România – Comoara ascunsă, de Constantin Adorian

Se împlinesc 100 de ani de când fratele Adorian Constantin, Președintele Uniunii Baptiste Române, trimite o scrisoare de suflet către frații noștri din America, frați care s-au mobilizat și sunt mobilizați și acum. A fost publicată în Statele Unite ale Americii în anul 1921 și a avut un impact deosebit de bun. Fratele Adorian încheie cu fraza: „În România, într-adevăr există o comoară ascunsă, neștiută. Fraților, ajutați-ne să o descoperim!”

   Mai jos, redau textul în întregime:

„Pastor Constantin Adorian, Președintele Uniunii Baptiste Române, București, România.Domnul Worthington Evans, consultant financiar a declarat  într-un interviu: ,,România este o comoară îngropată câțiva metri sub pământ”. Această paralelă este una foarte exactă și sugestivă din mai multe puncte de vedere. Acei care au vizitat această țară, care îi știu frumusețile naturale și resursele bogate, pot să confirme opinia exprimată mai sus.România, care are o bogată istorie, a fost ,,paznic” la porțile Orientului; a fost punctul de întâlnire al Europei. Astăzi, după o lungă luptă, după suferințe care nu păreau să se termine, este o țară măreață și mai frumoasă ca niciodată cu resurse din abundență. România contemporană nouă este pregătită pentru orice fel de proiecte sau inițiative.Luptând de partea celor mai civilizate națiuni ale lumii, a apărat ideea de libertate. A intrat în bătaia gloanțelor pentru a-și elibera frații, plătind cu prețul vieții. Drept răsplată teritoriile țării au fost extinse, România intrând în rândurile marilor popoare iar acum este membră a Ligii Națiunilor, urmând ca în viitorul apropiat să coopereze la consolidarea drepturilor omului.Locuitorii României sunt cu aproximație 18.000.000, dintre care peste 13.000.000 sunt de naționalitate română. Majoritatea dintre aceștia sunt de religie ortodoxă, 14.000 sunt baptiști de naționalitate română și 5.000 baptiști de alte naționalități.Oamenii sunt asupriți și sub influența tradițiilor, dar tânjesc în străfundurile sufletelor lor după libertate.Odată cu lărgirea teritorială a României, odată cu noile, uriașele schimbări ce au loc aici, și în alte  țări, inevitabil apar o multitudine de probleme. Una dintre aceasta este aceea a libertăți religioase, care azi  se constituie prin ,,lupta” dintre cei mulți (mai degrabă dintre preoți) și cei mai puțini, dintre cel puternic  și cel slab, dintre acei care ocupă locuri de onoare în funcții sus-puse și acei care urmează calea lui Cristos. Acest conflict a început în același timp cu mărirea teritoriului țării. În scurt timp câțiva oameni (preoți) ai Bisericii de Stat au gândit că acum este timpul potrivit să profite de  circumstanțe în folosul lor și să dea lovitura de grație micuței noastre comunități de credincioși. În același timp prevăzând ceea ce va urma, am avut inițiativa de a scrie tuturor bisericilor noastre Baptiste, fie mari, fie mai restrânse din întreaga țară, uniți de o putere foarte mare și anume aceea de a lupta în continuare în numele Cuvântului Domnului.Guvernul actual, influențat de către preoții Bisericii de Stat, au emis decrete drastice împotriva noastră, considerând mișcarea Baptistă un real pericol pentru stat. Fiind foarte surprinși de aceste măsuri, am căutat să primim un răspuns de la Guvern, prezentându-ne înaintea lui printr-o delegație. Ni s-a răspuns că petiția noastră va fi prezentată înaintea Parlamentului pentru a fi dezbătută iar după aceea ni se va oferi dreptul (libertatea) de a ne exercita credința și de a ne ruga. Pe de altă parte, aproape toate bisericile noastre au fost închise (fără un motiv întemeiat) și în continuare rămân închise. Ceea ce a hotărât guvernul în secret este acest lucru: Mișcarea noastră baptistă să fie distrusă și să dispară de tot – această manevră fiind făcută sub influența Bisericii majoritare. Totuși, trebuie luate în considerare  următoarele realități, fapte:1. După marele război, poporul tânjește după libertate, astfel că sunt mai deschiși  spre  Evanghelie.2. Teritoriile anexate au o mare nevoie de preoți, deoarece mulți dintre ei au ocupat funcții publice sau alte servicii (de aici putem vedea moralitatea acestor oameni).3. Sosirea în țară a delegaților și a membrilor de comisii, cum ar fi Dr. Brooks, Dr. Rushbrooke  și Rev. Igrișan, care vestesc legături frățești și vorbesc despre ajutorul din America și Anglia, care se anunță în viitor.4. Conferințele care au avut loc cu ocazia vizitelor Dr. Gambrell, Dr. Mullins și Socaciu, au stârnit intense reacții (oameni de pretutindeni s-au bucurat, în timp ce preoții au turbat).5. Participarea delegației baptiste române la Conferința din Londra.6. Publicarea activităților noastre în ,,Farul Mântuirii” și alte foi, precum și împărțirea pe cuprinsul țării a unei scrisori trimisă de frații noștri Baptiști de sud, de peste ocean.Aici vom spicui din cuvântările fraților care ne-au vizitat:În timp ce se afla la București, Dr. Brooks  a spus într-un discurs: ,,În această țară văd mari oameni ai lui Dumnezeu.”Dr. J. H. Rushbrooke, care l-a acompaniat pe Dr. Brooks spune următoarele: ,,Capitala Angliei o salută pe cea a Marii Românii, pentru că astăzi din nou s-au întărit alianțe importante pentru viitorul acestei țări”, menționând faptul că în fruntea poporului englez stă un Baptist, și acela este Domnul Lloyd George.Dr. Gambrell după ce a vizitat o serie de biserici Baptiste din România a spus: ,,Prevăd că unii dintre cei mai mari  Baptiști de pe Pământ  se vor naște în România.”Dr. Mullins a vorbit despre tinerii noștri  cu multă bucurie fiind mai mult decât mulțumit  de cum au evoluat; el este cel care i-a încurajat și la Șiria a încălzit inimile tineretului, ale fraților și ale tuturor ascultătorilor, cărora le-a arătat, le-a dovedit  ceea ce se întâmplă cu un om atunci când devine Baptist. Cuvintele dânsului și ale lui Dr. Gambrell au pătruns până și la inima pretorului (funcționar al statului) care a fost de față și la sfârșit tremurând i-a salutat și a dat mâna cu ei.Acum, ca și concluzie:  Am amintit mai sus că putem într-adevăr considera că nu există nici un loc pe Pământ, în întreaga lume, mai potrivit ca în România în care roadele lucrării să fie așa de bogate. Ce ne dorim de la frații noștri și ce pot ei să facă pentru noi?1. Ei ar trebui să încerce să facă cunoscute intelectualilor principiile noastre Baptiste, cărora credința noastră li se pare a fi ciudată și necunoscută.2. Ei ar trebui să ne trimită măcar un bărbat foarte bine instruit  cu influență.3. Ar fi bine dacă ne-ar putea ajuta cât mai repede la instituirea unui seminar teologic.4. Ar trebui să ne fie trimis una sau două femei misionare, care ar putea să lucreze cu femeile și tinerele fete. Un număr considerabil de tineri așteaptă cu nerăbdare momentul în care să poată primi o educație cu adevărat creștină.5. Ei ar putea să ne ajute cu tipărirea de cărți, reviste, foi și la răspândirea literaturii noastre.6. Credem că o îmbunătățire în ceea ce privește salariile lucrătorilor noștri ar fi mai mult decât binevenită.Avem toată convingerea că frații noștri de peste ocean vor revărsa peste noi șuvoaie ale prieteniei și a ajutorului lor, așa  că îi asigurăm că în viitorul apropiat cuvintele domnilor Brooks și Gambrell  vor deveni realitate.În România, într-adevăr există o comoară ascunsă, neștiută. Fraților, ajutați-ne să o descoperim!”

Mulțumesc că ai trecut pe aici. Lasă un mesaj.

Istorie Baptistă

Pagina Pastorală Vizionari ai lui Hristos de Vasile Al. Talos

Pagina Pastorală

Vizionari ai lui Hristos de Vasile Al. Talos

Ieremia 1:11-12 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: „Ce vezi, Ieremia?”
Eu am raspuns: „Vad un veghetor.” Si Domnul mi-a zis: „Bine ai vazut; caci Eu veghez asupra Cuvantului Meu ca sa-l implinesc.”

Liderul vizionar vede lucrurile care inca nu sunt, ca si cum ar fi, pentru ca Dumnezeu le cheama in fiinta. Cand Dumnezeu ne cheama la slujire, El ne deschide ochii. „In anul mortii imparatului Ozia, am vazut pe Domnul!”, marturiseste profetul Isaia. „Pe la amiaza, imparate, pe drum am vazut o lumina!” exclama apostolul Pavel. Proorocul Habacuc se plange, „Pentru ce ma lasi sa vad nelegiurea?” Si parca, Dumnezeu ii raspunde: „Ferice de tine, ca vezi! Cei mai multi nu vad!” In fata unui zid ai nevoie sa se deschida o fereastra ca sa vezi dincolo!

1. Pastrarea Unitatii in Diversitate a miscarii baptiste din Romania dobandeste o noua perspectiva in lumina Statutului votat de Congresul Cultului si recunoscut de Guvernul Romaniei.

Organizarea institutionala a bisericilor locale in comunitati bisericesti teritoriale, cuprinzand de regula cateva judete, precum si in Uniunea Baptista la nivel national, asigura cadrul legal de reprezentare in fata Statului si de exprimare a unitatii doctrinare a baptistilor din Romania.

Principiul „Asocierii” prevazut in Statut (art.1 lit.b) stabileste ca:

Bisericile baptiste din România sunt biserici surori. Ele se asociază cu scopul de a se sprijini reciproc, de a susţine împreună mărturia creştină, de a veghea la păstrarea nealterată a învăţăturilor Sfintelor Scripturi, de a colabora în misiune şi de a-şi apăra libertatea religioasă.

Daca in comunism, Uniunea Baptista dicta asupra conduitei bisericilor locale, noul Statut garanteaza autonomia si libertatea acestora:

Bisericile baptiste se organizează şi funcţionează în mod autonom. Celelalte entităţi ale Cultului Creştin Baptist au rolul de a sprijini bisericile baptiste locale să-şi îndeplinească menirea.

Daca dupa 1989, asocierea bisericilor baptiste la nivel national se facea numai in cadrul institutional, in structuri cultice cu personalitate juridica, actualul Statut (art.1 lit.c) prevede:

Art. 110. Bisericile care împărtăşesc aceeaşi viziune misionară se pot în cercuri misionare naţionale, fără personalitate juridică.

Organizarea informala a bisericilor in cercuri misionare nationale, fara personalitate juridica, fara comitete si functii de conducere, ar putea reprezenta mijlocul revigorarii spirituale si misionare a bisericilor baptiste din Romania. Respect fiecare conducere a Uniunii Baptiste care respecta autonomia bisericii locale; sustine interesele bisericilor in fata autoritatilor Statului; si incurajeaza unitatea in diversitate, precum si diversitatea in unitate. Ca baptisti, nu suntem toti de aceeasi parere, dar ne respectam unii pe altii. Cred ca principiul baptist universal: „In lucrurile esentiale, UNITATE, iar in cele ne-esentiale, LIBERTATE” se aplica si in cazul bisericilor baptiste din Romania.

