Isus ca pe unul care susţine validitatea Legii mozaice şi care de asemenea declară că are autoritatea de a o „împlini” astfel încât unora li s-a părut că El de fapt o contrazicea uneori. Faptul că El a privit VT ca posedând o valabilitate permanentă este vădit în cuvintele care nu admit compromis din 5:17-19. În acelaşi timp, autoritatea absolută a cuvintelor lui Isus este accentuată atât de mult, încât în anumite instanţe caracterul permanent al vechii Legi pare să fie negat. Având în vedere însă afirmaţia categorică cu privire la valabilitatea Legii, evanghelistul nu-i putea lăsa pe cititorii lui să tragă concluzia că exista vreo antiteză reală între afirmaţiile conţinute în ea şi comentariile lui Isus pe marginea acestor afirmaţii. De şase ori în Predica de pe munte Isus pare să facă anumite afirmaţii împotriva a ceea ce s-a spus înainte, şi în fiecare caz „ceea ce s-a spus înainte” constă într-un citat din Legea mozaică sau cel puţin îl include.

S-a arătat însă foarte bine că expresiile din cap. 5: „Aţi auzit că s-a spus” cât şi „S-a zis” nu corespund exact expresiei „Este scris”, pe care Isus o foloseşte deseori când apelează la autoritatea Scripturii. De fapt, prin aceste expresii El le atrage atenţia nu numai la ceea ce a spus Legea ci la interpretarea pe care i-o dădea învăţătorii Legii şi pe care o propovăduiau poporului. În iudaism, Legea ocupa poziţia supremă. În creştinism, locul acela este ocupat de Cristos Însuşi. În evanghelia iudeo-creştină a lui Matei, Cristos rămâne autoritatea domninantă. Este semnificativ faptul că aceasta este singura evanghelie care include invitaţia Lui plină de graţie dar imperioasă: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară” (11:28-30).

BIBLIOGRAFIE. 1975 Bornkamm, G. Barth, H.J. Held,Tradition and Interpretation in Matthew, 1963; W.D. Davies,The Setting of the Sermon on the Mount, 1964; J.D. Kingsbury,Matthew, Structure, Christology, Kingdom, 1975. Vezi de asemenea, comentariile de W.F. Albright şi C.S. Mann, 1971; F.V. Filson, 1960; H.B. Green, 1975; D. Hill, 1972; E. Schweizer, 1976; R.V.G. Tasker, TNTC, 1961. R.V.G.T.

Matia

MATIA. Cel care l-a înlocuit pe Iuda Iscarioteanul, după ce acesta din urmă a ieşit din rândul Celor doisprezece (Faptele Apostolilor 1:15-26). Faptul alegerii lui şi maniera în care a fost ales au fost uneori considerate ca fiind nespirituale şi pripite, pretinzându-se că Matia a luat locul care îi era hărăzit lui Pavel (vezi, de ex. G. Campbell Morgan, Acts., 1924, ad. loc.), dar Luca nu ne lasă deloc să înţelegem că acest punct de vedere ar fi corect: baza tragerii la sorţi, cu precedentul ei în VT (cf 1 Samuel 14:41; *URIM ŞI TUMIM), a fost că Dumnezeu l-a ales deja pe apostolul Său (v. 24), şi că era potrivit ca grupul de bază al apostolilor să fie completat revărsarea Spiritului peste Biserică şi peste prima ei propovăduire (*APOSTOL). Faptul că Matia a îndeplinit condiţiile din v. 21-22, face ca afirmaţia lui Eusebius (EH, 1. 12), care spune că el era unul dintre cei Şaptezeci, să fie verosimilă.

Despre cariera lui de mai târziu nu se cunoaşte nimic. Numele lui a fost deseori confundat cu cel al lui Matei, o confuzie fără îndoială încurajată de grupurile gnostice care au pretins că deţin scrieri secrete de ale lui (Hippolytus, Filoz. 7. 8). Clement din Alexandria ştia despre o carte care conţinea astfel de tradiţii (Strom. 2.9; 3.4; cf. 7.17). Lui i-au fost atribuite şi alte scrieri apocrife.

Identificarea lui Matia cu Zacheu, care datează dintr-o perioadă timpurie (Clement, Strom. 4.6) se poate datora de asemenea faptului că el a fost confundat cu Matei, vameşul. Este greu să înţelegem înlocuirea lui în Faptele Apostolilor 1 din versiunea Siriacă Veche cu Tholomaeus.

Numele lui este probabil o prescurtare a numelui Matatia.

A.F.W.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/matei-evanghelia-dupa.html

MARI.

MARI. Excavaţiile de la Mari, astăzi Tell Hariri, în SE Siriei, la cca. 12 km NNV de Abu Kemal care este pe Eufrat, au fost efectuate între anii 1933-9 şi 1951-64, sub conducerea lui André Parrot pentru Muzeul Luvru. Cu toate că nu este menţionată în VT, această aşezare strategică s-a dovedit a fi capitala unui mare oraş-stat amorit din perioada celui de-al doilea mileniu î.Cr. Mai bine de 22.000 de tăbliţe de lut conţinând inscripţii, dintre care un sfert sunt corespondenţă statală, ne furnizează informaţii importante cu privire la era patriarhală.

Întemeiat în cel de-al treilea mileniu î.Cr., Mari era deja un centru puternic pe vremea când a ajuns sub suzeranitatea Ebrumului lui Ebla şi când, mai târziu a fost cucerit de către Sargon din Agade, cca. 2250 î.Cr. După aceea a fost condus de guvernatori care depindeau de *Ur, până a fost eliberat de amoritul Ishbi-Irra. Pe la 1820 î.Cr. o familie puternică de lideri condusă de regele Yahdun-Lim, fiul lui Yaggid-Lim, deţinea controlul asupra regiunii până la Mediterana. El stăpânea peste triburile seminomade din jur cu mână fermă dar cu dreptate. Printre aceste triburi se numără Sutu, Amnanum, Ben-Yamini („beniamiţii”) şi mai târziu Hapiru („evreii”), dar nu evreii de mai târziu pe care-i găsim în Biblie. Urmaşii lui Yasmah-Adad şi Zimri-Lim (cca. 1775 î.Cr.), cu toate că erau puternici, s-au văzut înconjuraţi de oraşe-state puternice cum au fost Aleppo (Yamhad), Asiria (Ninive) şi Babilon. Dinastia a căzut prin 1760 î.Cr., fiind răsturnată de Hammurapi din Babilon, despre care unul din agenţii lui Zimri-Lim a relatat că „nici un rege nu este puternic cu adevărat de unul singur. Zece regi din cincisprezece luptă alături de Hammurapi din Babilon, tot atâţia alături de Rim-Sin din Larsa, de Ibal-pi’el din Eshnunna şi de Amut-pi’el din Watanum. Douăzeci luptă alături de Yarimlim din Yamahad”.

Diplomaţia a fost o cauză majoră a corespondenţei internaţionale şi a schimbului de daruri între conducători (Iraq 18,1858, p. 68-110), cei care deţineau funcţii de acelaşi rang se adresau unii altora cu „frate”, iar vasalii îi numeau pe cuceritorii lor „părinte” sau „domn”. Şefii de triburi erau numiţi „părinţi” şi, după cum a fost cazul în Ebla, administraţia locală era în mâinile unor sub-guvematori (sapitum; vezi cuv. în ebr. sopet, deseori tradus cu „judecător”) care erau responsabili cu legea şi ordinea, cu strângerea impozitelor, cu ospitalitatea faţă de demnitarii care treceau prin ţinutul lor, etc., având în mare măsură un rol similar cu cel pe care şi l-a asumat Avraam (BS 134, 1977, p. 228-237). Legăturile cu vecinii erau reglementate de tratate sau *legăminte scrise. Acestea imitau îndeaproape modelul celor care erau folosite în Siria, Mesopotamia şi Palestina din secolele următoare. La Mari, unele legăminte erau ratificate în contextul unui ritual care cerea „sacrificarea unui măgar” (hayaram qatalum), lucru pe care-l întâlnim şi la evrei şi care pare să fi fost păstrat în numele lui Sihem Bene Hamar (fiul unui măgar; Hamar însemnând în ebr. măgar”, vezi *HAMOR, n.ed.), Iosua 24:32, care a făcut un legământ cu Iacob (Geneza 33:14; 34:1-3). La Mari, prorocii, apil(t)u, „bărbat sau femeie care dă răspuns”, puneau întrebări zeităţii, puteau acţiona în grup şi erau întreţinuţi de guvern. Alţii care se numeau muhhu, erau oficiali religioşi de rang inferior care probabil într-o stare de extaz, vorbeau la persoana întâi în numele unui zeu. Alţii însă se numeau „vorbitori” (qabbatum) şi fiecare din ei erau asociaţi cu un zeu sau cu un templu. Se cunosc de asemenea cazuri când şi persoane neiniţiate făceau preziceri divine sau declarau că au avut vedenii. Pe un fond muzical, unii din oficialii templului (de ex. assinnu) declarau: „Aşa vorbeşte zeul…”. O relatare pe care Itur-Asdu i-o face regelui Zimri-Lim vorbeşte despre o descoperire prin vis, care a avut loc în templul lui Dagan, la Terqa. Mesajul revelaţiei care se adresa regelui nu era un mesaj bun, căci regele nu vorbise în mod regulat cu zeul său. „Dacă ar fi făcut lucrul acesta, eu i-aş fi dat pe şeicii beniamiţi în mâinile lui Zimri-Lim”. În felul acesta şi regele era înştiinţat de jertfele care se pretindeau de la el. Un alt profet pare să fi prezis căderea unei cetăţi. Această activitate se baza în mare măsură pe tehnici de ghicire şi de *magie, pe visuri, pe citirea în măruntaiele animalelor de jertfă şi pe anumite observaţii astronomice. Acestea sunt într-un contrast puternic cu claritatea, gama, conţinutul şi scopul prorociilor din Israel. La Mari, ca şi în Israel, recensământul avea o importanţă religioasă şi ceremonială care întrecea orice semnificaţie politică, militară sau economică (vezi 2 Samuel 24). În timp ce implica reforme politice şi probleme cu privire la dreptul de posesiune a pământului, se considera că recensământul influenţează purificarea poporului (în ebr. koper, Mari tebibtum), înrolarea lui (pqd, „chemat să dea socoteală” – vezi Exod 30:13-14) şi starea lui civilă şi socială. Numeroasele liste conţin nume de persoane de o provenienţă foarte cosmopolită unele similare, dar neindentificabile cu persoane din VT: Ariukku (vezi Arioc din Geneza 14:1), Abarama, Yakubiel, sau titlul dawidum, „şef” (vezi David), despre care se crede acum că ar înseamnă „a înfrânge” (JNES 17, 1958, p. 130). Unele toponime care sunt menţionate în texte includ câteva care se aseamănă cu cele biblice: Har(r)an, Nahur (Nahor), Til-Turahi (Terah) şi Sarug (Serug; vezi Geneza 11:23-24). Singura cetate din Palestina care este menţionată direct este *Haţor.

Textele ne furnizează informaţii detailate cu privire la viaţa de toate zilele, în special informaţii cu privire la palatul împărătesc care avea 300 de încăperi (pe o suprafaţă de peste 6 hectare), cu diferitele arhive care conţineau detalii nu numai despre afacerile interstatale ci şi despre importurile de vin, de miere, de ulei, lână, ghiaţă şi alte produse. Alte note arată în detaliu cantităţile de mărfuri care au ieşit din magaziile palatului, atât pentru oaspeţii împărăteşti cât şi pentru sărbătorile rituale legate de venerarea strămoşilor decedaţi. Panteonul din Mari includea soarele (Saps), luna (Sin, Yerah), pe zeul furtunii (Adad) cât şi pe zeiţa Ishtar, pe „Attar, zeul Dagan (*DAGON), pe Baal, El, Rasap (zeul lumii de desupt) şi pe mulţi alţii (inclusiv Lim, „cei o mie de zei”). Este posibil ca Terah să fi fost familiarizat cu toţi aceşti zei (Iosua 24:2). O astfel de bogăţie de surse, inclusiv o sursă care vorbeşte despre situaţia socială a femeii şi a familiei, scrisă într-un dialect semit foarte similar cu primele cărţi ale Pentateuhului, aruncă multă lumină asupra practicilor din epoca patriarhală.