2. „Motoarele” unei noi Miscari Spirituale. In plan spiritual, fara putere de sus, orice institutie bisericeasca si orice strategie omeneasca sunt falimentara. A.W.Tozer scrie ca suntem gresiti atunci cand incercam sa invingem apeland doar la „un front unit”. Crucile din cimitir, spune el, prezinta un front unit, dar ele stau mute si neajutorate in timp ce lumea trece pe langa ele. (The Divine Conquest).

In comunism, institutiile cultice de reprezentare au fost de multe ori folosite pentru a suprima innoirea spirituala. Dupa revolutie, ne-am imprastiat in zeci de directii si nici o institutie cultica nu ne mai poate aduna eficient. Institutiile cultice pot impune uniformitate, dar nu pot crea acea unitate duhovniceasca motivatoare pentru care S-a rugat Mantuitorul. (Evanghelia dupa Ioan 17)

Prin natura lor, institutiile de reprezentare au menirea de a veghea la pastrarea valorilor biblice si a traditiei evanghelice; chiar de a solidariza bisericile in fata unor pericole; dar nu pot da nastere unor miscari spirituale viguroase. In Israel, preotul conducea inchinarea rituala si pastra traditia; profetul, dimpotriva, provoca poporul spre noi orizonturi spirituale si demola formalismul religios. Miscarea baptista are nevoie atat de echilibrul si stabilitatea institutionala, cat si de provocarea profetica si mobilizarea spirituala din partea unor lideri vizionari.

Numai acolo unde oamenii vin impreuna pentru ca impartasesc aceeasi viziune se aprinde flacara pasiunii pentru Dumnezeu si a compasiunii pentru oameni. Viziunea impartasita impreuna, aduna, motiveaza, descatuseaza energii spirituale si atrage resurse. Merg doi oameni impreuna daca nu se invoiesc, intreaba proorocul Amos. Actualul Statut ofera posibilitatea coagularii spirituale informale in cercuri misionare nationale de biserici care impartasesc aceeasi viziune. Aceste cercuri misionare ar putea reprezenta adevarate „motoare” care sa descatuseze potentialul spiritual din miscarea baptista.

Institutionalizarea excesiva, pe de o parte, imprastierea sau competitia, pe de alta parte, vor aduce numai regres spiritual in miscarea baptista. Boabele de grau pastrate in containere sunt bune si pentru coliva!!! Cele imprastiate pe drumuri si lasate de izbeliste sunt ciugulite de pasari! Numai boabele de grau semanate in ogor privind spre recolta viitoare, vor face sa creasca holdele Imparatiei si ale unui seceris spiritual bogat! Dar nu exista si ispite in aceasta organizare informala? Nu vor fi folosite aceste cercuri pentru lupte interne?

3. Imparatia si Parohialismul. Imparatia lui Dumnezeu este mai mare decat orice biserica sau confesiune crestina. Cand apostolul Barnaba a ajuns in Antiohia (Fapte 11:23) a vazut harul lui Dumnzeu si s-a bucurat. Barnaba nu „a vazut” ca grecii se imbracau altfel decat evreii, nici ca mancau alte meniuri sau ca foloseau altfel de instrumente si o alta muzica pentru a-L lauda pe Dumnezeu. Barnaba i-a indemnat pe toti sa ramana cu inima hotarata alipiti de Domnul Iisus.

Parohialismul se manifesta in orice biserica sau confesiune religioasa si reprezinta de fapt problema prestigiului, controlului si puterii. Lumea patrunde in biserici nu atat prin forme si manifestari exterioare, cat prin motivatiile ascunse ale inimii. Experienta de la Dalles m-a invatat ca acolo unde dispare tentatia puterii si a controlului, dispare si lupta intre frati.

In biserica Bunavestire (care se aduna duminica dimineata la Sala Dalles), fiecare credincios este invitat sa isi deschida casa pentru a avea „biserica in casa” sau este invitat sa se implice intr-un grup de ucenicie. Fiecare credincios, barbat sau femeie, are posibilitatea sa se implice in slujirea si indrumarea unui grup mic, in masura dedicarii personale si a maturitatii spirituale. Fiecare se califica in aceasta slujire potrivit cu roada pe care o aduce. Daca privesti in urma ta si vezi ca nu te urmeaza nimeni, nu esti lider! Deci, nu e vorba de „pozitie” stabilita prin adunarea generala sau prin hotarare de comitet. Cine nu mai are pe cine sluji, nu mai este lider (slujitor)!

Comitetul bisericii Bunavestire se aduna de aproximativ patru ori pe an pentru planificare strategica si administrarea fondurilor bisericii (Atentie nu preluati forma, fara fond!). Liderii grupurilor mici, in schimb se intalnesc in fiecare saptamana sau cel putin o data la doua saptamani. Nimeni nu poate fi membru in comitet daca nu se califica prin slujirea ca lider in grupurile mici. Nu exista competitie pentru comitetul bisericii, deoarece implinirea fiecaruia vine din slujirea in grupurile mici. Comitetul functioneaza ca „organ colectiv” de decizii in problemele financiare, de directie strategica si de disciplina, atunci cand este cazul. Pastoresc biserica impreuna cu liderii grupurilor mici.

In zadar tinem predici prin care vestejim lupta pentru pozitii, daca in biserica „inaltam” functiile si nu „eliberam” slujirea. Sloganul: „I-am ales, deci trebuie sa-i ascultam!” ar trebui sa faca loc principiului „Ne slujesc ca modele, deci merita sa-i urmam!”. Cine vrea sa controleze lucrarea lui Dumnezeu impune propriile lui limite extinderii Imparatiei Sale. Avem nevoie de incredere in creativitatea „madularelor bisericii” sub calauzirea si inspiratia Duhului Sfant. „Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia!” 2 Corinteni 3:17

4. Viziunea Viitorului care Inflacareaza Prezentul! In anii ’70, pastorul Liviu Olah vedea ziua cand in Romania se va predica Evanghelia pe stadioane, la radio si la televiziune; vedea ziua cand va avea libertatea sa boteze in apele Crisului; vedea ziua cand copiii vor invata Biblia in scoli; vedea ziua cand nu va mai fi slavit omul, ci Hristos. Vedea ziua cand bisericile vor fi pline de oameni care se roaga; vedea ziua cand Romanii vor fi misionarii lumii!

Ziua aceea a venit, dar oare pentru cati?

La intrebarea: Ce vezi prin credinta?, roaga-te si incearca sa raspunzi:

Vad ziua cand chemarea divina la slujire va fi mai importanta decat obtinerea diplomelor!

Vad ziua cand slujirea bisericilor va fi mai importanta decat functiile in cadrul Cultului!

Vad ziua cand pastorii motivati de aceeasi viziune vor colabora cu daruire in misiune!

Vad ziua cand bisericile se vor intoarce dinspre ele, spre lumea pentru care a murit Hristos!

Vad ziua cand bisericile vor fi comunitati autentice de credinta, speranta si iubire crestina!

Personal, prin credinta,

Vad ziua cand Bucurestiul va fi plin de grupuri de ucenicie, de studiu biblic si rugaciune, ca manifestare duhovniceasca a bisericii Bunavestire in case;

Vad ziua cand liderii slujitori ai grupurilor mici vor fi priviti ca stalpi ai bisericii Bunavestire, prin caracterul, dedicarea si maturitatea lor spirituala;

Vad ziua cand noi, pastorii si liderii bisericilor baptiste care impartasim aceeasi viziune ne vom cauta unii pe altii, ne vom incuraja unii pe altii, vom suferi unii pentru altii, si ne vom bucura in Duhul, unii de altii;

Vad ziua cand biserica Bunavestire impreuna cu alte zeci de biserici surori vor sluji si se vor sacrifica cu bucurie pentru extinderea Imparatiei lui Dumnezeu in tara si in lume.
Vestea buna este ca aceasta miscare spirituala este posibila acum! Trebuie numai ca duhul de judecata sa dispara dintre noi; sa ne bucuram de harul lui Dumnezeu care lucreaza in bisericile care au o alta viziune, o alta strategie misionara si de ce nu, chiar o alta traditie decat noi.

Ce vezi acolo-n slavi inaintand
Vad un cazan intors spre miazanoapte

Si vad Carpatii nostri intr-un nor
Si-o ploaie deasa cum patrunde-n lana
Si-i dusa-n spate lana de-un popor
Ce seamana cu maica mea strabuna

Aceasta vad acum si inteleg
Ca neamul meu de veghe va ramane
Sa poata tine sfesnicul aprins
Pe muntii rasaritului de maine
(Ioan Alexandru, Inspiratie, publicata in 1982)

APEL CATRE PASTORI

Robert Putnam, profesor al universitatii Harvard a descris individualismul societatii Occidentale in articolul intitulat „Bowling Alone”. este jocul de popice care in mod normal se joaca in echipa. inseamna singur. Cu alte cuvinte ne facem ca jucam in echipa, dar fiecare arunca bila pe culoarul lui. Bisericile sunt menite sa aduca oamenii impreuna ca familie duhovniceasca. Spiritul lumii ne face sa alergam fiecare pe culoarul lui. Cand trofeul sunt pozitiile sau functiile, spiritul lumii este inflacarat, iar Duhul lui Dumnezeu ajunge sa fie intristat. Iata de ce coagularea informala a bisericilor in jurul unor viziuni biblice si a spiritului de sacrificiu reprezinta singura solutie viabila pentru revigorare spirituala si misionara.

Indemn dar, pe acei pastori sau lideri care au o viziune clara a misiunii lor in biserica si in lume, sa ia initiativa si sa invite la colaborare in rugaciune, evanghelizare, slujire si misiune, alti pastori si alte biserici, si astfel, sa se formeze cercuri misionare la nivel national (CMN).

Cercurile misionare nationale trebuiesc initiate de lideri cu viziune si nu de institutiile cultice (comunitati teritoriale sau Uniune). Cand preotul Iosif Trifa a initiat „Oastea Domnului”, i s-a cerut sa o numeasca , iar conducatorul grupurilui de ostasi dintr-o localitate sa fie numit din oficiu, preotul paroh in functie. Iosif Trifa a exclamat indurerat: „Aceasta ar insemna sfarsitul Oastei! Oastea nu este o organizatie, ci un voluntariat duhovnicesc.”

Institutiile cultice au rolul lor de reprezentare si conservare. Nu asteptati schimbarea si revigorarea spirituala de la programe institutionale! Imparatia lui Dumnezeu este „o samanta”, nu „un program”! Veniti sa destelenim un ogor nou si sa nu mai semanam intre spini!

Invit pe toti cei ce doresc sa inteleaga si sa experimenteze Biserica in Spiritul Apostolic, sa imi scrie pe adresa: vtalos@aol.com

Pastor, Vasile Al. Talos

Articol apărut pe Blogul Vasile Alexandru Talos (http://vasilealexandrutalos.wordpress.com )

http://publicatia.voxdeibaptist.org/pastorala_mar08.htm

Crăciunul INTERZIS! Cele șase țări în care Iisus „nu are voie să se nască”

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   EXTERNE   /   Publicat: Miercuri, 27 decembrie 2017, 

  

ARTICOLE RELAȚIONATE

Primarul musulman al orașului Nazareth, unul dintre cele mai sfinte locuri ale creștinătății, a decis INTERZICEREA serbării Crăciunului: „Identitatea și credința noastră nu sunt dezbătute”

După ani de zile în care țara a fost măcinată de război, în orașele din Siria s-au aprins luminițele de Crăciun. Imagini impresionante

Începe Postul Nașterii Domnului. Preotul Constantin Necula: Dacă nu puteți posti de mâncare, refuzați să vă mâncați aproapele. Nu lăsați să vi se fure bucuria Crăciunului ori nădejdea Învierii. Refuzați să fiți tâlhăriți și uciși de Irozii noilor minciuni

Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății, nu este sărbătorit în unele țări. Principalele cauze ale interdicției aplicate în următoarele șase state sunt ideologia comunistă și fundamentalismul islamic, scrie site-ul aleteia.org.

Brunei.

Sultanul Hassanal Bolkiah a dat o lege prin care cei care sărbătorirea Nașterii Domnului este considerată o crimă  iar cei care îndrăznesc să facă asta riscă să fie încarcerați pentru o perioadă de 5 ani. Sultanul monarhiei absolutiste din Brunei a stabilit această pedeapsă pentru cei descoperiți că aderă într-un fel la sărbătoarea Crăciunului, inclusiv prin trimiterea unor urări de Crăciun rudelor și prietenilor. Non-musulmanii pot sărbători Crăciunul în țară, cu condiția să se afle în propriile comunități și cu permisiunea autorităților. Ministrul pentru Probleme Religioase a declarat că măsura „anti-Crăciun” vrea să evite „sărbătorile excesive și deschise care ar putea prejudicia aqidah (credința comunității musulmane). Dintre cei 420.000 de locuitori ai statului Brunei, foarte bogat în petrol, 65% sunt musulmani.

În decembrie 2015, un grup de imami anunța că „musulmanii care urmează obiceiurile creștinismului sau folosesc simbolurile sale religioase, cum ar fi crucea, lumânările aprinse, pomul de Crăciun, cântecele religioase, felicitările de Crăciun și decorațiile sunt împotriva credinței islamice (…). „Unii ar putea crede că interdicția este frivolă, dar, în calitate de musulmani, trebuie să evităm sărbătoarea altor religii pentru a nu influența credința noastră islamică”, spuneau clericii.

Somalia

La puțin timp după interzicerea Crăciunului în sultanatul Brunei, Somalia a decis să-i urmeze „exemplul” și a decretat că atât sărbătorile de Crăciun, cât și cele de Anul Nou „amenință credința musulmană”. Prin urmare, sărbătoarea Crăciunului a fost complet interzisă în această țară africană, ​​una dintre cele mai devastate, timp de decenii, de haos instituțional, război civil, terorism și foamete. Șeicul Mohamed Khayrow de la Ministerul Problemelor Religioase afirma în decembrie 2015 că „toate evenimentele legate de aceste sărbători sunt contrare culturii islamice”. În plus, Consiliul Religios Suprem al Somaliei a avertizat asupra riscului atacurilor teroriste ale grupului jihadist Al-Shabab împotriva tuturor celor care sărbătoresc Crăciunul. În 2014, această organizație teroristă care ocupă cea mai mare parte a teritoriului Somaliei a atacat sediul Uniunii Africane la Mogadishu, capitala țării, chiar în ziua de Crăciun.

Tadjikistan

În 2013, această țară din Asia Centrală a interzis posturilor de televiziune să difuzeze un film de Crăciun rusesc.  În 2015, autoritățile au decis să interzică brazii de Crăciun și darurile oferite copiilor în școli.

Ministerul Educației, care adoptă principiile islamice ca principii directoare, a decretat interzicerea focurilor de artificii, mesele festive, schimburile de cadouri și colectarea de bani pentru sărbătorirea Anului Nou.

4 . Arabia Saudită

Condusă de unul dintre cele mai dure regimuri în ceea ce privește  doctrina islamică, curentul Wahhabit, Arabia Saudită a interzis complet Crăciunul pentru non-musulmani. Chiar dacă ultimii ani au adus mici semne de deschidere din partea unor membri ai monarhiei saudite, acest proces se ciocnește de rezistența mare, înrădăcinată în zonele fundamentaliste. Pentru că influența fundamentalismului islamic este foarte puternică în viața de zi cu zi a saudiților, acest tip de presiune din partea liderilor religioși agravează și mai mult situația multor creștini, majoritatea străini care trăiesc în această țară.

Corea del Nord

De la instaurarea comunismului în această țară, în anii 50, orice tip de activitate și cult creștin au fost complet interzise. Organizațiile de apărare a drepturilor omului afirmă că între 50.000 și 70.000 de creștini se află în închisori sau lagăre de concentrare din Coreea de Nord doar pentru că au îndrăznit să-și practice credința.

În 2016, dictatorul Kim Jong-Un a făcut a mai făcut un pas în persecuția religioasă: nu numai că a reiterat interdicția de sărbătorire a Crăciunului, ci a ordonat ca în noaptea de 24 decembrie poporul să comemoreze nașterea bunicii sale, Kim Jong-Suk, luptătoare comunistă care a luptat împotriva japonezilor și a devenit soția primului dictator al țării, Kim Il Sung. Este considerată (și venerată) ca „Sfânta Maică a Revoluției”.

China

În marile orașe chineze, multe magazine și străzi comerciale sunt îmbrăcate, în decembrie, în culorile Crăciunului. Imagini ale lui Moș Crăciun,brazi de Crăciun și cântece occidentale se fac auzite în marile magazine. Asta nu pentru că în China se sărbătorește marea sărbătoare a creștinătăți, ci pentru că mulți chinezi,  non creștini consideră că e doar o „perioadă tematică” la nivel comercial. Alții văd în aceste lucruri „revendicarea culturală a modernității” asociată cu Occidentul și, prin urmare, „inamicul valorilor patriotice” impuse Chinei de revoluția comunistă brutală din secolul al XX-lea.

În 2014, Academia Chineză de Științe Sociale a publicat o carte pentru a delimita în detaliu „cele mai serioase provocări” care apar în țară, atenționând în  mod explicit asupra a patru dintre ele:

– idealurile democratice exportate din națiunile occidentale

– hegemonia culturală occidentală

– difuzarea informațiilor prin intermediul internetului

– infiltrații religioase

Un grup de zece doctoranzi chinezi a publicat un articol în care a analizat fenomenul denunțat ca „frenezia de Crăciun”, cerând poporului chinez să respingă această sărbătoare.

https://www.activenews.ro/externe/Craciunul-INTERZIS-Cele-sase-tari-in-care-Iisus-„nu-are-voie-sa-se-nasca-148364

Conţinutul unei Reforme. Strigătul României şi al Europei după Viaţă Hristică – de Iosif Țon

25.09.2017  |    Romania – puls spiritual   |

Pe la începutul anului 1970, la Oxford, îl aveam la mine în cameră, la o cafea turceasca, pe Antonie Plămădeală (viitor Mitropolit la Sibiu). L-am întrebat atunci: „Văzând că la Vatican a început un Sinod care va aduce schimbări în catolicism, ne putem aştepta să aibă loc aşa ceva şi în ortodoxie?”

A răspuns prompt: „Nu! Ortodoxia este dreapta credinţă, deci în ortodoxie nu-i nevoie de nici o revizuire şi de nici o schimbare!”

De atunci şi până astăzi am auzit de multe ori idea aceasta că ortodoxia este dreaptă, sau corectă, în toate credinţele şi practicile ei şi, prin urmare nici nu se poate pune aici problema unei Reforme.

În articolele mele anterioare am semnalat că în ortodoxie există şi credinţe (dogme) şi practici (ritualuri) care sunt greşite şi care pretind o revizuire sinceră şi o reformare. Voi semnala câteva dintre acestea.

Concepţia despre Dumnezeu, formulată nu după Biblie (în special după învăţătura lui Hristos), ci după filosofia grecilor. De la aceştia s-a formulat în ortodoxie concepţia unui Dumnezeu abstract, distant, inaccesibil, neafectat de multiplele probleme ale omului. De aici nevoia de mijlocire a sfinţilor, a Maicii Domnului, a sfinţilor de pe icoane, de închinarea la moaşte, de mijlocirea preoţilor şi, mai ales, a ierarhilor bisericii.

Adevărata concepţie despre Dumnezeu ne-a dat-o Fiul lui Dumnezeu. Evanghelistul Ioan ne spune explicit: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela ni L-a făcut cunoscut” (Ioan 1:18). Prin urmare, pe Dumnezeu Îl cunoaştem din cele patru Evanghelii, din modul în care a vorbit despre El Domnul nostru Iisus Hristos. Şi mai mult, Îl cunoaştem chiar din Persoana Fiului, care a spus: „Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9).

Dumnezeul pe care Îl cunoaştem din ce ne spune Domnul Iisus despre El şi din ceea ce vedem chiar în Persoana lui Iisus, este un Dumnezeu bun, implicat în viaţa omenirii, interesat în problemele fiecăruia dintre noi şi gata oricând să ne ierte, aşa cum l-a iertat pe fiul risipitor. Singurul lucru pe care îl aşteaptă El este să ne întoarcem la El cu pocăinţă. El nu aşteaptă să încercăm să-L abordăm prin intermediari şi să-L „îmbunăm” prin aceştia, sau prin daruri, prin plată. Dimpotrivă, El Însuşi a luat iniţiativa şi L-a dat pe singurul Lui Fiu să moară în locul nostru, ca prin sângele Lui să ne spele toate păcatele. Şi oricine crede în El, a venit din moarte la viaţă (Ioan 3:14, Luca 15:20-24). Iar nouă, celor trimişi să vestim bunătatea aceasta a lui Dumnezeu şi iertarea pe care ne-o oferă El prin moartea Fiului Său, ni se spune clar şi fără echivoc: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” (Matei 10:8).

În Faptele Apostolilor ni se relatează că Simon Magul, când a văzut că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani ca să primească şi el puterea aceasta. Apostolul Petru, indignat de această cerere, i-a răspuns: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te dar de răutatea aceasta a ta şi roagă-te Domnului să-ţi ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă; căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii” (Faptele Ap. 8:18-23). Simon Magul a crezut că „darul lui Dumnezeu” se poate căpăta pe bani. Dumnezeu ne oferă totul „ca dar”. A vinde pe bani ceea ce Dumnezeu ne-a dat în dar este o „fărădelege” cumplită.

Între anii 1922-1924, preotul Tudor Popescu, din Bucureşti, a predicat conform Bibliei iertarea de păcate în mod gratuit. Un grup de preoţi din Bucureşti l-au acuzat de erezie. Tudor Popescu a văzut clar care era motivul pentru care aceşti preoţi erau furioşi pe el: „În realitate, abuzul amintit cu închinarea la sfinţi şi cu intervenirile lor la Dumnezeu a luat aşa de mari proporţii, cu acatistele, paraclisele, icoanele făcătoare de minuni şi altele, încât a schimbat aproape cu totul caracterul activ şi moralizator al bisericii, transformându-i menirea, pentru ca în schimb preoţii să poată câştiga bani din rolul ce şi-l iau de intermediari pentru îndeplinirea dorinţelor oamenilor de către sfinţi sau de către vreo icoană făcătoare de minuni.”