BIBLIOGRAFIE. 1974.  Parrot,Mari, Capitale fabuleuse, 1974; G. Dossin et al.,Archives royales de Mari, 1-15, 1941-78; J.-R. Kupper, Les nomades en Mésopotamie au temps des rois de Mari, 1957; B.F. Batto, Studies in Women at Mari, 1974. Cu privire la prorociile de la Mari, vezi VT Supp. 15, 1966, p. 207-227; VT Supp. 17, 1969, p. 112-138; HTR 63, 1970, p. 1-28; VT 27, 1977, p. 178-195; E. Noort,Untersuchungen zum Gottesbescheid in Mari, 1977. D.J.W.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/mari.html

MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTĂ

Este numele popular dat colecţiei de manuscrise găsite în mai multe locuri în partea de V a Mării Moarte în 1947 şi în anii care au urmat. În general, acestea se clasifică în trei grupe independente.

Textele de la Qumran

Cele mai importante dintre manuscrisele de la Marea Moartă sunt cele care au fost descoperite începând cu anul 1947 în 11 peşteri, în Wadi Qumran şi împrejurimi, la NVde Marea Moartă. Manuscrisele care s-au găsit în aceste peşteri sunt aproape tot ceea ce a mai rămas din biblioteca unei comunităţi evreieşti care era localizată în complexul de clădiri din apropiere care acum se numeşte Khirbet Qumran. Se pare că această comunitate a ocupat acest loc timp de două secole, înainte de anul 70 d.Cr. (cu o întrerupere de 30 de ani între cca. 34 şi 4 î.Cr.).

Această comunitate, după toate probabilităţile o ramură a *esenienilor, s-a format în jurul iudeilor pioşi (hasidim) care şi-au păstrat loialitatea faţă de legământ nealterată în timpul persecuţiei din zilele lui Antiochus Epiphanes (175-164 î.Cr.). Ei nu au putut accepta aranjamentul prin care s-a acordat dinastiei Hasmoneene înalta preoţie precum şi puterea civilă şi militară ca fiind voia lui Dumnezeu. Sub conducerea unuia pe care-l numeau „învăţătorul neprihănirii” ei s-au retras în pustia Iudeii, unde s-au organizat ca rămăşiţa credincioasă a lui Israel, „un popor pregătit pentru Domnul”. Ei au aşteptat sosirea curândă a epocii noi care avea să aducă sfârşitul „epocii răutăţii”din timpul lor. Ei s-au străduit ca, printr-un studiu asiduu şi prin păstrarea Legii, să câştige bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de ei şi să ispăşească greşelile celorlalţi israeliţi de asemenea, ei au sperat să fie executorii judecăţii divine asupra celor necredincioşi, în vremurile de pe urmă.

Aceste vremuri, credeau ei, vor fi marcate de apariţia a trei personalităţi prezise în VT – proroc care i se va asemăna lui Moise despre care este scris în Deuteronom 18:15 ş.urm. Mesia din seminţia lui David şi un mare preot din spiţa lui Aaron. Acest preot va fi şeful statului din epoca cea nouă, mai înalt în rang chiar şi decât Mesia din seminţia lui David. Mesia va fi un prinţ războinic, care va conduce oştirile credincioase ale lui Israel şi leva da acestora o biruinţă prin care îi vor nimici pe „fiii întunericului” (cei dintâi dintre aceştia fiind forţele păgâne ale Chitimului, probabil romanii). Prorocul va transmite poporului voia lui Dumnezeu la sfârşitul acelei epoci, aşa cum Moise a făcut la începutul istoriei lor.

Bărbaţii din Qumran au refuzat să recunoască autoritatea marilor preoţi de la Ierusalim din „epoca răutăţii”, în parte datorită faptului că aceştia nu aparţineau familiei lui Ţadoc (îndepărtat în timpul lui Antiochus Epiphanes) şi în parte datorită faptului că ei nu corespundeau din punct de vedere moral slujbei sfinte pe care o aveau de îndeplinit. Unul dintre ei, evident un rege-preot Hasmonean, care probabil că poate fi identificat cu Ionatan, fratele şi succesorul lui Iuda Macabeul, este descris ca şi „Preotul cel vicios” prin excelenţă, datorită violenţei manifestate faţă de Învăţătorul Neprihănirii şi faţă de urmaşii acestuia. Comunitatea a păstrat în rândurile sale ierarhia preoţilor după rânduiala lui Ţadoc şi pe cea levitică, fiind oricând pregătiţi să restaureze adevăratele jertfe în Templul curăţit de la Ierusalim (care nu era cetatea cerească, ci vechiul Ierusalim reînnoit). Dar până la acea vreme a restaurării, comunitatea a constituit un templu viu, numărul lor fiind locul sfânt, iar consiliul lor fiind Sfânta sfintelor. Jertfele vrednice de a fi primite erau buzele care aduceau laude şi vieţile lor caracterizate prin ascultare.

Biblioteca acestei comunităţi, din care au fost indentificate aproximativ 500 de documente (majoritatea lor fiind într-o stare foarte fragmentată), a conţinut scrieri biblice şi nebiblice. Aproximativ 100 de suluri sunt cărţi ale VT, în ebraică – printre acestea sunt reprezentate toate cărţile VT (unele de mai multe ori), cu excepţia cărţii Esterei. Este dificil să precizăm dacă această excepţie are vreo semnificaţie sau este accidentală. Aceste manuscrise biblice datează din ultimele secole î.Cr. şi din prima parte a primului secol d.Cr. Ele ne prezintă cel puţin trei genuri distincte de text al Scripturii evreieşti – tipul proto-masoretic (probabil de provenienţă babiloniană) din care provine textul ebraic primit; textul care stă la baza Septuagintei (probabil de provenienţă egipteană); şi un text (probabil de provenienţă palestiniană) foarte asemănător Pentateuhului Samaritean. Unele însă conţin un text mixt; de ex. în peştera nr. 4 s-a găsit un manuscris din Numeri (4Q Num.b), al cărui text se situează între tipul samaritean şi tipul LXX, şi altul din Samuel (4Q Sam.b) despre care s-a crezut că este superior atât faţă de MT cât şi de LXX. Un alt manuscris din Samuel găsit în aceeaşi peşteră (4Q Sam.a) prezintă un interes deosebit; textul nu numai că este apropiat de cel care stă la baza LXX, dar este mai apropiat decât MT de textul din Samuel folosit de cronicar. Descoperirea acestor manuscrise biblice a redus cu mai bine de 1000 de ani perioada dintre timpul scrierii cărţilor şi timpul la care s-au scris cele mai vechi manuscrise care au supravieţuit, aducând contribuţii imense la istoria textuală a VT. (*TEXTE ŞI VERSIUNI).

În peşterile de la Qumran s-au mai fost găsit şi fragmente din LXX şi din literatură targumică – în special o targumă aramaică din Iov găsită în peştera nr. 11. Au mai fost identificate şi unele cărţi apocrife, printre care Tobit (în aram. şi ebr.), Eclesiasticul (în ebr.), Epistola lui Ieremia (în gr.), 1 Enoh (în aram.) şi Jubilee (în ebr.).

Sulurile nebiblice împreună cu probele furnizate de excavaţiile de la Khirbet Qumran şi dintr-o clădire de lângă ’Ain Feshkha, la 3 km spre S, ne pun la dispoziţie informaţii utile referitoare la crezurile şi la practicile comunităţii. Trebuie să reţinem, desigur, că nu orice carte din biblioteca unei comunităti reflectă ideile şi comportamentul acelei comunităţi. Dar marea parte a literaturii de la Qumran prezintă un tablou consecvent cu sine însuşi pe care ne putem baza în mod rezonabil în ilustarea vieţii comunităţii din Qumran.

Comunitatea de la Qumran a practicat o disciplină riguroasă. Intrarea în comunitatea se făcea în baza unor condiţii stricte, care includeau şi o perioadă de iniţiere de încercare. Ei interpretau legea într-un mod sever, mai sever decât cea mai severă şcoală a fariseilor. Într-adevăr, este posibil ca la farisei să se refere expresia care se găseşte în literatura de la Qumran şi care îi menţionează pe „căutătorii de lucruri uşoare” (comp. Isaia 30:10). Bărbaţii de la Qumran aveau abluţiuni ceremoniale regulate, aveau mese de părtăşie, la care intrarea era permisă numai membrilor, şi urmau un calendar asemănător celui descris în cartea Jubileelor. Ei interpretau năzuinţa lui Israel în termeni apocaliptici şi credeau că ei înşişi joacă un rol important în realizarea acestei năzuinţi. Au interpretat Scripturile profetice ca şi cum acestea s-ar fi referit la persoane şi la evenimente din zilele lor şi din perioada imediat următoare. Această interpretare a găsit cea mai clară expresie în comentariile biblice (pesarim), dintre care multe au fost recuperate din peşterile de la Qumran. Conform exegeţilor specializaţi în textele de la Qumran, prorocii ştiau prin revelaţie ce avea Dumnezeu de gând să facă în vremurile de pe urmă, dar nu ştiau când aveau să vină aceste vremuri de pe urmă. Această revelaţie suplimentară i-a fost dată de Dumnezeu Învăţătorului Neprihănirii, care a transmisei mai departe ucenicilor lui. Aceştia aveau cunoştinţe despre semnificaţia oracolelor profetice, cunoştinţă care nu le-au fost date altor evrei, şi erau conştiente de favorul pe care li l-a făcut Dumnezeu, descoperindu-le misterele planului Său, timpul şi manierea în care acest plan se va duce la îndeplinire.

Năzuinţele comunităţii de la Qumran, însă, nu s-au împlinit aşa cum s-au aşteptat ei. Se pare că membrii acestei comunităţi şi-au părăsit sediul în timpul războiului dintre anii 66-73 d.Cr.; se pare că tot în perioada aceasta ei şi-au pus cărţile la adăpost în peşterile din împrejurimi. Nu se ştie prea bine ce s-a întâmplat cu supravieţuitorii comunităţii, dar pare posibil ca cel puţin câţiva dintre ei să se fi asociat cu biserica din Ierusalim care se refugiase.

S-au trasat asemănări dintre comunitatea de la Qumran şi Biserica primară cu privire la punctele lor de vedere escatologice, conştiinţa care le-a rămas, exegeza biblică şi practicile religioase. Dar de cealaltă parte, există şi deosebiri importante. Abluţiunile lor rituale şi mesele de părtăşie nu au avut semnificaţia sacramentală a botezului şi a Euharistului creştin. Primii creştini, aşa cum a făcut şi Isus Însuşi, au simţit libertatea de a trăi liberi printre oameni şi nu au format comunităţi ascetice în pustie. Noul Testament îl prezintă pe Isus ca Proroc, Preot şi Prinţul casei lui David, o singură Persoană îndeplinind toate cele trei funcţii, şi nu distribuie aceste funcţii la trei persoane diferite, aşa cum este cazul în escatologia comunităţii de la Qumran. Şi într-adevăr, Isus este Cel ce dă creştinismului caracterul lui unic. Învăţătorul Neprihănirii a fost un mare lider şi învăţător, dar el nu a fost un Mesia şi un Mântuitor, nici măcar în ochii urmaşilor lui. Pentru creştini, Isus a fost tot ceea ce a fost Învăţătorul Neprihănirii pentru comunitatea de la Qumran, şi încă mai mult – Mesia şi Mântuitor, Slujitorul Domnului şi Fiul Omului. Când Învăţătorul Neprihănirii a murit (sau, folosind expresia celor de la Qumran, „a fost cules” – o expresie care sugerează o moarte naturală), este posibil ca urmaşii lui să se fi aşteptat să învieze din morţi înainte de învierea generală de la vremea sfârşitului (cu toate că acest lucru este foarte îndoielnic); cu siguranţă că nimeni nu a pretins vreodată că el ar fi înviat.