„Atât de mult s-a transformat  rolul bisericii şi al preotului din cauza acestui abuz, încât astăzi la noi se pare că Mântuitorul n-ar fi trimis pe apostoli şi pe urmaşii lor în lume să înveţe pe oameni şi să-i boteze în creştinism, îndemnându-i la o viaţă creştinească, ci i-ar fi trimis ca să se roage la toţi sfinţii, având monopolul rugăciunilor; iar biserica, în loc de instituţie de învăţătură, să fie în esenţa ei instituţie de rugăciune, al cărei monopol l-ar avea numai preotul, iar omul nu e obligat la altceva, decât numai la plata către preotul care se roagă.  „Cine nu vede că prin sistemul acesta, bisericii i se schimbă cu totul rostul ei, iar renaşterea şi reînvierea religioasă devin ca şi imposibile?” (Citate din scrisoarea de apărare a lui T. Popescu adresată Patriarhului).

Am mai putea adăuga şi alte abateri de la adevărul din Sfintele Scripturi atât în dogmatica ortodoxă cât şi în practica ortodoxă. Nu credem că este nevoie. Cele semnalate deja sunt atât de fundamentale şi atât de vitale încât oricine le poate vedea.

Subliniem faptul că etalonul adevăratei credinţe este Sfânta Scriptură şi, în special, Noul Testament, unde găsim în primul rând învăţăturile Fiului lui Dumnezeu şi apoi pe cele ale Apostolilor Domnului. Orice dogmă şi orice practică ce nu este în conformitate cu acestea este credinţă falsă şi practică greşită.

România are nevoie de o Ortodoxie Reformată

Revoluţia din 1989 a fost deturnată de comunişti în frunte cu Ion Iliescu. Ei au preluat puterea şi au acaparat toată avuţia ţării. Câţiva oameni de cultură au văzut fenomenul şi l-au semnalat, dar vocile lor au fost înăbuşite. Vocea Bisericii  Ortodoxe ar fi trebuit să se audă şi liderii ei ar fi trebuit să oprească frauda enormă la care a fost supus poporul român. Din păcate, lucrurile nu s-au întâmplat aşa.

Şi astăzi, poporul român are nevoie de o Biserică Ortodoxă reformată prin Evanghelia lui Iisus Hristos, care să-i arate drumul spre Renaştere. Numai Evanghelia lui Iisus Hristos produce adevărata Renaştere. Din sânul Ortodoxiei ar trebui să se ridice omul care să-i arate poporului român calea izbăvirii din întuneric şi spre o viaţă Hristică, Dumnezeiască.

Europa are nevoie de o Ortodoxie Română Reformată

Din nefericire, Consiliul Europei a fost acaparat de oameni cu ideologie ateistă, defetistă, care sunt gata să închine Europa Islamului. Numai Ungaria şi Polonia îndrăznesc să i se opună. Polonia a avut curajul, cu ceva timp în urmă, să proclame că Iisus Hristos este Regele Poloniei.

În această criză de viaţă şi de moarte, Europa are nevoie de o Românie renăscută, puternic ancorată în Hristos, care să producă Adevărata Renaştere a Europei. Aude oare Ortodoxia Română strigătul disperat după Viaţă, care ţâşneşte atât din naţiunea română cât şi din Uniunea Europeană?!

De unde trebuie să vină răspunsul? Să ne uităm la posibilele locuri.

Intelectualitatea română? Este prea slabă, este divizată şi nu are un mesaj adevărat.

Ortodoxia română actuală? Este reprezentată de Patriarhul ei, care se pare că nu are alt ţel decât să termine Catedrala pe a cărui clopot şi-a înscris numele şi care pentru a scoate bani de pe populaţie, este gata să vândă toate lucrurile sfinte şi, în procesul acesta, crează impresia că Biserica umblă doar să ne ia banii!

Preşedintele Iohannis? Este de religie luteran, din ramura liberală (aproape secularizată) şi legat etnic, sentimental şi politic de Jean-Claude Juncker, un globalist care vrea să schimbe natura societăţii europene după principii necreştine (aşa zisa „corectitudine politică”).

Un reprezentant al cultelor evanghelice? Acestea reprezintă o minoritate care încă nu are sentimentul răspunderii faţă de naţiune.

Atunci cine? Oare nu va ridica Dumnezeu un reprezentant al ortodoxiei renăscute, reformate şi astfel revitalizate?

Acestea sunt domeniile posibile, de unde se poate ridica omul providenţial de care are nevoie şi România şi Europa. Omul acela trebuie să audă strigătul şi, în acelaşi timp, chemarea divină. Eu chem naţiunea română la rugăciune pentru Omul acesta!

Cu dragoste de neam,
Iosif Ţon

https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/romania-puls-spiritual/7561-continutul-unei-reforme-strigatul-romaniei-si-al-europei-dupa-viata-hristica-de-iosif-ton

Civilizatiile creștine

ON MARCH 6, 2018IN CIVILIZAȚII CREȘTINE, CREŞTINE

Civilizația crestina

Tot ce face Tatal face si Fiul întocmai.

Ioan 5:19
Isus a luat din nou cuvântul si le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe

Tatal facând; si tot ce face Tatal face si Fiul întocmai.

Asemanari între Vechiul Testament

și Noul Testament

Vechiul Testament incepe Nasterea sau Genesa
Noul Testament incepe cu nasterea Domnului Isus Hristos

Vechiul Testament poporul a plecat in Egipt
In Noul Testament familia Domnului Isus Iosif si Maria impreuna cu Pruncul au plecat in Egipt

In Vechiul Testament o multime de prunci de parte barbateasca au fost omorati de Faraon in Egipt
In Noul Testament o multime de prunci de parte barbateasca din Betleem au fost ucisi de Irod.

In Vechiul Testament Dumnezeu le-a dat mana ,paine din cer
In Noul Testament Domnul Isus a inmultit painile si a hranit mii de oameni

In Vechiul Testament poporul a trecut prin ape care s-au despicat in fata lor si ei au trecut ca pe uscat
In Noul Testament Domnul Isus a mers pe ape fara sa se scufunde

In Vechiul Testament Dumnezeu le-a vorbit de pe munte dand cele zece porunci
In Noul Testament Domnul Isus le-a vorbit de pe munte dand cele noua fericiri si a zecea adica prima e sa-l ai pe D-l Isus in inima ta.

In Vechiul Testament se cauta tara Canaan
In Noul Testament se cauta Imparatia Cerurilor Mat 3.2

In Vechiul Testament poporul a fost dus de Dumnezeu prin pustie.
In Noul Testament Domnul Isus a fost dus de Duhul in pustie sa fie ispitit de diavolul Mat 4.1

In Vechiul Testament poporul a stat in pustie patruzeci de ani
In Noul Testament Domnul Isus a stat in pustie patruzeci de zile Mat 4.2

In Vechiul Testament poporul a fost ispitit cu privire la mancare si bautura
In Noul Testament Domnul Isus a fost ispitit cu privire la mancare Mat. 4.3

In Vechiul Testament poporul a ispitit pe Dumnezeu
In Noul Testament Domnul Isus nu a vrut sa-l ispiteasca pe Dumnezeu Mat 4.7

In Vechiul Testament poporul a fost ispitit sa se inchine inaintea bogatiilor si au facut un vitel din podoabele lor de aur si s-au inchinat inaintea lui.

                                  

 

 

 

 

 

 

In Noul Testament Domnul Isus a fost ispitit si El sa se inchine ca sa primeasca averi si bogatii pe pamant dar a refuzat Mat. 4.10

In Vechiul Testament erau doi conducatori care au scos poporul din Egipt sa-l duca in Canaan,Moise si Aaron.
In Noul Testament erau doi conducatori ca sa scoata poporul si sa-l duca in Imparatia Cerurilor,Domnul Isus si Ioan Botezatorul Mat.4.17

In Vechiul Testament ca sa ajunga in tara Canaan trebuia sa nu se pacatuiasca impotriva Domnului.
In Noul Testament ca sa se ajunga in Imparatia Lui Dumnezeu trebuia pocainta si nastere din nou. Ioan 3.5

In Vechiul Testament sa adus legea prin Moise.
In Noul Testament sa adus harul prin Isus Hristos

In Vechiul Testament se cer anumite haine care trebuiau purtate in anumite ocazii.
Exod 28: 1-43
In Noul Testament se cer haine pentru a fi imbracat in omul din launtru. Efes 6 14-18

In Vechiul Testament se pune accentual pe omul din afara.
In Noul Testament se pune accentual pe omul din launtru

In Vechiul Testament de multe ori mania Lui Dumnezeu a izbucnit.
In Noul Testament sa aratat deseori bunatatea Lui Dumnezeu.

In Vechiul Testament poporul a fost incercat prin celelalte popoare.
In Noul Testament cei evlaviosi ajung sa fie prigoniti.

In Vechiul Testament Domnul le-a dat doua table din piatra cu poruncile Sale
In Noul Testament Domnul a dat doua Testamente:Nou si Vechiul Testament In Vechiul Testament

Dumnezeu le-a dat sarbatori ca poporul sa aiba acele stari inalte de bucurie.
In Noul Testament Dumnezeu a dat Duhul Sfant ca credinciosii sa aiba mereu acele stari inalte de bucurie .

In Vechiul Testament sa aratat slava lui Moise prin stralucirea fetei lui.

In Noul Testament sa aratat slava Domnului Isus prin inalbirea hainelor Lui cand statea de vorba cu Moise si Ilie.
In Vechiul Testament sa aratat slava si puterea Lui Dumnezeu facand minuni de darmare a Egiptului si protejand poporul Sau

In Noul Testament sa aratat slava si puterea Lui Dumnezeu prin minuni de vindecare si de inviere

In Vechiul Testament sa dat o zi de sabat
In Noul Testament harul constituie un sabat

In Vechiul Testament sa facut un chivot ca marii preoti sa se intalneasca cu Dumnezeu .

In Noul Testament sa dat Duhul Sfant ca oamenii sa-L aibe pe Dumnezeu in fiinta lor.

In Vechiul Testament sa facut un sfesnic ca sa lumineze.

In Noul Testament credinciosii ei insasi sant o lumina pentru cei din jur.

In Vechiul Testament se jertfeau animale pentru curatirea oamenilor de pacate.
In Noul Testament sangele Domnului Isus Hristos curateste orce pacat din trecut, present si viitor.

In Vechiul Testament unele animale erau necurate
In Noul Testament Dumnezeu a curatit toate lucrurile prin jertfa Domnului Isus

In Vechiul Testament sa trimis doisprazece iscoade ca sa cerceteze tara Canaanului Numeri 13

In Noul Testament sa trimis doisprazece apostolic si li sa dat putere sa scoata afara duhurile necurate sis a tamaduiasca orce boala si orce neputinta Mat 10

In Vechiul Testament numai doua din 12 iscoade a intrat in tara Canaan restul au cazut
In Noul Testament din 12 apostoli numai unul a cazut si a fost inlocuit.

In Vechiul Testament era cortul intalnirii, era templul din Ierusalim si acolo preotii se intalneau cu Dumnezeu

In Noul Testament este trupul numit de Domnul Isus templu si acolo vine Dumnezeu in inima.

In Vechiul Testament se lucra cu poporul ca un tot unitar.
In Noul Testament Dumnezeu lucreaza cu fiecare individ in parte.

In Vechiul Testament omul a fost facut la sfarsitul lucrarii  dupa ce au trecut sase zile de creatie.
In Noul Testament intai se naste Omul Isus Hristos si dupa El vin toate lucrurile.

In Vechiul Testament omul intai Adam a murit si nu a reusit sa mai invieze
In Noul Testament Omul al doilea Adam a murit si a inviat pentru-ca Dumnezeu e Stapan si peste viata si peste moarte.

In Vechiul Testament mana cu care se hranea poporul era ca bobul de coriandru
In Noul Testament painea care a fost binecuvantata de Domnul Isus provenea prin inmultire Domnul o inmultea prin ea insasi cand era atinsa de mainile ucenicilor si cu cat era rupta mai mult cu atat se inmultea mai mult si crestea in mainile ucenicilor instantaneu.o paine normal creste cand e cruda dar minunea a facut ca painile sa creasca cand era coapta. Aceasta paine avea o abilitate era inteligenta cand s-au saturat toti a incetat sa se inmulteasca.

In Vechiul Testament poporul a mancat prepelite pe care Domnul le-a adus.
In Noul Testament poporul a mancat peste pe care Dumnezeu la inmultit.

                     

 

 

 

 

In Vechiul Testament erau animale necurate si cei ce mancau din ele se faceau necurati.
In Noul Testament nu ce intra in gura spurca pe om ci ce iese din gura aceea spurca pe om pentruca vine din inima. Mat.15:11– 19

In Vechiul Testament a ingaduit barbatilor sa-si lase sotia din anumite motive.
In Noul Testament doar din pricina de curvie(caci curvia si sfintirea sant lucruri potrivnice) Mat.19.9

In Vechiul Testament sa facut in Egipt un intuneric de trei zile.
In Noul Testament sa facut un intuneric de trei ore cand a fost rastignit Domnul Isus. Mat. 27.9

In Vechiul Testament Dumnezeu a nimicit lumea veche printr-un potop. Gen. 7.10
In Noul Testament se vorbeste de-o nimicire prin foc. 2petru 2.10

In Vechiul Testament sa facut o corabie si acolo era salvarea omenirii Gen. 6: 14-18

In Noul Testament Biserica Domnului Isus este salvarea omeniri Mat.16 18 Efes 5.23

In Vechiul Testament Inainte de potop cu un capitol scrie despre fii Lui Dumnezeu ca erau pe pamant si s-au casatorit; deci inainte de orce nenorocire majora cum va fi potopul care urma Dumnezeu si-a trimis fii. Gen.6: 1,2

In Noul Testament scrie ca venirea Domnului Isus precede vremurile din urma si orcine crede ca Isus este Fiul Lui Dumnezeu este nascut din Dumnezeu deci este Fiul Lui Dumnezeu si acum vedem in vremurile din urma adica vremurile noastre multimea Fiilor Lui Dumnezeu deci prin asta Dumnezeu instiinteaza omenirea de ce va urma potopul de foc care aduce un sfarsit ineminent si un inceput nou , cer nou si pamant nou , in care va locui neprihanirea. 1Ioan 5-1 2Petru 3.10-13

In Vechiul Testament menirea lui Moise era sa scoata poporul din Egipt si sa-l duca in Canaan

In Noul Testament menirea Domnului Isus este sa mantuiasca omenirea si sa-i duca in Imparatia Lui Dumnezeu

https://studii31.wordpress.com/2018/03/06/civilizatiile-crestine/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/crestinism/civilizatiile-crestine/

Ce spune Biblia despre părinții care nu își ajută copiii în viață | Adevărul despre Adevăr

MOLDOVA CREȘTINĂ TV26 FEBRUARIE 2018  ADEVĂRUL DESPRE ADEVĂR

Ce spune Biblia despre părinții care nu vor să se împlice în viața copiilor și a nepoților.

Articole similare:

• Cum să-și administreze banii un creștin | ADEVĂRUL DESPRE ADEVĂR
• Ce spune Biblia despre copiii neascultători | Adevărul despre Adevăr
• Cum să-ți alegi partenerul de viață? | Adevărul despre Adevăr
• Cum să-ți alegi partenerul de viață? | Adevărul despre Adevăr
• Cum să-ți alegi partenerul de viață? | Adevărul despre Adevăr
• Despre Liturghie | Adevărul despre Adevăr
• Despre Mită! ADEVĂRUL DESPRE ADEVĂR
• Despre dragostea de bani | Adevărul despre Adevăr

Atenție Invazia ne îngerilor de lumină !

Posted on February 20, 2014 by barzilaiendan

În urma republicării pe blog a materialului video despre preoțiiortodocșiconvertiți(http://moldovacrestina.md/video/actual-preoti-ortodocsi-convertiti-romania.html), am primit pe adresa mea un material otrăvit și periculos de politicos. Vi-l afișez pentru că a fost trimis la un număr foarte mare de persoane și vă invit să citiți comentariul meu care-i urmează.

++++++++

From: Gabriel Baicu <bisericaspiritualaunica@yahoo.com>
Subject: Re: Asociatia Internationala a Preotilor Convertiti-Interviu

 D-le Cristi Florea

Am urmărit cu atenție materialul video pe care mi l-ați transmis și aș avea, referitor la el, următoarele observații:

Așa cum dvs. ați fost și sunteți nemulțumit de Ortodoxie, tot așa eu am devenit nemulțumit de Neo-protestantism. Absolutizarea oricăreia dintre doctrine, fie a doctrinei Ortodoxe, fie a doctrinei Baptiste sau a oricărei alte doctrine Neo-protestante ne duce exact în același loc. La prima vedere, doctrina Baptistă pare a fi mai aproape de învățăturile Bibliei, dar de fapt, nu este așa. Discuțiile privitoare la botezul în apă, al copiilor sau al maturilor au fost neîntrerupte, în istoria Creștinismului și există argumente pertinente și de o parte și de alta, a acestei dezbateri. În realitate, nu ar trebui să alegem ori una ori cealaltă, ci ar trebui să vedem că este vorba de un aspect periferic și că ambele variante sunt la fel de acceptabile.   Textul pe care l-ați citat din evanghelia după Marcu, cap. 16; versetele 15-20, este un text care nu există în cele mai vechi manuscrise ale N.T., ci el a fost adăugat ulterior de scribii care au copiat aceste texte. De altfel, după cum se știe, nu mai există originalele textelor N.T., ci numai copii ale acestora. Din acest motiv, în foarte multe traduceri mai recente ale Bibliei acest text, Marcu 16; 15-20, este trecut în paranteze. În Biblia Cornilescu nu avem acest lucru, deoarece în vremea când aceasta a apărut nu existau cercetările biblice aprofundate, cele care există astăzi. Între timp, studiul N.T. a fost aprofundat și s-a ajuns la noi rezultate. Este, oricum puțin probabil ca Isus (Iisus) să fi spus că cei credincioși pot să ia în mână șerpi veninoși și că aceasta nu îi va vătăma, căci El, în altă parte a spus că nu trebuie să îl ispitim pe Dumnezeu, prin a îi încerca puterea. Toată discuția despre acest aspect o găsiți pe situl www.bisericaspiritualaunica.com, articolul intitulat ”botezul în apă.”

În orice caz, reforma Creștinismului, la care și eu lucrez trebuie să fie mult mai profundă, căci dacă se limitează doar la a converti preoții și, din lipsă de alternative, la a îi îndruma să devină Baptiști, această reformă nu poate să aibă rezultatele dorite. De ce? Deoarece Biserica instituțională Baptistă s-a închis la rândul ei în propriile doctrine și dogme, pe care le absolutizează și și-a creat propria tradiție, care nu este cu nimic mai puțin nocivă decât tradiția Ortodoxă. Ideea nu este aceea de a îi transforma pe toți Ortodocșii sau măcar pe toți preoții Ortodocși în Baptiști, ci aceea de a construi, în interiorul Ortodoxiei, o punte care să îi scoată pe milioanele de credincioși din starea de indiferență spirituală, în care se află. De aceea, problema nu este momentul botezului în apă, dacă veți citi articolul meu, veți înțelege de ce, ci problema este relația personală cu Hristos și mai ales legătura dintre Dumnezeu și om, cu fiecare individ și cu fiecare individă în parte, relație care se bazează pe prezența Duhului Sfânt în om. Fiecare credincios, indiferent de denominațiunea de care aparține, inclusiv Ortodocșii, ar trebui să înțeleagă că nu există mijlocitori între ei și Tatăl lor, altul decât Hristos și că deci Dumnezeu dorește să locuiască în noi și atunci când El se află cu adevărat în ființele noastre, El și nu asociațiile noastre, ne învață toate lucrurile. Isus (Iisus) a spus că ne va trimite un Mângâietor, care ne învață toate lucrurile și de aceea noi avem nevoie, fiecare din noi de acest Mângâietor. (Ioan 14; 23-26) Bisericile instituționale, toate, absolut toate, au rupt legătura directă dintre Dumnezeu și om și s-au amestecat ele în această legătură și aceasta este marea problemă a Creștinismului. Nu doar tradițiile, cum ar fi ceea Ortodoxă sunt periculoase, dar mai ales absolutizarea oricărei doctrine și dogme creștine, de exemplu, cele privitoare la botezul în apă, creează mari prejudicii. Dacă îi veți învăța pe Ortodocși, nu să se boteze la maturitate, rebotezarea nu este o învățătură biblică, căci există un singur botez, ne spune N.T., ci să caute relația directă, personală, cu Dumnezeu, atunci Ortodocșii vor fi propulsați, din interiorul lor, către adevărata credința. (Efeseni 4; 5) Nu este cazul să denigrăm botezul în apă Ortodox, căci chiar dacă copilul nu avea discernământ atunci când a fost botezat, odată ajuns la maturitate, prin viața pe care o trăiește poate confirma sau infirma botezul care s-a efectuat asupra lui sau al ei atunci când era copil. Isus (Iisus) a spus ”lăsați copii să vină la Mine,” deoarece toți trebuie să primim credința ca niște copilași. Să nu uităm că inițiatorii Protestantismului botezau ei înșiși copii, de exemplu Luter sau Calvin și că nu acesta a fost obiectul reformei lor. După părerea mea, Baptismul este un drum înfundat, dar nu avem aici loc să intrăm în amănuntele acestui aspect. Reducționismul sau literalismul biblic nu este soluția pentru o nouă reformă a Creștinismului, ci, în primul rând, prezența lui Dumnezeu, prin prezența Duhului Sfânt, în toată plinătatea darurilor și roadelor Lui, conform 1 Corinteni cap. 12 și Galateni 5; 16-26. Numai Biblia citită și înțeleasă duhovnicește este în măsură să producă această reformă, adică numai citirea care este în măsură să deslușească, în mod spiritual, învățăturile lui Isus (Iisus). (1 Corinteni 2; 13-14) Citirea literală a Bibliei, inclusiv a N.T., practicată de Neo-protestanți nu îi duce la o reală spiritualitate pe aceștia. Litera omoară, pe când Duhul dă viață. ( 2 Corinteni 3; 5-6) Iată de ce, eu consider că trecerea de la o doctrină la alta nu rezolvă problemele Creștinismului, ba chiar le adâncește și că spiritualizarea înțelegerii Creștinismului se face doar dacă se acordă locul cuvenit relației dintre Dumnezeu și om, care se realizează prin intermediul Duhului Sfânt. A venit momentul să lăsăm doctrinele în urma noastră, toate doctrinele și să căutăm să pătrundem în infinitatea lui Dumnezeu, care depășește orice limitare pe care o creează doctrinele și dogmele instituțiilor bisericești.