Probabil că sulul de cupru găsit în Peştera 3 nu are nimic de face cu comunitatea de la Qumran. Se pare mai curând ca el a fi aparţinut unui grup de zeloţi care în timpul războiului din anii 66-73 îşi avea sediul la Qumran; se pare că acest sul conţine (codificat) un inventar al comorii din Templu, divizată în 61 de depozite secrete din Ierusalim şi din regiunea din S şi din E.

Textele războiului lui Bar-Kokhba

În peşterile de la Wadi Murabbaat, la aproximativ 18 km S de Qumran, s-a găsit în jurul anului 1952 o cantitate destul de mare de manuscrise. Majoritatea acestora aparţin perioadei când aceste peşteri au fost ocupate de un post al armatei lui Bar-Kokhba, liderul celei de-a doua revolte împotriva Romei (132-135 d.Cr.). Documentele au inclus şi scrisori scrise lui Bar-Kokhba şi două scrisori scrise de el, din care reiese că adevăratul lui nume patronimic a fost Ben-Kosebah; el s-a numit pe sine însuşi „Simeon Ben-Kosebah, prinţul lui Israel”. (Numele Bar-Kokhba, „Fiul stelei”, s-a datorat faptului că Rabi Akiba îl considera „steaua” din Numeri 24:17, sau cu alte cuvinte, Mesia din seminţia lui David.) În aceste peşteri s-au găsit multe fragmente ale unor manuscrise biblice, toate având un text „proto-Masoretic”.

În aceeaşi perioadă în care au fost explorate peşterile de la Murabbaat, şi alte manuscrise din perioada lui Bar-Kokhba au fost descoperite în Nahal Hever, la S de En-Ghedi. Acestea au inclus fragmente din Scriptura ebr. şi o copie fragmentată a unei versiuni în gr. a prorocilor mici, textul fiind similar cu cel folosit de Iustin Martirul (cca. 150 d.Cr.). D. Barthelemy a încercat să identifice această versiune cu Quinta lui Origen.

Descoperiri similare au fost făcute apoi în alte trei văi, din aceeaşi regiune. Şi aici au existat peşteri folosite ca şi cartiere generale de către contigentele forţelor de gherilă ale lui Bar-Kokhba. Documentele găsite în ele includ două fragmente de sul pe care era scris un pasaj din Exod 13:1-16 şi un fragment mic care conţine porţiuni din şapte rânduri din Psalmul 15.

III. Khirbet Mird

Din ruinele aşezării Khirbet Mird (în trecut o mănăstire creştină), la N de valea Chedronului, s-au scos la suprafaţă manuscrise de o mare importanţă, de către membri ai tribului de beduini Ta’amire (acelaşi trib care a făcut şi descoperirile de la Qumran). Acestea au fost manuscrise mai recente decât cele de la Qumran şi de la Murabba’at. Ele includ fragmente de papirus ce conţin scrisori particulare în arabă, din sec. al 7-lea şi al 8-lea, o scrisoare în sir. pe papirus, scrisă de un călugăr creştin, un fragment din Andromaca de Euripide şi mai multe texte biblice în gr. şi în siriaca palestiniană. Textele biblice din gr. includ fragmente ale codicelor unciale din Înţelepciunea, Evangheliile după Marcu, Ioan şi Faptele Apostolilor, care trebuie datate între sec. 5-8 d.Cr.; cele scrise în siriaca palestiniană (majoritatea fiind palimpseste) includ fragmente din Iosua, Luca, Ioan, Faptele Apostolilor şi Coloseni.

BIBLIOGRAFIE 1. Burrows,The Dead Sea Scrolls, 1955, şiMore Light on the Dead Sea Scrolls, 1958; F.M. Cross,The Ancient Library of Qumran and Modern Biblical Studies, 1961; J.T. Milik, Ten Years of Discovery in the Wilderness of Judaea, 1959; F.F. Bruce, Second Thoughts on the Dead Sea Scrolls, 1966; The Teacher of Righteousness in the Qumran Texts, 1957, şi Biblical Exegesis in the Qumran Texts, 1960; A. Dupont-Sommer, The Essene Writings from Qumran, 1961; G. Vermes, The Dead Sea Scrolls in English, 1975; E. Lohse, Die Texte aus Qumran: Hebräisch und Deutsch, 1964; A.R.C. Leaney, The Rule of Qumran and its Meaning, 1966; R. de Vaux, Archaeology and the Dead Sea Scrolls, 1973; J.A. Sanders, „The Dead Sea Scrolls – A Quarter Century of Study”, BA 36, 1973, p. 110 ş.urm.; G. Vermes, The Dead Sea Scrolls: Qumran in Perspective, 1977; D. Barthelemy şi J.T. Milik (ed.), Discoveries in the Judaean desert, 1955 ş.urm.; J. Carmignac (ed.), Revue de Qumran, 1958 ş.urm.

F.F.B.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/manuscrisele-de-la-marea-moarta.html

Pagina de Teologie Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu Theodore Beza (1519 – 1605)

Pagina de Teologie

Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu Theodore Beza (1519 – 1605)

Următorul articol de Theodore Beza a fost luat din capitolul trei (secţiunile 16-26) al cărţii lui Credinţa Creştină, tradusă în engleză de James Clark (Focus Christian Ministries Trust, East Essex England, 1992). Aceasta care a fost un „best seller” în timpul Reformei Protestante, şi a apărut în anul 1558 sub titlul original de Confession De Foi Du Chretien.

Cum a transformat Dumnezeu păcatul omului pentru gloria Sa

Nu ar mai rămâne nimic pentru întreaga lume decât să meargă în ruina ei (Romani 3:19). Dar Dumnezeu fiind nu numai foarte neprihănit, ci şi foarte milos, conform infinitei Sale înţelepciuni, a stabilit în mod etern o cale de a întoarce toate relele spre marea Sa glorie: spre manifestarea mai mare a bunătăţii Sale infinite (Romani 3:21-25), faţă de aceia pe care El i-a ales în mod veşnic spre a fi glorificaţi în mântuirea lor (Romani 8:29; 9:23). Şi pe de altă parte, El a întors păcatul omului spre manifestarea puterii Sale suverane şi a mâniei Lui, prin dreapta condamnare a vaselor de mânie pregătite pentru distrugere (Romani 9:22; Exod 9:6).

Sf. Augustin spune bine, „Dacă ar fi fost toţi mântuiţi, plata păcatului cerută de justiţie ar fi ascunsă. Dacă nimeni nu ar fi fost salvat, nimeni nu ar vedea ceea ce atribuie harul”.

Isus Hristos este singurul Mijlocitor ales şi promis de Dumnezeu

Această unică şi singură cale este misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu cu tot ceea ce izvorăşte din ea. Puţin câte puţin aceasta a fost promisă de la Adam la Ioan Botezătorul, publicat şi predicat de patriarhi şi profeţi, şi de asemenea simbolizat în feluri diferite din cadrul Legii (Geneza 3:15; 12:3; 18:18; 22:18; Deuteronom 18:15-18; 2 Samuel 7:12; Romani 1:2-3, etc.). Astfel, Fiul este pe deplin conţinut în cărţile Vechiului Testament, aşa că oamenii din acele vremuri au fost salvaţi prin credinţa în Isus Hristos care avea să vină.

Asemănarea şi diferenţa dintre Vechiul şi Noul Testament

Prin urmare nu a fost niciodată şi nici nu va fi niciodată decât un singur legământ de mântuire între Dumnezeu şi om (Evrei 13:8; Romani 3:25; 1 Timotei 2:5-6; 1 Corinteni 10:1-11; Efeseni 1:7-10; vezi întreaga epistolă către Evrei). Substanţa acestui legământ este Isus Hristos. Dar, privind la circumstanţe, există două Testamente sau „Legăminte”. Avem titlurile autentice şi conţinutul lor, pe care le numim ‚Sfânta Scriptură’ şi ‚Cuvântul lui Dumnezeu’. Unul este numit ‚Vechiul’ şi altul este ‚Noul’ (Ieremia 31:31, 32; Evrei 8:6). Al doilea este mult mai bun decât primul, căci primul l-a declarat pe Isus Hristos, însă de departe, şi ascuns sub umbrele şi imaginile care au dispărut la venirea Sa; El însăşi este Soarele Neprihănirii (Ioan 4: 23, 24).

De ce a fost necesar ca Isus Hristos să fie în adevăr om în natură, în trupul şi sufletul Său, însă fără nici un păcat

Era necesar ca Mijlocitorul acestui legământ şi această reconciliere să fie în adevăr om, însă fără nici o întinare a păcatului original sau a oricărui altuia, din următoarele motive:

În primul rând, din moment ce Dumnezeu este foarte neprihănit şi omul este obiectul mâniei Lui, datorită coruperii naturale (1 Timotei 2:5; Ioan 1:14; Romani 1:3; Galateni 4:4; Romani 8:2-4; 1 Corinteni 1:30), era necesar pentru a reconcilia pe oameni cu Dumnezeu să existe un om adevărat prin care ruinele cauzate de această corupere ar fi în totalitate reparată.

În al doilea rând, omul este constrâns să împlinească neprihănirea pe care o cere Dumnezeu de la el pentru a putea fi glorificat (Matei 3:15; Romani 5:18; 2 Corinteni 5:21). Era prin urmare necesar ca să existe un om care să împlinească în mod perfect toată neprihănirea pentru a putea să fie pe placul lui Dumnezeu.

În al treilea rând, toţi oamenii sunt convertiţi cu un număr infinit de păcate, atât interne cât şi externe; de aceea ei sunt răspunzători faţă de blestemul lui Dumnezeu (Romani 3:23-26; Isaia 53:11, etc.). Era deci necesar ca să existe un om care să satisfacă pe deplin dreptatea lui Dumnezeu pentru a face pace cu El.

În fine, nici un om corupt nu ar fi fost capabil, în oricare fel, nici chiar să înceapă să împlinească cea mai de jos din aceste acţiuni. El ar fi avut nevoie mai întâi de toate de un Răscumpărător pentru sine (Romani 8:2; 2 Corinteni 5:21; Evrei 4:15; 1 Petru 2:22; 3:18; 1 Ioan 2:1-2). Atât de mult era necesar pentru el înainte ca el să le poată obţine pe celelalte, sau nu ar fi putut face nimic pentru a-l satisface pe Dumnezeu (Romani 14:23; Evrei 11:6). Era necesar ca Mijlocitorul şi Răscumpărătorul oamenilor să fie în adevăr om în trupul şi sufletul său, şi ca el să fie, astfel, în întregime pur şi liber de orice păcat.

Era necesar ca acelaşi Mijlocitor să fie în adevăr Dumnezeu şi nu numai om (Ioan 1:14, etc.); din cel puţin următoarele motive:

În primul rând, dacă El nu era în adevăr Dumnezeu, El nu ar fi deloc Salvator, ci ar avea El însuşi nevoie de un Salvator (Isaia 43:11; Osea 13:4; Ieremia 17:5-8).

În al doilea rând, este necesar, din dreptatea lui Dumnezeu, ca să existe o relaţie între crimă şi pedeapsa ei. Crima este infinită, căci ea este comisă împotriva Aceluia a cărui maiestate este infinită. Prin urmare este nevoie aici de o compensaţie infinită; pentru acelaşi motiv, este necesar ca Acela care ar realiza aceasta ca în adevăr om să fie de asemenea şi infinit, adică a spune, în adevăr Dumnezeu.

În al treilea rând, mânia lui Dumnezeu fiind infinită, nu exista nici o tărie umană sau angelică cunoscută care ar fi purtat o astfel de povară fără să fie zdrobit (Ioan 14:10, 12, 31; 16:32; 2 Corinteni 5:19). Cel care avea să trăiască din nou, după ce a învins pe diavol, păcatul, lumea şi moartea unită de mânia lui Dumnezeu, trebuia să fie nu numai om perfect, ci şi Dumnezeu în adevăr.

În cele din urmă, pentru a se manifesta mai bine această bunătate incomprehensibilă, Dumnezeu nu a dorit ca harul său să fie doar egal cu crima noastră; El a vrut ca acolo unde păcatul a crescut, harul să fie din abundenţă (Romani 5:15-21). Pentru acest motiv, în timp ce el era creat după chipul lui Dumnezeu, primul Adam autorul păcatului nostru, era pământesc, aşa cum a arătat bine slăbiciunea sa (1 Corinteni 15:45-47). Isus Hristos, din contra, al doilea Adam, prin care noi suntem salvaţi, în timp ce era în adevăr şi perfect om, este totuşi Domnul venit din Cer, adică, adevăratul Dumnezeu. Căci, în esenţă, toată plinătatea divinităţii locuieşte în El (Coloseni 2:9). Dacă neascultarea lui Adam ne-a făcut să cădem, neprihănirea lui Isus Hristos ne oferă mai multă siguranţă decât am avut anterior. Noi speram la viaţa procurată de Isus Hristos, mai bună decât cea pe care am pierdut-o în Adam, ba chiar mai mult după cum Isus Hristos îl întrece pe Adam.

Cum a fost realizat misterul mântuirii noastre în Isus Hristos

Prin urmare mărturisim că, pentru a putea împlini legământul promis părinţilor din vechime şi prezis de gura profeţilor (Isaia 7:14; Luca 1:31, 35, 55, 70) adevăratul, unicul şi veşnicul Fiu al lui Dumnezeu Tatăl (Romani 1:3; Ioan 17:5; 16:28; Filipeni 2:6-7) a luat, la vremea rânduită de Tatăl, forma unui rob. Fiind conceput în pântecul binecuvântatei fecioare Maria, prin puterea Duhului Sfânt, şi fără nici o operaţie a omului (Matei 1:20; Luca 1:28, 35), El a luat natura umană cu toate neputinţele ei, cu excepţia păcatului (Evrei 4:15; 5:2).

Cele două naturi, acea de Dumnezeu şi acea de om, au fost unite într-o singură Persoană de la momentul conceperii trupului lui Hristos

Noi mărturisim că de la momentul acestei concepţii, Persoana Fiului a fost în mod inseparabil unită cu natura umană (Matei 1:20; Luca 1:31, 32, 35, 42, 43). Nu există doi Fii ai lui Dumnezeu, sau doi Isus Hristos: ci doar Unul care este de fapt Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. La fiecare timp proprietăţile fiecăruia dintre cele două naturi au rămas întregi şi distincte. Ca dacă divinitatea era separată de umanitate, sau umanitatea să fie dezmembrată de divinitate, sau una să fie confundată cu alta, nu ne-ar beneficia la nimic.

Isus Hristos este prin urmare Dumnezeu adevărat şi om adevărat (Matei 1:21-23; Luca 1:35). El are un suflet uman adevărat, şi un trup uman adevărat format din substanţa fecioarei Maria, şi prin puterea Duhului Sfânt. Prin aceste mijloace, El a fost conceput şi născut din această fecioară Maria, spun fecioară, înainte şi după moarte. Şi toate acestea au fost realizate pentru răscumpărarea noastră.

Sumar al realizării mântuirii noastre în Isus Hristos

El a venit deci pe pământ ca să ne atragă la Cer (Efeseni 2:6). De la momentul conceperii Sale până la învierea Sa, El a purtat pedeapsa păcatelor noastre pentru a ne putea uşura de ele (Matei 11:28; 1 Petru 2:24; 3:18; Isaia 53:11). El a împlinit în mod perfect toată neprihănirea pentru a acoperi nelegiuirea noastră (Romani 5:19; Matei 3:15). El ne-a revelat voinţa deplină a lui Dumnezeu Tatăl Său, prin cuvintele Sale şi prin exemplul vieţii Lui, pentru a ne arăta adevărata cale spre mântuire (Ioan 15:15; Fapte 1:1-2).

În cele din urmă, pentru a încorona compensaţia pentru păcatele noastre pe care le-a luat asupra Lui (Isaia 53:4-5), El a fost capturat pentru a ne elibera pe noi, condamnat ca noi să fim achitaţi. El a suferit reproşul infinit pentru a ne pune dincolo de toată ruşinea. El a fost crucificat pe cruce pentru ca păcatele noastre să fie pironite acolo (Coloseni 2:14). El a murit purtând blestemul pe care îl meritam noi, pentru a satisface pentru totdeauna mânia lui Dumnezeu prin realizarea unicului Său sacrificiu (Galateni 3:13; 2 Corinteni 5:21; Evrei 10:10, 14). El a fost pus într-un mormânt pentru a arăta adevărul despre moartea Sa, şi de a învinge moartea chiar în casa ei, adică chiar în mormânt; El nu a experimentat nici o putrezire acolo, pentru a arăta că atâta timp cât a fost mort, el a cucerit moartea (Fapte 2:31). El a fost înviat în mod victorios pentru ca, toată putrezirea noastră fiind moartă şi îngropată, noi să fim reînnoiţi în viaţa cea nouă, spirituală şi veşnică (Romani 6 şi pretutindeni la Sf. Pavel). Prin aceste mijloace, prima moarte nu mai este o pedeapsă pentru păcatul nostru şi o intrare în a doua moarte, ci, din contra, este încheierea putrezirii noastre şi intrarea în viaţa veşnică. În fine, fiind înviat şi proclamat pretutindeni în peste 40 de zile aici pentru a oferi evidenţă a învierii Sale (Fapte 1:3; 9-11), El s-a ridicat în mod vizibil şi real deasupra cerurilor, unde s-a aşezat la mâna dreaptă a lui Dumnezeu Tatăl Său (Ioan 14:2). Luând în posesie pentru noi împărăţia Sa veşnică, El este pentru noi şi singurul Mijlocitor şi Avocat (1 Tim 2:5; Evrei 1:3; 9:24), şi îşi guvernează Biserica aşa prin Duhul Său Sfânt, până la împlinirea aleşilor lui Dumnezeu, Tatăl Său (Matei 28:20, etc.).

Cum se face că Isus Hristos, fiind ridicat la cer, este totuşi aicea jos cu cei ai Lui

Noi înţelegem că glorificarea a adus nemurire trupului lui Isus Hristos, pe lângă slava suverană; însă aceasta nu a schimbat deloc natura adevăratului Său trup, un trup limitat de un anumit spaţiu şi având hotare (Luca 2:39; Ioan 20:25; Fapte 1:3). Pentru acest motiv, El a luat la Ce, din mijlocul nostru, natura Sa umană, adevăratul Său trup (Fapte 1:9-11; 3:21). El va rămâne acolo până va veni să judece pe cei vii şi pe cei morţi.

Dar în privinţa eficienţei Duhului Său Sfânt, în ceea ce priveşte Divinitatea Sa (prin care noi suntem făcut părtaşi nu numai la jumătate din Hristos, ci la tot din El şi bunătăţile Lui, aşa cum se va spune în curând), noi recunoaştem că El este şi va fi cu ai Săi până la sfârşitul lumii (Matei 28:20; Ioan 16:13; Efeseni 4:8). Aceasta este ceea ce a spus Isus Hristos despre Sine – „Pe săraci îi veţi avea întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu mă veţi avea întotdeauna” (Matei 26:11); din nou, după Înălţarea Sa, îngerii au spus apostolilor: „Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1:11). Şi Sf. Petru spune evreilor că Cerul îl va reţine până la timpul restaurării tuturor lucrurilor (Fapte 3:21). Pentru acelaşi motiv, Sf. Augustin, urmând Scriptura, a spus bine că este necesar să ne păzim de a presa Divinitatea până la punctul de a nega adevărul trupului trupul este în Dumnezeu, dar nu este necesar să tragem concluzia că el este pretutindeni, aşa cum Dumnezeu este pretutindeni.

Nu poate fi nici o altă religie adevărată

În acest mister al răscumpărării noastre, incomprehensibil pentru raţiunea umană, Dumnezeu s-a revelat pe sine ca Dumnezeu adevărat, adică perfect de drept şi de milostiv.

Perfect de drept, în primul rând, căci El a pedepsit toate păcatele noastre cu deplină severitate (Romani 3:25; 1 Corinteni 5:21), în Persoana Aceluia care s-a făcut garant şi siguranţă în locul nostru, adică în Isus Hristos (1 Timotei 2:6; 1 Petru 2:24). În al doilea rând, El ne primeşte şi ne recunoaşte ca ai Săi dacă suntem acoperiţi cu inocenţa, sfinţirea şi neprihănirea perfectă a lui Isus Hristos (2 Corinteni 5:21; Romani 5:19; Col 2:14).

Pe de altă parte, El s-a revelat pe Sine ca perfect de milostiv, căci, găsind în noi numai motiv de condamnare, El a dorit ca Fiul Său să ia natura noastră pentru a putea găsi în El remediul care ar satisface dreptatea Lui (Romani 5:8; 1 Corinteni 1:30). Comunicându-L pe El în mod liber nouă, cu toate bogăţiile pe care le posedă El (Romani 8:32), El ne face părtaşi ai vieţii veşnice, doar prin bunătatea şi mila Sa, cu condiţia să ne prindem de Isus Hristos prin credinţă, subiect pe care îl vom dezvolta mai târziu.

Dar, din contra, orice religie care opune faţă de mânia lui Dumnezeu orice altceva în afară de singura inocenţă, neprihănire şi compensare a lui Isus Hristos, primite prin credinţă, îl dezbracă pe Dumnezeu de perfecta Sa dreptate şi mila Sa. Pentru acest motiv, o astfel de religie (de exemplu Romanismul) trebuie privită ca falsă şi amăgitoare.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologie_apr08.htm

Un medic din Italia face marturii cumplite: „In spitale suntem ca in timpul razboiului. Salvam doar ce se poate salva. Va spun la toti: stati acasa”

11 martie 2020 Dan Stiri

Marturia unui medic de la spitalul din Bergamo arata situatia disperata in care se gaseste sistemul sanitar din Italia. Medicii abia pot face fata cazurilor de coronavirus, astfel ca celelalte urgente sunt mult neglijate. ”In mod normal, in cazul unui apel pentru un infarct, se intervenea in cateva minute. Acum e posibil sa astepti chiar si o ora sau mai mult”, spune pentru Corriere della Sera medicul Christian Salaroli.

„In spitale suntem ca in timpul razboiului.Decidem pe cine tratam cu prioritate in functie de varsta si de starea de sanatate. Fiecare dintre noi, adulti sau pustani, stati in casa! Vad prea multi oameni pe strazi!”, spune medicul Christian Salaroli, anestezist de terapie intensiva in Bergamo.

In urma afluxului mare de pacienti, spitalele au fost nevoite sa improvizeze spatii pentru primirea urgentelor si noi paturi pentru bolnavi.

”In zonele de primiri urgente s-a deschis un salon mare cu 20 de paturi care sunt folosite pentru cazurile curente. Il numim planul de urgenta pentru fluxul maxim. Aici facem triajul.

Facem triajul in functie de varsta si starea de sanatate, ca in situatie de razboi. N-o spun eu, ci manualele pe care le-am studiat”, spune medicul italian.

Medicul explica pas cu pas, pentru Corriere della Sera, cum sunt selectate cazurile grave si cum ajung aproape sa faca un pariu in ceea ce priveste sansele de supravietuire ale unor pacienti.

Mai intai pacientii sunt evaluati de un medic specialist in anestezie-reanimare si li se asigura ventilatie non-invaziva.

”Pe langa varsta si stare generala, al treilea element de care tinem seama este capacitatea pacientului de a se recupera dupa o interventie de reanimare. Practic, boala Covid-19 este o pneumonie interstitiala, o forma foarte agresiva care afecteaza oxigenarea sangelui.

Cei mai loviti pacienti devin hipoxici, adica nu au suficient oxigen in sange. Apoi trebuie sa facem o alegere, in cateva zile maximum. Ventilatia non-invaziva e doar o prima faza. Si aici resursele spitalicesti si locurile la terapie intensiva sunt mai putine decat bolnavii critici care necesita intubare. Si din acest punct inainte trebuie ventilati mecanic”, explica medicul.