Cu prietenie, Gabriel Baicu

+++++++++

Rar mi-a fost dat să citesc ceva mai pernicios și mai periculos decăt acest răspuns condescent și ,,atoateștiutor“.

Nu mi s-a adresat mie. De aceea nu-i pot răspunde direct și personal. Semnalez însă celorlalți, și mai ales, fratelui Cristi, câteva lucruri meschine.

1). Ierarhia și instituționalizarea nu înseamnă nici pe departe același lucru în ortodoxie și în viața bisericilor baptiste.  Bisericile baptiste sunt independente și autocefale, legate doar printr-o interdependență reprezentantivă. Responsabilitatea salvării și a sfințeniei cade în ortodoxie pe baza apartenenței la biserică și prin ascultarea de ierarhia preoțească, dar este responsabilitate personală în mărturisirea de credință baptistă.

2). La fel, tradiția nu este același lucru la ortodocși și la baptiști. La ortodocși, tradiția este o problemă din crez. La baptiști, singurele tradiții sunt de ambalaj, organizatorice. A le pune pe același palier este o înscenare meschină.

3) . Recomandarea de a pune doctrinele pe plan secund de dragul unei ,,superioare“ dependențe de duhul este o poartă deschisă pentru toți dracii. Îmbrăcate în straiul unei superspiritualități orgolioase, această deconectare a vieții creștine de suportul temeinic al textului este o invitație la erezie. Citiți avertismentele date de apostolul Ioan în 1,2 și 3 Ioan și veți vedea că nu trebuie să dăm bună ziua unor astfel de învățători și nu trebuie să-i primim în casă. („Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n’are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.  ¹⁰Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu -l primiţi în casă, şi să nu -i ziceţi: ,,Bun venit!“  ¹¹Căci cine -i zice: ,,Bun venit!“ se face părtaş faptelor lui rele“ – 2 Ioan).

4). A pune pe același plan valoric botezul pruncilor din ortodoxie și botezul adulților convertiți de la baptiști este o altă mare insultă. Când Domnul Isus a spus să fie lăsați copiii să vină la El nu era vorba de botezarea lor, ci de binecuvântarea lor, lucru care se face și în bisericile baptiste. A spune că este vorba despre același botez și a echivala botezul adulților convinși cu botezul copiilor este echivalent cu semănarea unei confuzii care confiscă dreptul la învățătura clară a Noului Testament.

5) .Probabil că cea mai devastatoare afirmație din acest ,,răspuns“ lipsit de răspundere este cea care exegetează demonic pasajul care spune că litera omoară, pe când Duhul dă viață. În virtutea ei, cei din așa zisa Noua Reformație începută de rătăciții de la Redding, lucrează astăzi, culmea ironiei, la o nouă ,,traducere“a Bibliei (citiți aici). ,,Vechea traducere“ li se pare prea îngustă pentru elucubrațiile lor spiritiste. Când apostolul Pavel vorbește despre ,,slova care omoară“ contextul este despre decalogul scris pe tablele de piatră (Legea Mozaică) care ne-a adus moartea, pentru că suntem toți păcătoși (acel ,,lucru bun care ne-a adus moartea“ din Romani 7:13). Pavel spune că evreii au pe față o năhramă care le acoperă încă ochii și nu-l pot cedea pe Christos. A spune că Pavel a disprețuit ,,textul“ Noului Testament în favoarea unei esoterice cunoașteri directe prin călăuzirea Duhului înseamnă a repeta greșeala multiseculară a ereticilor condamnați mereu și pretutindeni de Biserica serioasă. Cum ar fi putut susține așa ceva un apostol conștient că parte din misunea lui pământească pentru Biserică a fost tocmai această ÎNTREGIRE a revelației scrise ?!!! (,,Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi -a dat -o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvîntul lui Dumnezeu “ – Coloseni 1:25). În Biblia pe care o propovăduim noi, singura ,,sabie a Duhului Sfânt este Cuvântul lui Dumnezeu“ ! (Efeseni 6:12)

6). Dincolo de greșelile practicate pe alocuri de Luther, de la el ne-au rămas afirmațiile de principiu, amplificate apoi de ceilalți reformatori veritabili din istorie. Pe lângă SOLA FIDE, ei au spus și SOLA SCRIPTURA. O ,,Nouă Reformație“, care neagă convingerile primei Reforme este la fel de periculoasă ca și ortodoxia care o respinge. Această ,,Nouă Reformă“a creat deja o nouă TRADIȚIE, bazată nu pe textul Scripturii, ci pe bunul plac al celor care ne-o propun astăzi. Astfel de propagatori ai învățăturii noi trebuiesc întâmpinați de credincioși cu un categoric ANATEMA ! („Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v’am propovăduit -o noi, să fie anatema!  ⁹Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit -o, să fie anatema!“ – Gal. 1:8-9).

7). Il sfătuiesc în Domnul pe fratele Cristi Florea să arunce la coșul de gunoi sugestiile domnului Gabriel Baicu și să țină la piept Evanghelia, așa cum este ea scrisă în Cartea pe care o iubește din toată inima. Pe ceilalți păstori și călăuzitori ai turmei lui Christos îi îndemn urgent la veghere. Indiferent că vine printr-un om pe care l-am iubit și l-am respectat în trecut, ca Iosif Țon, fie că vine prin alți dezorientatori dezorientați, ca acest domn Gabriel Baicu, erezia este la fel de periculoasă, iar acceptarea ei este la fel de mortală. ,,Vegheați și rugați-vă!“ Vegheați asupra turmei peste care v-a pus Dumnezeu ispravnici.

8). Solicit frățește conducerii cultului baptist din România și instutițiilor de educație și învățământ din cadrul bisericilor evanghelice să se delimiteze categoric de ,,noutățile teologice“ propovăduite de mișcarea ,,Noua Reformă“ și să averizeze bisericile din România și diaspora.

Cu pasiunea celui chemat să lupte nu numai atunci când dușmanul poartă epoleții de Securitate sau carnetul de Partid, ci și când se arată sub forma unui pseudo-înger de lumină.

Daniel Branzai

http://moldovacrestina.md/video/actual-preoti-ortodocsi-convertiti-romania.html

“Şi umblarea după lucrurile firii pămînteşti, este moarte, pe cînd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.” (Romani 8:6)

http://barzilaiendan.wordpress.com/2014/02/20/atentie/

Fostele detalii radicale Conversia sa la creștinism în India de Nord-Est

29.02.2020 India (Preocuparea creștină internațională) – Niladri Kanhara, în vârstă de 53 de ani, a fost membru al mai multor organizații naționaliste radicale hinduse și creștini persecutați deschis. Acum, după ce familia sa a experimentat o vindecare miraculoasă prin rugăciune, este creștin practicant și se confruntă cu persecuții din partea foștilor săi colegi naționaliști.

” Am studiat până la a 6- ^a clasă în 1980 în Chokapad, blocul Taikabali, la ashramul construit de liderul hindus Vishwa Parishad Swami Lakshmanananda ” , a declarat Kanhara pentru Asia News. „ Mi-au insuflat otrava în minte încă din copilărie. Am învățat să urăsc și să-i chinui pe creștini. Credința era: „Pentru a salva hinduismul, creștinii trebuie eliminați de la Kandhamal”. “

Potrivit lui Kanhara, el a fost un membru activ al mai multor grupări naționaliste radicale hinduse, inclusiv Vishwa Hindu Parishad (VHP) și Rashtriya Swayamsevak Sangh (RSS). Ca membru al acestor grupuri, el a persecutat activ creștinii din districtul său local Kandhamal.

” Am torturat multi crestini, i-am amenintat cu Ghar Wapsi la hinduism ” , a declarat Kanhara pentru Asia News. „ Am profanat de asemenea multe biserici. “

Cu toate acestea, în 2005, cei cinci copii ai lui Kanhara au început să sufere de o boală necunoscută. După ce a încercat totul, inclusiv vânzarea aurului său și sacrificarea caprelor, pentru a-și vindeca copiii, el a apelat la un pastor creștin local pentru a se ruga asupra familiei sale. În urma acestei rugăciuni, copiii lui Kanhara au fost vindecați.

” L-am găsit pe adevăratul Dumnezeu și l-am salutat pe Isus Hristos ca Mântuitor și Mântuitor al meu ” , a declarat Kanhara pentru Asia News.

Din cauza convertirii sale, Kanhara a început curând să experimenteze persecuția pe mâna foștilor săi colegi naționaliști. Potrivit lui Kanhara, radicalii l-au bătut fizic, i-au răpit fiul și i-au boicotat social familia. În 2008, când revoltele anti-creștine au trecut în districtul Kandhamal, Kanhara și familia sa au fost nevoiți să fugă în pădure și nu s-au mai întors acasă.

În ciuda acestei persecuții, Kanhara și familia sa au rămas statornici în credința lor creștină. ” Am refuzat totul pentru a proclama pe Isus ca Mântuitorul meu ” , a proclamat cu mândrie Kanhara pentru Asia News.

Pentru interviuri, vă rugăm să o contactați pe Olivia Miller, coordonatorul comunicațiilor: press@persecution.org

ICC este în misiune de a ajuta creștinii persecutați. Ni te vei alatura?

DONATE Azi

 

MAI MULT

TEST10

PMF numește succesorul în urma asasinării lui Al-Muhandis

29 februarie 2020: 29/02/2020 Irak (Preocuparea creștină internațională) – Forțele populare de mobilizare din Irak (PMF) au numit un nou comandant adjunct în urma asasinatului […]

MAI MULT

TEST10

 ICC @ HEART

 Episodul 07: Mireasa Domnului

28 februarie 2020: În partea a doua a interviului lui Jeff King cu Suzanne Scholte, ei discută atât impactul spiritual cât și cultural al schimbărilor care au loc în Coreea de Nord și modul în care Coreea de Nord este mireasa Domnului, ținută captivă de regimul Kim. 

MAI MULT

TEST10

Guvernul nigerian admite Boko Haram care vizează creștinii

28 februarie 2020: 28/02/2020 Nigeria (Preocuparea creștinilor internaționali) – Într-un schimb complet, guvernul federal nigerian a publicat o declarație conform căreia Boko […]

MAI MULT

TEST10

 COMUNICATE DE PRESĂ

Al-Shabaab amenință toți creștinii non-locali din nord-estul Keniei

28 februarie 2020: Preocuparea creștinilor internaționali a aflat că luni, 23 februarie, al-Shabaab a lansat un clip audio online, ordonând tuturor creștinilor non-locali să plece din trei județe din nord-estul Keniei.