Cea mai grea decizie care trebuie luata se intampla atunci cand stii ca ai mai multi pacienti care necesita intubare si exista doar un pat dotat corespunzator.

”Pacientii cu patologii cardiorespiratorii grave si persoanele cu probleme severe ale arterei coronare sunt evaluati cu atentie pentru ca acestia tolereaza hipoxia acuta cu dificultate si au sanse mici de a supravietui acestei faze.

Daca o persoana intre 80 si 95 de ani are insuficienta respiratorie grava, cel mai probabil nu va rezista. Daca are probleme la trei organe vitale inseamna ca are o rata a mortalitatii de 100%. E ca si plecat. Nu suntem in masura sa asteptam miracolele. Aceasta este realitatea”, declara medicul italian.

Medicul incearca sa atraga atentia si sa combata si opinia destul de generalizata potrivit careia pacientii nu mor din cauza Covid-19, ci de alte boli asociate de care sufera.

”Cei care spun ca nu se moare efectiv de coronavirus spun o prostie care ma intristeaza. Nici nu arata respect fata de persoanele care au murit. Mor de Covid-19 pentru ca in forma critica in care se afla, pneumonia interstitiala se alatura celorlalte probleme respiratorii si bolnavul nu reuseste sa mai lupte. Decesul este cauzat de virus, nu de altceva”, a declarat medicul.

Oboseala, pacientii care se sting unul cate unul, alegerea de viata si de moarte asupra unor oameni macina psihicul personalul medical.

”Unii dintre noi suntem distrusi de aceasta situatie. Mai ales medicii primari sau tinerii din sistem, care se trezesc intr-o dimineata ca trebuie sa decida asupra vietii unui om. Si asta se intampla la scara larga, repet.

Toti facem de toate. Nu e vorba doar despre munca fizica in sine, cat de apasarea emotionala, care e devastatoare. Am vazut infirmieri cu experienta de 30 de ani care plang pe la colturi. Oameni care au crize de nervi. Habar n-aveti ce se intampla in spitale.”, mai spune medicul.

Medicul italian Christian Salaroli declara ca este motivat in continuare de gandul ca face o alegere corecta: cei mai tineri au mai multe sanse sa-si revina fara ajutorul specializat.

Disperat de faptul ca in continuare sunt oameni care nu respecta indemnul de a sta in casa, doctorul crede ca daca oamenii ar avea macar o idee cu privire la ce se intampla in spitale, vor lua decizii mai intelepte:

”Nu putem sa facem si munca de zi cu zi si sa ne ocupam si de sarcinile date de aceasta situatie exceptionala. Asa ca tratamentele standard pot fi intarziate cu mult. In mod normal, in cazul unui apel pentru un infarct, se intervenea in cateva minute. Acum e posibil sa astepti chiar si o ora sau mai mult. Imi spun ca e ca la chirurgie in timpul razboiului. Incercam sa salvam doar ce se poate salva. Asta se intampla”, declara doctorul italian.

Citeste si Un medic roman avertizeaza. Cel mai mare risc de deces din cauza coronavirusului il au cei care fac acest lucru zilnic, nu batranii

VIDEO. Prof. dr. Adrian Streinu Cercel: Cea mai sfanta metoda pentru prevenirea imbolnavirii cu COVID-19

Cine sunt refugiaţii de la graniţa Greciei. Cum a apărut “bomba cu ceas” de la marginea UE de Raluca Abrihan

Marţi, 10 martie 2020, 8:36 Actualitate | Internaţional

refugiatii de la granita cu Grecia

Foto: Profimedia

Zeci de mii de refugiaţi şi migranţi încearcă să intre în UE, din Turcia, pe la graniţa cu Grecia de câteva zile, timp în care tensiunea în zonă creşte tot mai mult. Cine sunt aceşti oameni, mulţi dintre ei alungaţi de conflictele armate din ţara lor, despre care tot mai multe voci susţin că sunt folosiţi drept masă de manevră de preşedintele turc Erdogan şi cum arată la acest moment situaţia refugiaţilor în lume.

Trebuie să plecăm în analiza acestei probleme de la un aspect foarte important – există o diferenţă între refugiaţi şi migranţi. Refugiaţii sunt acele persoane obligate să-şi părăsească ţara din cauza războiului, conflictelor, violenţei generalizate, fricii de persecuţie, sau alte circumstanţe care au tulburat serios ordinea publică, şi drept urmare ei au nevoie de protecţie internaţională – se arată în definiţia dată de Convenția privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva din 1951). În timp ce migranţii sunt acele persoane care din varii motive, de cele mai multe ori economice, dar nu numai, vor să-şi părăsească ţara, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, în căutarea unei vieţi mai bune.

În ceea ce priveşte situaţia de la graniţa cu Grecia, unde s-ar afla peste 38.000 de persoane care vor să între în spaţiul UE, Agenţia pentru refugiaţi a ONU subliniază faptul ca nu există date clare care să arate câţi dintre aceşti oameni sunt refugiaţi şi câţi sunt migranţi. Cert este însă că cei mai mulţi sunt sirieni, însă printre ei se află grupuri de afgani, iranieni, irakieni şi chiar sudanezi. Ei încearcă de mai bine de o săptămână să treacă de forţele de ordine de la frontieră, după ce preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a anunţat pe 27 februarie că nu-i va mai opri pe refugiaţii care vor să treacă graniţa spre UE, graniţă închisă din 2016.

În ultima săptămână, tensiunile au crescut la frontiera cu Grecia, iar autorităţile greceşti anunţă că au făcut deja peste 268 de arestări. Acestea mai susţin că peste 600 de oameni aflaţi dincolo de graniţă, printre care şi grupări militare turce, au aruncat cu gaze lacrimogene spre teritoriul Greciei şi au încercat să taie gardurile de sârmă ghimpată care blochează trecerea frontierei. De cealaltă parte, Turcia susţine că refugiaţii ţinuţi la graniţă sunt atacaţi de forţele de apărare a frontierei greceşti şi nu pare să dea vreun semn de renunţare la planul de a trimite cel puţin 100.000 de refugiaţi în UE, după cum declara zilele trecute Recep Erdogan.

​FOTO/VIDEO Imagini inedite de la graniţa Turciei cu Grecia

Totate acestea, în condiţiile în care există un acord semnat de Turcia şi Uniunea Europeană, din martie 2016, prin care Turcia se angajează să limiteze trecerea refugiaţilor şi a migranţilor înspre spaţiul UE şi să îşi modifice legislaţia astfel încât refugiaţii să poată să lucreze şi să se integreze în Turcia. În urma acordului, Turcia, unde se află circa 3,7 milioane de refugiaţi, urma să primească aproximativ 6 miliarde de euro sub formă de asistenţă financiară din partea Uniunii Europene, dar insistă că încă nu a primit toate fondurile promise. Reprezentanţi ai UE s-au arătat dispuşi să suplimenteze aceste fonduri pentru ca Turcia să încerce să ţină situaţia sub control, chiar dacă acuză autorităţile turce de strategii murdare. Dar până atunci, UE a anunţat un ajutor de 700 milioane euro pentru ca Grecia să îşi poată întări frontierele şi să pentru a gestiona situaţia refugiaţilor intraţi deja în ţară. în speicial în insula Lesbos.

Cum arată situaţia refugiaţilor la nivel mondial

Datele ONU arată că anul trecut, la nivel mondial, erau aproape 26 de milioane de refugiaţi, cei mai mulţi dintre ei fiind din Siria (6,5 milioane), Afganistan (2,7 milioane) şi Sudanul de Sud (2,3 milioane). 80% dintre aceşti refugiaţi îşi caută azil în ţările vecine.

Cu toate acestea, la nivel de UE Germania este ţara care a ajuns să găzduiască cei mai mulţi refugiaţi, peste 1,1 milioane, numărul lor crescând semnificativ în special după criza din 2015, când cinci vapoare cu imigranţi s-au scufundat în Mediterană, iar peste 1.200 dintre cei aflaţi la bord au murit. Criza a adus în discuţie în mai multe rânduri nevoia stabilirii unui mecanism clar de gestionare a migranţilor la nivel de UE, însă un grup de țări s-a opus vehement stabilirii unor cote obligatorii de primire a imigranţilor, în ciuda presiunilor făcute de ţări precum Grecia, Italia, Spania, Malta, unde ajung cei mai mulţi dintre refugiaţii naufragiaţi, salvaţi de cele mai multe ori de pe mare de ONG-uri.

sursa grafic: Agenţia pentru refugiaţi a ONU – UNHCR

România se află pe un posibil traseu al refugiaţilor dinspre Turcia spre UE, dar aşa cum arată şi o hartă făcută publică de televiziunea turcă TRT care le sugerează acestora câteva trasee, ţara noastră nu pare a fi o destinaţie dorită. Aşa cum s-a văzut şi în anii trecuţi, imigranţii speră să ajungă în ţările din Vest, în special în Germania.

Totuşi, România s-a aflat în perioada 2018-2019 într-un proces de relocare a 109 persoane din Iordania și Turcia, după un angajament luat de ţara noastră, în baza HG nr.1596/2008 privind relocarea refugiaţilor în România. Angajament în baza căruia ultimul grup transferat a fost format din 31 de sirieni, aduşi în luna decembrie a anului trecut din Turcia. Cât despre cererile de azil pe care le primeşte ţara noastră, nici acestea nu reprezintă un număr foarte mare, nici măcar în comparaţie cu cele primite de ţara vecină, Ungaria. Potrivit reprezentantului UNHCR (Agenţia pentru refugiaţi a ONU), Niseer Rubaian, într-un interviu Digi24, în România există o estimare de până 3.000 de cereri de azil în total, în timp ce în Ungaria sunt 15.000, din 2015 şi până în prezent.

sursa foto: english.alarabiya.net

De ce sunt o “unealtă” uşor de manipulat refugiaţii care vor să ajungă din Turcia în UE şi rezistă de atât de multă vreme la graniţă în condiţiile de acolo? Poate pentru că viaţa în Turcia este departe de a putea fi considerată una decentă, cel puţin aşa susţin organizaţiile de promovare a drepturilor omului. În primul rând, pentru că Turcia nu intră pe deplin sub incidenţa legislaţiei internaţionale a refugiaţilor. Spre exemplu, aici doar cetăţenii europeni se pot califica pentru statutul de refugiat, pentru ceilalţi protecţia este limitată şi vine doar în anumite condiţii, şi asta în ciuda angajamentelor luate de Turcia în 2016 de modificare a legislaţiei în acest sens.

Mai mult, doar 1,5% dintre refugiaţii sirieni apţi de muncă au primit permise de muncă, arată datele Amnesty International, ceea ce înseamnă că trăiesc extrem de greu de pe o zi pe alta şi pot fi oricând exploataţi prin muncă ilegală. Şi, drept urmare, ei nu au acces nici la servicii de bază, precum cel sanitar sau de educaţie.

Iar situaţia din ultimele zile scoate la iveală şi altfel de abuzuri la care sunt supuşi refugiaţii din Turcia. Spre exemplu un grup de sirieni din Istanbul susţine că armata turcă i-a dus la graniţa cu Grecia şi i-au abandonat la marginea râului Evros, care marchează graniţa dintre Turcia şi Grecia, notează AFP. Mai mult, un tânăr din grupul respectiv susţine că au fost alungaţi din Istanbul după cinci ani de şedere acolo, lasaţi fără bani şi fără alte bunuri înainte de a fi impinşi să ia drumul graniţei cu Grecia. Iar micorbuze şi autocare au continuat să transporte, în ciuda ciocnirilor violente din weekend, migranţi din Turcia către graniţa UE.

Doar că nici o posibilă trecere spre Grecia nu le-ar aduce o soartă neaprărat mai bună acestor migranţi şi refugiaţi având în vedere că în ultimii ani ura faţă de ei, alimentată şi de grupările extremiste din zonă, a crescut proporţional cu numărul celor ajunşi să trăiască taberele din insulele greceşti şi să spere la obţinerea dreptului de azil.

Iar ca exemplu în acest caz sunt în special conflictele din Lesbos, unde se află peste 20.000 de refugiaţi şi unde, greu de imaginat, ei stau înghesuiţi în tabara de refugiaţi din Moria, concepută să primească până la 3.000 de oameni. Ei nu pot părăsi insula având în vedere că graniţele UE sunt închise, iar numărul lor e în continuă creştere având în vedere noile conflicte din Siria. Circa 40% dintre migranţii de aici au sub 18 ani, scrie TheGuardian, care prezintă mizeria cruntă în care trăiesc ei, în cea mai mare parte în corturi improvizate, fără acces la surse de apă potabilă sau la electricitate. De asemena, un reportaj realizat de BBC, arată că în majoritatea oraşelor de graniţă din Grecia, grupări paramilitare înarmate fac patrule de noapte în căutarea de imigranţi care ar fi reuşit să treacă graniţele sau au fugit din taberele de refugiaţi.

În ultima săptămână au mai ajuns la Lesbos alţi 1700 de refugiaţi.

Tabăra de refugiaţi Moria, Lesbos. Sursa foto: profimediaimages.ro

Toată această criză, accentuată în ultimele luni de situaţia din provincia siriană Idlib, nu pare să se apropie de final. Este vorba de provincia unde mai mulţi militari turci au fost omorâţi de bombardamentele forţelor guvernamentale siriene, sprijinite de Rusia. Iar asta, în condiţiile în care Turcia susţine grupările rebele siriene din regiunea pe care Siria vrea să o recucerească. Chiar dacă pe 5 martie a fost încheiat un acord de încetare a focului în nordul Siriei, între Rusia şi Turcia, conflictele din ultima perioadă din Idlib au lăsat în urmă alţi peste 900.000 de refugiaţi, dintre care 60% copii.

Preşedintele turc s-a întâlnit luni cu reprezentanţi ai UE şi NATO la Bruxelles pentru a discuta despre problema de la graniţa Greciei. Acordul din 2016 rămâne în picioare, susţine Ursula Von der Leyen, președinta Comisiei Europene, şi promite să redeschidă dialogul cu preşedintele turc, dar continuă să califice evenimentele de la graniţa Greciei ca fiind „inacceptabile”, notează euronews.com. Iar problema refugiaţilor de la frontiera dintre Turcia şi UE rămâne în continuare incertă. Multe voci atrag atenţia că situaţia de la graniţa Greciei a fost creată de Erdogan pentru a forţa Uniunea să suplimenteze ajutoarele financiare pentru Turcia, dar şi pentru a primi sprijinul Occidentului în conflictele din Siria.

Luni, UE a anunţat că cinci dintre statele membre – Finlanda, Franţa, Germania, Luxemburg şi Portugalia – va prelua şi reloca 1.500 de copii bolnavi sau fără aparţinători, care trăiesc în prezent în taberele de refugiaţi supraaglomerate din Grecia.

Tabăra de refugiaţi Moria, din Lesbos. Sursa foto: profimediaimages.ro

Surse: unhcr.org, amnesty.org, time.com, theguardian.com, independent.co.uk

Subiectele zilei Miercuri, 11 Martie 2020

Coronavirus în România: Încă patru cazuri confirmate, bilanțul ajunge la 29. Se intră în scenariul 2 al epidemiei. UPDATE Încă patru cazuri de infectare cu coronavirus au fost confirmate marți seară în România, iar numărul îmbolnăvirilor cu COvid-19 a ajuns la 29. Este vorba de pacienți din Arad, citeste tot articolul

Record Grigorescu Licitația de Primăvară Marți, 24 martie 2020, ora 19:30 Athenee Palace Hilton București citeste tot articolul

VIDEO Președintele Klaus Iohannis: Fac un apel ca românii să renunțe pentru o vreme la deplasările care nu sunt absolut necesare Președintele Klaus Iohannis le-a cerut marți seara românilor să renunțe „pentru o vreme la deplasările care nu sunt absolut necesare” și a avertizat că eforturile autorităților de a citeste tot articolul

Ce înseamnă trecerea României în scenariul 2 al epidemiei de coronavirus. Victor Costache: E o fază de transmitere sporadică. Suntem departe de ce se întâmplă în Italia România este departe de ceea ce se întâmplă în Italia, Germania, Franța sau Spania, „ca să nu mai vorbim de Coreea de Sud”, afirmă ministrul Sănătății, Victor citeste tot articolul

Coronavirus în lume Numărul total al cazurilor a ajuns în Italia la peste 10.000 / Bilanțul deceselor – peste 630 / Peste 60 de milioane de italieni s-au trezit în prima zi de carantină națională. / HARTĂ INTERACTIVĂ Situația la nivel global Bilanțul deceselor din cauza epidemiei de coronavirus a crescut, marți, în Italia cu 168 de cazuri la 631, o creștere de 36%. Peste 60 de milioane de italieni s-au trezit marți în prima zi citeste tot articolul

Coronavirus în România: Cele 10 reguli-cheie pe care trebuie să le respecți ca să eviți infecția cu virusul O listă de 10 reguli și informații cheie care te pot ajuta să te ferești de infecția cu coronavirus a fost publicată de Ministerul Sănătății. Spălatul pe mâini cu apă și săpun, evitarea citeste tot articolul

Scenariul alegerilor anticipate blocat și de Curtea Constituțională. Guvernul Cîțu are șanse mari să fie învestit de către Parlament Dincolo de criza coronavirusului, scenariul PNL-PSD privind alegerile anticipate este pe cale de a fi îngropat odată cu motivarea făcută publică de către Curtea Constiuțională pe conflictul citeste tot articolul

Subiectele zilei: Șofer de autocar pe ruta România-Italia: „N-ar fi normal ca, dacă mă opresc din lucru, să mi se oprească și cheltuielile de acasă, cu întreținerea?!”; Iohannis abandonează alegerile anticipate Libertatea: Șofer de autocar pe ruta România-Italia: „N-ar fi normal ca, dacă mă opresc din lucru, să mi se oprească și cheltuielile de acasă, cu întreținerea?!” ? Adevărul: citeste tot articolul

Business report: Măsuri economice de combatere a coronavirusului; Carburanții s-au ieftinit Profit.ro: Carburanții s-au ieftinit, în cazul liderul pieței, OMV Petrom, chiar și cu 10 bani/l ? Curs de guvernare: Cum combat statele ”coronavirusul din economii”- Investiții, citeste tot articolul

Cine sunt refugiații de la granița Greciei. Cum a apărut “bomba cu ceas” de la marginea UE Zeci de mii de refugiați și migranți încearcă să intre în UE, din Turcia, pe la granița cu Grecia de câteva zile, timp în care tensiunea în zonă crește tot mai mult. Cine citeste tot articolul

TABLOU INTERACTIV Coronavirus în România: Situația la moment din fiecare județ din țară. Unde sunt cei infectați, câți sunt în carantină și câți sunt monitorizați Până marți după-amiază în România au fost confirmate 25 cazuri de pacienți infectați cu coronavirus (COVID 19), din care trei cazuri în Capitală, iar restul în țară. Nu citeste tot articolul

Scandal la Vama Nădlac. Mai mulți români întorși din Italia au refuzat să intre în carantină Sute de români care au reușit să plece din Italia au ajuns la granița cu România la Nădlac, iar mulți dintre ei au refuzat să intre în carantină. Peste 20 de persoane s-au manifestat citeste tot articolul

Cum vrea Ministerul Educației să recupereze cursurile: Pregătim programul Teleșcoală, în special pentru clasele a VIII-a și a XII-a/ Ce rol au casele corpului didactic Profesorii pot folosi aplicațiile educaționale oferite gratuit de Google și Microsoft: G Suite Education și Office 365 A1, arată ministrul Educației într-o adresă trimisă marți către citeste tot articolul

Rafila, despre românii care vin din Diaspora: Intră pe la Arad și merg până la Iași Președintele Societății Române de Microbiologie (SMR), Alexandru Rafila, a declarat, marți, despre izolarea persoanelor care vin în țară din zone contaminate că „intră pe la Arad citeste tot articolul

VIDEO Ministrul Mediului, Costel Alexe, la HotNews LIVE: Avem o problemă cu reciclarea deșeurilor. Ți se rupe sufletul cât pet, cât carton vezi pe gropile de gunoi Poluarea extremă cu PM10 și PM 2,5, cu care s-a confruntat Bucureștiul în ultimele luni, noaptea și în weekend, a fost cauzată de un cumul de factori, dar principalul vinovat rămâne citeste tot articolul

Colonialismul ideologic și Arhiepiscopul Gergely Kovács Colonializarea ideologică pare a fi un fenomen derulat în contra comunităților religioase și mai ales a Bisericilor istorice de vreme ce amestecă într-un mod foarte ideologic drepturile citeste tot articolul

Arafat spune că miercuri vor fi anunțate măsuri în plus în legătură cu epidemia de coronavirus Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU), Raed Arafat, a spus, marți seara, că după întrunirea Comitetului pentru Situații de Urgență, care va avea loc miercuri, vor fi anunțate citeste tot articolul

Începând de marți, călătoriile la metrou pot fi plătite cu cardul Ministrul Transporturilor, Lucian Bode, a spus, marți seara, în cadrul ședinței de Guvern că, începând de marți, călătoriile vor putea fi plătite cu cardul, măsura fiind aplicată citeste tot articolul

Champions League: RB Leipzig și Atalanta s-au calificat în optimi / Josip Ilicic, eroul serii cu patru reușite RB Leipzig și Atalanta sunt primele echipe calificate în sferturile Champions League. Echipa antrenată de Julian Nagelsmann a făcut instrucție cu Tottenham, pe Red Bull Arena, și s-a impus cu citeste tot articolul

Bancul zilei: Manevra salvatoare a rockerului Un rocker ajunge acasă dimineața beat mort. Intră în bucătărie și dă peste maică-să: – Mamaaaa, mi-e răăăăuuuuu!!! – Ce să-ți fac eu… citeste tot articolul

Caru`cu vedete: Gestul disperat făcut în public de Sylvester Stallone de teama coronavirusului; Poze cu Antonia, pe siteuri pentru adulți OK Magazine: Gestul disperat făcut în public de Sylvester Stallone de teama coronavirusului ? Cancan.ro: Poze cu Antonia, pe siteuri pentru adulți ? Wowbiz.ro: Ce s-a întâmplat cu citeste tot articolul

?Faze tari: Un dragon de Komodo fără partener a produs trei pui printr-un fenomen rar; Samsung Galaxy Fold e mai ieftin, dar e deghizat în acest telefon cu fața lui Pablo Escobar Digi24: Un dragon de Komodo fără partener a produs trei pui printr-un fenomen rar ? Playtech.ro: Samsung Galaxy Fold e mai ieftin, dar e deghizat în acest telefon cu fața lui Pablo Escobar ? citeste tot articolul

Utile: Uite cum recunoști dacă ai anemie; O nouă metodă de administrare ar putea face vaccinurile mult mai accesibile în zonele izolate Click.ro: Uite cum recunoști dacă ai anemie ? Descoperă.ro: O nouă metodă de administrare ar putea face vaccinurile mult mai accesibile în zonele izolate ? Doctorul Zilei.ro: Planta vindecătoare citeste tot articolul

De ce iau autoritățile măsuri de protecție fără precedent pentru coronavirus? Se răspândește foarte rapid și are multe necunoscute, chiar dacă 95% dintre îmbolnăviri sunt ușoare

TABLOU INTERACTIV Coronavirus în România: Situația la moment din fiecare județ din țară. Unde sunt cei infectați, câți sunt în carantină și câți sunt monitorizați

​VIDEO O sală plină cu trambuline – visul oricărui copil… adult. Jumping House, dovada că se pot face bani din trambuline

Coronavirus in Romania – Povestea ”Pacientului 24”: Am aflat din presă că sunt pozitiv. Am dat zeci de telefoane, am așteptat ambulanța 12 ore. Parascovenia asta e mai contagioasă decât credeam