MAI MULT

TEST10

Pastorii creștini indieni descriu „coșmarul” închisoarea cu acuzații false

28 februarie 2020: 28/02/2020 India (International Christian concern) – Conform Morning Star News, trei creștini din nordul Indiei au fost eliberați din […]

MAI MULT

TEST10

Închiderea frontierei cu China datorită coronavirusului afectează localitățile rurale din Kachin

28 februarie 2020: 28/02/2020 Myanmar (International Christian concern) – Coronavirusul cu răspândire rapidă în China a împins Beijingul să închidă granițele din interiorul și în jurul […]

MAI MULT

28 februarie 2020: 

Pare ca acum o viata. Când protestele irakiene au început pentru prima dată în urmă cu 150 de zile, țara era plină de speranță.

MAI MULT

TEST10

Activist creștin iranian eliberat pe cauțiune

28 februarie 2020: 28/02/2020 Iran (Preocuparea creștină internațională) – Creștina iraniană Mary Fatemeh Mohammadi a fost eliberată pe cauțiune din închisoarea Qarchak, […]

MAI MULT

TEST10

 ICC @ WORK

 O mică sămânță, când este îngrijit, crește într-un copac care oferă

27 februarie 2020: „Un nor întunecat ne-a acoperit când am primit vestea că Kevin nu mai era. El a fost profesor la Școala Primară Qarsa. ”

MAI MULT

VIDEO ICC

O altă biserică din Algeria Închisă de autorități MAI MULT

Autoritățile algeriene Închid două din cele mai mari biserici ale țării mai MULT

https://www.persecution.org/2020/

Protestele Irakului continuă, dar unde este speranța?

De Claire Evans

28/02/2020 Washington DC (International Christian concern) – Se pare ca acum o viata. Când protestele irakiene au început pentru prima dată în urmă cu 150 de zile, țara era plină de speranță. Astăzi, protestele continuă, dar tenorul este diferit. Unii încă speră la schimbare, dar mulți sunt plini de frică. Guvernul – susținut de Iran – a devenit mai aspru față de protestatari. Viitorul pare incert.

Pentru creștinii din Irak, suspendarea dintre aceste realități alternative este îngrozitoare. Au investit atât de mult în proteste când manifestanții s-au adunat pentru prima dată. A fost o experiență unică vieții lor: irakienii s-au unit cu o singură voce. Au cerut libertatea religioasă, pacea, sfârșitul sectarismului și corupției. Creștinii și musulmanii au inundat străzile, protejându-se reciproc de răspunsul violent al guvernului.

La vremea respectivă , un singur creștin din Bagdad a observat : „Civilii irakieni se luptă cu Turcia, Iranul, kurzii și guvernul pentru a-și obține drepturile; E o nebunie. Este o nebunie să lupți cu toate acestea fără o armată. Nu vă puteți imagina cum protestele readuc speranța creștinilor. ”

În ianuarie trecut, un singur atac aerian la Bagdad a schimbat această atmosferă. Un general iranian a murit în Irak. Protestatarii au plătit prețul pe măsură ce ambele guverne își reafirmă autoritatea. Creștinii au avut cândva speranțe în demonstrații, dar acum, atât de mulți se tem. Ei văd cum răpirile și violența au crescut față de protestatari. Creștinii știu că minoritățile religioase vor avea experiențe mult mai rele dacă vor fi prinși să participe. Unii acceptă riscul; alții s-au retras în casele lor.

„Am participat la manifestații încă din prima zi, atât din punct de vedere moral, cât și financiar”, spune Kamal, un creștin din Bagdad. „Dar după ce milițiile au atacat zona manifestărilor de multe ori, am făcut un pas înapoi. Acum ofer doar niște fonduri pentru a oferi pături și alte nevoi pentru persoanele care dorm în stradă, cer o viață mai bună. ”

Sarmad, un alt creștin din Bagdad, explică în continuare. „Situația critică a durat foarte mult, fără niciun răspuns din partea guvernului. Cererile nu sunt încă realizate. Nu ne gândim la retragere și avem creștini care participă financiar și moral. Noi, ca irakieni, dorim să alegem și să votăm pentru persoana potrivită care ne poate menține drepturile, deoarece dorim să trăim în pace. ”

Această dorință este vizibilă în numeroasele semne purtate de protestatari, dintre care câțiva dintre ei nu sunt mulțumiți de numirea din noul premier al lui Mohammed Tawfiq Allawi din februarie. Fața lui este familiară în sistemul politic al Irakului – demonstrațiile au crescut abia după numirea sa. Protestatarii cer „să aibă un prim-ministru independent care nu face parte din niciun sistem politic după 2003”, explică Sarmad.

Numirea lui Allawi a generat o nouă linie de conversație între creștinii irakieni. Ei susțin protestele, deoarece creștinii își doresc drepturile. Dar pe măsură ce conducerea guvernului se schimbă, creștinii ar trebui să ceară un rol în guvern?

Un fost membru parlamentar creștin, Joseph Slewa, a declarat public: „Am o sugestie pentru prim-ministrul desemnat. Îi sugerez să-i aleagă pe toți miniștrii săi departe de șii, sunni și kurzi pentru a demonstra că are o minte diferită. De asemenea, sugerez să alegeți creștini, yezizi, asirieni, caldei, sirieni și alte minorități care nu au avut nicio șansă în guvernul anterior de 17 ani. Sunni arabi, chiiti și kurzi produc doar devastări. „

Alți creștini nu sunt de acord. Ninos, creștin asirian, explică: „Eu sunt împotriva existenței unui prim-ministru creștin, deoarece se va baza pe sectarism, (exact) așa cum au făcut șii și sunniții în ultimii 17 ani.”

Firas, un alt creștin din Bagdad, este de acord. „Demonstrația a fost clară de la început; cererile erau și ele clare. Dar guvernul și partidele sale au condus nava nicăieri și au încercat să distrugă obiectivul principal al demonstrațiilor. ”

„Ca creștin, m-am dedicat schimbării în această țară”, adaugă el. „Chiar (deși) există persecuție față de oricine merge la Tahir (pentru a participa la proteste), voi continua să protestez și voi provoca până voi muri. Sper să avem un guvern laic pe viitor. ”

Pentru Firas, există încă motive pentru a spera în proteste, chiar dacă situația politică a crescut mult riscul personal. Totuși, alți creștini văd mai multe oportunități de speranță spirituală decât orice alt fel. Explică unul: „Suntem imaginea lui Dumnezeu pe pământ. Lucrez la recuperarea drepturilor furate. (I) susțin financiar demonstrația și particip uneori la Piața Tahir (protestatari), pentru a susține răspândirea iubirii lui Dumnezeu acolo. Cerințele noastre sunt viața cu demnitate și să trăim în pace. ”

Decizia de a protesta nu este luată ușor de creștinii din Irak – consecințele personale ar putea fi mortale. Mulți sunt de acord că nu există o decizie corectă. Dar chiar și pentru cei care au ales să ofere sprijin moral și financiar de la distanță, creștinii irakieni continuă să clarifice un lucru: țara este suspendată între două realități. Unul promite speranță, altul întuneric. Ce cale merge înainte este încă descoperită.

Pentru interviuri, vă rugăm să o contactați pe Olivia Miller, coordonatorul comunicațiilor: press@persecution.org

ICC este în misiune de a ajuta creștinii persecutați. Ni te vei alatura?

Iraq Protests Continue, But Where Is the Hope?

Lumea islamică întreabă „Ce s-a întâmplat cu noi?”

ON FEBRUARY 29, 2020 BY GEORGEIN UNCATEGORIZED

Cartea lui Kim Ghattas, Black Wave: what happened to us? (Valul negru: ce se întâmplă cu noi?) este relevanță pentru securitatea Europei, dar și a României.

[Recenzie: www.theguardian.com]

Cartea e interesantă și relevantă pentru cei care sunt preocupați, printre altele, de migrația masivă a musulmanilor în Europa, atât din trecut, cât și în viitor, de focarele de conflict armat care mocnesc la doar câțiva mii de kilometri de România și de posibilitatea unui nou val terorist în Europa generat de conflictele armate perpetue între musulmanii Orientului Mijlociu.

Ghattas face o trecere în revistă detaliată a lumii musulmane din 1979 până în prezent. Pentru a înțelege ce se întâmplă azi în lumea musulmană e important să pricepem ce s-a întâmplat în 1979. Conform autoarei, situația politică din Orientul Mijlociu de astăzi este o consecință a trei evenimente majore care s-au petrecut în 1979: (1) revoluția islamică din Iran, din februarie 1979; (2) atacurile islamiste din Mecca din noiembrie 1979; și (3) invadarea Afganistanului de către Uniunea Sovietică pe 24 decembrie 1979.

Primul eveniment a rezultat în conflictul dintre Iran și Arabia Saudită. Conflictul e armat, dar nu direct. E un „proxy war”, adică un conflict armat dus de terți. Războiul dintre Iran și Irak din anii 80; terorismul islamist din Bosnia și Kosovo din anii 90; și războiul civil mai permanent din Yemen, sunt văzute ca niște conflicte în care Iranul susține o facțiune împotriva altei facțiuni susținută de Arabia Saudită.

Iranul a încercat să-și exporte revoluția în Liban, Egipt și Europa, iar Arabia Saudită a contracarat cu sume enorme de bani, promovând o variantă wahhabistă a religiei musulmane în aceste țări.

Atacurile din Mecca din noiembrie 1979 au fost sprijinite de Iran și au dus la un conflict ideologic pentru influența în lumea musulmană între Iran și Arabia Saudită. Conservatorismul musulman saudit a avut mai mult succes și influență, el fiind sprijinit cu sume masive de bani de Arabia Saudită. Iranul are o populație de aproape 3 ori mai mare decât Arabia Saudită, dar Arabia Saudită are resurse financiare mult mai mari.

Invadarea Afganistanului de către Uniunea Sovietică a destabilizat Afganistanul, iar consecințele sunt bine cunoscute. Golul politic cauzat de retragerea sovieticilor din Afganistan a dus la instaurarea Talibanului. Talibanul a generat un număr relativ mare de teroriști înstăriți ori bine finanțați (de tipul ben Laden) de Arabia Saudită, culminând în atacurile din America în septembrie 2001. Acestea din urma au dus la invadarea Irakului și a Afganistanului de către Statele Unite și la destabilizarea întregului Orient Mijlociu.

Primăvara arabă (“Arab Spring”) a agravat destabilizarea Orientului Mijlociu prin războaie civile (Tunisia, Libia, Iraq, Siria), ducând la migrația masivă a musulmanilor în Europa.

În consecință, situația geo-strategică pe termen scurt a Europei, inclusiv a României, nu surâde. Ghattas crede că conflictul dintre Iran și Arabia Saudită va continua, cu Statele Unite în spatele Arabiei Saudite.

Instabilitatea politică, socială și economică a vastului Orient Mijlociu va continua și se va aprofunda. Iar noi, europenii, ne putem aștepta la migrația continuă a musulmanilor în Europa și la și mai mult terorism.

Peter Costea

Lumea islamică întreabă „Ce s-a întâmplat cu noi?”

Pastorul Petru Costea (1932-2020) și-a sfârșit lucrarea și își așteaptă cununa

ON FEBRUARY 28, 2020 BY GEORGEIN CREDINTA, FAMILIA

După aproape 90 de ani de viață, dar și după doi ani de suferință, pe 11 februarie, pastorul Petru Costea a trecut din existența de aici spre viața de dincolo.