Coronavirus în Romania: suntem în scenariul doi, pentru autorități. Reminder cu informații utile și precauții

Cine sunt refugiații de la granița Greciei. Cum a apărut “bomba cu ceas” de la marginea UE

ULTIMA ORA

15:42 Coronavirus în România: Alte 3 noi cazuri de coronavirus. Bilanțul îmbolnăvirilor ajunge la 35

15:42 Membri ai Asociației Libra investesc intr-un proiect rival al criptomonedei Facebook

15:39 Șoferi români care fac transporturi internaționale: Nu ne întreabă nimeni de unde venim și ce facem

15:37 Înscrieri online: 1 milion Euro, premiu la o competiție europeană pentru firme startup și scale-up

15:32 ​Gala Premiilor Gopo, eveniment programat pentru data de 24 martie, va fi amânat

15:25 Nou accesoriu la modă în Japonia din cauza coronavirusului: insigne care nu induc teamă

15:24 Editura Humanitas anulează toate evenimentele în luna martie

15:13 FOTO Unicul „suporter” la meciul Valencia vs Atalanta – Povestea emoționantă a statuii de pe Mestalla

15:05 Coreea de Sud, elevul model în lupta împotriva coronavirusului? Cum a reușit Seulul să gestioneze criza, cu doar 60 de morți la peste 7.700 infecții cu Covid-19

14:53 În lumea în care trăim nu mai există „prea departe”. Ce trebuie să învețe românii de la epidemia de coronavirus

14:49 Expunerea de motive a proiectului legii anticămătarie: Înșirând cuvinte goale ce din coadă au să sune

14:45 Asociația Dăruiește Viață direcționează toate donațiile primite începând de astăzi către lupta cu coronavirusul

14:42 Coronavirus – Austria suspendă toate trenurile spre și dinspre Italia

14:40 Libertatea: Fiul pensionarului MAI infectat cu coronavirus lucrează în SRI, a împărțit și el mărțișoare și a mâncat la cantina Serviciului

Ultimele 24 de ore

Top 10 articole cele mai …

• citite
• |
• comentate
• |
• recomandate

Coronavirus în lume Numărul total al cazurilor a ajuns în Italia la peste 10.000 / Bilanțul deceselor – peste 630 / Peste 60 de milioane de italieni s-au trezit în prima zi de carantină națională. / HARTĂ INTERACTIVĂ Situația la nivel global

UPDATE Încă 8 noi cazuri de coronavirus în București. Este cel mai mare număr confirmat într-o singură zi. Bilanțul îmbolnăvirilor a ajuns la 25 la nivel național

Coronavirusul va atinge punctul culminant și va începe să scadă mai curând decât credeți -NY Post

Coronavirus: Profesorii vor fi plătiți integral în luna martie/ Cadrele didactice nu sunt obligate să vină la școală în perioada în care cursurile sunt suspendate

TABLOU INTERACTIV Coronavirus în România: Situația la moment din fiecare județ din țară. Unde sunt cei infectați, câți sunt în carantină și câți sunt monitorizați

Coronavirus în România: Încă patru cazuri confirmate, bilanțul ajunge la 29. Se intră în scenariul 2 al epidemiei. UPDATE

Coronavirus în România: Un copil de 3 ani și o femeie însărcinată, printre cei 8 pacienți confirmați marți

Coronavirus: Motivele pentru care rata mortalității în Italia este atât de mare

Apelul unei asistente românce în Italia: Trimiteți întăriri în spitalele din Lombardia, situația e ca în tranșee

Coronavirus: România, aproape de scenariul 2 al epidemiei / Ce măsuri implică

Ultimele articole din Actualitate | Internațional

Coreea de Sud, elevul model în lupta împotriva coronavirusului? Cum a reușit Seulul să gestioneze criza, cu doar 60 de morți la peste 7.700 infecții cu Covid-19

Miercuri, 11 martie 2020

​VIDEO O păpușă uriașă care reprezenta coronavirusul a fost arsă la o sărbătoare publică din Mumbai

Miercuri, 11 martie 2020

Merkel: Coronavirusul va infecta 60-70% din populația Germaniei

Miercuri, 11 martie 2020

Erdogan amenință: Turcia va ține deschise granițele pentru migranți până când UE îi va accepta solicitările

Miercuri, 11 martie 2020

Asistentă româncă din „zona roșie”: „Ne-am îmbrăcat așa ca să intrăm în camera pacientului. Cu saci pentru gunoi”

Miercuri, 11 martie 2020

Mediastandard.ro: Cât de răspândit era fenomenul fake news înainte de alegerile prezidențiale din SUA din 2016

Miercuri, 11 martie 2020

Fuziune în industria dezvoltatoare de jocuri video din România între studiourile independente Amber și Scorpius Games

Măsuri anti-coronavirus COVID-19 în România: Firmele cu peste 99 de angajați ar trebui să-și decaleze programul

3 afaceri românești conduse de tineri sub 25 de ani

Cum îți promovezi startup-ul: 8 sfaturi utile pentru prezența pe platformele de social media

LIVE VIDEO Coronavirus, școli închise: O profesoară de română transmite live ora de gramatică

COVID19 „Frica, nu virusul e cel mai mare dușman”- doi români dau link la soluții IT contra izolării

COVID-19: Heiuș propune BOR să pună la dispoziție spațiile de cazare din mănăstiri pentru carantină

Coronavirus: MApN trimite medici militari la granițe

COVID-19 – Inspecția Muncii: Asigurații pot beneficia de concediu și indemnizație pentru carantină

https://www.hotnews.ro/stiri-international-23710850-cine-sunt-refugiatii-granita-greciei-cum-aparut-bomba-ceas-marginea.htm?cfnl=

Persecu+țion

Nu trebuia să fie așa. Mageed a fost un comerciant de pui, un bărbat creștin care a plimbat străzile prăfuite din Egiptul de Sus, vânzând pui pentru a-și asigura familia de șapte. Dar, în septembrie trecut, Mageed a străbătut acele străzi pentru ultima oară.

Fundamentalistii musulmani isi maltratau fiul. Stând în casa lui, și-a auzit fiul plângând tare și s-a repezit să-l apere. Un extremist islamic și adepții săi, enervat de insolența sa, l-au ucis brutal.

Moartea lui Mage a însemnat că fiii lui erau acum responsabili de asigurarea familiei.

Mersul pe aceleași străzi unde tatăl său a fost ucis a fost periculos, așa că ICC s-a întâlnit cu soția lui Mageed, Mariam și cu fiii ei, pentru a afla cum putem ajuta.

„Mi-au vorbit despre cazul nostru”, și-a amintit Mariam. „Am simțit că se va întâmpla ceva bun cu mine și, odată ce m-au părăsit, m-am rugat lui Isus.”

Am decis să achiziționăm o motocicletă cu trei roți pentru a fi folosită ca taxi și vehicul de livrare, iar ideea a fost întâmpinată cu mare bucurie. Motocicleta nu numai că ar facilita tranziția tinerilor în afaceri, dar le-ar permite, de asemenea, să vândă mărfuri pe o zonă mai largă.

Când am mers să cumpărăm vehiculul, întreaga comunitate s-a implicat. Un farmacist a venit și a ajutat la negocieri. Un preot a venit și a binecuvântat proiectul.

În ciuda aerului rece care le curgea pe fețe, zâmbetele abundă în timp ce familia conduse acasă în triciclu. Le-a transformat complet modul de viață. Mariam continuă să își exprime încântarea pentru acest proiect, visând cum poate crește pe măsură ce timpul continuă. „Văd că fiii mei au un viitor luminos. Acum pot construi o afacere bună pe acest triciclu. ”

Povestea lor îmi amintește de Lamentațiile 3: 55-58,
„Am chemat numele tău, Doamne, din adâncul gropii.
Mi-ai auzit pledoaria: „Nu-ți închide urechile după strigătele mele de ușurare.”
Te-ai apropiat când te-am sunat și mi-ai spus: „Nu te teme”.
Tu, Doamne, mi-ai luat cazul; mi-ai răscumpărat viața.

Tragedia pe care familia a experimentat-o ​​a amenințat că îi condamnă la o viață de sărăcie disperată. Dar vehiculul pe care ni l-au furnizat donatorii noștri a suflat viață nouă în familia lor.

Acum au un viitor – iar viitorul arată luminos.

Dacă doriți să atingeți alte văduve și orfani afectați de persecuție, puteți face acest lucru prin donarea fondului nostru de salvare: neveste și copii astăzi.

Jeff King

Președinte, preocupări creștine internaționale
Autor, Islam Necensurat și Ultimele Cuvinte ale Martirilor
Gazda Into Deep Podcast

Donează

NewsBites și
Puncte de rugăciune

Citiți știrile de top din această săptămână și modalitățile prin care vă puteți ruga pentru cei persecutați.
Citeste mai mult

Conținut promovat

Punctul de vedere al fondului: Biblii și difuzare
Scrisul pe zidul Egiptului

Descarcă varianta tipărită completă a revistei martie.

Pentru a vă înscrie pentru mai mult conținut exclusiv de la International Christian Concern, abonați-vă la revista noastră lunară gratuită.

Trimiteți feedback

Istoric

Salvate

Comunitate…..

International Christian Concern icc@persecution.org

International Christian Concern icc@persecution.org

Coronavirus: dr. Radu Lupescu, președintele Asociației medicilor din clinica Rhéna de la Strasbourg (Franța)

ON MARCH 11, 2020 BY GEORGEIN EVENIMENT

Doctorul Radu Lupescu, specialist în anestezie și terapie intensivă, președintele asociației medicilor din clinica Rhéna de la Strasbourg (Franța), a făcut câteva precizări despre noul coronavirus și infecția cu Covid 19. Postarea sa despre acest subiect a stârnit interesul românilor, fiind distribuită de peste 3.000 de oameni.

„In primul rând, nu sunt virolog, ci specializat in anestezie si terapie intensivă. Deci scriu acest articol dupa ce am citit articole despre coronavirus in reviste medicale serioase si pentru că, fiind președintele asociației medicilor din clinica Rhéna de la Strasbourg, una dintre cele mai bune, cele mai moderne clinici din Franța, sunt implicat in organizarea clinicii pentru a face față acestei epidemii.

1 Consensul medical

Este vorba de o epidemie cu un nou virus numit SARS-Cov2 pentru ca seamănă cu cel care a provocat SARS in 2003. Numele bolii este Covid-19. In urma publicaților in reviste medicale știm că:

Contagiozitatea este destul de mare, R0 este de 2,2; Adică fiecare bolnav infectează in medie 2,2 persoane. Pentru gripă este de 1,3. Asta e destul de problematic pentru că inseamnă că răspândirea virusului poate fi rapidă.

Durata de incubație e in medie 5,2 zile (12 zile, cu un interval de încredere 95%). Adică dacă nu aveți nimic in două săptămani dupa un eventual contact sau călătorie in zona infectat, nu veți mai avea nimic.

Mortalitatea gripei este de cam 0,1%. In cazul acestui virus SARS-Cov2, este de 2-3% în China, dar pare a fi pe la 1% în afara Chinei. De reținut este că mortalitatea e de 15% pentru cei peste 80 de ani si de 8% intre 70 si 80 de ani. Cum se consideră că o mare parte din bolnavi sunt asimptomatici sau putin simptomatici este probabil că mortalitatea este mult mai mica.

Acum niște date importante: 80% din cazuri sunt benigne adica nu necesită trecerea pe la spital. Contagiozitatea e in general corelată cu gravitatea simptoamelor; adică un contact prelungit cu cineva bolnav crește probabilitatea de a fi infectat pentru că crește numărul de viruși inoculați. Dacă treci pe stradă pe lângă un bolnav, probabilitatea e practic zero.

2 Masurile de sanatate publică

In Franta există planuri făcute de mult timp pentru acest tip de cazuri. Ele au fost facute pentru SARS, MERS, Ebola șamd. Există un centru de referință in Paris si alte opt centre regionale de referință printre care Lille, Strasbourg, Bordeaux, Marseille, Lyon, Nancy;

In cadrul acesta au fost definite patru stadii ale epidemiei:

Stadiul 1: intrarea virusului într-un biotop; scopul in această fază este impiedicarea intrării virusului.

Stadiul 2: difuzarea virusului; scopul e limitarea răspândirii virusului.

Stadiul 3: epidemie; scopul este limitarea consecințelor epidemiei si salvarea cât mai multor vieți.

Stadiul 4: revenirea la normal

In Franța, la ora la care scriu acest mesaj suntem in stadiul 2, dar cu doua « clustere » unul in sudul Alsaciei si altul langa Paris, unde sunt un număr mare de bolnavi.

3 Ce se întamplă in spitale?

In ciuda acestei situații (deocamdată sub control), spitalele se pregătesc și spitalul universitar din Strasbourg a activat « planul alb » ieri, adică se pregatește pentru un aflux masiv de pacienți și pentru asta a decis anularea tuturor operaților chirurgicale ne urgente. Trebuie să vă spun aici că la spital, dar și la noi in clinica, facem mai multe execrcitii pe an pentru a verifica numărul de doctori disponibili, rapiditatea cu care putem elibera sali de operatii, care e capacitatea disponibila, paturi de terapie intensiva samd. Asta pentru a fi pregătiți pentru situații de urgență: accident de tren, atentat, epidemie…

Am fost in aceasta seară in reuniune, în care am elaborat strategia pentru aceasta săptămână si strategia in caz de trecere in stadiul 3, care presupune inchiderea școlilor, limitarea drastică a adunărilor, și de fapt este vorba de oprirea practic a activității economice. Trecerea la aceasta fază se va face cu mare grijă pentru că poate avea consecințe nefaste: dacă copiii sunt acasă, un părinte trebuie sa stea cu ei și riscăm să avem deficit in personal paramedical sau chiar medical.

4 In România

In România suntem înca în stadiul 1. Dar se va trece rapid la stadiul 2 și trebuie evitat neapărat răspândirea virusului, pentru că nu sunt sigur că țara noastră este pregătită să facă față unui aflux mare de pacienți care va apărea în mod sigur în stadiul 3. Fără să vorbim de lipsa de personal medical din sistem, de riscul de infectare, care e mai mare la personalul medical, de riscul de absenteism (din cauza fricii de contaminare) etc

Sa nu uitam ca riscul este mare de a avea supramortalitate printre pacienții cu alte patologii, din cauza saturării sistemului sau din cauza panicii create.

Concluzie (provizorie)

Trebuie să respectăm neapărat deciziile autorităților pentru a limita consecințele aceste crize sanitare și pentru a-i proteja pe cei dragi. Situația evoluează foarte rapid, iar concluziile de astăzi pot fi false mâine”, a scris el.

de Andrei Nicolae

Related

Dr. Fauci: 80% dintre pacienții cu coronavirus se „recuperează spontan”In „Eveniment”

Mesaj despre Coronavirus primit din orașul WuhanIn „Eveniment”

Medic român din laboratorul de cercetare din Wuhan despre coronavirusIn „Eveniment”

Sursa: https://www.activenews.ro

Coronavirus: dr. Radu Lupescu, președintele Asociației medicilor din clinica Rhéna de la Strasbourg (Franța)

Viorel Iuga: Fiecare credincios va decide unde şi cu cine se închină “acum”, asumându-şi „riscul” în relaţia cu Creatorul…

ON MARCH 11, 2020 BY GEORGEIN EVENIMENT, INCURAJARE

Stimaţi fraţi şi surori de credinţă,

Pentru cei care aşteptaţi „un gând” în perioada pe care o parcurgem, vreau să amintesc următoarele:

1. În conformitate cu învăţătura Sfintelor Scripturi, fiecare credincios are dreptul şi responsabilitatea la închinare privată şi publică.

2. În conformitate cu Statutul Cultului, „Bisericile creștine baptiste se organizează și funcționează în mod autonom.”( Art 1 Alin c.), „Biserica locală își organizează liber și autonom serviciile divine,…” Art. 18. – (1)

3. Pentru Hotărârea nr 6 din 09.03 2020 a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, așteptăm clarificări de la organele competente.

În consecinţă:

1. Fiecare credincios va decide unde şi cu cine se închină în perioada următoare, asumându-şi „riscul” în relaţia cu Creatorul.
2. Fiecare familie va decide unde şi cu cine se închină în perioada următoare, asumându-şi „riscul” intrării în contact cu alte persoane.
3. Fiecare adunare locală va decide locul, timpul și modul în care își va desfășura serviciile de închinare publică.

Sfatul meu personal este următorul:

1. Să ne încredem în Dumnezeu. Să ne rugăm cu credinţă pentru protecţia celor sănătoşi şi pentru vindecarea celor bolnavi. Domnul este atotputernic, iubitor şi poate interveni oricând, oriunde şi pentru oricine în mod miraculos.
2. Să nu creăm panică. Să nu ne irosim timpul răspândind toate „poveştile” pe care le auzim de oriunde. Să nu acţionăm ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, nu ar mai fi în control sau nu ar mai fi iubitor de oameni şi atotputernic. Indiferent de ce se întâmplă în lume şi în jur, Domnul nostru are toate situaţiile sub control. Şi în cazul de faţă, adevărul biblic rămâne valabil. „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28) „O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.”(Psalmi 91:7)
3. Să nu emitem judecăţi. Să nu îi judecăm sau să-i condamnăm pe fraţii, familiile sau adunările care iau decizii diferite de ale noastre. Dacă Dumnezeu i-a călăuzit în alt fel, dacă situaţia lor este diferită, nu suntem noi în măsură să hotărâm în dreptul lor. Fiecare persoană sau adunare răspunde în mod personal în faţa lui Dumnezeu.
4. Să colaborăm. Să încercăm să fim la curent cu deciziile emise de organele competente. În limita posibilităţilor, fără să renunţăm la închinarea vitală în aceste vremuri tulburi, să punem în aplicare măsurile necesare pentru prevenirea şi limitarea răspândirii infecţiilor cu Coronavirusul SARS-COV-2.
5. Să mărturisim Evanghelia. Cea mai mare nevoie a oamenilor în aceste zile continuă să rămână nevoia cunoaşterii Domnului Isus Cristos. Când liderii noştri Îl vor cunoaşte în mod personal şi biblic pe Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor, vor înţelege situaţia mult mai bine şi vor lua decizii mult mai înţelepte. Când semenii noştri Îl vor cunoaşte pe Isus Cristos cel viu aşa cum este, vor avea mai multă pace, mai multă încredere, mai multă iubire de Dumnezeu şi de oameni.

În concluzie, ca urmaşi ai Domnului Isus Cristos și sub protecția lui Dumnezeu care are toată puterea în cer şi pe pământ, rămânem liniştiţi, ne încredem în El, ne informăm, respectăm normele de igienă şi ne împlinim mandatul: mărturisim Evanghelia.

Astăzi, mai mult ca oricând, oamenii trebuie să audă că Isus Cristos există, este viu, ne iubeşte, ne poate proteja, ne poate linişti şi ne poate ajuta să fim o binecuvântare pentru semenii în nevoie.

Cu preţuire şi rugăciuni,

Ps. În momentul în care vom primi răspuns la solicitările cerute oficialităţilor, vă vom comunica.

Viorel Iuga: Fiecare credincios va decide unde şi cu cine se închină “acum”, asumându-şi „riscul” în relaţia cu Creatorul…

Educația sexuală contraceptivă obligatorie votată în Parlament în ceața mentală a coronavirusului

DE GABRIEL POPA  /   ȘTIRI, EDUCAȚIE   /   Publicat: Marţi, 10 martie 2020, 17:20   /   Actualizat: Marţi, 10 martie 2020, 17:28   /   15 comentarii

  

ARTICOLE RELAȚIONATE

 Cum promovează Statul ideologia neo-marxistă. Finanțări prin Fondul Cultural Național pentru revistă despre homosexualitate și cultură queer

 România nu mai există: Statul român este angajat la turație maximă în slujba globalismului, iar poporul este captiv

Sub adăpostul paravanului oferit de problema coronavirus, deputații României au trecut pe șest legea care prevede obligativitatea programelor de educație sexuală pentru copii.

Programele de educație sexuală trebuie organizate minim o oră pe semestru, dar pot fi organizate și pe parcursul a mai multe ore sau a unui opțional întreg. Breșa este deschisă, platforma este asigurată și aceste ore de sex ed pot include, practic, orice. Asta înseamnă că un profesor sau un activist poate veni în fața copiilor pentru a le recita toată mantra orelor de educație sexuală contraceptivă. Că masturbarea e bună, sexualitatea umană se reduce la excitarea organelor sexuale și la folosirea prezervativelor, pornografia e ok, sodomia e naturală și bună, avortul e o metodă contraceptivă sănătoasă.

Nu există nici o limită de vârstă de jos. Practic, îndoctrinarea și mânjirea copiilor va începe de la cea mai mică vârstă, de la clasa zero.

Au votat împotrivă doar doi deputați. Daniel Gheorghe și Matei Dobrovie. Cinste lor pentru verticalitate și curaj!

Din acest moment, părinții care vor să protejeze inocența copiilor și care vor să le asigure cât de cât acestora o orientare morală sunt pe cont propriu.

E datoria noastră, ca părinți, să urmărim ce fac copii la școală și să îi protejăm.

Și să avem grijă să participăm la orele acelea și să vedem ce li se predă copiilor, de fapt. Nu ni se poate interzice să participăm, este dreptul nostru. Vă garantez că, dacă veți participa, veți avea surprize de proporții. Și, dacă e cazul, să ne retragem copiii de la acele ore.

ARTICOLE RELAȚIONATE

 Cum promovează Statul ideologia neo-marxistă. Finanțări prin Fondul Cultural Național pentru revistă despre homosexualitate și cultură queer

 România nu mai există: Statul român este angajat la turație maximă în slujba globalismului, iar poporul este captiv

CELE MAI POPULARE

• CELE MAI CITITE
• CELE MAI COMENTATE

• 1Dr. Vasile Astărăstoae: Fac parte din categoria pupătorilor de moaște și icoane. În noaptea de Înviere, voi fi prezent în Biserică, voi săruta icoanele și voi lua Lumină indiferent ce măsuri absurde vor lua decidenții în războiul cu virușii
• 2Educația sexuală contraceptivă obligatorie votată în Parlament în ceața mentală a coronavirusului
• 3Educația sexuală obligatorie în școli! Unitățile de învățământ vor trebui să predea cel puțin o dată pe semestru ore de educație sexuală
• 4Pr. Eugen Tănăsescu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului: Oricine îmi va spune să închid Biserica, va primi neascultarea mea. Și mort, tot în fața lui Hristos stau
• 5Incredibil: În timp ce Arafat a anunțat că bisericile trebuie închise dacă la slujbă participă peste 100 de persoane, un hypermarket din Reșița în care a fost depistat un angajat cu coronavirus NU se închide. Revolta reșițenilor
• 6Imaginea zilei: Lanț uman format din mii de persoane în jurul Parlamentului pentru a protesta împotriva obligativității vaccinării
• 7Prof. Avram Fițiu ne propune 10 sfaturi despre cum trebuie să ne hrănim pe vremea Coronavirusului și 10 recomandări în caz de criză alimentară
• 8Becali: Noi mergem la Biserică și nu ținem cont de guvernanții necredincioși care spun erezii. Eu spun așa cum zice Biserica, să mergem la slujbe: O să vedeți că virusul ăsta, în țările ortodoxe nu va fi puternic
• 9Deputatul Matei Dobrovie (PNL): Voi susține în plenul Parlamentului amendamentele la Legea Vaccinării, pentru eliminarea obligativității și ca fiecare cetățean să poată decide pentru propria persoană
• 10Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei declară că pentru membrii săi Euharistia

https://www.activenews.ro/stiri-educatie/Educatia-sexuala-contraceptiva-obligatorie-votata-in-Parlament-in-ceata-mentala-a-coronavirusului-160460