A lăsat în urmă famiiile frumoase ale celor cinci copii și numeroase biserici din comunitățile baptiste Cluj și Arad pe care le-a slujit de-a lungul a mai bine de 50 de ani, începând din 1954.

S-a născut în familia lui Ioan şi a Brânduşei Costea, pe 13 Septembrie 1932, în localitatea arădeană Bonţeşti, unde și-a petrecut copilăria și absolvit şcoala elementară, iar, după mutarea la Arad, a urmat cursurile şcolii profesionale, profilul croitorie, ucenicind la unul dintre fraţii tatălui său. A frecventat serviciile divine de închinare la Biserica Baptistă Pârneava Arad unde L-a întâlnit pe Domnul, s-a convertit şi a fost botezat de fratele păstor Pitt Popovici, în anul 1950.

A fost trimis la Seminarul Teologic Baptist de Biserica Baptistă Pârneava Arad, în anul 1951, unde a urmat trei ani de studiu, cel de-al patrulea absolvindu-l în anii 1956-1957.

A început slujirea făcând practica la Biserica Baptistă Rădeşti, după anul trei de studiu. În anul 1954 a fost angajat în Comunitatea Baptistă Cluj la bisericile din Turda, Câmpia Turzii, Viişoara, Soporul de Câmpie, Tureni şi Călăraşi-Turda. Aici a fost ordinat în luna noiembrie.

În același an s-a căsătorit cu Floare Cios din Tăuț şi, în luna aprilie a anului următor, Domnul le dăruiește primul copil, un băiat, Ioan. Tot în anul 1955, s-a mutat cu slujirea în Comunitatea Baptistă Oradea, la Biserica din Cociuba Mare. Aici în luna Decembrie 1956 s-a născut al doilea copil Petru. Fiind o biserică mica care nu putea susţine financiar un pastor, în  1958 fratele Costea Petru a fost transferat în Gurbediu slujind bisericile din: Gurbediu, Căuaşd, Husasău de Tinca, Fonău, Sititelec şi Miersig.

În anul 1962 s-a născut al treilea copil Benoni-Beniamin cu un foarte mare preţ, plecarea în veşnicie a soţiei Florica. Deşi cunoştea riscul, ea a decis să ducă sarcina până la capăt plătind astfel cu viaţa această naştere.

În 10 August 1963 s-a recăsătorit cu Uşvat Felicia care lucra la Casa Copilului din Arad unde fusese încredinţat pentru o vreme Beniamin. În 31 Mai 1964 s-a născut prima lor fiică Ronela şi în 29 Februarie 1972 a doua fiică Simona.

În 1972 din pricina unui botez noutetamentar neacceptat de autorităţi a fost transferat în cercul pastoral: Tăut, Calacea, Ucuriş, Girişul Negru. În anul 1986, tot din pricina unor probleme cu autorităţile locale, a fost transferat la Comunitatea Baptistă Arad în cercul de biserici: Pecica, Semlac, Şeitin, Nădlac unde a slujit până la pensionare în anul 1992.

După pensionare, a slujit Comunitatea Baptistă Arad în calitate de funcţionar. In această perioadă fiind membru în Biserica Baptistă “Emanuel”Arad a slujit substantial atât Biserica Emanuel cât şi bisericile aparţinătoare. A slujit în multe alte biserici unde era nevoie.

Slujirea lui s-a încheiat după ce neputinţa s-a instalat încet, încet începând cu anul 2012. Deşi se mişca foarte greu şi vorbea stins a continuat să slujească încheindu-şi slujirea în Biserica Baptistă Fiscut. În cele din urmă, după o suferinţă apăsătoare de aproximativ doi ani, a ajuns acasă în 11 Februarie 2020 la Stapânul pe care L-a slujit cu drag toată viaţa şi la care şi-a dorit mult să fie mutat (Iov 19:25-27).  (material realizat de Beniamin Costea)

sursa

Pastorul Petru Costea (1932-2020) și-a sfârșit lucrarea și își așteaptă cununa

Sorin Cigher: Virusul, cu multe tulpine, care ucide

Educatie, Important, Opinii

 Doina Bejenaru  28-02-2020 15:43:06

Panică, isterie, îngrijorare, calcule, prevenție, programe care mai de care mai costisitoare, unii folosesc momentul pentru a-și face popularitate, alții își numără morții și se gândesc la tot ce este mai rău. Mass-media e plină de știri și parcă așteptăm să auzim că a apărut și la noi primul caz. Coronavirus s-a infiltrat și în spațiul religios. Încercăm să ne dăm drept specialiști, atotștiutori și ca să fim și mai spirituali, spunem: Domnul știe, totul este în mâna Lui, de noi nu se atinge nimeni și nimic, suntem în mâna Lui.

Însă mă gândesc la un alt virus, care are multe, multe tulpine. Virusul păcatului care s-a intensificat așa de mult încât nu mai știm ce e. Perioada de incubare este ceva mai mult decât a virusului obișnuit. Ne infectăm acum și simptomele se văd mai târziu. Apar tot mai multe tulpine necunoscute și nici măcar nu mai știm că acesta ucide, pe termen lung.

Tulpina nonconformismului. Cei „certați cu legea” își fac o lege proprie. Nu le pasă cum trăiesc, sunt indiferenți la modul în care și-au dus credința înaintașii lor, nu vor să păstreze credința vie, curată și s-o ducă mai departe. Procedând astfel, consideră că sunt irelevanți pentru generația actuală. Ca și cum, dacă ar fi relevanți ar câștiga lumea prin compromisul noncoformismului. Acest virus ucide încet, în timp. Dacă nu ne „vaccinăm”, riscăm să culegem roadele mai târziu, atunci când totul va fi pe moarte.

Tulpina legalismului religios. Ar fi bine să nu confundăm seriozitatea cu Dumnezeu, relația strânsă cu El, sfințenia personală, credincioșia cu legalismul. Legalismul se naște din fixism, exclusivism, formalism. Dacă nu faci ca mine, nu ești pe cale. Îngrădim libertatea în Hristos, devenim rigizi, răi și promovăm niște forme ieftine, care sunt lipsite de viață. Tulpina aceasta, dacă nu este tăiată repede, ajunge să ne otrăvească încet și sigur.

Tulpina libertinismului. Acest virus face ravagii mult mai mari decât virusul chinezesc. Se confundă libertatea în Hristos cu libertinismul privat. Dacă simți că te-a prins din mers, e posibil să fi dat mâna cu cineva și să te fi contaminat. Fugi la medicament. Tot ce a fost bun odată, ce au promovat străbunicii noștri, ce am primit atunci când am plecat la drum cu Domnul nu mai este bun. Nu mai ești relevant pentru societate. Nu mai ai impact… Dragul meu virusat, trăiește pe Calea Îngustă, trăiește cu Hristos și vei fi observat. Vei avea popularitate. Oamenii te vor vedea că ești altfel. Știi de ce nu ești relevant? Pentru că peștii morți niciodată nu merg contra curentului, ci merg la vale, duși de val. Peștii vii călătoresc împotriva curentului. Libertinisimul este un pericol pentru noi. În loc să ne punem masca de protecție, pentru a nu contacta acest virus, am greșit și am luat alte măști, formale. Nu ne-am igienizat cu Cuvântul, ci internetul ne-a otrăvit. Au apărut tot felul de circari, promotori ai evangheliei prosperității, ai evangheliei sănătății, ai evangheliei personale, care fac spectacol atractiv. Își fac SRL-uri personale, au brandurile lor deja, își promovează stilul și uite așa, răspândesc virusul, iar cei fără imunitate nu au nicio șansă. Nu doar că se îmbolnvesc ei, ci și familia, rudeniile și așa mai departe. Atenție la acest virus! Sunt aceia care fug de responsabilitate, nu vor autoritate, nu vor conducere, nu vor răspundere. Au început cu minibarurile din biserică, continuă cu dansuri (sigur nu îi mișcă Duhul Domnului), se mișcă precum iezii din grajd primăvara. Libertinismul este cel mai periculos virus, care are multe ramificații și care ucide!

S-ar putea vorbi multe despre acest virus, dar mă opresc pentru a-ți oferi posibilitatea de a te analiza, să verifici dacă nu cumva ai contactat și tu boala aceasta. Dacă ai simptome, du-te repede la Medic. Nu te trata singur, că îți faci mai mult rău. Așa cum de Coronavirus trebuie să se ocupe specialiștii și nu păstorii, predicatorii sau toți băgătorii în seamă, la fel, de această boală se ocupă Singurul care are remediul, Hristos. El are vaccinul și garantează vindecarea. De acest virus trebuie să ne îngrijorăm mai mult ca de orice alt virus fabricat și inventat de te miri cine.

Protejează-te, odată vindecat, ca să nu te infestezi din nou, că s-ar putea a doua oară să nu mai scapi!

27 februarie 2020 – Sibiu

Cigher Sorin.

Pastorul Bisericii Baptiste „Sion” din Sibiu.

https://www.stiricrestine.ro/2020/02/28/sorin-cigher-virusul-cu-multe-tulpine-care-ucide/?

Chemarea Siberiei – Ziua #9: „Budismul Tibetan – cel mai demonic sistem religios inventat de oameni…”

28 februarie 2020

Ulan-Ude, Buriatia

21 de Zile de Rugăciune pentru Buriați

Deși pe piața religiilor din vest budismul tibetan este vândut ca o religie tare drăgălașă, care ar ajuta la menținerea echilibrului în viața cuiva, la „iluminare” prin practicarea meditației și exercițiilor yoga, în realitate este, probabil, cel mai demonic sistem religios inventat de oameni cu sprijinul lui Satan.

Zeități budiste, dar și ale șamanismului religiei Bon din anticul Tibet sau din locurile unde s-a răspândit, demoni, tot felul de Budha, spiritele strămoșilor, duhuri, animism, practici religioase și ritualuri care ajung să fie de-a dreptul înfricoșătoare, ritualuri în care până în ziua de azi uneori se aduc chiar și jertfe umane, și multe-multe altele – toate sunt parte integrantă a ceea ce este în realitate budismul tibetan!

MOTIVE DE RUGĂCIUNE:

Rugați-vă ca buriații să caute pe Domnul cât timp mai poate fi găsit, să-L cheme cât timp mai este aproape.

Rugați-vă să părăsească căile lor nelegiuite și gândurile nedrepte.

Rugați-vă să se întoarcă la Domnul, Care-I gata să le arate îndurare, la Dumnezeu, Care nu obosește iertând.

Rugați-vă ca ei să-L cunoască pe singurul Dumnezeu Adevărat și să aleagă să umble pe căile Lui.

Rugați-vă ca Cuvântul lui Dumnezeu să se răspândească prin Buriatia și între buriați, împlinind planul Lui și întorcându-se înapoi cu rod din belșug!
Rugați-vă ca bucuria și pacea Lui să umple inimile buriaților în timp ce ei vor umbla în binecuvântarea lui Dumnezeu. (conform Isaia 55:6-13)

În Harul Lui,
Marius Giura

https://www.stiricrestine.ro/2020/02/28/chemarea-siberiei-ziua-9-budismul-tibetan-cel-mai-demonic-sistem-religios-inventat-de-oameni/?